STAKEHOLDERII

CURS MANAGEMENTUL IMM-URILOR

Definire

Aşa cum sublinia un binecunoscut specialist american, Marc Dollinger, imaginea larg răspândită a întreprinzătorului ca persoană izolată, ce depăşeşte obstacolele întâlnite şi înlătură de unul singur pericolele, este demult depăşită. Dimpotrivă, practica managerială, ca şi numeroase studii publicate în literatura de specialitate în ultimul deceniu, relevă că întreprinzătorii în general şi cei performanţi, în special, sunt integraţi puternic în context, având o capacitate ridicată de a identifica şi cultiva stakeholderii.

Abordarea relaţiilor stakeholderi-întreprinzători este necesar să înceapă, în mod firesc, cu precizarea conţinutului noţional al termenilor implicaţi. Întrucât conceptul de întreprinzător a fost definit şi analizat pe larg în capitolul 1, în continuare ne rezumăm la abordarea succintă a stakeholderilor. O definiţie larg răspândită în literatura de specialitate definieşte stakeholderul ca o persoană sau un grup de persoane care are un interes sau o implicare personală într-o anumită întreprindere şi performanţele sale. După opinia noastră, stakeholderul poate fi definit ca o persoană sau un grup de persoane care au interese importante în funcţionarea şi performanţele unei organizaţii şi pe care le poate influenţa de o manieră semnificativă.

Deci, stakeholderii individuali sau de grup prezintă două caracteristici majore:•au interese importante în conceperea, derularea şi finalitatea activităţilor firmei;•pot să influenţeze conţinutul şi rezultatele activităţilor firmei, în mod semnificativ, apelând la mijloace formale şi informale, de diverse naturi, inclusiv sentimentale.

Stakeholderii întreprinderii mici şi mijlocii

Necesitatea cultivării stakeholderilor de către întreprinzător

Modalităţi de implicare a stakeholderilor în activităţile firmei

Sistemul relaţional sau networkingul intreprenorial

Definirea şi nivelele networkingului

• Sistemul relaţional intreprenorial sau networkingul reprezintă una dintre cele mai recente concepte de management intreprenorial, conturat şi cunoscut în ultimul deceniu al mileniului al doilea. Hall 1 defineşte networkingul ca fiind dezvoltarea şi menţinerea de relaţii cu persoane care au impact direct şi indirect asupra afacerii. El tratează networkingul ca o relaţie interumană, pornind de la premisa că relaţiile dintre organizaţii sunt de fapt relaţii între oameni ce aparţin respectivelor entităţi.

• Având la bază definiţia lui Hall şi abordarea precedentă privind stakeholderii firmei mici şi mijlocii, propunem următoarea definire a networkingului intreprenorial – sistemul de relaţii organizat care se manifestă între o întreprindere mică sau mijlocie şi stakeholderii săi, în a căror iniţiere, derulare şi dezvoltare întreprinzătorul are rolul major. Networkingul poate fi reprezentat ca o pânză de păianjen, întreprinzătorul fiind plasat în mijlocul său (vezi figura nr. 3).

• Cu cât este legat de un număr superior de alte puncte (stakeholderi) şi cu mai multe fire (relaţii), cu atât poziţia firmei pe care o reprezintă întreprinzătorul este mai puternică, în contextul respectiv. Networkingul intreprenorial performant are la bază o cultură organizaţională şi individuală a reciprocităţii şi a schimburilor echivalente, care conferă un plus de intensitatea şi eficacitate relaţiilor firmei cu stakeholderii săi.

• În ultimele decenii, condiţionarea sensibil mai puternică a competitivităţii întreprinzătorilor de networkingul dezvoltat de întreprinzător este generată în principal de următoarele procese majore:

• creşterea numărului şi importanţei stakeholderilor pentru firma mică şi mjlocie;• dezvoltarea unei puternice tendinţe de externalizare a activităţilor, în special a firmelor mari, pe

care le preiau firmele mici;

• Networkingul comercial se referă la relaţiile dintre întreprinzător şi firma sa, pe de o parte şi stakeholderii cu care realizează tranzacţii comerciale, pe de altă parte – clienţii, furnizorii, banca, managerii, salariaţii etc. Obiectul acestor tranzacţii îl reprezintă anumite produse, servicii sau resurse clasice.

• Networkingul comunicaţional are în vedere relaţiile întreprinzătorului şi firmei sale cu asociaţiile de întreprinderi mici şi mijlocii, camerele de comerţ, administraţia locală etc. cu care nu se derulează tranzacţii. Obiectul acestor relaţii îl constituie, în principal, obţinerea de informaţii utile firmei, pe multiple planuri.

• Networkingul mental-social se referă la viziunea întreprinzătorului privind starea şi evoluţia firmei în contextul în care îşi desfăşoară activitatea, care serveşte drept bază a ansamblului sistemului de relaţii al organizaţiei cu mediul înconjurător. Networkingul mental-social este mai abstract şi sensibil mai personalizat decât precedentele două nivele, care sunt mai concrete, mai vizibile, mai extinse, pe care, însă, le influenţează semnificativ.

Forme ale networkingului intreprenorial