Statistic A Aplicata in Management Turistic (2005) (Badita Et Al.)

5/9/2018 Statistic A Aplicata in Management Turistic (2005) (Badita Et Al.) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/statistic-a-aplicata-in-management-turistic-2005-badita-et-al 1/258

1

1.1 Locul şi rolul serviciilor în economia modernă

În economiile dezvoltate producţia materială de calitate superioar ă şi

bunurile satisfac trebuinţe noi, diversificate. Nevoile individuale şi sociale,în permanentă dinamică au determinat necesitatea dezvoltării serviciilor mairapid decât viteza de diversificare a bunurilor materiale. Preponderenteconomia modernă este producătoare şi consumatoare de servicii.

Dinamica nevoilor a influenţat diviziunea muncii considerată de

exper ţi o altă cauză, împreună cu dinamica trebuinţelor, a creşterii rolului

sectorului servicii în economie.Pe de o parte, diviziunea muncii dezvoltă relaţiile de colaborare între

furnizorii de materii prime, producătorii de bunuri şi prestatorii de servicii,

iar, pe de altă parte, adânceşte competiţia şi lupta economică pentrucucerirea unei cote cât mai mari de piaţă.

Într-o economie bazată pe servicii se produc, în principal, bunuri

complementare acestora. Satisfacerea cât mai mult şi cât mai bine a

cerinţelor consumatorilor se bazează atât pe creşterea calităţii serviciilor datorată concurenţei, cât şi pe utilizarea complementar ă a bunurilor



Statistică aplicat ă în managementul turistic

şi serviciilor. Aceste fenomene se reflectă şi în creşterea pe care o auserviciile, pe plan mondial la formarea PIB-ului. Economiile de piaţă dezvoltate sunt caracterizate de o pondere predominantă şi în creştere a

serviciilor în total PIB, ca rezultat al creşterii eficienţei economice şi alexploatării durabile a resurselor. În România, această tendinţă manifestată

pe plan mondial este mai redusă, dar prezentă, observându-se o reducere a

sectorului secundar şi primar în favoarea sectorului serviciilor. În ultimuldeceniu, ponderea sectorului primar (agricultur ă) în PIB a scăzut de laaproape o pătrime până la 15%, scădere influenţată şi de fenomeneledemografice, de migrare a for ţei de muncă şi de importul produselor

alimentare. Ponderea sectorului secundar în formarea PIB-ului a înregistrato scădere mai dramatică, de la aproape 5%, până la o treime. Această scădere s-a datorat unei eficienţe economice în declin, ce a determinat

falimentul agenţilor economici din industrie. În aceste condiţii, procentulPIB determinat de servicii a crescut, în prezent reprezentând aproape 50%.

În acest context, redefinirea rolului şi locului serviciilor în economiade piaţă actuală europeană impune caracterizarea nivelului şi evoluţiei

macroeconomice a acestui sector, independent şi în interdependenţă cu

celelalte ramuri şi sectoare de activitate.Dezvoltarea permanentă şi cu un ritm crescător a serviciilor în cadrul

economiei mileniului trei determină specialiştii să-şi intensifice efortul pentru definirea conceptelor acestui domeniu deosebit de complexşidinamic.

Dinamica serviciilor a condus la necesitatea diferenţierii acestora

prin clasificarea şi gruparea activităţilor ce constituie sectorul serviciilor:

activităţi care se refer ă la timpul liber; activităţi ce constituie suportul informatic;

activităţi de formare profesională, comer ţ etc.În literatura de specialitate apar numeroase posibilităţi de clasificare

şi stratificare a serviciilor ce permit înţelegerea mecanismelor şi tendinţelor de dezvoltare economică atât la nivel naţional, cât şi internaţional. StatisticaONU recomandă cuprinderea în sectorul serviciilor a tuturor activităţilor

economice, în afar ă de agricultur ă, silvicultur ă, piscicultur ă, industriaextractivă, prelucr ătoare şi construcţiile.



Cadrul macroeconomic de dezvoltare a serviciilor în România

Clasificarea serviciilor permite evaluarea dimensiunii şi contribuţieisectorului la dezvoltarea economică printr-o serie de indicatori sintetici,calculaţi la nivel macroeconomic, ce caracterizează, pe de o parte resursele

utilizate în acest sector, iar, pe de altă parte, rezultatele economice şicontribuţia serviciilor la progresul economiei şi societăţii.

1.2 Clasificarea serviciilor destinate populaţiei

O clasificare unanim acceptată a serviciilor le împarte în servicii pentru populaţie, destinate consumului privat, şi servicii industriale, ca partea consumului intermediar.

Serviciile destinate populaţiei satisfac trebuinţele superioare,complexe (cele intelectuale şi de recunoaştere socială), şi au rolul de astimula dezvoltarea personalităţii umane în contextul social. Aceste serviciise regăsesc, de regulă, în sfera consumului, dar şi în sfera distribuţiei.

Diversitatea serviciilor destinate populaţiei se explică prin tr ăsăturile

destinatarilor, funcţiile acestor servicii, modul de organizare şi finanţare aactivităţii economice.

Sintetizând părerile exper ţilor în domeniul economiei serviciilor, propunem structurarea acestora pe categorii omogene astfel:

• după natura rela ţ iilor economice şi financiare:

a) servicii de piaţă, plătite de populaţie şi prestate conform

unui contract de prestări servicii similar oricărui act de

vânzare-cumpărare; b) servicii non-marfare, prestate pentru colectivităţi cu titlu

gratuit sau cvasi-gratuit, finanţarea lor realizându-se de către

administraţiile publice şi private.

• după consumatorii de servicii:

c) servicii pentru indivizi‚ destinate cetăţenilor şi consumului privat al acestora prin intermediul pieţei, consumul fiind

individualizat la nivelul persoanei, al familiei sau algospodăriei;




d) servicii pentru colectivităţi, destinate colectivităţilor, fiind prestate de stat şi formează consumul de stat. Acestea suntservicii de: învăţământ, sănătate, asistenţă socială, apărarea

naţională, relaţiile externe.• după modul de consum:

e) servicii independente, substituibile, satisfac singure otrebuinţă;

f) servicii dependente (complementare), satisfac o nevoie înasociere cu alte servicii sau bunuri.

• după destina ţ ie:

g)

servicii cu caracter industrial, destinate încorpor ăriiacestora în producţia altor bunuri şi servicii. Acestea sunt plătite de agenţii economici;

h) servicii destinate consumului final, adaptate specificuluicererii individului, , cum ar fi: cele medicale, poştă, cultur ă etc.

• după gradul de dezvoltare:

i) dezvoltate (complexe), care au format ramuri distincte ale

economiei – transporturi, telecomunicaţii, turism etc.;

j) mai puţin dezvoltate (simple), ce au evoluat în interiorulunor ramuri, sectoare, fiind prestate de societăţi specializateîn acest sens, ca: închirieri de locuinţe, iluminatul public etc.

În vederea analizei cantitative, dar şi calitative, a serviciilor pentru populaţie, se utilizează atât sursele secundare de informaţii statistice, cât şicele primare prezentate de cercetările directe efectuate în rândul

consumatorilor acestor servicii.

Sursele de informaţii statistice se bazează pe anchete realizate deInstitutul Naţional de Statistică.




1.3 Evoluţii macroeconomice ale sectorului serviciilor

Complexitatea şi diversitatea serviciilor pentru populaţie impun ocunoaştere cât mai exactă a dimensiunii şi structurii lor actuale în vedereaformulării unor direcţii de dezvoltare în viitor. Serviciile de piaţă prestate

populaţiei au în vedere acele prestaţii furnizate populaţiei contra cost, prinintermediul actelor de vânzare-cumpărare. Dezvoltarea serviciilor de piaţă

prestate populaţiei este consecinţa firească a evoluţiei de ansamblu aeconomiei, fiind corelată cu tendinţele principalilor indicatori ai dezvoltăriieconomico-sociale, cum ar fi: rata şomajului, rata inflaţiei, dimensiuneatimpului liber, produsul intern brut etc.

Analiza evoluţiei activităţilor de servicii este determinată de cerereacantitativă de mărfuri şi servicii, la care se adaugă consumatorii potenţiali.Dependenţa cererii de ofertă poate fi cunoscută dacă avem în vedere cauzele

principale care determină variaţia, atât a cererii cât şi a ofertei, şi anume:PIB-ul, investiţiile, populaţia ocupată etc. „Luând PIB ca etalon al bunăstăriiunei naţiuni, există foarte multe laturi ale dezvoltării unei societăţi care potfi vizate de potenţialii decidenţi politici, pentru a putea constitui ansamblulde măsuri necesare dezvoltării durabile”*.

Nivelul crescut al ponderii sectorului ter ţiar în total PIBcaracterizează economiile de piaţă dezvoltate, aceasta fiind rezultatulcreşterii eficienţei economice şi a preocupării pentru utilizarea raţională şidurabilă a resurselor. Astfel, într-o economie bazată pe sectorul ter ţiar se

produc bunurile esenţiale, necesare pentru a satisface cerinţele cât maimultor consumatori pe seama în principal a prestatorilor de servicii.

În România, serviciile destinate consumului populaţiei au avut şicontinuă să deţină o pondere relativ scăzută. Astfel, cele plătite reprezintă numai 15-16% din totalul cheltuielilor de consum ale gospodăriilor şi 23-24% din cheltuielile băneşti de consum ale acestora, sau aproximativ22% din totalul cumpăr ărilor de bunuri şi servicii.

Nivelul şi dinamica volumului serviciilor depind în cea mai mare parte de PIB, de valoarea adăugată brută şi de procesul de privatizare aeconomiei, în general şi a sectorului servicii, în special.

* Raportul naţional al dezvoltării umane 2001-2002, România după un deceniu de tranzac ţ ii (coordonatori: Gerardo D. Berthen şi Alin Teodorescu)




Totodată rezultă că derularea procesului de privatizare în economie(1990-2004) este evidenţiată de ponderea sectorului privat în produsul intern

brut, cu tentă crescătoare, de la 16,4% în 1990 la 81% în 2004, ceea ce

reprezintă un spor mediu relativ de 12,07% pe an (vezi tabelul 1.1). Ţinând seama de principalele agregate macroeconomice ale

contabilităţii naţionale care stau la baza calculării PIB-ului, vom constata

că, dacă în 1990 sectorul particular în valoarea adăugată brută dinsectorul ter ţiar deţinea un procent de 2%, în anul 2001 avea să ajungă la74,8%, aceasta însemnând o creştere substanţială în medie cu 39,6% pean, creştere care devansează creşterea din agricultur ă de 9,15 ori

(4,33%), dar care este devansată cu foarte puţin (1,03 ori) de creştereadin ramura construcţiilor (40,7%).

Structura valorii adăugate brute din sectorul particular pe activităţi sau

ramuri (vezi tabelul 1.2) este fluctuantă pentru industrie, cu valori cuprinse între15,1% (1991) şi 21,7% (1996 şi 2001); în scădere vizibilă pentru agricultur ă – cu valori de 58,8% (1991) şi 16% (2000) şi construcţii – 3% (1991) şi8,2% (1994).

Agricultura,silvicultura,exploatareaforestier ă şieconomiavânatului

Industrie

ConstrucţiiServicii

15,1

23,1

58,8 21,7

53,2

19,1

6

Structura valorii adăugate brute

din sectorul privat, pe activităţi

în anul 1991

Structura valorii adăugate brute


în anul 2001

Figura 1.1 Figura 1.2



Ponderea sectorului priv

şi în valoarea adăugată a princ

Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 19

Produsul intern

brut total16,4 23,6 26,4 34,8 38,9 45,3 54,9 60

Valoarea adăugată

în agricultur ă 61,3 73,9 81,7 83,5 89,3 89,0 90,1 96

Valoarea adăugată

în industrie5,7 9,2 11,8 17,4 23,3 29,9 38,5 42

Valoarea adăugată

în construcţii1,9 16,1 21,0 26,8 51,6 57,8 69,3 76

Valoarea

adăugată în

servicii

2,0 16,8 18,8 29,3 39,1 58,1 66,7 71

Sursa: Anuarul Statistic 1997 , p. 354; 2000 p. 280; 2001, p. 276, INSE,

*date estimate



Structura valorii adăugate brute din sec

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1

Total din care 100 100 100 100 100 100 100 1

Agricultura,

silvicultura,

exploatarea

forestier ă

şi economiavânatului

58,8 54,8 49,3 42,3 33,7 29,3 28,1 2

Industrie 15,1 16,3 16,9 20,5 18,8 21,7 21,0 1

Construcţii 3 3,6 4 8,2 7,3 7,6 6,5 6

Servicii 23,1 25,3 29,8 29 40,2 41,4 44,4 5

Sursa: Anuarul Statistic al României, 1997 , p. 354; 2000, p. 280; şi 200 p. 17, INSE, Bucureşti.

*) date estimate




În perioada 1991-2001 ponderea VAB:a) în industrie a crescut cu un spor mediu anual modest de 3,7%

devansat de servicii cu 4,8%;

b) în construcţii a sporit în medie cu 100%, creştere justificată denevoia stringentă de locuinţe şi sedii pentru firme;

c) în agricultură a înregistrat o scădere medie cu 10,63%;

d) în servicii a înregistrat o creştere medie anuală cu 8,7%, caredevansează creşterea din agricultur ă de 1,216 ori, din industrie(1,048 ori); în schimb activitatea de construcţii devansează serviciile (1,8 ori).

În perioada 2001-2004 ponderea VAB în ramura serviciilor continuă să crească într-un ritm relativ lent de 9%, iar în sectorul construcţii s-adublat.

Contribuţia ramurilor principale de activitate la formarea PIB-uluievidenţiază structura acestuia (vezi tabelul 1.3), prin scăderi evidente înagricultur ă, industrie, construcţii şi creştere modestă pe seama serviciilor.

Agricultura,silvicultura, exploatareforestier ă şi economiavânatului

IndustrieConstrucţii

ServiciiAlte ramuri

40,5

26 55,8

21 8

5,4

25,8

46,4

9,4 13,4

5

Structura produsului intern brut


în anul 1990

Structura produsului intern brut


în anul 2001




Structura produsului intern brut pe

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1

Total din care 100 100 100 100 100 100 100 100 1

Agricultura,

silvicultura,

exploatareaforestier ă

şi economia

vânatului

21,8 18,8 19,0 21,0 19,9 19,8 19,2 18,0 1

Industrie 40,5 37,9 35,3 33,8 36,2 32,9 33,2 30,9 2

Construcţii 5,4 4,3 4,8 5,2 6,5 6,6 6,5 5,2 5

Servicii 26,5 34,8 38,6 36,9 33,7 36,0 36,6 38,4 4

Alte ramuri 5,8 4,2 2,3 3,1 3,7 4,7 4,5 7,5 9

Sursa: Anuarul Statistic al României 1997, p. 354; 2000, p. 280; şi 200

p. 17, Bucureşti

*) date estimate




Nivelul PIB-ului din agricultur ă a înregistrat valoarea maximă în1990 (21,8%), valoarea minimă (prin scăderea la jumătate) în 2000 şi2004 (11,1%); în valoare relativă scăderea medie este de 4,3%, devansată

de servicii de 1,1 ori.Industria contribuie la formarea PIB cu 40,5% (1990) ca valoare

maximă şi cu 21,88% (2004) ca valoare minimă, scădere medie anuală

cu 4,3%.În ramura construcţiilor se înregistrează fluctuaţii caracterizate de

scăderi modeste cuprinse între 4,3% (1991) şi 4,9% (2004), cu o medieanuală de 0,7%.

Ramura serviciilor contribuie la valoarea PIB-ului cu valori cuprinseîntre 26,5% (1990) şi 51,8% (2004), cu un spor relativ mediu anual de 4,9%.

Raportul Institutului Naţional de Statistică asupra Indicelui de

Dezvoltare Umană (IDU) precizează că tranziţia la economia de piaţă aimplicat schimbări şi transformări importante în economie, ca de exemplu:

• în ceea ce priveşte evoluţia PIB-ului, se pot distinge trei fazedistincte în acest deceniu:

1) între 1991-1992, s-a caracterizat printr-o scădere de 21%;

2) între 1993-1996, printr-o creştere de 17%;3) între 1997-2000, s-a caracterizat printr-o descreştere de 14%.

• compoziţia PIB s-a schimbat substanţial în cursul deceniului, şianume: în timp ce în 1990 contribuţia sectorului public a fost mai

mare, de 80%, în 1999 acesta a participat cu numai 38%. În modsimilar, contribuţia sectorului privat la PIB în 1990 a fost doar de 16%, în timp ce în 1999 a crescut la peste două treimi.

Valoarea adăugată care rezultă din activitatea economică acontinuat să scadă şi a determinat diminuarea competitivităţii

produselor.Interacţiunea României cu economia mondială de astăzi se bazează

cel mai mult pe întreprinderile mari consumatoare de energie şi peîntreprinderile care folosesc munca unui personal cu o calificare scăzută.Deşi sectorul servicii (ter ţiar) a avut contribuţii la formarea PIB, structura

generală a producţiei în România r ămâne fragilă, creşterea importanţeisectorului de servicii în PIB în România fiind o consecinţă a declinului




volumului industrial, în special al industriei grele şi nu rezultatul reformelor strategice structurale din ţara noastr ă.

Un factor important care a determinat creşterea populaţiei ocupate în

servicii este migraţia populaţiei din sectorul industrial (datorită şomajuluitehnologic), agricol şi din alte sectoare spre servicii, datorită existenţei locurilor de muncă, care nu cer o pregătire profesională prealabilă precum şi datorită

modificărilor structurale intervenite în economie – de la o economie preponderent industrială la o economie de servicii. Cererea pentru serviciia determinat în final creşterea veniturilor populaţiei şi a cheltuielilor pentruconsum.

În ceea ce priveşte structura întreprinzătorilor privaţi (total) peactivităţi, în perioada 1998-2001, se observă că activitatea de servicii deţinelocul 3 în ceea ce priveşte ponderea întreprinzătorilor privaţi cu valori

cuprinse între 20%-19%, după „alte servicii” care deţin locul 1 cu ponderiînsemnate cuprinse între 33% în 1998 – 40% în 2000 şi 2001 şi „industria”locul 2 cu valori ale structurii întreprinzătorilor privaţi cuprinse între 25% în1998, 22% în 2000 şi 2001.

Industrie

Servicii

Hoteluri

şi restaurante

Turism

TransportAlte servicii

33

20118

25

3

40

19

16

22

Structura întreprinzătorilor privaţi,

pe activităţi în anul 1998

– Total –

Structura întreprinzătorilor privaţi,

pe activităţi în anul 2001

– Total –





Întreprinzătorii privaţi în asociaţii familiale deţin ponderea cea maiînsemnată în activitatea de servicii, de 40%, urmată de industrie, 25% şi alteservicii 24%. Întreprinzătorii privaţi – persoane independente deţin o

pondere destul de scăzută de numai 8% în 1998 şi 2000, în timp ce „alteservicii” deţin în continuare, ca şi pe total, ponderea cea mai importantă de38% în 1998 – 45% în 2000 şi 2001. Practic, structura întreprinderilor

private, în perioada 2000, 2001 şi 2002 a r ămas neschimbată.

24

40

14

25

6

8

23

45

2211

23

11

822

45

Industrie

Servicii

Hoteluri şi

restauranteTurism

Transport

Alteservicii

Figura 1. 7 Structura întreprinzătorilor privaţi, pe activităţi

în anii 1998 şi 2001

– Asociaţii familiale –

În concluzie, deşi serviciile se confruntă cu multe probleme, este deaşteptat ca în perioada următoare (2005-2010) această activitate să cunoască mutaţii pozitive apreciabile, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi

calitativ, circumscriindu-se în opţiunea politică fundamentală a integr ăriiRomâniei în circuitul economic european şi mondial. O asemenea mutaţie

presupune, înainte de toate, orientarea prin strategii şi politici adecvate aîntregii activităţi de servicii spre integrarea pieţei româneşti în piaţa internă

unică europeană, de aici decurgând o serie de obiective strategice şi de politică de încurajare a sectorului ter ţiar, ce vor viza, în principal, asigurarea protecţiei consumatorilor, protecţia climatului concurenţial şi garanţiiîmpotriva concurenţei neloiale, respectarea uzanţelor de prestare aserviciilor şi alinierea la normele de standardizare ale Uniunii Europene.

Definirea obiectivelor strategice de dezvoltare a serviciilor în perspectiva

anilor 2005-2010 decurge, de fapt, din modificările în modalităţile




de organizare şi funcţionare a sectorului serviciilor, din progresele ce serealizează ca urmare a privatizării întregii activităţi de servicii şi funcţionăriiîn totalitate şi mai ales cu eficienţă a mecanismului economiei de piaţă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, în prezent, în lume serviciile prezintă unintens proces de modernizare, apreciat ca o adevărată „revoluţie aserviciilor”. Un asemenea proces este rezultatul acţiunii, cu o amploare

deosebită, a factorilor formativi ai pieţei şi al schimbării rolului şi loculuiserviciilor într-o economie modernă.

Între principalii factori ai dezvoltării serviciilor, trebuie amintiţi progresul tehnico-ştiinţific, adâncirea diviziunii internaţionale a muncii,

schimbările demografice, creşterea standardului de viaţă al populaţiei,mobilitatea crescândă a populaţiei etc. Este importantă analiza raportuluidintre calitatea serviciilor prestate şi nivelul veniturilor reale ale populaţiei

la un moment dat, precum şi compararea tarifelor medii ale serviciilor naţionale cu cele din ţările Uniunii Europene.

Dacă vom compara preţurile practicate de agenţiile de turism şiasistenţă turistică, precum şi tarifele la anumite hoteluri şi restaurante, din

România, vom constata că nivelul acestora este foarte apropiat sau chiar

uşor superior faţă de cel practicat în unele ţări occidentale ca Spania, Grecia,Turcia, ţări în care nivelul calitativ al serviciilor turistice este superior celor

prestate în România. Putem spune chiar că nu există nici o diferenţă între preţurile practicate în turismul românesc şi cele practicate în cel occidental.Diferenţa constă în calitatea şi promptitudinea serviciilor.

Nivelul redus la care se realizează vânzările din sectorul turism este

o consecinţă directă a raportului dezavantajos cost/calitate, ce nu s-a

îmbunătăţit nici după începerea procesului de privatizare.Economia românească îşi va lărgi participarea activă la economia

mondială doar prin asigurarea unor legături durabile între sectoarele deactivitate şi printr-o mai bună cooperare între consumatorii şi prestatorii deservicii. Doar o politică fiscală armonioasă şi flexibilă, de încurajare ainvestiţiilor în sectorul serviciilor, poate susţine aceste obiective.



2

2.1 Locul, importanţa şi direcţiile de orientare

ale activităţii turistice

Turismul reprezintă o componentă esenţială a sectorului serviciilor destinate populaţiei, o ramur ă cu potenţial foarte mare de dezvoltare.

Acesta se înscrie în sectorul ter ţiar al economiei naţionale, fiind

constituit, în principal, din prestaţii de servicii, ceea ce determină odinamică ridicată, firească în condiţiile civilizaţiei contemporane. Industria

turistică se caracterizează printr-o deosebită complexitate structurală, ceîmbracă multiple forme de deservire.

Implementarea strategiilor pe termen lung în domeniul turismului

ofer ă premisele unei dezvoltări accelerate atât a turismului românesc, cât şi

a economiei în general, în condiţiile în care o lungă perioadă de timp acest

domeniu a fost abandonat. Principalele coordonate pe care se axează

strategiile în domeniu sunt dezvoltarea turismului în Delta Dunării, ca

simbol al ecoturismului românesc, atragerea turiştilor către mănăstirile




din Nordul Moldovei şi al Olteniei, către turismul religios, balnear şi

agroturism, şi în general către toate zonele care s-au conservat. Dezvoltarea

economică a ţării trebuie să aibă loc în jurul a două axe care diferenţiază

România în peisajul european, acestea fiind axa dunăreană şi cea Carpatică.Prima dintre acestea este importantă atât din punct de vedere a conectării la

restul Europei, cât şi pentru creşterea fluxului turistic.

Ecoturismul, şi turismul rural caracterizează în prezent turismul

românesc.

În final, se impune cu necesitate atragerea investiţiilor şi partenerilor

str ăini (ceea ce s-a f ăcut în perioada 1995-2004), pentru a crea unităţi

turistice etalon care să ridice nivelul celorlalte unităţi.

2.2 Principalele forme de turism practicate în România

Nivelul de dezvoltare şi civilizaţie al unei ţări este dat în mare

măsur ă de nivelul de dezvoltare a sferei serviciilor oferite populaţiei, dintre

care remarcăm serviciile de turism ca o parte cu pondere semnificativă înPIB-ul ţărilor dezvoltate. Pornind de la aceasta, se impune să observăm

modul în care a evoluat în România activitatea de prestări turistice şi

hoteliere în ultimii ani.

În anul 1990 exista o bază materială creată în turism, care, pentru a fi

valorificată eficient, se impunea să fie îmbunătăţită calitativ, mai ales prin

privatizare, din punctul de vedere al conceptului de produs turisticşi al

managementului din ramura turism-servicii. Doar prin privatizare, investiţiişi creşterea calităţii serviciilor prestate turiştilor se putea să se creeze

premisele asigur ării de servicii calitative, adaptate nevoilor reale ale

populaţiei.

Realizarea unui sistem de turism privatizat 100%, cu susţinerea prin

măsuri adecvate a tendinţei de diversificare şi îmbunătăţire a calităţii, ar fi

trebuit să constituie o preocupare permanentă a programelor şi strategiilor

naţionale de dezvoltare a turismului românesc, având în vedere faptul că acest sector deţinea deja o bază materială semnificativă, concretizată mai



Necesitate cunoa şterii şi cuantificării fenomenului turistic

ales în hoteluri, vile, cabane, deci nu impunea un efort investiţional sau de

capital deosebit.

Sub acest aspect, este important de analizat modul în care aceste

servicii au fost prestate şi prin prisma raportării la nivelul veniturilor realede care dispune populaţia la un moment dat. Literatura de specialitate relevă

numeroase încercări de tipizare a activităţilor turistice. În cele ce urmează,

sunt sistematizate tipurile şi formele de turism practicate în România

conform sistematizării prezentată în lucrarea „Geografia general ă a

turismului”1.

Dacă avem în vedere tipologia clasică a voiajelor, în conformitate cu

experienţa internaţională există mai multe criterii de structurare a formelor de turism: motivul călătoriei, gradul de mobilitate a turistului, originea şi

destinaţia, periodicitatea plecărilor în vacanţă, caracterul călătoriilor,

modalitatea de comercializare a produsului turistic.

Dacă ne referim la serviciile turistice, putem spune că acestea

reprezintă componenta dominantă şi determinantă a ofertei, elementul cel

mai dinamic şi partea flexibilă a complexului de activităţi turistice.

Serviciile turistice, după gradul de complementaritate şi specificitate, se potclasifica în două categorii:

servicii specifice, directe;

servicii nespecifice, conexe activităţii turistice sau complementare,

conform figurii 2.1.

1 P. Cocean, G. Vlăsceanu, B. Negoescu, Geografia general ă a turismului, Bucureşti,Editura Meteor Press, 2002




Servicii prestateturiştilor

Directe,de turism

Conexe,complementare

De bază

Adiţionale

Cazare Alimentaţie Agrement Transport De ghid

şi însoţirea turiştilor

Documentareşi informare

Rezervări Financiare Diverse

Telecomunicaţii Asistenţă

medicală Utilităţi Transport public

Figura 2.1 Clasificarea serviciilor turistice după tipologia activităţii

Conform Organizaţiei Mondiale a Turismului există următoarele

modalităţi de clasificare, astfel:1. după originea turi ştilor :

1.a. turism intern, se desf ăşoar ă în interiorul graniţelor unei ţări

contribuind la formarea PIB-ului din sectorul serviciilor;

1.b. turism internaţional, se desf ăşoar ă în afara graniţelor ţăriide provenienţă a turiştilor, contribuind la echilibrarea

balanţei de plăţi. Această formă de turism se poate subdivide

în plecări ale turiştilor autohtoni peste graniţă şi sosiri aleturiştilor str ăini în ţar ă;

2. după modalitatea de angajare a presta ţ iei turistice, turismul poate fi: organizat, organizat par ţial şi pe cont propriu;

2.a turism organizat, se practică în grupuri sau colective deturişti individuali;




2.b turism organizat parţial, presupune desf ăşurarea unei păr ţidin activităţile turistice în grup, dar ofer ă individului

posibilitatea desf ăşur ării unui program liber;

2.c turism pe cont propriu, este caracterizat de deplina libertatea turistului în ceea ce priveşte condiţiile de călătorie şi sejur.

3. după gradul de mobilitate a turistului putem vorbi de:

3.a. turism itinerant sau de circulaţie, caracterizat prinmobilitate ridicată;

3.b. turism de sejur, caracterizat prin mobilitate redusă, petrecerea vacanţei într-o singur ă locaţie, indiferent de

durată. Acesta poate fi, după durată, pe termen scurt, mediu

şi lung sau rezidenţial:

turismul de distanţă mică este sensibil la factorii de climă,

fiind afectat de sezonalitate;

turismul de distanţă medie, care se practică predominantîn scop cultural şi curativ;

turismul de distanţă mare, care se desf ăşoar ă pe teritoriul

unei ţări sau continent sub forma circuitelor turistice.

Această formă de turism se adresează persoanelor cuvenituri ridicate, preţurile acestui tip de serviciu fiind

mari.4. după periodicitatea de manifestare a cererii şi după modul de

desf ăşurare a ofertei turistice, turismul poate fi: continuu sau permanent, sezonier şi ocazional, din punctul de vedere al

particularităţilor funcţionării infrastructurii operatorului de turism;

5. după mijloacele de transport folosite pentru călătoria turistică,formele de turism sunt: pedestru, rutier, feroviar, naval, aerian;

6. după motiva ţ ia că l ă toriei, formele de turism sunt: de recreere şide agrement, vizite la rude şi prieteni, motive profesionale şiafaceri, deplasări oficiale, de stat, turism din motive medicale,turism religios/pelerinaje, turism cultural, de afaceri şi altemotivaţii;

6.a turism de recreere, ce are ca scop satisfacerea trebuinţelor de recreere ale populaţiei, desf ăşurându-se în timpul liber;




6.b turism din motive medicale, este o formă veche de practicare a turismului, practicată în special de persoanevârstnice cu posibilităţi financiare;

6.c turism cultural, are drept scop vizitarea obiectivelor turisticedin ţar ă şi str ăinătate, individual sau în grup;

6.d turism profesional (de afaceri), este practicat în interes de

serviciu sau în interes individual de către oamenii de afacerice desf ăşoar ă activităţi economice şi sociale.

Din combinaţia tipurilor anterioare de turism rezultă turismul polivalent, plurimotivaţional.

7. după caracteristicile socio-economice ale turi ştilor, distingem:7.a. turism particular, privat, pentru persoanele cu venituri

mari; uneori se identifică cu turismul de lux;

7.b turism social, subvenţionat, destinat persoanelor defavorizatecu venituri modeste.

În prezent, în practica turistică internaţională şi mai recent în ţaranoastr ă s-au produs mutaţii ale circulaţiei turistice în sensul diversificării

formelor de turism, apărând o nouă posibilă clasificare a turismului după

mediul de destinaţie: turismul rural şi urban. Turismul rural presupune petrecerea timpului liber în spaţiul rural, în structuri de primire rustice,

gospodării ţăr ăneşti, hanuri, campinguri, pensiuni agroturistice, sate devacanţă etc. Turismul urban se refer ă, în general, la petrecerea timpului liber

şi a vacanţelor în oraşe pentru vizitarea acestora şi/sau desf ăşurarea unor activităţi culturale diverse. Turismul rural reprezintă una din cele mai

eficiente soluţii de armonizare a turismului cu exigenţele protejării mediului

şi dezvoltării durabile. În cadrul turismului rural cazarea se face îngospodăria ţăr ănească (pensiune), fermă agroturistică şi echipamente

turistice de factur ă generală (hanuri, popasuri, cabane rustice). Agroturismul presupune şederea în gospodăria ţăr ănească, consumul de produse agricole

şi participarea într-o anumită măsur ă la activităţile sociale, de grup, alegospodăriei ţăr ăneşti. Această formă de turism a că pătat amploare în ultimuldeceniu.




2.3 Dezvoltarea durabilă – concept modern în turism

şi protecţia mediului înconjurător

2.3.1 Considera ţ ii generale privind conceptul de dezvoltare durabil ă

Evoluţia societăţii în general, a situaţiei economice la nivel mondial, precum şi toate problemele majore cu care se confruntă omenirea în prezentimpun identificarea unor soluţii viabile, menite să rezolve problemele

acesteia.Este bine cunoscut că parcurgem o etapă de modificări

fundamentale, structurale şi conceptuale în multe domenii, dacă nu chiar în

toate domeniile vieţii.România, alături de celelalte ţări est-europene, se află în plin proces

de tranziţie spre economia de piaţă şi integrarea europeană, ceea ce presupune schimbări esenţiale în structura societăţii civile, a economiei, ca

rezultat al schimbărilor politice, care s-au produs în decembrie 1989.În acelaşi timp, este din ce în ce mai evident că teoria economică

clasică a fost depăşită de practica economică şi se încearcă conturarea uneinoi teorii, care să fie capabilă să analizeze şi să explice fenomeneleeconomice ce au loc în prezent şi, în acelaşi timp, să fie în măsur ă să

previzioneze tendinţele şi evoluţia. Momentan, putem spune că dezvoltareadurabilă poate fi luată în considerare ca o soluţie tranzitorie în această

perioadă de schimbări în care „teoriile economice îşi găsesc o fundamentaremai redusă, r ămânând numai teoremele economice, adică formule şi

formulări prin care sunt descrise ori explicate fenomene specifice sau suntrezolvate probleme concrete, f ăr ă a se mai putea surprinde economia ca unsistem unitar”.

Conceptul de dezvoltare durabilă are r ădăcini adânci în teoriaeconomică, dar în prezent dezvoltarea durabilă poate fi abordată prin teoriacreşterii profitului. Pentru a contura o teorie reală, este necesar ă folosireaunui principiu care să unifice patru sfere economice: microeconomia

firmelor şi a indivizilor, macroeconomia statului naţional, economiasocietăţilor transnaţionale şi economia mondială.




„Abordarea practică a conceptului de dezvoltare durabilă presupuneutilizarea unor resurse importante, pe care din nefericire nu toate ţările suntcapabile să le mobilizeze.

Dacă ţările dezvoltate pot face faţă cu mai multă uşurinţă lamobilizarea acestor resurse, iar efortul resimţit nu este semnificativ, în cazul

ţărilor mai puţin dezvoltate sau slab dezvoltate lucrurile se complică.

Situaţia ţărilor aflate în tranziţie este mai dificilă, multitudineasectoarelor în care este nevoie de resurse generând de pe o partenemulţumiri sau inechităţi, iar pe de altă parte întârzieri în evoluţii”.

Complexitatea şi interdependenţa unui număr mare de factori ce

acţionează în turism fac tot mai dificil de identificat soluţii de către agenţiide turism. Pentru a putea demonstra această opinie, este necesar să surprindem, alături de dezvoltarea durabilă (DD), şi alte concepte în

interdependenţe:a) protecţia mediului (PM) – calitatea serviciilor turistice (CT);

b) mediu economic (ME) – mediu social (MS) – mediu politic (MP);c) resurse materiale (RM) – resurse financiare (RF) – resurse umane

(RU), concepte care, schematic, sunt prezentate în figura 2.2.

RM

ME

PM

DD

MP

RF

MS

CT

RU

Figura 2.2 Stadiile dezvoltării durabile




Alegerea celor trei elemente din triunghiurile din figura 2.2 nu esteîntâmplătoare, deoarece pentru România perioada actuală este o perioadă dedefinire a strategiei de relansare şi dezvoltare a turismului pe baza

proprietăţii private, pe de o parte, precum şi a principiilor economiei de piaţă, pe de altă parte.

Conceptul de dezvoltare durabilă presupune existenţa serviciilor

turistice şi dezvoltarea economică a acestora în condiţiile antropizăriinaturii, f ăr ă a crea însă prejudicii şi daune acesteia. Din această perspectivă,este necesar ă evaluarea strategiilor de dezvoltare durabilă prin stabilireaeficienţei economice globale, concept ce presupune convertirea tuturor

efectelor în efecte economice obţinute şi compararea lor cu efortul depus.Primul principiu care stă la baza conceptului de eficienţă economică

a serviciilor turistice este acela al abordării sistemice a activităţii turistice la

nivel micro şi macroeconomic. Astfel, la nivel naţional, macrosistemul poate fi descompus în subsisteme între care există diferite interdependenţenecesare şi reale ce pot fi prezentate cu efecte cumulative în figura 2.3.

X1

X2

X3

X4

X5

Xn

X6

Xn-1

Figura 2.3 Sistemul interdependenţelor macroeconomice

cu efecte cumulative




Dacă se pune problema evaluării efectelor economice ale serviciuluituristic, trebuie să ţinem cont de ansamblul sistemului naţional şi de modul încare subsistemele interacţionează, având în vedere totodată resursele existente

în concordanţă cu mediul ambiant, aşa cum este prezentat în figura 2.4.

R E S U R S E U M

A N E

( d i n r a m u r a t u r i s m

u l u i )

MEDIUL AMBIANT

Suprastructura turistică

Economia turismului

(relaţiile economice)

Servicii turistice(cu resurse tehnice, tehnologice)

MEDIUL AMBIANT

Figura 2.4 Sistemul turistic naţional

Urmărind eficienţa economică a serviciilor turistice, putem surprinde

calitatea serviciilor pe întregul parcurs, de la resurse naturale şi derivatefolositoare serviciului final; de aceea trebuie găsite soluţii de îmbinare a

eficienţei economice cu eficienţa ecologică.Astfel, eficienţa oricărei activităţi turistice trebuie analizată luând în

considerare şi relaţia acesteia cu mediul. O activitate turistică este eficientă doar dacă protejează mediul, evită degradarea acestuia prin utilizareamijloacelor de transport ecologice şi prin promovarea turismului ecologic.

Activităţile turistice eficiente determină creşterea competiţiei întreoperatorii de turism ce are drept consecinţe creşterea gradului de satisfacţie

a turiştilor, creşterea calităţii serviciilor prestate şi a satisfacţiei turiştilor.




Astfel, din punct de vedere al turismului, aplicarea conceptelor dezvoltării durabile s-a concretizat în ultimii ani în elaborarea şi punerea înaplicare a unor reglementări legislative, care să conducă la promovarea

turismului şi protejarea mediului împotriva poluării, regenerarea acestuia,reciclarea deşeurilor turistice etc.

2.3.2 Pozi ţ ia europeană asupra rela ţ iei turism-mediu

Programul de acţiune al Uniunii Europene promovează turismul

rural şi recunoaşte importanţa turismului specializat (privitul păsărilor, plimbatul şi vacanţele de sănătate) în crearea de alternative de destinaţie, însensul promovării dezvoltării durabile.

Scopul comisiei este de a promova forme de turism compatibile cumediul, de a rezolva problema aglomer ării unor zone de atracţie turistică.

Actul Verde (Green Paper of the Urban Environmment) finalizat în iunie1990 pune în lumină nevoia unei strategii de planificare pentru turismul

urban în scopul evitării unor posibile efecte negative cum ar fi transformarea

unor centre istorice în zone monofuncţionale. Politica Uniunii Europene s-adezvoltat de la acţiunile esenţiale de remediere la măsuri preventive şi

promovarea ideii că investiţia în mediu nu este numai esenţială pentruasigurarea competitivităţii turismului comunitar, dar va aduce şi recompense

prin creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă.Deteriorarea mediului ca rezultat al turismului necontrolat este un

fenomen în creştere. Pentru a asigura o dezvoltare a turismului în armonie

cu mediul se recomandă:a. delimitarea zonelor turistice;

b. menţinerea unor standarde ecologice ridicate;c. optimizarea traseelor turistice;d. absorbirea turismului de masă.




Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare este primainstituţie financiar ă internaţională mandatată explicit să promoveze toată gama de activităţi ecologice şi dezvoltare durabilă, inclusiv cele turistice.

Deoarece importanţa economică a turismului a devenit considerabilă pentruRomânia, ţinând cont că ţara noastr ă dispune de un bogat potenţial dedezvoltare a turismului, şi cererea turistică va creşte o dată cu integrarea

europeană.Posibilitatea pe care o ofer ă dezvoltarea durabilă de creştere

economică în turism, concomitent cu asigurarea protecţiei mediuluireprezintă singura cale pentru creşterea calităţii serviciilor turistice.



3

3.1 Particularităţile elaborării indicatorilor

de măsurare şi evaluare a activităţii turistice

Datorită diversităţii mari a serviciilor turistice, caracterului sezonier

al turismului, a diferitelor forme de turism practicate, precum şi acategoriilor de preţuri şi tarife diferenţiate pe produse de confort, forme deturism şi agenţi economici, activitatea din această ramur ă nu trebuie

caracterizată din punct de vedere statistic printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori.

Elaborarea sistemului de indicatori ai activităţii turistice esteinfluenţată de o serie de factori, dintre care cei mai semnificativi sunt cei ce

determină cererea şi oferta turistică. Factorii de influenţă a cererii suntveniturile populaţiei şi structura acestora, gradul de urbanizare, structuratimpului, evoluţia timpului liber, în corelaţie inversă cu timpul de muncă şi

dinamica populaţiei. Factorii de determinare a ofertei sunt diversitatea şicalitatea serviciilor, costul prestaţiilor, nivelul de pregătire al for ţei demuncă, evoluţia investiţiilor din turism.




Turismul este analizat şi urmărit în dinamică printr-un sistem deindicatori specifici, bazat pe o metodologie de calcul uniformizată pe planmondial. Indicatorii turistici furnizează informaţii necesare acţiunilor de

management turistic macroeconomic, permiţând şi evaluarea efectelor deciziilor macroeconomice de susţinere a fenomenului turistic.Sursele de informaţii necesare calculului indicatorilor activităţii

turistice sunt: registrele şi rapoartele statistice ale intr ărilor turistice la frontiere; rapoartele permanente ale capacităţilor de cazare; registrele ofertei turistice pe categorii de agenţii, elaborate de

Autoritatea Naţională de Turism;

rezultatele anchetelor efectuate în rândul turiştilor str ăini şi localila locul destinaţiei turistice;

rezultatele anchetelor privind cheltuielile turistice ale fiecăreicategorii de consumatori;

recensământul populaţiei; Balanţa de Plăţi Externe.Indicatorii macroeconomici ai turismului trebuie definiţi pe baza

convenţiilor internaţionale oficiale, care definesc unitatea statistică de observareca fiind turistul: persoana ce are o durată a sejurului de minim 24 de ore, pentruorice alt motiv decât acela de a exercita o activitate remunerată. În accepţiuneaDEX, turistul este acea persoană care practică activităţi de turism. Activităţilede turism sunt activităţi cu caracter recreativ sau sportiv, constând din

parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor regiuni pitoreştisau interesante dintr-un anumit punct de vedere.

Măsurarea fenomenului turistic are la bază un sistem de indicatori ce

se calculează pe baza informaţiilor cu privire la: sosirile/plecările lafrontier ă, furnizate de Ministerul de Interne, documentele primare statisticeşi contabile privind modalităţile de găzduire a turiştilor, furnizate de agenţiide turism, statisticile asupra mijloacelor de transport proprii sau închiriate şiasupra altor echipamente şi activităţi, anchete/sondaje pe eşantioane degospodării şi persoane. Alte surse nespecifice, secundare, de date despreturism sunt Balanţa de Plăţi Externe, Sistemul Conturilor Naţionale, la nivelnaţional şi bilanţurile financiar-contabile ale operatorilor de turism, la nivel

microeconomic.



Sistemul de indicatori statistici ai activit ăţ ii turistice

Conexiunea dintre sursele primare şi secundare de informaţii privindactivitatea de turism-servicii, cererea şi oferta, precum şi indicatorii sinteticirezultă din tabelul 3.1.

Sistemul de indicatori trebuie să furnizeze informaţii referitoare la: cererea turistică, prin măsurarea circulaţiei turistice interne şi

internaţionale în cadrul teritoriului naţional;

oferta turistică, evaluată prin potenţialul economic al bazeimateriale şi al resurselor umane;

rezultatele valorice ale activităţii turistice, evaluate prin estimareacheltuielilor, a încasărilor, a profitului şi a eficienţei economice;

calitatea serviciilor de turism prestate.

Elemente ale Sistemului Informaţional Statistic al Turismului

Tabelul 3.1

Surse primare

de informaţii

Indicatori ai cererii

şi oferteiCriterii de clasificare

Puncte de

frontier ă: terestre,aeriene, maritime

Cerere

Sosiri: turişti, excursio-nişti, vizitatori frontier ă,rezidenţi str ăini, persoaneîn tranzit

Plecări: turişti, excursio-nişti, persoane în tranzit,vizitatori frontier ă

După naţionalitate, motive

de călătorie, destinaţiituristice, categorii socio- profesionale, mijloace detransport, intervale de timp

Mijloace de

cazare: hoteliere,extrahoteliere,complementare

Cerere internaţională şi

naţională prin: număr deturişti şi număr înnoptăriOfertă prin indicatorii:capacitatea echipamente-lor (camere, locuri) şi for ţade muncă (angajaţi şi altecategorii)

Pentru cerere: după intervale

de timp, destinaţii,naţionalităţi, categorii socio- profesionalePentru ofertă: sezonalitatelunar ă, localizare zonală,tipuri de confortPentru for ţa de muncă: după structura funcţională a

for ţei de muncă




Surse primare

de informaţii

Indicatori ai cererii

şi oferteiCriterii de clasificare

Instituţii

financiar-bancare

Cerere internaţională

şi naţională prin: încasărişi plăţi

După tipuri de sisteme

monetare şi pe elemente decheltuieli

Administraţieturistică

Informaţii socio-economice:studii de comportament,studii de marketing,demografice şi AnchetaIntegrată în GospodăriiInventarierea resurselor

turisticeEchipamente turistice:de cazare, de alimentaţie,de transport, de agrement şide comercializareAcţiuni administrative:marketing, finanţe publice,formare profesională

continuă, infrastructur ă turistică, legi şi normativeInformaţii macroeconomicegenerale şi sectoriale

Informaţiimacroeconomice: indici de preţ, valoarea producţiei,valoarea cheltuielilor pentruconsum, formarea brută acapitalului, veniturile,

gradul de ocupare, şomajul,indicatorii Balanţei de Plăţi

Sursa: adaptat după Lanquar, R., L’économie du tourisme, Paris, PUF, 1992

După forma de exprimare, aceşti indicatori pot apărea exprimaţi în

unităţi naturale, unităţi natural-convenţionale şi unităţi valorice. De

asemenea, aceşti indicatori pot fi determinaţi ca indicatori absoluţi, relativi(de intensitate, de structur ă şi de dinamică) şi sintetici (medii). Principiile

de elaborare a sistemului de indicatori ai turismului vor asigura eficienţaacestuia şi vor mări gradul de aplicabilitate şi comparabilitate.




3.2 Indicatori macroeconomici de caracterizare a turismului

Sursa datelor pentru elaborarea sistemului de indicatori la nivel

macroeconomic o constituie cercetările statistice pentru urmărirearezultatelor din activitatea de turism, organizate de INS, Autoritatea

Naţională de Turism, Ministerul de Interne şi rapoartele statistice primare de

la agenţii de turism.În conformitate cu publicaţiile oficiale ale INS, indicatorii se

clasifică astfel: indicatori de evaluare a capacităţii de cazare turistică,indicatori de evaluare a circulaţiei turistice, indicatori financiari.

a) Indicatorii de evaluare a capacit ăţ ii de cazare

Indicatorii de evaluare a capacităţii de cazare cuprind structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, capacitatea de cazareexistentă şi în funcţiune, indicii de utilizare netă a capacităţii de cazareturistică în funcţiune.

Structura de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

reprezintă orice construcţie sau amenajare care furnizează în mod permanentsau sezonier serviciul de cazare şi alte servicii specifice pentru turişti (vile

turistice, bungalouri, pensiuni turistice, unitate tip căsuţă, pensiuniagroturistice). Capacitatea minimă de cazare instalată pentru o structur ă de

primire turistică este de cinci locuri – pat, pentru a fi considerată structur ă cu funcţiune de cazare turistică.

Capacitatea de cazare existentă (instalată) reprezintă numărul de

locuri de cazare de folosinţă turistică înscrise în ultimul act de recepţie,omologare, clasificare a unităţii de cazare turistică, exclusiv paturile

suplimentare ce se pot instala în caz de necesitate.Capacitatea de cazare în funcţiune (disponibilă) reprezintă numărul

de locuri de cazare de care pot beneficia turiştii, ţinând cont de numărul dezile cât sunt deschise structurile într-o anumită perioadă, se exprimă înlocuri/zile. Capacitatea de cazare efectiv utilizată este de fapt numărul de

turişti/zile.




Indicatorii capacităţii de cazare, exprimaţi în mărime absolută, sunt:număr de camere, număr de locuri, capacitate de cazare în funcţiune(mii/locuri/zile), capacitate existentă, permanentă şi sezonier ă, pe structuri

de unităţi de cazare, categorii de confort, formă de proprietate, precum şi îndinamică.

Indicele de utilizare a capacităţii în funcţiune exprimă raportul între

capacitatea de cazare disponibilă (locuri oferite) şi utilizarea efectivă aacesteia de către turişti într-o perioadă determinată.

b) Indicatorii agen ţ iilor de turism

Indicatorii agenţiilor de turism evaluează circulaţia turistică.Indicatorii statistici ce caracterizează şi comensurează fluxurile

turistice sunt: acţiunea turistică, numărul total de turişti, numărul total dezile/turist, numărul mediu zilnic de turişti, durata medie a sejurului,densitatea circulaţiei turistice, preferinţa relativă a turiştilor.

Acţiunea turistică este modalitatea specifică de desf ăşurare şi

condiţiile asigurate de agentul economic organizator pe parcursul călătoriei.

Numărul total de turişti este un indicator absolut, care reprezintă numărul persoanelor cetăţeni români şi str ăini ce călătoresc în afara

localităţilor în care îşi au domiciliul stabil pe o perioadă mai mică de12 luni şi stau cel puţin o noapte într-o unitate de cazare turistică, în zoneturistice din ţar ă; motivul principal al călătoriei este altul decât acela de adesf ăşura o activitate remunerată în locurile vizitate. Este un indicator fizic

care poate exprima:

sosiri/plecări de turişti pentru turismul internaţional, indicator cese obţine pe baza înregistr ărilor la frontier ă;

persoane cazate, indicator utilizat pentru turismul intern şiinternaţional, dedus din documentele unităţilor de cazareturistică;

participanţi la acţiuni turistice, indicator specific turismuluiintern, rezultat din centralizarea datelor agenţiilor de voiaj.




Indicatorul număr de turişti se detaliază pe zone turistice, motive decălătorie, mijloace de transport, perioade de timp.

Înnoptarea reprezintă fiecare noapte pentru care o persoană este

înregistrată într-o unitate turistică. Numărul total de zile-turist este un indicator absolut ce se obţine ca

produs între numărul de turişti şi durata activităţii turistice, exprimată în

zile, perioada maximă luată în calcul fiind de un an. Numărul mediu de turişti exprimă circulaţia turistică medie într-o

anumită perioadă şi se calculează ca medie aritmetică a numărului de turişti ponderat cu numărul de zile luat în calcul.

Durata medie a sejurului ofer ă informaţii în legătur ă cu amploareaactivităţii turistice şi se calculează ca media aritmetică a numărului de zile

ponderată cu numărul de turişti.

Evoluţia în dinamică a acestui indicator este importantă deoareceevidenţiază atitudinea consumatorilor faţă de activitatea turistică, atitudinedeterminată de o serie de factori cum ar fi: veniturile şi structura acestora,

politica tarifar ă practicată, structura timpului şi raportul dintre timpul de

muncă şi timpul liber.

c) Turism interna ţ ional

Indicatorii ce caracterizează turismul internaţional sunt vizitatorulinternaţional, sosirile, plecările, densitatea circulaţiei turistice, preferinţarelativă pentru turism.

Vizitator internaţional este orice persoană ce călătoreşte către o

ţar ă, alta decât aceea în care îşi are reşedinţa pentru o perioadă care să nu depăşească 12 luni, scopul principal al vizitei fiind

altul decât exercitarea unei activităţi remunerate în ţara vizitată. Sosirile cuprind numărul vizitatorilor str ăini înregistraţi la

intrarea în ţar ă. Orice intrare în ţar ă reprezintă o nouă sosire,chiar dacă este realizată de aceeaşi persoană.




Plecările cuprind numărul vizitatorilor români care călătoresc înstr ăinătate şi sunt înregistraţi la ieşirea din ţar ă. Orice plecare avizitatorilor români în str ăinătate este înregistrată ca plecare,

chiar dacă este realizată de aceeaşi persoană.Următoarele categorii de călători sunt excluse din sosirile şi plecările

vizitatorilor internaţionali: persoanele care intr ă sau ies din ţar ă ca imigranţi,

diplomaţii, reprezentanţii consulari, membrii for ţelor armate, refugiaţii sau persoanele nomade.

Densitatea circulaţiei turistice este o mărime relativă de intensitate,ce pune în legătur ă circulaţia turistică cu populaţia autohtonă a ţării

receptoare. Se calculează ca raport între numărul sosirilor de turişti într-ozonă/ţar ă şi populaţia rezidentă a zonei/ţării respective sau suprafaţazonei/ţării respective.

Preferinţa relativă pentru turism exprimă raportul dintre numărulturiştilor din ţara/zona x care se îndreaptă spre destinaţia y şi populaţia rezidentă a ţării/zonei x sau numărul total de turişti din ţara de origine a turiştilor (x).

Circulaţia turistică se poate caracteriza prin indicatori absoluţi,

relativi (de intensitate, şi de structur ă), a mediei, în alcătuirea cărora intervin

cele două componente ale turismului: intern şi internaţional şi zona sau ţarade origine a turiştilor.

d) Indicatorii „de rezultate”

Indicatorii de măsurare a activităţii financiare se refer ă la venituriledin cazarea turiştilor români şi str ăini pe categorii de unităţi de cazare,

venituri din unităţile de alimentaţie publică, servicii de agrement şiorganizarea spectacolelor, venituri din alte servicii, structurate pe categoriide unităţi, încasări şi plăţi ca urmare a fluxurilor internaţionale de turişti,cheltuieli turistice.

Principalii indicatori de evaluare a activităţii financiare a operatorilor de turism sunt:

indicele participării turismului la încasările valutare, calculat caun raport între veniturile valutare din turism şi veniturile valutare

totale;




indicele contribuţiei turismului la cheltuielile valutare, determinatca raport între cheltuieli-plăţi în valută pentru turism efectuat derezidenţi în str ăinătate şi cheltuielile valutare sau între importul

de bunuri servicii, capital necesar ofertei turistice şi valoare totală a importului; valoarea adăugată brută în turism faţă de total VAB reprezintă

raportul dintre valoarea adăugată în turism şi total VAB la niveluleconomiei naţionale;

încasări fiscale, ce arată nivelul încasărilor obţinute dinimpozitele directe şi indirecte asupra activităţii turistice. Încomparaţie cu încasările fiscale obţinute din alte ramuri, se

determină ponderea încasărilor fiscale ca un raport întreîncasările fiscale turistice şi încasările fiscale totale;

indicele general al tarifelor de cazare.Analiza acestor indicatori poate fi efectuată pe destinaţii turistice:

staţiuni litorale, balneare, montane şi alte localităţi. Sectorul turistic esterelativ important pentru echilibrarea deficitului balanţei de plăţi, pentrucreşterea PIB şi reducerea şomajului, mai ales a celui structural şi ciclic.

3.3 Indicatori microeconomici

Analiza activităţii turistice trebuie extinsă şi dezvoltată şi la nivelulagenţiilor de turism, pe baza indicatorilor: numărul de agenţii, numărulangajaţilor, cifr ă de afaceri, valoarea adăugată, rata profitului, valoareainvestiţiilor, good-will.

Evaluarea efectelor sociale ale turismului se poate face prin sondaje

de opinie şi anchete.Indicatorii prezentaţi la nivel macroeconomic se regăsesc şi la nivel

microeconomic, dar mult mai detaliaţi, permiţând o analiză mai aprofundată a modului de desf ăşurare a activităţii turistice, precum şi a factorilor care oinfluenţează. Aceşti indicatori se regăsesc sub formă de: mărimi absolute;mărimi relative de structur ă, coordonare, intensitate, dinamică; mărimimedii, sunt structurate astfel:

a)

indicatorii cererii turistice; b) indicatorii ofertei turistice;




c) indicatorii relaţiei cerere-ofertă;

d) indicatorii de rezultate;

e) indicatorii eficienţei economice a turismului;

f) indicatorii calităţii activităţii turistice.

a) Indicatorii cererii turistice

Piaţa turistică este parte integrantă a pieţei serviciilor, în general şi a pieţei serviciilor de consum, în particular. Cererea şi oferta turistică sunt

două laturi ale pieţei serviciilor de turism ce definesc specificul şi

particularităţile acesteia în raport cu alte servicii de consum.Între cererea turistică şi consumul turistic există o anumită

asemănare din punctul de vedere al conţinutului:

cererea turistică – ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de a se deplasa în afara reşedinţei proprii;

consumul turistic – cheltuielile efectuate de cererea turistică

pentru achiziţionarea unor bunuri şi servicii legate de motivaţiaturistică. Se poate realiza: înainte de deplasarea la loculdestinaţiei; în timpul deplasării; la locul de destinaţie.

În calculul indicatorilor statistici specifici cererii turistice trebuie să

ţinem cont de o serie de particularităţi ale cererii turistice: caracterul dinamic, datorat influenţei unei multitudini de factori

economici, sociali, demografici, politici etc.;

concentrarea în ţările şi regiunile dezvoltate pe plan economic; diversitate, eterogenitate;

sezonalitate.Cererea poate fi analizată ca: cererea pieţei turistice, reprezentând

numărul de vizitatori corespunzători, geografic dat, în cursul unei perioade precizate, în condiţiile determinate de mediu şi r ăspunzând unui program demarketing specific; cererea potenţială corespunde limitei către care tinde

cererea pieţei, dacă eforturile de marketing ale sectorului turistic cresc lamaxim. Astfel, condiţiile economice mai bune cresc potenţialul pieţei

turistice; previziunea cererii turistice indică, pentru o perioadă viitoare,




determinată, care va fi nivelul cererii în funcţie de eforturile de marketingale agenţilor economici.

Cererea turistică se naşte dintr-o necesitate specifică şi se transformă

într-un consum specific. Pentru ca cererea să se transforme într-un act deconsum, trebuie îndeplinite trei condiţii: timp liber, venit disponibil,motivaţie.

Prin indicatorii statistici putem analiza cererea turistică în structura

şi dinamica ei. Aceştia pot fi grupaţi astfel:a) cererea totală (Ct) – mărime absolută, constituită din cererea

internă (Ci) şi cererea externă (Ce);

b) din punct de vedere al provenienţei cererii, se urmăreşte să se pună în evidenţă acele ţări care deţin cea mai mare pondere în cerereaturistică externă, calculând ponderea turiştilor din ţar ă şi în total cerereexternă, iar pentru cererea turistică internă, ponderile zonelor de provenienţă

(oraşul sau regiunea) în total cerere internă;

c) structura cererii pe principalele mijloace de cazare, calculată ca

raport între cererea pentru fiecare tip de unităţi de cazare şi total cerere;

d) din punct de vedere al mijloacelor de transport, cererea turistică poate fi structurată pe următoarele variante:

cererea totală pentru transportul cu avionul;

cererea totală pentru transportul cu autocarul;

cererea totală pentru transportul feroviar;

cererea totală pentru transportul cu autoturismul;

cererea totală pentru transportul maritim;

cererea totală pentru alte forme de transport.

Ponderea fiecărui tip de cerere în cererea totală scoate în evidenţă mijlocul de transport cel mai solicitat.




e) sezonalitatea cererii depinde de o serie de factori istorici, sociali

şi culturali care stimulează dezvoltarea turismului în general. Variaţiilesezoniere pot fi provocate de:

cauze naturale: poziţia geografică, succesiunea anotimpurilor,condiţiile de climă;

cauze economice: structura anului şcolar şi universitar,

concediile anuale, obiceiuri, tradiţii, zile libere de sărbătoare; cauze sociale: târguri, festivaluri, serbări populare etc.

Sezonalitatea cererii poate fi urmărită calculându-se:

indici de sezonalitate;

coeficientul de intensitate a traficului, ca raport între numărul deturişti din luna cu trafic maxim şi numărul de turişti din luna cutrafic minim;

coeficientul trimestrial de concentrare a cererii; ponderi ale cererii turistice pe luni, în total cerere.Analiza sezonalităţii mai poate fi f ăcută folosind modele matematice,

aditive sau multiplicative, ce constau în identificarea componentei de trend

şi a celei ciclice, după eliminarea acestora se calculează indicii de

sezonalitate pe subperioade mai mici de un an.Din punctul de vedere al sezonalităţii turistice, anul turistic se

împarte în subperioade astfel: perioada de sezon turistic, caracterizată printr-un nivel maxim al

cererii şi al gradului de ocupare. Cererea poate prezenta fluctuaţiichiar în cadrul subperioadei de sezon;

perioada pre/sau post sezonier ă, în care cererea este mai puţin

intensă şi prezintă tendinţe de modificare, creşteri sau scăderidupă caz;

perioada de extrasezon, particularizat prin reducerea la minim sauchiar anularea prestării serviciilor turistice.

f) repartiţia cererii pe modalităţi de organizare a călătoriei;

g) repartiţia cererii pe criterii sociale (vârstă, stare civilă, sex);




h) indicatori de fidelitate a cererii turistice, calculată ca raport întrenumărul de turişti care au venit sau au intenţia să vină în viitor şi cerereatotală;

i) elasticitatea cererii măsurată cu coeficientul de elasticitatecalculat ca raport între ritmul cererii şi ritmul factorului de influenţă astfel:

0

01

0

01

X

XX:

C

CCE

−−=

unde:

C = cererea turistică;

X = factori de influenţă – preţul, venitul, populaţia, cheltuielile publicitare.

Coeficientul de elasticitate presupune analiza modificării cererii înfuncţie de modificarea factorilor de influenţă, putând fi utilizat şi pentruanalize în structura fenomenelor (împăr ţirea consumatorilor în câteva grupe

după venituri).

j) previziunea cererii turistice – permite operatorilor turistici să sesizeze noi oportunităţi, să se organizeze în funcţie de schimbăriledefavorabile, să aibă o planificare de marketing mai eficientă.

Metodele de previziune a cererii turistice pot fi clasificate în treicategorii: metode calitative, metoda seriilor de timp şi metode cauzale.

Descompunerea pe componentele seriei de timp se poate realizafolosind modele aditive, multiplicative şi mixte.

b) Indicatorii ofertei turistice

Oferta turistică în accepţiune clasică se defineşte similar cu oferta deservicii finale. Oferta turistică este constituită din potenţialul turistic

natural şi antropic, baza tehnico-materială, for ţa de muncă şi, după uniiautori, condiţiile de comercializare şi pachete suplimentare de servicii.




Totalitatea serviciilor prestate de operatorii de turism reprezintă „producţia turistică”, adică ansamblul de servicii ce mobilizează resursele şise materializează într-o ofertă efectivă de servicii turistice şi consum efectiv.

Oferta turistică şi producţia turistică prezintă anumite caracteristici:♦ producţia turistică este mai mică sau cel mult egală cu cererea;

♦ oferta turistică poate exista independent de producţie;

♦ oferta există ferm, pe când producţia turistică există atât timp câtexistă consumul turistic;

♦ oferta turistică este diversificată:

pentru turism de vacanţă (recreativ, sportiv, balnear, familial);

pentru turism cultural (de studii, festivaluri, religios); pentru îngrijirea sănătăţii (de tratament, profilactic); pentru turism de afaceri (itinerant, de congrese).

♦ oferta turistică prezintă un grad mare de rigiditate, fiindcaracterizată prin imobilitate, imposibilitatea de a fi stocată,adaptabilitatea scăzută la variaţiile sezoniere, adaptare par ţială sau imperfectă la cerere, complexitate, eterogenitate şi creştere

diversificată.

Ţinând cont de aceste aspecte, putem grupa indicatorii oferteituristice în:

b1. indicatorii bazei materiale; b2. indicatorii for ţei de muncă.

b1. Indicatorii bazei materiale

Baza materială turistică este constituită din totalitatea mijloacelor demuncă ce participă la deservirea turiştilor.

Se pot calcula indicatorii:

capitalului fix (fonduri fixe);

capacităţii de cazare; transporturilor turistice; mijloacelor de agrement;

alimentaţiei publice.




Caracterizarea statistică a fondurilor fixe poate fi f ăcută din punctul de vedere al mărimii, structurii şi dinamicii,stabilindu-se:

volumul fizic; indicatorii exprimaţi valoric prin evaluarea fondurilor fixe

(valoarea brut ă – în momentul investiţiei de capital fix;

valoarea net ă – după ce s-a scăzut amortizarea ca valoare auzurii).

Indicatorii capacităţilor de cazare: numărul total de unităţi de cazare (locuri);

oferta teoretică maximă în unităţi – zile; oferta efectivă (reală) în unităţi – zile.

Din punct de vedere al mijloacelor de transport deţinute desectorul turistic, analiza se poate referi la:

parcul mijloacelor de transport; parcul autoturismelor destinate închirierii; încasări şi cheltuieli din activitatea de transport structurate pe

turism intern şi internaţional.

Mijloacele de agrement pot fi analizate în structura lor, precum şica un număr de locuri ce revin la 1000 de locuitori.

Unităţile de alimentaţie publică sunt analizate folosind mărimilede structur ă, precum şi mărimile de intensitate, locuri ce revin la1000 de locuitori.

b2. Indicatorii ocupării forţei de muncă

Datorită importanţei factorului determinant al activităţii economice,for ţa de muncă în turism, aceasta prezintă o serie de tr ăsături specifice, mai

puţin întâlnite în alte sectoare de activitate. Astfel, în domeniul turismului,

pentru realizarea obiectivelor propuse şi a eficienţei scontate, este necesar să

se ţină seama în permanenţă de obiectivele financiare şi morale, etice pecare le are operatorul de turism. Calităţile personalului din turism sunt




în bună măsur ă determinate şi de natura serviciilor prestate. În turism, însensul cel mai larg al cuvântului, se disting următoarele feluri de activităţi:servicii de primire şi cazare; organizarea alimentaţiei turiştilor; servicii de

distracţie şi agrement; organizarea de servicii de transport; prestarea deservicii suplimentare legate de specificul diferitelor forme de turism.Analiza for ţei de muncă ocupată în sectorul turistic se poate realiza printr-un

sistem de indicatori statistici, ce pot fi structuraţi astfel: indicatori ai structurii for ţei de muncă pe categorii: socio-

profesionale, sex, vârstă, precum şi indicatori de dinamică.Analiza în dinamică devine mai sugestivă când se corelează cu

indicele volumului fizic al desfacerilor mărfurilor şi serviciilor: indicatorii utilizării timpului de lucru;

indicatorii productivităţii muncii;

indicatorii repartiţiei, evoluţiei şi dinamicii necesarului de for ţă de muncă în turism: ponderea locurilor de muncă disponibile pe unităţi de cazare

turistică în total locuri;

indici ce măsoar ă evoluţia în timp a locurilor de muncă;

indicatorul importanţei turismului ca furnizor de locuri demuncă.

c) Indicatorii rela ţ iei cerere – ofert ă

Activitatea agenţilor economici din turism poate fi analizată şi prin

această categorie de indicatori, deosebit de utili în practică, deoarece permit

evaluarea conexiunii dintre cerere şi ofertă.În calculul acestor indicatori se ia în considerare numai acea parte a

cererii turistice care s-a materializat prin consum; noţiunea de cerere serefer ă la cererea propriu-zisă şi nu la cererea potenţială:

coeficientul de utilizare a capacităţilor de cazare calculat caraport între numărul de înnoptări şi numărul de locuri-zile aleofertei structurii de primire turistică;




indicele evoluţiei înnoptărilor, indicator ce poate fi calculat pecategorii de unităţi turistice sau pe categorii de clientelă turistică,ca indice individual;

indicatori ce reflectă activitatea comercială a agenţilor de voiaj,calculaţi în funcţie de cererea efectivă sau utilizarea ofertei.

d) Indicatorii rezultatelor valorice, indicatorii cheltuielilor

turistice şi ai încasărilor

Această categorie de indicatori poate fi structurată în: indicatorii

cheltuielilor turistice, indicatorii încasărilor din turism, indicatorii eficienţeieconomice.

Cheltuielile turistice cuprind consumul de mijloace de producţie,

for ţă de muncă sau mijloace băneşti, efectuat pentru prestarea serviciuluituristic.

Pentru a exprima volumul şi structura cheltuielilor turistice, secalculează indicatorii de volum şi structur ă .

Indicatorii de volum evidenţiază totalitatea cheltuielilor ocazionate

de pregătirea, execuţia, punerea în funcţiune şi exploatarea bazei materiale, precum şi de desf ăşurarea în continuare a activităţilor şi serviciilor turistice.

Aceşti indicatori se pot prezenta sub formă de mărimi absolute saurelative:

M ă rimi absolute:

volumul cheltuielilor de investiţii;

volumul cheltuielilor de exploatare;

volumul cheltuielilor de prestaţii. M ă rimi relative: cheltuieli raportate la circulaţia turistică (cheltuieli pe

zi-turist);

cheltuieli raportate la baza materială (cheltuieli pe un pat,cheltuieli pe un loc de muncă);

cheltuieli raportate la numărul de personal util;




cheltuieli raportate la rezultatele activităţii turistice (prestaţii,aport valutar etc.).

Indicatori de structur ă obţinuţi prin raportarea acestor categorii de

cheltuieli la volumul total al cheltuielilor.Indicatorii încasărilor din turism sub formă absolută exprimă valoric

rezultatele activităţii turistice desf ăşurate într-o anumită perioadă, la nivel dezonă, operator de turism sau staţiune şi exprimă: încasările din turismul

intern şi internaţional; încasările din prestaţiile structurilor de primireturistică; încasările din activităţile de agrement, transporturi etc.).

Sub formă de mă rimi relative:

♦ încasări raportate la circulaţia turistică (încasarea medie pezi-turist în lei sau valută);

♦ încasări raportate la baza materială (încasarea medie pe un pat, pe un loc de masă);

♦ încasări raportate la numărul de personal.

Sub formă de mă rimi de structur ă : ponderea încasărilor obţinute dincazare, masă, transport, tratament, agrement, în totalul încasărilor.

e) Indicatorii eficien ţ ei economice a turismului

Datorită efectelor economice variate şi multiple şi eforturilor

diversificate este dificil să se elaboreze un singur indicator sintetic, de aceease folosesc mai mulţi indicatori, fiecare contribuind prin funcţia decunoaştere la evidenţierea nivelului şi a dinamicii acestora, precum şi a

contribuţiei diferiţilor factori.Pornind de la definiţia eficienţei economice, sintetizată în raportul

dintre efectul economic obţinut de pe urma unei activităţi productive şiefortul sau cheltuielile f ăcute pentru obţinerea unor efecte utile, statistica are

sarcina de a determina, prin metodele sale specifice, indicatorii carecomensurează atât efectul, cât şi efortul.

Efectul economic la nivelul operatorului de turism poate fi apreciat

prin următorii indicatori: volumul desfacerilor de mărfuri, volumul




încasărilor din prestaţii, volumul încasărilor valutare, producţia netă, venitulnet, acumulările băneşti, profitul etc.

Efortul sau cheltuielile f ăcute pentru obţinerea unor efecte utile se

măsoar ă prin indicatorii: valoarea medie anuală a fondurilor fixe peîntreprindere şi pe activităţi turistice, valoarea medie anuală a mijloacelor circulante, totalul cheltuielilor directe şi indirecte efectuate pentru prestaţiile

turistice, numărul mediu al lucr ătorilor operativi pe întreprindere şi peactivităţi turistice, numărul de om-ore, cheltuieli cu salariile lucr ătorilor operativi pe operator de turism şi pe activităţi etc.

Rezultatele finale ale turismului sunt influenţate de un complex de

factori interni sau externi, direcţi sau indirecţi, globali sau par ţiali, care seregăsesc într-o măsur ă mai mare sau mai mică în creşterea volumului deservicii prestate, ceea ce echivalează cu creşterea încasărilor şi, implicit, a

venitului net.

e1) Indicatorii eficienţei sociale a activităţii de turism, la nivelmacroeconomic sunt:

număr de unităţi turistice la 10000 turişti;

număr de angajaţi la 1 mld. lei încasări; număr de angajaţi la 10000 turişti; ponderea încasărilor din servicii suplimentare în total încasări

din turism;

capacitatea de cazare pe categorii de confort; capacitatea de alimentaţie pe categorii de confort.Pentru determinarea şi analiza eficienţei activităţii din diversele

domenii ale sectorului turistic, se calculează la nivel microeconomic:

indicatori tehnico-economici de fundamentare a eficienţei economice ainvestiţiilor; indicatori de eficienţă economică a bazei de cazare; indicatoride eficienţă economică în alimentaţia publică; indicatori de eficienţă

economică a activităţii de agrement şi a turismului de tratament balneo-medical; indicatori de eficienţă economică a transporturilor turistice.




e2) Indicatorii de eficienţă economică ai bazei de cazare. Pe lângă indicatorii ce caracterizează capacitatea unităţilor hoteliere, se calculează oserie de indicatori care exprimă gradul de ocupare realizat în unităţile de

cazare. Pentru analiză interesează în mod deosebit următorii indicatori:

coeficientul de utilizare a capacităţii Cuc arată gradul de

ocupare a spaţiilor de cazare într-o anumită perioadă de timp.

Se calculează ca raport între numărul de înnoptări realizate şinumărul de paturi, sau numărul de înnoptări posibile.

Mărimea coeficientului este influenţată de amplasamentul

ansamblului hotelier. Pentru a pune în evidenţă oscilaţiile sezoniere,coeficientul de utilizare a capacităţii se poate calcula pentru fiecare lună calendaristică.

încasarea medie pe un pat se determină raportând încasările

efective la numărul de paturi;

cheltuiala medie pe un pat se obţine raportând cheltuielileefective la numărul de paturi.

Tot în această categorie intr ă şi indicatorii: încasări la 1000 leifonduri fixe, încasări la 1000 lei fonduri circulante, profitul, rata

rentabilităţii etc.

e3) Indicatorii de eficienţă economică a activităţii din alimentaţia

publică

Pentru caracterizarea eficienţei economice în alimentaţia publică dinturism se calculează două mari grupe de indicatori, care corespund celor

două tipuri de activităţi: de producţie şi de desfacere.

Indicatorii de produc ţ ie:

încasări din producţia proprie pe m2 spaţii de producţie;

productivitatea muncii personalului din spaţiile de producţie,indicator obţinut prin raportarea valorii desfacerii din producţia

proprie şi numărul mediu al personalului din bucătărie;

coeficientul de utilizare a utilajelor.




Indicatorii desfacerii:

valoarea încasărilor pe un loc de masă, indicator ce evidenţiază

gradul de valorificare a capacităţii unităţii de alimentaţie publică;

beneficii pe un loc de masă;

coeficientul de folosire a capacităţii de desfacere a sălii de

consum, obţinut ca raport între numărul mediu al locurilor

ocupate zilnic şi numărul total de locuri al sălii;

afluxul consumatorilor pe un loc de masă, care exprimă gradul de

solicitare a unităţii de alimentaţie publică;

numărul consumatorilor pe ospătar; încasarea medie pe un client.

În final, se calculează indicatorii:

cheltuieli la 1000 lei încasări;

rata rentabilităţii, ca raport între beneficii şi încasări;

productivitatea muncii pe or ă, ca raport între suma încasărilor

totale şi numărul orelor lucrate.

e4) Indicatorii de eficienţă economică a activităţii de agrement

Activitatea de agrement cuprinde o gamă diversificată de mijloace destinate

să asigure petrecerea plăcută a timpului liber de către turişti. Mijloacele de

agrement pot fi grupate pe următoarele tipuri:

parcuri distractive;

jocuri mecanice în săli;

sporturi de agrement;

divertisment muzical;

transport de agrement.




Pentru caracterizarea eficienţei economice a activităţii de agrement

se folosesc indicatorii:

gradul de ocupare a capacităţii utilajelor;

rata rentabilităţii;

cheltuieli la 1000 lei încasări din prestaţii de agrement.

Indicatorul exprimă efortul material şi financiar efectiv al

întreprinderii pentru realizarea unui volum de 1000 lei încasări.

f) Indicatorii calit ăţ ii activit ăţ ii turistice

Aceşti indicatori pot fi consideraţi ca un ansamblu de componente

specifice care, alături de indicatorii prezentaţi în paragrafele anterioare,

contribuie la caracterizarea completă a activităţii turistice. Aceştia exprimă

laturile calitative ale ofertei, efectele sociale, cultural-educative şi politice

ale industriei turistice.

Dificultăţile ce se întâlnesc în comensurarea laturilor calitative ale

turismului îşi pun amprenta şi asupra modului de determinare a indicatorilor specifici. Din această cauză, efectele laturilor calitative ale activităţii

turistice se evaluează indirect. Aşa de exemplu, indicatorii calit ăţ ii ofertei

pot fi evaluaţi prin creşterea/scăderea cererii ca urmare a

îmbunătăţirii/înr ăutăţirii şi diversificării/nediversificării serviciilor turistice.

Pentru aceasta, se iau în calcul: nivelul calităţii prestaţiilor şi diversificării

serviciilor, gradul de confort şi de dotare al unităţilor turistice, indicatorii

de competitivitate, indicatorii păstr ării echilibrului ecologic al mediuluiînconjur ător.

Efectele sociale pot fi apreciate prin intermediul indicatorilor

specifici ce caracterizează refacerea şi fortificarea for ţei de muncă, precum

şi efectele cultural-educative.




Din această categorie de indicatori fac parte:

numărul de monumente istorice, muzee, case memoriale ce revin

la 1000 de locuitori şi densitatea lor pe zone turistice;

numărul de vizitatori ai acestor obiective culturale la 1000 delocuitori;

frecvenţa vizitării obiectivelor culturale pe sezoane;

obiectivele turistice cu cel mai mare număr de vizitatori într-unsezon.

Ca indicator al calităţii activităţii turistice poate fi utilizat şi numărul de turişti care vizitează zona prima dată şi turiştii care repetă vizita (de

două-trei ori, de patru-cinci ori, mai mult de cinci ori).Toţi aceşti indicatori au drept scop informarea factorului decident

asupra stării sistemului la un moment dat sau a evoluţiei lui în timp şi pe

baza lor se pot lua decizii privind atenuarea sezonalităţii prin: modificareafluxurilor turistice în favoarea celor internaţionale; obţinerea unui volummai mare de încasări; profituri şi rentabilitate superioar ă, pe baza aceloraşi

resurse materiale şi umane; diversificarea gamei de servicii; optimizarea

structurii ofertei; reducerea cheltuielilor; creşterea productivităţii muncii.Calitatea serviciilor din turism trebuie satisf ăcută printr-un personal

corespunzător din toate punctele de vedere, pentru a asigura un turismmodern, competitiv, eficient care să protejeze mediul.

Contribuţia serviciilor la creşterea economică poate fi măsurată cuajutorul funcţiilor de producţie, aplicate pentru prima dată de cătreP. Douglas şi C. W. Cobb în 1923, având următoarea formă:

y = A . Lα . K β

unde:y = mărimea output-ului;

α β = coeficienţi de elasticitate;K = capitalul fix utilizat;L = numărul de angajaţi.




În concluzie, obţinerea eficienţei este direct condiţionată de modul în

care sunt consumate resursele, iar consumul este influenţat de abilităţile

manageriale. Asigurarea unui management competent, capabil să

îmbunătăţească activitatea operatorilor de turism pentru creşterea profitabilităţii în condiţii de concurenţă din ce în ce mai acerbă, reprezintă o

problemă dificilă, de a cărei rezolvare depinde în mare măsur ă succesul sau

falimentul operatorului de turism.



4

STUDIU DE CAZ 1

4.1 Analiza evoluţiei indicatorilor turistici în România

Turismul a devenit un serviciu extrem de dinamic, ce trebuie să seadapteze schimbărilor mediului economic, modificării comportamentului şicerinţelor consumatorilor, schimbărilor structurale ale economiei şi ocupăriifor ţei de muncă şi, nu în ultimul rând, perspectivei integr ării europene.

După schimbările majore ce au marcat economia mondială în anul1989, industria turismului a fost marcată de o puternică internaţionalizare şiglobalizare a pieţelor. Pe de o parte au apărut numeroşi competitori, iar pede altă parte vechile firme locale, regionale ori s-au desfiinţat, ori s-autransformat în agenţii transnaţionale. Schimbarea relaţiilor de piaţă, de laeconomia planificată la cea liber ă, a condus la redistribuirea fluxurilor turistice.

Sistemul informaţional turistic format după privatizarea ramuriiîncepe să fie identificat cu un mijloc de echilibrare a cererii şi a oferteide astfel de servicii. Competiţia pe această piaţă este de forma




monopolistică, cu mulţi ofertanţi şi cumpăr ători de servicii turistice de toatetipurile. De asemenea relaţiile de competiţie au tendinţă ascendentă datorită abilităţii operatorilor din turism de a asimila şi dezvolta căi inovatoare de

r ăspuns la dinamica mediului înconjur ător, la noile paradigme din procesulintegr ării europene.Informaţiile numerice privind evoluţia în timp a fenomenelor

turistice sunt înregistrate sistematic. Pentru a înţelege cât mai cuprinzător mesajul informaţional oferit de seriile de timp formate, acestea se supununei analize statistice complexe, finalizată cu sesizarea regularităţilor înevoluţie.

Numărul total de turişti (mii persoane)

Tabel 4.1

Indicatori absoluţi Indicatori relativi

Denivel

Modificăriabsolute

(∆)

Indicatoridinamici (%) (I)

Ritm de creştere(scădere) R

Valoare absolută 1% din ritmul de

creştere (scădere) A

Ani

y(t) ∆ t/l ∆ t/t-l I t/l I t/t-l R t/l R t/t-l A t/l A t/t-l

1990 12297 - - 100 - - - - -

1991 9603 -2694 -2694 78,09 78,06 -21,90 -21,09 122,97 122,97

1992 8015 -4282 -1588 65,17 83,46 -34,82 -16,53 122,97 96,03

1993 7566 -4731 -449 61,52 94,39 -38,47 -5,60 122,97 80,15

1994 7005 -5292 -561 56,96 92,58 -43,03 -7,41 122,97 75,66

1995 7070 -5227 65 57,49 100,92 -42,50 0,92 122,97 70,05

1996 6595 -5702 -475 53,63 93,28 -46,36 -6,71 122,97 70,70

1997 5727 -6570 -868 46,57 86,83 -53,42 -13,16 122,97 65,95

1998 5552 -6745 -175 45,14 96,94 -54,85 -3,05 122,97 57,27

1999 5109 -7188 -443 41,54 92,02 -58,46 -7,98 122,97 55,52

2000 4920 -7377 -189 40,0 96,30 -60,0 -3,7 122,97 51,092001 4875 -7422 -45 39,64 99,08 -60,36 -0,9 122,97 49,20

2002 4847 -7450 -28 39,41 99,42 -60,59 -0,58 122,97 48,75

Total 89181∑yt

- -7450∑∆t/t-1

- 39,41Ii/i-1

- - - -

Indicatori medii Calculaţi din mărimi absolute (turişti pe an) Calculaţi din mărimi relative

y Δ I R %6860,07 -620,83 92,53 -7,47



Caracterizarea sintetică a circula ţ iei turistice în România

Numărul total de turişti străini (mii persoane)

Tabel 4.2

Indicatori absoluţi Indicatori relativiDenivel

Modificăriabsolute

(∆)

Indicatoridinamici (%)

(I)

Ritm de creştere(scădere) R

Valoare absolută 1% din ritmul

de creştere(scădere) A

Ani

y(t) ∆ t/l ∆ t/t-l I t/l I t/t-l R t/l R t/t-l A t/l A t/t-l

1990 1432 - - 100 - - - - -

1991 1294 -138 -138 90,36 90,36 -9,63 -9,63 14,32 14,32

1992 1185 -247 -109 82,75 91,57 -17,24 -8,42 14,32 12,94

1993 848 -584 -337 59,21 71,56 -40,78 -28,44 14,32 11,851994 856 -576 8 59,77 101 -40,22 0,94 14,32 8,48

1995 766 -666 -90 53,49 89,48 -46,51 -10,51 14,32 8,56

1996 762 -670 -4 53,21 99,47 -46,79 -0,52 14,32 7,66

1997 833 -599 71 58,17 109,3 -41,83 9,31 14,32 7,62

1998 810 -622 -23 56,56 97,23 -43,44 -2,76 14,32 8,33

1999 795 -637 -15 55,51 98,14 -44,49 -1,85 14,32 8,10

2000 867 -565 72 60,54 109,05 -39,45 9,05 14,32 7,95

2001 915 -517 48 63,89 105,5 -36,11 5,53 14,32 8,672002 999 -433 84 69,76 109,18 -30,23 9,18 14,32 9,15

Total 12362∑yt

- -433∑∆t/t-1

- 69,76It/t-1

- - - -

Indicatori medii Calculaţi din mărimi absolute (mii turişti pe an) Calculaţi din mărimi relative

y Δ I R %950,92 -36,08 97,04 -2,95

Numărul total de turişti înregistrează scăderi succesive în perioada1990-2002; cea mai mare scădere se înregistrează în 2002 comparativ cu1990 (cu 7450 mii persoane). Totuşi, în anul 1995 comparativ cu 1994, se

înregistrează o situaţie pozitivă (o creştere de 65 mii persoane).Indicatorii relativi prezintă scăderi şi, respectiv creşteri succesive,

atingând în 2002/90 o dinamică minimă de 39,64%.




Deoarece indicele mediu al dinamicii este mai mic de 100% (92%),apreciem că circuitul turistic înregistrează un regres datorită conjuncturii

economice a României. În medie, pe toată perioada analizată (1990-2002)

numărul total de turişti a înregistrat o medie anuală de 6860,07 turişti/an,cu o scădere medie absolută de 620,83 turişti/an, ceea ce reprezintă o

pondere de aproximativ 8%.Pentru turiştii str ăini, se observă o scădere continuă (1990 –1996) cu

o uşoar ă inflexiune în anul 1994, când numărul de turişti str ăini a înregistrato scădere mai lentă în comparaţie cu anii anteriori faţă de 1990, cu numai

576 mii persoane şi, respectiv cu 8 mii persoane faţă de 1993. Dinamica

numărului de turişti str ăini se poate aprecia ca fiind oscilantă, înregistrând în1997 maxima de 109,31% comparativ cu 1996, iar valoarea minimă s-a

înregistrat în 1993, de 71,56% comparativ cu 1992.

4000

4500

5000

5500

6000

6500

7000

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Figura 4.1 Evoluţia sosirilor vizitatorilor străini în România

Scăderea relativă 91/90 a fost cu 9,63%, iar 1996/90 cu 46,79%.Modificările relative faţă de anul anterior înregistrează şi valori pozitive,creşteri în 1994 faţă de 1993 cu aproximativ 1% şi, respectiv cu 9% faţă de1996 în anul 1997, iar în 2001/2000 cu 6%.




În medie, în perioada 1990-2002 turiştii str ăini au înregistrat o medieanuală de 950,92 persoane/an, cu o medie absolută cu 36 persoane/an, ceeace reprezintă un regres anual relativ cu aproximativ 3%.

În ceea ce priveşte numărul de înnoptări în unităţile de cazareturistică, în perioada 1992-2001 se constată o scădere a acestora, atât petotal cât şi pentru turiştii str ăini, de la 26076 mii înnoptări în 1992 la

18122 mii în 2001 şi, respectiv de la o valoare de 3141 mii înnoptări în 1992la cea de 2391 înnoptări în 2001 (pentru turiştii str ăini), ceea ce reprezintă oscădere absolută cu 7954 mii înnoptări pentru total şi 750 mii înnoptări

pentru turiştii str ăini.

Modificarea absolută, calculată faţă de anul de referinţă 1992, nearată schimbările circulaţiei turistice în România în valoare absolută. Astfel,în ceea ce priveşte numărul de înnoptări pe total, se constată o scădere

continuă a acestora în perioada 1992-2002, înregistrând cea mai marescădere în 2000, cu 8429 mii comparativ cu 1990 şi, respectiv cu 2273 miifaţă de 1995. Modificările absolute cu bază în lanţ ne indică de asemenea oscădere a numărului total de înnoptări în unităţile de cazare turistică,

excepţie f ăcând 1995/94, când s-a înregistrat o creştere cu 815 mii înnoptări,

iar în 2001/2000 creşterea a fost cu 475 mii. Dinamica numărului deînnoptări în unităţile de cazare turistică prezintă o tendinţă oscilatorie, cu

creşteri şi scăderi de la un an la altul, atingând în 2000/92 minimade 67,67%.

Pe întreaga perioadă, numărul total de înnoptări în unităţile de cazareturistică a înregistrat o medie de 1232,3 mii înnoptări/an, cu o scădere medie

absolută cu 883,77 mii, ceea ce reprezintă un regres relativ de 3,96% anual.

Numărul de înnoptări pentru turiştii str ăini 2001 a înregistrat omedie anuală de 2454,5 mii, cu un regres relativ absolut de 83,33 mii şi

relativ de 3%.




4.2 Tendinţe în evoluţia numărului de turişti şi a număruluide înnoptări în unităţile de cazare turistică (pe total turişti străini) în perioada 1990-2002

Evoluţia circulaţiei turistice este determinată de acţiunea diferitelor

categorii de factori care alcătuiesc componentele seriei cronologice date.

Una din problemele principale ale analizei acestor serii o reprezintă tocmai

separarea componentelor şi evaluarea lor statistică. Pentru determinarea

trendului sau a tendinţei centrale se folosesc metode simple (mecanice) şi

metode analitice. Analizând seriile cronologice de date, se constată că

modificările anuale în mărime absolută nu au valori constante, drept urmarenu se poate aplica metoda modificării absolute. Datorită faptului că indicii

dinamicii cu bază în lanţ nu sunt aproximativ egali, nu vom folosi nici

metoda indicelui mediu al dinamicii pentru determinarea trendului.

Metodele analitice de trend se bazează pe cronograma seriei ce

permite alegerea funcţiei matematice care estimează cel mai bine tendinţa

generală a circulaţiei turistice.

Din analiza evoluţiei, putem concluziona că numărul de turişti str ăinia avut o evoluţie descrescătoare de la un an la altul. Pentru a ajusta numărul

de turişti, vom utiliza funcţia liniar ă. Din sistemul de ecuaţii au rezultat cei

doi parametri a, b, ajungându-se la următoarea ecuaţie de trend:

Yti=951-32,68ti

Putem concluziona că numărul de turişti str ăini în perioada

1990-2002 a fost de 951 mii persoane, cu o scădere medie anuală de

aproximativ 33 mii persoane.

Pentru ajustarea numărului de înnoptări în unităţi de cazare turistică

în cazul turiştilor str ăini, vom utiliza de asemenea trendul liniar, adică:

Yt= 2461,72-126,33ti




Algoritmul de calcul necesar ajustării numărului de turişti (străini)după trendul liniar (1990-2002)

Tabelul 4.3

AniiNumărulde turişti

străini (yt)

Valorile ajustateale numărului de turişti

străini după

it t,y 6832951−=

1990 1432 1147

1991 1294 1114

1992 1185 10821993 848 1049

1994 856 1016

1995 766 984

1996 762 951

1997 833 918

1998 810 886

1999 795 8532000 867 820

2001 915 788

2002 999 754

2003* 963 722

2004* 927 690

*

dată estimată pe baza trendului liniar




Algoritmul de calcul necesar ajustării înnoptărilor turiştilor străinidupă trendul liniar (1990-2002)

Tabelul 4.4

Anii

Numărul înnoptărilor

turiştilor străini(yt)

Valorile ajustateale numărului de înnoptăriale turiştilor străini după

it t,,y 66123722461 −=

1992 3141 3080

1993 2744 2956

1994 2758 2833

1995 2381 2709

1996 2288 2585

1997 2506 2462

1998 2206 2338

1999 1981 2214

2000 2149 2091

2001 2391 1968

2002 2534 1843

Media anuală a înnoptărilor turiştilor str ăini a fost de 2461,72 mii, cuo scădere medie de 123,66 mii înnoptări/an şi cu coeficient de variaţie de13,3%. Pentru anul 2003/2004 s-au obţinut valori ale numărului de înnoptăriale turiştilor str ăini de 1720 mii şi 1596 mii utilizând funcţia liniar ă.

4.3 Tendinţe şi modificări de structură ale circulaţiei turistice în România

Pentru caracterizarea structurii circulaţiei turistice din România în

perioada 1992-2002şi a modificărilor de structur ă în această perioadă, s-auutilizat mărimile relative de structur ă.




Sosirile vizitatorilor străini în România, pe principalele continente, în perioada 1997-2002 (% faţă de total)

Tabelul 4.5

Ani

Continente

1997 1998 1999 2000 2001 2002

Europa 17 16 17 17 16 17

Africa 19 17 17 17 14 16

America 15 16 15 17 17 19

Asia 17 16 16 17 18 16

Ţărineidentificate 18 10 18 18 18 18

Această situaţie paradoxală a circulaţiei turistice din România poatefi pusă pe seama situaţiei politice din ţara noastr ă până în anul 1996, anulalegerilor, şi a înăspririi condiţiilor de intrare în ţar ă a vizitatorilor str ăini înRomânia după 1996 – modernizarea vămilor, extinderea relaţiilor decolaborare cu Statele Unite în domeniul economic, politic şi militar. În 1997şi 1999 ponderea cea mai mică au deţinut-o vizitatorii din America, de 15%.

În 2001-2002 ponderea cea mai mică au deţinut-o vizitatorii din Africa, de14%, în 2001, şi, respectiv 16% în 2002.

Paralel cu scăderea ponderii vizitatorilor str ăini în România de pecontinentul african şi din Asia cu 1%, respectiv 2%, a crescut în ultima

perioadă 2001-2002 ponderea vizitatorilor din America, ajungând în 2002 lao pondere de 19%.

În ceea ce priveşte ponderea numărului turiştilor cazaţi în unităţile decazare turistică pe tipuri de structuri de primire turistică, pe total pondereacea mai însemnată în 1992-1993 au deţinut-o hotelurile şi motelurile, de17-16%, în 1994 vilele turistice şi bungalourile, de 16%, în 1995campingurile şi unităţile tip căsuţă, de 18%, în 1996 cabanele turistice, de15%, în 1997 cabanele turistice, de 15%, iar în 1998 vilele turistice şi

bungalourile, de 13%. Ponderea turiştilor str ăini cazaţi în unităţi turistice înaceeaşi perioadă de analiză a înregistrat valoarea cea mai însemnată în anul1992-1993 în campinguri şi unităţi tip căsuţă, de 13-16%, în 1994 în vilele

turistice şi bungalouri, de 16%, în 1995 în campinguri şi unităţi tip căsuţă,de 14%.




Evoluţia structurii sosirilor vizitatorilor străini în România,după mijloacele de transport

Tabelul 4.6Mijloacele de transport folosite (% faţă de total an)

Anii TotalRutiere Feroviare Aeriene Navale

1990 100 65 36 4 4

1991 100 70 22 5 3

1992 100 75 18 5 2

1993 100 74 17 6 3

1994 100 77 15 5 31995 100 78 10 8 4

1996 100 78 9 9 4

1997 100 75 12 10 3

1998 100 73 12 11 4

1999 100 75 11 11 3

2000 100 72 13 13 2

2001 100 73 10 14 3

2002 100 74 9 14 3

Turiştii str ăini care ne-au vizitat ţara (vezi tabelul 4.6) au preferat

transportul rutier cu tendinţă de creştere de la 65% în 1990 la 78% în 1996,dar fluctuant şi în scădere (anul 2000 înregistrând valoarea maximă de72%). Aceasta se explică prin comoditatea deplasărilor şi preţul benzinei,mult mai mic în România comparativ cu ţările de baştină. Evoluţia

numărului de vizitatori str ăini şi modificările structurale pe mijloace detransport utilizate de aceştia sunt prezentate în figura 4.2.




0 2000 4000 6000 8000 10000

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

Rutie r F erov ia r Aeria n Nav al

Figura 4.2 Evoluţia numărului şi structurii vizitatorilor străinidupă mijloace de transport

Evoluţia plecărilor vizitatorilor români în străinătatedupă mijloacele de transport (% faţă de total)

Tabelul 4.7

Mijloacele de transport folosite(% faţă de total an)Anii Total

Rutiere Feroviare Aeriene Navale

1990 100 74 22 2 1

1991 100 82 15 2 1

1992 100 88 10 1 1

1993 100 84 13 2 1

1994 100 80 16 2 2

1995 100 75 17 5 3

1996 100 73 19 6 2

1997 100 75 16 6 3

1998 100 77 14 6 1

1999 100 80 10 8 2

2000 100 79 11 8 2

2001 100 79 11 8 2

2002 100 85 4 9 2




Transportul pe calea ferată mai sigur dar mai puţin tentant, scade din1990 (36%) la 9% în 1996 şi 2002. Lungimea intervalului de variaţie aici

este destul de mare, de 27%; dacă s-ar calcula ponderea medie anuală în

intervalul 1990-2002, ar rezulta o valoare nesemnificativă. Tendinţa clar ă este de creştere a ponderii turiştilor sosiţi pe calea aerului: dacă în 1990,

doar 4% foloseau avioanele, în 2001 şi 2002, 14% au optat pentru această formă (vezi tabelul 4.6). Explicaţia este legată de rapiditatea şi confortuldeplasărilor, în special în turismul de afaceri, conferinţe, simpozioane.

Transportul pe calea apei a fost cel mai puţin folosit, aspect doveditde ponderile mici, de 2% (1992 şi 2000). Procentul maxim este de 4%(1990, 1995, 1996 şi 1998). Amplitudinea variaţiei este mică, numai de 2%şi se explică prin distanţa mare între por ţile maritime şi fluviale faţă deBucureşti, precum şi prin conflictele şi r ăzboaiele din fosta Iugoslavie.

Ponderea turiştilor români (pe mijloace de transport) plecaţi înstr ăinătate nu difer ă mult faţă de ponderea turiştilor str ăini sosiţi în ţaranoastr ă. Astfel, de-a lungul întregii perioade analizate (1990-2002,vezi tabelul 4.7) ponderea cea mai însemnată o deţin în continuaremijloacele de transport rutiere în cadrul mijloacelor de transport folosite

(73%-88%), urmate de mijloacele de transport feroviare (10-22%), aeriene(2-8%) şi navale (1-3%).

Totuşi, se observă că fiecare, la rândul lor, înregistrează oscilaţii înceea ce priveşte ponderea pe fiecare an. În anul 1990 transporturile rutiereînregistrează o pondere de 74%, pentru ca în anii 1991, 1992 să crească

până la 82-88%, după care din 1993 să înregistreze scăderi succesive de până la 75% în 1997. Oscilaţii aproximativ asemănătoare au înregistrat şitransporturile feroviare: ponderea cea mai mare o deţineau în 1990, 22%,

pentru ca în anii 1991 şi 1992 să înregistreze o perioadă de scăderesemnificativă ajungând până la 10% în 1999, urmând apoi să crească cu un

procent în perioada 2000-2001 şi, respectiv 4% în 2002.Pentru mijloacele de transport navale s-au înregistrat ponderi

aproximativ constante (1-3%) în perioada 1990-1995. Mijloacele de

transport aeriene au început să înregistreze o cerere tot mai semnificativă

începând cu anul 1995 (5%), comparativ cu 1990, când numai 1% din

români au folosit avionul din totalul mijloacelor de transport folosite.




Ponderea cea mai mare s-a înregistrat în anul 2002, de 9%. Aceste fluctuaţii

au avut la bază o serie de fenomene social-economice, cum ar fi: scăderea

puterii de cumpărare a leului comparativ cu cea a celorlalte monede de

circulaţie internaţională (dolarul, lira sterlină); evoluţia nivelului de trai al populaţiei, slaba infrastructur ă a ţării etc. O importanţă major ă în cadrul

ponderii mijloacelor de transport folosite o au şi agenţiile de turism. În

funcţie de preţurile practicate de acestea, de avantajele şi dezavantajele

pe care le ofer ă fiecare mijloc de transport utilizat, alegerea acestora

influenţează oscilaţiile prezentate anterior.

4.4 Analiza conexiunilor dintre circulaţia turistică

şi capacitatea de cazare în funcţiune

Incertitudinea informaţiilor privind forma de variaţie a variabilelor

corelate, adică circulaţia turistică (număr de turişti şi număr de înnoptări) şi

capacitatea de cazare în funcţiune impune folosirea modelelor de corelaţie

neparametrică (coeficienţii de asociere, concordanţă şi ai rangurilor).Factorul determinant va fi capacitatea de cazare în funcţiune (xi) şi

factorii dependenţi vor fi: total sosiri de turişti (y1) şi total înnoptări (y2)

(vezi tabelul 4.8).

Capacitatea medie de cazare în funcţiune între 1995-2002 a fost

de 52059,5 mii locuri zile, sub această valoare se plasează nivelul a cinci ani

(1997, 1999, 2000, 2001 şi 2002), iar peste restul de trei ani (1995,

1996, 1998). Media numărului de turişti în perioada menţionată a fost de5586,85 mii persoane. Sub această valoare se plasează ultimii patru ani,

datorită diminuării activităţii fluxurilor de turişti către România.




Algoritmul necesar determinării coeficienţilor de corelaţie parametrică

Tabelul 4.8

Ranguri

Anii

Cap. de

cazare înfuncţiune(mii locuri

zile) xi

Totalsosiri deturişti

(mii) y1

Total înnoptări

(mii) y2

R xi R y1 R y22

1yix21 )R (R d −= 2

2yix22 )R (R d −=

1995 53540 7070 24111 7 8 8 1 11996 53639 6595 21838 8 7 7 1 11997 52027 5727 19611 5 6 6 1 11998 53164 5552 19183 6 5 5 1 1

1999 51275 5109 17676 3 4 3 1 02000 50197 4920 17647 1 3 2 4 12001 51882 4875 18122 4 2 4 4 02002 50752 4847 17277 2 1 1 1 1Total 416476

∑xi

44695∑yi

155465∑y2

- - - 14∑

21d

6

∑22d

Media x =52059,5

1y =

5586,852y =

19433,125

- - - - -

Datele anuale referitoare la evoluţia capacităţii de cazare în

funcţiune şi sosirile de turişti în România au fost regrupate conform

tabelului 4.9 pentru a evalua intensitatea asocierii dintre aceste variabile.

Pentru aceasta am calculat 552059= ,x ce reprezenta numărul mediu de

mii locuri zile/an şi 875586y ,= mii turişti/an.

Asocierea dintre capacităţile de cazare în funcţiune şi totalul turiştilor sosiţi

Tabelul 4.9

Y1

xisub y peste y Total

sub x n11=4 n12=1 5 n1

peste x n21=1 n22=2 3 n2

TOTAL n1 =5 n2 =3 8




Se observă că între capacitatea de cazare în funcţiune şi totalulturiştilor sosiţi există o asociere directă, confirmată şi măsurată prin

coeficientul de asociere (Q1) şi de contingenţă (Φ1) după cum urmează:

77011241124

nnnnnnnnQ

12212211

122122111 ,

..

.. =+−=

⋅+⋅⋅−⋅=

4603535

1124

nnnn

nnnnφ

2121

122122111 ,

..

..=

⋅

−=

⋅−⋅=

Rezultă o asociere puternică între capacitatea de cazare în funcţiune

şi numărul de turişti (0,75 < 0,77 < 0,95), în schimb gradul de contingenţă

tinde către o intensitate medie (0,46 < 0,50).Datele anuale referitoare la capacitatea de cazare în funcţiune şi

numărul de înnoptări au fost regrupate conform tabelului 4.10 pentru acaracteriza gradul de influenţă a capacităţii de cazare de către numărul de

înnoptări.

Asocierea dintre capacitatea de cazare în funcţiune (xi)şi numărul total de înnoptări (y2)

Tabelul 4.10

Y2

Xisub y peste y Total

sub x 4 1 5

peste x 1 2 3

TOTAL 5 3 8

Coeficienţii vor fi:

7701124

1124Q2 ,

..

..=

+

−= şi 460

3535

1124φ2 ,

..

..=

⋅

−=

Tabelul de contingenţă indică o asociere destul de puternică şi

directă între xi şi y2 şi o contingenţă directă şi de intensitate medie.




Măsurarea corelaţiilor dintre rangurile variabilelor corelate se bazează pe coeficienţii SPEARMAN (Cs) şi KENDALL (CK ).

830=8−8

14⋅6−1=−

∑−1= 3 ,nn

d6C 3

2

1Si/x1y

930=8−8

6⋅6−1=

−

∑−1=

3,

nn

d6C

3

22S

i/x2y

(vezi tabelul 4.8)

Apare o legătur ă directă şi intensă între capacitatea de cazare în

funcţiune şi circulaţia turistică a României (0,75 < 0,82; 0,93 < 0,95).De asemenea, legătura dintre aceste variabile este caracterizată şi prin coeficientul Kendall.

Algoritmul necesar calculării coeficienţilor KENDALL

Tabelul 4.11

Corelaţia y1/xi Corelaţia y2/xi

Ranguri RanguriAnii

Rxi R y1 P1 Q1 S1=P1-Q1 Rxi R y2

P2

Q2

S2=P2-Q2

2000 1 3 5 2 3 1 2 6 1 5

2002 2 1 6 0 6 2 1 6 0 6

1999 3 4 4 1 3 3 3 5 0 5

2001 4 2 4 0 4 4 4 4 0 4

1997 5 6 2 1 1 5 6 2 1 11998 6 5 2 0 2 6 5 2 0 2

1995 7 8 0 1 -1 7 8 0 1 -1

1996 8 7 0 0 0 8 7 0 0

Total - - 23 5 18 - - 25 3 22




640=7⋅8

18⋅2== ,

1)-n(n

2SC 1K

i/x1y ⇒ %,C

2K i/x1y 41=100⋅640= 2

780=7⋅8

22⋅2=

−=

,1)n(n

2S

C

2K

i/x2y

⇒ %,C2K

i/x2y62=100⋅780= 2

Coeficienţii şi indică legături directe de intensitate

medie (0,5 < 0,64 < 0,75) şi destul de puternică (0,75 < 0,785 < 0,95) între

circulaţia turistică şi capacitatea de cazare. Coeficientul de determinaţie

ne sugerează că 41% din variaţia sosirilor de turişti este

determinată de baza tehnico-materială a structurilor de primire turistică, iar

restul de 59% reprezintă influenţa altor cauze (de regulă, factori de natur ă

economică, socială, conjuncturală etc.). Coeficientul

K i/x1yC K

i/x2yC

2

⎟ ⎠

⎞⎜⎝

⎛ K

i/x1yC

( )2K i/x2yC = 62% arată

că numărul de înnoptări depinde în cea mai mare parte de capacitatea de

cazare, respectiv de gradul de confort şi de tarifele practicate de unităţile de

cazare turistică, iar diferenţa de 38% reprezintă influenţa altor factori.Un alt indicator statistic care comensurează şi caracterizează fluxurile

turistice este densitatea circulaţiei turistice la 1000 de locuitori, calculată ca

raport între numărul de turişti şi populaţia autohtonă a ţării respective.

∑

∑=

P

td t ,

unde:∑ t = numărul de turişti,

∑P = numărul locuitorilor ţării receptoare de turişti.




Densitatea circulaţiei turistice la 100 locuitori în perioada 1992-2002

Tabelul 4.12

Ani 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002Densitateacirculaţiei/1000 loc.

351,7 332,5 308,2 311,7 291,7 254,0 246,8 227,1 219,6 217,6 181,17

Circulaţia turistică la 100 locuitori are aceeaşi tendinţă de scăderecontinuă, de la 351,7 turişti în 1992 la 181 turişti în 2002.

În final se observă o scădere continuă a fluxurilor turistice pe o perioadă destul de mare, scădere confirmată de indicatorii calculaţi.Regresul economic al ţării şi-a pus amprenta şi asupra activităţii turistice şi a

produsului turistic.Îmbunătăţirea situaţiei economice naţionale ar conduce la o mai

bună imagine pe plan internaţional şi deci la atragerea unui volum mai marede turişti str ăini. În paralel, trebuie dezvoltate mai bine „zonele de interesturistic” prin dezvoltarea unui marketing adecvat.

În ceea ce priveşte turismul organizat de agenţiile de turism pe

acţiuni turistice şi zone turistice (montană, litorală, staţiuni balneare,istorice, de pelerinaj religios şi alte zone), s-a înregistrat o scădere aactivităţii turistice prin scăderea numărului de turişti, în paralel cu o creşterea duratei medii a sejurului (zile) pentru zonele istorice, religioase şi

balneare.

4.5 Serviciile de turism în Balanţa de Plăţi Externe a României

Analiza circulaţiei turistice internaţionale a României trebuiecompletată cu discutarea efectelor acesteia în plan economic. În acest sens

prezintă interes deosebit cunoaşterea evoluţiei încasărilor şi a cheltuielilor din turismul internaţional, indicatori omniprezenţi în toate studiile dereferinţă şi statisticile în domeniu. Pentru aceasta vom analiza serviciilede turism ca parte componentă a postului de servicii în contul curent al

balanţei de plăţi externe a României.




După o perioadă îndelungată, soldul serviciilor de turism a fost

pozitiv, caracteristică a statutului de ţar ă receptoare de turişti; au urmat ani

cu rezultate pozitive mici, simbolice, cuprinse între 2-3 mil. USD (de

exemplu, 2 mil. în 1992 şi 1993), ca, după 1993, soldul să devină cronicnegativ. Această situaţie este cauzată, în prezent, mai puţin de statutul de ţar ă

receptoare de turişti şi mai mult de structura circulaţiei turistice şi calitatea

turiştilor (cu mijloace financiare reduse, cu durată mică a sejurului, turişti în

tranzit). Încasările au crescut până în 1995, după care, în 1999, scad la jumătate,

cu o uşoar ă revigorare în anul 2000. Procesul de privatizare în turism va

influenţa pozitiv creditul BPE a României. Plăţile devansează încasările de

1,08 ori (1994) şi de 1,76 (1998) ca valoare maximă, conducând la un soldnegativ al balanţei de plăţi externe, ceea ce în final a adâncit deficitul BPE.

Serviciile de turism în BPE a României (1994-2001) mil. USD

Tabelul 4.13

Anii Încasări Plăţi SoldGradul de devansare

a plăţilor faţă de încasări

1994 414 449 -35 1,08

1995 590 697 -107 1,18

1996 529 666 -137 1,26

1997 526 681 -155 1,29

1998 260 458 -198 1,76

1999 252 402 -150 1,59

2000 359 425 -66 1,182001 373 452 -79 1,21

Încasările (1994-2001) au scăzut cu un ritm mediu anual de 1,48%,

în timp ce plăţile au crescut cu 0,095%.

Scăderea încasărilor din 2001/1994 cu 41 mil. USD echivalează cu

10%, din care 1% reprezintă 4,14 mil. USD, în schimb plăţile cresc cu

3 mil. USD, deci cu 0,668%, iar 1% echivalează cu 4,49 mil. USD.




Trecând în revistă rezultatele globale ale turismului internaţional al

României, se remarcă pe de o parte nivelul modest al activităţii de turism –

turismul contribuie cu 3-6% la încasările din contul curent al balanţei de

plăţi externe –, iar pe de altă parte relaţia strânsă între acestea şi dinamicasosirilor şi plecărilor de turişti. Analiza de ansamblu a circulaţiei turistice

internaţionale a României evidenţiază nivelul modest al acesteia, comparativ

cu resursele de care dispune ţara noastr ă şi, implicit, cu rezervele de creştere

în viitor. Dezvoltarea turismului internaţional şi valorificarea mai bună a

potenţialului natural şi antropic presupun eforturi de relansare a economiei

româneşti, de elaborare a unei strategii adecvate, având ca principale

obiective ridicarea nivelului calitativ al serviciilor, modernizarea bazeimateriale a turismului şi a infrastructurii generale, realizarea unei politici

promoţionale agresive, lărgirea cooper ării internaţionale în domeniu.



5

STUDIU DE CAZ 2

5.1 Caracterizarea regională a turismului1

Turismul este una din ramurile economiei naţionale care ocupă o poziţie strategică prin contribuţia sa la formarea şi mărimea PIB-ului.Acesta include acele activităţi producătoare de servicii care sunt destinate

satisfacerii nevoilor de consum ale turiştilor.

În perspectiva evoluţiei şi dezvoltării viitoare a turismului înRomânia este necesar să se ţină seama de o serie de factori, dintre care,

demni de menţionat sunt: factorii economici, organizatorici, tehnici,demografici, psihologici şi de civilizaţie, precum şi politici.

Principalii indicatori prin intermediul cărora este caracterizată

activitatea turistică din România, în profil teritorial, la nivelul celor opt

1 Acest subcapitol reprezintă o actualizare a materialului prezentat în cadrul căr ţiiA. I. Iacob, Econometria consumului popula ţ iei, Editura ASE, Bucureşti, 2004, p. 260-277




regiuni ale ţării – conform clasificării EUROSTAT, NUTS II (vezi anexele1-6), sunt:

● capacitatea de cazare turistică existentă;

● capacitatea de cazare turistică în funcţiune;● numărul de sosiri (turişti cazaţi);

● numărul de înnoptări;

● indicii de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune;

● numărul de unităţi de cazare turistică (total).

Dacă avem în vedere nivelul mediu al indicatorilor (y ), modificarea

medie absolută ( Δ ) şi ritmul mediu de modificare ( R ) ce caracterizează

activitatea turistică internă a României între anii 1990-2003, în profilregional şi la nivelul României, s-au obţinut rezultatele prezentate în

anexa 7.

În urma analizării evoluţiei acestor indicatori la nivel regional şi

naţional au rezultat următoarele concluzii:a) Capacitatea de cazare turistică existentă şi disponibilă în

cadrul celor opt regiuni a avut o tendinţă de scădere relativ continuă, de laun an la altul, cu mici excepţii.

Astfel, în regiunea Nord-Est, capacitatea de cazare turistică existentă a fost în 1990 de 24986 locuri, aceasta atingând în 2003 un număr de 17965 locuri, ceea ce reprezintă o scădere relativă faţă de 1990, deaproximativ 28%.

Media anuală a ofertei, exprimată prin numărul real de locuri decazare, în cazul regiunii Nord-Est, a fost de 19881,9 locuri, această valoarefiind mai mică în comparaţie cu media pe ţar ă, înregistrând o scădere medieabsolută de 540,1 locuri/an, ceea ce echivalează cu o reducere de 2,51%.

Demne de menţionat în cadrul acestei regiuni sunt judeţele Neamţ şiSuceava pentru turismul religios practicat, respectiv vestitele mănăstiriPutna, Suceviţa, Moldoviţa, Humor, Voroneţ, Dragomirna, Neamţ, Agapiaşi Văratec, pentru staţiunile balneoclimaterice Bălţăteşti, Vatra Dornei(judeţul Suceava) şi Dur ău (judeţul Neamţ) şi masivele Giumalău, Rar ău cu

stâncile calcaroase „Pietrele Doamnei” şi Ceahlău, care este şi parc naţional,



Analiza regional ă a turismului

Valea Bistriţei, lacul Izvorul Muntelui, precum şi pentru agroturism. Deasemenea, în judeţul Neamţ un punct cunoscut de atracţie turistică îlreprezintă Cheile Bicazului, care constituie o rezervaţie de flor ă şi faună,

fiind totodată şi parc naţional. Oraşul Suceava constituie şi el un punct deatracţie turistică, prin valoroasele monumente istorice pe care le conţine, în

judeţul Suceava aflându-se şi parcurile naţionale Domogled-Valea Cerneişi Călimani, a căror suprafaţă se extinde şi în alte judeţe. În judeţul Bacăuse află staţiunea balneoclimaterică Slănic Moldova, care este şi o rezervaţiede flor ă şi faună şi lacul Bălătău, care este un lac de baraj natural. În cadrul

judeţului Iaşi, demn de menţionat este oraşul Iaşi, care este reşedinţă de judeţ, vechi centru cultural şi comercial.

În cazul regiunii Sud-Est, capacitatea de cazare turistică existentă aatins nivelul cel mai ridicat în anul 1990 comparativ cu restul regiunilor ţării, respectiv de 162799 locuri, iar în anul 2003 a scăzut la 130991 locuri,cu un regres relativ faţă de 1990 de 19,5%, 1% din această scădereechivalând cu 1628 locuri.

Media anuală a ofertei în cazul acestei regiuni a fost de136264,8 locuri, valoare ce depăşeşte media pe ţar ă de 3,75 ori, înregistrândo scădere medie absolută de 2446,8 locuri/an, ceea ce echivalează cu oreducere cu 1,66%.

Nivelul ridicat al capacităţii de cazare existente, înregistrat în cadrulacestei regiuni de-a lungul perioadei analizate, se datorează faptului că regiunea include judeţul Constanţa, în cadrul căruia s-a dezvoltat turismullitoral, care este specific numai acestei zone a ţării – litoralul Mării Negreconstituind regiunea turistică cea mai vizitată în sezonul estival, ca loc de

odihnă, cur ă heliomarină şi de nămol. Aici s-au dezvoltat cunoscutelestaţiuni balneo-climaterice: Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol şiMangalia, care sunt şi staţiuni climaterice, din această categorie f ăcând parteşi Năvodari, Mamaia, Cap Aurora, Neptun, Olimp, Costineşti etc. De-alungul litoralului întâlnim lagunele marine Sinoe şi Siutghiol cu importanţă turistică, piscicolă şi de agrement şi limanurile fluvio-maritime – laculTaşaul, lacul Tatlageac, lacul Techirghiol, vestit pentru nămolurile curative

şi lacul Mangalia renumit pentru apele sulfuroase utilizate în tratareareumatismului şi limanele fluviatile Oltina şi Hazarlâc. De asemenea,




în cadrul acestui judeţ există numeroase obiective de mare atracţie turistică,cum ar fi vestigiile istorice ale cetăţilor Tomis, Histria, Enisala, mozaiculroman din Constanţa, Tropaeum Traiani de la Adamclisi. În cadrul judeţelor

Tulcea şi Galaţi s-a dezvoltat turismul cu cazare pe nave, reşedinţele de judeţ ale acestora fiind porturi pe Dunăre. În cadrul judeţului Tulcea, DeltaDunării reprezintă o zonă turistică atr ăgătoare prin exotismul peisajului,

prin pădurea de stejari de pe grindul Letea, dunele de nisip de pe grindurileCaraorman şi Săr ăturile, aşezările de la Maliuc, Mila 23, Sulina şiSf. Gheorghe, prin posibilităţile multiple pe care le ofer ă: pescuit în lacurileFurtuna, Matiţa, Merhei, Gorgova, Dranov, Lacul Roşu, Lumina, precum şivânătoare. Dispariţia unor specii de plante şi animale sau a altora aflate pecale de dispariţie a determinat necesitatea protecţiei acestora prin crearea derezervaţii naturale sau declararea unora dintre ele ca monumente ale naturii,Delta Dunării fiind o rezervaţie a biosferei. Dintre rezervaţiile naturale dincadrul judeţului Tulcea, demne de menţionat sunt cele de faună – Matiţa şiInsula Popina, de flor ă – Hăşmacu Mare-Letea, forestiere – PădureaLuncaviţa şi paleontologice şi geologice – Munţii Măcinului, care au fostdeclaraţi parc naţional. De asemenea, în judeţul Tulcea există lagune

marine, respectiv lacul Razim şi Zmeica şi lacuri de luncă – Lacul Rotund,acestea existând şi în judeţul Galaţi – lacul Brateş. În judeţul Br ăila segăseşte staţiunea balnear ă Lacul Sărat a cărei denumire provine de la laculcu acelaşi nume care s-a format în crovuri, din aceeaşi categorie f ăcând

parte şi lacurile Ianca şi Movila Miresei, aici existând şi limanele fluviatileJirlău şi Balta Albă (care se întinde şi în judeţul Buzău unde se află şi laculAmara), precum şi un parc natural – Balta Mică a Br ăilei. În cadrul judeţului

Vrancea, demnă de menţionat este staţiunea Soveja, lacul Vintileasca formatîntr-o depresiune carstică, precum şi vestitele podgorii pentru degustări devinuri, care sunt cele mai întinse din ţar ă, iar în judeţul Buzău se află Vulcanii Noroioşi, care reprezintă o rezervaţie paleontologică şi geologică,şi staţiunea balneo-climaterică Balta Albă.

În regiunea Sud, capacitatea de cazare turistică existentă a fost în1990 de 26900 locuri, iar în 2003 de 21729 locuri, ceea ce reprezintă o

scădere relativă faţă de 1990 cu 19,2%, 1% din această scădere echivalândcu 269 locuri.




Media anuală a ofertei, exprimată prin numărul real de locuri decazare, în cazul regiunii Sud, a fost de 23224,6 locuri, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă, înregistrând o scădere medie absolută de

397,8 locuri/an, ceea ce echivalează cu o reducere cu 1,63%.Unul dintre judeţele din regiunea Sud conţinând numeroase obiective

turistice este judeţul Prahova cu Valea Prahovei şi abruptul Bucegilor,de-a lungul cărora se află staţiunile climaterice Breaza, Sinaia, PoianaŢapului, Buşteni şi Azuga; Masivul Bucegi cu „Babele” şi „Sfinxul”; valeaDoftanei; rezervaţia floristică de la Sinaia şi rezervaţia paleontologică şigeologică de la Slănic; staţiunea balneo-climaterică Slănic unde se află laculsărat Slănic, un alt lac sărat fiind şi lacul Telega; staţiunile climatericeVălenii de Munte şi Cheia; carstul de pe Valea Ialomiţei (Peştera Ialomiţei,cheile Ur şilor, Tătarului şi Zănoagei). Judeţul Ialomiţa are drept obiectiveturistice lacurile sărate Amara şi Fundata. În judeţele Dâmboviţa (staţiunea

balneo-climaterică Pucioasa, peştera şi Cheile Dâmbovicioarei) şi Argeş (Lereşti, Rucăr şi Br ădet – staţiune climaterică) s-a dezvoltat turismul rural,existând, de asemenea, şi un turism religios în judeţul Argeş, precum şi oserie de monumente istorice aflate pe teritoriul acestui judeţ. Judeţele

Călăraşi, Giurgiu şi Teleorman (lacul de luncă Suhaia) sunt judeţe de tranzitîn turismul către mare, Dunăre şi exterior.

În regiunea Sud-Vest, capacitatea de cazare turistică existentă a fostîn 1990 de 26376 locuri, atingând în 2003 un număr de 15112 locuri, ceeace reprezintă o scădere relativă faţă de 1990 cu 42,7%, 1% din această scădere echivalând cu aproximativ 264 locuri.

Media anuală a ofertei, exprimată prin numărul real de locuri de

cazare, în cazul regiunii Sud-Vest, a fost de 17460,8 locuri, valoare ce sesituează sub nivelul mediei pe ţar ă, înregistrând o scădere medie absolută de866,5 locuri/an, ceea ce echivalează cu o reducere de 4,19%.

Analizând obiectivele turistice ale acestei regiuni, se constată că judeţul Olt este un judeţ de tranzit, f ăr ă forme de turism; în judeţul Dolj, caobiectiv turistic, poate fi considerat oraşul Craiova-reşedinţă de judeţ şilacul de luncă Bistreţ; în judeţul Mehedinţi se află parcul naţional

Domogled-Valea Cernei (care se întinde şi în judeţele Gorj şiCaraş-Severin) şi parcul natural de la Por ţile de Fier (care se întinde




şi în judeţul Caraş-Severin); în judeţul Gorj se află staţiunea balneo-climaterică Săcelul, peşterile Cloşani, Ponoare şi Peştera Muierii,lacul în circuri glaciare Câlcescu, aici existând, de asemenea, şi un turism

religios la mănăstirile Tismana, Polovraci, Lainici, precum şi o rezervaţienaturală – pădurea de liliac, iar în oraşul Târgu-Jiu se află sculpturile luiBrâncuşi – Poarta Sărutului, Masa Tăcerii şi Coloana Infinitului; judeţulVâlcea este un judeţ cu profil turistic balnear şi de tratament – staţiunileOlăneşti, Călimăneşti, Căciulata, Govora şi Ocnele Mari, un turism religios

– mănăstirile Curtea de Argeş, Horezu şi Cozia, rezervaţia de flor ă şi faună de la Cozia, care a fost declarată parc naţional.

În regiunea Vest, capacitatea de cazare turistică existentă a fost în1990 de 26006 locuri, atingând în 2003 un număr de 20713 locuri, ceea cereprezintă o scădere relativă faţă de 1990 cu 20,4%, 1% din această scădereechivalând cu aproximativ 260 locuri.

Media anuală a ofertei, exprimată prin numărul real de locuri decazare, în cazul regiunii Vest a fost de 22277,9 locuri, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă, înregistrând o scădere medie absolută de407,2 locuri/an, ceea ce echivalează cu o reducere cu 1,74%.

În judeţul Caraş-Severin se află staţiunile balneo-climatericeBăile Herculane, Crivaia şi Semenic, parcurile naţionale Cheile

Nerei-Beuşniţa, Semenic-Cheile Caraşului, Domogled-Valea Cernei (care seîntinde şi în judeţele învecinate), parcul natural Por ţile de Fier (care seîntinde şi în judeţul Mehedinţi) şi lacul natural Zăton, situat într-odepresiune carstică. În judeţul Timiş se află rezervaţia de faună Satchinez,staţiunile balneo-climaterice Buziaş şi Călacea, precum şi oraşul Timişoara

– reşedinţă de judeţ, cu vestigii istorice, muzee etc. Judeţul Arad este un judeţ f ăr ă obiective turistice deosebite (staţiunile balneo-climatericeMoneasa şi Lipova), de tranzit către Iugoslavia şi Ungaria. JudeţulHunedoara este un judeţ cu turism montan – munţii Retezat, care au fostdeclaraţi parc naţional şi rezervaţie a biosferei, Parâng – rezervaţie floristică,

parcul natural Gr ădiştea Muncelului-Ciclovina, alte obiective fiind şilacurile glaciare din aceste zone, Bucura şi Zănoaga Mare, şoseaua

Transalpina în Parîng, peşterile Tecuri şi Şura Mare, rezervaţiile de peisaj şiflor ă la Cetatea Devei şi Iezerul Şureanu, rezervaţia paleontologică




şi geologică M. Vulcan, rezervaţia forestier ă Pădurea Bejan, vestigiileistorice ale oraşului construit de romani – Sarmizegetusa Ulpia Traiana şistaţiunile balneo-climaterice Geoagiu-Băi şi Vaţa-Băi.

În regiunea Nord-Vest, capacitatea de cazare turistică existentă afost în 1990 de 29102 locuri, atingând în 2003 un număr de 24320 locuri,ceea ce reprezintă o scădere relativă faţă de 1990 de 16,4%, 1% din această scădere echivalând cu aproximativ 291 locuri.

Media anuală a ofertei, exprimată prin numărul real de locuri decazare, în cazul regiunii Nord-Vest, a fost de 25669,7 locuri, valoare ce sesituează sub nivelul mediei pe ţar ă, înregistrând o scădere medie absolută de

367,8 locuri/an, ceea ce echivalează cu o reducere cu 1,37%.Judeţul Bihor este un judeţ cu profil turistic balnear (Băile Felix,

Băile 1 Mai, Stâna de Vale şi Tinca) şi montan – peşterile Vadu Crişului şiCetăţile Ponorului, rezervaţia forestier ă Bratca, rezervaţia de flor ă şi faună 1 Mai. Alte obiective demne de menţionat în cazul acestui judeţ sunt: oraşulOradea – pentru muzee, monumente istorice şi de artă şi ape termale deadâncime folosite pentru băi şi termoficare, parcul natural din MunţiiApuseni (care se întinde şi în judeţele Alba şi Cluj). Judeţele Sălaj şiSatu-Mare sunt judeţe f ăr ă obiective turistice deosebite, de tranzit cătreUngaria.

Judeţul Maramureş este cunoscut pentru turismul său rural, ţăr ănesc – cimitirul Să pânţa, zona Oaşului, Munţii Rodnei şi complexul turisticBor şa – staţiune balneo-climaterică şi Izvoarele, pentru turismul religios şirezervaţia paleontologică şi geologică Creasta Cocoşului şi de flor ă şi faună Pietrosu Mare, lacurile formate în masive de sare Coştiui şi Ocna Şugatag,

parcul naţional din Munţii Rodna, care se întinde şi în judeţeleBistriţa-Năsăud şi Suceava. Tot în judeţul Bistriţa-Năsăud se află şi parculnaţional din Munţii Călimani, care se întinde şi în judeţele Harghita, Mureş şi Suceava, peştera Izvoru Tăuşoarelor şi staţiunea balneo-climaterică Sângeorz-Băi.

În judeţul Cluj se află staţiunile climaterice Someşeni,Izvoru Crişului şi Cheile Turzii, unde se află şi lacul sărat Turda, oraşul

Cluj, care este oraş reşedinţă de judeţ, ale cărui obiective turistice sunt




muzeele şi monumentele sale istorice şi de artă şi vestigiile arhitecturalegotice etc., rezervaţia floristică Fînaţele Clujului.

În regiunea Centru, capacitatea de cazare turistică existentă a fost

în 1990 de 44241 locuri, atingând în 2003 un număr de 32759 locuri, ceeace reprezintă o scădere relativă faţă de 1990 cu 26%, 1% din această scădereechivalând cu aproximativ 442 locuri.

Media anuală a ofertei, exprimată prin numărul real de locuri decazare, în cazul regiunii Centru, a fost de 36654,7 locuri, valoare ce valoarece depăşeşte media pe ţar ă de 1,01 ori, înregistrând o scădere medie absolută de 883,2 locuri/an, ceea ce, relativ, echivalează cu o reducere cu 2,28%.

În judeţul Mureş se află staţiunile balneo-climaterice Sovata, cu laculsărat purtând acelaşi nume şi Praid, rezervaţia forestier ă Pădurea Mociar,oraşul Sighişoara, având importante vestigii istorice-cetatea veche şi muzee.

În judeţul Alba se află staţiunea balneo-climaterică Ocna Mureş şilacul sărat purtând acelaşi nume, rezervaţiile paleontologice şi geologiceDealu cu Melci, Detunata Goală, Ighiu, Râpa Roşie (care se întinde şi în

judeţul Sibiu), rezervaţia floristică de la Întregalde, peştera Scărişoara, laculIezerul Ighiu format într-o depresiune carstică.

În judeţul Harghita se află rezervaţiile floristice Bilbor, Tulgheş,Sîncr ăieni şi Băile Tuşnad, staţiunea balneo-climaterică purtând acelaşinume şi staţiunile Borsec şi Vâlcele, parcul naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, care se întinde şi în judeţul Neamţ, lacul Sf. Ana, format într-uncrater vulcanic şi Lacul Roşu, care este un lac de baraj natural, unde se află şi staţiunea balneo-climaterică cu acelaşi nume.

În judeţul Covasna se află staţiunea balneoclimaterică purtând

acelaşi nume, precum şi staţiunile Malnaş şi Balvanyos, rezervaţiile paleontologice şi geologice Carhaga, Racoş şi Purcăreni (ultimele două întinzându-se şi în judeţul Braşov).

Judeţul Braşov este o zonă cu importante obiective turistice, încadrul căruia s-a dezvoltat turismul montan şi balnear, cu rezervaţii de peisajşi flor ă – Poiana Narciselor şi Bucegi (care se întinde şi în judeţul Prahova),forestiere – Valea Bâlei, de flor ă şi faună în Masivul Piatra Craiului, cu

lacuri glaciare – Bâlea şi Podragu Mare în Munţii Făgăraş, culoarul Rucăr – Bran, masivele Postăvaru şi Piatra Mare cu complexele turistice




de la Predeal şi Poiana Braşov, turismul rural – Bran, Moeciu, Fundata,şoseaua Transf ăgăr ăşanul. Oraşul Braşov – oraş reşedinţă de judeţ, este uncentru cu vestigii istorice: cetatea veche a Braşovului, Biserica Neagr ă etc.

În judeţul Sibiu s-a dezvoltat turismul rural – Sibiel, Sălişte,Gura Râului, Tălmaciu (sate turistice cu specific popular românesc şisăsesc), staţiunea montană Păltiniş, turismul religios, aici existând şi o seriede rezervaţii paleontologice şi geologice – Hăşag, Ocna Sibiului, unde seaflă şi lacul sărat şi staţiunea balneo-climaterică purtând acelaşi nume,Lacul f ăr ă fund, Cisnădioara şi Turnu Roşu. Oraşul Sibiu este oraş reşedinţă de judeţ, cu vestigii istorice ale Imperiului Austro-Ungar şi centru cultural.

În regiunea Bucureşti, capacitatea de cazare turistică existentă afost în 1990 de 12826 locuri, atingând în 2003 un număr de 10025 locuri,ceea ce reprezintă o scădere relativă faţă de 1990 cu 21,8%, 1% din această scădere echivalând cu aproximativ 128 locuri.

Media anuală a ofertei, exprimată prin numărul real de locuri decazare, în cazul regiunii Bucureşti, a fost de 9315,7 locuri, valoare ce sesituează sub nivelul mediei pe ţar ă, înregistrând o scădere medie absolută de215,5 locuri/an, ceea ce echivalează cu o reducere cu 1,88%.

În cadrul acestei regiuni, oraşul Bucureşti, care este capitala ţării,reprezintă un punct de o atracţie turistică deosebită, fiind cunoscut prin obiectivele sale economice şi social-culturale (vestigii istorice, muzeeetc.) pe care le posedă şi ca oraş de tranzit către mare. Demne de menţionatsunt şi împrejurimile acestuia ca puncte de atracţie turistică, pădurea de laBăneasa şi Cernica, mănăstirile Cernica, Pustnicu şi Pasărea, zonaMogoşoaia. În judeţul Ilfov se află limanurile fluviatile Snagov şiCăldăruşani, care sunt şi puncte de atracţie turistică.

La nivelul întregii ţări, capacitatea de cazare turistică existentă ascăzut continuu, de la un an la altul, respectiv de la 353236 locuri în 1990 la273614 locuri în 2003, cu un regres relativ faţă de 1990 de 22,5%, 1% dinaceastă scădere echivalând cu aproximativ 3532 locuri. Media anuală aofertei a fost de 290749,2locuri, înregistrând o scădere medie absolută deaproximativ 6125 locuri/an, ceea ce echivalează cu o reducere cu 1,95%.

Oferta teoretică de cazare (Ot ) se obţine ca un produs între numărul

real de locuri şi numărul de zile calendaristice dintr-un an (365 de zile).




b) Capacitatea de cazare turistică în funcţiune a înregistrat după 1990 o evoluţie descendentă, cu mici excepţii în anumiţi ani, la nivelulcâtorva regiuni ale ţării, aceasta putând fi pusă pe seama tarifelor practicate,

aflate în neconcordanţă cu calitatea serviciilor turistice prestate.Denumită şi ofert ă efectivă sau real ă (Oe), capacitatea de cazare

turistică în funcţiune influenţează circulaţia turistică şi eficienţa activităţiidesf ăşurate.

Nivelul mediu al ofertei reale în cazul regiunii Nord-Est a fost de5266,4 mii locuri-zile, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă,căruia îi corespunde un regres absolut de 97,8 mii locuri-zile şi unul relativechivalent cu 1,74%. În regiunea Sud-Est, nivelul mediu al ofertei reale afost de 15170 mii locuri-zile, valoare ce depăşeşte media pe ţar ă de 2,19 ori,căruia îi corespunde un regres absolut de 971,6 mii locuri-zile şi unul relativechivalent cu 4,92%. În regiunea Sud, nivelul mediu al ofertei reale a fostde 5894,6 mii locuri-zile, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă,căruia îi corespunde un regres absolut de 93,5 mii locuri-zile şi unul relativechivalent cu 1,42%. În regiunea Sud-Vest, nivelul mediu al ofertei reale afost de 4451,9 mii locuri-zile, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe

ţar ă, căruia îi corespunde un regres absolut de 237,6 mii locuri-zile şi unulrelativ echivalent cu 4,56%. În regiunea Vest, nivelul mediu al ofertei realea fost de 5551,8 mii locuri-zile, valoare ce se situează sub nivelul mediei peţar ă, căruia îi corespunde un regres absolut de 128,3 mii locuri-zile şi unulrelativ echivalent cu 0,49%. În regiunea Nord-Vest, nivelul mediu alofertei reale a fost de 6769,7 mii locuri-zile, valoare ce se situează subnivelul mediei pe ţar ă, căruia îi corespunde un regres absolut de 116,8 mii

locuri-zile şi unul relativ echivalent cu 1,64%. În regiunea Centru, nivelulmediu al ofertei reale a fost de 9057,5 mii locuri-zile, valoare ce depăşeştemedia pe ţar ă de 1,31 ori, căruia îi corespunde un regres absolut de240,8 mii locuri-zile şi unul relativ echivalent cu 2,38%. În regiunea

Bucureşti, nivelul mediu al ofertei reale a fost de 3253,4 mii locuri-zile,valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă, căruia îi corespunde unregres absolut de 66,7 mii locuri-zile şi unul relativ echivalent cu 1,78%.




La nivelul întregii ţări, capacitatea de cazare turistică în funcţiune aînregistrat după 1990 o evoluţie descendentă, respectiv de la 77022 miilocuri-zile în 1990 la 51632 mii locuri-zile în 2003. Nivelul mediu al ofertei

reale a fost de 55365,1 mii locuri-zile, căruia îi corespunde un regres absolutde 1953,1 mii locuri-zile şi unul relativ echivalent cu 3,03%.

Ritmul de scădere a ofertei efective a devansat ritmul de scădere aofertei teoretice în cazul regiunii Sud-Est de 2,97 ori, al regiunii Sud-Vestde aproximativ 1,09 ori, al regiunii Vest de 1,21 ori, al regiunii

Nord-Vest de 1,19 ori, al regiunii Centru de 1,04 ori, iar la nivelul întregiiţări de 1,56 ori.

Folosirea capacităţii de cazare poate fi redată prin intermediulcoeficientului ofertei de cazare (C oc), calculat ca raport între oferta efectivă (reală), exprimată în locuri-zile şi oferta teoretică (Ot ), obţinută ca produsuldintre capacitatea de cazare existentă (numărul real de locuri) şi numărul dezile calendaristice ale anului (365 de zile) (vezi tabelul 5.1).

Valorile coeficientului ofertei de cazare şi ale coeficientului mediu

al acesteia pentru cele opt regiuni ale ţării şi la nivel de ţară

Tabelul 5.1

Coeficientul ofertei de cazare (C oc)Anul

Regiunea

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Nord-Est 0,68 0,78 0,70 0,70 0,69 0,71 0,77 0,73 0,71Sud-Est 0,44 0,34 0,28 0,30 0,30 0,31 0,31 0,29 0,29

Sud 0,73 0,70 0,74 0,74 0,62 0,57 0,57 0,57 0,71Sud-Vest 0,71 0,73 0,75 0,75 0,63 0,65 0,66 0,68 0,66

Vest 0,73 0,78 0,62 0,68 0,66 0,69 0,70 0,66 0,68 Nord-Vest 0,74 0,78 0,69 0,83 0,72 0,71 0,70 0,68 0,68

Centru 0,72 0,72 0,67 0,71 0,58 0,63 0,64 0,64 0,66Bucureşti 0,89 1,00 0,91 0,99 1,00 1,00 0,96 0,90 0,97România 0,60 0,56 0,51 0,54 0,50 0,51 0,51 0,50 0,51




Coeficientul ofertei de cazare

(C oc)

Anul

Regiunea1999 2000 2001 2002 2003

Coeficientul mediu

al ofertei de cazare

0 10 11 12 13 14 15

Nord-Est 0,70 0,71 0,75 0,73 0,76 0,7043Sud-Est 0,26 0,25 0,27 0,29 0,29 0,2717

Sud 0,74 0,74 0,77 0,76 0,75 0,6707Sud-Vest 0,67 0,67 0,69 0,69 0,67 0,6666

Vest 0,66 0,65 0,64 0,66 0,69 0,6594 Nord-Vest 0,69 0,70 0,72 0,72 0,71 0,7024

Centru 0,68 0,71 0,73 0,65 0,71 0,6533Bucureşti 0,90 0,95 0,89 0,88 0,90 0,9388România 0,50 0,49 0,51 0,51 0,52 0,4908

Coeficientul ofertei de cazare ofer ă posibilitatea de a vedea în cemăsur ă potenţialul turistic este folosit în mod eficient, respectiv cu câtacesta tinde către 1, cu atât potenţialul turistic este mai bine folosit şi cu câtacesta tinde către zero, baza de cazare nu este ocupată, deci este ineficientă.

Dacă avem în vedere regiunile României, se constată următoarele:

/ În regiunea Nord-Est, valoarea maximă a coeficientului oferteide cazare s-a înregistrat în anul 1991, fiind de 0,78, iar valoarea minimă afost de 0,68 în 1990, cu o amplitudine a variaţiei de 0,10, acesta oscilând în

jurul valorii medii de 0,7043. Se constată că, în acest caz, are loc o variaţiemică şi o repartiţie relativ uniformă a modului de folosire a capacităţii de

cazare datorită faptului că această zonă a ţării are un potenţial turistic şiantropic deosebit.

/ În regiunea Sud-Est se constată că s-au înregistrat valorile celemai mici ale coeficientului ofertei de cazare, deoarece judeţul Constanţa,

prin turismul de litoral, deţine supremaţia în această zonă, în timp ce zonafluvială de Dunăre şi gurile acesteia nu sunt folosite în mod corespunzător.În această zonă, valoarea maximă a coeficientului ofertei de cazare

corespunde anului 1990 (0,44), valoarea minimă anului 2000 (0,25),




iar media acestuia pe perioada analizată a fost de 0,2717, cu o amplitudine avariaţiei de 0,19.

/ În regiunea Sud, coeficientul ofertei de cazare înregistrează

valori fluctuante, dar ridicate, cu excepţia perioadei cuprinse între anii 1994şi 1997, cu o amplitudine a variaţiei de 0,21, acesta oscilând în jurul valoriimedii de 0,6707.

/ În regiunea Sud-Vest, coeficientul ofertei de cazare înregistrează o tendinţă de creştere de la un an la altul, cu excepţia anilor 1994, 1998 şi2003, cu un indice mediu anual de 0,6666. Aceste valori ridicate alecoeficientului ofertei de cazare se datorează, în principal, judeţului Vâlcea,

care are un potenţial turistic semnificativ şi mai puţin judeţelor Gorj şiMehedinţi cu un potenţial turistic mai redus.

/ În regiunea Vest s-au înregistrat, de asemenea, valori fluctuanteale coeficientului ofertei de cazare, cu o amplitudine a variaţiei de 0,16,acesta oscilând în jurul valorii medii de 0,6594. Valorile relativ ridicate aleacestuia pot fi puse pe seama judeţului Timiş şi a vestigiilor istorice din

judeţul Hunedoara.

/ În regiunea Nord-Vest, valoarea maximă a coeficientului oferteide cazare s-a înregistrat în anul 1993, fiind de 0,83, iar valoarea minimă afost de 0,68 în 1997 şi 1998, cu o medie anuală de 0,7024. Judeţele carecontribuie la obţinerea de valori ridicate ale coeficientului ofertei de cazaresunt, în special, Bihorul şi Clujul.

/ În regiunea Centru, valorile coeficientului ofertei de cazare au otendinţă crescătoare de la un an la altul, cu excepţia anilor 1992 (0,67),1994, când se înregistrează valoarea cea mai mică (0,58) şi 2002 (0,65).

Amplitudinea variaţiei, în acest caz, a coeficientului ofertei de cazare este de0,15, cu un coeficient mediu de 0,6533, ceea ce înseamnă o abatere relativă de 22,24%.

/ În regiunea Bucureşti se remarcă faptul că se înregistrează celemai mari valori ale coeficientului ofertei de cazare, cuprinse între 1 şi 0,88,valorile mari ale acestuia fiind justificate de oraşul Bucureşti, careînglobează toate formele de turism, exceptând turismul montan şi balnear.

Indicele mediu al coeficientului ofertei de cazare este egal cu 0,9388, fiindcel mai mare în raport cu toate celelalte regiuni ale ţării.




La nivelul întregii ţări, valoarea maximă a coeficientului ofertei decazare s-a înregistrat în anul 1990, fiind de 0,60, iar valoarea minimă a fostde 0,49 în 2000, cu o medie anuală de 0,4908.

0.48

0.49

0.50

0.51

0.52

0.53

0.54

0.55

0.56

0.57

0.58

0.59

0.60

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Figura 5.1 Evoluţia coeficientului ofertei de cazare în România

în perioada 1990-2003

Din analiza graficului şi a valorilor coeficientului ofertei de cazare lanivel naţional se observă că acest indicator combină şi îmbină în acelaşitimp tendinţa capacităţilor de cazare, care poate fi apreciată ca fiind de

formă exponenţială - , sau eventual hiperbolică -i

i

t

t baY ⋅= it t b

aY i

1+= ,

aceasta fiind oscilantă, cu o uşoar ă revigorare începând din anul 2001.

c) Analizând numărul de turişti cazaţi se observă că acesta aînregistrat scăderi succesive pe întreaga perioadă analizată în cazul tuturor regiunilor ţării, cu mici excepţii. În decursul acestei perioade (1990-2003),circuitul turistic la nivelul celor opt regiuni ale ţării a înregistrat un regres caurmare a conjuncturii economice existente în România.

În regiunea Nord-Est, media anuală a numărului de turişti cazaţi afost de 819,5 mii persoane, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă,

care a fost însoţită de o scădere medie absolută de 77,4 mii persoane




şi relativă de aproximativ 7,66%. În valoare absolută, 1% din ritmul descădere al acestei regiuni echivalează cu 15,6 mii turişti.

În regiunea Sud-Est, media anuală a numărului de turişti cazaţi a

fost de 1307,7 mii persoane, valoare ce depăşeşte media pe ţar ă de 1,55 ori,care a fost însoţită de o scădere medie absolută de 101,9 mii persoane şirelativă de 6,20%. În valoare absolută, 1% din ritmul de scădere al acesteiregiuni echivalează cu 23,4 mii turişti.

În regiunea Sud, media anuală a numărului de turişti cazaţi a fost de779,3 mii persoane, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă, care afost însoţită de o scădere medie absolută de 61,2 mii persoane şi relativă de6,49%. În valoare absolută, 1% din ritmul de scădere al acestei regiuniechivalează cu 13,7 mii turişti.

În regiunea Sud-Vest, media anuală a numărului de turişti cazaţi afost de 505,2 mii persoane, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă,care a fost însoţită de o scădere medie absolută de 53,9 mii persoane şirelativă de 8,47%. În valoare absolută, 1% din ritmul de scădere al acesteiregiuni echivalează cu 10,2 mii turişti.

În regiunea Vest, media anuală a numărului de turişti cazaţi a fost

de 674,9 mii persoane, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă, carea fost însoţită de o scădere medie absolută de 65,8 mii persoane şi relativă de 7,21%. În valoare absolută, 1% din ritmul de scădere al acestei regiuniechivalează cu 13,8 mii turişti.

În regiunea Nord-Vest, media anuală a numărului de turişti cazaţi afost de 1236,1 mii persoane, valoare ce se situează sub nivelul mediei peţar ă, care a fost însoţită de o scădere medie absolută de 66,8 mii persoane

şi relativă de 6,40%. În valoare absolută, 1% din ritmul de scădere al acesteiregiuni echivalează cu 15,1 mii turişti.

În regiunea Centru, media anuală a numărului de turişti cazaţi afost de 1110,9 mii persoane, valoare ce depăşeşte media pe ţar ă de 1,32 ori,care a fost însoţită de o scădere medie absolută de 88,8 mii persoane şirelativă de 6,40%. În valoare absolută, 1% din ritmul de scădere al acesteiregiuni echivalează cu 20 mii turişti.

În regiunea Bucureşti, media anuală a numărului de turişti cazaţi afost de 730 mii persoane, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă,




care a fost însoţită de o scădere medie absolută de 41,1 mii persoane şirelativă de 4,87%. În valoare absolută, 1% din ritmul de scădere al acesteiregiuni echivalează cu 11,2 mii turişti.

La nivelul întregii ţări, analizând numărul de turişti, se observă că acesta a înregistrat scăderi succesive pe întreaga perioadă analizată. În 2002,comparativ cu 1990, se constată cea mai mare scădere, respectiv cu 7450mii persoane. Totuşi, în 1995 faţă de 1994 şi în 2003 faţă de 2002, seconstată o situaţie pozitivă. În decursul acestei perioade (1990-2003),circuitul turistic a înregistrat o medie de 6731,3 mii persoane, însoţită de oscădere medie absolută de 556,9 mii persoane şi relativă cu 6,61%. Învaloare absolută, 1% din ritmul de scădere echivalează cu 123 mii turişti.

d) În ceea ce priveşte numărul de înnoptări în unităţile de cazare

turistică, se constată o tendinţă de scădere a numărului de înnoptări în anul2003 faţă de 1990, la nivelul tuturor regiunilor ţării.

Media anuală a numărului de înnoptări în cazul regiunii Nord-Est afost de 1991,1 mii, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă, ceea ceînseamnă o scădere medie anuală echivalentă cu 182,6 mii înnoptări şi una

relativă cu 7,18%. În regiunea Sud-Est, media anuală a numărului deînnoptări a fost de 7125,2 mii înnoptări, valoare ce depăşeşte media pe ţar ă de 2,46 ori, ceea ce înseamnă o scădere medie anuală echivalentă cu 689,4 mii înnoptări şi una relativă cu 7,46%. În regiunea Sud, mediaanuală a numărului de înnoptări a fost de 2349,1 mii înnoptări, valoare ce sesituează sub nivelul mediei pe ţar ă, ceea ce înseamnă o scădere medieanuală cu 192,5 mii înnoptări şi una relativă cu 6,71%. În regiunea

Sud-Vest, media anuală a numărului de înnoptări a fost de 2038,3 miiînnoptări, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă, ceea ceînseamnă o scădere medie anuală cu 182,5 mii înnoptări şi una relativă cu6,64%. În regiunea Vest, media anuală a numărului de înnoptări a fost de2204,7 mii, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă, ceea ceînseamnă o scădere medie anuală cu 158,1 mii înnoptări şi una relativă cu5,23%. În regiunea Nord-Vest, media anuală a numărului de înnoptări afost de 2497,6 mii înnoptări, valoare ce se situează sub nivelul mediei peţar ă, ceea ce înseamnă o scădere medie anuală cu 204,5 mii înnoptări şi una




relativă cu 5,82%. În regiunea Centru, media anuală a numărului deînnoptări a fost de 3362,8 mii înnoptări, valoare ce depăşeşte media pe ţar ă de 1,16 ori, ceea ce înseamnă o scădere medie anuală cu 300,8 mii înnoptări

şi una relativă cu 7,11%. În regiunea Bucureşti s-a înregistrat o medieanuală a numărului de înnoptări de 1566,3 mii, valoare ce se situează subnivelul mediei pe ţar ă, ceea ce înseamnă o scădere medie anuală cu141,7 mii înnoptări şi una relativă cu 7%.

La nivelul întregii ţări, în ceea ce priveşte numărul de înnoptări înunităţile de cazare turistică, se constată aceeaşi tendinţă de scădere, de la44552 mii înnoptări în 1990 la 17845 mii înnoptări în 2003, excepţie f ăcândanul 1995 când a avut loc o uşoar ă creştere comparativ cu anul 1994, 2001faţă de 2000 şi 2003 faţă de 2002. Media anuală a numărului de înnoptări afost de 23137,4 mii înnoptări, ceea ce înseamnă o scădere medie de anuală cu 2054,4 mii înnoptări şi relativă cu 6,80%.

Scăderea relativă a înnoptărilor o devansează pe cea a circulaţieituristice doar în cazul regiunii Sud-Est de 1,2 ori (7,46% pentru înnoptărifaţă de 6,20% pentru turişti), al regiunii Sud de 1,03 ori (6,71% pentruînnoptări faţă de 6,49% pentru turişti), al regiunii Centru de 1,11 ori (7,11%

pentru înnoptări faţă de 6,40% pentru turişti) şi al regiunii Bucureşti de 1,44ori (6,99% pentru înnoptări faţă de 4,87% pentru turişti), aceastaexplicându-se prin aceea că durata sejurului este diferită şi influenţează tendinţa pe toată perioada.

e) Structurile de primire turistică, concretizate în re ţ eaua de

UCT, sunt fluctuante de la un an la altul la nivel regional. Dacă avem în

vedere toate tipurile de unităţi, media anuală a regiunii Nord-Est a fostegală cu aproximativ 240,7 unităţi de cazare, valoare ce se situează subnivelul mediei pe ţar ă, aceasta fiind însoţită de o creştere medie absolută deaproximativ 9 unităţi/an şi de o creştere medie relativă egală cu 3,74%.

Aceeaşi tendinţă de creştere s-a înregistrat şi în cazul regiunilor:Sud, a cărei medie anuală a fost de aproximativ 987 unităţi, valoare ce sesituează sub nivelul mediei pe ţar ă, înregistrând o scădere medie absolută deaproximativ 30 unităţi/an şi o scădere medie relativă egală cu 2,41%, Vest, acărei medie anuală a fost de aproximativ 319 unităţi, valoare ce se situează




sub nivelul mediei pe ţar ă, înregistrând o creştere medie absolută deaproximativ 6 unităţi/an şi o creştere medie relativă egală cu 1,83%,Nord-Vest, a cărei medie anuală a fost de aproximativ 178 unităţi, valoare

ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă, înregistrând o scădere medieabsolută de aproximativ o unitate/an şi o scădere medie relativă egală cu0,39% şi Centru, a cărei medie anuală a fost de aproximativ 252 unităţi,valoare ce depăşeşte media pe ţar ă de 1,84 ori, înregistrând o creştere medieabsolută de aproximativ 11 unităţi/an şi o creştere medie relativă egală cu 4,08%.

La polul opus se situează regiunile: Sud-Est, a cărei medie anuală afost de aproximativ 290 unităţi, valoare ce depăşeşte media pe ţar ă de2,56 ori, înregistrând un declin mediu absolut de aproximativ 15 unităţi/an şio scădere medie relativă cu 5,37%, Sud-Vest, a cărei medie anuală a fost deaproximativ 710 unităţi, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă,înregistrând un declin mediu absolut de aproximativ 26 unităţi/an şi oscădere medie relativă cu 3,91% şi Bucureşti, a cărei medie anuală a fost deaproximativ 109 unităţi, valoare ce se situează sub nivelul mediei pe ţar ă,înregistrând un declin mediu absolut de aproximativ 3 unităţi/an şi o scădere

medie relativă cu 2,49%.La nivelul întregii ţări, structurile de primire turistică sunt

fluctuante, între 1992 şi 2003 înregistrându-se o tendinţă de creştere de la unan la altul. Dacă avem în vedere toate tipurile de unităţi, media anuală a fostegală cu aproximativ 3085 unităţi, aceasta fiind însoţită de o creştere medieabsolută de aproximativ 33 unităţi/an, şi o creştere medie relativă cuaproximativ 1%.

f) Indicii de utilizare netă ai capacităţii de cazare în funcţiune auînregistrat o evoluţie oscilantă în cadrul celor opt regiuni ale ţării, variindîntre 61,4% (1990) şi 29,2% (2003) în cazul regiunii Nord-Est, între53,8% (1990) şi 37,8% (2003) – regiunea Sud-Est, între 58,8% (1990) şi28,7% (2003) pentru regiunea Sud, între 59,8% (1990) şi 44,4% (2003)

pentru regiunea Sud-Vest, între 59,1% (1990) şi 38,7% (2003) pentruregiunea Vest, între 62,5% (1990) şi 35,5% (2003) pentru regiunea

Nord-Vest, între 54,5% (1990) şi 28,5% (2003) pentru regiunea Centru,




între 72,5% (1990) şi 35,9% (2003) pentru regiunea Bucureşti,constatându-se o tendinţă generală de descreştere a acestuia în cazul fiecăreiregiuni a ţării.

La nivelul întregii ţări, indicii de utilizare ai capacităţii de cazare înfuncţiune au înregistrat valori cuprinse între 57,8% în 1990 şi 34,6% în 2003.

Datorită modului de calcul, aceştia înglobează atât tendinţaînnoptărilor, variabilă complexă, cât şi cea a capacităţii de cazare în funcţiune.Valorile obţinute în cazul indicelui mediu de utilizare netă a capacităţii de

cazare în funcţiune ( )I în perioada 1990-2003, al abaterii medii pătratice Iσ

şi al coeficientului de variaţie IV corespunzător acestuia, pe cele opt regiuni

ale ţării şi la nivelul întregii ţări, sunt prezentate în tabelul 5.2.

Indicele mediu de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune,

abaterea medie pătratică şi coeficientul de variaţie corespunzător

acestuia, pe cele opt regiuni ale ţării şi pentru România

Tabelul 5.2

Indicatorii de utilizare netă ai capacităţii

de cazare în funcţiuneIndicatori

Regiunea I Iσ IV

0 1 2 3

Nord-Est 36,1 8,3 23,1Sud-Est 46,0 4,2 9,2

Sud 38,5 9,2 23,9

Sud-Vest 45,0 5,0 11,2Vest 38,7 7,3 18,9

Nord-Vest 35,7 9,0 25,2Centru 35,9 7,3 20,4

Bucureşti 45,8 10,7 23,5România 40,5 6,5 16,2

Analizând rezultatele prezentate în tabelul 5.2, se observă că variaţianivelului mediu relativ de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune




în cazul celor opt regiuni ale ţării şi al României este mică ( IV <35%), adică

fluctuaţiile indicilor sunt aproximativ constante de la un an la altul.Pentru a stabili dacă împăr ţirea ţării pe regiuni turistice constituie un

factor determinant de influenţă a dimensiunii indicelui mediu de utilizarenetă a capacităţii de cazare în funcţiune se va calcula coeficientul dedeterminare. Dacă coeficientul de determinare este mai mare decât

coeficientul de nondeterminare ( 22 K R > ), se poate admite, într-o manier ă empirică, că împăr ţirea României pe regiuni constituie un factor determinantde influenţă a mărimii indicelui mediu de utilizare netă a capacităţii decazare în funcţiune, deoarece aproape în fiecare regiune există unul sau mai

multe judeţe cu un pronunţat caracter turistic. Acest aspect face ca indicelemediu de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune calculat pefiecare regiune în parte să se abată de la indicele mediu la nivel de ţar ă.

În urma calculării coeficientului de determinare se constată că acesta

este egal cu: 238,0762,09151,49

0392,38 220

22

=>=== K Rσ

δ , deci împăr ţirea

României pe regiuni constituie un factor determinant de influenţă a mărimii

indicelui mediu de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune. Indicelede utilizare netă a capacităţii turistice difer ă semnificativ de la un judeţ laaltul şi faţă de media pe ţar ă.

5.2 Variaţia teritorială a capacităţii de cazare existente

şi în funcţiune

Capacitatea de cazare existentă în România a înregistrat după 1990 oevoluţie descendentă, ca urmare a scăderii aproximativ continue a număruluide locuri din unităţile de cazare turistice, respectiv din hoteluri şi moteluri,hanuri şi tabere de elevi, excepţie f ăcând cabanele turistice, campingurile,

pensiunile turistice şi agroturistice, care au înregistrat după 1996 o perioadă de relativă creştere datorită redării în folosinţă a unor unităţi de cazareînchise în perioada anterioar ă şi a înfiinţării altora noi.

În prezentul studiu se urmăreşte realizarea unei analize comparativea variaţiei teritoriale pe judeţe a capacităţii de cazare existente (locuri)




în România şi în funcţiune în anii 1994 şi 2003. Sursa de date o constituie Anuarul Statistic al României pe anul 1995 şi 2004. Criteriul de grupareutilizat a fost provincia istorică.

În vederea realizării acestui studiu s-a pornit de la ipoteza de lucru că variaţia capacităţii de cazare existente şi în funcţiune poate fi sauindependentă de unităţile teritoriale. Pentru a putea realiza şi o comparaţie întimp, verificarea ipotezei a fost realizată pentru anii 1994 şi 2003,considerând că o perioadă de zece ani poate fi concludentă.

Astfel, capacitatea de cazare existentă a fost sistematizată pringrupare în funcţie de provincia istorică în anii 1994 şi 2003. S-au calculat

varianţa reziduală – ( ) iji j

2i j2u nyyV ∑ ∑ −= şi varianţa totală –

( ) j2

j0 j

20 nyyV ∑ −= , datele primare fiind prezentate în anexele 8 şi 9, iar

rezultatele în tabelele 5.3 şi 5.4.În tabelele 5.3 şi 5.4 se observă, în general, un grad mare de

eterogenitate de la o provincie istorică la alta şi în interiorul aceleiaşi provincii, excepţie f ăcând numai provincia Banat, care are un coeficient devariaţie mai mic, atât în 1994 (21,31%), cât şi în 2003 (14,28%), în timp ceOltenia prezintă cel mai mare grad de eterogenitate, respectiv 109,02% în1994 şi 127,05% în 2003.

Se observă că valoarea coeficientului de variaţie depăşeşte limita de100%, fapt explicat de amplitudinea mare a variaţiei capacităţii de cazareexistente.




Indicatorii de variaţie ai capacităţii de cazare existente repartizate

pe provincii istorice în anul 1994Tabelul 5.3

Provincia istorică Nr.

judeţe

Media

locurilorde cazare

existente

pe provincii

istorice

Dispersia

Abaterea

medie

pătratică

Coeficientul

de variaţie

1. Banat 2 7136 2313441 1521 21,312. Crişana-Maramureş 4 4995 10652634,50 3263,84 65,343. Dobrogea 2 61900 3456381681 58791 94,984. Moldova 8 3185 3494423,50 1869,34 58,69

5. Muntenia∗

9 3176,3333 8777348,25 2962,66 93,276. Oltenia 5 3575 15189027,60 3897,31 109,027. Transilvania 10 5389,70 8008025,21 2829,85 52,50Total 40 7133,6341 180574442,3588 13437,80 188,37

Pentru a verifica gradul de semnificaţie a factorului de grupare – provinciile istorice – s-a utilizat analiza dispersională unifactorială, atât pentru anul 1994, cât şi pentru anul 2003.

Indicatorii de variaţie ai capacităţii de cazare existente repartizatepe provincii istorice în anul 2003Tabelul 5.4


judeţe

Media

locurilor de

cazare

existente pe

provincii

istorice

Dispersia

Abaterea

medie

pătratică

Coeficientul

de variaţie

1. Banat 2 5760,50 676506,25 822,50 14,282. Crişana-Maramureş 4 5103,75 10276456,6875 3205,69 62,813. Dobrogea 2 61471,00 3400522596,00 58314,00 94,864. Moldova 8 2687,75 2135499,1875 1461,33 54,37

5. Muntenia ∗ 9 2915,67 7664317,0933 2768,45 94,95

6. Oltenia 5 3022,40 14745216,64 3839,95 127,057. Transilvania 10 4585,60 6130336,84 2475,95 53,99Total 40 6673,51 176614908,25 13289,65 199,14

∗ Notă: Din cadrul provinciei Muntenia a fost exclus Municipiul Bucureşti∗ Notă: Din cadrul provinciei Muntenia a fost exclus Municipiul Bucureşti




Pentru anul 1994, în urma calculării varianţelor şi a testuluiFisher-Snedecor s-au obţinut următoarele rezultate (vezi tabelul 5.5).

Analiza varianţei capacităţii de cazare existente

în funcţie de împărţirea pe provincii istorice în anul 1994

Tabelul 5.5

Valoarea testului

„F”Sursa de

variaţie

Măsura

variaţiei

Nr.

grade

de

libertat

e

Dispersii

corectate c F 2;1; vv F α

Varianţafactorială

( )91226352170558=

∑ =−=2

02

,i

iix nyyV 61 =−k

15210586950=

=1−

=

22

,k

Vs x

x/y

96724=

==2

2

,s

sF

u

x/yc

38,2F 34;6;05,0 =

Varianţareziduală

( )607246699464=

∑ ∑ =−=22

,i j

iji ju nyyV

34=− k n

5471213138219=

=−

=

22

,k n

Vs u

u

- -

Varianţatotală

( )5122,31359887002

20

20

=

∑ =−= j jn y j yV 401 =−n

- - -

În urma aplicării testului Fisher-Snedecor, 38,29672,4 34;6;05.0 =>= F F c ,

se constată că rezultatele obţinute sunt semnificative statistic. Se poate trece

la discuţia ecuaţiei metodei ANOVA - . Analizând această

ecuaţie se remarcă faptul că factorul de grupare x (provincia istorică) explică doar 46,71% din variaţia totală a locurilor de cazare existente. Aceastaînseamnă că variaţia respectivă nu depinde doar de gruparea pe provinciiistorice, ci de alţi factori cum ar fi: suprafaţa judeţelor, numărul de locuitori,

puterea economică etc. Deci nu există diferenţe semnificative între provinciile istorice în ceea ce priveşte capacitatea de cazare existentă şidisponibilă.

2u

2x

20 VVV +=




În anul 2003, efectuând aceleaşi calcule, s-au obţinut următoarelerezultate (vezi tabelul 5.6).

Analiza varianţei capacităţii de cazare existente în funcţie de împărţirea pe provincii istorice în anul 2003

Tabelul 5.6

Valoarea testului „F”Sursa de

variaţie

Măsura

variaţiei

Nr. grade

de

libertate

Dispersii

corectate F c F v vα ; ;1 2

Varianţafactorială ( )4939634722715,

i inyiyxV=

=∑

2

0−=

2

61 =−k ,9151057871191k

xV

x/ys

=

=

1−

2

7

=2

06195=

== 2

2

,u

x/y

c s

s

F 38,2F 34;6;05,0=

Varianţareziduală

( )75710553582,

i jiji ju nyyV

=

∑ ∑ =−=22

34=− k n

6103208986348,k n

Vs u

u

=

=−

=

22

- -

Varianţatotală

( )4,24391345276300

nyyV j

j j

=

∑ =−=2

02

0 401 =−n

- - -

Aplicând din nou testul Fisher-Snedecor: 382=>06195= 346050 ,F,F ;;,c ,

se constată că şi în anul 2003 rezultatele obţinute sunt semnificative, iar factorul de grupare – provincia istorică – explică doar 47% din variaţialocurilor de cazare, fiind necesar ă verificarea influenţei factorilor menţionaţianterior.

În cadrul acestei analize s-a utilizat drept criteriu de grupare a variaţiei

teritoriale provincia istorică pentru a asigura comparabilitatea cu anul 1994,deoarece au intervenit între timp modificări teritorial-administrative, ceea cenu a permis ca pentru anul 1994 să se realizeze analiza dispersională folosinddrept criteriu de grupare regiunea. De aceea, pentru 2003 s-a utilizat în paralelgruparea judeţelor nu numai pe provincii istorice, ci şi pe regiuni (vezi date

primare anexa 10 şi rezultate în tabelul 5.7).




Analiza varianţei capacităţii de cazare existente

în funcţie de împărţirea pe regiuni statistice în anul 2003

Tabelul 5.7

Valoarea testului „F”

Sursa de

variaţie

Măsura

variaţiei

Nr.

grade

de

libertate

Dispersii


Varianţa

factorială

( )

,76431679140488

2

02

=

=−= ∑i

ii x n y yV

71k =− 6806239877212,

1

22

/

=

=−

=k

V s x

x y

6916,0

2

2/

=

==u

x y

c s

s F

30,234;7;05,0F=

Varianţa

reziduală

( )

7,14051179315059

22

=

=−= ∑ ∑i j

iji ju n y yV

34k n =−

5041346857570,

22

=

=−

=k n

V s u

u

- -

Varianţatotală

( )5,90481347229108

nyyV j j j

=

∑ =−=

2

0

2

0

411n =− - - -

În urma aplicării testului Fisher-Snedecor: 30,26916,0 34;7;05.0 =<= F F c ,

se constată că în anul 2003 rezultatele obţinute sunt nesemnificative,factorul de grupare – regiuni explicând doar 12,46% din variaţia locurilor de

cazare.Menţinerea diferenţelor nesemnificative din punct de vedere statistic

între regiuni în ceea ce priveşte capacitatea de cazare existentă reprezintă ocaracteristică a turismului românesc, care se diferenţiază mult mai bine pe

judeţe.

Analog, aceeaşi analiză a fost realizată şi în cazul capacităţii de cazare

în funcţiune, respectiv s-a grupat capacitatea de cazare turistică în funcţiune înfuncţie de provincia istorică în anii 1994 şi 2003 şi s-a calculat varianţa




reziduală - ( ) iji j

2i j

2u nyyV ∑ ∑ −= şi varianţa totală - ( ) j

2

j0 j

20 nyyV ∑ −= , datele

primare fiind prezentate în anexele 11 şi 12, iar rezultatele în tabelele 5.8 şi 5.9.

Se observă, în general, ca şi în cazul capacităţii de cazare existente,un grad mare de eterogenitate de la o provincie istorică la alta şi în interiorulaceleiaşi provincii, excepţie f ăcând numai provincia Banat, care are uncoeficient de variaţie mai mic, atât în 1994 (10,55%), cât şi în 2003(11,58%), în timp ce Oltenia prezintă cel mai mare grad de neomogenitate,respectiv 100,48% în 1994 şi 119,56% în 2003.

Indicatorii tendinţei centrale şi ai variaţiei capacităţii de cazare în funcţiune repartizate pe provincii istorice în anul 1994

Tabelul 5.8


jud.

Media

capacităţii

de cazare în

funcţiune pe

provincie

istorică

Dispersia

Abaterea

medie

pătratică

Coeficientul

de variaţie

1. Banat 2 1583 27889 167 10,552. Crişana-Maramureş 4 1422 1201877,50 1096,30 77,103. Dobrogea 2 6126 30217009 5497 89,734. Moldova 8 798 271221,50 520,79 65,26

5. Muntenia∗ 9 720,5556 400673,6989 632,99 87,85

6. Oltenia 5 827 690510,80 830,97 100,487. Transilvania 10 1187,10 376979,69 613,99 51,72Total 40 1298,9024 1957387,30 1399,07 107,71

∗ Notă: Din cadrul provinciei Muntenia a fost exclus Municipiul Bucureşti




Indicatorii tendinţei centrale şi ai variaţiei capacităţii de cazare

în funcţiune repartizate pe provincii istorice în anul 2003

Tabelul 5.9


jud.

Media

capacităţii

de cazare

în funcţiune

pe provincie

istorică

Dispersia

Abaterea

medie

pătratică

Coeficientul

de variaţie

1. Banat 2 1662,50 37056,25 192,50 11,582. Crişana-Maramureş 4 1195,75 1058903,1875 1029,03 86,063. Dobrogea 2 5853,50 30145590,25 5490,50 93,804. Moldova 8 716,50 203450,75 451,06 62,955. Muntenia ∗ 9 787,44 656113,2011 810,01 102,876. Oltenia 5 740,20 783239,76 885,01 119,567. Transilvania 10 1200,10 793131,69 890,58 74,21Total 40 1259,3171 2099526,1565 1448,97 115,06

Pentru a verifica gradul de semnificaţie a factorului de grupare – provinciile istorice – s-a utilizat analiza dispersională unifactorială, atât pentru anul 1994, cât şi pentru 2003.

Pentru anul 1994, în urma calculării varianţelor şi a testuluiFisher-Snedecor s-au obţinut următoarele rezultate (vezi tabelul 5.10).

* Notă: Din cadrul provinciei Muntenia a fost exclus Municipiul Bucureşti




Analiza varianţei capacităţii de cazare în funcţiune în funcţie

de împărţirea pe provincii istorice în anul 1994

Tabelul 5.10

Valoarea testului

„F”Sursa de

variaţie

Măsura

variaţiei

Nr.

grade

de

libertate

Dispersii

corectatecF 2v;1v;Fα


( )

8098,5112765

nyyVi

i2

0i2x

=

=−= ∑

61k =− 3016,8518794

1k

Vs

2x2

x/y

=

=−

=

4655,3

s

sF

2u

2x/y

c

=

==

38,2F 34;6;05,0 =

Varianţareziduală

( )

80,83576755

nyyVi j

ij2

i j2u

=

=−= ∑ ∑

34k n =− 8765,2458139

k n

Vs

2u2

u

=

=−

=

- -

Varianţatotală

( )

6098,134689521

nyyV j

j2

0 j20

=

=−= ∑

401n =− - - -

În urma aplicării testului Fisher-Snedecor, 38,2F4655,3F 34;6;05.0c =>= ,

se constată că rezultatele obţinute sunt semnificative şi se poate trece la

discuţia ecuaţiei metodei ANOVA - . Analizând această

ecuaţie se remarcă faptul că factorul de grupare x (provinciile istorice)explică doar 37,95% din variaţia totală a capacităţii de cazare în funcţiune,

rezultând că influenţa acestuia asupra capacităţii de cazare este relativ slabă,aceasta însemnând că variaţia respectivă nu depinde de gruparea pe

provincii istorice.

2u

2x

20 VVV +=

În anul 2003, efectuând aceleaşi calcule, s-au obţinut următoarelerezultate prezentate în tabelul 5.11.




Analiza varianţei capacităţii de cazare în funcţiune în funcţie

de împărţirea pe provincii istorice în anul 2003

Tabelul 5.11


Sursa de

variaţie

Măsura

variaţiei

Nr.

grade

de

libertate

Dispersii

corectate cF 2v;1v;Fα


( )32846782477=

∑ =−=2

02

,i

iix nyyV61k =−

557797049=

=1−

=

2

2

,k

Vs x

x/y

9762=

==2

2

,u

x/yc

s

s 38,2F 34;6;05,0 =

Varianţareziduală

( )5589078255=

∑ ∑ =−=22

,i j

iji ju nyyV 34=− k n

2619948,6

k nVs u

u

=

=−

=2

2

9- -

Varianţatotală

( )878135860732=

=∑ −=22

00

, j

j j nyyV 401 =−n - - -

Aplicând din nou testul Fisher-Snedecor: ,

se constată că şi în anul 2003 rezultatele obţinute sunt semnificative, iar factorul de grupare – provinciile istorice explică doar 34,43% din variaţialocurilor de cazare. Deci, de asemenea, putem spune ca nu există diferenţesemnificative între provinciile istorice.

382=>9762= 346050 ,F,F ;;,c

S-a utilizat drept criteriu de grupare a variaţiei teritoriale provincia

istorică, pentru a asigura comparabilitatea cu anul 1994, deoarece au

intervenit între timp modificări teritorial-administrative, ceea ce nu a permis

ca pentru anul 1994 să se realizeze analiza dispersională folosind drept

criteriu de grupare regiunea. De aceea, pentru 2003 s-a utilizat în paralel

gruparea judeţelor nu numai pe provincii istorice, ci şi pe regiuni, date

primare fiind prezentate în anexa 13, iar rezultatele în tabelul 5.12.




Analiza varianţei capacităţii de cazare în funcţiune

în funcţie de împărţirea pe regiuni statistice în anul 2003

Tabelul 5.12


Sursa de

variaţie

Măsura

variaţiei

Nr.

grade

de

libertate

Dispersii



( )1910478609,8

iiix nyyV

=

=∑ −=2

02

71k =−

1,2599k

Vs x

x/y

1496944=

=1−

=

2

2

40670=

==2

2

,u

x/yc

s

sF 30,234;7;05,0F =

Varianţareziduală

( )5143125143435,

i jiji ju nyyV

=

=∑ ∑ −=22

34k n =−

983680689,27

k n

Vs u

u

=

=−

=

22

- -

Varianţatotală

( )

3333135622045,

20

20

=

=−= ∑ j

j j n y yV 411n =−

- - -

În urma aplicării testului Fisher-Snedecor: 30,24067,0 34;7;05.0 =<= F F c ,se constată că în anul 2003 rezultatele obţinute sunt nesemnificative,factorul de grupare – regiuni explicând doar 7,73% din variaţia capacităţiicazare în funcţiune. Deci între regiuni aproape nu există diferenţe in ceea ce

priveşte capacitatea de cazare disponibilă.În urma rezultatelor obţinute se impune ca, pentru viitor, să se

urmărească realizarea unei distribuţii mai uniforme a capacităţii de cazare

existente şi în funcţiune la nivel de ţar ă şi de judeţe în vederea asigur ăriiunei mai bune activităţi de turism.



6

STUDIU DE CAZ 3

6.1 Condiţii economice

Potenţialul turistic natural şi condiţiile economice ale zonei permit practicarea optimă a agroturismului. Această formă de turism în mediulrural foloseşte ca structur ă de primire turistică gospodăria agroturistică cu

toate ocupaţiile zilnice şi facilităţile. În acelaşi timp este cea mai eficientă cale de valorificare a resurselor locale existente în zona rurală. Coordonată de Asociaţia de turism Montan (ATM) Prahova, Valea Doftanei urmează a

fi folosită eficient prin includerea acesteia în circuitul turistic. Principaleleobiective ale ATM privind dezvoltarea agroturismului în bazinul Doftaneisunt:

• stimularea şi dezvoltarea în zonă a turismului şi a agroturismului;

• ameliorarea infrastructurii şi a serviciilor la nivelul fiecăreilocalităţi şi a regiunii în ansamblu;




• realizarea structurilor locale capabile să desf ăşoare activităţi de

promovare şi dezvoltare;

• implementarea în regiune a programelor de dezvoltare

economică, în scopul ridicării bunăstării şi nivelului calitativ detrai al oamenilor.

Potenţialul turistic este parte componentă a ofertei turistice, care

contribuie substanţial la realizarea produsului turistic. Piaţa turistică a unei

zone este sfera de interferenţă a intereselor purtătorilor ofertei turistice

materializată prin producţia turistică cu interesele purtătorilor cererii

turistice. Analiza statistică a pieţei turistice în vederea cuantificării cererii şi

ofertei trebuie să ţină seama de următoarele elemente:a) oferta de produse turistice (transport, masă, cazare, agrement,

excursii etc.), alcătuieşte „produsul turistic”;

b) cererea de produse turistice concretizată în: circulaţia turistică

internă şi internaţională, număr de înnoptări;

c) legislaţia în vigoare privind regimul de circulaţie turistică, durata

concediului etc.;

d) canalele de distribuţie a produselor turistice (agenţii de voiaj,companii aeriene, tour operatori, cluburi sindicale);

e) mijloace de comunicare şi transmitere la consumator a

produselor turistice (presă, TV, radio, afişe, cinema);

f) mijloacele de transport (rutiere, navale, aeriene, calea ferată);

g) alte elemente.

În activitatea practică determinările pieţei turistice se concentrează

asupra: capacităţii, potenţialului şi volumului pieţei.

Capacitatea pie ţ ei turistice (Cpt), indicator absolut care se

determină după relaţia:

Cpt = Ncp · K

unde:

Ncp = număr de consumatori potenţiali,

Kc = capacitatea medie de consum a pieţei.



Analiza activit ăţ ii de turism rural în zona Valea Doftanei

Exprimă necesitatea unui produs sau a mai multor produse pe o

anumită piaţă, indiferent de nivelul preţurilor produsului şi de veniturile

consumatorilor.

Poten ţ ialul pie ţ ei turistice exprimă cererea totală aconsumatorilor pentru un produs turistic ţinând seama de

veniturile lor şi de preţurile practicate pentru acel produs,

denumit şi cererea totală (Ct) şi se calculează astfel:

∑=

=n

i

it C C 1

unde: Ci = cererea de consum individual în funcţie de preţurile practicate pentru un anumit produs turistic şi veniturile turiştilor,

n = numărul de turişti.

Volumul pie ţ ei produsului turistic (V pt) exprimă totalitatea

tranzacţiilor încheiate pentru un produs turistic oarecare pe o

piaţă dată într-un interval de timp.

∑=

=

r

1ii pt qV

unde: qi = nivelul cantitativ al unei tranzacţii individuale,

r = numărul de tranzacţii.

Potenţialul bazei tehnico-materiale joacă un rol determinant în

aprecierea ofertei turistice a unei zone de amenajat. În acest caz vom avea în

vedere: structurile de primire turistică (reţeaua unităţilor de cazare); reţeauaunităţilor de alimentaţie publică (restaurante); echipamentele cultural-sportive

şi recreative etc.

Re ţ eaua unit ăţ ilor de cazare turistică

Structurile de primire turistică în zona Valea Doftanei sunt de tipul:

hoteluri, moteluri, vile, sate turistice, campinguri, pensiuni turistice şi case

particulare.




Re ţ eaua unit ăţ ilor de alimenta ţ ie publică este asociată structurilor de

primire pe lângă care funcţionează, fiind exploatate de aceleaşi societăţi

comerciale ca şi unităţile de cazare.

Reţeaua unităţilor de cazare din Valea Doftanei în anul 2003

Tabelul 6.1

Numărul de locuriTipul unităţii

Numărul

de unităţi

Numărul

de camere absolut % faţă de total

Hoteluri 2 - 173 42

Moteluri 1 13 40 10

Vile 1 23 26 6

Pensiuni 3 13 45 11

Case

particulare26 64 127 31

TOTAL 43 - 411 100

Sursa: Revista Asocia ţ iei de Turism Montan Prahova

Dotările de agrement sunt insuficiente şi într-o stare profundă dedegradare, iar frecvenţa şi diversitatea lor este în continuă scădere.

Oferta sportivă inclusă în localitatea Câmpina cuprinde: baze de

practicare a tenisului; ştranduri (unul acoperit); pista internaţională de

motocros; stadioane de fotbal; centru de închiriat biciclete pentru practicarea

ciclo-turismului (trasee pe rutele Câmpina-Brebu şi Valea Doftanei); două

săli de fitness şi gimnastică aerobică şi de recuperare.




6.2 Determinarea capacităţii optime de primire

a zonei Valea Doftanei

Subregiunile din bazinul Doftanei ce vor fi supuse amenajării suntValea superioar ă a Doftanei, împreună cu zona limitrof ă a lacului Paltinu şi

comuna Telega. Aceste regiuni au fost alese în vederea amenajării a două

staţiuni turistice: montană şi balneoclimaterică.

Staţiunea montană propriu-zisă, numită „Doftana”, se va poziţiona în

sudul comunei Valea Doftanei şi se va prelungi pe cursul râului până

în apropierea lacului Paltinu, acesta constituind unul dintre principalele

obiective de interes al staţiunii.A doua staţiune, „Telega”, cu profil balneoclimateric, se va poziţiona

în sudul bazinului doftanean, în zona colinar ă, la o altitudine de 550 m.

Principala atracţie a staţiunii o constituie micul complex balnear amplasat în

apropierea unuia dintre lacurile sărate din zona cu o importantă valoare

terapeutică.

Capacitatea optimă de primire reprezintă numărul maxim de turişti

ce pot fi găzduiţi simultan într-o zonă astfel încât toţi turiştii să beneficiezede toate dotările existente, ţinând cont că baza materială, alături de factorii

naturali, contribuie la crearea condiţiilor necesare asigur ării unui produs

turistic de calitate.

Capacitatea optimă de primire se calculează conform formulei:

NK S

N

1K S

Q ⋅⋅=⋅

=

unde:

S = suprafaţa supusă amenajării,

K = coeficientul de corecţie (0,5 < K < 1),

N = norma de suprafaţă pentru o persoană.

Pentru determinarea capacităţii optime de primire trebuie stabilite

funcţiile turistice ale regiunii ce va fi amenajată.




Se consider ă că atât suprafaţa, cât şi condiţiile geografice ofer ă

posibilitatea practicării unor forme variate de turism, din care amintim:

turism de odihnă şi recreere, turism pentru practicarea sporturilor de iarnă,

turism de drumeţie, de week-end, turism de vânătoare şi pescuit sportiv,turism itinerant cu valenţe culturale.

În tabelul 6.2 sunt prezentate suprafeţele alocate diferitelor activităţi

turistice sportive şi de agrement.

Datorită condiţiilor naturale şi a reliefului cu peisaj pitoresc,

atmosferei plăcute, majoritatea turiştilor prefer ă picnicurile. În apropierea

lacului Paltinu nu există multe spaţii aferente turismului de camping, iar

cele prezente sunt foarte slab dotate. Prin realizarea celor două spaţiituristice se poate dinamiza turismul de camping şi cel de week-end,

practicat în special de tineri. Capacitatea optimă de primire a persoanelor

care optează pentru picnic va fi de 350 persoane.

Capacitatea optimă de primire (Q) pe destinaţii

Tabelul 6.2

Nr.

crt.Destinaţia

Suprafaţa

(ha)

(S)

Coeficient de

corecţie (K)Norma (N)

N

1

K SQ

⋅=

1 Picnic 7 1 50 pers./ha 350

2 Pescuit sportiv 6 0,5 100 m.l./pers 300

3 Sporturi de var ă 9,5 1,25 150 pers./ha 1781

4Plimbări în păduri

amenajate6 1,25 200 pers./ha 1500

5Plimbări în păduri

neamenajate10 1,25 100 pers./ha 1250

6Distracţii în spaţii

acoperite0,2 1,25 150 pers./ha 37

7 Vânătoare 30 1,25 3 pers./ha 112

8 Plimbări ecvestre 10 0,5 120 pers./ha 600

9 Sporturi de iarnă 10 1,25 110 pers./ha 1375

TOTAL 88,7 7305




În aproprierea localităţii Valea Doftanei, în cheile Doftanei, se poate

practica alpinismul şi căţăratul montan. Majoritatea căr ărilor montane sunt

marcate, fiind incluse în circuitele de ciclism montan, care se prelungesc pe

valea Prahovei şi a Teleajenului. În comuna Valea Doftanei se va amenaja o bază sportivă de cantonament destinată practicării sporturilor de var ă pentru

1781 persoane.

În ceea ce priveşte practicarea sporturilor de iarnă, au fost amenajate

pârtii de schi destinate schiului de fond. O parte dintre traseele destinate

drumeţiilor montane sunt accesibile şi în timpul iernii, pentru sporturile de

iarnă capacitatea optimă de primire va fi de 1375 persoane.

Plimbările prin păduri amenajate sau neamenajate reprezintă o formă de turism practicată frecvent de turiştii iubitori ai drumeţiilor montane pe

trasee marcate sau nemarcate, cu o capacitate optimă de primire pentru

1500 persoane şi, respectiv 1250 persoane.

Capacitatea optimă aferentă distracţiilor în spaţii acoperite, unde

turiştii pot beneficia de săli de biliard, bowling şi jocuri mecanice, va fi de

37 persoane.

Fondul cinegetic existent în zonă prezintă o atractivitate deosebită pentru iubitorii vânătorii, în regiune existând specii de animale protejate în

alte zone, 113 persoane putând practica acest sport.

În cadrul plimbărilor ecvestre, iubitorii călăriei vor avea posibilitatea

practicării sportului preferat prin amplasarea în regiune a unui hipodrom.

Acesta va fi destinat în special începătorilor, iar cei care ştiu să călărească

vor avea posibilitatea să închirieze cai pentru plimbări pe căr ări, însoţiţi

sau nu de un instructor bine antrenat, putând practica acest sport600 de persoane.

Capacitatea totală optimă de primire, calculată, Q, este:

persoane6306

600113371250150013751781300350QQn

1i1

=

=++++++++== ∑

=




Datorită aşezării geografice a zonei (700-1400 m latitudine, 3-4 luni

pe an cu ză padă, climat blând), precum şi accesibilităţii în regiune (DN1), se

pot practica şi combina armonios mai multe forme de turism, pe toată

perioada anului. În acest sens, sunt necesare amenajări atât în zonele propuse, cât şi în împrejurimile acestora, ceea ce duce la creşterea

capacităţii optime de primire a regiunii.

Amenajarea subregiunilor: comuna Valea Doftanei – lacul Paltinu şi

staţiunea Telega va contribui la intensificarea circulaţiei turistice a zonei şi,

în consecinţă, la dezvoltarea turismului în general.

6.3 Evaluarea dimensiunilor pieţei potenţiale

Circulaţia turistică a Văii Doftanei a cunoscut, în perioada

1994-2003, o serie de modificări atât de ordin cantitativ, cât şi de ordin

structural, datorită în special fenomenului de tranziţie, a situaţiei economice

precare, dar şi a interesului deosebit al turiştilor pentru petrecerea timpului

în zone noi nepoluate.

Volumul şi structura circulaţiei turistice

Indicatorii circulaţiei turistice sunt indicatorii care informează asupra

activităţii turistice înregistrate într-o anumită zonă. Sunt deosebit de utili în

practică, deoarece reflectă gradul de utilizare a fiecărei întreprinderi

turistice.

Analiza circulaţiei turistice în zona propusă pentru amenajare se faceţinând cont de cererea turistică pentru toate localităţile din bazinul Doftanei,

inclusiv municipiul Câmpina.

Indicatorii circulaţiei turistice pe baza cărora putem dimensiona

activitatea turistică în zonă sunt: număr de turişti, număr zile turist, durata

medie a sejurului, gradul de ocupare a capacităţii de cazare.

Circulaţia turistică înregistrată în Valea Doftanei a cunoscut, în

perioada 1993-2003, o uşoar ă ascendenţă în comparaţie cu situaţia fluxurilor




turistice înregistrată la nivel naţional şi judeţean. Numărul total de turişti

care au vizitat zona a crescut cu o medie anuală de 653,4 persoane, ceea ce

înseamnă o creştere medie relativă de 20%. Ponderea turiştilor str ăini este

mică, dar cererea acestora este mare, înregistrând o creştere cu 46%.Diminuarea numărului de turişti pe plan naţional şi judeţean s-a datorat, în

principal, deschiderii frontierelor pentru călătoriile în str ăinătate, dezvoltării

turismului de week-end, învechirii, deterior ării echipamentelor şi chiar

inexistenţei acestora, creşterii nivelului tarifelor practicate, noului statut al

dotărilor (locaţie de gestiune), precum şi situaţiei economice actuale.

Analiza detaliată a circulaţiei turistice din zona Valea Doftanei se va

realiza la nivelul localităţilor aferente (Valea Doftanei, Secaria, Telega,Brebu, Câmpina), urmărindu-se principalii indicatori turistici.

În ceea ce priveşte indicatorul număr de zile turist, acesta a avut o

uşoar ă tendinţă de creştere în 1994 până în 2003, ajungând la valoarea de

9887 zile turist. În 1997, situaţia economică precar ă existentă în ţara noastr ă

şi-a pus amprenta şi asupra fluxurilor turistice din regiunea supusă analizei,

înregistrându-se o valoare de 9882 zile turist, puţin mai mică decât în anul

precedent. După 1997, circulaţia turistică se îmbunătăţeşte, în primul rânddatorită investiţiilor plasate în această zonă de asociaţii elveţiene şi franceze

şi a interesului asociaţiilor judeţene pentru promovarea turismului în Valea

Doftanei. Această situaţie de ascendenţă a fluxurilor turistice se menţine şi

în următorii ani, înregistrând valoarea de 11.846 zile turist în 2003. Tendinţa

numărului de zile-turist este similar ă cu cea a circulaţiei turistice cu o medie

anuală de 7543, ceea ce reprezintă un spor mediu de 1525,2 şi relativ

de 21%.În ceea ce priveşte evoluţia numărului de zile turişti str ăini, se

observă o asemănare cu evoluţia numărului total de zile turist, dar creşterea

este mai mare, respectiv cu 44%. Numărul turiştilor str ăini care vizitează

această regiune este foarte mic, datorită faptului că zona nu este foarte

cunoscută şi nu dispune de echipamente satisf ăcătoare pentru turiştii str ăini.

Datorită cooper ării şi înfr ăţirii localităţii Valea Doftanei cu o localitate din

Franţa şi a interesului unor asociaţii elveţiene pentru această regiune, se




urmăreşte dezvoltarea unei industrii hoteliere care să satisfacă cererea

turistică internă şi internaţională.

Durata medie a sejurului a cunoscut o evoluţie ascendentă pornind

de la un procent de 2,12% în 1994, cu o stagnare în 1997, în valoarede 2,10%, ca după această perioadă valoarea să crească până la 2,35% în

2003. Deşi se înregistrează o evoluţie ascendentă, valorile indicatorului

„durata medie a sejurului” sunt foarte mici comparativ cu fluxurile turistice

înregistrate în judeţul Prahova şi la nivel naţional. Indicatorul gradului de

ocupare a unităţilor de cazare reflectă utilizarea capacităţii de cazare într-o

perioadă determinată.

Capacitatea totală a unităţilor de cazare este de 411 locuri, iar numărul de zile ale ofertei hoteliere este de 365 zile. Gradul de ocupare al

unităţilor de cazare nu s-a modificat foarte mult în perioada 1994-2003.

Acest lucru se explică prin faptul că unele unităţi de cazare şi-au încetat

activitatea (grad ridicat de uzur ă, servicii de slabă calitate), iar în paralel

şi-au început activitatea turistică altele noi.

Creşterea în ansamblu a gradului de ocupare se datorează poziţiei, în

apropierea unor mari centre urbane (Ploieşti, Bucureşti, Braşov), creşterea preferinţelor turiştilor, în special pentru turismul de munte mult mai

accesibil, pentru turismul de week-end sau diferitele manifestări din viaţa

oamenilor (petreceri, sărbători, distracţii etc.)

Gradul de ocupare a crescut din 1994 de la 3,02% până la 6,95% în

1996, iar în 1997 s-a înregistrat o uşoar ă scădere (6,58%), după această

perioadă valoarea gradului de ocupare a crescut ajungând în 2003 la 8,47%.

Acest indicator este relevant pentru analiza eficienţei capacităţii de cazareşi, totodată, arată că cererea pentru agroturism a crescut în 2003 faţă de

1994 de 2,8 ori. Concluzia care se desprinde este că oferta turistică a zonei

tinde să se coreleze cu cererea.

Deşi numărul de turişti înregistraţi în Valea Doftanei a cunoscut o

evoluţie ascendentă, gradul de ocupare al capacităţii de cazare are valori

foarte mici în comparaţie cu nivelul valoric înregistrat la nivelul judeţului

Prahova şi chiar la nivel naţional.




Această situaţie se datorează faptului că zona Valea Doftanei nu este

corespunzător amenajată, nu dispune de structuri de cazare adecvate, iar

potenţialul turistic nu este pe deplin valorificat.

Studiile din ultima perioadă constată că, pe ansamblu, seînregistrează o intensificare a circulaţiei turistice de la un an la altul în

perioada 1994-2003 (excepţie în anul 1997). Cu toate acestea, numărul de

turişti care vizitează Valea Doftanei este foarte mic în comparaţie cu

afluenţa de turişti din judeţul Prahova. În ceea ce priveşte dinamica duratei

medii a sejurului, aceasta este foarte scăzută, menţinându-se în jurul valorii

de 2-3 zile turist. Prezenţa turiştilor str ăini în Valea Doftanei este sesizabilă,

dar într-o mică măsur ă, cu un procent maxim de 2,92% în 1998.

6.4 Sezonalitatea activităţii turistice

În condiţiile specifice ale activităţii de turism, pe lângă aspectele

caracteristice ale dispersării în spaţiu a fluxurilor turistice, se remarcă

frecvent şi o repartizare inegală în timp a cererii de servicii care, în diferitezone de interes turistic, se soldează cu o concentrare pronunţată a sosirilor

de turişti în anumite perioade dintr-un an calendaristic şi, respectiv

diminuarea sosirilor de turişti în celelalte perioade. Aceste variaţii sezoniere,

cu serioase implicaţii economico-organizatorice în activitatea turistică, sunt

caracteristice şi pentru zona Valea Doftanei. În ceea ce priveşte

caracteristicile variaţilor sezoniere, acestea se produc în perioada unui an

calendaristic şi în contextul unui sezon determinat, cuprinzând una sau maimulte luni. La nivelul anului 2003, în Valea Doftanei s-a înregistrat un

număr total de 5407 turişti.

Circulaţia turistică a înregistrat o medie trimestrială de

1352 persoane, cu o variaţie relativ mică (coeficientul de variaţie,

v = 34,4%), ceea ce înseamnă că în 2003 acest indicator poate fi considerat

suficient de semnificativ. Sezonalitatea este evidentă în trimestrul III

(140%), dar şi în trimestrul IV (124%), când turiştii au preferat peisajulhibernal, tradiţiile şi sărbătorile de iarnă.




Analizând datele din tabelul 6.3, se pot stabili următoarele etape ale

unui sezon turistic:

perioada de plin sezon, marcată prin intensitatea maximă a

activităţii turistice în vârful de sezon (trimestrul III); perioada de început şi sfâr şit de sezon, marcate prin solicitări mai

puţin intense, când volumul activităţii creşte şi, respectiv

descreşte gradat în funcţie de sporirea sau reducerea circulaţiei

turistice;

perioada de extrasezon, caracterizată printr-o activitate redusă

(trimestrul I).

Circulaţia turistică în regiunea Valea Doftanei în anul 2003

Tabelul 6.3

LunaNumăr

de turişti

Procent

faţă

de total

Trimestre

Indicii

de sezonalitate

%

Ianuarie 415 7,8Februarie 120 2,3

Martie 168 3,1

Total trimestrul I703 turişti (13%)

53

Aprilie 254 4,8

Mai 335 6,3

Iunie 546 10,3

Total trimestrul II

1135 turişti (21%)85

Iulie 620 11,7

August 781 14,7

Septembrie 504 9,5

Total trimestrul III

1905 turişti (36%)

143

Octombrie 448 8,4

Noiembrie 470 8,8

Decembrie 658 12,4

Total trimestrul IV

1576 turişti (30%)119

TOTAL 5319 100 5319 -

Sursa: Revista Asocia ţ iei de Turism Montan Prahova




Succesiunea logică a acestor etape ale sezonului marchează de fapt

ciclurile de activitate turistică ce au loc într-un an calendaristic.

Sezonalitatea circulaţiei turistice mai poate fi apreciată cu ajutorul

coeficientului de trafic lunar (Ctl = 6,51) şi trimestrial (Ctt = 2,69), calculaţica o mărime relativă de coordonare între luna sau trimestrul cu trafic maxim

faţă de luna sau trimestrul cu trafic minim.

Valoarea minimă a acestor coeficienţi este „1” dacă Tmax = Tmin şi,

cu cât este mai ridicată, cu atât exprimă o sezonalitate mai ridicată.

Cuantificarea sezonalităţii şi a tendinţei pe care o imprimă circulaţiei

turistice este mai riguros reliefată dacă se urmăreşte pe o perioadă mai mare

de timp.Coeficientul concentraţiei lunare şi coeficientul uniformităţii, de

asemenea, ne permit să confirmăm sau să infirmăm sezonalitatea cererii

turistice reprezentată prin evoluţia numărul de turişti.

Coeficientul concentraţiei lunare se determină prin raportarea

numărului de turişti din luna cu cele mai multe sosiri la numărul

de turişti dintr-un an.

Coeficientul uniformităţii/diformităţii numărului de turiştiexprima gradul de concentrare, respectiv uniformitatea sau

diformitatea concentr ării.

Se observă că în luna august se înregistrează numărul maxim de

turişti şi concentrează 14% din totalul anual, şi există o repartiţie lunar ă

relativ uniformă, cu excepţia lunilor august şi decembrie, luni ce apar ţin

trimestrelor afectate de influenţa sezonului turistic.

Agroturismul se dezvoltă în conexiune şi cu populaţia din zonaValea Doftanei, care înregistra la 1 ianuarie 2003, 74,179 locuitori şi care

deţineau o pondere de 8,5% din totalul populaţiei judeţului Prahova.

Potenţialul turistic natural se îmbină cu aşezările umane care deţin

importante valori etnofolclorice, monumente istorice şi de artă, ateliere

meşteşugăreşti şi alte activităţi care pot fi incluse în circuitul agroturistic.




Ecoturismul este ceea ce caracterizează România. În principal

turismul rural s-a dezvoltat foarte bine în ultimii ani. Din 2001 până în 2003

numărul pensiunilor rurale aproape s-a dublat. În următorii ani, de la 1,4%

din PIB, până în 2025 România trebuie să ajungă la 5-6% din PIB realizatdin industria turismului.

Surplusul de for ţă de muncă apărut pe fondul regresului economic

manifestat în industrie se poate îndrepta fie către agricultur ă, fie spre

servicii. Îndreptarea către agricultur ă este o soluţie specifică ţărilor slab

dezvoltate.



7

STUDIU DE CAZ 4

7.1 Conceptul de eficienţă în turism: indicatori statisticide efect şi efort

Condiţia esenţială a progresului economico-social şi, respectiv unadin tr

ăsăturile fundamentale ale economiei de pia

ţăeste utilizarea cât mai

eficientă a resurselor materiale, umane şi financiare ale societăţii. Creşterea

continuă a eficienţei activităţii constituie o lege obiectivă generală, prezentă pentru toţi agenţii economici şi este determinată de dezvoltarea şi perfecţionarea factorilor de producţie.

Din acest punct de vedere activitatea turistică se subordonează acestei legi, urmărindu-se obţinerea de rezultate bune şi satisfacerea la unnivel corespunzător a cerinţelor turiştilor.




Modelul general al eficienţei se exprimă prin relaţia dintrerezultatele obţinute în activitatea economico-socială şi cheltuielile

ocazionate. Parte componentă a sistemului social global, activitatea turistică,

ca orice activitate, este, pe de o parte consumatoare de resurse, iar pe de altă parte producătoare de efecte.

Eficienţa economică r ăspunde modului cum sunt folosite resursele, pentru că efectele utile au caracter complex, iar aspectul economic estestrâns legat de cel social. Simpla modalitate de compensare a efectelor obţinute cu efortul depus reliefează numai o latur ă a eficienţei economice.

Modelarea complexă a eficienţei trebuie să aibă în vedere o serie de alte

elemente, ca de pildă structura resurselor şi a rezultatelor precum şimodificările structurale care au intervenit în perioada de calcul faţă de

perioada anterioar ă.Activitatea concurenţială, competitivitatea şi rivalitatea agenţilor

economici în cadrul economiei de piaţă determină eterogenitatea şicomplexitatea produsului turistic şi implicit confer ă eficienţă acestui sector

cu o sfer ă foarte largă de cuprindere şi evaluare.Putem afirma că eficienţa economică în turism este deosebit de

complexă deoarece exprimă rezultatul unui ansamblu de activităţi specifice:servicii de cazare, de transport turistic, servicii suplimentare, turisminternaţional etc.

Comensurarea efectelor directe şi indirecte ale activităţii de turism

cere un rol important în modelarea eficienţei economice.În literatura de specialitate se specifică mai multe modalităţi de

apreciere a gradului de eficienţă a dotărilor diferitelor structuri de primire

turistice şi vizează eficienţa: economică, social-politică, promoţională şitehnică.

• Eficienţa economică exprimă raportul dintre valoarea încasărilor obţinute şi sumele cheltuite în vederea construirii şi funcţionăriiunor obiective şi amenajări turistice. Deoarece această faţetă a

eficienţei este condiţionată de durata recuper ării capitaluluiavansat, de încasarea medie pe zi-turist etc., de mare importanţă

este atenuarea sezonalităţii prestării serviciilor turistice prindiversificarea formelor de turism.



Analiza eficien ţ ei economice în turism

• Eficienţa social-politică este legată de aportul pe care structurilede primire turistice, prin dotările materiale ale acestoraantrenează un număr cât mai mare de turişti în turismul intern şi

internaţional.• Eficienţa promoţională se refer ă la imaginea pe care

consumatorul turist şi-o formează asupra ofertei turistice în urma

sejurului avut. Prin impresiile bune cu care pleacă poatecontribui, prin aprecieri pozitive, la promovarea produsuluituristic cu efect eficient promoţional.

• Eficienţa tehnică are drept obiect soluţiile constructive şi de

dotări tehnice care reflectă funcţionalitatea propriu-zisă ainstalaţiilor şi dotărilor.Deoarece eficienţa se bazează pe compararea sub formă de raport a

efectului cu efortul depus pentru o mai bună înţelegere, prezentare şi

sugestivitate, informaţiile ce privesc inputurile şi outputurile activităţiituristice pot constitui conţinutul unei matrici1 (figura 7.1) în care liniile şicoloanele vizează cele două elemente comparate:

Efecte EforturiEfecte-EforturiEforturi efecte BB1 ... Bi ... Bn A1 ... Ai ... An

Eforturi A1 ... Ai ... An CADRAN I

(efect/efort)

CADRAN II

(efort/efort)

Efecte BB1 ... Bi ... Bn CADRAN III

(efect/efect)

CADRAN IV

(efort/efect)

Figura 7.1 Categorii de eficienţă

Dacă pornim de la unitatea tabloului structural al efectelor şieforturilor pentru dimensionarea eficienţei economice se pot elabora relaţii

de tipul efect-efort, efort-efect, efect-efect, efort-efort.

1 Cosmescu, I., Turismul – fenomen complex, p.256




Indicatorii care se construiesc prin raportul efect-efort sau efort-efectsunt indicatori par ţiali care reflectă eficienţa folosirii diferitelor componente

ale efortului depus.

Indicatorii care se bazează pe relaţia efect-efect ne dau posibilitateasă vedem rentabilitatea prestaţiilor turistice şi a propor ţiilor care s-au format

între diferitele componente ale rezultatelor.Propor ţiile dintre elementele componente ale efortului sunt măsurate

prin indicatorii calculaţi pe baza relaţiei de tipul efort-efort.Complexitatea produsului turistic face ca metodologia de calcul şi de

analiză a eficienţei economice să se diferenţieze în funcţie de categoria de

servicii.De pildă, pentru reflectarea eficienţei capacităţii de cazare se

foloseşte un sistem de indicatori construit pe baza celor mai importanţi şisemnificativi indicatori de efort şi efect.

EFORT: număr mediu de personal muncitor (T), valoareamedie a fondurilor fixe (F), valoarea medie a fondurilor fixe şi

a mijloacelor circulante (FC), cheltuielile totale ale activităţiide cazare (Ch), fondul de salarii (Fs), capacitatea disponibilă

(existenţă) exprimată în locuri şi capacitatea în funcţiune(efectivă) exprimată în locuri zile (CD şi CF).

EFECT: încasările din prestaţiile hoteliere (Ih), încasările din prestaţiile suplimentare (Is), venitul net (Vn), beneficiul sau

profitul (B), TVA etc.În lucrarea de faţă ne-am propus analiza eficienţei capacităţii de

cazare în funcţiune pe destinaţii turistice în conexiune cu înnoptările şi

durata medie a sejurului, numărul de zile-turist în turismul intern, folosinddatele furnizate de publicaţiile oficiale, precum şi pe acţiuni turistice(interne şi externe).




7.2 Analiza eficienţei capacităţii de cazare în funcţiunepe destinaţii turistice în 2003 faţă de 2000

Capacitatea de cazare în funcţiune (CCf), înnoptările, indicii neţide utilizare a capacităţii de cazare (iuCCf ) şi durata medie a sejurului

( D ) în 2000-2003 Tabel 7.1

2000 2003 2003/2000

Destinaţiituristice

CCf (mii

loc zi)f 0

Înnop(mii)

y0

iuCCf

(%)x0

0D

(zile)

CCf (mii

loc zi)f 1

Înnop(mii)

Y1

iuCCf

(%)x1

1D

(zile)iuCCf

x1:x0

Di / 01

1D : 0D

Nr. de înnop.din 2000 cu

CCf din 2003x0f 1

S. Litorale 8730 4459 51,1 6,6 10516 4201 39,9 5,8 0,78 0,88 5374S. Balneare 11327 5407 47,7 8,0 11323 5831 51,5 8,7 1,08 1,09 5401

S. Montane 9022 2138 23,7 2,8 8398 1876 22,3 2,5 0,94 0,89 1990

DeltaDunării

427 85 19,9 2,5 333 75 22,4 2,0 1,13 0,80 66

Bucureştişi reşedinţede judeţ

13574 4190 30,9 1,9 13945 4361 31,3 1,9 1,013 1,00 4309

Altelocalităţi

7117 1368 19,2 2,5 7117 1501 21,1 2,5 1,1 1,00 1366

TOTAL 50197Σf 0

17617Σy0

35,1

0xI

3,6

0D

51632Σf 1

17845Σy1

34,6

1xI

3,5

1D

0,98

x0/1I

0,97

D0/1I

18506Σx0f 1

Sursa: Date preluate şi calculate din Anuarul statistic al României 2001 p. 500 şi 2004 p. 512; I.N.S.

Indicii de utilizare ai capacităţii de cazare în funcţiune constituie unindicator de măsurare a eficienţei în care efortul îl reprezintă numărul de

locuri-zile de cazare, iar efectul – înnoptările, ca element ce dimensionează

circulaţia turistică. Dinamica utilizării capacităţii de cazare din 2003/2000este oscilantă, staţionar ă, predominant în scădere.

S-a înregistrat o creştere substanţială cu 1786 mii locuri zile înstaţiunile litorale şi în Bucureşti şi reşedinţe de judeţ cu 371 mii locuri zile.În schimb, pe total destinaţii capacitatea de cazare în funcţiune a crescut cu2,9%, ceea ce reprezintă un spor de 435 mii locuri zile. În rest se poatespune că avem o diminuare continuă, în care reducerea efortului este

devansată

de scăderea efectului pe fiecare destina

ţie turistic

ă.




Stabilirea dimensiunilor eficienţei capacităţii de cazare pe destinaţiituristice şi pe total ţar ă – precum şi a influenţei factorilor în expresie

absolută şi relativă – se bazează pe folosirea metodei indicilor de grup

calculaţi ca raport a două medii, combinată cu metoda corelaţiei.Dacă pornim de la relaţia:

:f

yx

i

ii = ,

unde:

yi = înnoptările (variabila complexă) =› yi = xif i,xi = indicii de utilizare netă ai capacităţii de cazare (factor de natur ă

calitativă),f i = capacitatea de cazare în funcţiune (factor de natur ă cantitativă).

Dinamica medie de folosire a capacităţii de cazare ( xI ) poate ficonsiderată caracteristica derivată care depinde – în cazul de faţă – de doifactori:

factorul calitativ „xi” (indicii de utilizare netă ai capacităţii decazare în funcţiune pe destinaţii turistice);

factorul cantitativ „f i” (capacitatea de cazare în funcţiune pe

destinaţii turistice); putem scrie că: x (xif i), atunci indicii vor fi:

( )

%6,98sau986,0351,0:346,0

50197

17617:

51632

17845

f

y:

f

y

f

f x:

f

f x

x

xI

0

0

1

1

0

00

1

11

0

1if ,ixxiabilăvar .str 01

==

==∑

∑

∑

∑=

∑

∑

∑

∑==

96,6%sau

,,:,:,f f x:f f xxxI ),ix(x fixă.str ./ 9660=35803460=51632185063460=∑∑∑∑=′= 110

111

0101

101,99%sau0199,1351,0:358,0x

xI

0

0)if (x.STR .MODIF.0/1 ==′=

0199,1.966,0986,0III )if (x0/1

)ix(x0/1

)if ix(x0/1 ≅⇒⋅=




Pe baza relaţiilor de mai sus modificările relative (R) şi absolute (Δ)vor fi:

Modificările relative (R = I – 100):

%4,1100IR )if ix(x0/1

)if ix(x0/1 −=−=

%4,3100IR )ix(x0/1

)ix(x0/1 −=−=

%99,1100IR )if (x0/1

)if (x0/1 =−=

Modificările absolute (Δ):

)(0/1)( 0/1)( 0/1 iiii f x x x f x xΔ+Δ=Δ

)xx( )xx( xx 000101 −′+′−=−

0,346 – 0,351 = (0,346 – 0,358) + (0,358 – 0,351)

0,005 = (– 0,012) + 0,007

Dacă compar ăm 2003 cu 2000 şi analizăm valorile IuCCf pedestinaţiile turistice vom constata o ineficientă folosire a capacităţii decazare ţinând seama de circulaţia turistică. Scăderea cea mai marecorespunde zonei litorale cu 11,2%, datorită creşterii mai rapide a capacităţiide cazare cu 20%, comparativ cu înnoptările care au scăzut cu 6%. Folosireaeficientă a capacităţii de cazare corespunde staţiunilor balneare: DelteiDunării, Bucureşti şi reşedinţelor de judeţ, alte localităţi.

Aceasta a condus la o scădere a eficienţei CCf pe total ţar ă cu 1,4% pe seama celor doi factori menţionaţi. Factorul calitativ imprimă o scăderecu 3,4%, în timp ce factorul cantitativ, prin creştere, sporeşte eficienţa cu1,99%. Rezultă că, creşterea numărului de locuri de cazare în funcţiune ainfluenţat mult mai puţin folosirea eficientă a acestora comparativ cu indiciide utilizare ai CCf.




Calculul indicilor de grup ai înnoptărilor )I( y0/1

a) Descompunerea geometrică:

∑

∑⋅

∑

∑=

∑

∑

=

00

10

10

11

00

11

0xif y01

1f ixy01

if ixy01

f x

f x

f x

f x

f x

f x

I II )/(/

)/(/

)(/ .

17617

18506

18506

17845

17617

17845⋅=

1,0129 ≈ 0,9643 . 1,0505

101,29% ≈ 96,43% . 105,05%

Modificările relative (R = I – 100) =>1,29% ≠-3,57% . 5,05%

b) Descompunerea aritmetică:

[ ] [ ∑−∑+∑−∑=∑−∑

Δ+Δ=Δ

001010110011

)06/if (y

0/1

)1f /ix(y

0/1

)if ix(y

0/1

f xf xf xf xf xf x

]

220 = (–661) + 889 mii înnoptări

Înnoptările în 2003/2000 au sporit cu 220 mii pe seama creşteriinumărului de locuri zile de cazare (889 mii) ca factor cantitativ, în timp ce

indicii de utilizare ai capacităţii de cazare în funcţiune au determinatdiminuarea cu 661 mii a numărului de înnoptări.




Corelaţia dintre CCf şi numărul de înnoptări în 2003

Dacă se măsoar ă legătura dintre CCf şi înnoptări folosind metode

neparametrice (coeficienţii rangurilor, vezi tabelul 7.2), vom avea:

Capacitatea de cazare în funcţiune, nr. de înnoptări pe destinaţiituristice în 2003 şi elementele de calcul, necesare determinăriicoeficienţilor rangurilor SPEARMAN (CS) şi KENDALL (CK )

Tabelul 7.2Ranguri (r)

pt:Ranguri doi pt.:

Destinaţiituristice

CCf mii loc

zile(xi)

Înnop(mii)

(yi)CCf rfi

Înnopryi

Pătratuldiferenţei

dintre ranguri(d2

i) CCf Înnop

P Q S

S. Litorale 10516 4201 4 4 0 1 1 5 0 5S. Balneare 11323 5831 5 6 1 2 2 4 0 4S. Montane 8398 1876 3 3 0 3 3 3 0 3DeltaDunării

333 75 1 1 0 4 4 2 0 2

Bucureştişi reşedinţede judeţ

13945 4361 6 5 1 5 6 1 1 0

Alte

localităţi

7117 1501 2 2 0 6 5 0 0 0

TOTAL51632Σf i

17845Σyi

- - 2Σd2

i

- - 15ΣP

1ΣQ

14ΣS

940=210

12−1=6−6

2⋅6−1=

−

∑6−1=

33

2

,nn

dC i

s cu un coeficient de determinaţie

%88C2s =

%86Ccu0,93;30

28

)16(6

14,2

)1n(n

S2

C2k k ===−=−=

Valorile mari şi pozitive ale coeficienţilor de corelaţie indică legătura directă, puternică (0,94 şi 0,93) între rangurile CCf şi cele aleînnoptărilor.

Variaţia totală a înnoptărilor, ca element dependent de capacitate, poate fi justificată de influenţa CCf numai în propor ţie de 86% sau cel mult88%, restul de 14% şi, respectiv 12% se datorează acţiunii altor cauze (tarifelede cazare, calitatea serviciilor, sezonalitatea fenomenului turistic etc.).




7.3 Analiza eficienţei circulaţiei turistice pe baza duratei mediia sejurului, pe acţiuni turistice şi zone turistice în 2003-2000

Calculul indicilor de grup ai duratei medii a sejurului în turismulorganizat de agenţiile de turism în 2003 faţă de 2000 (vezi anexa 14).

Vom nota cu:

• ti = număr de turişti;

• ziti = număr zile turist;

• iz = durata medie a sejurului pe forme de turism corespunzătoare

turismului intern şi extern;

• D = durata medie a sejurului în turismul organizat pe toateformele de turism.

Turismul organizat de agenţiile de turism pe acţiuni turistice interneşi zone turistice în 2000 şi 2003

Tabelul 7.3

Turişti

(mii)

Turişti zile

(mii)

Durata medie

sejur (zile)

Dinamica

2003/2000 pt.:Zona

2000

t0

2003

t1

2000

00 tz

2003

11tz

Turişti zile

din 2000 cunr. de turiştidin 2003 (mii)

10tz

2000

0z

2003

1z Turişti

Turişti

zile

Durata

mediesejur

Montană – oraşe

340 341 1452 1766 1466 4,3 5,2 1,003 1,22 1,21

S. balneare 307 334 4130 4578 4509 13,5 13,7 1,09 1,11 1,01

Litorală 327 318 2591 2410 2512 7,9 7,6 0,97 0,93 0,96

Montană sate

şi traseealpine

93 89 385 522 374 4,2 5,9 0,96 1,36 1,4

Istorice 59 50 180 125 150 3,0 2,5 0,85 0,69 0,83

Pelerinajreligios

3 4 7 8 8 2,1 2,0 1,33 1,14 0,95

Croaziere

fluviale1 18 3 32 43 2,4 1,8 18,0 10,7 0,75

Circuite

diverse11 5 23 12 11 2,1 2,4 0,45 0,52 1,14

Alte zone 89 75 233 271 195 2,6 3,6 0,84 1,16 1,38

Total 1230

Σt0

1234

Σt1

9004

Σ0

0tz

9724

Σ1

1tz

9268

Σ1

0tz

7,3

0D

7,9

1D

100,3 1,08 1,08




Indicii duratei medii ai sejurului pe acţiuni turistice interne şi zoneturistice vor fi:

105,19%sau1,0519

,:,:,tz

tz

t

tz:

t

tzI

107,92%sau,,:,:ttz:

ttzI

)iz(D.FIXA.STR ./

)it,iz(D.V.STR ./

=

=51797=1234

926897=

∑

∑=

∑

∑

∑

∑=

07921=32797=12309004

12349724=

∑∑

∑∑=

10

11

1

10

1

1101

0

00

1

1101

02595,1.0519,10792,1III

102,595%sau02595,132,7:51,7t

tz:

t

tzI

)it(D1/0

)iz(D1/0

)itiz(D1/0

0

00

1

10)it(D.STR .MOD.0/1

≅⇒⋅=

==∑

∑

∑

∑=

Modificările relative ale duratei medii a sejurului:

%595,2R %;19,5R %;92,7R 1IR )it(D0/1

)z(D0/1

)it1z(D0/1 ===⇒−=


zile19,032,751,7

zile39,051,79,7

zile58,032,79,7

)it(D0/1

)1z(D0/1

)itiz(D0/1

=−=Δ

=−=Δ

=−=Δ




Calculul indicilor de grup ai numărului de zile turist (Ti= z iti)

Pe baza datelor din anexa 9 vom descompune pe factori de influenţă

numărul de zile-turist pe destinaţii turistice.a) Descompunerea geometrică:

03,1.05,108,1

9004

9268

.9268

9724

9004

9724

tz

tz.

tz

tz

tz

tz

I.II

00

10

10

11

00

11

)0z/it(T0/1

)1t/iz(T0/1

)itiz(T0/1

≈

=

∑

∑

∑

∑=

∑

∑

=

Modificările relative (R = I – 100):

3% R

%5 R

%8 R

)it(T

)i

z(T

)itiz(T

=

=

=

8% ≠ 5 % . 3%

b) Descompunerea aritmetică:

turist-zilemiitztz

turist-zilemiitztz

turist-zilemiitztz

)it(T/

)iz(T

/

)itiz(T/

269=∑−∑=Δ

456=∑−∑=Δ

720=∑−∑=Δ

001001

101101

001101

Circulaţia turistică pe destinaţii turistice organizată de agenţiile deturism în 2003/2000 a fost constantă pentru zona montană, în creştere pentruzonele: balnear ă, croaziere fluviale şi alte zone, şi în scădere pentru restulzonelor de destinaţie.




Pe total turism intern organizat numărul de turişti a sporit cu 3%,adică de 1,003 ori, ceea ce reprezintă 4 mii persoane. Durata medie asejurului, dependentă de fluxul de turişti, are o dinamică crescătoare, cu

excepţia zonelor: litorală, istorice, pelerinaj religios, croaziere fluviale, undescăderile sunt de: 4%, 17%, 5%, 25%; unul din motive pentru a doua şi atreia zonă ar fi dificultatea deplasărilor în teritorii mai greu accesibile sauunde nu există reţea de cale ferată. Zonele istorice prezintă interes pentru unanumit segment de vizitatori, de regulă, persoane cu un anumit grad deinstruire. Pe total ţar ă durata medie a sejurului a crescut cu 7,92%, pe seamacreşterii duratei sejurului pe destinaţii cu 5,19% şi a numărului de turişticu 2,595%.

Ponderea celor doi factori de influenţă este diferită în variaţia totală aduratei medii a sejurului, factorul calitativ număr de zile de cazare deţine o

pondere de 67%, iar pentru factorul cantitativ numărul de turişti este de 33%. Numărul de zile turist în 2003 faţă de 2000 a crescut de 1,08 ori,

ceea ce a determinat un spor de 720 mii zile turist. Creşterea poate fiexplicată astfel: durata medie a sejurului contribuie cu o creştere de 5%,respectiv cu 456 mii zile turist, iar numărul de turişti determină o creştere cu

3%, ceea ce reprezintă 264 mii zile turist. Fluxurile de turişti au fostdevansate de durata medie a sejurului, în special: în zona montană oraşe,sate şi trasee alpine, circuite diverse.

În final apreciem, în general, o folosire necorespunzătoare acapacităţii de cazare în funcţiune, corelată cu alţi indicatori prin care secuantifică activitatea în turism. Aceste aspecte trebuie să constituie semnalede alarmă pentru perioadele viitoare. Lunga tranziţie a economiei româneşti

pe undeva provoacă agonie şi în serviciile turistice.Activitatea agenţiilor de turism pe relaţia externă pe ţări europene şi

din alte continente se prezintă în tabelul 7.4.




Turismul organizat de agenţiile de turismpe acţiuni turistice externe în 2000 şi 2003

Tabelul 7.4

Turişti(mii)

Turişti zile(mii)

Durata mediea sejurului (zile)

Dinamica2003/2000 pt.:

Ţara2000

t0

2003t1

2000

00 tz

2003

11tz

din 2000cu nr.

de turiştidin 2003

10 tz

2000

0z

2003

1z Turişti

Turiştizile

Durata mediea sejurului

Ungaria 84 25 126 79 38 1,5 3,2 0,3 0,63 2,13

Serbia şi

Muntenegru

14 3 18 18 41,3 6,0

0,2 1,0 4,6

Turcia 25 18 149 134 108 6,0 7,4 0,72 0,9 1,23

Polonia 2 1 10 2 4 4,3 2,0 0,5 0,2 0,47

Alte ţăridin Europa

57 121 415 834 8837,3 6,9

2,12 2,0 0,94

Ţări din altecontinente

13 18 109 158 1498,3 8,8

1,4 1,45 1,06

Total 195

Σt0

186

Σt1

827

Σ 00tz

1225

Σ 11tz

1186

Σ 10tz

4,2

0D

6,6

1D

0,95 1,48 1,57

Indicii duratei medii ai sejurului vor fi:

%38,152sau5238,12,4:4,6195

827 :

186

1186I

%125,103sau03125,14,6:6,6186

1186:

186

1225I

%143,157sau57143,12,4:6,6195

827 :

186

1225I

)it(D1/0MSTR.

)iz(D1/0STR.F

)itiz(D1/0STR.V

===

===

===

Relaţia dintre indicii calculaţi → 1,57143 1,03125.1,5238

Modificările relative (R) şi absolute (Δ) vor fi:

R = I – 100

52,38% R

%;,1253 R

%;7,1435 R

)it(D0/1

)iz(D0/1

)itiz(D0/1

=

=

=




( ) ( )

2,22,04,2

42,4,64,66,62,46,6

DDDDDD 000101

)it(D0/1

)iz(D0/1

)itiz(D0/1

+=↓↓↓−+−=−↓↓↓

⎟

⎠

⎞⎜

⎝

⎛ −′

+⎟

⎠

⎞⎜

⎝

⎛ ′−=−

↓Δ+Δ=Δ

În 2003/2000, circulaţia turistică prin fluxul de turişti a scăzut drasticîn ţările menţionate în tabelul 7.4, în schimb s-a dublat către alte ţărieuropene şi a sporit simţitor către ţări din alte continente. Dacă ţinem seama

de durata medie a sejurului, turiştii au avut o preferinţă pentru Serbia şiMuntenegru (4,6 zile), Ungaria şi Turcia (1,23 zile). Aceasta se poate justifica prin micul trafic de frontier ă şi interesul comercianţilor pentruunele din aceste ţări. În conformitate cu rezultatele obţinute din calcululindicilor de grup, durata medie a sejurului a sporit cu 57,143%, adică cu2,4 zile, pe seama creşterii fluxului de turişti cu 52,38%, adică cu 2,2 zile, întimp ce factorul intensiv durata medie a sejurului contribuie foarte puţin, cu3,125%, ceea ce înseamnă 0,2 zile, cu o pondere de numai 8% în durata

medie a sejurului pe ţări.Activitatea de turism intern şi extern a agenţiilor în 2000 şi 2003 este

înscrisă în tabelul 7.5.

Turismul organizat de agenţiile de turism pe acţiuni turistice interneşi externe în 2000 şi 2003

Tabelul 7.5

Turişti(mii)

Turişti zile(mii)

Durata mediea sejurului (zile)

Dinamica2003/2000 pt.:

Acţiuni2000

t0

2003t1

2000

00 tz

2003

11tz

în 2000cu nr.

de turiştidin 2003

10 tz

2000

0z

2003

1z Turişti

Turiştizile

Durata mediea sejurului

Interne 1230 1234 9004 9724 9008 7,3 7,9 1,003 1,08 1,08

Externe 195 186 827 1225 781 4,2 6,6 0,95 1,48 1,57

Total 1425

Σt0

1420

Σt1

9831

Σ 00tz

10949

Σ 11tz

9789

Σ 10tz

6,9

0D

7,7

1D

0,996 1,114 1,116




Indicii de grup ai duratei medii a sejurului vor fi:

%855,99sau99855,09,6:89,61425

9831 :

1420

9789I

%9,111sau119,189,6:71,71420

9789:

1420

10949I

%739,111sau11739,19,6:71,71425

9831 :

1420

10949I

)it(D1/0M.STR

)iz(D1/0STR.F

)itiz(D

1/0STR.V

===

===

===

Relaţia dintre indici: 1,11739 1,119.0,99855

Modificările relative (R = I – 100) vor fi:

0,145%- R

%;1,91 R

%;1,7391 R

)it(D0/1

)iz(D0/1

)itiz(D0/1

=

=

=


( ) (

( ) zile01,082,081,0

9,689,689,671,79,671,7

DDDDDD 000101

)it(D0/1

)iz(D0/1

)itiz(D0/1

−+=

↓↓↓

−+−=−

↓↓↓

⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜

⎝

⎛ −′

+⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜

⎝

⎛ ′−=−

↓

Δ+Δ=Δ

)




Fluxul de turişti în 2003/2000 a crescut uşor în turismul intern(0,3%) şi s-a diminuat cu 5% în cel extern. Durata medie a sejurului acrescut cu 57% în turismul extern şi cu 8% în turismul intern.

La nivelul celor două acţiuni turistice durata medie a sejurului asporit cu 11,739%, adică în medie cu 0,81 zile pe seama creşterii număruluimediu de zile sejur cu 11,9%, ceea ce înseamnă 0,82 zile, în timp cenumărul de turişti a scăzut uşor cu 0,145, adică a scăzut cu 0,01 zile.

7.4 Analiza eficienţei utilizării capacităţii de cazare în funcţiune pe categorii de structuri de primire turistică în 2003/2000 la nivelul României

Scopul analizei este de a evalua eficienţa folosirii capacităţii decazare în funcţiune ţinând seama de structurile de primire turistică. Pe bazainformaţiilor şi a algoritmului de calcul utilizat în tabelul 7.6 vom folosiindicii calculaţi ca raport a două medii ale indicilor de utilizare a capacităţiide cazare în funcţiune. În acest sens, vom nota cu:

yi = înnoptările (variabilă complexă) – y = x⋅ f ;

xi = indicii de utilizare ai capacităţii de cazare în funcţiune pecategorii de structuri de primire turistică (%);

f i = capacitatea de cazare în funcţiune (mii locuri –zile).




Înnoptările, capacitatea de cazare în funcţiune,indicele net de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune

Tabelul 7.6

Nr. înnoptări(mii)

Capacitatede cazare

în funcţiune(mii locuri -zile)

Indicele netde utilizarea capacităţii

de cazare în funcţiune

(%)

Nr. înnop în 2000

cu capacitatecazare

din 2003(mii)

Modificări absolute (Δ)2003/2000 ptr:

Reţeauade unităţide cazareturistică

2000

y0

2003

y1

2000

f 0

2003

f 1

2000

x0

2003

x1x0f 1

Înnop.

(mii)

Capacitatede cazare

în funcţ (mii loc-

zile)

Indicii deutilizare a

capacităţiiCCf %

Hotelurişi moteluri

14525 15197 35136 36973 41,3 41,1 15270 672 1837 -0,2

Hanuri 6 5 59 46 10,1 11,3 5 -1 -13 1,2

Cabane 236 178 1970 1567 12,0 11,4 188 -58 -403 -0,6

Campingurişi unit. tipcăsuţă

401 276 2819 2419 14,2 11,4 343 -125 -400 -2,8

Vileşi bungalouri

1025 700 2834 2515 36,2 27,8 910 -325 -319 -8,4

Tabere de

elevi şi preşcolari

1155 851 5523 4553 20,9 18,7 952 -304 -970 -2,2

Pensiunituristice

201 412 1208 2304 16,7 17,2 385 211 1096 0,5

Satede vacanţă

4 3 14 17 20,0 17,5 3 -1 3 -2,5

Pensiuniagroturistice

27 122 462 918 5,8 12,0 53 95 456 6,2

Spaţiide cazare pe nave

46 44 77 78 59,7 56,8 47 -2 1 -2,9

Alte structuride primire

turişti

21 57 95 242 22,1 23,6 53 36 147 1,5

Total 17647

Σy0

17845

Σy1

50197

Σ f 0

51632

Σf 1

35,2

0xI

34,6

1xI

18209

Σx0f 1

198

Σy1/0Δ

1435

Σ f 1/0Δ

-0,6

0xx

1/01Δ

Sursa: Date preluate şi calculate din Anuarul statistic al României, 2001 şi 2004,I.N.S.




Numărul de înnoptări scade în cea mai mare parte a reţelei de unităţide cazare turistică (UCT), în schimb creşte în cazul hotelurilor şi motelurilor cu 672 mii, pensiunilor turistice cu 211 mii şi pensiunilor

agroturistice cu 95 mii.Capacitatea de cazare în funcţiune creşte preponderent în cazul

hotelurilor şi motelurilor (1837), pensiunilor turistice (1096), pensiunilor agroturistice (456) şi a altor structuri de primire turistică (147).

Modificarea absolută a înnoptărilor în 2003/2000 este pozitivă (198 mii), capacitatea de cazare devansează creşterea cu 1435 mii locuri-zile, ceea ce face ca indicii de utilizare ai capacităţii de cazare să scadă cuvalori cuprinse între 0,2% în cazul hotelurilor şi motelurilor şi 8,4% în cazulvilelor şi bungalourilor.

Dacă ( ii f ,xx = ), atunci indicii calculaţi ca raport de medii vor fi:

( ) %3,98sau983,05,35

6,34

x

xI

0

1xf x01 === , ( ) %7,1R xf x

01 −=

( ) %6,02,356,34xx 01xf x01 −=−=−=Δ

( )

%98sau98,03,35

6,34

x

x

I 0

1xx

01 ==′= ,

( )

%2R

xx

01 =

unde: %3,3510051632

18209

f

f xx

1

100 ≅⋅=∑

∑=′

( ) %7,03,356,34xx 01xx01 −=−=′−=Δ

( ) %284,100sau00284,12,35

3,35

x

xI

0

0f x01 ==′= , ( ) %284,0R f x

01 =

( ) %71,02,353,35xx 00f x01 =−=−′=Δ

Verificarea descompunerii indicilor agregaţi apare din ecuaţia:

0,983 0,98 · 1,00284

Eficienţa medie a folosirii capacităţii de cazare în 2003/2000 ascăzut cu 1,7%, ceea ce reprezintă o diminuare absolută de 0,6% pe seamascăderii indicilor de utilizare a capacităţii de cazare (2%) şi a creşterii

modeste a capacităţii de cazare în funcţiune cu 0,284%.




În acest caz dezvoltarea a fost clar determinată de factori de natur ă extensivă (ca de exemplu capacitatea de cazare în funcţiune) şi nu de cei denatur ă intensivă (de exemplu indicii de utilizare ai capacităţii de cazare în

funcţiune).Este de menţionat faptul că turiştii prefer ă structurile de cazare cu

tarife accesibile (hanurile), sau cele legate de gospodăriile ţăr ăneşti din zonenepoluate şi liniştite (pensiunile agroturistice pentru care indicele net defolosire al capacităţii de cazare creşte de la 5,8% în 2000 la 12% în 2003).

Analizând în continuare influenţa factorilor asupra înnoptărilor s-aconstatat că în 2003/2000 înnoptările în reţeaua de UCT a României au

crescut în medie cu 1,122%, ceea ce reprezintă 198 mii. La această creşterecontribuie capacitatea de cazare în funcţiune, în timp ce indicii au scăzut: indicii de utilizare ai capacităţii de cazare pe categorii de

unităţi au scăzut cu 2%, ceea ce corespunde unei scăderi cu364 mii înnoptări;

capacitatea de cazare în funcţiune a determinat creştereaînnoptărilor de 1,03185 ori, cu un spor relativ egal cu 3,185% şiabsolut echivalent cu 562 mii înnoptări.



8

STUDIU DE CAZ 5

Pentru analiza mai aprofundată a legăturii şi interdependenţei dintrefenomenele economico-sociale, metodele statistice elementare sunt adeseoriinsuficiente. De aceea, analiza legăturilor dintre factorii care determină creşterea activităţii de turism poate fi realizată cu ajutorul METODELOR

ECONOMETRICE .Legăturile dintre fenomenele economice de masă se caracterizează

prin faptul că un fenomen sau altul variază sub influenţa unui complex defactori, dintre care unii au o importanţă esenţială, iar alţii o importanţă secundar ă.

Determinând factorii care influenţează cel mai puternic evoluţiafenomenului analizat, se pot elabora şi aplica măsuri practice pentruasigurarea condiţiilor optime de dezvoltare a acestuia, pentru intensificareainfluenţei factorilor pozitivi şi pentru eliminarea sau atenuarea influenţeifactorilor nefavorabili.




În cazul legăturilor complexe, în cadrul cărora variabila dependentă poate fi influenţată de mai multe variabile independente, calculul corelaţieinu se poate limita doar la un singur factor semnificativ de influenţă, ci

trebuie să includă şi alte variabile independente, cu influenţă semnificativă asupra variabilei dependente analizate. Influenţa comună a acestor variabilese măsoar ă cu ajutorul indicatorilor corelaţiei multiple.

Totodată, în cadrul legăturilor multiple, variabilele factoriale auinfluenţe diferite asupra variabilei rezultative, respectiv unele exercită oacţiune importantă asupra fenomenului efect şi trebuie să fie luate înconsideraţie în cadrul calculelor de regresie şi corelaţie, în timp ce altele auo acţiune mai puţin importantă şi pot fi neglijate. Metodele de corelaţie au

ca efect simplificarea calculelor şi concluziilor, deoarece este foarte dificilsă se cuantifice mulţimea tuturor factorilor cauzali care acţionează asupraunui fenomen sau proces economico-social.

Metodele şi tehnicile statistice de cuantificare, de analiză factorială,de estimare şi testare sunt reprezentate de o mulţime extinsă şi variată demetode şi instrumente statistico-matematice.

Cele mai semnificative dintre aceste metode şi instrumente suntaplicate, sub o formă sau alta, asupra datelor de intrare disponibile, în scopulexplicitării factoriale şi, în consecinţă, al obţinerii informaţiilor necesarefundamentării deciziilor de acţiune.

În cazul indicatorilor prezentaţi anterior se va verifica ipotezaexistenţei sau nu a unei dependenţe (corelaţii) între capacitatea de cazare înfuncţiune şi numărul de turişti, respectiv numărul de înnoptări, precum şi deambii factori la nivel naţional, regional şi la nivel de judeţe prin intermediulunor modele econometrice liniare şi neliniare şi a unor modele econometrice

utilizând date panel. În vederea estimării parametrilor modelelor construite afost utilizat pachetul de programe EViews.În vederea estimării parametrilor modelelor la nivel naţional s-au

folosit următoarele notaţii: y = capacitatea de cazare turistică în funcţiune; x1 = numărul de turişti; x2 = numărul de înnoptări;u,v, z = variabila reziduală;

t = ani ( )14,1=t .



Modele econometrice de conexiuni între indicatori

1. Corelaţia dintre capacitatea de cazare în funcţiune şi numărul deturişti, utilizând un model liniar de forma: yt = f(x1t ) + ut ⇒ yt = a + b x1t +

+ ut , a condus la următoarele rezultate:

yt = 33812,3509 + 3,2019 x1t ; R1 = 0,955(2021,0484) (0,287) d = 0,87 su = 2221,0558

Pe baza rezultatelor obţinute se constată că ipotezelecorespunzătoare M.C.M.M.P. sunt verificate (fenomenul de autocorelaţie aerorilor poate fi ignorat). Estimatorii parametrilor modelului suntsemnificativ diferiţi de zero pentru un prag de semnificaţie de 5%, modelulfiind semnificativ pentru acelaşi prag de semnificaţie.

În consecinţă, numărul de turişti constituie un factor esenţial deinfluenţă a variaţiei capacităţii de cazare în funcţiune, acesta contribuind cu91,21% la explicarea variaţiei totale a capacităţii de cazare în funcţiune.

2. Corelaţia dintre capacitatea de cazare în funcţiune şi numărul deînnoptări utilizând un model liniar: yt = f(x2t ) + vt ⇒ yt = c + d x2t + vt

yt = 33525,379+ 0,9439 x2t ; R2 = 0,98(1345,6042) (0,055) d = 1,26

sv = 1495,667

Analizând rezultatele obţinute, se constată că ipotezelecorespunzătoare M.C.M.M.P. sunt verificate (fenomenul de autocorelaţie aerorilor poate fi ignorat). De asemenea, estimatorii parametrilor modeluluisunt semnificativ diferiţi de zero pentru un prag de semnificaţie de 5%,modelul fiind şi el semnificativ pentru acelaşi prag de semnificaţie.

Şi în cazul acestui model se constată că numărul de înnoptăriconstituie un factor esenţial de influenţă a variaţiei capacităţii de cazare înfuncţiune, acesta contribuind cu 96% la explicarea variaţiei totale a

capacităţii de cazare în funcţiune.3. Corelaţia dintre capacitatea de cazare în funcţiune, numărul deturişti şi numărul de înnoptări poate verificată utilizând mai multe tipuri demodele, cum ar fi:

modelul multifactorial liniar y t = b 0 + b 1 x 1t +b 2 x 2t + z t yt = 33904,4463 - 2,5302 x1t + 1,6636 x2t ; R3 = 0,9856

(1202,5885) (1,2099) (0,3476) d = 1,99

s z = 1321,430




Analizând rezultatele obţinute, se constată că ipotezelecorespunzătoare M.C.M.M.P. sunt verificate. De asemenea, estimatorii

parametrilor modelului sunt semnificativ diferiţi de zero pentru un prag de

semnificaţie de 5%, cu excepţia estimatorului parametrului corespunzător numărului de turişti care poate fi acceptat ca semnificativ pentru un prag desemnificaţie de 10%, modelul fiind şi el semnificativ pentru acelaşi prag desemnificaţie.

modelul liniar dublu logaritmicln y t = ln b 0 + b 1 ln x 1t + b 2 ln ln x 2t + ln z t

ln yt = 5,9685 - 0,5368 ln x1t + 0,9646 ln x2t ; R4 = 0,9753(0,4188) (0,1936) (0,2024) d = 1,75

s z = 0,0278 modelele liniare semilogaritmice

y t = ln b 0 + b 1 ln x 1t + + b 2 ln x 2t + z t

yt = -262987,5939 - 42302,4009 ln x1t + 68876,7333 ln x2t ; R5 = 0,9749(26239,2704) (12127,9194) (12678,623) d = 1,72

s z = 1741,85

ln y t = b 0 + b 1 x 1t +…+ b k x kt + ln u t

ln yt = 10,5651 - 0,00002 x1t + 0,00002 x2t ; R6 = 0,9841(0,0204) (0,00002) (0,00001) d = 2,1 s z = 0,0224

Analizând rezultatele obţinute în cazul acestor modele la nivelulRomâniei se constată că, în cazul dependenţei dintre capacitatea de cazare înfuncţiune şi numărul de înnoptări s-au obţinut cele mai bune rezultate. Înurma compar ării valorii raportului de corelaţie cu valoarea obţinută în cazuldependenţei dintre capacitatea de cazare şi numărul de turişti, se constată că:

R2 = 0,98> R1 =0,955, deci cel de-al doilea model aproximează cel mai binedependenţa dintre cele două variabile.

În cazul modelului multifactorial liniar şi a celui de-al doilea modelmultifactorial semilogaritmic, în urma testării semnificaţiei estimatorului

parametrului corespunzător numărului de turişti, s-a constatat că acesta estenesemnificativ pentru un prag de semnificaţie de 5% ca urmare a existenţeifenomenului de multicoliniaritate a variabilelor factoriale, şi, ca atare, nu va

putea fi luată în considerare influenţa simultană a celor doi factori, ci numai

separat. În cazul modelelor multifactoriale liniare şi neliniare se constată oserie de inadvertenţe. Astfel, pe de o parte, modelele respective pot fi




acceptate ca semnificative din punct de vedere al testelor statistice, iar, pe dealtă parte, sensul dependenţei capacităţii de cazare în funcţiune de numărulde turişti, reliefat de semnul algebric al estimatorului parametrului

corespunzător acestui factor, este în contradicţie cu teoria economică.În cazul indicatorilor prezentaţi anterior se va verifica, de asemenea,ipoteza existenţei sau nu a unei dependenţe (corelaţii) între capacitatea decazare în funcţiune şi numărul de turişti, respectiv numărul de înnoptări,

precum şi de ambii factori prin intermediul unor modele econometriceutilizând date panel1. În acest scop a fost construită o bază de date conţinânddate corespunzătoare celor opt regiuni statistice – NUTS II şi celor 41de judeţe ale ţării – NUTS III privind capacitatea de cazare în funcţiune,

numărul de turişti şi numărul de înnoptări pe perioada 1990-2003. Acestemodele vor fi estimate cu ajutorul metodei celor mai mici pătrate pentru date panel (Pooled OLS) şi cu ajutorul modelului cu efecte (factori) constante(Fixed Effect Model-FEM). În vederea estimării parametrilor modelelor construite s-a utilizat pachetul de programe EViews.

În acest scop s-au folosit următoarele notaţii: y = capacitatea de cazare turistică în funcţiune; x1 = numărul de turişti;

x2 = numărul de înnoptări;u,v, z = variabila reziduală.În vederea verificării existenţei unei relaţii de dependenţă între

capacitatea de cazare în funcţiune ( ) y şi numărul de turişti ( )1 x , respectiv

numărul de înnoptări , precum şi de ambii factori au fost construite

următoarele modele econometrice liniare:

( )2 x

Modelul I: y = f ( x1) + u ⇒ y = a0 + b0 x1 + u

Modelul II: y = f ( x2) + v ⇒ y = a1 + b1 x2 + v

Modelul III: y = f ( x1, x2) + z ⇒ y = a2 + b2 x1 + c2 x2 + z Rezultatele obţinute în cazul estimării modelelor utilizând date

corespunzătoare celor opt regiuni statistice sunt redate în cadrul tabelului 8.1.Analizând rezultatele obţinute în cazul celor trei modele se constată

că acestea sunt semnificative pentru un prag de semnificaţie de 5% (cuexcepţia termenului liber din primul model în cazul utilizării metodei celor mai mici pătrate pentru date panel).

1 reprezintã o actualizare a materialului prezentat în cadrul cãr ţii A. I. Iacob, Econometria

consumului popula ţ iei, Bucureşti, Editura ASE, 2004, p. 277-283




Rezultatele estimării econometrice, la nivel regional (NUTS II),

privind dependenţa dintre capacitatea de cazare în funcţiune

şi numărul de turişti (modelul I), respectiv numărul de înnoptări

(modelul II), precum şi de ambii factori (modelul III) Tabel 8.1

Model Modelul I Modelul II Modelul III

Metoda de

estimareOLS FEM OLS FEM OLS FEM

Termenul liber 414,6008(796,2554)

1758,973*

(161,6087)2482,566*

(281,8814) Numărulde turişti

7,7397*

(1,1029) 3,4748*

(0,9837)2,0666*

(0,0996)1,7782*

(0,2615)

Numărulde înnoptări

1,7870*

(0,0469)1,1198*

(0,1897)-1,8209*

(0,5759)-2,8217*

(0,78)R pătrat ajustat 0,553 0,933 0,893 0,973 0,901 0,981

Statistica F 138,09 - 928,1168 - 507,1446 5618,717Probabilitatea

pentru statistica F0,0000 - 0,0000 - 0,0000 0,0000

Observaţii 112 112 112 112 112 112*semnificativ diferit de zero pentru un prag de semnificaţie de 5%

În cazul tuturor modelelor a fost testată existenţa fenomenului deheteroscedasticitate a erorilor cu ajutorul testului White. Pentru a alege întreestimatorul obţinut pe baza metodei celor mai mici pătrate pentru date panel

şi cel obţinut cu ajutorul modelului cu efecte constante s-a aplicat testul F,care s-a bazat pe ipoteza că toţi termenii liberi sunt constanţi, şi s-a constatatcă cel mai bun estimator este cel obţinut în cazul modelului cu efecteconstante. Alegerea celui mai bun model econometric dintre cele trei

modele analizate în cazul aplicării modelului cu efecte constante s-a realizatastfel:

în urma compar ării modelului I cu modelul II, ţinând seama defaptul că cele două modele au acelaşi număr de variabile exogene,

pe baza criteriului: , se constată că: ,2 j

jR max 938,0975,0 2

122 =>= R R

respectiv modelul II explică mai bine variaţia capacităţii decazare în funcţie de numărul de înnoptări;




în urma compar ării modelului II cu modelul III, ţinând seama defaptul că numărul de variabile exogene al acestora este diferit, cuajutorul testului Fisher-Snedecor se constată că:

92,33172,64109;1;05,0

≅>= F F c

. Deci, prin introducerea

variabilei număr de turişti în cadrul modelului III, creşte gradulde performanţă al acestuia în raport cu modelul II. În acelaşitimp, influenţa acestei variabile asupra capacităţii de cazare înfuncţiune este semnificativă. Ca atare, modelul care explică cel mai bine variaţia capacităţii de cazare în funcţiune estemodelul III.

Rezultatele obţinute în cazul estimării modelelor utilizând datecorespunzătoare celor 41 de judeţe ale ţării sunt redate în cadrul tabelului 8.2.

Rezultatele estimării econometrice, la nivelul judeţelor

(NUTS III), privind dependenţa dintre capacitatea de cazare

în funcţiune şi numărul de turişti (modelul IV), respectiv numărul

de înnoptări (modelul V), precum şi de ambii factori (modelul VI)

Tabel 8.2

Model Modelul IV Modelul V Modelul VI

Metoda de

estimare OLS FEM OLS FEM OLS FEM

Termenulliber

-120,7714

(107,8458)276,5052*

(15,7672)256,1934*

(24,2371)8,9681*

(0,8548)4,8973*

(1,9243)0,2848

(0,3329)-3,0775* (0,7582)

Numărulde turişti

Numărulde înnoptări

1,9053*

(0,0341)1,3271*

(0,2271)1,8584*

(0,0617)1,8345*

(0,2709)R pătratajustat

0,750 0,954 0,962 0,983 0,962 0,986

Statistica F 1722,333 14474,49 7259,314 41033,30Probabilitatea

pentrustatistica F

0,0000 0,0000 0,0000 0,0000

Observaţii 574 574 574 574 574 574* semnificativ diferit de zero pentru un prag de semnificaţie de 5%

Analizând rezultatele obţinute în cazul celor trei modele, utilizânddate corespunzătoare celor 41 de judeţe ale ţării, se constată că acestea suntsemnificative pentru un prag de semnificaţie de 5% (cu excepţia termenului




liber din primul model în cazul utilizării metodei celor mai mici pătrate pentru date panel şi a numărului de turişti în cazul aplicării aceleiaşi metodeîn cazul ultimului model). Şi în cazul acestor modele a fost testată existenţafenomenului de heteroscedasticitate a erorilor cu ajutorul testului White.Pentru a alege între estimatorul obţinut pe baza metodei celor mai mici

pătrate pentru date panel şi cel obţinut cu ajutorul modelului cu efecteconstante s-a aplicat testul F, care s-a bazat pe ipoteza că toţi termenii liberisunt constanţi, şi s-a constatat că cel mai bun estimator este cel obţinut încazul modelului cu efecte constante.

Alegerea celui mai bun model econometric dintre cele trei modeleanalizate în cazul aplicării modelului cu efecte constante s-a realizat analogmodelelor precedente:

în urma compar ării modelului IV cu modelul V pe baza raportuluide determinare, se constată că: , respectiv

modelul V explică mai bine variaţia capacităţii de cazare înfuncţiune în funcţie de numărul de înnoptări;

957,0984,0 24

25 =>= R R

în urma compar ării modelului V cu modelul VI cu ajutorul testuluiFisher-Snedecor se constată că: 84,37103,183 571;1;05,0 ≅>= F F c . Ca

şi în cazul modelelor estimate anterior se constată că, prinintroducerea variabilei număr de turişti în cadrul modelului VI,creşte gradul de performanţă al acestuia în raport cu modelul V. Înacelaşi timp, influenţa acestei variabile asupra capacităţii de cazareîn funcţiune este semnificativă. Ca atare, modelul care explică celmai bine variaţia capacităţii de cazare în funcţiune este modelul VI.

În contextul actual, elaborarea unei prognoze în cazul acestor modele,atât la nivel naţional, regional, cât şi judeţean, nu este indicată ca urmare a fazeide declin în care se găsesc variabilele incluse în modele. În perspectivă, datorită măsurilor de politică economică ce vor fi aplicate în domeniul turismului, se

preconizează că nivelul acestor indicatori se va redresa.În concluzie, evoluţia turismului românesc în forma clasică de

servicii turistice, ca tendinţă, este strâns legată de modificările economico-sociale din România.



9

STUDIU DE CAZ 6

19.1 Studiu socio-statistic privind turismul în Valea Prahovei

Judeţul Prahova se află în partea de sud-est a României, în mijloculMunteniei, în bazinul superior şi mijlociu al râului cu acelaşi nume şi o

parte a bazinului Ialomiţei (anexa 15, 16), având o suprafaţă de 4.716 km²(respectiv 2% din teritoriul ţării) şi o popula ţ ie de 868.000 locuitori,densitatea este aproape dublă faţă de media pe ţar ă, fiind judeţul cu

populaţia cea mai numeroasă din ţar ă. Deşi situată în rândul ţărilor al căror potenţial turistic este divers şi bogat, România nu a reuşit să-l valorifice la adevărata sa valoare. Perioada

de după 1990 se caracterizează printr-un volum al circulaţiei turistice interne

şi internaţionale relativ scăzut, un volum al încasărilor, în principal al celor valutare, nesemnificativ, comparativ cu celelalte ţări receptoare din zonă.Dezvoltarea turismului în perioada actuală şi atribuirea rolului de sector

1 Acest studiu a fost realizat cu ajutorul studenţilor Facultăţii de comer ţ, anul II




economic prioritar în contextul alinierii sale la nivelul cerinţelor internaţionale reprezintă un deziderat.

Pentru aflarea variantelor posibile de redresare a turismului şi pentru

identificarea acelor strategii coerente care să ducă la revigorarea acestuisector, trebuie să se ţină cont de Studiile f ăcute la nivel regional şi naţional,care ofer ă posibilitatea găsirii elementelor de disfuncţionalitate ale

domeniului turistic. În acest context şi din dorinţa de a oferi informaţii utile privitoare la piaţa turistică a Văii Prahovei, s-a realizat acest studiu care areliefat o seamă de probleme demne de luat în calcul în politicile specificesectorului turistic.

Specifice perioadei de tranziţie sunt şi r ăsturnarea sistemelor devalori, reorientarea intereselor de grup şi individuale, conflictul permanentîntre vechea mentalitate şi direcţia nouă în care s-a angajat societatea

românească. Toate acestea accentuează gradul de disfuncţionalitate la nivelmacroeconomic, având totodată şi efecte puternice asupra comportamentelor individuale.

Aflat într-un asemenea context economic, social, cultural şi politic,

turismul se confruntă cu următoarele categorii de probleme:

1. turismul, ca activitate economică, este nevoit să-şi găsească formele de manifestare cele mai potrivite conjuncturii nou create pentru a se

putea integra într-o structur ă specifică economiei de piaţă;2. datorită modificărilor complexe ale factorului uman, care

orientează şi structurează cererea pentru turism, au apărut aspecte inedite pentru ofertanţii de produse turistice, care se văd nevoiţi să găsească soluţii

diverse, dar numai după o bună cunoaştere şi un studiu aprofundat al

situaţiei actuale.Studiul de faţă vizează cel de-al doilea aspect amintit anterior,

propunându-şi să prezinte mai multe elemente legate de turism, cum ar fi: analiza cererii de turism în Valea Prahovei, ţinând seamă de noul

context economic, social, cultural, politic în care se mişcă

şi tr ăieşte individul, cu grijile, dorinţele şi posibilităţile sale realede a practica turismul;



Aplicarea sondajului în analiza fenomenului turistic

studiul motivaţiilor şi comportamentului de vacanţă al turiştilor români care şi-au petrecut un sejur în unităţile de cazare dinValea Prahovei;

analiza activităţii turistice sub aspectul calităţii serviciilor; identificarea relaţiei dintre calitatea serviciilor şi tarifele

practicate;

cercetarea opiniilor şi opţiunilor diferitelor categorii de turişti aiVăii Prahovei în ceea ce priveşte turismul.

Astfel de cercetări pot oferi informaţii utile compartimentuluidecizional, atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic,

reprezentat de sectorul turistic la nivel judeţean, regional, naţional. Pentrurealizarea acestei cercetări s-au parcurs mai multe etape succesive, corelateîntre ele, după cum urmează:

1. Definirea temei de cercetare.2. Stabilirea populaţiei cercetate şi a teritoriului în care se

desf ăşoar ă ancheta.3. Alegerea tipului de cercetare (în funcţie de bugetul alocat).

4. Prezentarea ipotezelor şi a obiectivelor cercetării.

5. Stabilirea mărimii eşantionului şi a caracteristicilor acestuia.6. Pregătirea chestionarului şi a operatorilor de interviu.

7. Culegerea datelor prin aplicarea chestionarului.8. Prelucrarea, analiza şi interpretarea datelor.9. Concluzii.

Definirea temei de cercetare

Definirea temei de cercetare presupune stabilirea scopului acesteia,

având la bază o relaţie de parteneriat şi de colaborare între beneficiarulcercetării şi executant. Relaţia contractuală stabilită vizează alternativeledecizionale care fac obiectul investigaţiei, criteriile de evaluare aalternativelor, alături de nivelul de importanţă şi de exigenţă al deciziei.




Stabilirea populaţiei şi a teritoriului în care se desf ăşoară ancheta

Definirea populaţiei cercetate, din rândul căreia va fi selecţionateşantionul, reprezintă prima etapă a procedurii de eşantionare. În cadrulstudiului de faţă, populaţia cercetată o reprezintă turiştii aflaţi în unităţile decazare de pe teritoriul Văii Prahovei, în cursul lunilor decembrie 2004-ianuarie 2005.

Alegerea tipului de cercetare

Ancheta pe baz ă de sondaj este cea mai utilizată metodă de cercetareselectivă a unei colectivităţi. În domeniul turismului, ea poate oferi daterelevante privind particularităţile cererii turistice într-o anumită perioadă, şianume cea în care se efectuează sondajul.

Elementul esenţial care trebuie să caracterizeze ancheta pe bază desondaj este caracterul său ştiinţific care îl diferenţiază de anchetele de tip

jurnalistic sau de unele articole care prezintă fapte şi opinii f ăr ă a se asigurade valoarea lor statistică sau de realitatea obiectivă.

Cele mai importante avantaje ale anchetelor sunt: timpul scurt de realizare a lor; costul de realizare al anchetei relative redus; există opinii avizate, conform cărora, rezultatele obţinute în urma

unei cercetări selective sunt cu mult mai relevante ca celerezultate în urma unei observări totale.

Realizarea unei anchete pe bază de sondaj presupune o investigaţieîntreprinsă pe o fracţiune reprezentativă a populaţiei statistice, desemnată prin numărul turiştilor, fiind necesar ă în momentul efectuării unei cercetăriextensive şi reprezentative a comportamentului consumatorilor. Acest tip decercetare se concentrează în practică asupra acelor aspecte alecomportamentului turistului considerate a fi relevante, determinante.




Acurateţea şi complexitatea rezultatelor unei cercetări selectivedepinde nu neapărat de numărul persoanelor intervievate, ci în principal dereprezentativitatea eşantionului supus cercetării. Sunt trei condiţii principale

cu ajutorul cărora se evidenţiază valabilitatea şi valoarea unei anchete: specificul tehnicilor de cercetare alese şi eficienţa cu care acesteasunt utilizate;

seriozitatea şi obiectivitatea persoanelor care efectuează studiul;

modul în care sunt prezentate rezultatele şi utilitatea finală aacestora.

Prezentarea ipotezelor şi a obiectivelor cercetării

De o mare importanţă pentru derularea oricărui studiu de piaţă esteformularea temei de cercetare şi a ipotezelor de lucru. Dacă în ceea ce

priveşte tematica cercetării, de modul în care aceasta este aleasă şi formulată depinde utilitatea studiilor şi amploarea efortului ce implică realizarea lui,formularea ipotezelor se cere a fi efectuată, de asemenea, cu multă atenţie,de calitatea lor depinzând în mare măsur ă succesul sau eşecul cercetărilor.

Formularea ipotezelor trebuie să ţină seama de îndeplinirea a trei

condiţii pentru a putea fi considerate ipoteze valide: verificabilitatea, specificitatea şi conformitatea. În condiţiile descrierii şi sublinieriicaracteristicilor pentru turism în Valea Prahovei, a identificării diferenţelor referitoare la nevoile, atitudinile sau comportamentul turiştilor români şistr ăini, studiul efectuat s-a identificat cu o cercetare descriptivă. Aceasta

presupune explicarea anumitor fapte şi fenomene specifice, plecând de la osupoziţie nedemonstrată încă, adică de la o ipoteză care o dată cu derulareaanchetei va fi confirmată sau infirmată în condiţii de probabilitate stabilite

anterior.Considerând ipoteza un enunţ despre relaţia dintre două sau mai

multe variabile, pentru eşantionul de 300 de subiecţi supuşi investigaţiei,situaţiile pentru care se pot stabili ipoteze nule şi alternative se refer ă în

principal la următoarele cazuri: vârsta ca determinant al motivaţiei turistice; posibilitatea alocării unor sume suplimentare de bani în scopul

obţinerii unui standard mai ridicat de calitate pentru serviciile

din turism;




aprecierile turiştilor români privind publicitatea f ăcută serviciilor turistice romaneşti;

aprecierile turiştilor privind serviciile turistice oferite;

interesul pentru turism manifestat de turiştii români şi venitullunar net al acestora.Plecând de la aceste ipoteze de cercetare, au fost conturate

obiectivele prezentului studiu, care au drept punct de reper analiza şi prezentarea următoarelor aspecte concrete:

cunoaşterea interesului pentru turism în perioada actuală; determinarea frecvenţei de vizitare a Văii Prahovei de către

turiştii români; aflarea zonelor de unde provin turiştii români; cunoaşterea duratei medii de şedere a turiştilor pe teritoriul Văii

Prahovei; identificarea motivelor pentru care turiştii au ales Valea Prahovei

ca punct terminus al sejurului turistic şi aprecierea publicităţiif ăcute serviciilor turistice româneşti;

identificarea surselor de informare folosite de către turişti pentrua alege această regiune;

identificarea modului de călătorie şi a mijloacelor de transport lacare apelează turiştii pentru a efectua deplasarea în Valea

Prahovei; determinarea măsurii în care turiştii au efectuat rezervări pentru

petrecerea sejurului în Valea Prahovei; identificarea atitudinii turiştilor faţă de condiţiile oferite de

spaţiile de cazare, de serviciile prestate în restaurante, deserviciile de agrement şi de alte servicii la care au apelat;

evaluarea cheltuielilor totale ale turiştilor, necesare sejurului înValea Prahovei, şi determinarea măsurii în care turiştii acceptă să

plătească mai mult, în condiţiile unui standard de calitate mairidicat;

identificarea aspectelor pozitive şi negative remarcate de cătreturist pe parcursul şederii sale în Valea Prahovei;

cunoaşterea modalităţilor de alcătuire a bugetului destinatactivităţilor turistice.




Stabilirea mărimii eşantionului şi a caracteristicilor acestuia

Dimensionarea eşantionului a însemnat luarea în considerare a

turiştilor cazaţi în toate unităţile de cazare de pe teritoriul Văii Prahovei, înlunile decembrie 2004-ianuarie 2005 (vezi anexa 17.1). În stabilirea mărimiieşantionului supus cercetării există o serie de factori de condiţionare, precum:gradul de omogenitate a colectivităţii, mărimea erorii de probabilitate şi

probabilitatea cu care se garantează rezultatele, timpul afectat culegeriidatelor şi, nu în cele din urmă, resursele financiare aferente cercetării.

În principal datorită motivelor financiare, nu s-a putut mări volumuleşantionului în scopul reducerii erorii de selecţie, motiv pentru care eroarea

maximă admisă de±

5% a fost ţinta studiului, în scopul asigur ăriireprezentativit ăţ ii selec ţ iei efectuate. Considerând probabilitatea degarantare a rezultatelor de 95% (t=1, 96) pentru eroarea de 5%, volumuleşantionului a fost determinat după formula:

2w

2 ) p1( ptn

Δ

−=

unde:n = mărimea eşantionului;t = coeficientul care corespunde probabilităţii cu care se garantează

rezultatele; p = propor ţia componentelor din eşantion care posedă caracteristica

cercetată;Δw = eroarea limită acceptabilă (abaterea admisă).

Limitele studiului

Desigur că rezultatele obţinute în urma cercetării efectuate ar putea fimult îmbunătăţite, incluzând elemente mult mai nuanţate asupra motivaţiei

şi comportamentului turistic, asupra preferinţelor şi destinaţiilor, a formelor de turism, a posibilităţilor reale ale întregii populaţii a Văii Prahovei de a

practica turismul. Acest fapt s-ar realiza dacă cercetarea ar fi vizat uneşantion mai vast, extras din întreaga populaţie a Văii Prahovei. Din

considerente financiare şi de timp, studiul întreprins s-a îndreptat doar




spre acei turişti aflaţi în locul de consum al produsului turistic. Prin urmare,unitatea de observa ţ ie a reprezentat-o turistul aflat în momentul realizăriistudiului într-una din unităţile de cazare de pe raza Văii Prahovei.

În scopul cumulării de informaţii mult mai vaste referitoare lasectorul turistic din Valea Prahovei şi din dorinţa de a accentua importanţaobservărilor selective de tipul anchetelor statistice în dimensionarea

fenomenului turistic, viitoarele studii vor viza:

corectarea unui eşantion reprezentativ pentru populaţia VăiiPrahovei privind în principal interesul pentru activitatea turistică,motivaţia de a face turism şi identificarea principalilor factori ce

influenţează cererea pentru turism;

ancheta statistică asupra agenţilor de turism din Valea Prahoveiîn scopul identificării politicilor şi strategiilor acestora, orientate

spre îmbunătăţirea funcţionării sectorului turistic;

inventarierea statistică a infrastructurii turistice create pentrusatisfacerea activităţilor turistice – baze de cazare şi alimentaţie

publică, căile şi mijloacele de transport turistic, dotările pentru

recreere şi cur ă, dotările auxiliare.

Structura eşantionului după principalele variabile independente

Este cunoscut faptul că purtătorii cererii de turism difer ă în funcţie

de mai mulţi factori, precum: poziţia socială, nivelul veniturilor, vârsta, personalitatea etc. Acesta este şi motivul pentru care piaţa turistică esteidentificată de firmele de turism ca o piaţă segmentată.

Prin urmare, în segmentarea bazată pe descrierea turistului, atenţia afost concentrată asupra persoanei care efectuează călătoria, realizându-se ostructurare a eşantionului după sex, vârstă, ocupaţie profesională, venit,localitatea de provenienţă a turistului.

În eşantionul supus cercetării, femeile predomină cu 56,7%, bărbaţiicumulând 43,3%. Chiar dacă în cazul majorităţii bunurilor de consum, sexul

persoanelor reprezintă un criteriu esenţial de segmentare a pieţelor, în cazulturismului importanţa este mult redusă.




Structura eşantionului în funcţie de sex

Tabel 9.1

TuriştiFrecvenţa ProcentMasculin 130 43,3Feminin 170 56,7R ăspuns

Total 300 100,0

Structura esantionului in functie de sex

Masculin

43%Feminin

57%

Figura 9.1 Structura eşantionului în funcţie de sex

Dorinţele şi nevoile consumatorului de turism se modifică în raport de

vârstă. În funcţie de acest criteriu, clientela firmei de turism se împarte în: Copii şi adolescen ţ i, consumatori ai turismului în grup, amatori

de turism cultural şi sportiv. Specific acestei categorii suntserviciile ieftine, în dauna confortului;

Tineret în vârstă de până la 25 de ani. Interesul acestui segmentse îndreaptă îndeosebi spre practicarea sporturilor de iarnă sau

mişcării în aer liber, a distracţiei etc. Existenţa timpului liber mai

importantă decât la alte grupe de populaţie, permite un grad mai




mare de participare la călătorii şi turism în ciudadisponibilităţilor lor financiare limitate;

Persoane mature (cu o vârstă cuprinsă între 25 de ani şi cea de

pensionare) cu venituri relativ mari şi timp liber uneori limitat,furnizează cei mai mulţi clienţi firmelor de turism, solicitândcondiţii de confort mai ridicate decât în cazul celorlalte categorii;

Popula ţ ia vârstnică , caracterizată prin disponibilitatea timpuluinecesar practicării turismului, a importanţei acordate calităţiiserviciilor şi raportului calitate-preţ al unei călătorii. Aceste

persoane sunt consumatoare de turism balnear şi de tratament,

amatoare de călătorii în grup, fiind mai puţin sezoniere decâtansamblul pieţei turistice.

Structura eşantionului în funcţie de vârstă

Tabel 9.2

Turişti

Frecvenţa Procent

până la 25 ani 105 3526-35 ani 84 28

36-45 ani 58 19,3

46-55 ani 38 12,7

56-65 ani 11 3,7

peste 65 ani 4 1,3 R ă s p u n s

Total 300 100,0

În cadrul prezentei cercetări, persoanele care domină în rândulturiştilor intervievaţi sunt acelea cu vârsta până la 25 de ani cu 35%,urmate de persoanele cu vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani cu 28%.




0

10

20

30

40

Strucura esantionului in functie de varsta

Turisti 35 28 19,33 12,67 3,667 1,333

sub

25

26-

35

36-

45

46-

55

56-

65

pest

e 65

Figura 9.2 Structura eşantionului în funcţie de vârstă

Referitor la ocupaţia profesională a componenţilor eşantionului(tabel 9.3), se evidenţiază faptul că pe prima poziţie se află elevii şistudenţii cu 31,3 %. Aceştia sunt urmaţi de salariaţii cu studii medii,cu 22% şi de salariaţii cu studii superioare, cu 20%. Pe ultimul loc în

structura colectivităţii de selecţie, cu doar 3 persoane se află liber profesioniştii.

Structura eşantionului în funcţie de ocupaţia profesională

Tabel 9.3

TuriştiFrecvenţa Procent

Elev, student 94 31,3Salariat cu studii medii 66 22Salariat cu studii superioare 60 20

Muncitor 38 12,7Salariat în sfera serviciilor 27 9

Casnic/pensionar 12 4Liber profesionist 3 1

R ă s p u n s

Total 300 100,0

Turi ti




Structura esantionului in functie de profesie

05

1015202530

35

E l e v , s

t u d e n t

c u s t u d i i

u s t u d i i

o a r e

u n c i t o r

/ p e n s i o n

L i b e r o

n i s t

S

a l a r i a t i n s f e r a

s e r v i c i i l o r

S a

l a r i a t

m e d i i

S a

l a r i a t c

s u p e r i M

C

a s n i c

a r

p r o f e s i

Figura 9.3 Structura eşantionului în funcţie de profesie

Segmentarea după venit reprezintă una din motivaţiile utile înidentificarea strategiilor de piaţă, presupunând atât selectarea grupurilor după dorinţele şi necesităţile turiştilor, cât mai ales după posibilităţile lor

financiare, oferind servicii accesibile acestora.Astfel, 28,3% au venituri cuprinse între 3.000.000 şi 6.000.000, fiind

cei mai numeroşi. Aceştia sunt urmaţi de cei cu venituri sub 2.000.000, cu27%. Pe ultima poziţie se află turiştii cu venituri peste 10.000.000, cu 19%.

Structura eşantionului în funcţie de venitul lunar

Tabel 9.4

Frecvenţa Procent Procent cumulat3-6.000.000 85 28,3 28,3sub 3.000.000 81 27 55,36-10.000.000 77 25,7 81

peste 10.000.000 57 19 100,0 R ă s p u n s

Total 300 100,0

E l e v , s t u d e n t

S a l a r i a t

c u

s t u d i i m e d i i

S a l a r i a t

c u

s t u d i i

s u p e r i o a r e

M u n c i t o

S a l a r i a t î n s f e r a

s e r

v i c i i l o r

C a

s n i c /

p e n s i o n a r

L i b e r

p r o

f e s i o n i s t




Figura 9.4 Structura eşantionului în funcţie de venitul lunar

LocalitateaTabel 9.5

Zona Frecvenţa ProcentBucureşti 68 23Ploieşti 17 6

Slobozia 3 1Târgu Mureş 6 2

Baia Mare 9 3Focşani 15 5Argeş 9 3

Călăraşi 11 4

Arad 4 1Piteşti 7 2

Târgu Jiu 5 2Suceava 12 4

Vetel (HH) 6 2Giurgiu 9 3

Constanţa 19 6Craiova 11 4

Bacău 7 2

Structura esantionului in functie de

venitul lunar

85

81

77

57

3-6.000.000

sub 3.000.000

6-10.000.000

peste

10.000.000




Zona Frecvenţa ProcentBreaza 5 2

Iaşi 7 2

Cugir (Alba) 5 2Timişoara 7 2

Buzău 72 2Sibiu 5 2

Târgovişte 6 2Voluntari 10 3

Drobeta Turnu Severin 6 2Turnu Măgurele 6 2

Mangalia 9 3Videle 4 1

Alexandria 5 2Total 300 100

Cei mai mulţi turişti provin din Bucureşti. Ceilalţi turişti provin dinalte zone ale ţării, cum ar fi: Ploieşti, Constanţa, Craiova, Focşani, Călăraşi,într-o pondere mult mai mică.

Prelucrarea, analiza şi interpretarea datelor

Motiva ţ ia turistică

În momentul în care se examinează alegerea destinaţiei turisticetrebuie luat în considerare un număr important de factori. În termeni de

bază, alegerea reprezintă compararea dorinţelor şi nevoilor personale cu unnumăr de produse turistice, dintre care unul este selectat. Acesta estemotivul pentru care în notarea factorilor importanţi în procesul alegeriitrebuie f ăcută o distincţie între elementele cererii şi elementele ofertei.

Motivele indicate de către turişti ca fiind definitorii pentruimplicarea într-o activitate turistică constituie un element al fundamentăriiformelor de turism şi, de ce nu, o clasificare a acestora. Astfel, cei mai mulţisubiecţi intervievaţi (24%) au indicat motivul: odihnă, destindere, relaxare,

recreere, ca principal imbold pentru a face turism.




Parte din aceste motive aduc în prim-plan turismul de odihnă carecuprinde activităţi cu efect relaxant, de destindere şi care poate fi consideratcel practicat în concediul anual, pentru o relaxare fizică şi intelectuală. Unadintre caracteristicile definitorii este lipsa dinamismului. Din contr ă, turismulde recreere este cel definit printr-o mare mobilitate, fiind realizat în sejururirelativ scurte (de obicei în week-end). Un procent de 20% din turiştiichestionaţi au situat pe poziţia a doua peisajele şi frumuseţile naturale. Pe

poziţia a treia se situează practicarea sporturilor de iarnă cu 18%.Excursiile, drumeţiile, ascensiunile pe munte au atras 13% dintre

opiniile exprimate, fiind activităţi care definesc turismul sportiv.Distribuţia r ăspunsurilor la această întrebare sugerează o împăr ţire a

motivaţiilor turistice în două categorii principale: motivaţii turistice ce decurg din preocupările extraprofesionale,

cum ar fi: destinderea fizică şi intelectuală, îngrijirea sănătăţii,sportive sau de altă natur ă;

motivaţii care decurg din atracţiile resurselor turistice propriu-zise,ca de exemplu atracţiile naturale (peisajul) sau atracţiilesocial-culturale.

Care sunt motivele pentru care aţi venit în Valea Prahovei

Tabel 9.6Frecvenţa Procent

Peisaj, frumuseţi naturale 153 20Odihnă, recreere, destindere 188 24

Pentru a cunoaşte zona,curiozitate

29 4

Tratament 24 3Practicarea sporturilor

de iarnă

143 18

Cadru natural, nepoluat 103 13Afaceri 6 1

Călătorii de studii 9 1Drumeţie, excursii, ascensiuni

pe munte104 13

Vizite la rude, prieteni 25 3Alte motive 0 0

R ăspuns

Total 300 100




20%

24%

4%

3%

18%

13%

1%

1%

13%3%

0%

Peisaj, frumuseţinaturaleOdihnă, recreere,destinderePentru a cunoaşte zona,curiozitateTratament

Practicarea sporturilor de iarnăCadru natural, nepoluat

Afaceri

Călătorii de studii

Drumeţie, excursii,ascensiuni pe munte

Vizite la rude, prieteni

Alte motive

Figura 9.5 Structura eşantionului după motivele

pentru care turiştii aleg Valea Prahovei

Totodată, 24% din persoanele chestionate au ales Valea Prahovei

pentru odihnă, recreere, destindere, 20% au fost încântaţi de peisaj şifrumuseţi naturale, 18% pentru a practica sporturile de iarnă, 13% datorită cadrului natural, nepoluat, 13% au ales drumeţiile, excursiile. Pe ultimele

locuri sunt turiştii ale căror motive sunt legate de afaceri, călătorii de studii.Majoritatea celor intervievaţi au fost în Valea Prahovei a patra oar ă şi

peste, în procent de 58%, pe locul al doilea cu un procent de 24% se situează turiştii care au vizitat regiunea a treia oar ă, pe locul trei se află cei sosiţi a

doua oar ă în Valea Prahovei 11%, iar pe ultimul loc sunt turiştii care auvizitat zona pentru prima dată 7% (vezi tabelul 9.7).




Structura eşantionului după frecvenţa vizitării Văii Prahovei

Frecvenţa Procent

Tabel 9.7

prima dată 21 7

a doua oar ă 33 11

a treia oar ă 72 24

a pa stetra oar ă şi pe 174 58 R ă s p u n s

Total 300 100

ursele de informaţii folosite de turişti sunt în procent de 41% dinrelatări

Sursele de informare folosite de turişti

Tabel 9.8

Frecvenţa Procent

Sale cunoştinţelor/rudelor, pe locul doi la o aproximativă egalitate se

situează informaţiile de la Agenţiile de turism şi din cataloage/ghidurituristice, iar pe al treilea loc turiştii au folosit informaţiile din ziare, reclamedin reviste, radio, TV (vezi tabelul 9.8).

pentru a alege regiunea Valea Prahovei

Relatări ale cunoştinţelor, rudelor 163 41

De la Biroul de Informaţii 5 1

De la Agenţii de Turism 61 15

Prospecte despre regiune 36 9

Altul: Internetul 18 4

Pliante despre hoteluri 21 5

Cataloage, ghiduri turistice 60 15

Reclame din ziare, reviste,

radio, TV39 10

R ă s p u n s

Total 300 100




41%

1%15%

9%

4%

5%

15%

10%

Relatări ale cunoştinţelor, rudelor

De la Biroul de Informaţii

De la Agenţii de Turism

Prospecte despre regiune

Altul: internetul

Pliante despre hoteluri

Cataloage, ghiduri turistice

Reclame din ziare, reviste, radio, TV.

Figura 9.6 Structura eşantionului după sursele de informaţii folosite de turişti în alegerea Văii Prahovei

Preferinţa pentru mijloacele de transport utilizate în activitatea

turistică a condus la obţinerea următoarelor rezultate (vezi tabelul 9.9 şifigura 9.7)

Tabel 9.9

Frecvenţa ProcentAutoturism 148 50

Tren 109 36R ăspunsAutocar 43 14Total 300 100

0

50

100

150

Autoturism

Tren

Autocar

Figura 9.7 Structura eşantionului după mijloacele de transport folosite




Autoturismul reprezintă cel mai utilizat mijloc de transport înactivitatea turistică, 50% dintre turişti utilizându-l. Turiştii consider ă că există avantaje care rezultă din utilizarea şi a altor mijloace de transport în

scopuri turistice. Caracterizat printr-un nivel relativ scăzut al costului dedeplasare de la o destinaţie la alta, trenul este folosit de 36% din turiştii carevin în Valea Prahovei. Transportul rutier realizat prin intermediulautocarelor se află pe ultima poziţie în ceea ce priveşte preferinţele turiştilor

pentru un anumit mijloc de transport. Deşi ponderea persoanelor sub25 de ani este destul de mare în cadrul eşantionului cercetat, distribuţiar ăspunsurilor este una uşor surprinzătoare, ştiut fiind faptul că tinerii dincategoria de vârstă amintită reprezintă principalii exponenţi ai deplasării cu

autocarul.La întrebarea „pentru a veni în Valea Prahovei, aţi f ăcut rezervare”,

53% din persoanele chestionate au venit f ăr ă a face rezervare, în timp ce47% au f ăcut rezervare înainte de a ajunge acolo.

Majoritatea turiştilor, în procent de 53%, îşi organizează călătoria pecont propriu, în timp ce 47% îşi fac rezervare.

În ceea ce priveşte modalităţile de rezervare, 44% din turişti prefer ă să-şi facă rezervarea la agenţia de turism, hotelurile fiind mai puţinavantajate, datorită ponderii mai scăzute de rezervări 29%, o altă parte aturiştilor îşi fac rezervări la vile, pensiuni, prieteni, tabere şcolare 27% (vezitabelul 9.10 şi figura 9.8).

Tabel 9.10

Frecvenţa Procent

La agenţia de turism 61 44

La hotel 41 29Altele* 38 27

R ă s p u n s

Total 300 100

*Altele: vilă, pensiuni, tabere şcolare, rude/prieteni




29%

27%

44% agenţie de turism

hotel

altele

Figura 9.8 Structura eşantionului după modalităţile de rezervare

La întrebarea referitoare la tipul de rezervare, turiştii au optat în

primul rând pentru cazare cu mic dejun şi în al doilea rând pentru pensiunecompletă. Rezervarea, ce include transport şi semipensiune, s-a situat peultimele locuri în preferinţele turiştilor (vezi tabelul 9.11).

Tabel 9.11

Frecvenţa Procent

Transport 22 16

Cazare cu mic dejun 47 34Semipensiune 20 14

Pensiune completă 27 19

Altele 24 17 R ă s p u n s

Total 300 100

Datorită ponderii mari a r ăspunsurilor la întrebarea care vizează

suma de bani disponibilă pentru sejur, r ăspunsurile au fost foarte variate şineomogenizate. Surprinde în prezentarea rezultatelor faptul că cei mai mulţidintre turiştii care şi-au prezentat disponibilităţile financiare, au indicat odimensiune destul de mare, peste 2.500.000, în ciuda faptului că au declaratun venit lunar sub 3.000.000.




Ponderea cheltuielilor totale pentru sejurul dvs. în Valea Prahovei / persoană

Tabel 9.12

Lei româneşti Frecvenţa Procent

< 5 milioane 119 405-10 milioane 117 3910-15 milioane 40 1315-20 milioane 19 6

20 şi peste 5 2Total 300 100

Analizând r ăspunsurile la întrebarea referitoare la publicitateaserviciilor turistice româneşti (vezi tabelul 9.13) se pot face următoareleobservaţii:

/ 54% dintre subiecţi au considerat bună publicitatea f ăcută

serviciilor turistice, precizând că impresia în legătur ă cu potenţialul turistic al Văii Prahovei şi serviciile turistice oferitecorespund în mare măsur ă cu realitatea constatată;

/ 4% dintre persoanele care au considerat foarte slabă publicitateaf ăcută serviciilor turistice, au indicat că impresia lor despre

potenţialul turistic al Văii Prahovei şi serviciile turistice oferitecorespund în mică măsur ă cu realitatea constatată.

Tabel 9.13

Frecvenţa Procent

Slabă 17 6 Nici bună nici slabă 70 23

Bună 162 54Foarte slabă 12 4 R

ă s p u n s

Foarte bună 39 13

Total 300 100




0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

Slabă

Nici bună nici slabă

Bună

Foarte slabă

Foarte bună

Figura 9.9 Structura eşantionului după publicitatea serviciilor turistice

Ponderea cea mai mare o deţin turiştii ce au petrecut între trei şi patru zile în regiune 37%, urmaţi fiind de cei care au stat între 5-6 zile, cea

mai mică pondere având-o cei care au stat peste 21 de zile 2%.Dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de agrement vin în

întâmpinarea exigenţelor de creştere a atractivităţii Văii Prahovei şi potavea un rol important în creşterea eficienţei economice a activităţii turistice

din această zonă. Posibile forme de agrement, diferite de cele prezentate prin intermediul chestionarului adresat turiştilor, sunt cele indicate deaceştia la categoria alte forme de agrement. Alte forme de agrement

preferate de turişti sunt reprezentate de: pârtii, restaurante, terase şi excursiietc. (vezi tabelul 9.14).

Unul din principalele motive pentru care turiştii vin în ValeaPrahovei este practicarea sporturilor de iarnă. Din totalul de 300 de

persoane, 55% au r ăspuns afirmativ; probabil un rezultat al noilor investiţiif ăcute în echipamentele pentru practicarea sporturilor de iarnă din ultimultimp.

Cu toate că situaţia privitoare la gradul de mulţumire al turiştilor privind serviciile turistice a indicat o relativă stare de mulţumire, mai multde jumătate din persoanele chestionate au declarat că la un standard

calitativ mai ridicat ar cheltui mai mult . De aici, rezultă că produsul turistic

oferit poate fi mult îmbunătăţit.




Dintre turiştii care au indicat că ar putea cheltui mai mult, pentru ocalitate mai bună a serviciilor, se remarcă persoanele:

care apar ţin categoriei de persoane cu studii superioare;

persoanele ale căror venituri se încadrează peste 6 milioane.

Distribuţia răspunsurilor pe forme de agrement preferate

Tabel 9.14

Frecvenţa Procent Procent cumulat

Altele 149 24 24Baruri 149 25 49

Discotecă 137 23 72

Terenuri de sport 112 19 91

Saună 4 1 92

Piscină 45 8 100

R ă s p u n s

Total 300 100

Rezultatele anchetei efectuate au scos la iveală faptul că 51% dintreturiştii intervievaţi spun că există un raport echitabil între calitateaserviciilor şi tarifele practicate. Un rezultat surprinzător a fost şi foarte

apropiata pondere dintre persoanele care consider ă că tarifele ridicate sunt justificate de calitatea serviciilor: 25%; şi cei care cred că nu sunt justificate: 24% (vezi tabelul 9.15).




Distribuţia eşantionului după aprecierea tarifelor practicate

Tabel 9.15

Frecvenţa ProcentTarifele ridicate sunt justificate

de calitatea deosebită a serviciilor turistice

74 25

Tarifele ridicate nu sunt

justificate de calitatea serviciilor 73 24

Există un raport echitabil între

calitatea serviciilor turistice şitarifele practicate

153 51

R ă s p u n s

Total 300 100

Din cele 300 de persoane chestionate, 63,7% vor reveni în ValeaPrahovei în următorii 3 ani, 34% au spus că nu ştiu dacă vor reveni înurmătorii 3 ani, în timp ce 2,3% din persoanele chestionate au r ăspuns că nu

vor reveni (vezi tabelul 9.16).

Intenţia de revenire a turiştilor

Tabel 9.16

Turişti

Frecvenţa Procent

Da 191 63,7

Nu 7 2,3 Nu ştiu 102 34

R ăspuns

Total 300 100

Majoritatea celor chestionaţi călătoresc în grup cu familia, prietenii,cu un procent de 81%, iar restul de 19% călătoresc individual.




Indicând o seamă de motive de a reveni pe Valea Prahovei, putemconsidera că există un viitor foarte promiţător în ceea ce priveşte numărul deturişti care intenţionează să spună şi altor persoane să vină să o vadă. Din

cele 300 de persoane chestionate, 93% dintre turişti au r ăspuns afirmativ şidoar 7% negativ (vezi tabelul 9.17).

Intenţia de promovare

Tabel 9.17

Frecvenţa Ponderea

Da 278 93 Nu 22 7R ăspuns

Total 300 100

Faptul că, din cele 300 de persoane intervievate o pondere foarte

mare este reprezentată de persoanele care pentru alcătuirea bugetului pentruvacanţă au apelat la economii din salariu, 69%, arată un lucru foarteimportant: în ciuda unei dezvoltări din ce în ce mai crescânde a economiei,turiştii aleg tot varianta tradiţională, aceea de economisire a salariului şi nu

una care poate ar părea logică în ton cu creşterea economiei: împrumuturile bancare, la care au apelat doar 3% din cei chestionaţi (vezi tabelul 9.18).

Alcătuirea bugetului de călătorie

Tabel 9.18

Frecvenţa PondereEconomii din salariu 216 69

Alte situaţii* 15 5Împrumuturi de la rude, prieteni 70 23

Împrumuturi bancare 8 3 R ă s p u n s

Total 300 100

*Alte situaţii: economii din pensie, lucrat în particular, bani de la părinţi




Făcând un clasament al aspectelor de care sunt mulţumiţi turiştii, pe primul loc în ordinea preferinţelor se află în procent de 17% aerul curat demunte, pe locul doi, un procent de 15% este acordat distracţiei, iar pe locultrei, 13% dintre turişti sunt mulţumiţi de peisajul din Valea Prahovei (vezitabelul 9.19).

Factori preferaţi de turişti

Tabel 9.19

Frecvenţa ProcentPeisaj 118 13

Localnici 17 2Cazare 41 5

Calitatea serviciilor 23 3Excursii 12 1

Pârtii 49 5Distracţie 135 15

Aer nepoluat 155 17Frumuseţi naturale 37 4

Staţiuni 41 5

Destindere 83 9Odihnă 43 5

Sporturi de iarnă 50 6Trasee turistice 24 3

Campinguri 9 1Raportul calitate-preţ 15 2

Ospitalitate 6 1Terenuri de sport 11 1

Mâncare 12 1Mijloace de agrement 10 1Faună diversificată 9 1

R ă s p u

n s

Total 900 100




13%

2% 5% 3%1% 5%

15%

17%

4%5%9%

5%6%

3%

1%

2%

1%

1%

1%

1%1%

PeisajLocalniciCazare

Calitatea serviciilor ExcursiiPârtiiDistracţieAer nepoluatFrumuseţi naturaleStaţiuniDestindereOdihnăSporturi de iarnăTrasee turisticeCampinguri

Raportul calitate-preţOspitalitateTerenuri de sportMâncareMijloace de agrementFaună diversificată

Figura 9.10 Structura eşantionului după preferinţele de călătorie a turiştilor

Aspectele de care turiştii nu sunt mulţumiţi impun în principal două

măsuri viitoare:

un sejur mai accesibil din punct de vedere al preţurilor;

luarea măsurilor în ceea ce priveşte igiena.

Principalele nemulţumiri sunt legate de aglomeraţia din zonă, de

preţuri, igienă, cazare, tarife, servicii (vezi tabelul 9.20).




Factorii de insatisfacţie a turiştilor

Tabel 9.20

Frecvenţa ProcentPreţurile 133 15

Igiena 98 11

Aglomeraţia 227 25

Cazarea 84 9

Drumurile 47 5

Serviciile 70 8Puţine discoteci 23 3

Localnicii 14 2

Transportul intern 25 3

Traseele 29 3

Room-sevice 12 1

Chioşcurile 4 0

Barurile 5 1Gălăgia 16 2

Dezinteres faţă de clienţi 16 2

Tarife 73 8

Raportul calitate-preţ 8 1

Modul în care se dezvoltă

turismul în zonă

8 1

Câinii vagabonzi 9 1

R ă s p u n s

Total 900 100




Concluziile privind turismul pe Valea Prahovei

Cercetarea prezentată, având ca temă studiul fenomenului turistic în

Valea Prahovei doreşte să clarifice elementele legate de condiţiile şi propor ţiile pieţei turismului, oferind informaţii cantitative pentru piaţaturistică actuală şi potenţială. În acest scop, alături de obiectivele cercetăriiau fost analizate următoarele aspecte:

identificarea consumatorilor de turism, cu accent pe calitateaacestora, adică ce fel de consumatori de turism există sau se

prevăd a apărea pe piaţa turistică; aprecierea calităţii serviciilor turistice existente pe piaţa turistică

a regiunii Valea Prahovei; identificarea existenţei şi funcţionalităţii unui sistem de

informare promoţională şi de publicitate, precum şi a canalelor de desfacere a serviciilor turistice, cu accent pe cunoaşterea

produselor turistice distribuite; caracterizarea conjuncturii turistice, cu toate implicaţiile şi

influenţele ei.

Rezultatele anchetei

Localităţile principale de unde provin turiştii intervievaţi suntBucureşti, Buzău, Constanţa, Craiova, Ploieşti. Principalele motive pentru aface turism sunt:

odihnă, destindere, relaxare;

practicarea sporturilor de iarnă; distracţie, plăcere.Mijlocul de transport utilizat cel mai frecvent în activitatea turistică

este automobilul, 50% folosindu-l de cele mai multe ori sau întotdeauna.Organizarea călătoriei turistice se realizează de:

53% din intervievaţi pe cont propriu şi de 44% printr-o agenţie deturism;

10% dintre turişti apreciază drept slabă şi foarte slabă publicitatea

f ăcută serviciilor turistice româneşti;




15% dintre turişti au declarat că au pentru sejur până la5 milioane lei, în timp ce 11% au 6 milioane lei;

24% dintre turişti apreciază faptul că tarifele mari nu sunt

justificate de calitatea serviciilor, în timp ce 51% consider ă că există un raport echitabil între calitatea serviciilor şi tarife;

69% dintre turişti consider ă că la un standard calitativ mai ridicatar fi dispuşi să cheltuiască mai mult;

58% dintre turişti au fost în Valea Prahovei a patra oar ă şi peste,în timp ce 7% au fost pentru prima oar ă.

Principalele aspecte de care sunt mulţumiţi turiştii în Valea Prahoveisunt: 13% peisaj, 15% distracţie, 17% aer nepoluat.

Principalele aspecte de care sunt nemulţumiţi turiştii în ValeaPrahovei sunt: 25% aglomeraţie, 15% preţuri, 11% igienă, 9% cazarea.

Totodată, 37% dintre turişti au stat în regiune 3-4 zile, 15 % au stat5-6 zile şi 2% peste 21 de zile.




STUDIU DE CAZ 7

9.2 Evaluarea pieţei turistice în România

Consideraţii generale

Turismul este un consumator de resurse naturale şi culturale, de

servicii directe şi indirecte, fiind la rândul său generator de servicii proprii.Datorită caracterului sezonier al turismului, al diferitelor forme de

turism practicate, precum şi a categoriilor de preţuri şi tarife diferenţiate pe

produse de confort, forme de turism şi agenţii economice, activitatea dinaceastă ramur ă este foarte diversificată şi dificil de cuantificat. De aceea, s-a

realizat o cercetare a pieţei turistice din România printr-un sondaj empiric, prin care s-a urmărit segmentarea pieţei turistice din Bucureşti.

Scopul sondajului a fost identificarea cerinţelor generale în materiede turism în raport cu veniturile personale, a calităţii serviciilor oferite de

unităţile de turism din ţar ă comparativ cu cele din str ăinătate şi adestinaţiilor celor mai vizitate de turişti, toate acestea în opinia populaţiei

din Bucureşti.

Obiectivul studiului: determinarea existenţei unui comportamentturistic pe piaţa din Bucureşti; caracterizarea comportamentului turistului

tipic din Bucureşti; studiul preferinţelor în materie de turism în funcţie de preţ, calitate, venit, vârstă, destinaţie preferată, identificarea variabilelor desegmentare semnificative şi a structurii eşantionului optim, care să redea cât

mai fidel structura populaţiei generale.

În concluzie, scopul cercetării l-a constituit studierea preferinţelor înmaterie de turism a populaţiei din Bucureşti.

Ipotezele studiului:

persoanele cu venituri mari sunt cele care călătoresc mai mult în

str ăinătate şi sunt dispuse să aloce o sumă mai mare pentruvacanţe;

persoanele sub 18 ani călătoresc în grupuri şi nu au pretenţii mari

în ceea ce priveşte calitatea serviciilor;




majoritatea persoanelor de sex feminin au pretenţii în ceea ce priveşte calitatea serviciilor;

majoritatea persoanelor cu venituri mai mari prefer ă ca unitate de

cazare hotelurile; majoritatea persoanelor cu venituri medii sau mici prefer ă ca

unitate de cazare pensiunile turistice.

Populaţia studiată

Populaţia a fost din Bucureşti şi a fost intervievată în trei zone:centru, semicentru şi la periferia oraşului, iar eşantionul intervievat a

cuprins 300 de persoane şi are aceeaşi structur ă ca populaţia din Bucureşti,după vârsta şi venitul mediu net lunar.Culegerea datelor s-a realizat prin interviuri directe cu r ăspunsuri

înregistrate de operatorul de interviu pe baza unui chestionar (anexa 17.2).Chestionarul a cuprins, după conţinut, întrebări clasificate astfel:

întrebări factologice: existenţa călătorilor, tipul de călătorie practicat, periodicitatea călătorilor, sumele alocate călătorilor;

întrebări de opinie: preferinţele pentru anumite destinaţii de

vacanţă, pentru anumite zone din ţar ă, pentru unităţile de cazarecel mai des utilizate;

întrebări de clasificare: venit, vârstă, sex.

Analiza rezultatelor sondajului de piaţă

Majoritatea oamenilor intervievaţi, adică 92%, sunt de naţionalitateromână, iar restul de 8 % sunt str ăini, toţi călătorind în ţar ă, 40% preferând

zonele montane, 27% zona litorală, 15% Delta Dunării şi 5% reşedinţe de judeţ.

Cu privire la ţările în care au călătorit, 41% din persoanele chestionate

au călătorit în ţări din Europa, 17% în ţări din Asia, 10% din America, 3% înAustralia, iar 29% nu au călătorit în afara ţării.




41%

17%5%

5%3%

29%Europa

AsiaAmerica de Sud

America de Nord

Australia

Nici un raspuns

Figura 9.11 Structura răspunsurilor după destinaţia turiştilor

Mijloacele de transport preferate de cei care călătoresc sunt în cazul

a 45% din ei cele rutiere, 39% obişnuiesc să călătorească cu trenul, 9% prefer ă transportul aerian şi 7% transportul naval; deci, turiştii suntinteresaţi, în primul rând, de confortul propriu, obişnuinţa, precum şi de

preţul călătoriei atunci când îşi aleg mijlocul de călătorie preferat.

45%39%

9%7%

Transport rutier

Transport feroviar

Transport aerian

Transport naval

Figura 9.12 Structura răspunsurilor după mijloacele de transport folosite

La întrebarea „Care a fost modalitatea de cazare preferată?”, 47% aur ăspuns că prefer ă hotelurile, 19% pensiunile turistice, iar 34% prefer ă vile,

pensiuni, popasuri turistice, sate de vacanţă. Deci, a crescut foarte mult

preferinţa turiştilor pentru pensiuni şi vile agroturistice, deoarece condiţiile din

aceste locaţii de turism sunt superioare, atât din punctul de vedere al condiţiilor de cazare, cât şi din punctul de vedere al serviciilor adiacent oferite. Deşi preţul




acestora este mai ridicat decât cel al celorlalte modalităţi de cazare, ele ofer ă ogamă mult mai variată de petrecere a timpului liber.

47%

5%12%7%

5%

19%3%1%1% Hoteluri

Hanuri

Cabane turistice

Campinguri

Vile turistice

Pensiuni turistice

Figura 9.13 Structura răspunsurilor după modalitatea de cazare preferată

Majoritatea, respectiv 55% au petrecut în concediu între trei şi şaptenopţi, 25% între una şi trei nopţi, 19% mai mult de şapte nopţi şi numai 1%o singur ă noapte.

Părerile oamenilor în privinţa serviciilor oferite în ţar ă în raport cu

preţurile practicate sunt împăr ţite: 51% consider ă că sunt bune, 32%acceptabile, 10% consider ă că sunt proaste şi foarte proaste şi numai 7% credcă sunt foarte bune. Totodată, 35% consider ă că serviciile în str ăinătate,

comparativ cu preţurile practicate, sunt foarte bune, 32% bune, 4% acceptabile

şi 29% nu au dat nici un r ăspuns.În urma sondajului efectuat a rezultat că 37% din persoane

călătoresc în scopuri turistice de două ori pe an, 23% de trei ori pe an, o

singur ă dată pe an 25% şi de mai mult de trei ori pe an 15%.




25%

37%

23%

15%

O data pe an

De doua ori pe an

De trei ori pe an

>De trei ori pe an

Figura 9.14 Structura răspunsurilor după frecvenţa călătoriilor

În privinţa venitului pe membru de familie, 52% au r ăspuns că au unvenit între 4-10 milioane lei, 39% peste 10 milioane lei şi 11% sub4 milioane lei. Putem concluziona că venitul, alături de vârstă şi sex,

reprezintă unele din elementele principale care trebuie avute în vedereatunci când se evaluează preferinţele turistice ale bucureştenilor; deoarece

persoanele de sex feminin sunt mai pretenţioase şi ţin mai mult la confortul

şi diversificarea ofertei turistice decât cele de sex masculin. Totodată, tinerii prefer ă locaţii cu un preţ mai scăzut decât persoanele cu vârste cuprinseîntre 35-65 de ani.

11%

52%

37%

<4milioane

4-10 milioane

>10 milioane

Figura 9.15 Structura răspunsurilor după venit




Concluzii finale

Se observă, în urma sondajului efectuat, că majoritatea persoanelor

îşi aleg destinaţia de vacanţă şi locul de cazare în funcţie de venit, 3% dintreaceştia fiind dispuşi să cheltuiască mai mult de 50 milioane lei pentru unconcediu.

Cei mai mulţi prefer ă să se cazeze în hoteluri, acestea oferindu-le ungrad de confort mai ridicat; 47% prefer ă să petreacă mai mult de trei nopţiîn concediu şi dispun de un venit mai mare.

Din cei care au vizitat Târgul Internaţional de Turism, organizat

anual la Romexpo, doar 33% au fost influenţaţi în alegerea destinaţiei deofertele prezentate.

Turismul în România este în continuă dezvoltare, turiştii pot explora

moştenirea arhitecturală diversă, edificiile laice şi religioase, precum şi bogăţia folclorică a ţării. Cu toate acestea, un număr tot mai mare de români prefer ă să îşi petreacă concediul în str ăinătate, deoarece calitatea serviciilor oferite este superioar ă celor din ţar ă şi, totodată, au ocazia să cunoască alte

culturi şi civilizaţii.




STUDIU DE CAZ 8

9.3 Verificarea eficienţei firmelor care lucrează în turism

Pentru verificarea eficienţei firmelor care lucrează în domeniulturistic este necesar ă colectarea datelor din sursa primar ă de date, firmele,

pentru a putea r ăspunde la următoarele întrebări:

1. Care este natura capitalului şi dimensiunea firmelor care lucrează în turism?

2. Care este nivelul de instruire al angajaţilor?3. Care este capacitatea de dezvoltare a firmei?4. Care este profilul managerului?

Pentru a r ăspunde la aceste întrebări s-a recurs la prospectarea pieţeituristice din România.

În procesul de organizare şi desf ăşurare al cercetării de piaţă pot fiidentificate mai multe etape:

Identificarea problemei este una dintre cele mai importante faze

ale cercetării, deoarece de claritatea şi exactitatea cu care estedefinită problema care trebuie studiată depinde în mare măsur ă

tot restul cercetării. Elaborarea obiectivelor şi ipotezelor care trebuie atinse sau

verificate prin intermediul studiului.

Evaluarea valorii informaţiei obţinute în urma cercetării.

Alegerea surselor de informaţii. În această fază se iau decizii cu

privire la tipul, sursa, natura şi forma informaţiilor care vor trebuiculese.

Stabilirea modalităţii în care vor fi culese informaţiile. Culegerea informaţiilor. Această fază este deosebit de importantă

deoarece aici este sursa celor mai importante erori care pot afecta

o cercetare. Prelucrarea datelor. Interpretarea datelor. În această etapă se utilizează un număr

mare de metode statistice, care permit valorificarea la maximum




a bazei informaţionale existente. În esenţă, în această fază seurmăreşte găsirea unui argument ştiinţific pentru a respinge sauadmite fiecare dintre ipotezele de la care s-a plecat.

Prezentarea rezultatelor cercetării.

Proiectarea cercetării

În această etapă s-a stabilit obiectivul studiului şi s-a realizatchestionarul, alegând metoda de eşantionare şi metoda prin care vor fi

contactaţi respondenţii.

Obiectivul studiului

Pentru a verifica eficienţa firmelor care lucrează în domeniul

turismului a fost necesar un studiu realizat pentru persoane juridice.Verificarea s-a realizat prin intermediul următoarelor componente: natura capitalurilor şi dimensiunile firmelor care lucrează în

turism;

capacitatea de dezvoltare a firmelor;

nivelul de instruire al angajaţilor; profilul managerului.

Populaţia ţintă

Agenţii economici ţintă au constituit toate firmele care lucrează îndomeniul turismului din România.

Elaborarea chestionarului

Chestionarele folosite în investigarea pieţei permit obţinerea, de lasubiecţi, a unor informaţii de tip cantitativ şi calitativ. Informaţiile rezultatesunt însemnate deoarece pot fi detaliate la nivelul diferitelor segmente decolectivităţi de referinţă, facilitându-se o cunoaştere aprofundată aaspectelor de piaţă care nu pot fi abordate pe baza datelor din surse

secundare.




Variabilele înregistrate, tipul lor, variantele de r ăspuns şi tipul întrebărilor:

Tabel 9.21

Nr.crt. Denumirevariabilă Tip,caracteristică Variante, categoriisau clase de răspuns Tip întrebare

1.

Date deidentificarea firmei(opţional)

Calitativă cantitativă

a) denumire; b) adresă;c) telefon.

Factuală deschisă

2.

Subdomeniul

principalde activitateal firmei

Atributivă,

nominală,calitativă nonscalabilă

a) servicii comerciale deîntreţinere şi reparaţii;

b) de depozitare;c) de aprovizionare;d) de transport;e) altele.

Factuală,închisă cur ăspunsuri precodificatemultiple

3. Naturacapitalului

Atributivă,nominală,calitativă nonscalabilă

a) de stat; b) preponderent de stat;c) preponderent privat;d) privat.


4. Naţionalitateacapitalului


a) românesc; b) str ăin;c) mixt.


5.

Dimensiunea

firmei (număr angajaţi)

Atributivă,

de raport,cantitativă

a) <10; b) 10-20;c) 20-30;d) 30-40;e) 40-50;

f) >50.

Factuală, cu

clase egale predefinite

6.

Posibilităţide plată a activităţilor de distribuţie

Atributivă,nominală,calitativă de opinie

a) vânzare prin numerar; b) vânzare prin ordin de

plată;c) compensare marf ă (barter);d) plată în rate;

e) leasing;f) altele.

Factuală,închisă, cur ăspunsuri precodificate

multiple




Nr.crt.

Denumirevariabilă

Tip,caracteristică

Variante, categoriisau clase de răspuns

Tip întrebare

7.

Modalitatea principală

de recrutare

preferată

de manager

Atributivă,

nominală,

calitativă de

opinie ce arată

înclinaţia

managerului

a) efort propriu; b) prin firme specializate;

c) prin biroul for ţei

de muncă;

d) prin anunţuri.

De opinie,închisă,

cu r ăspunsuri

precodificate

multiple

8.

Nivelul

de calificare

preferat pentru noii

angajaţi

Atributivă,

ordinală,calitativă

a) necalificat (0);

b) mediu calificat (1);

c) calificat (2);d) superior calificat (3).

De opinie,

cu r ăspunsuri

închise precodificate

9.

Domenii de

instruire şi

perfecţionare

a angajaţilor

Atributivă,

nominală,

calitativă

nonscalabilă

a) marketing;

b) logistică;

c) vânzări;

d) distribuţie;

e) customer service;

f) altele.

Factuală,

închisă cu

r ăspunsuri

precodificate

multiple

10.

Modalităţi

de instruire şi

perfecţionare

preferate

de angajaţi

Atributivă,

nominală,

calitativă

nonscalabilă

a) la locul de muncă;

d) cursuri organizate la sediul

firmei;

c) cursuri organizate de firme

specializate;

d) schimb de experienţe, cu

alte firme;

e) altele.

De opinie,

închisă cu

r ăspunsuri

precodificate

multiple

11.

Posibilităţi

de dezvoltare

a afacerii

Atributivă,

nominală,

calitativă

nonscalabilă

a) investiţii;

b) promoţii;

c) atragere de capital str ăin;

d) dezvoltarea reţelei de

distribuţie;

e) dezvoltarea serviciilor

de infrastructur ă.

De opinie,

închisă cu

r ăspunsuri

precodificate

multiple




Nr.crt.

Denumirevariabilă

Tip,caracteristică


Tip întrebare

12.

Surse

principale

de finanţare

a afacerii

Atributivă,

nominală,

calitativă,

nonscalabilă

a) capital propriu;

b) credite bancare;

c) împrumuturi de la

furnizori;

d) contracte de leasing;

e) subvenţii;

f) altele.

Factuală,

închisă cu

r ăspunsuri

precodificate

multiple

13.

Orizontul

de dezvoltare

al firmei

Atributivă,

numerică, de

raport

a) pe termen scurt (1-2 ani); b) pe termen mediu (2-5 ani);

c) pe termen lung

(peste 5 ani);

d) nu există planuri.

Factuală,închisă, cu

r ăspunsuri pe

clase inegale

predefinite

14.

Metode

de marketing

utilizatede firmă

Atributivă,

nominală,

calitativă nonscalabilă

a) marketing direct;

b) prin reclamă şi publicitate;

c) promovarea vânzărilor;

d) altele.

Factuală,

închisă, cu

r ăspunsuri precodificate

multiple

15.

Factor

de importanţă

al politicii

firmei

Atributivă,

nominală,

calitativă

nonscalabilă

a) un produs/serviciu de

calitate superioar ă;

b) angajaţii firmei să fie

mulţumiţi;

c) satisfacerea nevoilor

clientului.

De opinie,

închisă cu

r ăspunsuri

precodificate

multiple

16.

Integritatea în

relaţiile cu cei

cu care intr ă

în contact

(caracterizare

a propriei

personalităţi)

Atributivă,

nominală,

calitativă

nonscalabilă

a) nu mă preocupă acest

aspect;

b) doar în relaţiile cu clienţii;

c) atât cu clienţii, cât şi cu

angajaţii;

d) este un aspect important.

De atitudine,

închisă, cu

r ăspunsuri

precodificate

multiple




Nr.crt.

Denumirevariabilă

Tip,caracteristică


Tip întrebare

17.Categoriade vârstă amanagerului

Atributivă,numerică,de raport

a) 18-28 ani;

b) 28-38 ani;c) 38-48 ani;

d) > 48 ani.

Demografică,cu clase egale predefinite

18. SexulAtributivă,dihotomică

a) M b) F

Factuală, binar ă

19.Venitullunar al

managerului

Atributivă,numerică,

de raport

a) < 10 milioane;

b) 10-20 milioane;c) 20-30 milioane;

d) > 30 milioane.

Demografică,cu clase egale

predefinite

20.Surse deinformare amanagerului


a) mass-media; b) cunoştinţe şi prieteni;c) sursele oficiale;d) altele.

Factuală,închisă,cu r ăspunsuri precodificatemultiple

21. Vechimeaafacerii

Atributivă,numerică,de raport

a) 1-2 ani; b) 2-6 ani;

c) > 6 ani.

Factuală,

închisă,cu r ăspuns precodificatunic

22.Repartizarea profitului

Atributivă numerică

a) investiţii; b) rezerve legale;c) nedistribuit;d) dividende.

Factuală,deschisă,cu r ăspunsurigrupate

pe variante

23.Motivaţiamanagerială


a) situaţia financiar ă; b) situaţia de a fi propriul

stă pân;c) sesizarea unei oportunităţi;d) altele.

De opinie,închisă,cu r ăspunsuri precodificatemultiple




Schema de sondaj

Obiectivul oricărui sondaj este să permită estimarea parametrilor

populaţiei totale pornind de la informaţiile oferite de eşantion. Cercetătorul poate controla informaţia oferită de eşantion prin numărul de unităţi deeşantionare pe care îl include în eşantion. Modul de determinare efectivă a

metodei de eşantionare şi a mărimii eşantionului depinde de exactitateainformaţiei pe care vrem s-o obţinem.

Pentru cercetare, eşantionarea s-a f ăcut aleatoriu, firmele fiindselectate cu ocazia „Târgului Internaţional de Turism” desf ăşurat la

Romexpo, în octombrie 2004.Calculul eşantionului s-a f ăcut după relaţia:

N =2w

2 ) p1( pz

Δ

−

unde:z = argumentul funcţiei de probabilitate Φ(z); z=1.1;

p = propor ţia componentelor din eşantion care posedă caracteristica

studiată; am considerat-o ca fiind egală cu 0.5 pentru cadispersia să aibă valoarea maxima posibilă;

∆2

w = eroarea limită acceptată, egală cu ±5%.

Din calcule a rezultat:

n=2

2

05.0

)5.01(5.0*1.1 −= 121

A rezultat un eşantion final de 121 de subiecţi care permite garantarearezultatelor cu o eroare de ±5 cu o probabilitate de încredere de 95%.

Prezentarea rezultatelor cercetării

Datele au fost culese în perioada 4-7.11.2004, fiind intervievat unnumăr de 121 de firme.




Prezentarea rezultatelor cercetării este ultima etapă a unui studiu de prospectare a pieţei. Prezentăm în continuare rezultatele obţinute în urma prelucr ărilor şi analizelor.

Subdomeniul principal de activitate

37%

11%6%

44%

2%

0%

servicii comerciale de intreţinere şi reparaţii

turism servicii

de transport altele

Figura 9.16 Structura răspunsurilor după subdomeniul principal de activitate

Conform datelor prezentate mai sus subdomeniul principal deactivitate pentru firmele de turism din România este în principal turism

(44%) şi servicii (37%); pe lângă acestea, care deţin majoritatea, există firme ce au ca subdomeniu principal întreţinerea şi reparaţiile (11%),serviciile comerciale (2%) şi alte activităţi (6%).

Coeficientul de asimetrie Cas’=0.05 ne indică o asimetrie mică, dedreapta. Variaţia subdomeniului de activitate este foarte mare, sugerată deun coeficient de variaţie V=85.46%. Apreciem astfel că eşantionul de firmenu este omogen, iar media (32.6) nu are o valoare reprezentativă.




Natura capitalului

5% 6%

45%

44%

de stat preponderent de stat preponderent privat privat

Figura 9.17 Structura eşantionului după natura capitalului

Naţionalitatea capitalului

În ceea ce priveşte natura capitalului, 45% este preponderent privat,44% este privat, iar restul de 6% şi 5% sunt preponderent de stat. Cu alte

cuvinte proprietarii firmelor de turism din România prefer ă capitalul privat.Coeficientul de asimetrie Cas’=0.001 ne indică o asimetrie foarte mică, dedreapta, seria fiind aproape perfect simetrică. Variaţia naturii capitalului este

foarte mare, sugerată de un coeficient de variaţie V=78.54. Apreciem astfelcă eşantionul de firme nu este omogen, iar media (30.25) nu are o valoarereprezentativă.

63%8%

29%

românesc str ăin mixt

Figura 9.18 Structura eşantionului după naţionalitatea capitalului




Putem aprecia totodată că piaţa românească este dominată de firmelecu capital românesc (63%) şi mixt (29%), doar 8% din piaţă reprezentândcota firmelor cu capital str ăin. Deci, capitalul str ăin ocupă un procent foarte

mic în rândul firmelor de turism, ceea ce nu ne surprinde deloc.Coeficientul de asimetrie Cas’=0.02 ne indică o asimetrie mică, de

dreapta.

Numărul de angajaţi al firmelor care lucrează în domeniul turisticeste repartizată în felul următor:

- 34% au 10-20 angajaţi; - 25% au 20-30 angajaţi;- 20% au sub 10 angajaţi; - 17% au 30-40 angajaţi;

- 2% au 40-50 angajaţi; - 2% au peste 50 de angajaţi.Deci în rândul firmelor de turism domină firmele mici şi mijlocii,

79% având până în 30 de angajaţi. Firme cu o dimensiune ceva mai

respectabilă reprezintă 17% din total, acestea având între 30 şi 40 deangajaţi, iar procentul firmelor cu un număr de angajaţi cuprins între 40 şi50, precum şi a celor cu peste 50 de angajaţi, fiind aproape nesemnificativ(2%). Variaţia numărului de angajaţi este foarte mare, sugerată de V=66.96.

Apreciem astfel că eşantionul de firme nu este omogen, iar media (20.16) nu

are o valoare reprezentativă.

Posibilitatea de plată a activităţilor de distribuţie

0%1%

10%

7%

0%

51%

31%

vânzare prin numerar

vânzare prin ordin de

platăcompensare marf ă

(barter)plata în rate

leasing

altele

Figura 9.19 Structura răspunsurilor după posibilitatea de plată

a activităţilor de distribuţie




Activităţile de distribuţie sunt remunerate în cea mai mare parte prinintermediul ordinului de plată 51% şi a vânzărilor prin numerar 31%. Omică parte din ele, 10%, prefer ă plata în rate, iar 7% se compensează prin

marf ă (barter). Coeficientul de asimetrie Cas’=0.03 ne indică o asimetriemică, de dreapta.

Modalitatea de recrutare principală preferată de manager

13%21%

25%0%

41%

efort propriu prin f irme specializate

prin biroul for ţei de muncă prin anunţuri

Figura 9.20 Structura răspunsurilor după modalitatea de recrutare

principală preferată de manager

Pentru a recruta personal managerii depun efort propriu în propor ţiede 41%, 25% dintre ei apelează la anunţuri, 21% folosesc biroul for ţei de

muncă, doar 13% dintre ei utilizează firme specializate. Deci managerii prefer ă să se ocupe personal de recrutare, având mai puţină încredere în biroul for ţei de muncă sau în firmele specializate.




Nivelul de calificare

3% 11%

47%

39%

necalif icat (0) mediu calif icat (1)

calif icat (2) superior calif icat (3)

Figura 9.21 Structura răspunsurilor după nivelul de calificare

După cum reiese din grafic, figura 9.21, nivelul de calificare alangajaţilor preferat de către firmele intervievate este împăr ţit după cum

urmează: 47% prefer ă să angajeze personal calificat în domeniu, 37% superior calificat, 11% mediu, şi doar 3% angajează necalificaţi. Deci, firmele de turismdin România cer angajaţilor lor o calificare corespunzătoare în domeniu, cei cu

o calificare medie având şanse mici de a se angaja în acest domeniu. Acest

lucru ar sugera că resursele umane ale firmelor de turism din România ar trebuisă le garanteze acestora o eficienţă sporită.

Domenii de instruire şi perfecţionare a angajaţilor

30%

7%

23%5%

24%

11%

marketing logistică vânzări

distribuţie customer sevice altele

Figura 9.22 Structura răspunsurilor după domeniul de instruire

şi perfecţionare al angajaţilor




Firmele chestionate prefer ă să îşi specializeze angajaţii cu precădereîn marketing 30%, urmat de customer service 24% şi de vânzări 23 %. Doar omică parte dintre ei, 11%, prefer ă alte domenii, 7% logistica şi 5% distribuţie.

Deci firmele de turism în România se orientează spre relaţia cu clientul (atâtmarketingul, cât şi customer service-ul şi vânzările referindu-se la relaţionareacu clienţii), lucru deosebit de important pentru firmele prestatoare de servicii.

Modalităţi de instruire şi perfecţionare preferate de angajaţi

45%

34%

12%7% 2%

la locul de muncă

cursuri organizate la sediul firmei

cursuri organizate de firme specializateschimb de experienţe cu alte firme

altele

Figura 9.23 Structura răspunsurilor după modalităţile de instruireşi perfecţionare preferate de angajaţi

Angajaţii prefer ă în propor ţie de 45% să îşi îmbunătăţească cunoştinţele profesionale la locul de muncă, 34% doresc să ia parte lacursuri organizate la sediul firmei, 12% participă la cursuri organizate defirme specializate, iar 7% fac schimb de experienţă cu alte firme. Acestlucru indică faptul că îmbunătăţirea cunoştinţelor este limitată, foarte puţiniangajaţi ai firmelor de turism fiind deschişi spre a-şi dezvolta abilităţile în

afara firmei, prin firme specializate sau prin schimb de experienţă.




Posibilităţi de dezvoltare a afacerii

44%

27%

10%

8%

11%

investiţii promoţii

atragere de capital str ăin dezvoltarea reţelei de distribuţie

dezvoltarea serviciilor de infrastructur ă

Figura 9.24 Structura răspunsurilor după posibilităţilede dezvoltare a afacerii

În ceea ce priveşte dezvoltarea afacerii, 44% s-au declarat înfavoarea investiţiilor, 27% sunt pentru promoţii, 11% doresc să îşi dezvolte

serviciile de infrastructur ă, 10% încearcă să atragă capital str ăin, în timp cedoar 8% îşi dezvoltă reţeaua de distribuţie.

Surse principale de finanţare a afacerii

45%

8%1%

33%

12% 1%

capital propriu împrumuturi de la furnizorisubvenţiicredite bancarecontracte de leas ingaltele

Figura 9.25 Structura răspunsurilor după sursele principale de finanţare




Managerii folosesc ca surse principale de finanţare în specialcapitalul propriu 45%, şi creditele bancare 33%; 12% apelează la contractelede leasing; 8% la împrumuturi de la furnizori şi doar 1% iau în considerare

posibilitatea subvenţiilor de la stat. Deci, aproape jumătate din firmele deturism se autofinanţează, în timp ce peste un sfert apelează la credite

bancare; restul se foloseşte de contracte de leasing, împrumuturi de la

furnizori, subvenţiile fiind luate în considerare într-o măsur ă foarte mică.

Orizontul de dezvoltare al firmei

8%

30%

57%

5%

pe termen scurt (1-2 ani) pe termen mediu (2-5 ani)

pe termen lung (peste 5 ani) nu există planuri

Figura 9.26 Structura eşantionului după orizontul de dezvoltare al firmei

În general firmele planifică dezvoltarea activităţii pe termen lung(57%) şi pe termen mediu (30%). Doar o mică parte are o strategie pe

termen scurt, iar 5% nu au nici un plan. Deci, o bună parte a firmelor deturism din România (87%) au o direcţie bine definite, urmărind un plan de

dezvoltare pe termen mediu (2-5ani) şi pe termen lung (peste 5 ani).




Metode de marketing utilizate de firmă

30%

23%

44%

3%

marketing directpromovarea vânzărilor prin reclame şi publicitatealtele

Figura 9.27 Structura răspunsurilor de marketing utilizate de firme

Pentru a-şi promova serviciile firmele apelează la reclamă şi publicitate într-o propor ţie de 44%, la marketing direct (30%) şi în mod

direct prin promovarea vânzărilor (23%).

Factor de importanţă a politicii firmei

30%

15%

55%

un produs/serviciu de calitate superioar ă

angajaţii f irmei să fie mulţumiţi

satisfacerea nevoilor clientului

Figura 9.28 Structura răspunsurilor după factorul de importanţă

a politicii firmei




Pentru a fi cât mai eficiente firmele au ca scop principal satisfacereanevoilor clienţilor (55%), caută să ofere un produs sau un serviciu decalitate superioar ă (30%), şi de asemenea nu uită să asigure un mediu

propice angajaţilor (15%). Figura 9.28 arată o preocupare destul de mică înfirmele de turism pentru angajaţi, ceea ce aduce o bilă neagr ă firmelor de turism din România, pentru că angajaţii sunt cei care asigur ă satisfacerea

nevoilor clienţilor, prin oferirea unor servicii/produse de calitate.

Integritatea în relaţiile cu cei care intră în contact(caracterizarea propriei personalităţi)

4% 6%

56%0%

34%

nu mă preocupă acest aspect

doar in relaţiile cu clienţii

atât cu clienţii cât ş i cu angajaţii

este un aspect important

Figura 9.29 Structura răspunsurilor după integritatea în relaţiile cu cei care

intră în contact (caracterizarea propriei personalităţi)

Un procent de 56% dintre managerii chestionaţi consider ă că esteimportant să relaţioneze atât cu clienţii, cât şi cu angajaţii, 6% stabilesccontacte doar cu clienţii, în timp ce 34% sunt de părere că acest aspect este

important, 4% nu sunt interesaţi în a lega relaţii cu clienţii şi angajaţii. Îngeneral managerii acordă atenţie relaţiilor pe care le au atât cu clienţii, cât şi

cu angajaţii, foarte puţini fiind aceia pe care nu îi preocupă integritatea înrelaţii.




Categoria de vârstă a managerului

11%

51%

31%

0% 7%

18-28 ani 28-38 ani 38-48 ani >48 ani

Figura 9.30 Structura eşantionului după categoria de vârstă a managerului

Vârsta preponderentă în rândul managerilor care lucrează în acest

domeniu este cuprinsă între 28-38 de ani (51%). Următoarea categorie estedeţinută de persoanele cu vârste cuprinse între 38-48 de ani (31%), urmată de manageri cu vârste cuprinse între 18-28 de ani 11%, doar 7% având

peste 48 de ani. Deci pentru a ajunge manager într-o firmă de turism vârstaoptimă este între 28 şi 48 de ani, existând foarte puţini manageri în acestdomeniu sub 28 de ani şi mai puţini peste 48 de ani.

Sexul

68%

32%

M F

Figura 9.31 Structura eşantionului după sex




Procentul managerilor femei care lucrează în firmele de turism estede 32%, reprezentând mai puţin de jumătate din cel al managerilor bărbaţi(68%). Este deja arhicunoscut faptul că puţine femei au acces la funcţii de

conducere, firmele de turism nefiind o excepţie.În acest caz coeficientul de asimetrie este 0, indicând o serie perfect

simetrică.

Venitul lunar al managerului

14%

31%

36%

19%

<10 milioane 10-20 milioane 20-30 milioane >30 milioane

Figura 9.32 Structura eşantionului după venitul lunar al managerului

În ceea ce priveşte remuneraţia managerilor, studiul ne arată că 36%au venituri cuprinse între 20-30 milioane lei, 31% câştigă între10-20 milioane, 19% ating venituri peste 30 milioane lei, iar 14% au unvenit situate sub 10 milioane lei.




Surse de informare ale managerului

37%35%

7%

21%

mass-media cunoştinţe şi prieteni surse oficiale altele

Figura 9.33 Structura răspunsurilor după sursele de informareale managerului

Mass-media (37%) şi sursele oficiale (35%) reprezintă ca şi în alte

domenii de activitate principalele surse de informare ale managerilor. Astfel21% dintre aceştia apelează la cunoştinţe şi prieteni, iar 7% folosesc altesurse de informare.

Vechimea afacerii

7%

56%

37%

1-2 ani 2-6 ani >6 ani

Figura 9.34 Structura răspunsului după vechimea afacerii

Firmele majoritare (56%) de pe piaţa românească au o vechime de2-6 ani, urmate de cele cu o vechime mai mare de 6 ani (37%). Doar 7%există pe piaţă de aproximativ 2 ani. Acest lucru ne sugerează că aceste

firme au o afacere solidă, fiind capabile să reziste pe o perioadă între2 şi 6 ani şi chiar peste 6 ani.




Repartizarea profitului

84%

4% 7%5%

investiţii rezerve legale nedistr ibuit div idende

Figura 9.35 Structura răspunsurilor după repartizarea profitului

Cea mai mare parte din profit (84%) este repartizată spre investiţii.Doar o mică parte din profit ajunge spre alte domenii: 7% r ămâne

nedistribuit, 5% reprezintă dividende, 4% rezerve legale.

Motivaţia managerială

31%

30%

6%

33%

situaţia financiar ă situaţia de a fi propriul stăpân

sesizarea unei oportunităţi altele

Figura 9.36 Structura răspunsului după motivaţia managerială




Majoritatea managerilor sunt stimulaţi de situaţia de a fi propriulstă pân (33%), de situaţia financiar ă pe care o poate oferi această afacere(31%) şi de sesizarea unei oportunităţi (30%). Doar 6% sunt motivaţi de alte

aspecte ale afacerii.

Concluzii

Având în vedere analiza şi interpretarea rezultatelor prezentate maisus, se pot trage următoarele concluzii:

Natura capitalului şi dimensiunile firmelor ce activează în turism înRomânia, sunt: turismul (44%) şi serviciile (37%), acestea având

preponderent capital privat, românesc, dominând firmele cu până la 30 deangajaţi (79%). Preponderenţa capitalului privat, românesc şi numărul redusde angajaţi ne arată că firmele de turism au fost privatizate cu succes, carezultat al activităţii lor mai puţin complexe, fiind la îndemâna românilor.

Nivelul de instruire al angajaţilor

Firmele de turism din România cer angajaţilor lor o calificarecorespunzătoare în domeniu. Acest lucru ar sugera că resursele umane alefirmelor de turism din România ar trebui să le garanteze acestora o eficienţă

sporită.Firmele de turism din România prefer ă să îşi specializeze angajaţii în

special în ceea ce priveşte relaţionarea cu clientul (atât marketingul, cât şicustomer service-ul şi vânzările referindu-se la relaţionarea cu clienţii),

lucru deosebit de important pentru firmele prestatoare de servicii.Totuşi, îmbunătăţirea cunoştinţelor este limitată, foarte puţini

angajaţi ai firmelor de turism fiind deschişi spre a-şi dezvolta abilităţile în

afara firmei (19%), prin firme specializate sau prin schimb de experienţă.




Capacitatea de dezvoltare a firmei

În ceea ce priveşte dezvoltarea afacerii, majoritatea firmelor (71%)

înclină spre o dezvoltare prin investiţii şi promoţii. Pentru finanţarea acesteidezvoltări peste un sfert apelează la credite bancare şi aproape jumătate dinfirmele de turism se autofinanţează.

O bună parte a firmelor de turism din România (87%) au o direcţie bine definită, urmărind un plan de dezvoltare pe termen mediu (2-5ani) şi petermen lung (peste 5 ani).

Pentru a fi cât mai eficiente firmele au ca scop principal satisfacerea

nevoilor clienţilor (55%), caută să ofere un produs sau un serviciu decalitate superioar ă (30%); din păcate există o preocupare destul de mică

pentru angajaţi, ceea ce înseamnă un minus pentru firmele de turism

din România, pentru că angajaţii sunt cei care asigur ă satisfacerea nevoilor clienţilor, prin oferirea unor servicii/produse de calitate.

Totuşi aceste firme au o afacere solidă, fiind capabile să reziste pe o perioadă între 2 şi 6 ani şi chiar peste 6 ani (93% din firmele de turism din

România având o astfel de vechime).

Profilul managerului

În general managerii acordă atenţie relaţiilor pe care le au atât cuclienţii, cât şi cu angajaţii, foarte puţini fiind aceia pe care nu îi preocupă integritatea în relaţii.

Majoritatea managerilor sunt stimulaţi de situaţia de a fi propriul

stă pân (33%), de situaţia financiar ă pe care o poate oferi această afacere(31%) şi de sesizarea unei oportunităţi (30%).

Din punct de vedere al vârstei majoritatea o ocupă cei cu vârstacuprinsă între 28 şi 48 de ani, ceea ce înseamnă că la conducerea firmelor deturism se află oameni tineri.

Principalele surse de informare ale managerilor sunt reprezentate demass-media (37%) şi sursele oficiale (35%).

Când vine vorba de repartiţia pe sexe nu este nici o surpriză faptul că în rândul managerilor bărbaţii deţin majoritatea.




În ceea ce priveşte remuneraţia managerilor am putea spune că veniturile se încadrează între 20-30 milioane lei (36%) şi între10-20 milioane (31%).

Deci managerii firmelor de turism sunt în majoritate bărbaţi, relativ bine plătiţi, suficient de integri, tineri, cu scopuri bine definite, aşadar ar trebui să le asigure firmelor pentru care lucrează un plus de eficienţă.

În concluzie, firmele de turism din România sunt în marea lor majoritate conduse de români, sunt firme mici, uşor de condus, cu angajaţicorespunzător calificaţi, sunt suficient de stabile şi au un plan de dezvoltare

pe termen mediu şi lung având scopuri relativ bine definite (la acest punct ar

mai putea lucra), fiind conduse de manageri bine motivaţi.




STUDIU DE CAZ 9

9.4 Opinia populaţiei referitoare la efectele schimbăriloreconomice asupra modului de petrecere a timpului2

Obiectivul studiului a fost determinarea gradului de influenţă a

fluctuaţiilor economice la nivel macroeconomic asupra nivelului de trai,măsurat prin prisma modului de petrecere a timpului, a timpului liber şi acomportamentului de călătorie spre şi la destinaţia de concediu/recreere dinafara localităţii de domiciliu. Aplicând metodele specifice de sondaj în

studiul sociologic al impactului schimbărilor economice asupra societăţiicivile s-a realizat un sondaj de opinie pe un eşantion de 677 de gospodării

propor ţional distribuite pe teritoriul ţării, conform distribuţiei gospodăriilor pe număr de membri şi pe clase după capul de gospodărie. R ăspunsurile aufost înregistrate prin interviuri directe la locuinţa fiecărei gospodării, cu

capul de gospodărie sau un alt membru al gospodăriei care a avut acordulcapului de gospodărie de a participa la interviu.

Sondajul este un studiu deghizat, ce urmăreşte identificareaimpactului schimbărilor economice analizate în prima parte a lucr ării asupra

comportamentului populaţiei, în special urmărirea fenomenului general de pauperizare a populaţiei. Principala concluzie a sondajului realizat a fost paradoxul aparent dintre creşterea indicatorilor ce arată adâncirea gradului

de săr ăcire a populaţiei pe de o parte şi comportamentul populaţiei în petrecerea perioadelor de concediu pe de altă parte, ce arată o preocupareconstantă pentru obţinerea unui nivel de trai mai ridicat, apropiat de media

ţărilor occidentale, pe perioada concediilor, comparativ cu perioadadestinată muncii.

Programul de sondaj a cuprins variabile demografice, desegmentare, variabile factuale referitoare la modul concret de împăr ţire atimpului de către fiecare persoană intervievată, referitoare la modul

2 Şerban, D., Cristache S. E., Methods to Evaluate the Economic Changes Impact Over theCivil Society Preparing for the Accesion to the European Union, studiu prezentat pe largîn volumul simpozionului 3rd International Conference for Young Researches,28-29 septembrie 2004, Gödöllö




de călătorie adoptat, la comportamentul de călătorie în concediu, urmărindu-se caracterizarea comportamentului ca fiind ocazional, nou sau deja formatşi variabile de opinie ce au permis exprimarea acordului sau dezacordului

faţă de utilizarea autoturismului personal sau a transportului public pentrudeplasările din concediu.De asemenea au fost cuprinse întrebări referitoare la preferinţele de

planificare a concediilor, atitudinea faţă de protecţia mediului, protecţiacelorlalţi participanţi în trafic. Variabilele de segmentare au asiguratreprezentativitatea eşantionului conform distribuţiei gospodăriilor pe judeţe,

pe regiuni şi pe număr de membri în gospodărie, astfel încât rezultateleobţinute pentru eşantion pot fi extinse pentru a exprima opinia populaţiei

României cu o probabilitate de 95%, eroarea maximă admisă fiind de ± 5%.Variabilele statistice au fost înregistrate cu ajutorul întrebărilor închise cur ăspunsuri prestabilite, precodificate şi al întrebărilor deschise. Variabilelecuprinse în programul cercetării au fost atât cantitative, cât şi calitativescalabile după scala ordinală propusă de Likkert şi după scala zecimală.

Caracteristicile statistice ce au fost înregistrate cu ajutorulr ăspunsurilor au fost sintetizate în programul cercetării astfel:

Variabilele înregistrate

Tabel 9.22

Nr.crt.

Denumirevariablă

Tipcaracteristică

Variante, categoriisau clase derăspunsuri

Întrebare Tip întrebare

1 Modde petrecerea timpului


a) muncă; b) nevoi vitale;c) recreere;d) transport;e) sănătate.

Q 1. Factuală,Închisă cur ăspunsuri precodificate

2 Pondereacălătoriilor întimpul liber

Ordinală,calitativă

a) un sfert; b) jumătate;c) trei sferturi;d) în totalitate.

Q 2. Factuală,Închisă cur ăspunsuri precodificate

3 Motivuldeplasărilor

Atributivă,nominală,calitativă

a) slujba; b) afaceri;c) recreere, concediu;

d) motive personale;e) altceva, anume.

Q 3. Factuală,Închisă cur ăspunsuri

precodificate




Nr.crt.

Denumirevariablă

Tipcaracteristică



4 Frecvenţa călă-

toriilor pentruconcediu înultimii 3 ani

Cantitativă,

numerică

a) niciodată (0);

b) o dată (1);c) de două ori (2);d) de trei ori şi peste (3).

Q 4 Factuală,

închisă cu r ăspunsuri precodificate

5 Anul ultimeideplasări

De timp Anul Q 5 Factuală,deschisă

6 Periodicitateacălătoriilor pentruconcediu

Nominală,calitativă

a) de mai multe ori pe an; b) o dată pe an;c) o dată al doi ani;d) ocazional;e) altfel.

Q 6 Factuală,închisă cu r ăspunsuri precodificate

7 Modde călătorie

Nominală,calitativă

a) singur; b) cu familia;c) cu prietenii;c) cu rudele;d) cu asociaţii;d) altă variantă.

Q 7 Factuală,cu r ăspunsurimultiple precodificate

8 Motivele

călătoriilor

Nominală - Q 8 Factuală,

deschisă 9 Statut de

proprietar alautoturismului

Dihotomică a) DA b) NU

Q 9 Factuală,cu două variante

10 Vechimeaîn ani a auto-turismului

Cantitativă,discretă

- Q 10 Factuală,deschisă

11 Grad deutilizare

pentru tren

Ordinală 0: neutilizat;1: aproape deloc;

2: rar;3: des;4: foarte des;5: exclusivitate.

Q 11 Factuală,r ăspuns unic

precodificat

12 Gradde utilizare pentruautoturism

Ordinală 0: neutilizat;1: aproape deloc;2: rar;3: des;4: foarte des;

5: exclusivitate.

Q 11 Factuală, închisă cu r ăspuns precodificat




Nr.crt.

Denumirevariablă

Tipcaracteristică



13 Grad

de utilizare pentruautocar

Ordinală 0: neutilizat;

1: aproape deloc;2: rar;3: des;4: foarte des;5: exclusivitate.

Q 11 Factuală,

închisă cu r ăspuns unic precodificat

14 Gradde utilizare pentru avion

Ordinală 0: neutilizat;1: aproape deloc;2: rar;3: des;

4: foarte des;5: exclusivitate.

Q 11 Factuală,închisă cu r ăspuns precodificat

15 Gradde utilizare pentrumicrobuz

Ordinală 0: mijloc neutilizat;1: aproape deloc;2: rar;3: des;4: foarte des;5: exclusivitate.

Q 11 Factuală,închisă cu r ăspuns unic precodificat

16 Gradde utilizarea altui modde deplasareîn concediu

Ordinală 0: mijloc neutilizat;1: aproape deloc;2: rar;3: des;4: foarte des;5: exclusivitate.

Q 11 Factuală,închisă cu r ăspuns precodificat

17 Motivul principal

Nominală - Q 12 Factuală,Deschisă

18 Sursade informarecea mai

utilizată

Nominală a) cunoştinţe; b) publicaţii

de specialitate;

c) agenţii specializate;d) mass-media;e) Internet;g) altceva. ………..

Q 13 Factuală,închisă cu r ăspunsuri

multiple

19 Modul derezervare celmai folosit

Nominală a) agenţii specializatelocale;

b) agenţii specializatedin zona de destinaţie;

c) direct la sursa de cazare;

d) sindicat;e) alt mod. ……

Q 14 Factuală,cu r ăspunsurimultiple




Nr.crt.

Denumirevariablă

Tipcaracteristică



20 Tipul

de cazare preferat

Nominală a) hotel;

b) motel;c) căsuţe;

d) camping;

e) locuinţă privată;

f) altceva.

Q 15 De opinie,

cu r ăspunsuriînchise

precodificate

21 Servicii

preplătite

Nominală a) cazare + mic dejun;

b) demipensiune;

c) pensiune completă;

d) servicii completeinclusiv transport;

e) servicii complete

inclusiv transport şi

asigurare;

f) altele. ……..

Q 16 Factuală,

cu r ăspunsuri

închise

precodificate

22 Servicii

preferate

preplătite

Nominală a) cazare + mic dejun;

b) demipensiune;

c) pensiune completă;d) servicii complete

inclusiv transport;

e) servicii complete

inclusiv transport şi

asigurare;

f) altele. ……..

Q 17 De opinie,

cu r ăspunsuri

închise precodificate

23 Mijloc

preferat

de deplasare

în concediu

Nominală a) pe jos;

b) tren;

c) transport public;

d) Maxi-taxi;

e) minicar;

f) autoturism;

g) alt mod. ….

Q 18 De opinie,

cu r ăspunsuri

precodificate

24 Motivele

alegerii

mijlocului

preferat

Nominală - Q 19 De opinie,

deschisă




Nr.crt.

Denumirevariablă

Tipcaracteristică



25 Frecvenţa

utilizăriitransportului

public

Ordinală a) foarte des;

b) des;c) uneori;

d) rareori;

e) deloc.

Q 20 Factuală,

închisă,cu r ăspunsuri

precodificate

26 Aspecte

favorabile


deschisă

27 Aspecte

nefavorabile


deschisă

28 Gradde influenţă

a utilizării

autoturismului

asupra

mediului

Ordinală «-2» influenţă totalnefavorabilă;

«-1» influenţă par ţial

nefavorabilă;

«0» indecizie;

«+1» influenţă par ţial

favorabilă;

«+2» influenţă total

favorabilă.

Q 23 De opinie,cu r ăspunsuri

precodificate

29 Grad

de influenţă

a utilizării

autoturismului

asupra

traficului

Ordinală «-2» influenţă total

nefavorabilă;


nefavorabilă;

«0» indecizie;


favorabilă;


favorabilă.

Q 23 De opinie,

cu r ăspunsuri

precodificate

30 Grad

de influenţă

a utilizării

autoturismului

asupra vitezei

în trafic


nefavorabilă;


nefavorabilă;

«0» indecizie;


favorabilă;


favorabilă.

Q 23 De opinie,

cu r ăspunsuri

precodificate




Nr.crt.

Denumirevariablă

Tipcaracteristică



31 Grad

de influenţă a utilizăriiautoturismuluiasupra bugetuluigospodăriei


nefavorabilă;«-1» influenţă par ţial

nefavorabilă;«0» indecizie;«+1» influenţă par ţial

favorabilă;«+2» influenţă total

favorabilă.

Q 23 De opinie,

cu r ăspunsuri precodificate

32 Gradde influenţă a utilizăriiautoturismuluiasupradurateicălătoriei

Ordinală «-2» influenţă totalnefavorabilă;

«-1» influenţă par ţialnefavorabilă;

«0» indecizie;«+1» influenţă par ţial

favorabilă;«+2» influenţă total

favorabilă.

Q 23 De opinie,cu r ăspunsuri precodificate

33 Venit totallunar net algospodăriei

Cantitativă a .< 3 milioane lei; b. 3 - 5 milioane lei;c. 5 - 7 milioane lei;d. 7 - 9 milioane lei;e. peste 9 milioane lei.

Q 24 Factuală,cu r ăspunsuri precodificate

34 Număr de membriîn gospodărie

Cantitativă - Q 25 Factuală,deschisă

35 Cheltuiala

medie pentruconcediu faţă de venitullunar algospodăriei

a. < decât venitul lunar

mediu; b. egal cu venitul lunar;c. cu jumătate mai

mult;d. dublu;e. peste două venituri

lunare.

Q 26 Factuala,

cu r ăspunsuri precodificate

36 Structuracheltuielilor

gospodăriei (%)

Cantitativă a. bunuri alimentare; b. bunuri nealimentare;

c. servicii.

Q 27 Factuală,deschisă




Nr.crt.

Denumirevariablă

Tipcaracteristică



37 Vârsta Numerică a. < 25 ani;

b. 26 - 30;c. 31 - 35;d. 36 - 40;e. 41 - 45;f. 46 - 50;g. 51 - 55;h. 56 şi peste.

Q 28 Factuală

cu clase predefinite

38 Profesia Nominală ......................... Q 29 Factuală,deschisă

39 Starea civilă Nominală .......................... Q 30 Factuală,deschisă

40 Calitateade capde gospodărie

Dihotomică a. DA b. NU

Q 31 Factuală, binar ă

41 Sexul Dihotomică a. M b. F

Q 32 Factuală, binar ă

42 Judeţul Spaţială - Q 33 Factuală,

de spaţiu43 Regiunea

istorică Spaţială - Q 34 Factuală,

de spaţiu

Chestionarul a cuprins întrebări referitoare la structura timpului total,a timpului liber şi a timpului afectat călătoriilor cu specificaţii ale

preferinţelor de petrecere a timpului liber şi a preferinţelor legate de modulde a călători în timpul liber.

Deoarece majoritatea întrebărilor au fost închise cu r ăspunsuri predefinite, precodificate, structura chestionarului a permis analizar ăspunsurilor cu ajutorul programului SPSS, program de prelucr ări statistice

specifice sondajelor. Analiza datelor cu ajutorul SPSS a determinatnecesitatea analizei pe orizontală şi verticală a r ăspunsurilor, codificarea

r ăspunsurilor deschise şi gruparea persoanelor intervievate pe variante,categorii şi clase de variaţie ale variabilelor înregistrate.




Structura r ăspunsurilor analizate pe orizontală şi verticală a determinaturmătoarele distribuţii de frecvenţe absolute, relative şi cumulate calculate

pentru eşantion:

• Frecven ţ a căl ătoriei pentru concediu a determinat următoareadistribuţie referitoare la numărul de călătorii pentru concediu înultimii cinci ani.

Frecvenţa călătoriilor pentru concediu

Tabel 9.23

Frecvenţacălătoriilor

Numărpersoane

Structuraeşantionului (%)

Frecvenţecumulate

Niciodată 20 3 3%

O dată 25 4 7%

De două ori 48 7 14%

De trei orişi peste

584 86 100%

Total 677 100%

Doar 3% din totalul persoanelor intervievate nu au fost în concediuîn afara oraşului de reşedinţă în ultimii trei ani, majoritatea, 86% au fost

plecaţi în concediu spre o altă localitate de trei ori şi mai mult, deci cu o

medie de o deplasare în concediu pe an, ceea ce înseamnă că schimbărileeconomice, tranziţia la economia de piaţă, deşi a afectat puternic nivelul

zilnic de trai, nu a stopat preocuparea populaţiei pentru petrecereaconcediului în locuri turistice, cel puţin o dată pe an.




Niciodată O dată De două ori De trei ori şi peste

Figura 9.37 Structura eşantionului după numărul călătoriilor

efectuate în ultimii trei ani

Rezultatul este în concordanţă cu alte sondaje de opinie ce au

calculat durata medie a sejurului turistic pentru turiştii interni de 7,2 zile pean. Dintre persoanele intervievate, 62 % s-au deplasat în concediu în afaralocalităţii de domiciliu în ultimul an 2001.

• Periodicitatea plecărilor în concediu spre destinaţii turistice deodihnă, recreere şi în scopuri turistice a ar ătat că 96% au plecatcel mult o dată pe an, conform distribuţiei r ăspunsurilor dintabelul de mai jos.

Periodicitatea călătoriilor pentru concediu, în afara localităţii de domiciliu

Tabelul 9.24

Periodicitateaplecărilor

Frecvenţeabsolute

Frecvenţerelative (%)

Ocazional 187 28

O dată la doi ani 39 6

În fiecare an 419 62

Mai mult de o dată

pe an

29 4

Total 677 100%




Ma de jumătate, 62% au torit în concediu o dată pe an, în princip

Figura 9.38 Structura eşantionului după periodicitatea călătoriilor

De aici putem concluziona că gospodăria tipică din România este o

gospod

Principalele motiva ţ ii ale căl ătoriei pentru recreere au fost, în

• ism

i mult călăal cu familia, 71% din total şi în secundar cu prietenii, 22% din total

eşantion.

În fiecare an

62%

O dată la doi ani

6%

Ocazional28%

Mai mult deo dată pe an

4%

Ocazional O dată la doi ani În fiecare an Mai mult de o dat ă pe an

pentru concediu, în afara localităţii de domiciliu

ărie tradiţionalistă, bazată pe familie. Se observă o tendinţă deindividualizare a intereselor individuale ale familiei, preferinţelor derecreere ale familiei, doar un sfert apreciind că pleacă în concediu împreună

cu prietenii familiei.

•

ordine, petrecerea concediului pentru 72% dintre persoanele

intervievate, petrecerea unei vacanţe de relaxare şi destinateîngrijirii sănătăţii pentru 34% dintre cei cuprinşi în eşantion.

Turistul român tipic posed ă în propor ţie de 63,2% autotur

proprietate personală cu o vechime medie de 7,2 ani. Datorită variaţiei de peste 60% a valorilor individuale înregistrate alevârstei maşinii faţă de media de 7,2 ani, aceasta nu este o mărime

reprezentativă pentru populaţia analizată. Jumătate dintre

posesorii de autoturism au o maşină mai nouă de 5,5 ani şi jumătate au o maşină mai veche de 5,5 ani. Cel mai des întâlnite




maşini sunt cea „în vârstă” de 2 ani, relativ nouă şi cea în vârstă de 7 ani, relativ veche, ceea ce ne determină să apreciem ostratificare a populaţiei în trei clustere:

1. populaţie pauper ă, ce nu posedă autoturism;ă un autoturism

3. per ă ce posedă autoturisme relativ noi.Ac ului în

propor ţ

Cel mai utilizat mijloc de transport pentru deplasările în

Cel mai preferat mijloc de transport pentru concediu

Mijloc de transport Număr persoane Structura e

2. populaţie cu nivel mediu de trai ce posedrelativ vechi;

populaţie proseasta explică gradul mare de utilizare a autoturism

ie de 56% pentru deplasările în afara localităţii de reşedinţă, spredestinaţii de petrecere a concediului, deşi gradul de deplasare cu

autoturismul în restul anului este relativ scăzut, conform statisticilor poliţieirutiere. Un procent destul de însemnat din totalul călătoriilor, 36%, suntefectuate pentru deplasările destinate recreerii cu trenul, în ciuda scumpirilor

periodice cu un ritm ridicat al biletelor SNCFR.

•

concediu este autoturismul personal ales de 380 dintre persoaneleintervievate, deci de mai mult de jumătate din eşantion, ce a

apreciat confortul, flexibilitatea şi independenţa asigurată decălătoria cu maşina. Următorul mijloc de deplasare, preferat maiales de cei ce nu posedă autoturism proprietate personală a fost

trenul, în ciuda permanentelor creşteri ale tarifelor biletelor detren. Trenul este ales în special de tineri, elevi, studenţi pentrurapiditate şi siguranţă.

Tabelul 9.25

şantionului

Tren 230 34

Autocar 14 2

Microbuz 35 5

Autoturism personal 380 56

Alte mijloace 18 3

TOTAL 677 100%




2.66%

56.13%

33.97%

2.07%

5.17%

Tren Autocar Microbuz Autoturism personal Alte mijloace

Figura 9.39 Structura eşantionului după mijlocul preferat de transport

• ijloc de transport

• Opţiunea majorităţii arată că aceasta prefer ă să se deplaseze înconcediu în primul rând cu familia şi prietenii. Diferenţe devârstă influenţează semnificativ statistic opţiunile de transport.De exemplu, cei cu vârsta de peste 55 de ani prefer ă să sedeplaseze cu un mod de transport care să nu le pună în pericol

siguranţa şi sănătatea. Turistul între 35 şi 50 de ani prefer ă să

călătorească cu propria maşină, ceea ce îi asigura confortul dorit.Aceste două grupuri identificate au deja bine conturat, bineformat un comportament de călătorie.

Ierarhia motivelor alegerii celui mai utilizat mrelevă printr-o întrebare deghizată şi o ierarhie a atributelor,caracteristicilor cele mai preferate de turistul tipic aflat în

concediu. Deşi aşteptările determinate de permanenta săr ăcire a

populaţiei ne-ar fi îndreptăţit să credem că factorul cel maiimportant pentru turistul român aflat în concediu este preţul şicumpărarea celor mai ieftine servicii, rezultatele sondajului

contrazic ipoteza f ăcută. Cel mai important factor pentru turistulromân tipic, ce petrece în medie un singur sejur pe an, cu o

durată de 7,2 zile, este confortul, urmat de independenţa demişcare necesar ă unui turist ce nu este „sedentar” şi doar pe

locul trei acesta acordă importanţă preţurilor.




Motivaţiile alegerii celui mai utilizat mijloc de transport

Tabel 9.26

Motivaţie Număr răspunsuri Procent faţă de totaleşantion

Preţ scăzut 115 17

Rapiditate 27 4

Independenţă 195 29

Confort 346 51

Siguranţă 98 14

Comoditate 87 13

Unicitate 51 8Altele 60 9

115

27

195

346

9887

5160

0

50

100

150

200

250

300

350

R a p i d

i t a t e

C o m f

o r t

C o m o

d i t a t e

U n i c i t

a t e A l t

e l e

Figura 9.40 Ierarhia motivelor alegerii celui mai utilizat mijloc de transport

oteza anterioar ă sondajului, aceea că săr ăcirea populaţiei datorată

procese

Ip

lor economice a determinat scăderea ponderii cheltuielilor pentruservicii, este infirmată pe măsur ă ce avansăm în analiza r ăspunsurilor laîntrebări.




10.0%

8.9%

5.2%6.1% 11.7%

2.8%

19.9%

35.3%

Preţ scăzut Rapiditate Independenţă Confort

Siguranţă Comoditate Unicitate Altele

Figura 9.41 Structura eşantionului după ierarhia motivelor

Turistul român tipic, nu doar că nu renunţă la a-şi petrece concediul

în afara localităţii de domiciliu, dar prefer ă pe primul loc ca mod de cazarehotelul şi nu modalităţi de cazare mai ieftine, ca de exemplu cazarea „lagazdă” sau în camping. Cei ce prefer ă să locuiască pe timpul concediului încamping sau căsuţe o fac din pasiune pentru această formă de turism şi nu

datorită restricţiilor materiale.

Tipuri de cazare preferate

Tabelul 9.27Tip de cazare Număr răspunsuri Procent faţă de total eşantion

Hotel 460 68%

Motel 34 5%

Căsuţe 47 7%

Camping 74 11%

Locuinţe particulare 155 23%

Altele 46 7%




460

34 4774

155

46

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

500

Hotel Motel Căsuţe Camping Locuinţeparticulare

Altele

Figura 9.42 Ierarhia tipurilor de cazare preferate

• La întrebarea „Ce tipuri de servicii a ţ i pl ătit în avans?” ,întrebare cu r ăspunsuri multiple, aproape 40% au r ăspuns că au

plătit pensiune completă, urmaţi de 31% ce au plătit doar pentrudemipensiune şi 17,5% ce au plătit în avans şi pentru transport,

aceştia din urmă f ăcând parte din categoria celor ce şi-au rezervat bilete dus-întors prin SNCFR. Distribuţia este asemănătoare şi înceea ce priveşte preferinţele, rezultând că aşteptările, dorinţeleromânilor sunt conectate la posibilităţile proprii fiecăruia,

preferinţele, nevoile nu depăşesc resursele, datorită unei abordărirealiste a realităţilor economice înconjur ătoare.

Influenţa schimbărilor economice asupra mediului înconjur ător este percepută de către persoanele intervievate prin conştientizarea efectelor negative ale utilizării autoturismelor asupra calităţii aerului. Deşi s-a doveditcă în opinia turistului român tipic, folosirea autoturismelor are o influenţă deosebit de negativă asupra mediului, apreciată de către 72% dintre cei

intervievaţi (cu o notă medie de –1,116 conform scalei de la –2: influenţă total nefavorabilă la +2: influenţă total favorabilă), aceştia nu sunt dispuşi




să diminueze transportul cu maşina personală datorită concentr ăriieforturilor lor de a avea o să ptămână pe an tr ăită la standarde occidentale.

Scala de măsurare a fost: –2: influenţă total nefavorabilă;-1: influenţă nefavorabilă;

0: nici o influenţă;+1: influenţă favorabilă;+2: influenţă foarte favorabilă.

Rezultatele sunt sintetizate în indicatorii tendinţei centrale şi de

împr ăştiere în tabelul 9.28:

Indicatori sintetici ai răspunsurilor referitoare la influenţa maşiniiasupra mediului înconjurător

Tabelul 9.28

Număr r ăspunsuri: Validate: 643

Non r ăspunsuri: 24

Media aritmetică - 1.1167

Mediana - 1.0000Modul - 2

Abaterea standard + 1.13

Asimetria r ăspunsurilor 0. 45

De asemenea, majoritatea persoanelor (77%) sunt conştiente deinfluenţa negativă pe care o are folosirea autoturismului şi asupra traficului,

apărând un cerc vicios al problemelor întâlnite de turişti şi cauzate de cătreturişti.

• Caracterizarea eşantionului este completată de către distribuţiile

persoanelor intervievate după variabilele demografice desegmentare ca venitul net al gospodăriei, numărul de membrii dingospodărie, raportul dintre venitul mediu pe membru al

gospodăriei şi costul unui sejur, vârsta, profesie, stare civilă, sexşi regiunea istorică şi pe judeţe.




În ceea ce priveşte distribuţiile după venit se observă că eşantionuleste relativ egal, distribuit pe clase de venit, astfel:

Distribuţia pe intervale ale venitului net pe total gospodărie

Tabelul 9.29

Clase de venit (mil. ROL) Frecvenţe relative (%)

< 3 mil. lei 13.9

3 - 5 mil. lei 26.8

5 - 7 mil. lei 17.1

7 - 9 mil. lei 16.8

> 9 mil. lei 25.5

Total 100%

Persoana tipică intervievată provine dintr-o gospodărie cu un venit

net mediu de 7.24 lei pe lună şi un număr mediu de 3,03 membri ,distribuţiile obţinute fiind normale.

În ceea ce priveşte valoarea cheltuielilor pentru petrecerea sejurului

destinat concediului se observă o distribuţie egală a r ăspunsurilor între

variantele propuse, astfel:

Distribuţia răspunsurilor referitoare la raportul dintre cheltuiala mediepentru concediu şi venitul mediu net lunar al gospodăriei

Tabelul 9.30

Variante de cheltuieli comparativcu venitul mediu net lunar pe gospodărie

Frecvenţe relative

Mai puţin decât venitul mediu lunar net al gospodăriei 22,9Egal cu venitul mediu lunar net al gospodăriei 27,7

Cu jumătate mai mult decât venitul mediu lunar netal gospodăriei

18,4

Dublu faţă de venitul mediu lunar net al gospodăriei 21,0

Mai mult decât dublu faţă de venitul mediu lunar netal gospodăriei

10,0

Total 100%




Persoana tipică intervievată în calitate de turist intern are o vârstă medie de 37 de ani, valoare ce s-a dovedit reprezentativă deoarececolectivitatea este omogenă, cu un coeficient de variaţie de 0,33. Jumătate

dintre subiecţi au fost mai tineri de 35 de ani şi jumătate au fost maivârstnici de 35 de ani. Pentru acesta variabila determinantă în stabilirea unuianumit comportament de călătorie în concediu este confortul primit şi

calitatea serviciilor mult mai mult decât nivelul venitului său şi tarifulserviciilor de recreere. Atitudinea turistului depinde mai mult deîmbunătăţirea condiţiilor oferite şi nu de preţul acestora sau de situaţiaeconomică în general.

Pentru a reuşi ca societatea civilă să imprime un anumitcomportament de petrecere a timpului destinat concediilor astfel încât acestasă contribuie semnificativ la protecţia mediului înconjur ător, ca element de

bază al dezvoltării umane, studiul recomandă formarea de parteneriatesociale între operatorii de turism, prestatorii de servicii de recreere şi

prestatorii de servicii de transport, în paralel cu dezvoltarea de campanii deeducaţie civică şi socială, orientate mai ales spre grupul ţintă al tinerilor,

considerat a fi mai flexibil, plin de energie şi deschis schimbărilor.



Capacitatea de cazare turistică existentă în cele opt regiu

în perioada 1990-2003

Regiunea 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 199

Nord-Est 24986 23321 22647 21134 21779 20250 18814 19096 19131 1

Sud-Est 162799146527141917139281132505133739 134484133296133006133

Sud 26900 25955 23398 23506 23583 23082 23641 23744 23139 223

Sud-Vest 26376 22230 18766 18046 17875 17462 17010 17118 16890 153

Vest 26006 21036 23713 23335 23096 22919 22028 22304 22288 213

Nord-Vest 29102 24732 24270 23357 26259 26044 26943 26472 27231 26

Centru 44241 38600 37632 35244 38794 37584 36513 36997 36915 360

Bucureşti 12826 10006 10190 9133 8588 8459 9223 8916 8668 90

România 353236312407302533293036292479289539 288656287943287268282

Sursa: Anuarul Statistic al României 2004, INS, Bucureşti, 2005, p. 840 , Anuaru

Bucureşti, 2004, p. 839, Anuarul Statistic al României 2002, INS, Bucureşti României 2001, INS, Bucureşti, 2002, p. 810, Anuarul Statistic al României 2

Statistică teritorial ă , INS, Bucureşti, 2001, p. 325-334.



Capacitatea de cazare turistică în funcţiune în cele opt regiuni ale Rom

Regiunea 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998

Nord-Est 6233,9 6645,3 5766,3 5386,7 5465,8 5265,2 5272,8 5093 4941

Sud-Est 26260,217965,914602,515428,514303,8 15044 15086,814190,713929,

Sud 7149,1 6673,9 6289,1 6355,4 5352,3 4817,8 4894,7 4939,1 6023,2

Sud-Vest 6790,3 5906,1 5167,6 4926,3 4135,3 4149,8 4095 4238,8 4082,3Vest 6919,5 5997,7 5382,2 5831,9 5540,2 5793,8 5615,7 5363,3 5562,5

Nord-Vest 7860,1 7078 6102,9 7115,7 6938,8 6785,6 6852,8 6579,7 6720,

Centru 11645,4 10131,4 9160,5 9076,7 8244,6 8585,9 8586,5 8681,2 8837,9

Bucureşti 4163,7 3726,2 3399,2 3313 3273,8 3097,7 3234,2 2940,5 3065,9

România 77022 64124 55870.3 57434.253254.6 53539.8 53638.552026.3 53163.

Sursa: Anuarul Statistic al României 2004, INS, Bucureşti, 2005, p. 840, Anuarul

Bucureşti, 2004, p. 839, Anuarul Statistic al României 2002, INS, Bucureşti, României 2001, INS, Bucureşti, 2002, p. 810, Anuarul Statistic al României 2

Statistică teritorial ă , INS, Bucureşti, 2001, p. 325-334.



Numărul de unităţi de cazare turistică (total) în cele

ale României în perioada 1992-2003

Regiunea 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Nord-Est 207 195 202 195 228 244 254 26

Sud-Est 1414 890 905 934 938 933 938 983

Sud 299 288 299 331 324 324 314 295

Sud-Vest 191 180 199 191 182 187 186 157

Vest 210 204 217 232 231 243 255 250

Nord-Vest 207 216 233 250 252 265 339 39

Centru 552 595 663 650 682 728 722 795

Bucureşti 124 114 122 122 128 125 119 116

România 3204 2682 2840 2905 2965 3049 3127 3250

Sursa: Anuarul Statistic al României 2004, INS, Bucureşti, 2005, p. 841 , Anuarul S

Bucureşti, 2004, p. 840, Anuarul Statistic al României 2002, INS, BucStatistic al României 2001, INS, Bucureşti, 2002, p. 810, Anuarul Stat

Bucureşti, 2001, p. 806, Anuarul Statistic al României 1999, CNS, BucStatistic al României 1998, CNS, Bucureşti, 1999, p. 846, Anuarul Stat

Bucureşti, 1998, p. 920, Anuarul Statistic al României 1994, CNS, Buc

Statistic al României 1993, CNS, Bucureşti, 1994, p. 808.



Numărul de sosiri (turişti cazaţi) în cele opt regiuni ale Românie

Regiunea 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998

Nord-Est 1558,7 1389,8 1120,3 923,9 846,4 820 780,8 662,8 63

Sud-Est 2343,2 1789,2 1517,2 1400 1283,9 1395,4 1293,8 1128,7 1170,7

Sud 1368,1 1184,9 1045,8 903,7 763,7 816,5 729,5 666,9 641,7

Sud-Vest 1024,5 793,2 642,5 576 495,4 544,6 506,2 433,8 374,4

Vest 1375,1 923,8 783,5 705,9 695,2 648,1 619 515,9 520,3

Nord-Vest 1505,8 1099,6 910,3 1053,8 850,2 805,6 781 619,2 605

Centru 2001,7 1494,5 1287,1 1177,9 1114,8 1172,9 1234,7 980,2 927,6

Bucureşti 1119,5 928,9 708,5 825 955,1 867,1 649,9 718,9 675,2

România 12297 9603 8015 7566 7005 7070 6595 5727 5552

Sursa: Anuarul Statistic al României 2004, INS, Bucureşti, 2005, p. 840 , Anuarul Statis

2004, p. 839, Anuarul Statistic al României 2002, INS, Bucureşti, 2003, p. 789, An

Bucureşti, 2002, p. 810, Anuarul Statistic al României 2000, INS, Bucureşti, 200

Bucureşti, 2001, p. 325-334.




Anexa 10

Analiza varianţei teritoriale a capacităţii de cazare existente

în anul 2003 în funcţie de regiuni

RegiuniCapacitate de

cazare existentă( )2iy

jy − ( )20y

jy −

1. Nord - Est

Bacău 3333 114808,0278 10122699,7642

Botoşani 1449 2387540,0278 25660496,3356

Iaşi 3325 109450,6944 10173669,6689

Neamţ 3482 237981,3611 9196778,2880

Suceava 5577 6671028,0278 879129,4785

Vaslui 799 4818756,6944 32668301,0975

Total 17965 14339564,8333 88701074,6327

2. Sud - Est

Br ăila 1859 398914071,3611 21674788,7166

Buzău 2653 367827648,0278 14912101,6689

Constanţa 119785 9594822860,0278 12830179201,0975

Galaţi 1273 422665628,0278 27474570,2404

Tulcea 3157 348749400,0278 11273605,6689Vrancea 2264 382900101,3611 18067762,2880

Total 130991 11515879708,8333 12923582029,6803

3.Sud

Argeş 4240 1290171,4490 5173891,8118

Călăraşi 533 6610775,5918 35779766,4308

Dâmboviţa 2355 561215,0204 17302430,6213

Giurgiu 939 4687843,5918 31087527,7642

Ialomiţa 2951 23452,7347 12699380,7166

Prahova 9810 44968520,0204 10859535,6213Teleorman 901 4853838,4490 31512718,8118

Total 21729 62995816,8571 144415251,7778

4.Sud - Vest

Dolj 1179 3398123,56 28468830,6213

Gorj 1159 3472259,56 28682655,3832

Mehedinţi 1358 2770227,36 26590720,0023

Olt 725 5278046,76 33519688,7166

Vâlcea 10691 58807425,96 17442157,8594

Total 15112 73726083,2 134704052,5828



Anexa



jy − ( )20y

jy −

5. Vest

Arad 4472 498789,06 4172292,5737

Caraş-Severin 6583 1973322,56 4675,9546

Hunedoara 4720 209993,06 3220657,5261

Timiş 4938 57720,06 2485727,6213

Total 20713 2739824,75 9883353,6757

6. Nord - Vest

Bihor 10475 41237802,7778 15684617,2880

Bistriţa-Năsăud 2752 1693468,4444 14157302,0975

Cluj 4606 305440,4444 3642826,6689

Maramureş 3293 578106,7778 10378829,2880

Satu Mare 2175 3528136,1111 18832293,4785Sălaj 1019 9207178,7778 30201828,7166

Total 24320 56550133,3333 92897697,5374

7. Centru

Alba 1397 16506614,6944 26190024,7166

Braşov 9611 17232184,6944 9587575,0023

Covasna 3929 2343450,6944 6685425,8594

Harghita 6185 525866,6944 108648,7166

Mureş 7188 2986560,0278 453441,9070

Sibiu 4449 1021784,0278 4266782,0499Total 32759 40616460,8333 47291898,2517

8. Bucureşti

Ilfov 1386 13151502,25 26302733,3356

Mun. Bucureşti 8639 13151502,25 4512994,4308

Total 10025 26303004,5 30815727,7664

Total general 273614 11793150597,1405 13472291085,9048



Indicii de utilizare netă a capacităţii de cazare în f

în cele opt regiuni ale României în perioada 199

Regiunea 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 19

Nord-Est 61,4 46,1 43,7 40,4 37,6 37,7 35,9 31,7 33,2

Sud-Est 53,8 52,9 52,3 49,6 48,4 51,4 47,2 43 44,5 4

Sud 58,8 52,6 45,5 41,1 44,6 49,5 45,1 43,2 32,6 29

Sud-Vest 59,8 46,2 45,8 42,0 47,8 49,3 43,8 39,7 39,7 4

Vest 59,1 49,0 43,6 36,0 40,1 38,7 33,7 31,9 31,5 35

Nord-Vest 62,5 46,1 41,9 38,1 36,3 37,5 32,0 29,7 28,6

Centru 54,5 46,0 41,5 38,7 42,4 41,4 38,9 34,8 32,0 29

Bucureşti 72,5 60,6 58,3 57,9 52,6 52,5 43,5 47,5 40,9 38

România 57.8 49.8 46.7 43.1 43.7 45 40.7 37.7 36.1 34

Sursa: Anuarul Statistic al României 2004, INS, Bucureşti, 2005, p. 840, Anuar

INS, Bucureşti, 2004, p. 839, Anuarul Statistic al României 2002, INS, BuStatistic al României 2001, INS, Bucureşti, 2002, p. 810, Anuarul Stat

Bucureşti, 2001, p. 812, Statistică teritorial ă , INS, Bucureşti, 2001, p. 325-3



Nivelul mediu, modificarea medie absolută şi ritmul mediu de cre

ce caracterizează activitatea turistică intern

Capacitatea de cazare existentă

(locuri)

Capacitatea de cazare

în funcţiune

(mii loc.-zile)

Nr. de turişti cazaţi

(mii)

Indicatori

Regiunea y Δ R y Δ R y Δ R

Nord-Est19881,9 -540,1 -2,51 5266,4 -97,8 -1,74 819,5 -77,4 -7,66

Sud-Est136264,8 -2446,8 -1,66 15170,0 -971,6 -4,92 1307,7 -101,9 -6,20

Sud23224,6 -397,8 -1,63 5894,6 -93,5 -1,42 779,3 -61,2 -6,49

Sud-Vest17460,0 -866,5 -4,19 4451,9 -237,6 -4,56 505,2 -53,9 -8,47

Vest22277,9 -407,2 -1,74 5551,8 -128,3 -2,10 674,9 -65,8 -7,21

Nord-Vest

25669,7 -367,8 -1,37 6769,6 -116,8 -1,64 803,9 -66,8 -6,40Centru36654,7 -883,2 -2,28 9057,5 -240,8 -2,38 1110,9 -88,8 -6,40

Bucureşti9315,7 -215,5 -1,88 3253,4 -66,7 -1,78 730,0 -41,1 -4,87

Media pe ţar ă36343.7 - - 6926.9 - - 841.4 - -

România290749.2 -6124.8 -1.95 55365,1 -1953,1 -3,03 6731,3 -556,9 -6,61

Sursa: Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 2004, IN României 2003, INS, Bucureşti, 2004, p. 839, 840 , Anuarul Statistic

Anuarul Statistic al României 2001, INS, Bucureşti, 2002 , p. 8

Bucureşti, 2001, p. 806 , Statistică teritorial ă , INS, Bucureşti , 20

CNS, Bucureşti, 2000, p. 938 , Anuarul Statistic al României 1998 României 1997, CNS, Bucureşti , 1998, p. 920 , Anuarul Statistic

Anuarul Statistic al României 1994, CNS, Bucureşti, 1995, p. 862 ,

1994, p. 808.




Anexa 8


în anul 1994 în funcţie de provincia istorică

Provincii

istorice

Capacitate de

cazare existentă ( )2i j yy − ( )20 j yy −

1. Banat

Caraş-Severin 8657 2313441,00 2320643,6653

Timiş 5615 2313441,00 2306249,5297

Total 14272 4626882,00 4626893,1950

2. Crişana-Maramureş

Arad 3423 2471184,00 13768805,4241

Bihor 10547 30824704,00 11651066,7673

Maramureş 3840 1334025,00 10848025,5847

Satu Mare 2170 7980625,00 24637663,4787

Total 19980 42610538,00 60905561,2547

3. Dobrogea

Constanţa 120691 3456381681,00 12895275350,1465

Tulcea 3109 3456381681,00 16197679,6389

Total 123800 6912763362,00 12911473029,7854

4. Moldova

Bacău 6129 8667136,00 1009289,6749

Botoşani 1505 2822400,00 31681521,8317

Galaţi 1899 1653796,00 27401394,1609

Iaşi 3110 5625,00 16189631,3707

Neamţ 3486 90601,00 13305234,5275

Suceava 6235 9302500,00 807543,2457

Vaslui 1314 3500641,00 33868141,0579

Vrancea 1802 1912689,00 28426322,1763Total 25480 27955388,00 152689078,0455

5. Muntenia

Argeş 4413 483720,25 7401849,9061

Br ăila 2543 1379450,25 21073921,4401

Buzău 2461 1578792,25 21833509,4325

Călăraşi 329 11481932,25 46303045,2349

Dâmboviţa 3942 50400,25 10186528,2283

Giurgiu 573 9887880,25 43041919,7941

Ialomiţa 2719 997002,25 19488994,2369

Prahova 10517 46233200,25 11447164,8133

Teleorman 1090 6903756,25 36525513,1347Mun. Bucureşti 8588 23721770,25 2115180,1711

Total 37175 102717904,50 219417626,3918



Anexa

Provincii

istorice

Capacitate de


6.Oltenia

Dolj 1163 5817744,00 35648471,5561

Gorj 1950 2640625,00 26870062,4827

Mehedinţi 2100 2175625,00 25337472,2527

Olt 1325 5062500,00 33740230,1077

Vâlcea 11337 60248644,00 17668284,8893

Total 17875 75945138,00 139264521,2884

7.Transilvania

Alba 2222 10034323,29 24124149,5323

Bistriţa-Năsăud 3415 3899440,09 13828239,5697

Braşov 11056 32106955,69 15384954,2535

Cluj 4810 336052,09 5399275,4307

Covasna 4235 1333332,09 8402079,6457

Harghita 9399 16074486,49 5131882,6609

Hunedoara 5401 127,69 3002020,9245

Mureş 6376 972787,69 574009,4295Sălaj 1477 15309221,29 31997509,3413

Sibiu 5506 13525,69 2649192,7635

Total 53897 80080252,10 110493313,5514

Total general 292479 7246699464,60 13598870023,5122




Anexa 9


în anul 2003 în funcţie de provincia istorică

Provinciiistorice

Capacitate decazare existentă

( )2i j yy − ( )20 j yy −

1. Banat

Caraş-Severin 6583 676506,25 8192,4575

Timiş 4938 676506,25 3012002,5794

Total 11521 1353012,50 3020195,0369


Arad 4472 399108,0625 4846655,9453

Bihor 10475 28850326,5625 14451309,5306

Maramureş 3293 3278815,5625 11427862,7014

Satu Mare 2175 8577576,5625 20236611,9697

Total 20415 41105826,7500 50962440,1469

3. Dobrogea

Constanţa 119785 3400522596,00 12794208673,4331

Tulcea 3157 3400522596,00 12365858,0184

Total 122942 6801045192,00 12806574531,4515

4. Moldova

Bacău 3333 416347,5625 11159021,7258

Botoşani 1449 1534501,5625 27295527,6770Galaţi 1273 2001517,5625 29165531,9697

Iaşi 3325 406087,5625 11212533,9209

Neamţ 3482 630833,0625 10185750,0916

Suceava 5577 8347765,5625 1202338,9941

Vaslui 799 3567376,5625 34509893,5306

Vrancea 2264 179564,0625 19443797,7989

Total 21502 17083993,5000 144174395,7085

5. Muntenia

Argeş 4240 376259,56 5921981,6038Br ăila 1859 3124409,76 23179527,6770

Buzău 2653 947896,96 16164518,3111

Călăraşi 533 9570360,96 37705890,0184

Dâmboviţa 2355 1616966,56 18649547,5794

Giurgiu 939 7223193,76 32884630,1160

Ialomiţa 2951 456435,36 13857097,0428

Prahova 9810 38234435,56 9837555,7501

Teleorman 901 7428895,36 33321897,0428

Mun. Bucureşti 10025 40939522,56 11232470,5062Total 36266 109918376,40 202755115,6478



Anexa

Provincii

istorice

Capacitate de


6.Oltenia

Dolj 1179 3398123,56 30189664,2623

Gorj 1159 3472259,56 30409844,7501

Mehedinţi 1358 2770227,36 28254669,8965

Olt 725 5278046,76 35384797,3355

Vâlcea 10691 58807425,96 16140208,2623

Total 15112 73726083,20 140379184,5068

7.Transilvania

Alba 1397 10167169,96 27841580,9453

Bistriţa-Năsăud 2752 3362088,96 15378257,8965

Braşov 9611 25254645,16 8628834,6038

Cluj 4606 416,16 4274606,6770Covasna 3929 431123,56 7532347,1892

Harghita 6185 2558080,36 238644,1648

Hunedoara 4720 18063,36 3816209,8965

Mureş 7188 6772485,76 264697,7014

Sălaj 1019 12720635,56 31973508,1648

Sibiu 4449 18659,56 4948454,5062

Total 45856 61303368,40 104897141,7454

Total general 273614 7105535852,75 13452763004,2439




Anexa 10





jy − ( )20y

jy −

1. Nord - Est

Bacău 3333 114808,0278 10122699,7642

Botoşani 1449 2387540,0278 25660496,3356

Iaşi 3325 109450,6944 10173669,6689

Neamţ 3482 237981,3611 9196778,2880

Suceava 5577 6671028,0278 879129,4785Vaslui 799 4818756,6944 32668301,0975

Total 17965 14339564,8333 88701074,6327

2. Sud - Est

Br ăila 1859 398914071,3611 21674788,7166

Buzău 2653 367827648,0278 14912101,6689

Constanţa 119785 9594822860,0278 12830179201,0975

Galaţi 1273 422665628,0278 27474570,2404

Tulcea 3157 348749400,0278 11273605,6689

Vrancea 2264 382900101,3611 18067762,2880

Total 130991 11515879708,8333 12923582029,68033.Sud

Argeş 4240 1290171,4490 5173891,8118

Călăraşi 533 6610775,5918 35779766,4308

Dâmboviţa 2355 561215,0204 17302430,6213

Giurgiu 939 4687843,5918 31087527,7642

Ialomiţa 2951 23452,7347 12699380,7166

Prahova 9810 44968520,0204 10859535,6213

Teleorman 901 4853838,4490 31512718,8118

Total 21729 62995816,8571 144415251,7778

4.Sud - Vest

Dolj 1179 3398123,56 28468830,6213

Gorj 1159 3472259,56 28682655,3832

Mehedinţi 1358 2770227,36 26590720,0023

Olt 725 5278046,76 33519688,7166

Vâlcea 10691 58807425,96 17442157,8594

Total 15112 73726083,2 134704052,5828



Anexa



jy − ( )20y

jy −

5. Vest

Arad 4472 498789,06 4172292,5737

Caraş-Severin 6583 1973322,56 4675,9546Hunedoara 4720 209993,06 3220657,5261

Timiş 4938 57720,06 2485727,6213

Total 20713 2739824,75 9883353,6757

6. Nord - Vest

Bihor 10475 41237802,7778 15684617,2880

Bistriţa-Năsăud 2752 1693468,4444 14157302,0975

Cluj 4606 305440,4444 3642826,6689

Maramureş 3293 578106,7778 10378829,2880

Satu Mare 2175 3528136,1111 18832293,4785

Sălaj 1019 9207178,7778 30201828,7166Total 24320 56550133,3333 92897697,5374

7. Centru

Alba 1397 16506614,6944 26190024,7166

Braşov 9611 17232184,6944 9587575,0023

Covasna 3929 2343450,6944 6685425,8594

Harghita 6185 525866,6944 108648,7166

Mureş 7188 2986560,0278 453441,9070

Sibiu 4449 1021784,0278 4266782,0499

Total 32759 40616460,8333 47291898,2517

8. BucureştiIlfov 1386 13151502,25 26302733,3356

Mun. Bucureşti 8639 13151502,25 4512994,4308

Total 10025 26303004,5 30815727,7664

Total general 273614 11793150597,1405 13472291085,9048




Anexa 12

Analiza varianţei teritoriale a capacităţii de cazare în funcţiune în anul

2003 în funcţie de provincia istorică

Provincii

istorice

Capacitate

de cazare

în funcţiune

( )2iy jy − ( )20y jy −

1. Banat

Caraş-Severin 1855 37056,25 354838,1493

Timiş 1470 37056,25 44387,2957

Total 3325 74112,50 399225,4450


Arad 870 106113,0625 151567,7835

Bihor 2945 3059875,5625 2841526,9298

Maramureş 652 295664,0625 368834,0274

Satu Mare 316 773960,0625 889847,1005

Total 4783 4235612,7500 4251775,8412

3. Dobrogea

Constanţa 11344 30145590,25 101700829,7347

Tulcea 363 30145590,25 803384,2957

Total 11707 60291180,50 102504214,0303

4. Moldova

Bacău 933 46872,25 106482,8322Botoşani 383 111222,25 767931,6127

Galaţi 309 166056,25 903102,5396

Iaşi 756 1560,25 253328,0761

Neamţ 1052 112560,25 42980,3688

Suceava 1641 854700,25 145681,8566

Vaslui 198 268842,25 1126393,9298

Vrancea 460 65792,25 638907,7835

Total 5732 1627606,00 3984808,9994



Anexa

Provincii

istorice

Capacitate

de cazare

în funcţiune

( )2iy jy − ( )20y jy −

5. Muntenia

Argeş 1075 1346,89 33972,7835

Br ăila 522 266565,69 543636,4664

Buzău 632 165079,69 393526,7103

Călăraşi 177 741837,69 1171410,2469

Dâmboviţa 737 90781,69 272815,1249

Giurgiu 232 650119,69 1055380,3688

Ialomiţa 661 142355,29 357983,3200

Prahova 2824 3188724,49 2448232,6615

Teleorman 227 658207,69 1065678,5396Mun. Bucureşti 3296 5097209,29 4148077,3444

Total 10383 11002228,10 11490713,5663

6.Oltenia

Dolj 302 192019,24 916455,9786

Gorj 343 157767,84 839636,9786

Mehedinţi 415 105755,04 712871,3200

Olt 140 360240,04 1252870,7103Vâlcea 2501 3100416,64 1541776,4908

Total 3701 3916198,80 5263611,4783

7.Transilvania

Alba 401 638560,81 736708,1981

Bistriţa-Năsăud 729 221935,21 281236,1981

Braşov 3650 6002010,01 5715364,8566

Cluj 1446 60466,81 34850,5152

Covasna 1048 23134,41 44654,9054

Harghita 1327 16103,61 4580,9786

Hunedoara 1057 20477,61 40932,1981

Mureş 1095 11046,01 27000,1005

Sălaj 254 895105,21 1010662,4176

Sibiu 994 42477,21 70393,1493

Total 12001 7931316,90 7966383,5175

Total general 51632 89078255,55 135860732,8780




Anexa 13

Analiza varianţei teritoriale a capacităţii de cazare în funcţiune


Regiuni

Capacitate

de cazare

în funcţiune

( )2iy j

y − ( )20y j

y −

1. Nord - Est

Bacău 933 11200,6944 87813,4444

Botoşani 383 197284,0278 716280,1111

Iaşi 756 5064,6944 224044,4444

Neamţ 1052 50550,0278 31447,1111

Suceava 1641 662324,6944 169469,4444

Vaslui 198 395850,6944 1063648,4444

Total 4963 1322274,8333 2292703,0000

2. Sud - Est

Br ăila 522 3061333,4444 500320,4444

Buzău 632 2688506,7778 356807,1111

Constanţa 11344 82307232,1111 102306481,7778

Galaţi 309 3852060,4444 847013,4444

Tulcea 363 3643008,4444 750533,4444

Vrancea 460 3282136,1111 591873,7778

Total 13630 98834277,3333 105353030,0000

3.Sud

Argeş 1075 51723,7551 23818,7778

Călăraşi 177 449666,0408 1107405,4444

Dâmboviţa 737 12226,0408 242392,1111

Giurgiu 232 378928,1837 994673,7778

Ialomiţa 661 34808,8980 323002,7778

Prahova 2824 3906269,8980 2542961,7778

Teleorman 227 385108,8980 1004672,1111

Total 5933 5218731,7143 6238926,7778

4.Sud - Vest

Dolj 302 192019,24 859947,1111

Gorj 343 157767,84 785586,7778

Mehedinţi 415 105755,04 663138,7778

Olt 140 360240,04 1186647,1111

Vâlcea 2501 3100416,64 1617136,1111

Total 3701 3916198,8 5112455,8889



Anexa

RegiuniCapacitate

de cazare

în funcţiune

( )2iy j

y − ( )20y j

y −

5. VestArad 870 196249,00 129120,4444

Caraş-Severin 1855 293764,00 391458,7778

Hunedoara 1057 65536,00 29698,7778

Timiş 1470 24649,00 57920,4444

Total 5252 580198,00 608198,4444

6. Nord - Vest

Bihor 2945 3564544,00 2943512,1111

Bistriţa-Năsăud 729 107584,00 250333,4444

Cluj 1446 151321,00 46944,4444Maramureş 652 164025,00 333313,7778

Satu Mare 316 549081,00 834177,7778

Sălaj 254 644809,00 951275,1111

Total 6342 5181364,00 5359556,6667

7. Centru

Alba 401 1036663,3611 686136,1111

Braşov 3650 4976617,3611 5859627,1111

Covasna 1048 137764,6944 32881,7778

Harghita 1327 8494,6944 9538,7778Mureş 1095 105084,0278 18045,4444

Sibiu 994 180766,6944 55381,7778

Total 8515 6445390,8333 6661611,0000

8. Bucureşti

Ilfov 298 1822500,00 867381,7778

Mun. Bucureşti 2998 1822500,00 3128181,7778

Total 3296 3645000,00 3995563,5556

Total general 51632 125143435,5143 135622045,3333




Anexa 14

Anexa 9

Sursa: Anuarul Statistic al României



Anexa

Anexa 15

Harta administrativă a României




Anexa 16

Harta Judeţului Prahova



Anexa

Anexa 17.1

Chestionar adresat turiştilor români

Număr chestionar…………Data completării………….Locul completării………...

CHESTIONAR

Stimate domn (doamnă), vă rugăm să ne sprijiniţi în realizarea uneicercetări privind activitatea turistică în Valea Prahovei, r ăspunzând cusinceritate la întrebările din acest chestionar.

Vă asigur ăm de confidenţialitatea r ăspunsurilor dvs.

1. De câte ori aţi fost în Valea Prahovei?

prima dată a doua oar ă a treia oar ă a patra oar ă şi peste

2. Câte zile aţi planificat să staţi în regiunea Valea Prahovei?………………

3. Care sunt principalele motive care v-au determinat să alegeţi ValeaPrahovei?

peisaj, frumuseţi naturale odihnă, recreere, destindere pentru a cunoaşte zona, curiozitate tratament practicarea sporturilor de iarnă cadru natural, nepoluat afaceri călătorie de studii drumeţie, excursii, ascensiuni pe munte vizite la rude, prieteni alte motive (care?)…………………




4. Ce surse de informaţii aţi folosit pentru a alege regiunea ValeaPrahovei? relatări ale cunoştinţelor, rudelor de la Biroul de Informaţii de la Agenţii de Turism prospecte despre regiune pliante despre hoteluri cataloage, ghiduri turistice reclame din ziare, reviste, radio, TV altele (care?)

5. Călătoriţi individual sau în grup?

individual în grup

6. Pentru a veni în Valea Prahovei, aţi f ăcut rezervare? Da (treceţi la întrebările nr. 7, 8) Nu (treceţi la întrebarea nr. 9)

7. Unde aţi f ăcut rezervarea? la agenţia de turism

la hotel altele (unde?)

8. Ce a inclus rezervarea dvs.? transport cazare cu mic dejun semipensiune pensiune completă altele

9. Ce mijloace de transport aţi folosit pentru această călătorie? autoturism tren autocar



Anexa

10. Cum apreciaţi publicitatea f ăcută serviciilor turistice pe ValeaPrahovei?

Foarte bună Bună

Nici bună,nici slabă Slabă

Foarteslabă

11. Ce forme de agrement aţi folosit în sejurul dvs.? baruri terenuri de sport piscină discotecă

sauna altele (care?)

12. Cum apreciaţi relaţia dintre tarifele practicate şi calitatea serviciilor turistice? tarifele ridicate sunt justificate de calitatea deosebită a serviciilor tarifele ridicate nu sunt justificate de calitatea serviciilor există un raport echitabil între calitatea serviciilor turistice şi tarifele

practicate

13. Veţi sf ătui şi alte persoane să vină în locurile văzute de dvs.? Da Nu

14. Practicaţi sporturi de iarnă în Valea Prahovei? Da Nu

15. Care sunt modalităţile prin care vă alcătuiţi bugetul destinat activităţiituristice? economii din salariu împrumuturi bancare împrumuturi de la rude, prieteni alte situaţii (care?)




16. Cât apreciaţi cheltuielile totale pentru şederea dvs. în ValeaPrahovei/persoană?.…….............................(Specificaţi moneda de referinţă: sunt incluse cazarea, masa, service-ul,distracţia, sportul, cumpăr ăturile şi alte cheltuieli auxiliare)

17. Sunteţi dispus să cheltuiţi mai mult la un standard calitativ mai ridicat? Da Nu

18. Specificaţi în ordinea preferinţei, trei aspecte de care sunteţi mulţumiţiîn mod special în Valea Prahovei?

1. ……………………………2. ……………………………3. ……………………………

19. Specificaţi trei aspecte de care sunteţi nemulţumiţi în Valea Prahovei?1. ………………………….2. ………………………….3. ………………………….

20. În următorii trei ani veţi reveni în Valea Prahovei? Da Nu Nu ştiu

La finalul chestionarului vă rugăm să ne r ăspundeţi la câtevaîntrebări personale.

21. În ce categorie de vârstă vă încadraţi? până la 25 de ani între 26-35 de ani între 36-45 de ani între 46-55 de ani între 56-65 de ani peste 65 de ani

22. Sexul: masculin feminin



Anexa

23. Care este profesia dvs.? elev, student muncitor salariat în sfera serviciilor salariat cu studii medii salariat cu studii superioare liber profesionist casnică, pensionar altele (care?)

24. În ce categorie de venit vă încadraţi? sub 3 mil.

3-6 mil. 6-10 mil. peste 10 mil.

25. Localitatea………………………….



Anexa 17.2

CHESTIONAR TURISM

1. Naţionalitatea:

Română

Str ăină

2. Aţi călătorit în ţar ă? Da

Nu

3. Ce zone turistice preferaţi în ţar ă? Zona montană-oraşe

Zona montană-sate şi trasee turistice

Zona litorală

Zone turistice

Delta Dunării Reşedinţe de judeţ

4. Cu ce mijloace de transport călătoriţi în general? Transport rutier

Transport feroviar

Transport aerian Transport naval

5. Care sunt continentele în care aţi călătorit anul trecut? Europa Asia America de Sud

America de Nord

Australia



6. Care a fost modalitatea de cazare preferată? Hoteluri

Hanuri

Cabane turistice

Campinguri Vile turistice

Pensiuni turistice

Popasuri turistice Sate de vacanţă Spaţii de cazare pe nave

7. Care a fost numărul de înnoptări în ultimul concediu? 1 1-3

3-7

> 7

8. Cum vi s-au părut serviciile oferite în ţar ă comparativ cu preţurile

practicate?

Foarte bune Bune

Acceptabile

Proaste

Foarte proaste

9. Cum vi s-au părut serviciile oferite în str ăinătate comparativ cu

preţurile practicate? Foarte bune Bune

Acceptabile

Proaste Foarte proaste

10. Cât aţi fi dispus să cheltuiţi pe un concediu în ţar ă sau str ăinătate?

< 5 milioane 5-10 milioane

10-20 milioane 20-50 milioane

> 50 milioane



11. Cât de des călătoriţi în scopuri turistice? O dată pe an

De două ori pe an

De trei ori pe an

> De trei ori pe an

12. Care este cel mai frecvent tip de turism practicat de dumneavoastr ă?

Excursie Sejur de week-end Concediu

Circuit turistic

13. Vizitaţi Târgul de Turism Internaţional anual de la Romexpo? Da

Nu

14. V-a influenţat Târgul de Turism în alegerea destinaţiei de vacanţă?

Da

Nu

15. Nivel de studii:

Studii medii

Studii superioare

Studii de masterat / doctorat

16. Ce limbi str ăine cunoaşteţi?

Engleza Franceza Germana

Altele

Nici una

17. Sexul:

Masculin

Feminin

18. Număr de membri în familie: < 2

2-4

> 4



19. Venitul pe membru de familie: < 4 milioane

4-10 milioane

> 10 milioane

20. Vârsta:

< 18 ani

18-29 ani 30-45 ani 45-60 ani

> 60 ani



Bibliografie

BIBLIOGRAFIE

ANDREI, T.,STANCU, S.

Statistică , Teorie şi aplica ţ ii, Bucureşti,Editura ALL, 1995

ANGHELACHE, C. România 2000 – 2003. Starea Economică ,Bucureşti, Editura Economică, 2001, 2002,2003, 2004

BĂDIŢĂ, MARIAcoord.

Metode şi tehnici de analiz ă statistică

factorial ă în vederea alinierii serviciilor

turistice la nivelul standardelor UE , Proiectde cercetare f ăr ă finanţare ASE Bucureşti,2003

BĂDIŢĂ, M.,BARON, T.CRISTACHE, S.E.

Statistică pentru afaceri în Comer ţ -Turism,Bucureşti, Editura Luceaf ărul, 2002

BĂDIŢĂ, M.,GOSCHIN, Z.,

CRISTACHE, S. E.

Statistică aplicat ă în economie, Bucureşti,Editura Luceaf ărul, 2002

BĂDIŢĂ, M.,CRISTACHE, S. E.

Dic ţ ionar statistico-economic explicativ,Bucureşti, Editura Luceaf ărul, 2002

BĂDIŢĂ, M.,CRISTACHE, S.E.

Modifică ri în evolu ţ ia şi structura activit ăţ ii

de turism în profil regional a Jude ţ ului

Bra şov, în volumul Probleme actuale ale

dezvolt ă rii regionale în România, 25-26aprilie 2001, Bucureşti, Editura Oscar Print,

Bucureşti, 2001, 284-294 p. (11 p.)

BĂDIŢĂ, M.,CRISTACHE, S.E.

Circula ţ ia turistică a României, tendin ţ e şi

modifică ri structurale, Simpozionul Realiz ă ri

ale turismului românesc în mileniul III ,Facultatea de Comer ţ, Catedra de TurismServicii, Bucureşti, Editura ASE, 2004





Componenta sistematică în modelul de

analiz ă a turismului interna ţ ional al

României, în volumul Dezvoltare regional ă

şi integrare europeană , Simpozionulnaţional al Asociaţiei Române de ştiinţeRegionale, 4-5 aprilie 2002, Bucureşti,Editura Oscar Print, p. 8


Tehnici şi modele de prognoz ă a circuitului

turistic interna ţ ional, Simpozionul naţionalal Asociaţiei Române de Ştiinţe Regionale,în volumul Avantajele competitive ale

dezvolt ă rii regionale, 22-23 mai 2003,Bucureşti, Editura Oscar Print,. (p. 8)

BĂDIŢĂ, M.,CRISTACHE, S. E.,ŞERBAN, D.

Romanian Tourism Development Strategies

and Perspective – From Industry to

Advanced Services, Book of Abstract ERSA, Dortmund, 2002, (p. 1)

BĂDIŢĂ, M.,

CRISTACHE, S. E.,GHIŢĂ, S.

Modifică ri de trend ale circula ţ iei turistice

în România, în volumul Tendin ţ e îndezvoltarea aplica ţ iilor ciberneticii, Congresinternaţional, Băile Felix, 29-31 martie 2001,Academia de Cibernetică „Ştefan Odobleja”,Oradea, Editura Universităţii din Oradea,2002, (p. 18)

BĂDIŢĂ, M.,ŞERBAN, D.,

CRISTACHE, S. E.

Trends and Perspective upon the Evolution

of the International Tourism – From

Industry to Advanced Services, Book of Abstract ERSA, Dortmund, 2002, (p. 1)

BORDÂNC, FL. România – Geografia umană şi economică

contemporană , Bucureşti, EdituraUniversitar ă, 2003



Bibliografie

BRAN, F.,MARIN, D.,SIMION, T.

Turismul rural. Modelul european,Bucureşti, Editura Economică, 1997

BULL, A. The Economics of Travel and Tourism,Editura Pitman, 1991

COCEAN, P.,VLASCEANU, GH.,

NEGOESCU, B.

Geografia general ă a turismului, ediţia„Geografia Generală a Turismului”,Bucureşti, Editura Meteor Pres, 2002

COSMESCU, I. Turismul, fenomen complex contemporan,Bucureşti, Editura Economică, 1998

CRISTACHE, S. E. Metode de calcul şi analiz ă statistică a eficien ţ ei economice în Comer ţ , Bucureşti,Editura ASE, 2003

CRISTACHE, S. E.,IACOB, A. I.

Analiza econometrică a varia ţ iei capacit ăţ ii

de cazare în func ţ iune în România, în A

XXIX-a Sesiune de comunică ri ştiin ţ ifice cu

participare interna ţ ional ă „Tehnologii

moderne în secolul XXI”, 15-16 noiembrie

2001, Academia Tehnică Militar ă ,

Bucureşti, Editura Academiei TehniceMilitare, p. 29-35

CRISTACHE, S. E. Repere ale modifică rilor structurale şi

evolutive ale turismului în Jude ţ ul Bra şov, învolumul Tehnologii moderne în secolul al

XXI-lea, Sesiune de comunicări ştiinţifice cu

participare internaţională, UniversitateaTehnică Militar ă, 15-16 noiembrie 2001,Bucureşti, (p. 8)




CRISTACHE, S. E.,

ŞERBAN, D.

Analiza factorial ă a eficien ţ ei capacit ăţ ii de

cazare în func ţ iune prin metoda indicilor ,Simpozionul Realiz ă ri ale turismului

românesc în mileniul III , Facultatea deComer ţ, Catedra de Turism Servicii,Bucureşti, Editura ASE, 2004

CRISTUREANU, C. Economia imaterialului: tranzac ţ iile

interna ţ ionale cu servicii, Bucureşti, EdituraALL Beck, 2000

DUBOIS, J. Methodologie economique et tehnique

statistique, Montpellier, 1995

GADREY, J. L’Economie des services, Paris,La Découverte, 1992

GEORGESCU-ROEGEN, N. Metoda statistică , ediţia II-a, Bucureşti,Editura Expert, 1998

GLĂVAN, V. Geografia turismului în România, Bucureşti,Editura Institutului EDEN, 1996

GRIGORESCU, A. Analiza economico-financiar ă în strategia

de pia ţă a societ ăţ ilor comerciale cu profil

de comer ţ exterior – teză de doctorat,Bucureşti, 1998

IACOB, A. I. Econometria consumului popula ţ iei,Bucureşti, Editura ASE, 2004

IACOB, A. I. Analiza econometrică a activit ăţ ii turistice a

României în profil teritorial în perioada

1990-2000, în Avantaje competitive şi

dezvoltare regional ă , coord. Dorel Ailenei,Daniela Luminiţa Constantin, Dorin Jula,Bucureşti, Editura Oscar Print, 2004,

p. 244-251



Bibliografie

IACOB, A. I. Analiza statistică a varia ţ iei teritoriale a

capacit ăţ ii de cazare existente şi în func ţ iune

în România în anii 1994 şi 1998, în Probleme actuale ale dezvolt ă rii regionale

în România, coord. Daniela LuminiţaConstantin, Bucureşti, Editura Oscar Print,2002, p. 298-304

IACOB, A. I.,TĂ NĂSOIU, O.

Econometrie-Studii de caz, Bucureşti,Editura ASE, 2005

IONCICĂ, M.,MINCIU, R.,

STĂ NCIULESCU, G.

Economia serviciilor , ediţia II-a, Bucureşti,

Editura Uranus, 1999

ISPAS, A.,PATRICHE, D.,BR ĂTUCU, G.

Economia turismului şi mediului

înconjur ă tor , Braşov, Editura Infomarket,1999

ISTRATE, I.,BRAN, F.,

Perspectiva dezvolt ă rii durabile a turismului

românesc, Bucureşti, Tribuna Economică,nr. 20, 21, 1995

KAUL, R. N. Dynamics of Tourism, ediţia Sterling New Delhi, Poublisher Private LTD., 1985

LANQUAR, R. L’économie du tourisme, Paris, PUF, 1992

LUNDBERG, D. Tourism economics, New York, Wileyand Sons, 1995

MALINVAUD, E. Methodes statistique de l’econometrie, Paris,

Dunod, 1981MANNING, E.,DOUGHERTY, D.

Sustainable tourism, Montreal, UniversityCornell, 1995

MINCIU, R. Economia turismului, Bucureşti, EdituraUranus, 2000




MITRACHE, ST.,MANOLE, V.,BRAN, FL.,STOIAN, M.,ISTRATE, I.

Agroturism şi turism rural , Bucureşti,Editura Fax-Press, 1996

MITRUŢ, C.,ŞERBAN, D.,MITRUŢ, C. A.

Statistics for Business Administration,

Bucureşti, Editura ASE, 2003

NEACSU, N. Turismul şi dezvoltarea durabil ă , Bucureşti,Editura Expert, 2000

NISTOREANU, P. Turismul rural – o afacere mică cu

perspective mari, Bucureşti, EdituraDidactică şi Pedagogică, 1999

OLTEANU, V. Marketingul serviciilor. Teorie şi practică , Bucure şti, Editura Uranus, 1999

SNAK, O. Economia industriei turistice, Bucureşti,

Editura Institutului EDEN, 1993

STANCIULESCU, G.,LUPU, N.,TIGU, G.,

Dic ţ ionar poliglot de termeni utiliza ţ i în

turism, Bucureşti, Editura ALL Beck, 1998

ŞERBAN, D. Statistică pentru studii de marketing şi

administrarea afacerilor , Bucureşti, EdituraASE, 2004

TINARD, Y., Le tourisme: economie et management,

London, Editura Mc. Graw Hill, 1992

VELLAS, F. R. Turismul, tendin ţ e şi previziuni, Bucureşti,Editura Walforth, 1995



Bibliografie

*** Anuarul statistic al României, INS,Bucureşti, 1990 – 2004

*** OMT, Annuaire de Statistique du Tourisme,

vol.1-2, 1992 – 1997

*** Geografia României, vol. 1, 2, 3, 4 ,Bucureşti, Editura Academiei, 1983, 1984,1987, 1992

*** OCDE, Politiques du Tourisme et Tourisme

Internationale dans les Pays membres des

L’OCDE, Paris, 1992

Statistic A Aplicata in Management Turistic (2005) (Badita Et Al.)

Documents

Transcript of Statistic A Aplicata in Management Turistic (2005) (Badita Et Al.)