Utilitatea starilor sufletesti negativeUtilitatea starilor sufletesti negative

Nelinisteane deschide ochii.Maniane impinge sa actionamDisperareane aminteste sensul vietii.

Utilitatea starilor sufletesti mixte:Culpabilitateane face sa ne reevaluam comportamentele.Nostalgiane impinge sa apreciem trecutul si sa irosim mai putin momentele placute ce vor veni.Rusinea: - mlastina sufletului

Rusinea: - mlastina sufletuluiRusinea: - mlastina sufletului

Rusinea este acel sentiment de fierbinteala care face ravagii in interiorul nostru, facandu-ne sa ne simtim mici, plini de defecte si insuficient de buni.Rusinea este sentimentul incredibil de dureros sau experienta convingerii ca avem un defect care ne face nedemni sa fim iubiti si sa ne integram profund intr-o comunitate, spune Brene Brown, New York:2007.Rusinea alunga pretuirea de sine, convingandu-ne ca asumarea povestii noastre ii va face pe ceilalti sa gandeasca urat despre noi.Ea este strans legata de teama. Noi ne temem ca oamenii nu ne vor mai placea daca vor sti adevarul legat de noi, de trecutul nostru, de convingerile noastre, de dificultatile prin care trecem, si poate nu iti vine sa crezi, dar uneori ne este la fel de greu sa ne asumam calitatile pozitive, nu doar defectele.Credem ca rusinea o simt doar aceia care au trecut prin trauma teribile, dar acest lucru nu este adevarat.Toata lumea experimenteaza acest sentiment, desi pare sa se ascunda in cele mai intunecate cotloane ale subconstientului nostru, realitatea este ca rusinea afecteaza imaginile noastre cele mai familiare, inclusiv cele legate de infatisarea corporala, familie, copii, bani, munca, dependente, sex, etc.A fi rusinat inseamna a fi om.A vorbi despre dificultatile prin care trecem nu e un lucru usor, iar cei care doresc sa aiba o imagine "nepatata" , nu mai sunt inclinati sa spuna vreodata adevarul. De aceea, rusinea ii iubeste cel mai mult pe perfectionisti, pe care ii reduce la tacere.Vestea buna este ca de vreme ce toti oamenii sufera de rusine, toata lumea este capabila sa isi dezvolte o flexibilitate in fata acestei emotii. Aceasta virtute este capacitatea de a recunoaste rusinea, de a ne confrunta cu ea intr-o maniera constructiva, pastrandu-ne pretuirea de sine si autenticitatea, si de a ne dezvolta in ultima instanta curajul si compasiunea.Primul lucru pe care trebuie sa il intelegem despre rusine, este ca, cu cat vorbim mai putin despre acest sentiment, cu atat el se intensifica mai mult.Rusinea are nevoie de trei lucruri pentru a scapa de sub control: de secret, de tacere si de judecata critica. Atunci cand traim o experienta rusinoasa, iar apoi o ascundem, ea nu face decat sa se infecteze si sa puroieze. In final, ajunge sa ne consume de tot. De aceea, vrem nu vrem, trebuie sa ne impartasim experienta.Rusinea este un sentiment care apare intre oameni si care se vindeca intre oameni. Daca putem gasi pe cineva care si-a castigat dreptul de a ne asculta povestea, trebuie neaparat sa i-o spunem.Rusinea isi pierde mult din putere atunci cand e descrisa in cuvinte.Griji si nelinisti

Griji si nelinistiGrijilePentru a intelege angoasa si anxietatea, trebuie sa intelegem grija. Grija esta acea "stare de spirit captivata de un obiect, iar aceasta preocupare nelinisteste sau tulbura pana la suferinta morala".Obiectele grijii le reprezinta in mod exact tot ce avem sau compune viata de zi cu zi: sanatatea sau banii, pe care am vrea sa ii avem sau pe care ii avem, dar cu frica de a-i pierde; dragostea; afectiunea; lucrurile de facut; scadentele; intarzierile; lucrurile neprevazute....De fapt grija, mai ales in formele maladive se bazeaza in fapt pe o uriasa intoleranta fata de incertitudine. Intrebarea:"Ce se va intampla?" declanseaza in mod instantaneu valuri de ruminatii.

Aceasta grija nu ne lasa cu usurinta nici ragaz, nici odihna, de unde rezulta consecinta sa, ingrijorarea: a fi ingrijorat inseamna sa fii nelinistit.Exista macrogriji, precum grijile pentru viitorul lumii, si apoi exista microgriji, axate mai mult asupra micului nostru univers. Macrogrijile noastre pentru starea lumii nu sunt, de altfel, de cele mai multe ori, decat extensia celorlalte: daca ne este frica de o catastrofa planetara este pentru ca noi si oamenii pe care ii iubim vor fi bineinteles afectati.Microgrijile sunt inevitabile: exista intotdeauna in viata motive sa ne framantam si sa nu ne simtim bine.

Montaigne spunea:"Multimea supararilor marunte este uneori mai apasatoare decat marile suferinte", iar psihoterapeutii stiu bine ca repetitia, permanentizarea acestor griji neinsemnate poate fi distrugatoare.

Christhope Andre le lumeste:"Menghina lucrurilor ce trebuiesc facute", atunci cand te simti incoltit intre toate lucrurile ce trebuiesc facute.Ceea ce da pondere unei griji nu este natura sa obiectiva, ci starile de spirit care le genereaza. Caci, desi nelinistea poate fi ameliorata prin absenta evenimentelor, necesitatilor, responsabilitatilor, scadentelor, si chiar daca se diminueaza in general in perioade calme ale vietii, ea rezida inainte de orice in noi insine: in dispozitia noastra de a decoda si de a intelege lumea care ne inconjoara ca pe o vasta masinarie de produs obligatii ("trebuie neaparat sa fac asta") si amenintari ("daca nu o fac, atunci..."). Si in sentimentul exagerat al responsabilitatilor noastre in aceasta lume de aici, de pe Pamant...

Christophe AndreIncrederea

IncredereaIncrederea

Increderea,ca stare sufleteasca, nu se bazeaza doar pe o succesiune de reusite si de certitudini, ci si pe amintirea durerilor si a tulburarilor pricinuite de infrangerile noastre trecute, a felului in care le-am depasit, in care am invatat din ele; si pe anticiparea adversitatilor ce vor veni, precum si capacitatea noastra de a ne confrunta cu ele. Increderea va putea fi insotita de neliniste,daca undeva dainuie ideea catrebuiesa iesim invingatori din aceste confruntari; ea va fi senina daca acceptam dinainte ideea ca nu vom iesi neaparat victoriosi din orice incercare.Christophe AndreCulpabilitatea

CulpabilitateaCulpabilitatea

Este o stare sufleteasca pasionala si complexa. Un apropiat ne cere ajutorul, il refuzam pentru ca acesta ne complica viata si pentru ca nu pare atat de important. Refuzul nostru este acceptat fara comentarii. Se vede clar ca l-am contrariat, poate ca l-am suparat. Dar stim ca nu e chiar o grozavie, ca celalalt se poate descurca si altfel. Doar daca nu cumva...Scurta schimbare a aprins starile sufletesti de culpabilitate.Ne intrebam daca am facut bine refuzand. Daca acest refuz nu este cumva in dezacord cu valorile noastre.Suntem tristi pentru ca avem sentimentul de a-l fi facut sa sufere, de a fi deteriorat o legatura importanta pentru noi. Deceptie de sine, de a nu fi fost disponibil, mai serviabil.Apoi agasare ca urmare a faptului ca nu putem fi mai egoisti: In definitiv, la naiba! Iritatia impotriva celui care a venit sa ne ceara chestia asta: inainte, eram linistiti, noi n-am cerut nimic! Apoi revenirea remuscarilor: dorinta de a da inapoi si de a spune da, ca sa nu ne mai simtim atat de prost cum ne simtim acum.Deodata, sentimentul de oboseala pricinuit de nevoia de a face toate aceste alegeri, de a lua toate aceste decizii. O mica rabufnire de neliniste: si daca eu insumi as avea nevoie, intr-o zi, sa cer ajutorul si mi s-ar spune nu? Si daca as fi la ananghie si nu m-ar ajuta nimeni? Dupa o vreme suntem satui pana in gat de toate aceste ruminatii, incercam sa trecem la altceva.Sa fim seriosi...Doar nu crezi ca starile tale sufletesti vor inceta cat ai bate din palme, doar pentru ca asa ai hotarat?!Nu, nu se vor opri in felul acesta. Mai cu seama culpabilitatea, care joaca un rol important in psihismul nostru: acela de a ne constrange sa reexaminam anumite decizii daunatoare celorlalti. Culpabilitatea interpeleaza constiinta noastra morala si ne forteaza sa reflectam:Aceasta suferinta pe care (poate)am declansat-o putea fi oare evitata? Si in ce fel?Prea putina culpabilitate face din noi niste egocentrici. Dar prea multa culpabilitate ne face sa devenim bolnavicios de sensibili.Christophe AndreDeceptiaDeceptiaDeceptia

Deceptia este tipica pentru o stare sufleteasca. Ea se intemeiaza peamintirea unei increderi acordate, care ar fi trebuit sa fie placuta, dar care este contaminata de ceea ce a pricinuit deceptia(de obicei tradare). Atunci,dupa amaraciune, urmeaza tulburarea: deceptia nu este doar o suferinta emotionala, ci si o repunere in discutie a viziunii noastre asupra lumii.Am avut incredere, dar acest lucru nu mai este posibil.In mod ciudat,deceptia se termina adesea cu un gustdulce-amar: pentru ca, intr-un anume fel, este o satisfactie dureroasa, o certitudine, iar certitudinile ne satisfac mai mult decat indoielile.Deceptiaeste o stare sufleteasca care ne provoaca o durere mai intai violenta, in care emotiile inving gandurile, apoi trenanta, atunci cand muscatura acestor emotii lasa locul unor viziuni triste asupra lumii.Christophe Andre

Nostalgia

NostalgiaNostalgia

Are caracter mixt: acest regret melancolic pentru un lucru care a trecut asociaza in acelasi timp placerea(amintiri agreabile) cu durerea(pentru ca a trecut).A-ti aminti,a zambi,dar a suferi din pricina amintrii...Nostalgia este indeajuns de agreabila pentru a avea dorinta de a i te consacra,pentru a reveni la ea atat de des, orice s-ar intampla.In nostalgie,un strop de tristete joaca rolul sarii in bucate.Christophe AndreSa intelegem starile sufletesti

Sa intelegem starile sufletestiSa intelegem starile sufletesti

Ideea de stare sufleteasca nu apartine domeniului psihologiei stiintifice, ea isi are radacinile mai degraba in poezie. Dar cu toate acestea e o realitate psihologica si fiecare intelege despre ce este vorba. Daca ne gandim bine, starile sufletesti nu trimit la o realitate vaga, ci la o realitate complexa.Starile noastre sufletesti sunt mai mult decat nistegandurisauemotii: sunt amestecul acestora.Nici o emotie nu e lipsita de gandire, nici un gand nu e complet lipsit de amintiri, nici o amintire nu exista fara emotie.Starile sufletesti sunt expresia acestui mare amestec a tot ceea ce se petrece in noi si in jurul nostru.Acest amestec este in mod evident pe cat de bogat, pe atat de complicat: impur,unic,labil, niciodata exact acelasi. Ca valurile marii..Starile sufletestis-ar putea defini spunand ca sunt continuturi mentale, constiente sau inconstiente, ce amesteca stari ale trupului, emotii subtile si ganduri automate, si care vor influenta majoritatea atitudinilor noastre.In general nu le acordam decat o mica atentie si nici nu le consacram eforturi, fie ca sa le intelegem, fie ca sa le cerem sa se puna in slujba noastra.Din fericre, ele fac acest lucru singure, de la sine:rolul si influenta lor asupra a ceea ce facem sunt imense.Christophe Andre