tefan Augustin Doina

DoaDoar tu

Cnd omul, prbuit, la nceput,n iarba dumnoas i-n rnadulmec-n rul greu, pe-o ran,miresmele ce se-nlau din luti, nemaivrnd ostatic s rmnsub zarea strivitoare ca un scut,se rsucea s-o urce, renscuti se-aga de fulgere c-o mn,acea cumplita smulgere din smoalcu palma-ntoars ca o cup goalfu primul dans n care se zbtu,elan de floare palid, involt,vibrat pe scri de sunete spre boltape care-n mers l aminteti doar tu.