Stat tamponDe la Wikipedia, enciclopedia liberSalt la: Navigare, cutareUn stat tampon este o ar aflat ntre dou superputeri rivale sau ostile, care a crei existen garanteaz ndeprtarea primejdiei izbucnirii unui conflict ntre potenialii inamici. Statul tampon, atunci cnd independena sa este real, duce o politic extern neutr, care o deosebete de cea a statelor satelit. Conceptul statelor tampon este parte a teoriei echilibrului puterii care i-a fcut loc n gndirea i diplomaia strategice din secolul al XVII-lea. n secolul al XIX-lea, manipularea statelor tampon, aa precum Afganistanul i emiratele central-asiatice a fost parte a "Marelui Joc Diplomatic" dintre Regatul Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord i Imperiul Rus, dus pentru controlul cilor strategice de acces care permiteau controlul pasurilor montane ctre India Britanic.Printre statele tampon pot fi amintite, (fr ca lista s fie complet): Hanatul Qasim plasat ntre Marele Cnezat al Moscovei i Hanatul Kazanului; Mongolia plasat ntre Republica Popular Chinez i Rusia; Polonia interbelic, plasat ntre Germania i Uniunea Sovietic; Coreea de Nord din timpul i de dup Rzboiul Rece, pe care unii analiti politici o consider un stat tampon ntre forele armate ale Republicii Populare Chineze i cele ale Statelor Unite plasate n Coreea de Sud; rile neutre Austria, Suedia i Finlanda au fost state tampon n timpul rzboiului Rece; Belgia antebelic a servit ca stat tampon ntre Regatul Unit, Frana i Germania; Tailanda n perioada existenei imperiilor coloniiale a servit ca stat tampon ntre India Britanic (mai trziu Burma) i Indochina Francez; Renania demilitarizat a fost o zon tampon ntre Franta i Germania n perioada interbelic. Au existat unele ncercri de nceput ale francezilor pentru crearea unei republici Renania Uruguai a fost o zon demilitarizat tampon ntre Argentina i Brazilia n primii ani de independen ai statelor din America de Sud.Invadarea unui stat tampon de una dintre puteri de la grani ofer un bun pretext de rzboi pentru cealalt supraputere (celelalte supraputeri).Primele forme de zone de frontier puternic ntrite le-a reprezentat castele amplasate la o distan de o zi de mar marca. Unii dintre urmaii acestor mrci nfiinate pe vremea Imperiului Carolingian i a celui Otoman mai pot fi vzute pe harta politic a Europei din zilele noastre: Belgia, Luxemburg, Lorena. Imperiul Carolingian a creat seria de ducate independente n Pirinei, o zon numit Marca Hispanic, care au fucionat ca state tampon n faa regatelor musulmane, i care corespunde cu destul de mare aproximaie cu Catalonia zilelor noastre.Chiar mai nainte, existau zonele tampon ale limesurilor Imperiului Roman, "regatele clientelare" precum Palmyra, Iudeea, Numidia sau Mauretania, sau satrapiile Imperiului Persan.Vezi iGEOPOLITICA I GEOSTRATEGIA ELEMENTESTRUCTURALE ALE POLITICII ELABORATE DE STATELECONTEMPORANEVasile Sorin Curpn Cosmin-tefan BurleanuDin punct de vedere al relaiilor internaionale conceptul de putere s-ar putea defini cafiind influenat unui subiect (X) asupra altui subiect (Y) sau mai sintetic reprezint controlulexercitat ntr-un sistem de ctre un factor asupra altui factor.Sub aspect politic, guvernarea reprezint un grup de baz teritorial, n care anumiteorganizaii, instituii sau organe asigur managementul puterii n ansamblu i organizeazrelaiile de putere ntre subgrupuri.n relaiile internaionale i n politologie (tiina politic) suveranitatea reprezintcalitatea major a centrelor de putere care se manifest pe scena global.Demersul nostru n analiza Statului are ca fundament doctrina juridic din dou ramurifundamentale: Drept Constituional i Instituii Politice i Drept Internaional Public.Totui pentru a analiza mcar succint aceast fundamental instituie care este Statul esteimperios necesar s apelm la concepte proprii tiinelor politice i relaiilor internaionale.De altfel, doctrina politic are o ramur intitulat. Teoria general a statului. Evident, multechestiuni privitoare la stat, la mecanismele etatice, sunt studiate de ramura susmenionat atiinelor politice precum i de alte ramuri ale politologiei: filosofia politic, sociologia politic,istoria ideilor politice .a.La frontiera dintre politic i drept s-a conturat n ultimii ani i doctrina aa-numitelorrelaii internaionale.Noi vom ncerca deci s analizm doi factori politici de o importan excepional norganizarea i mai ales n funcionarea puterii etatice.Politic vorbind, statul constituie cea mai angajant form a asocierii politice (J.J.Rousseau).Politologii afirm deseori c n organizarea etatic un loc central l ocup personalitateageografic a statului.Utiliznd o definiie larg acceptat, personalitatea geografic a unui stat, estedeterminat, n mod nemijlocit, de poziia sa pe globul terestru, pe continent, n cadrul unei zonegeografice sau a unei zone climatice.n geopolitic noiunile de stat respectiv de naiune pot acea conotaii multiple.Astfel, prin stat se poate nelege, fie o unitate politic suveran avnd un teritoriu certdeterminat, fie, o unitate politic aflate sub conducerea unui guvern supraetatic (cazul statelorfederate componente ale unei federaii).Naiunea poate desemna pe un membru al O.N.U. sau al unei alte organizaiiinternaionale, care dispune de suveranitate n relaiile internaionale sau, dup caz, poatereprezenta o comunitate uman avnd o descenden, cultur i un teritoriu comune.Statul reprezint, sub acest aspect, emanaia politic a unei naiuni, dei n politic i nistorie sunt cunoscute situaii n care au fost create state n absena naiunii.* **Condiiile fizico-geografice ale teritoriului au jucat un rol important n apariia statelor. nepoca antic, statele s-au format n regiunile de es sau pe marile vi (India - Valea Indusului;Egipt, valea Nilului, Mesopotamia pe vile Tigrului i Eufratului, etc.).Dobndirea de teritorii s-a realizat prin anexare (anexarea Austriei de Germania n 1938, arilor Baltice de U.R.S.S., .a.), ocupare (nfiinarea de colonii dependente de metropole), printransfer de suvernitate (cumprarea de ctre S.U.A. a Alaski de la Rusia, n anul 1867, aFloridei de la spanioli, n anul 1819, a Louisianei de la francezi, n anul 1803 etc.), prin aservirea unor poriuni din teritoriul unor state.n geopolitic o importan capital o are mrimea teritoriului unui stat.n contemporaneitate exist: state continent (Australia), state subcontinent (China,India, Canada), state arhipelag (Impariul Nipon, Indonezia), state alpine (Confederaiaelveian) etc.n literatura de specialitate au fost stabilite mai multe categorii de state:A). *. Macrostate cu peste 6.000.000 km2;B). *. State imense ntre 2.500.000 - 6.000.000 km2;C). *. State foarte mari ntre 1.250.000 - 2.500.000 km2;D). *. State mari ntre 650.000 - 1.250.000 km2;E). *. State mijlocii ntre 250.000 - 650.000 km2;F). *. State mici ntre 100.000 - 250.000 km2;G). *. State foarte mici ntre 25.000 - 100.000 km2;H). *. Ministate 5.000 - 25.000 km2;I). *. Microstate sub 5.000 km2;ntre cele mai mari state de pe glob amintim: Republica Federativ Rus 17,1 milioanekm2; Canada 9,90 milioane km2; China 9,5 milioane km2; S.U.A. 9,3 milioane km2 iBrazilia cu 8,50 milioane km2.Pe plan mondial cele mai mici state sub aspect teritorial sunt: San Marino cu 61,0 km2;Tuvalu cu 30,0 km2; Nauru cu 21,0 km2; Monaco cu 1,60 km2 i statul Vatican cu 0,44 km2.Geopolitica i mai ales geostrategia studiaz forma statelor care este dat, n modfiresc, de conturul spaial. Forma statelor reprezint rezultatul afirmrii politice a statului de-alungul istoriei.Sub acest aspect se pot identifica mai multe tipuri de state.*. State compacte care dispun de granie cu o lungime mic. Reprezint forma geograficideal a statului mai ales dac capitala i principalele centre industriale sunt localizate n zonacentral a teritoriului statului;*. State cu teritoriul alungit fie de la N la S, fie de la E la V. Practic aceste state dispunde o varietate climatic. Din punct de vedere politic ele se confrunt cu tendine de secesiune icu o oarecare dificultate n exercitarea controlului de la nivel central: Italia, Chile, Norvegia suntastfel de state.*. State cu teritoriul fragmentat sunt fie state cu multe insule (Grecia), fie state arhipelag (Imperiul Nipon, Filipine sau Indonezia). Din punct de vedere geostrategic acest tip destate prezint serioase dificulti n privina aprrii i a administraiei.*. State cu teritoriul perforat sunt acelea n interiorul crora se localizeaz unul sau maimulte state mici (Italia, Republica Africa de Sud .a.).*. State cu teritoriul apendicular (Afganistan culoar Pandj Wakkan, Pandj Wakkan, Austria cu punga Tyrol Voralberg, Congo cu coridorul Matadi).*. State cu teritoriul strangulat Zambia, Mali.*. State cu teritoriul ncorsetat Monaco, Brunei, .a.Forma geografic a statului alturi de ali factori (raporturile economice, militare, politicecu rile vecine; potenialul material, natural i uman etc.), determin poziia geopolitic a unuistat individualizat. Poziia geopolitic difereniat de la un stat la altul determin chestiuni deordin geostrategic i de securitate.Desigur, poziia geopolitic a unui stat este relativ stabil; ea se poate modifica de-a lungulperioadelor istorice.Spre exemplu: Rusia, S.U.A. i Germania s-au consacrat att ca puteri continentale ct ica puteri maritime. Imperiul Habsburhic, devenit ulterior Austro-Ungar (iunie 1867) s-amanifestat preponderent ca o putere continental n timp ca Marea Britanie, Spania sau ImperiulNipon au evoluat ca puteri maritime.Din punct de vedere geostrategic sunt analizate n doctrina de specialitate probleme legatede frontierele dintre state.Frontiera reprezint spaiu de separare sau linia de democraie ntre dou state.Din punct de vedere politic frontierele sunt rezultatul luptei pentru afirmarea identitiinaionale. Ele constituie expresia unui raport de for militar ori sunt supuse unor dictate(precum Dictatul de la Viena sau Pactul Ribbentrop Molotiv).Frontiera reprezint limita exterioar a unui stat; ea constituie o izobar politic,contribuind la formularea discontinuitile geopolitic.Frontierele nu separ ntotdeauna noiunile, unele de altele. n statele foste colonii multefrontiere au fost trasate aleatoriu constituind o surs permanent de conflict interstatal.Uneori statele avansate din punct de vedere economic, militar i politic, denumite generici convenional marile puteri au constituit ntre teritoriile lor sau ntre teritoriile controlate deele, state tampon.Astfel n vederea separrii Braziliei, a Republicii Chile i a Argentinei au fost create stateleParaguay i Bolivia; Afganistanul a reprezentat un stat tampon ntre Imperiul arist / U.R.S.S.i Imperiul Britanic; Laos i Thailanda separau domeniile coloniale britanice de cele franceze nIndonezia; Nepal i Bhutan sunt state tampon ntre R.P. Chinez i India.n doctrina geopolitic o importan aparte revine instituiei discontinuitilorteritoriale.Discontinuitatea teritorial reflect ruptura n desfurarea spaial teritorial a unorprocese i fenomene cu caracter specific. Doctrina relaiilor internaionale recunoate trei forme toate cu rol geopolitic de discontinuitate teritorial, respectiv: enclava, exclava i priclava.Vom expune cteva idei n legtur cu fiecare form de discontinuitate teritorial.*. Enclava reprezint o unitate teritorial, de mici dimensiuni, ce aparine unui stat icare este localizat, fie n ntregime, fie parial, pe teritoriul altui stat.Cnd enclavele sunt nconjurate complet de teritoriul altor state sunt denumite enclaveautentice. Cnd reprezint doar protuberane ale unui stat poart titulatura de pene-enclave.Exist i quasi enclave care funcioneaz ca enclave autentice.*. Exclava este partea unui stat care este separat de teritoriul de baz fiind nconjuratde teritoriul aparinnd statelor vecine.*. Periclava constituie o parte din teritoriul naional nedesprins de ntreg, ns la care nuse poate ajunge fr a se strbate teritoriul altui stat. Ex.: Statul federat Maine din S.U.A. esteinaccesibil prin sud, accesul fiind posibil doar prin provincia canadian Quebec.Geopolitica distinge ntre conceptul de frontier i cel de grani.Grania reprezint linia care stabilete limita suveranitii i a jurisdiciei unui stat.Aceast linie identific forma spaial a statului. Graniele sunt organul periferic al unui stat.Spre deosebire de granie, frontierele indic sensul de orientare ctre exterior.Sunt reinute mai multe tipuri de granie: antecedente, supraimpuse, subsecvente,consecvente, relicte, naturale, etnice, istorice i geometrice.Graniele antecedente exist atunci cnd trasarea lor s-a realizat nainte de populareateritoriului respectiv.Graniele supraimpuse apar n urma conflictelor armate; ele sunt discordante n peisajulcultural, etnic sau lingvistic.Granie subsecvente sunt trasate dup apariia populaiei i a aezrilor, ele delimiteazspaii culturale distincte.Granie relicte exist n ipoteza n care o grani dei nefuncionaal, a lsat n peisajdiferenieri antropice (vechea grani polono-german).Graniele naturale sunt cele care urmresc elemente geografice (muni, fluvii, ruri,etc.).Graniele istorice urmresc activ vechile linii de separare politic (grania Romniei peNistru).Graniele geometrice sunt reprezentate de linii care urmresc un meridian sau o paralel(un coordonat geografic) Ex.; grania canadiano-american.Graniele consecvente exist sunt acelea care despart dou grupuri i care coincid culimitele culturale i economice.Geopolitica studiaz cazuri de spe avnd ca obiect dispute asupra granielor.Guatemala dorete ncorporarea statului Belize; Venezuela revendic 2/3 din teritoriulGuyanei, Ecuadorul pretinde teritoriul amazonian al statului Peru, Republica Argentinarevendic Insulele Malvine (britanice), Congo i Zambia doresc ncorporarea podiului Shaba.Chile i Argentina i disput teritoriul din partea sudic a graniei comune; conflictul iranianoirakiandatorat mutrii graniei irakiene pe malul stng al fluviului Shatt-al-Arab, ceea cedetermina blocarea aprovizionrii cu ap a obiectivelor iraniene strategice (1980-1991);conflictul mocnit sovieto-chinez generat de mutarea graniei pe malul drept al Amerului i pe celstng al afluentului acestuia, Ussuri.Fosta U.R.S.S. a trasat grania dintre fosta R.S.S. a Ucrainei i Romnia pe un afluent albraului Chilia Musura i nu pe braul principal. Evident, mai exist i alte granie disputate(peste 100) ntre care ar trebui s existe i grania instituit prin ameninarea cu fora ntrefosta U.R.S.S. i Regatul Romniei, la 28 Iunie 1940, precum i diferendul teritorial creat ntreU.R.S.S. i R.P. Romn, n anul 1948, prin cedarea, de facto, de ctre Romnia n favoareaU.R.S.S., a insulei erpilor din Marea Neagr.Nu putem finaliza acest capitol fr a expune cteva consideraii referitoare la cele douelemente structurale ale politicii statelor contemporane: geopolitica i geostrategia.Geopolitica are n vedere necesitile de ordin spaial ale statului. Ea are o strnslegtur cu geografia politic care, la rndul ei, reprezint tiina care examineaz condiiilede existen spaial a statului.Din tiina geopoliticii a fost delimitat geostrategia care reprezint un concept geopoliticmilitar privitor la planificarea spaial a unor aciuni care au rolul de asigurare a aprrii i asuveranitii unui stat determinat.Geostrategia determin modalitile de rezolvare a conflictelor n raport de un numr defactori fundamentali, respectiv: jocurile de disimulare / surpriz permise de distan i deteritoriu; mobilizarea din teritoriu i localizarea tuturor resurselor umane, material tehnice inaturale aflate la dispoziia prilor implicate.Geopolitica, la rndul ei, construiete relaionrile dintre forele prezente pe scenainternaional; repereaz intele prilor adversare sau ale marilor puteri i indic modul n caremijloacele fiecrei pri sunt aplicate prin geostrategii concepute n vederea atingerii scopurilorstabilite, fr a se omite posibilele reacii sau contrareacii ale adversarilor sau ale celorlaliprotagoniti ai scenei politice internaionale.Geopolitica se preocup de chestiunile: globalizrii; a micrilor naionaliste i a celorfundamentaliste; a relaiei stabilite cu geostrategria i cu geoeconomia etc__http://sorincurpan.ro/carti/geopolitica_si_geostrategia.pdfRatzel considera ca in aceasta confruntare, puterile continentale vor avea castig de cauza, intrucat dispun de resurse mult mai numeroase, precum si de un spatiu suficient ca baza geopolitica. In acelasi timp, el prevede ca batalia pentru Pacific ar putea avea un final catrastrofal care ar marca si incheierea evolutiei ciclice a omenirii.3.1.2. Pozitia - identitatea politico-geografica a statuluiO alta notiune cheie a operei lui Ratzel este cea de pozitie. Sensul acestui termen este destul de complex. O dovada in acest sens este ca in franceza el este tradus, spre exemplu, cu la position, dar si cu la situation. Important de retinut este faptul ca pozitia nu este o notiune strict geografica. Ea are, fara indoiala, si aceasta dimensiune: situarea strict topografica, vecinatati naturale sau nu, pozitia detinuta intr-o emisfera sau alta a pamantului, formele de relief pe care le inglobeaza, etc.Este interesant modul cum coreleaza autorul german notiunea de pozitie cu cea de spatiu. Pozitia corijeaza, supradimensioneaza sau subdimensioneaza spatiul (I. Nicu Sava, Geopolitica. Scoala geopolitica germana, pag. 47), ii confera deschidere, ii asigura posibilitatea de a se pune in valoare. Deci pozitia este cea care decide, in ultima instanta, valoarea spatiului. Sunt bune si avantajoase acele pozitii care, detinand importante suprafete de pamant, au si deschidere suficienta catre mare.Daca am urmari numai datele fizice, rezultatul nu ar putea fi decat un tablou amanuntit de informatii, mai putin folositoare. Preocupat de deschiderea catre viata statala, de interdependentele dintre factorul natural si cel politic si demografic, Ratzel coreleaza pozitia naturala cu cea politica si sociala. In acest sens, pozitiile pot fi asimilate imprejurarilor, contextului, ceea ce francezii desemneaza prin termenul de la situation. Pozitia fizica este neschimbatoare, pe cind pozitia, in acest ultim sens, deci pozitia politico-geografica este schimbatoare. Schimbatoare in acord cu schimbarea situatiei in zona, cu distanta fata de marile centre culturale si de civilizatie, etc.Din perspectiva noastra, este important sa mentionam ca Ratzel vorbeste de pozitie intermediara, atat in ordine naturala, cat si politica. Este un tip de pozitie caracteristic indeobste statelor mici ori statelor aparute de curand pe harta. In acest context autorul german vorbeste de una dintre cele mai interesante pozitii politico-geografice intermediare din Europa, noul regat de la Dunare, Romania, aflata intre interesele directe ale Rusiei si Turciei (in I. Nicu Sava, Geopolitica. Scoala geopolitica germana, pag. 49).O forma de pozitie intermediara poate fi socotita si ceea ce in literatura de specialitate se numeste state-tampon (buffer states). Denumirea lor, pentru ca, in fapt, ele au existat de mai multa vreme, este asociata cu numele lordului Curzon of Kedleston, autorul celebrei linii Curzon care despartea Polonia de Uniunea Sovietica dupa primul razboi mondial (mentionam ca din 1795 cea mai mare parte a Poloniei a fost inglobata Rusiei).Curzon a functionat multa vreme in India drept reprezentant al Coroanei. Cu aceasta ocazie a intreprins studii de sine statatoare asupra granitelor si modalitatilor de stabilire a acestora. In cazurile in care, din anumite considerente, sau datorita unor circumstante anume se pot stabili frontiere clar delimitate, Curzon avanseaza ideea constituirii unor state tampon. Desi, spune Curzon, statele tampon sunt formatiuni artificiale, ele au o existenta nationala proprie, sprijinite fiind si de garantiile pe care le ofera statele terte, interesate in mentinerea lor (in Pozneakov, Geopolitica, pag. 48).Conditiile politice ale formarii statelor tampon ofera teren pentru intriga interna si intriga externa, provenind din partea fortelor care vor o redesenare a granitelor in zona. Dar, cum subliniza si Curzon, artificialitatea statului tampon este ceva relativ si poate varia in functie de stabilitatea situatiei interne, de soliditatea institutiilor si de pozitia guvernului sau.Am insistat asupra acestei notiuni, intrucat in literatura de specialitate intalnim opinia potrivit careia ideile lui Curzon si-au aflat implinirea prin Tratatul de la Versailles. Atunci, la salba de state - tampon existente anterior (Norvegia, Danemarca, Suedia, Belgia, Luxemburg si Elvetia) s-a mai adaugat o a doua salba alcatuita din Finlanda, Polonia, Romania, Iugoslavia, Bulgaria, Albania, Grecia, care erau necesare pentru separarea Rusiei de Europa. Este adevarat ca aceste state au luat nastere intr-un moment prielnic din punct de vedere istoric, reprezentat de dezagregarea imperiului austro-ungar, dar este greu de acceptat ideea caracterului lor artificial. Constituirea lor a avut loc pe principiul nationalitatii, pe un teritoriu locuit de popoarele respective cu mult inainte de aparitia imperiului prabusit la finele primului razboi mondial. Putem mai degraba vorbi de organicitatea si nu de artificialitatea constituirii lor.Dar aceasta nu scade din presiunile teribile la care sunt supuse statele respective. Cand spuneam ca ele reprezinta o altfel de granita aveam in vedere ca au aparut si cu aceasta misiune politico strategica. De aceea presiunile sunt extrem de mari si dintr-un sens si din altul. Cu atat mai importanta este stabilitatea lor interna, performanta lor. Intr-un anume sens, acestea reprezinta atuul lor principal prin care isi asigura supravietuirea si consolidarea.3.1.3. Granita ca organ perifericUna dintre cele mai interesante viziuni promoveaza Ratzel cu privire la granita si semnificatia sa geopolitica. Granita nu mai este fasia de pamant care marcheaza despartirea dintre state, ci un organ periferic al statului, un martor al cresterii si slabiciunii sale, un senzor de mare finete al prefacerilor survenite in interiorul sau.Cum am subliniat si in primele cursuri, zona aceasta dintre state, altadata destul de intinsa, a disparut. La granita se intalnesc statele cu forta lor, cu capacitatea si disponibilitatea lor de a-si extinde spatiul pe care il detin la un moment dat. In noul context, frontiera exprima relatiile spatiale dintre state, o zona de mare presiune dintre ele. De aceea, frontiera are o semnificatie politico-strategica si atunci cand desparte doua state prietene si iubitoare de pace. Ca linie despartitoare, frontiera este un adevarat compromis la care s-a ajuns uneori prin intermediul fortei. Ea consfinteste o stare de lucruri proprie unui anumit interval de timp care desparte situatiile politice si cele de forta. Tratatele care garanteaza frontierele, spune Ratzel, se bazeaza pe acea imensa iluzie ca ar fi posibil sa se puna stavila cresterii vii a unei natiuni (Citat in Pozdneakov, Geopolitica, pag. 47).Potrivit conceptiei lui Ratzel, statul ia nastere in jurul unui Mittelpunkt, care concentreaza energia si forta unui popor. Din acest centru vital al statului pornesc, in cercuri concentrice, unde de energie si vitalitate care acopera intreg teritoriul national. Ultimul cerc este reprezentat chiar de granita statului respectiv. Granita, subliniaza Ratzel, este un produs al miscarii, este periferia teritoriului statal, economic si a poporului, organul cel mai sensibil unde putem detecta starea de sanatate a statului (op.cit., pag. 48).La granita putem cel mai bine masura intensitatea pulsarilor economici, culturali, comunicationali emisi de Mittelpunkt. Granita nu este o linie fixa, chiar daca ea este consacrata de catre intelegeri internationale. Ea se afla in expansiune daca intensitatea pulsarilor este mare, asa cum poate fi in retragere daca aceasta intensitate se afla in scadere.Cum este si firesc, o granita desparte doua state, doua zone de influenta. Prin urmare, in regiunea de langa granita se intalnesc si se confrunta pulsari venind din directii diferite. Aici se face diferenta dintre intensitatea lor. Nu este important ca un pulsar sa aiba o anumita intensitate, ci ca el sa nu intalneasca un pulsar cu o intensitate mai mare si venind din directie opusa. Prin urmare, putem spune ca, fiind un organ periferic, granita este, implicit, un raport de forte.Este instructiv sa semnalam ca Ratzel sesizeaza rolul vital pe care il are in invingerea granitelor un alt factor, anume comunicarea, care invinge spatiile. Autorul german concepe comunicare intr-un sens foarte larg, ea luand forma schimbului de marfuri, al schimbului de produse culturale si al schimbului de opinii propriu zise. Conditia grandorii unui popor si, apoi, a oricarei mari puteri este dezvoltarea maxima a comunicarii (in I. Micu Sava, Geopolitica. Scoala geopolitica germana, pag. 58), afirma previzionar autorul, sesizand ca in perioada care vine nu mai este suficienta forta militara; mai mult, ca forta comunicarii patrunde unde nu poate bate forta armelor si ca puterea de a penetra teritorii si granite incepe sa devina un apanaj al comunicarii, in sensul larg pe care l-am prezentat mai sus.

ONU nu vrea zone tampon n SiriaScris de : M.A. 2012-08-31 18:23 1 comentariuONU are rezerve serioase fa de propunerea naintat de Turcia i de alte state, precum Frana i Marea Britanie, de a se crea zone tampon sau coridoare umanitare pentru a proteja civilii sirieni afectai de conflictul armat din ara lor, a afirmat subsecretarul general al ONU, Jan Eliasson.

ONU nu vrea zone tampon n SiriaAceste propuneri suscit rezerve serioase i necesit o examinare atent i detaliat, a afirmat joi Jan Eliasson n faa Consiliului de Securitate al ONU, la reuniunea dedicat Siriei. Oficialul ONU a mai afirmat cu aceeai ocazie c poporul sirian are nevoie de securitate umanitar, dar criza actual nu se poate rezolva dect printr-un proces politic credibil, sprijinit de o comunitate internaional unit.Ministrul turc de externe Ahmet Davutoglu a afirmat miercuri c Turcia a discutat cu Naiunile Unite despre posibilitatea gzduirii de refugiai sirieni pe teritoriul Siriei i c Ankara se ateapt ca organizaia internaional s ia msuri concrete n acest sens, transmite Agerpres. Ne ateptm ca ONU s adopte msuri concrete pe tema protejrii refugiailor n interiorul Siriei i, dac este posibil, s i gzduiasc n tabere amplasate acolo, a declarat Davutoglu ntr-o conferin de pres la Ankara. eful diplomaiei turce a precizat c ara sa a discutat despre aceast problem cu naltul Comisar al ONU pentru Refugiai Antonio Guterres i cu responsabila operaiunilor umanitare ale ONU Valerie Amos.Turcia a promovat ideea unei zone tampon care s fie format pentru civili sub protecie strin, n contextul intensificrii confruntrilor n cadrul revoltei ce dureaz de 17 luni mpotriva preedintelui Bashar al-Assad. Pn la 5.000 de refugiai au traversat n Turcia n ultimele dou sptmni, iar Naiunile Unite au avertizat mari c pn la 200.000 de persoane s-ar putea refugia n Turcia n cazul n care conflictul se va nruti. Cu toate c nu este niciun semn c marile puteri, divizate asupra crizei siriene, ar fi gata s sprijine varianta unei zone tampon i a unei zone de interdicie aerian, dup cum i-ar dori rebelii i organizaii de ajutor, minitrii de externe ai rilor din Consiliul de Securitate sunt ateptai s discute ideea la o reuniune organizat joi, la care va participa i Davutoglu.

Alte stiri din:Externe Afisari - 62DefinitiiDictionarele si enciclopediile sunt relativ sarace n definirea acestor termeni, n sensul carene intereseaza:Putere: stat, tara.Mare putere, mari puteri: statele cele mai bogate, cele mai influente.Superputere: putere foarte mare. Stat a carui importanta politica, militara, economica estepreponderenta.n schimb, astfel de lucrari sunt mai generoase n privinta puterii ca fenomen social: "Putere:fenomen social fundamental care consista n capacitatea de a lua decizii si a asigura ndeplinirea lorprin utilizarea diferitelor mijloace de persuasiune si constrngere; puterea se exprima ntr-o relatieasimetrica (conducere supunere si/sau dominare subordonare) ntre factorii la nivelul carora ease manifesta"1.Unii analisti pun semnul egal ntre putere si influenta, edificatoare n acest sens fiinddefinitia lui Robert Dahl: "Puterea lui A asupra lui B este capacitatea lui A de a obtine ca B sa facaceva ce n-ar fi facut fara interventia lui A".Putere politica (forma a puterii sociale), "include puterea suverana a statului (mentinuta nunumai prin "forta dreptului", ci si prin "dreptul fortei")"2; se manifesta prin utilizarea celorlalte"puteri" (economica, militara etc.) drept baza si instrumente ale sale, n conformitate cu telurile catrecare tinde. Exista o relatie foarte strnsa ntre aceasta si puterea economica: fara a fi n mod directgenerata de catre puterea economica, puterea politica si datoreaza, n buna masura, attfundamentul ct si instrumentele sale, acesteia."Puterea apreciaza brazilianul Jos Nivaldo Junior3 - este unica modalitate eficacecunoscuta de societatea omeneasca apta sa-i asigure perpetuarea si supravietuirea. n societatea1 *** Mica enciclopedie de politologie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977, pag. 373.2 Idem, pag. 374.3 Jos Nivaldo Junior, Machiavelli, Puterea. Istorie si Marketing, Editura Economica, Bucuresti, 2001, pag. 24.2concurentiala din ultimele sase milenii, puterea reprezinta ncununarea altor doua mari aspiratii alefiintei umane: bogatia si prestigiul. Bogatia, prestigiul si puterea strabat timpurile mpreuna. Unde seafla una dintre ele, vor aparea inevitabil si celelalte doua".Putere internationala: concept potrivit caruia "exercitarea puterii de catre unul sau mai multestate (mari puteri, imperii) tinde n esenta sa ndeplineasca n viata internationala un rol analog celuial statului n viata interna a societatii"4.Importanta, n context, este si relatia dintre politica si putere. Politica n mai multele salesensuri: a) suprastructura a sistemului social, incluznd constiinta politica, relatiile politice,institutiile si organizatiile politice; b) tactica, strategia, metodele si mijloacele folosite de organeleputerii n vederea realizarii obiectivelor fixate; c) arta de a guverna un stat; forma de organizare siconducere a comunitatilor umane, prin care se instituie si mentine ordinea interna si se garanteazasecuritatea externa a comunitatilor respective. Un aspect important al politicii, prin prismadomeniului pe care l abordam n aceasta lucrare, este politica externa, respectiv totalitateametodelor si mijloacelor pe care le foloseste un stat n vederea atingerii anumitor obiective pe planinternational. Dar, att pe plan extern, ct si pe plan intern, obiectivele puterii sunt dirijate si atinseprintr-o politica a puterii.Actorii scenei internationale aplica puterea n relatiile cu ceilalti n doua feluri: "Primul esteutilizarea puterii n mod direct pentru a impune schimbarea comportamentului competitorului. Ceeace nseamna utilizarea fortei militare, n principal, pentru a impune vointa proprie asuprainamicului/competitorului. Cea de-a doua modalitate de aplicare a puterii este cea indirecta saucooptiva (a doua fata a puterii), care utilizeaza atractia culturala si institutionala a unui actor asupracelorlalti, n scopul schimbarii comportamentului acestora din urma"5.nca din vechi timpuri, sursa politicii puterii a fost data de inegalitatea dintre state. nliteratura de specialitate este citat un exemplu deosebit de relevant n acest sens, mentionat demarele istoric, si, totodata, politician antic atenian, Tucidide (460396 .Hr.) n opera safundamentala "Istoria razboiului peloponesiac", care nfatiseaza lupta pentru suprematie n lumeagreaca, dintre Sparta si Atena, ntre 431 si 411 .Hr. Acesta ne spune ca, n anul 416 .Hr., atenieniiau pornit o expeditie de pedepsire a melienilor (locuitorii insulei Melos/Milos), aliati ai Spartei, carerefuzau sa se supuna Atenei. Potrivit obiceiului ncetatenit, atenienii au trimis o solie care sa-iconvinga pe melieni sa se supuna de buna voie, mesajul fiind mai mult dect clar: "Att noi, ct sivoi, stim ca n treburile oamenilor problema dreptatii intervine numai daca, presiunea necesitatii este4 *** Mica enciclopedie de politologie, op. cit., pag. 375.5 Mihai E. Ionescu, Dupa hegemonie, Editura Scripta, Bucuresti, 1993, pag. 13.3egala asupra ambelor parti si ca cel puternic stoarce ce poate si cel slab da ceea ce trebuie" (melieniin-au cedat si, ca urmare, au fost masacrati). Concluzia, deloc greu de tras: "discutia despre drepturinu are sens dect ntre egali; n conditii de inegalitate domnesc legile puterii, dreptul celui mai tare.Si tocmai astfel de legi guverneaza si relatiile dintre state nca de la nceputurile existentei lor,pentru ca ntre popoare si state s-au creat, nca n perioada formarii lor, inegalitati din punctul devedere al teritoriului, populatiei, resurselor naturale, dezvoltarii materiale si spirituale"6.Superioritatea de acest fel a unor puteri a generat n decursul timpului un alt fel desuperioritate: cea a cetatenilor acelor state care se considera deasupra celorlalti. Si avem exempledin Antichitate si pna astazi. De pilda, cnd un locuitor al Romei antice ncalca regulile dintr-oregiune stapnita de romani, si i se atragea atentia, raspundea civis romanus sum "sunt cetateanroman", asadar ca el se supune numai legilor Romei, nu si celor locale. Dupa cel de-al DoileaRazboi Mondial, n tarile comuniste, cetatenii sovietici (de la militari la civili) se considerau si semanifestau superiori localnicilor; de altfel si n multe din manifestarile de la Moscova dupadestramarea Uniunii Sovietice, n 1991, nostalgia dupa "Mama Rusie" era si este acompaniata dedispretul fata de cei care au ales o alta cale. Chiar si americanii au, n unele cazuri, manifestari dedispret pentru alte natii ori se considera a fi deasupra legilor internationale.Foarte bine a surprins asemenea atitudini analistul american Karl Deutsch: "Dar cu ct o taraeste mai mare si mai puternica, cu att conducatorii, elitele si adesea chiar si populatia ei si ridicanivelul aspiratiilor n afacerile internationale. Cu alte cuvinte, ele se vad tot mai mult predestinatesau obligate sa puna treburile lumii n ordine, sau cel putin sa le tina ntr-o anumita ordine care li separe lor sanatoasa".Pe Terra exista, n prezent, numeroase state, aproape 200, mai exact 192, ultimul care si-adobndit independenta fiind Timorul de Est (2002). Unele mici, altele de mari dimensiuni. Unele cedainuie de sute sau chiar mii de ani ca forma statala, uneori circumscriindu-se aproape aceluiasispatiu geografic, altele, majoritatea de fapt, fiind produsul unor evenimente cvasirecente.Aproape n tot decursul istoriei au existat state care s-au impus mai mult dect altele, si nu deputine ori n dauna altora. n trecut se vorbea de imperii, mari imperii: roman, part, persan, chinez sialtele, n Antichitate, mongol, otoman, portughez, spaniol, britanic si altele n Evul Mediu (unele simai trziu), tarist, austro-ungar si altele. n vremurile moderne, si mai ales n secolul al XX-lea si nprezent se vorbeste de mari puteri.6 Corneliu Bogdan, Eugen Preda, Sferele de influenta, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986, pag. 16 17.4Statutul lor de forte proeminente ale lumii si l-au mentinut nu de putine ori chiar extins ntrecut mai ales prin cuceriri, iar n zilele noastre prin dominatie: o dominatie militara, economica,ideologica ori chiar prin toate acestea la un loc. Imperiile n trecut, marile puteri n timpurilemoderne si n prezent, au intrat n conflict pentru a-si spori ariile de influenta. Dar, n acelasi timp,nu de putine ori, au ajuns la ntelegeri n privinta sferelor de influenta, netinnd n nici un fel seamade statele si popoarele circumscrise de acestea, de interesele si dorintele acestora.Statutul de mare putere a fost raportat, dintotdeauna, la capacitatea de a purta razboi. Aceastafiind, de altfel, o reflectare n mare parte a fortei economice. n decursul timpului, celor doua (fortamilitara si cea economica), li s-au alaturat si altele (forta navala, detinerea armei nucleare, saucapacitatea de a o avea rapid, putere cosmica, membru permanent al Consiliului de Securitate alONU).Termenul de mari puteri a fost folosit pentru prima data, n urma cu aproape 200 de ani, decatre contele Menster, n august 1815, n urma Pacii de la Viena (1814 1815), care a marcatnfrngerea lui Napoleon, vorbind despre "mari puteri aliate". Referirea era la "puterile" care aunfrnt Franta, respectiv Marea Britanie, Austria, Prusia si Rusia, care au constituit ceea ce avea safie numit "Concertul European". Punctul central l constituia ideea ca nici una dintre puterilerespective nu va ncerca sa obtina o pozitie preeminenta vizavi de celelalte. Realitatea ulterioara vademonstra din plin ca fiecare gndea si actiona exact n sens contrar spre a dobndi suprematieasupra celorlalte. Toate cele patru state membre ale "Concertului European" vor deveni mari puteri,lor adaugndu-li-se, pna n prezent, si altele.5Mari puteri n epoca modernaMare putere PerioadaDetinatoarea armeinuclearePuterecosmicaMembra permanentaa Consiliului deSecuritate al ONUAustria/Imperiul Austro-Ungar 1815 - 1918 - - -Marea Britanie 18157 - 1958 * DaPrusia/Germania 1815 - 1945 - * -Rusia/U.R.S.S 1815 - 1953 Da DaFranta 1815 - 1967 * DaItalia 1870 - 1943 - * -S.U.A. 1900 - 1952 Da DaJaponia 1900 - 1945 - Da -China 1945 - 1965 Da Da* n ordine cronologica.n afara indicatorilor nscrisi n tabelul de mai sus se pot adauga si altii pentru anumiteintervale din perioada avuta n vedere (1815 prezent), cum sunt dinamica populatiei, productia decarbune, petrol, otel etc.STRUCTURILE DE PUTEREn conditiile sistemului international bazat pe forta, si practic din Antichitate si pna nprezent acesta a fost o realitate permanenta, s-au manifestat, n principal, doua tipuri de organizare arelatiilor interstatale8:_ structura imperiala, n care o singura entitate politica exercita controlul, dominnd ntreagazona;_ structura multistatala, atunci cnd exista mai multe unitati politice, mai multe state care simpart ntre ele controlul zonei n cauza.Cele doua tipuri de sisteme mondiale sunt numite de sociologul american ImmanuelWallerstein, imperiu mondial si, respectiv, economii mondiale, ultimul termen nefiind nsa preafericit, pretndu-se la confuzii, cum apreciaza autorii citati mai sus.7 Detinea dinainte aceasta pozitie, fiind cea mai mare putere coloniala.* mpreuna cu celelalte tari marcate cu acest semn au lansat obiecte n Cosmos, fiind asadar puteri cosmice.8 C. Bogdan, E. Preda, op. cit., pag. 19.6Celor doua tipuri de structuri le corespund doua tipuri de organizare a relatiilor ntre state: hegemonia: existenta unui singur centru de putere, de regula imperiu, suficient de puternicpentru a-si impune vointa n raporturile interstatale. Exemple tipice de hegemonii au fost ImperiulRoman, cel mai mare din Antichitate, care a impus Pax romana, Imperiul Britanic, cel mai maredintre cele pe care le-a cunoscut omenirea, care, dupa modelul roman, a impus Pax britanica, si, ntimpurile noastre, dupa prabusirea Uniunii Sovietice, Statele Unite ale Americii, "jandarmulmondial", vorbindu-se n acest caz de Pax americana. echilibru de putere: existenta mai multor centre de putere autonome, care se echilibreaza pearena internationala ca dominatie si influenta si care asigura functionarea sistemului interstatal. ndecursul timpului au existat mai multe tentative n acest sens, ntre care: echilibrul Spania Portugalia, n urma Tratatului de la Tordisillas, din 1494, prin care si mparteau sferele deinfluenta; "Concertul European", respectiv hotarrea, cu prilejul Congresului de la Viena(septembrie 1814 iunie 1815), n urma victoriei asupra Frantei napoleoniene, a celor patru puterialiate nvingatoare (Marea Britanie, Rusia, Prusia si Austria) de a se concerta n privinta politiciieuropene si de a nu ncerca nici una sa devina preeminenta fata de celelalte, ceea ce n realitate aupus imediat n aplicare; echilibrul dintre S.U.A. si U.R.S.S. (ca exponente a celor doua blocuri totalopuse) n perioada de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial pna la implozia Uniunii Sovietice(1991), echilibru care a atins, la un moment dat, nivelul "terorii" (echilibrul terorii), gratiearmamentului nuclear cu care fiecare dintre cele doua mari puteri a reusit sa se doteze.Unii autori apreciaza ca "n conditiile n care puterea si forta continua sa joace un rol centraln politica mondiala, echilibrul de putere este preferabil hegemoniei (sublinierea noastra). Elpermite, n orice caz, o libertate mai mare de miscare, de afirmare a tarilor mici"9."Dar continua cei doi analisti n acelasi timp, trebuie sa ne ferim de o viziune idilica aechilibrului de putere. Dificultatea principala este absenta unui criteriu obiectiv pentru determinarealui, absenta unei autoritati independente care, pe baza unor criterii obiective, sa poata decide dacaexista sau nu echilibru. Decizia asupra echilibrului de putere este lasata, astfel, n mna fiecarui statcare poate ajunge la o concluzie prin negocieri sau prin ncercari de forta. Istoria arata ca, de regula,ambele metode au fost utilizate, ncercarile de forta ocupnd locul nti, iar negocierile nefacndaltceva dect sa consacre rezultatele nregistrate pe cmpul de lupta"10.9 C. Bogdan. E. Preda, op. cit., pag. 20.10 Ibidem.7Hegemonia este un concept care nseamna primat sau conducere. n sistemul international,aceasta conducere va fi exercitata de un "hegemon", respectiv un stat care poseda capacitateanecesara pentru a ndeplini acest rol, celelalte state din sistem trebuind sa-si defineasca relatia fatade hegemon, care poate fi de acceptare ("consimtamntul asupra hegenonului"), de opunere derezistenta sau de indiferenta.Potrivit lui R. Gilpin11, premisele existentei unui sitem bazat pe hegemonie sunt urmatoarele:_ Un sistem international este stabil (adica n stare de echilibru) daca nici un stat nu consideraprofitabil sa ncerce schimbarea sistemului._ Un stat va ncerca sa schimbe sistemul international daca se asteapta ca beneficiile sadepaseasca costurile unei astfel de tentative._ Un stat va cauta sa schimbe sistemul international prin expansiune teritoriala, politica saueconomica, atunci cnd costurile marginale ale schimbarii urmarite sunt egale sau mai mari dectbeneficiile marginale._ Odata ce echilibrul dintre costuri si beneficii n schimbarea urmarita este atins, tendinta esteca aceste costuri sa creasca mai rapid dect capacitatea economica de a mentine statu-quo-ul._ Daca dezechilibrul n sistemul economic international nu este rezolvat, atunci sistemul va fischimbat si se va stabili un nou echilibru, care va reflecta redistribuirea de putere.Un alt analist, V. Ferraro12, apreciaza ca, pentru a fi considerat hegemon, un stat trebuie sasatisfaca trei conditii:1. Capacitatea de a aplica regulile sistemului.2. Dorinta de a aplica regulile sistemului.3. Angajamentul fata de un sistem care este perceput ca fiind reciproc avantajos de marile