1.Statistica globalizării si globalizarea statisticii

1.1. Trecutul ca prolog al prezentului globalizării

Procesul globalizării este prezent în economie de o lungă perioadă de timp. Prima

mare expansiune a capitalismului europeana avut loc în secolul al XVI urmată de ocolul

naval în jurul pământului dintre anii 1519 şi 1521. Globalizarea este un fenomen cu

rădăcini prezente în perioada revoluţiei industriale din 1789, moment din care istoria

defineşte în cadrul perioadei globalizarii (1870-2007) patru faze distincte ciclice: prima etapă

a globalizării între 1870 şi 1913, deglobalizarea din perioada 1913-1950, epoca de aur a

globalizării între 1950 şi 1973 şi, în final, al doilea val al globalizării din 1973 şi până în

prezent. Acest val contemporan al globalizării a fost condus de către un ansamblu nou de

factori cum ar fi diversificarea serviciilor financiare, emergenţa transportului modern şi a

tehnologiilor comunicării, falimentul blocului estic dar şi ca urmare a poveştilor de succes

ale micilor economii din Asia de Est. Capitalismul transnaţional a devenit mai activ şi este

gata să realizeze o reţea a producţiei globale prin efortul celei de-a treia generaţii a

schimbărilor tehnologice. Prima legitimare juridică modernă a ceea ce avea să devină

globalizarea economică a fost realizată pe bazele universaliste ale legii naţiunilor, un derivat

al legii naturale, aşa cum a fost concepută iniţial de către Toma d’Achino şi interpretată de

către succesorii săi scolastici din secolul al XVI-lea. Chiar şi sub impactul condiţiilor

contemporane, legitimitatea globalizării mai păstrează urmele rădăcinilor sale religioase

originale.Lumii economice i-a fost dat să vadă multe viziuni globale care au venit şi au

trecut în ultimele trei decenii. Anul 1979 a fost unul al renaşterii lumii mathusianismului,

când criza energetică a constituit doar începutul conflictului pentru tot mai limitatele

resurse economice, în 1989 noua poveste globalizatoare a devenit lupta pentru sectoarele de

producţie cheie, iar câştigători au fost acele ţări care au deţinut politici coerente de

diminuare a producţiei lor industriale şi ale căror companii nu constituiau subiectul presiunii

pieţelor financiare, iar 1999 a pus lumea faţă în faţă o economie globală a cunoaşterii,

unde numai acele ţări care şi- au prăbuşit zidurile şi s-au deschis astfel comerţului

electronic au avut într- adevăr succes. În prezent se înregistrează tot mai multe şi mai

diferite definiţii ale globalizării. Publicaţia „The Economist” a considerat globalizarea drept

cel mai utilizat cuvânt al noului secol XXI. Pentru cei cu simţ practic globalizarea este ceva

fără graniţe, ceva ca mişcarea naturală către o viaţă mai bună într-o lume fără frontiere.

Globalizarea a devenit cea mai mare circulaţie a locuitorilor, bunurilor, capitalului şi

ideilor datorită creşterii integrării economice materializată în creşterea comerţului şi

investiţiei într-o lume globalizată şi ea. Marea majoritate a economiştilor contemporani sunt

de acord că globalizarea este cauzată de cel puţin patru forme de mişcare sau fluxuri de

capital, într-o economie globalizată, respective:

I. capitalul uman (ex: imigrare, emigrare, deportare, etc.)

II. capitalul financiar (ex: ajutoare, datorii, credite, împrumuturi, etc)

III. capitalul de resurse (ex: energie, metale, minerale, etc.)

IV. capitalul puterii (ex: forţe militare, forţe de securitate, alianţe, etc.)

1.2 Probleme ale definirii globalizarii

Lipsa oricărui acord asupra unui sens precis al globalizării nu se datorează faptului că

nimeni n-a definit niciodată globalizarea, ci prea multor definiţii prezentate în literatura

ştiinţifică. Cum reuşesc cei ce fac potică, academicienii şi oamenii de afaceri să realizeze

conversia efectivă în ceea ce priveşte un concept care nu are nici un sens clar? O bună

analiză a acestei întrebări făcută de către Jan Scholte, acela care a şi descoperit cele cinci

accepţiuni majore specifice globalizării. Aceste cinci sensuri general acceptate au fost

prezentate şi încă sunt utilizate în ştiinţa contemporană şi în literatura caracteristică ca fiind:

- internaţionalizarea, descriind comerţul de bunuri (transfrontalier sau dincolo de graniţe),

capitaluri sau relaţiile dintre statele lumii (o creştere a schimburilor internaţionale şi o

interdependenţă a economiilor) şi de asemenea o internaţionalizare a guvernării ca în

politica publică sau în guvernarea tehnologică globală;

- liberalizarea, subliniind procesul de schimbare a restricţiilor impuse ale guvernării în

dinamica interstatală a economiilor cu scopul de a crea o lume deschisă /fără graniţe;

universalizarea, ca rezultat al procesului de inovare rapidă şi de schimbare tehnologică ce

permite creşterea integrării economiilor de-a lungul întregii lumi şi mişcarea indivizilor,

bunurilor serviciilor şi a ideilor dincolo de graniţe;

- modernizarea, înţeleasă ca proces ce ţine seama de faptul că structurile sociale ale

lumii capitaliste, ale pieţelor libere şi ale industrializării sunt răspândite pe aproape întreg

globul, şi distrug sau înlocuiesc celelalte structuri sociale şi culturale preexistente;

- deteritorializarea lumii, ca o consecinţă a unei noi realităţi în care spaţiul nu mai este

consacrat în termenii geografiei fizice astfel încât să includă distanţe şi frontiere.

În contrast cu numărul mare de opinii pe această temă, rămân totuşi trei definiţii esenţiale şi

acestea trebuie detaliate în continuare:

A. Definiţia lui Thomas Friedman, unul din jurnaliştii câştigători ai premiului Pulitzer:

“Inexorabilă integrare a pieţelor, statelor-naţiuni şi tehnologiilor la un nivel nicicând atins

până acum, într-un mod care capacitează indivizii, corporaţiile şi naţiunile state să realizeze

extinderea pieţelor libere capitaliste virtual în aproape toate ţările lumii, cât mai

îndepărtat, cât mai rapid, cât mai profund, cât mai ieftin comparativ cu tot ceea ce a fost

până în prezent” (The Lexus and the Olive Tree,2000). Semnificaţia globalizării generează

o nouă paradigmă care include integrarea (naţiunilor, pieţelor şi tehnologiilor), World

Wide Web (prescurtat prin web ca sistem de documente de texte de dimensiuni mari şi

interconectate, accesate prin Internet), pieţe libere, cultură globală, viteză (megabiţi),

puterea indivizilor. Globalizarea nu este nimic altceva decât un fenomen care se înalţă

deasupra geografiei fizice şi astfel aplatizează lumea printr-un proces care egalizează şi

netezeşte capacităţile noastre şi extinde piaţa (The World is Flat, 2007).

B. Definiţia lui Joseph Stiglitz, economist recunoscut, laureat al premiului Nobel:

“Globalizarea reprezintă cea mai amănunţită (profundă) integrare a ţărilor şi a

popoarelor lumii…cauzată de reducerea enormă a costurilor de transport şi

comunicare şi de falimentul barierelor în calea fluxurilor de bunuri, servicii,

cunoaştere şi persoane peste graniţe” (Globalization and its Discontents, 2002).

C. O definiţie instituţională a Fondului Monetar Internaţional (FMI): “Globalizarea

economică este un proces istoric, rezultatul inovării umane şi al progresului tehnologic.

Aceasta se referă la creşterea integrării economiilor de-a lungul lumii, în special prin

intermediul comerţului şi fluxurilor financiare. (Globalization: threat or opportunity, 2000).

Globalizarea contemporană sau integrarea globală recentă presupune o extindere,

aprofundare şi o rapidă interconectare sub toate aspectele vieţii sociale de la cele culturale

la cele infracţionale, de la cele financiare la cele spirituale. Cele mai importante

dimensiuni ale globalizării pot fi eficient analizate separat, chiar dacă ar putea avea

interconexiuni puternice, de la globalizarea economică politică (cea mai mare conexare

globală a activităţilor economice, prin comerţ transnaţional, prin fluxuri de capital şi

migraţie), la globalizarea mediului (creşterea efectelor globale ale activităţii umane asupra

mediului înconjurător), de la globalizarea culturală (conexiunile interlingvistice, ale

modurilor de viaţă, şi temeri privind omogenitatea globală prin răspândirea limbajului şi

culturii nord americane şi europene) la globalizarea politică (tot mai extinsa acceptare a

standardelor politice cum sunt cele legate de drepturile omului, democraţie, standarde de

muncă, standarde de mediu ca şi tot mai extinsa coordonare a acţiunilor guvernamentale şi

instituţionale pe glob).

1.3. Ameninţări, oportunităţi şi provocări ale globalizării

Globalizarea nu este un mecanism cauzal simplu ci unul complex şi chiar un trend

contradictoriu rezultând din cauze multiple procesuale. O mare majoritate a celor ce participă la

dezbaterea despre globalizare par să fi avut cel mai adesea un demers mai clar în raport cu

implicaţiile globalizării, decât în raport cu definirea acesteia. De îndată ce globalizarea a devenit

un spaţiu de răspândire al interesului public, un mare efort a fost alocat spre înţelegerea

ameninţărilor, oportunităţilor şi provocărilor pe care aceasta le prezintă. Câteva dintre cele mai

recente ameninţări sunt descrise conform unor modele econometrice şi statistice, în continuare:

- globalizarea expune producţia industrială pieţelor libere de bunuri şi capital ca şi

competiţiei pieţelor globale împiedicându-le dezvoltarea;

- globalizarea creşte insecuritatea salariaţilor chiar şi în economiile avansate;

- globalizarea a generat inegalitate în venituri

- globalizarea şi democraţia majorează violenţa etnică în ţările fără pieţe ale minorităţilor

dominante

- diminuările din şomaj după 1995 ar fi putut conduce la creşterea inflaţiei cu2,5 puncte

procentuale anual, dacă nu ar fi fost însoţite de imigrare

- globalizarea reduce activităţile antreprenoriale în ţările cu venituri mici

- globalizarea deţine un impact negativ asupra puterii statului şi generează noi intrări în

aranjamente guvernamentale multilaterale.

Oportunităţile globalizării, după o analiză matematică şi statistică detaliată, par să fie de

o foarte mare importanţă în prezent, câteva dintre ele fiind descrise în continuare:

- globalizarea creşte speranţa de viaţă

- globalizarea politică nu afectează volatilitatea politicii macroeconomice într-un mod

consistent sau robust

- globalizarea poate ajuta la stabilizarea produsului intern brut şi în consecinţă şi a inflaţiei

(Ihrig Jane, Kamin Steven, Lindner Deborah, Marquez Jaime, Some Simple Tests of the

Globalization and Inflation Hypothesis);

- globalizarea nu afectează cheltuielile guvernamentale, taxele aplicate pe piaţa muncii ca şi

taxele asupra consumului (Dreher, Axel, 2007, The Influence of Globalization on Taxes and

Social Policy – an Empirical Analysis for OECD Countries, European Journal of Political

Economy 22,1:179-201);

- globalizarea economică şi politică ajută la reducerea riscurilor bancare în ţările dezvoltate,

în timp ce în ţările nedezvoltate globalizarea politică majorează riscurile bancare

- globalizarea reduce numărul disputelor militare interstatale

- globalizarea induce o creştere spaţial-temporală a integrării diviziunii mondiale a

muncii;

- globalizarea se traduce prin pieţe şi profituri mai mari care duc la o bunăstarea mai

mare, pentru aceia care investesc în dezvoltare şi reducerea sărăciei în multe dintre statele

lumii;

- în timp ce pentru unii economişti globalizarea este cel mai bun medicament la nivel

mondial, pentru alţii este cea mai detestabilă otravă;

- investiţiile străine directe ale societăţilor multinaţionale sunt aspectul cheie al riscului

generat de integrare;

- globalizarea agravează efectele încrederii construite asupra integrării individuale pe

piaţă: competiţia puternică indusă prin integrare în cadrul economiilor, face ca persoanele

cu multe contacte comerciale să capete mai multă încredere în cei de acelaşi rang cu ei, în

general

- indicele britanic al globalizării economice identifică o deteriorare a şanselor unei tranziţii

în piaţă pline de succes în general, cu excepţia tranziţiilor pe piaţa muncii;

1.4. Instrumente statistice de măsurare a globalizării

”When you can measure what you are speaking about, and express it in numbers, you know something about it… If you

can not measure it, you can not improve it.”- Lord William Kelvin -

În contrast cu marea importanţă în care este plasat procesul de globalizare al

lumii economice, sursele şi consecinţele acesteia rămân mai puţin înţelese. În asemenea

condiţii, este oare posibil să deţii o măsurare mai bună a globalizării, în locul unei definiri

mai bune a acesteia? Deşi economişti şi statisticienii nu cad de acord asupra unei definiri

exacte a globalizării, pare a exista un consens referitor la un grad şi mai mare de

dificultate în cazul cuantificării acesteia.

Fiind un fenomen atât de multidimensional globalizarea nu este catalogată în nici

măcar o singură bază de date până în anii optzeci… Axel Dreher şi indicele său KOF

Index of Globalization (KOF-IG), A.T Kearney şi indicii acestuia, respectiv UK Economic

Globalization Indices, de tipul ATKFP-GI (A.T. Kearney/Foreign Policy Magazine

Globalization Index) sau M-GI (Modified Globalization Index, ca rezultat al ideilor lui Pim

Martens şi Daniel Zywietz, Rethinking Globalization, accesat la 3 Martie 2006) şi indicele

globalizării construit de către Centrul de studii ale globalizării şi regionalizării (CSGR-Index

of Globalization) constituie câţiva paşi importanţi în această direcţie. Statistica de tip

contemporan utilizând aceşti semnificativi indici agregaţi şi dezagregabili este capabilă să

cuantifice globalizarea distribuţiilor, surselor şi efectelor teritoriale.

1.4.1. Indicele Axel Dreher (KOF Index of Globalization)

Crearea unei baze de date comprehensive şi construirea unui indice

compozit al globalizării a constituit unul din importantele rezultate ale cercetărilor pentru

Axel Dreher de la KOF Swiss Economic Institute. Deoarece Alex Dreher consideră că

globalizarea include factori sociali, politici ca şi economici şi aşa poate fi definită

intensificarea interacţiunilor de tip internaţional economic, politic, cultural, social şi

tehnologic, care asigură fundamentul structurilor transnaţionale şi integrarea economică,

politică şi socială a proceselor, aceasta are nevoie în mod natural de o scală globală sau de un

indice. Oricare dintre definiţiile succinte ale globalizării descrie trei părţi distinctive şi

acelaşi lucru apare în construcţia indicelui lui Axel Dreher:

- un indice pentru globalizarea economică, caracterizat prin fluxuri pe distanţă lungă, de

bunuri, servicii, ca şi de informaţii şi percepţii ce însoţesc schimburile din piaţă:

A. Date despre integrarea economică [38%] 1

I. Fluxuri actuale Comerţ (în procente din PIB)* (19%)Investiţii directe străine (în procente din PIB)* (20%)Investiţii de portofoliu (în procente din PIB)* 173%)Plăţi din venituri către cetăţeni străini (în procente din PIB)* (21%) II. Restricţionări (50%)Bariere ascunse de import (21%)Rată de tarifare medie (29%)Taxe pe comerţul internaţional (in procente din venitul curent) (25%)Restricţionări ale contului de capital (25%)

- un indice pentru globalizarea socială, exprimat prin circulaţia(diseminarea) ideilor, informaţiilor, imaginilor şi persoanelor:

B. Date despre globalizarea socială [39%]

I. Date despre contacte personale (34%)Cheltuieli de telefonie (ieşiri –trafic)* (26%)Transferuri (în procente din PIB)* (3%)Turism internaţional * (26%)Populaţie străină (in procente din populaţia totală) (20%)Costuri medii ale convorbirilor telefonice către SUA (26%)

II. Date despre fluxurile informaţionale (34%)Linii principale telefonice (per 1000 locuitori) (36%)Deţinători de acces la Internet (per capita)* (15%)Utilizatori Internet (ca parte din populaţie)* (18%)Televiziune prin cablu (per 1000 locuitori) (36%)Cotidiene (per 1000 locuitori) (16%)Radio (per 1000 locuitori) (17%)

III. Date despre proximitatea culturală (37%)Numărul de restaurante McDonald (per capita) (100%)

- un indice pentru globalizarea politică, descris de difuziunea politicilor guvernamentale:

C. Date despre angajamentul politic [23%]

Ambasade pe teritoriul ţării* (25%)Participări ca membru în Organizaţii internaţionale * (28%)Participări în misiuni ale Consiliului de securitate ONU * (22%)

Notă: Numărul din paranteze este un coeficient de ponderare. Indicele este cuprins între 0 (non globalizat) şi 10 (globalizat).

1 Dreher, Axel; Noel Gaston and Pim Martens, 2008, Measuring Globalization

În conformitate cu Indicele globalizării KOF 2009, Belgia şi Irlanda sunt cele mai

globalizate ţări, Elveţia este anul acesta este pe locul 4 fata de anul trecut cand s`a aflat pe

locul 3. Indicele globalizării KOF 2009 indică faptul că globalizarea este încă în creştere,

determinată de creşterea economică şi politică a globalizării, în timp ce globalizarea socială

stagnează.

Indicele globalizării KOF măsoară dimensiunile economice, sociale şi politice ale

globalizării. Indicele permite compararea gradelor şi modificărilor globalizării asupra unui

număr mare de ţări in mai mult de 30 de ani: Indexul globalizării KOF 2009 este disponibil

pentru 158 de ţări în perioada 1970 - 2006, şi este calculat în funcţie de 24 variabile. Metoda

folosită în calcule permite compararea directă a gradulului de globalizare, de` a lungul

timpului,unei anumite ţări.

Dimensiunea economică a Indicelui KOF măsoară distanţa dintre fluxurile de

mărfuri, de capital şi servicii, precum şi informaţii şi percepţii care însoţesc schimburile de

piaţă. În plus faţă de actualele fluxuri ale comerţului si de investiţii străine, acesta măsoara

gradul în care o anumită ţară restrânge fluxurile comerciale şi de capital. Dimensiunea socială

măsoară răspândirea de idei, informaţii, imagini şi oameni, în timp ce dimensiunea politică se

ocupa de difuzarea politicilor guvernamentale.

Graficul 1 arată cum s-a dezvoltat globalizarea în timp, măsurată prin media din

fiecare ţară în indicatori: gradul de globalizare a fost în creştere începând din anii 1970, în

special în anii 1990, conform cu cele trei dimensiuni ale globalizării.Globalizarea socială, cu

toate acestea, a stagnat incepând cu anul 2001. Potrivit graficelor, dezvoltarea de ansamblu a

indicelui, în cea mai mare parte, a fost independent de venituri şi de regiune, chiar dacă

gradul globalizării diferă într-o mare măsură. Graficul 2 arată că globalizarea este cea mai

răspândită în Vest, in ţările cu venituri mari.

Graficul 1

70

Graficul 2

80

7060

60

50 50

40 40

30

3020

201970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005

101970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005

Indicele globalizării KOF la nivel global

Globalizare economică

Globalizare socială

Globalizare politică

Indicele globalizării KOF la nivel global

Asia de est şi Pacific

Asia de sud

America Latină si Caraibe

Conform noilor calcule, Belgia a fost clasată in topul globalizării, începând cu anul 2004 fiind in

opozitie,in ceea ce priveste pozitia in topul globalizării cu Myanmar, în Republica Democrată Congo

şi Burundi. Grafic 3 arată cele 15 cele mai globalizate ţări, în timp ce ţările mai puţin globalizate sunt

afişate în diagramă 4.

* Cele 15 cele mai globalizate ţări *Cele mai puţin globalizate 15 ţări

În ceea ce priveşte globalizarea economică - în linie cu rezultatele pentru anul precedent – Singapore

arată cel mai mare scor. Luxemburg pe locul al doilea, urmat de Irlanda, Malta, şi Belgia. Elveţia pe

locul 22 (anul precedent aflandu`se pe locul 18). Cel mai puţin globalizate,în termeni economici sunt

Rwanda, Niger, şi Iran.Topul globalizării sociale este condus de Luxemburg, Elveţia (anul precedent

locul 2) în timp ce Irlanda, Myanmar, Niger, şi Republica Democratică Congo sunt în partea de jos a

topului. În conformitate cu subindicele politic al globalizării, Franţa este ţară cea mai globalizată din

lume. Italia, Belgia, Austria şi Suedia sunt, de asemenea, printre cele mai globalizate politic ţări, în

timp insulele şi Mayotte(colectivitate din Africa) ocupă cel mai mic scor in topul globalizării politice.

În ceea ce priveşte globalizarea politică, Elveţia ocupă locul 7, acelaşi loc ca si in anul precedent.

Potrivit mediei mondiale, globalizarea sociala, nu s`a mai dezvoltat de mai multi ani, în timp ce

integrarea economică şi politică au inregistrat cresteri.

1.4.2. Indicele A.T Kearney (A.T. Kearney Globalization Index)

Indicele A.T. Kearney este o simplă combinaţie de forţe ce conduc la integrarea ideilor,

persoanelor şi economiilor la nivelul întregii lumi. Indicele este compus din patru componente

majore: integrarea economică, contacte personale, tehnologie şi angajament politic, fiecare produsă

dintr-un număr determinat de variabile. Numărul total de variabile folosit în agregarea indicelui

globalizării este de 12 variabile determinante şi o aproximare finală de 36, incluzând anul observării,

ţara şi codul de ţară . Variabilele rămase reflectă direcţia comerţului, investiţiile străine directe,

călătoriile, investiţii de portofoliu şi convorbiri internaţionale.

Indicele cuantifică integrarea economică prin combinarea de date despre patru variabile

cheie denumite comerţ, investiţii străine directe, investiţii de portofoliu şi plăţi şi încasări din venituri.

Contactele personale sunt marcate de imaginea călătoriilor şi a turismului internaţional, de

convorbirile telefonice internaţionale, transferurile unilaterale personale şi remiterile de sume peste

graniţă (incluzând remiterile salariale, compensaţiile acordate salariaţilor şi alte transferuri personale

şi neguvernamentale). Conectivitatea tehnologică ia în calcul numărul utilizatorilor de internet, al

deţinătorilor de acces la Internet şi al serverelor prin care tranzacţiile sunt encriptate şi transmise la

destinaţie. În final, angajamentul politic include participarea ca membru a fiecărui stat într-o varietate

de organizaţii internaţionale reprezentative, contribuţiile financiare şi în personal în cadrul

misiunilor de securitate ONU, ratificarea unor tratate multilaterale selectate, sumele totale ale

transferurilor guvernamentale ca plăţi sau încasări. Numai doi dintre indicatorii de angajament

politic rămân ca indicatori absoluţi: participarea ca membru în organizaţii internaţionale şi numărul

de tratate ratificate.

Indicele A.T. Kearney este rezultatul unui studiu anual care estimează dimensiunea care

conexează mai mult sau mai puţin global şi cele mai populate naţiuni ale lumii. Cele 72 de state

ordonate conform rangurilor indicelui globalizării în varianta A.T. Kearney, pentru 2007, acoperă

97 de procente din PIB-ul mondial şi 88 de procente din populaţia lumii. Regiunile lumii, incluzând şi

ţările dezvoltate şi cele nedezvoltate sunt acoperite pentru a oferi o imagine comprehensivă şi

comparativă a integrării globale

Firma de consultantă A.T. Kearney si revista Chicago Council on Global Affairs si Foreign

Policy au realizat un index referitor la oraselor globale, studiul care desemneaza orasele lumii cu cel

mai ridicat grad de globalizare. În acest scop au fost analizate numeroase criterii precum amploarea

afacerilor, capitalul uman, schimbul de informatii, mediul politic si experienta culturală.

New York este oraşul cu cel mai ridicat grad de globalizare din lume si reuneşte cel mai

mare numar de persoane născute în afara ţării, dintre toate metropolele lumii.Economia se află in

continuare pe primul loc in lume, iar orasul dispune de cele mai multe ambasade şi consulate. De

asemenea, reprezinta locaţia preferata pentru sedinţele centrale ale celor mai mari companii din lume,

fiind depaşit la acest capitol doar de Tokyo. La toate acestea se adaugă activitatea benefică a

organizaţiilor nonguvernamentale, calitatea evenimentelor artistice si atenţia acordata artei in general.

Oraşul imperial de pe malurile Tamisei,Londra, a reprezentat la un moment dat centrul de

putere al Imperiului Britanic, dominând mai mult de o patrime din populatia lumii.Chiar dacă astăzi

nu mai are nicio influenţa asupra fostelor colonii, elemente lingvistice, literare si legale ale Londrei se

regăsesc înca în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Pe lângă faptul că dispune de organizaţii

nonguvernamentale cu cel mai mare impact in lume, Londra reprezintă a doua atracţie pentru tinerii

ce-şi doresc să urmeze studii universitare de elită.De asemenea, Londra este o metropolă cu muzee

prestigioase,un important centru financiar, diplomatic si educational.

Chiar dacă franceza nu mai reprezintă limba internaţională a diplomaţiei, restaurantele de

elita, sutele de muzee si universităţile de prestigiu îi inspiră încă atât pe vizitatori, cât si pe locuitorii

Parisului.De asemenea, Parisul ramâne de secole un centru global al diplomaţiei, situându-se pe locul

cinci în lume în ceea ce priveste numărul de ambasade şi consulate.

Tokyo este metropola ce găzduieste cel mai mare număr de multinaţionale din lume, dar şi

de rezidenti cu studii universitare. Cu toate acestea, capitala Japoniei nu înseamna doar muncă.Turiştii

si rezidenţii deopotriva se pot bucura de o multitudine de variante atunci cand vor să ia masa în oras,

bucătăria internatională din Tokyo clasându-se a doua în lume. De asemenea, la capitolul muzee,

oraşul ocupă un onorabil loc 7.

Odată una dintre cele mai pretioase bijuterii ale Coroanei Britanice în Est, Hong Kong

continuă să strălucească, reprezentând deschiderea către comertul din Asia.Copii care trăiesc şi

muncesc în Hong Kong găsesc aici şcoli primare si licee de elita, oraşul clasându-se pe locul trei la

acest capitol.

Cu un nume spaniol si un aeroport aglomerat ce primeste pasagerii zborurilor trans-pacifice,

cel ce-al doilea oraş ca mărime din Statele Unite reprezintă un mix de cultură si jucatori importanţi ai

pieţei globale.Metropola cu deschidere la ocean are a doua populaţie imigranta ca mărime din lume

aşa că limbi ca spaniola, chineza sau coreana se aud în mod frecvent pe străzile Los-Angeles-ului.De

asemenea, oraşul ocupă locul trei in lume la numărul de evenimente sportive organizate şi locul patru

la disponibilitatea pentru evenimete artistice.

Important centru al afacerilor internaţionale si finanţelor, acest oras-stat cu cinci milioane de

locuitori din Asia de Sud ocupă locul sapte în topul celor mai globalizate oraşe din lume în primul

rand datorită intensei sale activităti portuare.De asemenea, marile corporaţii sunt atrase de mediul

favorabil afacerilor şi un guvern ce investeşte în încrederea populaţiei. Singapore este pe locul trei în

ceea ce priveşte găzduirea de conferinţe şi întâlniri internaţionale şi locul patru după numărul de

studenţi străini care aleg sa urmeze cursurile uneia dintre prestigioasele sale universităţi.

1.4.3.Indicele Centrului pentru Studierea Globalizării şi Regionalizării

(CSGR-GI)

Realizat sub consultanţa lui A.T. Kearney în ceea ce priveşte construcţia, CSGR -

Globalization Index măsoară dimensiunile economice, sociale şi politice ale globalizării pentru

mai mult de 200 de state, pe o bază anuală, în perioada ce începe din 1982 şi combină toate acestea

într-un indice general, sau un scor, pentru fiecare din aceste state.

Procedura de construire a celor trei sub-indici ai globalizării (economic, social şi politic) este

una în cinci-paşi: selecţia variabilelor relevante ale indicelui, găsirea unor soluţii de rezolvare a

unor aspecte cantitative pentru măsurarea numerică, normalizarea măsurilor cantitative, calculul

mediei sau coeficientului de ponderare mediu al variabilelor normalizate, care se transformă în

final, într-un scor pentru fiecare ţară în parte, anual şi scorurile numerice finale care sunt folosite

pentru a determina rangul fiecărei ţări. Valorile indexului globalizării (generală, economică,

socială şi politică) sunt detaliate şi disponibile pentru toate ţările şi regiunile lumii (Anexa C).

Variabilele indicelui globalizării de tip CSGR (CSGR – Globalization)

Sub-indice pentru globalizarea economică * (construit din patru variabile)Comerţ Exporturi plus importuri de bunuri şi servicii,ca procent din Investiţii străine Fluxuri de intrare şi de ieşire al investiţiilor străine ca procent Investiţii de Fluxuri de intrare şi de ieşire al investiţiilor de portofoliu ca Venituri

Compensaţii salariale plătite nerezidenţilor salariaţi plus cele plătitesalariaţilor rezidenţi ce lucrează în străinătate ca procent din Sub-indice pentru globalizarea socială* (construit din nouă variabile)

Populaţia străină Stocul de populaţie străină ca % din populaţia totalăFluxuri de străini Fluxuri de imigranţi ca % din populaţia totalăRemiteri salariale Remiteri salariale (încasări) ca procent din PIB

Turişti Număr de turişti (sosiri şi plecări) ca % din populaţia totalăConvorbiri Trafic internaţional al convorbirilor telefonice (minute per Utilizatori Internet Utilizatori de Internet ca % din populaţia totalăFilme Număr de filme importate şi exportateCărţi / ziare Suma valorică totală pentru cărţi / ziare importate şi Poştă Număr de scrisori internaţionale primate şi expediate per

Sub-indice pentru globalizarea politică * (construit din trei variabile)Ambasade Număr de ambasade străine în ţarăMisiuni ONU Număr de operaţii ONU pentru menţinerea păcii în care ţara Organizaţii Număr de participări ca membru în organizaţii internaţionale

Ultima valoare a indicelui CSGR pentru România este 0,419 (în anul 2007 pentru anul

2005). Chiar dacă există trei indici, tot mai rămâne un element simplu care lipseşte din

impresionanta literatură a globalizării: o metodă unică de cuantificare a acesteia, acceptată şi bine

dezvoltată în continuare.

1.5. Globalizarea statisticii

Deosebirile apărute între cele cinci tipuri de reţele sociale-spaţiale complet diferite ale

interacţiunii sociale în cadrul lumii contemporane ordonate dec tip: local, naţional, internaţional,

transnaţional şi global au fost ilustrate de către Michael Mann’s încă din anul 1997. Astfel reţelele

de tip local şi naţional se referă la relaţiile constituite la un nivel sub-naţional or încadrate în spaţiul

statului naţional, reţelele de tip internaţional implică relaţii între reţele constituite de tip naţional

şi/sau statal, reţelele de tip transnaţional sunt rezultatul abilităţilor de a opera fără a face referire la

graniţe sau fără a fi afectate de aceste graniţe şi reţelele de tip global acţionează mai mult sau mai

puţin pe baze extinse la nivelul întregii lumi. În secolele trecute, de tip medieval, reţelele locale şi

transnaţionale erau mult mai semnificative decât reţelele naţionale sau internaţionale, dar în

prezent, statul naţional vine să constituie mod fundamental şi naţionalul şi întreaga lume sau globalul

şi astfel se pot semnifica economiile internaţionale.

Un proces interesant subliniază dezvoltarea internaţională, transnaţională şi, în final,

globală a statisticii. Fenomenul a fost deja evidenţiat de ultimele decenii de asemenea de către

metodologiile statistice ale instituţiilor (reţelelor) ONU şi Eurostat. Două exemple sunt într-adevăr.

remarcabile: indicele dezvoltării umane (IDU) al PNUD ca indice al globalizării ce reprezintă

măsura speranţei de viaţă, a gradului de instruire şi educaţie şi a standardului de viaţă pentru ţările

din întreaga lume şi indicele armonizat al preţurilor bunurilor de consum (IAPC) produs de către

Eurostat, destinat comparaţiilor internaţionale ale inflaţiei cuantificate prin preţuri de consum pentru

toate ţările membre ale Uniunii Europene.

În primul rând, IDU ca indice al ONU semnifică măsurarea standard a bunăstării şi este

folosit pentru a determina şi confirma dacă o ţară este una de tip dezvoltat, în curs de dezvoltare

sau subdezvoltată şi astfel să cuantifice impactul politicilor economice asupra calităţii vieţii.

Pentru a avea relevanţă acest demers cere globalizarea celor mai ridicate standarde de calitate

statistică în ceea ce priveşte calitatea, consistenţa, transparenţa şi responsabilitate. Diverşi paşi

sunt parcurşi în fiecare an pentru a asigura menţinerea calităţii ridicate şi a încrederii în indicele

dezvoltării umane şi toţi aceşti paşi includ globalizarea statisticii implicate, de la parteneriatele cu

multe dintre agenţiile naţionale şi internaţionale, la înţelegerea modalităţi în care datele prezentate

în cadrul tabelelor de indicatori ai IDU sunt culese

statistic şi cum acestea din urmă ar putea fi folosite şi interpretate. Chiar şi câteva dintre importantele

mecanisme care au fost adoptate de către Oficiul Raportului de Dezvoltare Umană (ORDU) nu sunt

altceva decât alte dovezi ale globalizării statisticii. În afara echipei de statisticieni calificaţi care au

construit IDU un Consiliu Seniorial Statistic de Consultanţă revizuieşte toată această activitate

statistică. Ce demonstraţie ar putea fi mai relevantă pentru globalizarea statisticii decât cazul în sine

al acestui grup de statisticieni recunoscuţi în plan internaţional care constituie un panel de

consultanţă statistică, în timp ce un proces de analiză colegială şi revizuire metodică este realizat

de către oficiile de statistică naţionale şi internaţionale, ca şi de organizaţiile internaţionale?

De multe ori globalizarea statisticii este rezultatul firesc al unui tratat sau al unei

convenţii. Astfel indicele armonizat al preţurilor bunurilor de consum (IAPC) este folosit pentru

evaluarea inflaţiei ca un criteriu de convergenţă impus prin articolul 121 al Tratatului de la

Amsterdam şi de către Banca Centrală Europeană (BCE) în aprecierea stabilităţii preţurilor pentru

scopuri ale politicii monetare. BCE defineşte stabilitatea preţurilor pe bazele ratei anuale a cursurilor

de schimb în arealul monedei unice. IAPC şi arealul său transnaţional devin astfel expresia

globalizării statistice, datorită standardelor de armonizare, aceluiaşi indice de preţ de tip Laspeyres şi

aceleiaşi metode de calcul, clasificării comune de tip COICOP, informaţiilor statistice şi publicării

lor similare ca periodicitate, utilizării unei perioade de referinţă identice în cadrul indicelui

(2005=100), şi chiar similarităţilor de neajustare. România prin INS s-a aliniat la programul de calcul

al IAPC, un indice care a fost impus la aceeaşi dată la care s-a asigurat moneda unică, 1 ianuarie 2000,

şi care reprezintă atât o globalizare a statisticii, cât şi o modalitate de comparare internaţională a

inflaţiei între statele membre ale U.E., cu mult înainte de 1 ianuarie 2007, data aderării României la

Uniunea Europeană.

În final, întrebarea care descrie adecvat globalizarea, o întrebare pe care mulţi statisticieni

şi economişti o pun rămâne una foarte simplă: Este aceasta oare bună sau rea pentru lume în

întregul ei ? Globalizarea statisticii şi bineînţeles a economiei se află într-un proces de ascensiune, o

treime a statelor lumii sunt de asemenea într-un proces de creştere a puterii lor economice şi lumea

este mai interconectată ca oricând. Nici o altă ţară membră ONU şi U.E., nici chiar PNUD sau

Eurostat, nu au impus României să-şi globalizeze statistica dar cerinţele interne, politice, statistice,

sociale şi economice au făcut-o cu certitudine, într-o Europă şi o lume nouă din care economia

noastră naţională face şi ea parte, cât mai natural posibil… Globalizarea fiind un fenomen

complex, acest articol este doar o încercare de a identifica indicii principali capabili să cuantifice

un proces ce implică componente multidimensionale atât de variate. Există o eterogenitate a

gradului de globalizare temporală şi spaţială, de-a lungul statelor şi regiunilor lumii, tot aşa ca şi între

state ca atare. O viitoare schimbare a tendinţei acestei multiplicări instrumentale în statistica

globalizării este tot atât de posibilă ca şi o accentuare a globalizării statisticii.

Indicele Axel Dreher (KOF Indicele Globalizarii ) cuantificat în 2009 pentru 2006

Tară Indicele globalizării

Globalizarea economică

Globalizarea socială

Globalizarea politică

România 70.58, locul 44 68.14, locul 57 60.95, locul 77 90.88, locul 22

Norvegia 82.27, locul 21 78.37, locul 31 81.98, locul 25 89.26, locul 27

Bulgaria 74.85,locul 39 76.08, locul 36 66.32,locul 65 87.16, locul 32

Cipru 82.70, locul 19 86.74, locul 11 91.72, locul 5 60.72, locul 109

Germania 81.75, locul 22 74.50, locul 38 82.37, locul 24 92.80, locul 14

Belgia 91.51,locul 1 91.63, locul 5 88.12, locul 10 97.01, locul 3

Singapore 84.07, locul 14 96.67, locul 1 90,65, locul 7 51.91, locul 125

Luxemburg 86.28, locul 9 93.43, locul 2 93.87, locul 1 61.54, locul 105

Franţa 83.68, locul 16 77.56, locul 3 81.22, locul 28 98.03, locul 1

Togo 50.23, locul 126 54.22, locul 102 32.57, locul 140 73.30, locul 73

Source:http://globalization.kof.ethz.ch/

Indicele general CSGR (scorul pe regiuni în 2006 pentru 2004)

Cod Nume CSGR Indicele Globalizariieap East Asia and Pacific 0,524eca East Europe and Central Asia 0,376lac Latin America and Caribbean 0,286

mena Middle East and North Africa 0,313na North America 0,872sa South 0,394ssa Sub Sahara Africa 0,270we West 0,754

Source: http://www2.warwick.ac.uk/fac/soc/csgr/

Indicele general CSGR şi sub-indicii aferenţi (2006 pentru 2004)

Overall CSGR index and sub-indices (score) CSGR Globalization IndexWorld Globalization Index 0,675Economic Globalization 0,140Social Globalization 0,424Political Globalization 0,697

Source: http://www2.warwick.ac.uk/fac/soc/csgr/