----„Voieşti să cunoşti lucrurile?

Priveşte-le de aproape. Vrei să-Ńi placă?

Priveşte-le de departe”.I.L.Caragiale

Potrivit unor statistici interna -Ńio nale, în acest al 2-lea deceniual secolului XXI, atunci când,având în vedere posibilităŃile deproducŃie alimentară ale Terrei,

hrana pare că ar putea ajunge pentru toŃi dintre ceipuŃin peste 7 miliarde de locuitori ai lumii, cu multpeste 2 miliarde de oameni nu dispun de 2.700 caloriipe zi(*), respectiv minimul civilizat considerat al unei ali-mentaŃii corecte. Din totalul acestor să le spunem „nă -păstuiŃi” – faŃă de ce urmează arătăm că termenul estenepotrivit – mult peste 1 miliard consumă sub 2.200calorii, cea mai mare parte dintre ei valori cu mult maimici, sub 1.500, cu toŃii suferind, de la grav la extrem degrav, constant, de foame. Iar 20 de mii de indivizi mor înfie care zi de foame. Este “trecerea” de la foame la foamete.Să mai spun că cifrele de 2 mld. oameni şi de 2.700 ca -lorii mi se par exagerate. După calcule ale mele, cu multmai puŃini oameni se inscriu în limita de 2.700 calorii. Săfie oare vorba de statistici internaŃionale mai mult virtuale,care plătesc „tribut“ unor dorinŃe oficiale internaŃionale dea prezenta lumea mai bună? Poate... Dar să revin.

PriorităŃile ce vor urma pen-tru dezvoltarea rurală ar trebuisă fie direcŃionate spre stimula-rea inovaŃiei şi cunoştinŃelor le -gate de zonele rurale, consolida -rea legăturii dintre agricultură,domeniul forestier, cercetare şiinovaŃie, şi promovarea instruiriiîn agricultură şi domeniul fores -tier. Toate acestea au scopul dea creşte competitivitatea în agri-cultură şi creaşterea viabilitatea

prin facilitarea înnoirii în agricultură.În mod tradiŃional, suportul economiei rurale a fost

dintotdeauna agricultura, iar accesul îmbunătăŃit spretehnologie împreună cu abilitatea de a folosi tehnologiaîn mod eficient pentru a revoluŃiona metodele agrare, înspecial folosirea tehnologiei mobile în zonele undeconexiunea prin satelit rămâne în continuare scumpă.

Globalizarea, progresele tehno-logice şi evoluŃia demograficăsunt factori care antrenează mu-taŃii la nivelul economic al uneiŃări şi mai ales la nivelul pieŃeimuncii, generând într-o anumitămăsură insecuritate.Răspunsul Uniunii Europene la

schimbările datorate de aceştifactori a fost Strategia de la Li -sabona revizuită, iar începând cuanul 2010 Strategia Europeană2020 pentru o creştere inteligen-tă, durabilă şi favorabilă inclu ziunii pe piaŃa muncii.

CredinŃa faptului că o flexibili tate crescută a pieŃeimuncii va rezolva problemele eficienŃei acesteia poate conduce la rezultate cres-cute în domeniul economiei globale şi competitivităŃii.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Nu există o civilizaŃie umanăgenerală, accesibilă tuturor înacelaşi grad şi în acelaşi chip.Să ne dezvoltăm, deci, propriilenoastre puteri şi facultăŃi”.

Mihai Eminescu

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 385 anul IX vineri, 31 mai 2013 1 RON

Léon Walras, fondatorul teoriei moderne a echilibrului gene ral, s–anăs cut la 16 decembrie 1834, în oraşul francez Évreux, Depar -tamentul Eure. Tatăl său, Antoine–Auguste, a fost profesor univer-sitar cu înclinaŃii spre studiile economice, iar mama sa era fiică denotar. Personalitate foarte puternică şi chiar necomformistă, Au -guste Walras a avut o influenŃă majoră asupra modului de gândire,ca şi asupra comportamentului social al fiului său Léon.

Léon Walras a publicat primele articole în anul 1859 în „Journaldes économistes” şi „La presse” şi încă de la debutul său edito-rial a încercat să respingă ideile de bază ale lui Proudhon, fiindconvins că teoria economică ar putea fi abordată matematic.Originea operei sale se găseşte în metodă şi nu în chestiuni par-ticulare. În anul 1860 a participat la Congresul InternaŃional asupra

Impozitelor, la Lausanne, ale cărui dezbateri i-au inspirat cea de-a doua publicaŃie majorăşi unde l–a cunoscut pe M. Ruchonnet, şeful departamentului instrucŃiei publice dinElveŃia, care l-a ajutat zece mai târziu, în 1870, pentru numirea lui la nou-înfiinŃata cate-dră de ştiinŃe economice de la Universitatea Lausanne.

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

Dan POPESCU

dr. Răzvan SorinŞERBU, ULBS

30 mai 1431. Jeanne d’Arc este arsă de vie la Rouen.

LegislaŃia principală

Baza legală a politi -cii de mediu a UE esteconstituită de articole -le 174 - 176 ale Tra -ta tului de la Roma, lacare se adaugă artico -lele 6 şi 95. Articolul174 este cel care tra -sează obiectivele poli -ticii de mediu şi con -

Ńine scopul acesteia - asigurarea unui înaltnivel de protecŃie a mediului Ńinând cont dediversitatea situaŃiilor existente în diferite re -giunii ale Uniu nii. În completarea acestuia,Articolul 175 identifică procedurile legislativecorespunzătoare atingerii acestui scop şi sta-bileşte modul de luare a deciziilor în dome-niul politicii de mediu, iar Articolul 176 per-mite Statelor Membre adoptarea unor stan-darde mai stricte.

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 7

Vedere din Bruxelles

continuare ^n pag. 4 - 5

continuare ^n pag. 3

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

continuare ^n pag. 2

Civitas Mediensis (X)

Abordarea echilibrului general din perspectiva teoriei lui Walras

Practici europene privind integrareatinerilor pe pia]a muncii din România

Principalele directive europene cu privire laPolitica de mediu în UE

Camil Ressu - La porumb

Marele economist franco-elveŃianLéon Walras

dr. Paul LUCIAN,ULBS

masterand StefaniaCristina GHIOCANU,Facultatea de Adminis -traŃie şi Afaceri, Univ.din Bucureşti

Foametea: amenin]are drastic@pentru secolul XXI? (I)– un mileniu de foamete înistoria economic@ a lumii –

continuare ^n pag. 6

Instrumente cheie pentru relansareaeconomic@

ECHILIBRUL DEZVOLT~RII2 VINERI 31 MAI 2013

Abordarea echilibrului general din perspectiva teoriei lui Walras

urmare din pagina 1Léon Walras şi–a consacrat partea

a doua a vieŃii învăŃământului, cer -cetării, publicaŃiilor pentru a–şi facecunoscută şi recunoscută paradigmade gândire. În anul 1877 a propusintroducerea studiului Economieipolitice şi a militat pentru înfiinŃareaunei secŃii de ŞtiinŃe politice, la fa -cultăŃile de drept.

Lucrările principale publicate deLéon Walras au fost: Éléments d'éco -nomie politique pure (Elemente deeconomie politică pură), 1874–1877;Études d'économie sociale (Studii deeconomie socială), 1896; Études d'é -conomie politique appliquée (Studiide economie politică aplicată), 1898.

Ele formează o „trilogie” foarte ra -Ńional întocmită:

1. Prin Economia politică „pură” Wal-ras înŃelegea o ştiinŃă analogă meca -nicii pure. Ea trebuia să se prezintesub forma unui model, conform func-Ńionării economiei reale, cu o struc-tură matematică, arătând cum ope -rează toate relaŃiile deduse din forŃeleeconomice presupuse eterne sau „na-turale” şi independente de sistemulinstituŃional.

2. Economia „aplicată” studiază (prinintermediul economiei „pure”) proble -mele producŃiei, formele de organiza -re cele mai favorabile maximizării ran-damentului social. Economia aplicată sesituează între observaŃie şi normativ.

3. Economia „socială” este în teoriaechilibrului general normativă şi urmă -reşte stabilirea principiilor de justiŃiecare trebuie să guverneze producŃia,repartiŃia, schimbul şi consumul bogă -Ńiei sociale. RepartiŃia bogăŃiei socialeîntre indivizi trebuie să fie echitabilăpentru a nu genera nici dezordine eco-nomică şi nici dezordine morală.

În 1892 s-a retras de la catedră,dar a păstrat legăturile cu universita-ta în calitate de profesor onorific (Ho -norarprofessor), continuând să mun -cească într-un mic apartament pe careîl deŃinea într-o casă din împrejurimi-le localităŃii Clarens, până la sfârşitulvieŃii sale, în data de 4 ianuarie 1910.

Cea mai importantă contribuŃie, carea condus şi la consacrarea lui Walrasconstă în dezvoltarea teoriei echilibru -lui general, conceptualizată în primaediŃie a lucrării Elements d’economiepolitique pure (1874-1877), în care apus bazele unui model unificat ce in -clude teoriile schimbului, producŃiei,formării capitalului şi banilor.

Un aspect important este repre -zentat de influenŃa exercitată asupralui Walras de către economistul fran -cez Antoine Augustine Cournot. Înaltă ordine de idei, Walras a pornitîn cadrul analizei de la rezultatele cer-cetărilor lui Cournot şi a descoperitrepede că situaŃia care caracterizeazăcurba cererii lui Cournot, exprimatăprin cantitatea cerută de bunuri ca ofuncŃie a preŃului, se aplică cu stric -teŃe numai atunci când are loc unschimb între două bunuri, dar capătăun caracter aproximativ când schim-bul cuprinde mai mult de două bunu-ri. Pentru început, Walras a studiatprimul caz, derivând într-o manierăexactă curba ofertei pentru primul bundin curba cererii celui de-al doilea, iarapoi a derivat starea de echilibru apreŃurilor pentru cele două curbe.

Din aceste două curbe, care se re-feră la cantitatea de bunuri existentă

pe piaŃa supusă cercetării, a derivatcurba utilităŃii şi a cererii individualepentru cantităŃile fiecărei unităŃi eco-nomice individuale, ajungând astfel lapiatra de temelie a teoriei lui, concep -tul utilităŃii marginale, respectiv „inten-sitatea satisfacŃiei resimŃite în urmaconsumului ultimei unităŃi”.

Schumpeter a observat, de aseme-nea, similitudinea uimitoare a rezul-tatelor lui Walras cu cele ale lui CarlMenger şi Stanley Jevons în condiŃi-ile în care punctele de plecare suntfoarte diferite.

Numeroase concepte utilizate deLeon Walras în Elemente de economi -ce pură au fost preluate din lucrăriletatălui său: capitalul (orice elementde avuŃie care serveşte mai mult deo dată) şi venitul (orice fel de avuŃiecare nu serveşte mai mult de o dată);capitalurile funciare, personale şi mo -biliare (sau capitalurile propriu-zise)şi veniturile sau „serviciile” lor: renta,

munca şi profitul, distincŃia dintre ser -vicii prducătoare şi servicii consuma -bile; numerarul ca unitate de cont. Deasemenea, de la tatăl său, AugusteWalras, a preluat şi definiŃia avuŃieisociale: ansamblul de lucruri rare, adicăutile şi disponibile în cantităŃi limita -te. Definirea avuŃiei sociale a dat naş -tere la aspecte legate de valoareaschimburilor, alocarea de bunuri rareşi producŃia de bunuri rare, concep-tul de valoare a schimbului fiind pus,la Walras, pe acelaşi nivel cu aloca -rea şi producŃia de bunuri rare.

Teoria echilibrului general a luiWalras a fost construită pe 4 niveluri(teoria schimbului, a producŃiei, acapitalizării şi a monedei), fiecare ni -vel bazându-se pe nivelul precedent şiintegrând o nouă dimensiune a fe -nomenelor economice.

Teoria schimbului a fost finalizatăîncă de la prima ediŃie, din 1874.Walras descrie un sistem economica cărui funcŃionare este subordonatăexigenŃelor necesităŃii de a realiza sta-rea de echilibru general, el fiind primulautor care a definit, în cadrul schim-bului între două bunuri, conceptele co -relate de cerere efectivă şi ofertă efec-

tivă, drept cantităŃi care nu depinddecât de preŃurile lor relative, oferindastfel, un sens operaŃional legii cere -rii şi ofertei. În continuare el a definitcurbele de utilitate, oferind din nou,o semnificaŃie precisă, de data aceas-ta noŃiunii de utilitate. El a generali -zat aceste rezultate pentru situaŃia schim -bului mai multor bunuri între ele, intro-ducând piaŃa cu „liberă concurenŃă”,pe care nu există decât un singurpreŃ, cunoscut de toŃi, şi procedura detatonare, care permite atingerea echi -librului general într-o economie deschimb pur. De asemenea, Walras enunŃăcele două condiŃii necesare echilibru-lui schimbului:– oferta şi cererea efective de ser-vicii productive sunt egale şi existăun preŃ curent staŃionar pe piaŃaacestor servicii;– oferta şi cererea efective de pro-duse sunt egale şi există un preŃcurent staŃionar pe piaŃa produselor.

Teoria producŃiei introduce faptulcă mărfurile schimbate sunt produse.Leon Walras defineşte înteprinzătorulca „personaj complet distinct de pro-prietarul funciar, de muncitor şi deca pitalist şi al cărui rol specific estede a asocia cele trei servicii producă-toare”. Întreprinzătorul este situat la in -tersecŃia dintre piaŃa serviciilor produ -cătoare (pe care este cumpărător) şipiaŃa produselor (pe care este vânză-tor). Printr-o nouă procedură de ta -tonare se realizează echilibrul pieŃeiproduselor şi cel al pieŃei serviciilorproducătoare, prin îndeplinirea, ală-turi de cele două condiŃii necesareechilibrului schimbului, a celei de-atreia condiŃii care presupune că pre -Ńul de vânzare al produselor să fieegal cu cheltuielile de producŃie pen-tru servicii productive. Astfel, LeonWalras ajunge la „starea de echilibrual producŃiei, în care întreprinzătoriinu obŃin nici beneficiu, nici pierdere.Ei supravieŃuiesc atunci nu ca între-prinzători, ci ca proprietari funciari,muncitori sau capitalişti în propriilelor întreprinderi sau în altele”.

Ca urmare a specificului pe caretatonarea îl are în domeniul produc -

Ńiei, echilibrul producŃiei se realizeazăîn trepte: prin aproximările succesiveale întreprinzătorilor asupra cantită -Ńilor şi preŃurilor produselor de fabri -cat, precum şi prin cele ale proprieta -rilor funciari, muncitorilor şi capitaliş -tilor asupra cantităŃilor şi preŃurilorserviciilor.

Teoria capitalizării ia în calcul unnou element: faptul că toate capita -lurile propriu-zise sunt, la rândul lor,produse. Astfel, Walras a introdusproblema capitalizării plecând de lapremisa că unii dintre cei care vândservicii productive economisesc şi in -vestesc aceste economii în „noi bu -nuri de capital” care, datorită acesteicerinŃe, ajung pe piaŃă în cantităŃi pre -cise. Prin urmare, Walras defineşte opiaŃă a capitalurilor, pe care între-prinzătorii se prezintă în calitate decumpărători, iar creatorii de economii– în calitate de vînzători. Capitalurilenu sunt cerute decât pentru servici-

ile pe care le vor aduce. În conse -cinŃă, preŃul P al capitalurilor nu de -pinde decât de preŃul p al serviciilorlor, p incluzând primele de amorti-zare şi de asigurare care permit săse considere că aceste capitaluri audevenit indestructibile. Walras desem-nează, în continuare, rata venituluinet, notată cu i, sub forma raportu-lui p/P. În sfârşit, pentru a introduceeconomiile, adică excedentul venituluiîn raport cu consumul, Leon Walraspresupune existenŃa unei mărfi fictive(„ideală”) care „constă dintr-un venitnet permanent”: el îl poate introduceastfel în funcŃia de utilitate. Echilibrulcapitalizării se realizează atunci când:

a) Există aceeaşi rată a venituluinet pentru toate capitalurile;

b) PreŃurile de vânzare şi preŃurilede cost ale capitalurilor ca produsesunt egale (nici profit, nici pierdere);

c) Cererea şi oferta sunt egale pepieŃele produselor şi serviciilor;

d) Cererea şi ofera sunt egale şipe piaŃa capitalurilor, preŃul mărfii idea-le fiind egal cu rata venitului net alcapitalurilor. În plus, în această starede echilibru, consumatorii obŃin nive -lul lor maxim de satisfacŃie.

Ultimul nivel al teoriei echilibruluigeneral a lui Walras este reprezentatde teoria monedei. Dintre componen-tele sistemului walrasian, teoria mon-edei a suferit cele mai multe modi-ficări de-a lungul timpului. Astfel, o parteconsistentă a efortului depus de Wal -ras între anii 1876 şi 1899 a fost de -dicată teoriei monedei, care, în fapt,este o teorie a banilor. Walras, consi -deră că agenŃii cunosc datele şi pre -Ńurile viitoarelor lor cumpărări şi vân -zări şi în aceste condiŃii, funcŃia esen-Ńială a monedei ca mijloc de alocareintertemporală a resurselor dispare.Astfel, el şi-a construit teoria mone-tară plecând de la nevoia individualăde mijloace de plată, conform căreiamoneda este cerută în vederea asig-urării serviciului de aprovizionare. Înacelaşi timp, oferta de monedă re -prezintă cantitatea de monedă în cir-culaŃie (cantitate decisă de autorităŃilemonetare). Echilibrul pieŃei monetaredetermină în acest caz rata dobânzii(egală, la echilibru, cu rata venituluinet) şi nivelul general al preŃurilor.

ReferinŃe bibliografice:1. Agnew Jean-Cristophe, Rosenz -

weig Roy, (2003), The History of Eco-nomic Thought, Blackwell Publishing

2. Benassy Jean-Pascal, (2002), TheMacroeconomics of Imperfect Com -petition and Nonclering Market. ADynamic General Equilibrium Approach,The MIT Press

3. Caravale Giovanni, (1997), Equi-li brium and Economic Theory, Rout -ledge Publishing

4. Colander David, (2006), Post-Walrasian Macroeconomics, CambridgeUniversity Press

5. Debreu Gerard, (1959), Theoryof Value. An Axiomatic Analysis ofEconomic Equilibrium, Yale Univer -sity Press

6. Marinescu Paul (2003), Teoriaechilibrului economic şi implicaŃiilesale practice, Editura UniversităŃii dinBucureşti

7. McKenzie Lionel, (2009), Equi -librium, Trade and Growth, The MITPress

8. Mosini Valeria, (2007), Equili -brium in Economics – Scope andLimits, Routledge Publishing

9. Popescu Dan, (1999), Istoriagândirii economice – din antichitatepână la sfârşitul secolului XX, EdituraContinent

10. Popescu Dan, (2010), Cataclis-mele economice care zguduie lumea,Editura Continent

11. Popescu Gheorghe, (2009),Evo luŃia gândirii economice, EdituraC.H. Beck

12. Sava Sorica, (1999), DicŃionarMacMillan de Economie Modernă,Editura Codecs

13. Schumpeter Jospeph, (2010),Zece mari economişti. De la Marx laKeynes, Editura Publica

14. Schwodiauer Gerhard, (1978),Equilibrium and disequilibrium in eco-nomic theory, D. Reidel PublishingCompany

15. Vaggi Gianni, Groenewegen Peter,(2003), A Concise History of Eco -nomic Thought - from Mercantilismto Monetarism, Palgrave MacMillanPublishing

16. Van Daal Jan, (1993), The Equi -librium Economics of Leon Walras,Routledge Publishing

17. Walker Donald, (2006), Walra -sian Economics, Cambridge Univer -sity Press

asistent univ. dr.Alin OPREANA, ULBS

Vedere din Lausanne

3DEZVOLTAREVINERI 31 MAI 2013

urmare din pagina 1În timp ce zonele rurale depind

din ce în ce mai puŃin de economiaagrară, accesul şi îndemânarea de afolosi tehnologia în mod eficientcreează premisele pentru o dezvoltareeconomică mai diversă, cum ar fi în -fiinŃarea call center-urilor sau descen-tralizarea agenŃiilor guvernamentale.Aceasta rezultă în crearea de noi lo -curi de muncă, încurajează dezvolta -rea centrelor rurale şi previne migra -rea forŃei de muncă în centrele ur -bane suprapopulate. De asemenea,dezvoltarea comunicaŃiilor furnizateprin intermediul tehnologiilor moder -ne încurajează comunităŃile rurale săaibă acces la informaŃii şi să reali -zeze schimburi atât local cât şi cu ora-şele, ceea ce contribuie la coeziuneasocială şi la distribuirea geograficăegală a veniturilor.

InŃelegerea a ceea ce face dinacest lucru un succes sau o pierde -re, şi a influenŃei pe care acestea oau în contribuŃia la o economie ru -rală mai largă este în continuare rela -tiv slab dezvoltată. Ceea ce este clar,dintr-o perspectivă europeană mailargă, este că aceste noi forme deantreprenoriat ecologic înregistreazăun ritm relativ rapid de creştere.Acest lucru sugerează că legăturiledintre politica rurală, îndemânare înmuncă şi plus valoare trebuie regân-dite, iar dezvoltarea microîntreprin -derilor rurale în privinŃe care să asi -gure multifuncŃionalitatea reală şi co-producŃia bazate pe exploatarea noi -lor sinergii într-o gamă de activităŃi (cumar fi agricultura, turismul, adu cerea nou-tăŃilor şi furnizarea de noi servicii).

Cercetările europene sugerează căo dinamică cheie pentru dezvoltarearurală integrată este legată de pu -terea (relativă) şi densitatea setuluide interacŃiuni şi schimburi pe piaŃacare există atât în cadrul cât şi întreeconomiile rurale şi în contextele lorregionale. Acest lucru sugerează căacele economii locale rurale care vorprospera sunt acelea care identificăşi dezvoltă cel mai eficient relaŃiile depiaŃă şi interacŃiunile. Prin urmare oipoteză concluzivă ar fi ca puterea re-lativă viitoare a unei economii ruraleva depinde de calitatea şi densitateapozitivă a interacŃiunilor şi relaŃiiloratât interne cât şi externe ale aces-

teia. În acest sens, mai mult “web”,mai mult câştig. Cu toate acestea, tre-buie să recunoaştem că natura exac-tă a acestui cuantum “web” de relaŃiipotenŃiale interne şi externe este înprezent reformată de două forŃe ma -jore bazate pe piaŃă şi consumator.

PotenŃialul înalt de a practica agri-cultura organică trebuie luat în con-siderare când se discută despre agri-cultură pe teritoriul rural românesc încontextul unei nişe de piaŃă,regională,şi pieŃei europene unde există o ce -rere în creştere pentru produse or -ganice. Deci, exista o nevoie de aîncuraja acele forme de producŃieagricolă să se adapteze la standard-ele specifice şi să transforme deza-vantajul tratamentelor chimice săraceaplicate în agricultură în unele zone,într-un avantaj. O asemenea specia -lizare poate fi dobândită atât în recol -tele agricole (legume, fructe), cât şiîn creşterea animalelor (carne şi produ -se din carne, ouă, lactate, apicultură).

Mai mult, trebuie luată în conside -rare oportunitatea de a diversifica te -renurile de producŃie agricolă pentrua fi pedo-climatice avantajate de opor -tunităŃile favorabile pentru dezvol -tarea sau existenŃa cererii de piaŃăpentru produse agricole. În aceastăprivinŃă trebuie notată cultivarea ciu-percilor, care poate fi realizată înaproape toate unităŃile teritoriale ad -ministrative şi apicultura, care poateexploata elemente favorabile legatede flora diversă, şi zonele de terenagricol plantate cu miere şi polen:trifoi, pomi fructiferi, etc.

Orice analiză de recuperare a po -tenŃialului zonei trebuie să îşi aibăoriginea în factorii naturali corelaŃi cunivelul curent de dezvoltare umană,soluŃia corectă a potenŃialului zoneifiind potenŃialul său turistic, în timpce turiştii devin consumatori de pro-duse crude şi procesate (mâncare –vegetală şi animală – artizanate şi aşamai departe). Acestea pot furniza osoluŃie relativ sigură de recuperare aterenurilor.

Putem aminti aici şi de sectorulserviciilor de cazare care este în creş-tere în câteva zone rurale din Româ -nia, un număr de aşezări turistice în -registrând o creştere semnificativă înultimii ani (este de menŃionat aici zonapensiunilor din Mărginimea Sibiului),şi prin urmare numărul locurilor demuncă în acest domeniu, şi se ob -servă că există un potenŃial neex-

ploatat în dezvoltarea serviciilor turis -tice (culturale, de timp liber, artizana -le, etc). Din păcate această dezvol tareare loc atât de târziu datorită start-ului luat târziu în acest domeniu.

Tehnologia informaŃiei şi comuni-caŃiilor şi aplicaŃiile online din dome-niu sunt instrumente cheie pentru îm-bunătăŃirea administraŃiei şi servici-ilor esenŃiale în zonele rurale, proble -me cum ar fi sănătatea, apa, educa -Ńia, hrana, locuinŃele etc, şi că incon-sistenŃele din asigurări şi accesareaacestor factori cresc diferenŃa de bu -năstare dintre zonele urbane şi rurale.

Economia digitală este factorul cheieîn relansarea economiei UE şi în spe-cial economia românească. Pe bazapunctelor forte în tehnologie şi cu -noş tinŃe, Europa ar trebui să exploa -teze la potenŃial maxim economia di -gitală. Economia digitală oferă marioportunităŃi IMM-urilor în producŃie şisectorul serviciilor, atât în nume pro-priu cât şi ca furnizori pentru marilecompanii. Prin urmare, o Agendă Di -gitală Europeană ambiŃioasă, care săfurnizeze paşi concreŃi pentru reali -zarea pieŃei unice online va fi o cheiepentru recuperarea economică suste -

nabilă şi dezvoltarea socială a Europei.Accesul la Internet a devenit o

necesitate pentru cetăŃeni să fie impli -caŃi total în viaŃa de zi cu zi. Europaare nevoie de politici eficiente în do -meniul incluziunii digitale pentru în -curajarea participării şi exprimării ac -tive pe Internet.

Crearea unei infrastructuri care săpermită oamenilor să contribuie şi săcolaboreze rapid fără un impact ne -gativ în climatul de muncă poate săcreeze valoare reală pentru companieşi poate rezulta în inovaŃii. “Recon -stru iesc ceea ce a fost în trecut, re -construiesc viitorul. Nu este legat deaceste tehnologii. Este legat de pre -Ńuirea oamenilor”.

Cu fiecare zi care trece este totmai evident că Internetul şi tehnolo-gia informaŃională au un rol în creş -tere nivelului de trai a fermieruluiromân. Ne putem referi aici printrealtele, la comunicarea cu AgenŃia dePlăŃi şi IntervenŃii în Agricultură (APIA).Prin urmare, se observă că alŃii suntdeja foarte avansaŃi în această pri -vinŃă. Astfel sunt câŃiva vânzători careimplementează o platformă web pen-tru procurarea publică a legumelor şi

fructelor. Ideea de bază este că prinaceasta cale poŃi găsi cele mai profi -tabile achiziŃii.

O platformă de procurare ar asi -gura cel mai bun preŃ să ajungă perafturi. Cu alte cuvinte, o platformăweb publică ar furniza o transparenŃăînaltă în numirea fermierului câştigă-tor. AtenŃie însă: este necesar să fi ca -pabil să livrezi o anumită cantitate debunuri calitate măsurabilă cu o frec -venŃă acceptabilă.

Calitatea biologică şi capacitateaplantelor şi animalelor este importan-tă pentru productivitate. Dar produc-tivitatea în muncă în agricultură de -pinde nu numai de calitatea biologi -că a plantelor şi animalelor dar şi decalitatea muncii prestate şi nivelul echi -pamentelor tehnologice.

Din păcate realitatea arată că aexistat puŃin interes din partea tineri -lor pentru agricultură, deoarece foartepuŃini dintre tineri în zonele rurale aucontractat proiecte finanŃate din fon-duri europene.

Lucrurile încep să se schimbe înultima perioadă existând un interesdin ce în ce mai crescut. Aşadar, ra -portat la alocarea de 10 miliarde deeuro pentru întreaga perioadă de im -plementare a PNDR, 2007 - 2013,interesul pentru fonduri nerambursa -bile în vederea investiŃiilor în agricul-tură atinge acum 175%. Numărul ce -rerilor de finanŃare depuse până laînceputul anului 2013, au crescut cu68%, faŃă de solicitările depuse pânăla finele anului 2011.

La sfârşitul anului trecut au fostsesizate deficienŃe în alocarea şi folo -sirea fondurilor europene şi din acestpunct de vedere este foarte impor-tant pentru autorităŃile publice să mo-nitorizeze îndeaproape implementareaproiectelor şi folosirea eficientă a aces-tor fonduri pentru a asigura dezvol -tare echilibrată şi sustenabilă ale zo -nelor rurale româneşti. Acest lucru nueste prea dificil deoarece fiecare pro -iect are indicatorii de impact listaŃi îndocumentele listate public.

Această lucrare a fost cofinanŃatădin Fondul Social European, prin Pro -gramul OperaŃional Sectorial Dezvol -tarea Resurselor Umane 2007-2013,proiect numărul POSDRU/89/1.5/S/63258”Şcoala postdoctorală pentru biodiver -sitate zootehnică şi biotehnologii ali-mentare pe baza ecoeconomiei şi bio -economiei necesare ecosanogenezei”.

Instrumente cheie pentru relansarea economic@dr. Răzvan Sorin ŞERBU, ULBS

ISTORIE {I ACTUALITATE ECONOMIC~ VINERI 31 MAI 20134

c my b c my b

c my bc my b

urmare din pagina 1...Am studiat şi studiez fenomenul

de peste 35 de ani. Am vizitat locuridintre cele mai mizere, cu milioaneşi milioane de oameni, tabere de pa -lestinieni în Siria, town-ship-uri în Afri -ca de Sud, în jurul Cape-Town-ului,car tiere de negri în St. Louis, StateleUnite, bidon-ville-uri la Buenos Aires,Argentina, ştiu cohorte întregi decer şetori şi „insule” de sărăcie înEuropa, etc. Pot fi deosebiri de ci -vilizaŃie, de cul tură, de viaŃă, într-unfel este considerată sărăcia într-oŃară, altfel în alta, însă gra niŃa dintreinaniŃie şi astâmpărarea cât de cât afoamei „se vede” fără mare greutate.Am examinat cu atenŃie cifre şi, une -ori, le-am extrapolat. Ca im pre sie, în -să, apreciez că asemenea niveluriamintite pentru foamete, subnutriŃie,penurie (disette, în lb. fran ceză) suntsubevaluate, că ponderile în total aleoamenilor aflaŃi în astfel de stărisunt mai mari. În general, înfometaŃiisunt excluşi, marginalizaŃi, ei nu maiproduc, nu-şi mai produc, nu „aco -peră” prin muncă hrana necesară,ceea ce complică mult, foarte multproblema.

Cum pe intervalul unui an deanaliză cifrele menŃionate se vădescrelativ constante, ba chiar, deseori,se accentuează de la an la an, esteneîndoielnic că avem de-a-face nu cuo secvenŃă statică, ci cu un procesdinamic, cu un mecanism cu mo -toare, ansamble, subansamble, piese,cu energii şi porniri, dezvoltări pro-prii, care alimentează, zi de zi, foa -metea în lume. Avem, dar, în faŃă, foa -metea ca fenomen social. Foameteaca fenomen nutrit de inadvertenŃesociale, inumane. Foametea ca feno -men incapabil de recul general înfaŃa unor mari şi strălucitoare pro-grese, nu neapărat punctuale, dar cuprecădere manifestate pe arii relativrestrânse în care gradul de dezvolta -re şi civilizaŃie permite în mare mă -sură un trai decent pentru mai mulŃioameni, chiar dacă şi aici se vădescte ribile zone de sărăcie şi mizerie,acestea „locuite” mai ales de re fu laŃi,de mar ginalizaŃi, dar şi de indivizi carerefu ză adaptarea... Oricum, conser -vându-se, din păcate, pentru o mareparte a lumii „dilema” economică multi -

se culară, respectiv „problema agrico -lă” (reforme privind nivelul tehnic alagriculturii) versus „problema agrară”(reforme de proprietate şi funcŃiona -litate socială în agricultură), mai multde o treime din populaŃia Terrei, iată,este dominată acum realmente de ob -sesia hranei zilnice pe care nu şi-opoate satisface şi încă mai mult deo treime se hrăneşte de multe ori deazi pe mâine şi oricum nu teribil desănătos. Cumulativ, eu consider că „neducem” undeva spre 75% şi chiarpeste. Ceea ce l-a făcut pe Nobelulpentru economie în 1998, AmartyaSen, născut în Bangladesh, dar studi-ind la Cambridge şi devenit profesorla Harvard, să afirme repetitiv, con-secvent, că „foametea nu mai este oproblemă de ştiinŃe naturale, ci deştiinŃe sociale”.

Îl completăm: în prezent, foameteaeste, deopotrivă, o problemă de pro-ducŃie, dar şi de repartiŃie, de resur se,dar şi de management micro, macro şimondoeconomic social. Foametea nueste doar o problemă de individ, de ini -Ńiativă individuală, ci şi de social, foa-metea nu mai este o problemă doarde dezvoltare, productivitate, dar, înacest cadru, ea este şi o problemăde educaŃie, fără a neglija lovituriledure date de ignoranŃă. Foa metea –respectiv diminuarea şi, si tuaŃia idea -

lă, eliminarea ei –, nu este doar o pro-blemă tehnică şi economi că, ci nea -părat şi social – politică. În afara acŃiu-nii dintr-o astfel de pers pectivă com-plexă, eforturile mondiale desfăşuratepentru „ostracizarea” foa metei, efor-turi care nu au lipsit, nu şi-au atinsşi nu-şi ating nici pe de parte Ńinta.Ne-o demonstrează nu 10, nu 100,nu 1.000 de exemple, nu fenomenerelativ izolate de foamete, ci, iată, decând cercetătorii, aşa cum erau ei, auconştientizat existenŃa fenomenului, ne-odemonstrează un mileniu şi mai multde foamete, cu „şanse” serioase caaceasta să se vădească notabil – şise vădeşte – în prezentul şi viitorulcare ne înconjoa ră. Foametea, deci, ogravă ameninŃare în lume pentrusecolul XXI? Sinteti zând cei peste1000 de ani de persistenŃă şi accen-tuarea ei în ultimele decenii pe fondulchiar al proliferării, în unele locuri, aunor civilizaŃii stră lucite, complexita -tea fenomenului ca atare ne do ve -deşte că „da”...

Mai este o problemă. Clarvăzătoriiprivind conducerea lumii de către so -cietăŃi secrete – de tipul reprezentanŃiai marii finanŃe mondiale sau „Bilder -berg”, mult mai puternice decât de -venita aproape banală francmasonerie(entitate strălucită dar, acum, uneori,mai aproape, mai mult sau mai puŃin,

de statutul de trambulină pentrucâteva mediocri tăŃi lipsite de cultură,ignorante, cu bani, pentru a dobândititluri prestigioase şi mai ales influ-enŃă şi funcŃii bune în administraŃie)–, clarvăzătorii „se sizând” acŃiunea„complotiştilor” ş.a. ei bine, aceştiaafirmă că, vezi bine, în mod delibe -rat alimentele sunt „otrăvite chimic”,poluarea este mai accentuată ca ori -când, epidemiile de boli grave suntdeterminate ca atare, conflictele lo -cale se înmulŃesc şi se amplificătocmai pentru a creşte gra dul morta -lităŃii pe mapamond. Tocmai pentru apune de acord resursele de hranălimitate cu o populaŃie eteogenă aTerrei de venită prea numeroasă –vezi teoria lui Th.R. Malthus. Estegreu să faci afirmaŃii certe în acestcadru, însă un „sâmbure de adevăr”parcă ar exista. Nu prea am cum sănu-l văd. Este clar că prea multă mi -zerie în lume, că prea multă foametenu dă deloc bine într-un peisaj alunei societăŃi umane care acum arene voie de alte paradigme, şi totuşiîntr-un peisaj care s-ar vrea, aşacum e el, ceva mai roz. Printre alteletocmai pentru a conserva pu terealumii acolo unde este ea acum şi deunde mai mulŃi privilegiaŃi trans par -tinici şi transfrontalieri, transideologi-ci, ş.a., îşi permit, ei şi familiile, în

mare parte jet-setul internaŃional de -loc veritabil ci „făcut”, o viaŃă debasm. Dar despre toate aceste lucruri– desigur, îngăduind restricŃiile gene -rate de spaŃiul limitat al unui studiude sinteză – mă voi referi în rân-durile ce urmează.

... Cum spuneam, nu sunt delocnou în fenomen, în tipul acesta depiaŃă a publicisticii ştiinŃifice. Nu aveam,însă, cum să parcurg milioanele, ze -cile şi sutele de milioane de cărŃi aledomeniului. M-au pasionat, dar, „Geo gra-fia foamei” a brazilianului Josue deCastro (Editura de stat pentru litera -tură po litică, Bucureşti, 1955), pe urmăo lucrare a aceluiaşi autor, „Géopoli -ti que de la faim” (Edit. Ouvr., Paris,1965) – din punctul meu de vederele-am considerat cărŃi „de deschidere”–, E. Bonnefous, „Le monde est-ilsurpeuplé?”, Hachette, Paris, 1968,P. George, „Géographie de la popu-lation” col, „Que sais-je”, P.U.F. Paris,1968, etc. Lucrări care, deopotrivă,mi-au influenŃat cercetările au fost ceaa lui Cornelius Walford, „The Famineof the World”, Londra, 1878, pe urmăvolumul lui Radu Rosetti „Pentru ces-au răsculat Ńăranii”, Bucureşti,1907, cel al lui C-Dobrogeanu Ghe -rea „Neoiobăgia”, în „Opere comple -te”, vol. 4, Edit. Politică, Bucureşti1977, apoi cărŃile lui Ioan Puia şi

Foametea: amenin]are drastic@ pentru secolul XXI? (I)– un mileniu de foamete în istoria economic@ a lumii –

Dan POPESCU

Amartya Sen

VINERI 31 MAI 2013 5

c my b c my b

c my b

ISTORIE {I ACTUALITATE ECONOMIC~

c my b

Viorel Soran, „Agroecosistemele şialimentaŃia omenirii”, Edit. Ceres, 1981,N. Georgescu Roegen „Legea entro -piei şi procesul economic”, Edit. Po -litică, Bucureşti, 1979, René Dumont,Marie-France Mottin, „L'Afrique etran-glé”, Le Seuil, Paris, 1980, DimitrieCantemir „Descriptio Moldaviae”, Edit.Academiei, Bucureşti, 1973, în moddeosebit cartea profesorului OpreaParpală „Economii şi politici agrareîn lume”, Edit. Politică, Bucureşti,1982, cea a lui C. Levi-Strauss „Tro -pice triste”, Edit. ŞtiinŃifică, Bucureşti,1968, C.M. Cipolla „Histoire éco -nomique de la population mondiale”,Gallimard, Paris, 1965 şi multe alte -le. O remarcabilă lucrare, cu precă -dere despre România, dar cu des -chidere spre Balcani şi Europa, chiarspre lume este cercetarea profesoru-lui Ioan Claudian, trecut prin puşcări-ile comuniste, „AlimentaŃia poporuluiromân”, FundaŃia pentru literatură şiartă, Bucureşti, 1939 (vom mai vorbidespre această carte). Desigur, aumai fost cărŃi ale lui Karl Marx, peurmă, mult mai târziu, ale lui EdgarMorin, E.P. Prentice, vezi „Hungerand His tory” New-York, 1939, ale luiAlfred Sauvy, ş.a.

M-am referit şi mă refer la aces-te puŃine titluri amintite – am con-sultat, de fapt, mult mai multe – ca lacărŃi cu care pot debuta cercetăridespre evoluŃia foametei în lume.Preocupările şi examinările mele ast-fel au fost înmănunchiate în volumulmeu „Cornul abundenŃei – un mira-col?” („O istorie a foametei în lume“)publicat în 1984 la Editura Albatros,Bucureşti, 210 pp. A fost o cartecare, pe măsura unui tiraj bun, bazatpe sondaje la cititori, s-a vândutrepede şi a fost, apoi, deseori amin -tită în bibliografiile de specialitate.Am avut ample recenzii, foarte apre-ciative, la volum, subliniind in vesti -gaŃiile profunde, examinarea istoricăpe circa un mileniu, originalitatea con -sideraŃiilor, ma rea deschidere spreviitor, din partea profesorului OpreaParpală, în „Revista Economică”, dinpartea profesorului Vasile C. Nechitaîn „Cronica” de la Iaşi, din partea căr -turarului Adrian Riza în revista „Tran -silvania” de la Sibiu, ş.a. Desigur,„Cornul abundenŃei, un miracol?“,Ńinând seama de situaŃia de atunci aRomâniei, numai un miracol îl puteaob Ńine. Dar de unde atâtea „miraco -le“? Oricum titlul şi cartea „au trecut“„furcile caudine“ ale timpului, tentatemai puŃin de învăŃătură şi subtilităŃi,şi mai mult de o viaŃă uşoară, sesi -zând mai greu asemenea aspecte. Dea-se me nea, Ńin să menŃionez că sub în -dru marea mea ştiinŃifică, actuala conf.univ. dr. Silvia Mărginean, de la ULBS,a avut o meritorie teză de doctorat cuimplicare în domeniu, teză concreti -zată într-o foarte interesantă lu crare,„Dezvoltarea Economică şi PopulaŃia”,col. „Provocări ale se colului XXI”, Edit.Continent, Sibiu-Bucureşti, 2003.

Au fost şi sunt apoi, practic, nenu -mărate lucrări şi studii mai recente,chiar foarte recente, printre care enu -măr Amartya Sen „Poverty and Fa -mines. An Essay of Entitle ment andDeprivation”, Oxford, 1981, reedit. 1999,Amartya Sen „Repenser l'iné gelité”,EdiŃia engleză 1997, traducere fran -ceză Seuil, 2000, pe urmă C.O. Grada„Famine. A short History”, PrincetonUniversity Press, 2009, C. Traubé „LesNouvelles Famines. Des catastrophespas şi naturelles”, Au trement, 2007,remarcabilul studiu al profesoruluifrancez François Menant, de la l'Écolenormale supérieure de Paris, „DuMoyen Age à aujhourd'hui. Mille ansde famines”, l'His toire, Janvier 2013,etc... Să adaug în domeniu sau aproa-pe de el, volu mele mele „Cetatealiberă” (2000), „Economia ca spaŃiudeschis. În ochiul ciclonului” (2002),„O lume agitată” (2003), „Jurnal eco-

nomic” (2007), „Cataclismele econo -mice care zgu duie lumea” (2010),„Amurgul lumi lor paralele” (2011),„Criza indecentă” (2012), etc. Având,dar, această ceva mai amplă succe-siune de autori şi titluri în domeniuşi care reprezintă foarte puŃin, totuşi,comparativ cu complexitatea domeni-ului (sunt aici cu acŃiune interferatăfactori econo mici, tehnici, sociali, po -litici, biologici, chimici, din fizică, eco -logici, geogra fici, de climă, eco-siste -mici, de tradiŃii şi cutume alimentare,etc., etc.), ne dăm seama de relativaignoranŃă – poate şi indi ferenŃă şicinism – a unor decidenŃi de la noicare au contribuit esenŃial la dis-trugerea industriei şi economiei, lade venirea agriculturii româneşti caagricultură de subzistenŃă şi de slabăproductivitate şi, până la urmă, nicimăcar atât, noi importând 75% - 80%din necesarul de produse agroali -men tare. Deci fiind ne pregătiŃi pentruo lume a penuriei, ne dăm seama,de fapt, de ceea ce ne poate aştep-ta în lipsa unor acŃiuni contracarante.Ce a rămas oare din conceptul (şipracticile aferente) de „securitate agro-alimentară” a României - conceptacum “la modă” în mai toate statele?Mai nimic, dacă nu nimic de-abine-lea... Dar să revenim.

Suntem, dar, „la zi”. Să vedem,dar, foarte sintetic, ce s-a întâmplatcu foametea şi ce se va întâmpla cuea, cum şi de ce ameninŃă ea atâtde drastic – pentru că ameninŃă –derularea secolului XXI? Dacă vremsă ne ştim viitorul, trebuie să necunoaştem şi trecutul şi prezentul...După cum scriam în cartea mea„Cornul abundenŃei – un miracol?”,Budha spunea: „Foamea şi dragosteaconstituie germenii întregii istoriiomeneşti”. Iar Fr. Schiller, secolemulte mai târziu, afirma cam acelaşilucru: „Foamea şi dragostea guver -nează lumea”, demonstrând, marelescriitor şi dramaturg german dar şinumeroşi alŃi remarcabili filozofi şicercetători din zilele noastre, cu ma -xime asemănătoare, dacă nu identice,perenitatea fenomenului. Să nu uităm,că „furia foamei”, transformată în„furia foametei”, deci şi aceasta dinurmă, s-au aflat şi se află, într-un felsau altul, la baza tuturor mişcărilor so-ciale, mişcări urmărind, mai mult saumai puŃin esenŃial, răsturnarea puteriioficiale. Dar cum a generat şi cum aproliferat fenomenul?

Nu ne referim la foame, la foameape care o simte fiecare individ, nereferim la foamete, manifestată la ni -velul colectivităŃilor, mai mari saumai mici. Lucrurile au evoluat de la

simplu la complex. Încă din EvulMediu timpuriu, de prin secolele VII– VIII şi pe urmă, foametea, într-olocalitate sau alta, sau în mai multe,era generată de recolte proaste. Dupăcum scrie profesorul François Me -nant, referindu-se la o foamete dinFranŃa de prin 1031 – 1033, „Înmomentul recoltării, îŃi dădeai seama,câmpul era acoperit de buruieni rele.PreŃul grăunŃelor, mult mai pu Ńine înraport cu necesităŃile, urca sensibil(funcŃiona, totuşi, o piaŃă, n.n.). Cândnu mai erau animale de mâncat,oamenii, stăpâniŃi greu de foame,mâncau mortăciuni, stârvuri sau altelucruri imunde. Ajungeau, împătimiŃide foame, până la a devora carneaumană. Călătorii prin acele locuri,atacaŃi de grupuri de înfome taŃi, demulte ori de oameni mai robuştidecât ei, erau decupaŃi, fripŃi şi mân-caŃi. Deseori, erau deshumate ca -davre mai proaspăt înmormântatecare şi ele astâmpărau foamea”. Ge -nerozitatea sau stocurile de grăunŃecomestibile pe care le aveau bogaŃiinu reuşeau să astâmpere penuria, iarpiaŃa ca atare deŃinea un loc margi -nal. Totuşi, încă din secolul al IX-lea,Carol cel Mare (Charlemagne) a le -giferat în ceea ce privea preŃul grâu-lui şi a interzis speculaŃia astfel. Ceeace ne pune în lumină un prim me -canism pentru a preveni extinderea eişi pentru a o diminua. Să dezvoltăm

în această direcŃie, atât pentru foa -me te cât şi pentru elemente de di -minuare a ei...

... Pe măsura dezvoltării, începesă se vădească, în germene, foame-tea proliferată de speculaŃie. Deexemplu, cu precădere în regiuniledin Europa mai urbanizate se relevăo circulaŃie pe distanŃă mai lungă aproduselor nutritive, dar şi a informa -Ńiilor şi a rumorilor în ceea ce priveapreŃurile (factor ce putea duce la spe -culaŃie, chestiune pe care o vom dez-volta mai la vale). Creşterea acesto-ra se vădea terorizantă pentru oameniisăraci. Oricum, se amplifică şi numă -rul populaŃiei, iar foametele devin şimai grave şi mai frecvente. Contri -buie, în acest sens, fel de fel de epi-demii, de ciumă, de holeră, etc., pre-cum şi desele războaie care mobi-lizează, în parte, forŃa de muncă dinagricultură, distrug recolte, strică te -renurile. RelaŃiile de producŃie feu-dale, mai puŃin stimulative, au şi eleun rol. Se evidenŃiază, încă de peatunci, paradigma malthusiană, respec-tiv creşterea demografică, sprijinităpe un anume timid progres al activi -tăŃilor, sensibil şi vulnerabil însă, decifără o amplificare corespunzătoare aproducŃiei de hrană mult mai micădecât creşterea populaŃiei.

Erau în Europa, la finele secoluluiXIII, circa 70 – 80 milioane persoanecare „se izbeau” de o plafonare a re -

surselor alimentare generată mai alesde incapacitatea de a amplifica su -prafeŃele cultivate şi productivitateaagricolă. PopulaŃia creştea, resurselealimentare mai puŃin. Ca să fie bine,trebuia să se încetinească prin variimijloace – unele violente, brutale –,creşterea populaŃiei. Revenind, în ata -rii condiŃii „accidentele climatice” –ploi în exces, inundaŃii, secete, etc.–, chiar mai puŃin relevante, aveaudrept consecinŃă penurii destul degrave de resurse alimentare aferentecelor mulŃi, iobagi pe domeniul se -niorial. Cu atât mai evident cu cât„prelevarea seniorială”, care nu Ńineaseama de astfel de evenimente cli-matice, era constantă, ba chiar eramărită, reprezentând, un factor în plusde dezechilibru în direcŃia penuriei so-ciale de resurse alimentare. (va urma)

Notă de subsol:

(*) Specialiştii în nutriŃie au apre-ciat – dintr-o perspectivă clasică, fi -reşte, în timp aceasta s-a mai modifi -cat-cuantumul nevoilor alimentare aleorganismului uman în condiŃiile acŃiuniia trei legi generale: 1) raŃia de hranătrebuie să aducă în fiecare zi organis -mului cantitatea de energie necesarăfunc Ńionării sale. Factorii nutritivi ceimai însemnaŃi, care pot fi utilizaŃi deorganism ca surse de energie, suntglucidele (între alimentele bogate în glu -cide menŃionăm zahărul, mierea, pâinea,cartofii, fructele uscate); lipidele (untul,untura topită, slănina, uleiurile, nucile,măslinele); protidele (carnea, laptele, ouă-le, peştele, morcovii, orezul, soia); 2) raŃiade hrană trebuie să aducă în fiecare ziorganismului toate principiile nutritiveneenergetice, specifice şi indispensa -bile vieŃii (vitamine-A, B1, B2, C, D, E,etc.; minerale-sulf, fosfor, clor, sodiu,calciu, magneziu, etc.; metale catalitice-fier, zinc, cupru, ş.a.; iod, celuloză, apă,etc.); 3) este necesar ca raŃiile să cu -prindă principiile nutritive indispensabilevieŃii în proporŃii convenabile, ceea ceînseamnă că între componentele fiecă-rei raŃii trebuie realizat un anumit echi -libru. Nu vom intra aici în detaliile aces-tor aspecte de ansamblu, menŃionândtotuşi că-potrivit perceptelor medicale,nutriŃioniste-pentru supravieŃuirea unuiom adult este necesar ca hrana să oferezilnic un minim de energie de 1500 ca-lorii. De la această limită a limitelor,relativ convenŃională, nivelele respectivevariază în funcŃie de tip de activitate,vârstă, sex, climat ş.a. Să subliniem şifaptul că asigurarea necesarului de hranăpentru o stare fiziologică normală circum-scrie, după caz, cerinŃele creşte rii, în -mulŃirii, alăptatului, muncii umane, etc.

François Menant

urmare din pagina 1În perioada anilor 1980-1990 re -

zultatele pozitive ale economiei ameri -cane bazate pe ocupare înaltă, şomajscăzut şi de termen scurt, au fostatribuite aproape în totalitate dinamis -mului foarte mare al pieŃei muncii.Ideea de bază a constat în faptul că opiaŃa dinamică nu înseamnă neapărato flexibilitate înaltă. Acest lucru acondus, aşadar, la identificarea cau -zelor şi factorilor de creştere a rigidi -tăŃii, la formalizarea acestora într-oserie de indicatori şi la măsurareaacestora, iar pe baza rezultatelor ob -Ńinute, la analiza de corelaŃie şi im -pactul acestor rigidităŃi asupra ocupă -rii şi şomajului.

Este exact ceea ce România artrebui să facă acum, putând fi o liniestrategică de creştere a integrării ti -nerilor pe piaŃa muncii.

La nivel european, în special, in -tegrarea tinerilor pe piaŃa muncii afost o problemă mereu prezentă peagendele politice, încă din 1988 func-Ńionând programe specifice precum:Youth for Europe. Cu toate acestea,primul program strategic care vizacreşterea gradului de inserŃie a tineri -lor europeni în cadrul pieŃei muncii afost lansat în 2001: The White Paperon Youth şi a avut ca punct de ple-care colaborarea statelor membre aleUniunii Europene pentru prioritizareaanumitor sectoare ca: participare, in -formare voluntariat, înŃelegere şi cu -noaştere a tinerilor.

După această politică implementa -tă de Uniune, în rândul tinerilor, sunttrasate direcŃii de acŃiune pentru pe -rioada 2010-2018, acestea fiind re -unite în documentul strategic „Tine -retul – InvestiŃie şi Capacitare” („EUStrategy for Youth – Investing andEmpowering. A renewed open me -thod of coordination to address youthchallenges and opportunities”).

Ce aduce nou acest document, reu-şeşte el să traseze şi să menŃină în ace-laşi timp echilibrul dorit în rândul inte-grării tinerilor europeni pe piaŃa muncii?

Această strategie vizează politicile le -gate de tinerii din Europa în ceea cepriveşte educaŃia, ocuparea forŃei demuncă, incluziunea socială, participa -rea civică, antreprenoriatul etc. Strate-gia Europeană pentru Tineret defineş -te două mari clase de obiective: pede o parte asigurarea accesului tineri -lor la educaŃie şi pe piaŃa muncii, iarpe de altă parte, participare civică,incluziune socială şi solidaritate.

Tot în rândul documentelor strate-gice în acest domeniu se remarcă,bineînŃeles, cel mai recent documentstrategic de la nivel european, „Euro -pa 2020”, care îşi propune ca Euro -pa să devină o societatea inclusivăcu o economie durabilă bazată pe cu-noaştere şi inovare. Din cele şaseobiective principale pe care şi le pro -pune strategia, două se referă la ti -neri şi vizează reducerea ratei de aban-don şcolar de la valoarea actuală de15% la 10% şi majorarea procentu-lui persoanelor cu vârste cuprinse în -tre 30 şi 34 de ani, cu studii supe-rioare, de la 31% la cel puŃin 40%.

Începând cu anul 2000, în Româ -nia s-a produs o micşorare semni-ficativă a numărului persoanelor carepărăsesc sistemul educaŃional cu unnivel scăzut de educaŃie. Valoarea aces-tui indicator pentru anul 2009 era apro -piată mediei europene (EU 27 – 14,4%;

RO – 16,6%), fapt care a determinatca reducerea ratei de părăsire tim-purie a sistemului de educaŃie şi for-mare să fie formulată ca obiectiv şiîn Strategia Fiscal Bugetară pe termenmediu a României. În concordanŃăcu valorile de referinŃă asumate deRomânia în cadrul Strategiei Europa2020, obiectivul este de reducere dela 16,3% în 2010, la 14,8% în 2013.

Procentul de absolvenŃi de studiisuperioare a crescut constant în Ro -mânia începând cu anul 2004. AceeaşitendinŃă crescătoare s-a înregistratînsă şi la nivel european, Ńara noas-tră păstrând încă un decalaj conside -rabil faŃă de media UE 27 (UE - 32,3%;RO – 16,8%). În ciuda trendului as -cendent, este puŃin probabil ca Româ-nia să atingă în 2020 Ńinta de 40%de absolvenŃi cu studii superioare.

Strategia „Europa 2020” prevede,de asemenea, şi o tematică prioritarăcu referire la tineri, intitulată „Tine -retul în mişcare” care îşi propune creş-terea performanŃelor sistemelor de edu-caŃie din statele membre şi facilitareaintrării persoanelor tinere pe piaŃa muncii

Ca România să ofere un răspunspozitiv tinerilor absolvenŃi, în specialla accesul acestora pe piaŃa munciitrebuie să Ńină cont de mai multe as -pecte, nu doar de modificările legis -lative în domeniul învăŃământului saude schimbările periodice ale planu -rilor şi strategiilor de dezvoltare.

Pentru crearea unui cadru optimtinerilor absolvenŃi şi pentru încadra -rea acestora pe piaŃa muncii trebuiesă se plece, în primul rând de la treipiloni de bază, recomandând în acestsens: pilonul macroeconomic, experi -mentarea pe întreprinderi şi implica -rea mediului privat, flexisecuritatea.

Pilonul macroeconomic are ca rolprincipal anticiparea răspunsului pie -Ńei muncii la criză şi pregătirea unuisuport de decizie pentru factorul po -litic. Acest lucru este vital pentru Ro -mânia deoarece politicile de tip flexi -bil nu se pot lipsi de instrumentele deanticipare, lucru care la nivel naŃionala lipsit cu desăvârşire. Implicarea me -diului privat şi experimentarea pe în -treprinderi, oferirea posibilităŃilor ti -ne rilor studenŃi şi absolvenŃi de acolabora într-un mod mult mai strictşi direct cu anumite întreprinderi poa -te oferi un punct de plecare în re -zolvarea problemei noastre. Aici suntimplicaŃi mai mulŃi factori care Ńinatât de gândire şi mentalitate cât şide proceduri. Aici trebuie să învăŃămsă cooperăm, să colaborăm atât cutinerii implicaŃi cât şi cu mediul pri-vat, pornind de la nivelul instituŃiilorde învăŃământ către instituŃiile publi -ce şi abia apoi îndreptându-ne cătretinerii absolvenŃi sau studenŃi şi me -diul privat. Cel de-al treilea pilon pro-pus în această lucrare, flexisecurita -tea se referă la un mod concret dea permite oricărui cetăŃean europeansă se bucure de securitate la locul demuncă, putând astfel să poată găsiun loc de muncă în fiecare perioadă avieŃii active şi să aibă speranŃa uneievoluŃii satisfăcătoare a carierei într-un mediu economic aflat în schimbarerapidă, după cum afirma şi VladimirSpidla, fost comisar European pentruocupare şi afaceri sociale.

Conceptul de flexisecuritate a apă -rut la începutul anilor 1990 şi a prinscontur la nivelul Uniunii Europene o -dată cu adoptarea comunicării “Cătreprincipii comune ale flexisecurităŃii.Locuri de muncă mai bune şi mai mul-te prin flexibilitate şi securitate” -iunie 2007.

În România este un concept nou -despre care, însă, „Euroeconomia XXI”a mai scris - deşi abordarea lui maiintensă sau implementarea în acŃiuni -le viitoare de la nivel naŃional poateaduce rezultate concrete şi vizibile, înspecial, pe piaŃa muncii. Este şi moti -vul pentru care am dorit să abordezacest concept şi să-l transform într-unpilon de bază pentru dezvoltarea pieŃeimuncii în rândul tinerilor şi într-o re -comandare pentru România, ca răs -puns la acŃiu nile şi politicile imple-mentate până acum pentru tineri.

Criza economică internaŃională din2008 a lovit puternic şi piaŃa munciide la nivelul României conducând lareducerea populaŃiei active şi creşte -rea şomajului de la nivel naŃional,fapt care a făcut ca implementareaacestui principiu să fie una destul delentă, dacă nu chiar nulă. Însă, din-colo de aceste aspecte şi dincolo decontroversele născute în această pe -rioadă flexisecuritatea ar trebui să fieo strategie politică de asigurare a unuiconsens social durabil pe piaŃa mun -cii. La nivelul României, creştereaflexibilităŃii nu trebuie să se facă îndetrimentul securităŃii salariatului citrebuie să fie, mai degrabă, un de -mers partenerial şi mai ales un con-cept partenerial.

În actuala situaŃie economico-fi nan-ciară, la nivelul României se remarcăprincipalele provocări ale pieŃei muncii:globalizarea, schimbările demografi -ce-îmbătrânirea populaŃiei împreunăcu o rată medie de ocupare redusă şiun nivel ridicat al şomajului de lungădurată, care pune în pericol susŃi -nerea sistemelor de protecŃie socială;dezvoltarea rapidă a noii tehnologii-aeconomiei serviciilor bazate pe cali-ficări tot mai înalte, creşterea segmen -tării pieŃei muncii-care conduce la pieŃeale muncii paralele (înalŃi calificaŃi,ca lificaŃi, necalificaŃi).

Flexisecuritatea este, de fapt o stra-tegie integrată de consolidarea simul-tană a flexibilităŃii şi securităŃii pepiaŃa forŃei de muncă. Flexibilitateape piaŃa muncii în România are învedere schimbările vieŃii active ale in -dividului, de la şcoală la muncă, dela un loc de muncă la altul, de lamuncă la şomaj, de la muncă lainactivitate. Aceasta nu trebuie înŃe-leasă ca fiind o libertate mai mare de

a angaja sau concedia şi nu trebuiesă implice scăderea ponderii contrac -telor pe perioada nedeterminată. Aceas -ta are în vedere accesul populaŃieiactive spre locuri mai bune de muncăşi la dezvoltarea continuă a aptitudi -nilor şi talentelor fiecărui individ.

Securitatea în cadrul pieŃei muncii,cel de-al doilea element al acestuiconcept, este mai mult decât păstra -rea locului de muncă, este de fapt dez-voltarea competenŃelor care permitprogresul în viaŃa profesională şisprijinul în găsirea unui loc de mun -că. Acest element se referă şi acor -darea unor ajutoare de şomaj adecva -te, care să permită reintegrarea socio-profesională cuprinzând şi posibili tăŃide formare profesională pentru toatepersoanele active, indiferent de vârstăsau locul de muncă ocupat.

Pentru introducerea acestui con-cept în viitoarele politici publice im -plementate de România cu efecte asu -pra integrării tinerilor pe piaŃa munciitrebuie să se aibă în vedere că: flexi -securitatea înseamnă flexibilizarea pie-Ńei forŃei de muncă, a ieşirii şi intrăriipe piaŃă, modernizarea legislaŃiei muncii,stimularea participării categoriilor de -fa vorizate alături de securitatea în faŃapericolelor sociale la locul de muncă,dezvoltarea capacităŃilor de adaptareatât în rândul instituŃiilor publice şiprivate cât şi în rândul an gajaŃilor,fapt ce va contribui la o gestionarepozitivă a schimbărilor in tervenite.

Potrivit practicilor europene şi cao recomandare pentru România, aceas-ta ar trebui să Ńină cont de anumiteprincipii pentru aplicarea şi imple-mentarea acestui concept, bineînŃelesmodelate în funcŃie de cerinŃele şischimbările socio-economice. Astfel, caşi principii de aplicare, pentru Româ -nia, pe baza practicilor europene şipe baza elemnetelor identificate de Uni -unea Europeană şi de statele mem-bre, în opinia mea aş sugera:

a) Implementarea unor strategiide învăŃare pe tot parcursul vieŃii lalocul de muncă, consolidarea puneriiîn aplicare a strategiei de creştere şicreare de locuri de muncă după mo -delul social european, asigurând noiforme de flexibilitate şi securitate;

b) Asigurarea unui echilibru întredrepturile şi responsabilităŃile angaja-torului şi angajatului

c) Adaptarea flexisecurităŃii conformcircumstanŃelor, pieŃelor de muncă şirelaŃiilor de muncă;

d) Reducerea diferenŃelor dintrepersoanele încadrate în muncă cucontract pe o perioadă nedeterminatăşi cei cu contracte pe perioadă deter-minată sau timp de lucru parŃial şidintre persoanele care fac parte dincategorii excluse;

e) Promovarea flexisecurităŃii în ca -drul mediului privat, pornindu-se dela premiza că protecŃia socială trebuiesă sprijine nu să împiedice mobilitatea;

f) Asigurarea egalităŃilor de şanseprin promovarea accesului egal la lo -curile de muncă pentru bărbaŃi şi femei;

g) Creşterea gradului de încredereîntre autorităŃile publice şi parteneriiacestora;

h) Aplicarea costurilor privind im -plementarea flexisecurităŃii astfel încâtsă contribuie la sustenabilitatea poli -ticilor publice.

Printre motivele pentru care am re -comandat acest concept nou pentruRomânia ca pe un pilon pe baza că -ruia se poate dezvolta şi chiar crea pia-Ńa muncii la nivel naŃional se numărăanumite avantaje ale acestui principiu:facilitarea accesului la ocuparea lo -curilor de muncă, facilitarea căutăriiunui loc de muncă, favorizarea acce-sului tinerilor la ocupare, calitatea lo -cului de muncă, promovarea egalităŃiide gen pe piaŃa muncii, combatereasegmentării pe piaŃa muncii, anticipa -rea schimbărilor pe piaŃa muncii.

Astfel România ar putea să ur -meze exemplul acestei practici euro -pene, să se implice într-un grad maimare în realizarea unei colaborări per -manente între mediul privat-instituŃi-ile de învăŃământ-tinerii studenŃi sauabsolvenŃi şi instituŃiile publice. Aceas-tă legătură ar facilita creşterea gradu-lui de inserŃie a tinerilor pe piaŃamuncii, dar şi creşterea competitivi -tăŃii şi a implicării directe.

Aşa cum spunea şi istoricul Ni -colae Iorga “Alegerile cetăŃenilor stauîn mâinile Ńării şi întotdeauna o Ńarăpoate face alegeri mai bune pentruun progres mai mare“. Şi Româniapoate alege să meargă pe câtevaexemple şi să încerce să asiguretinerilor studenŃi şi absolvenŃi securi-tatea, flexibilitatea şi mai ales acce-sul la un loc de muncă.

EDUCA[IE OCUPARE VINERI 31 MAI 20136

Practici europene privind integrarea tinerilor pe pia]a muncii din România

master. Stefania Cristina GHIOCANU,Facultatea de Adminis traŃie şi Afaceri,Univ. din Bucureşti

MEDIUVINERI 31 MAI 2013 7

urmare din pagina 1Articolul 95 vine în completarea

acestuia şi are în vedere armonizarealegis laŃiei privitoare la sănătate, pro-tecŃia mediului şi protecŃia consuma-torului în Statele Membre, iar o clau zăde derogare permite acestora să adaugeprevederi legislative naŃionale în sco -pul unei mai bune protejări a mediu -lui. FuncŃionând într-o altă di rec Ńie,Articolul 6 promovează dezvoltarea du-rabilă ca politică transversală a Uniu -nii Europene şi subliniază astfel ne -voia de a integra cerinŃele de protec Ńiea mediului în definirea şi im plemen ta -rea politicilor europene sectoriale.

Acestora li se adaugă peste 200de directive, regulamentele şi deciziileadoptate, care constituie legislaŃia ori-zontală şi legislaŃia sectorială în do -me niul protecŃiei mediului LegislaŃiaorizontală cuprinde acele reglementă -ri ce au în vedere transparenŃa şi cir-culaŃia informaŃiei, facilitarea proce-sului de luare a deciziei, dezvoltareaactivităŃii şi implicării societăŃii civileîn protecŃia mediului.

Spre deosebire de aceasta, legisla -Ńia sectorială se referă la sectoarelece fac obiectul politicii de mediu şicare sunt: gestionarea deşeurilor, po -lua rea sonoră, poluarea apei, polua -rea aerului, conservarea naturii (a bio -diversităŃii naturale), protecŃia soluluişi protecŃia civilă (care se regăsescîn planurile de acŃiune şi în strategi-ile elaborate).

Directivele europene cu privire cali tatea aerului şi schimbările climatice

Directiva Consiliului nr. 96/62/EECprivind evaluarea şi managementulcalităŃii aerului

Directiva Consiliului nr. 99/30/ECprivind valorile limită pentru dioxidde sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot,particule în suspensie şi plumb înaerul atmosferic

Directiva Consiliului nr. 2000/69/ECprivind valorile limită pentru benzenşi monoxide de carbon în aerul în -conjurător.

Decizia Conisiliului nr. 93/389/EEC(amendată prin Directiva nr. 99/296/EEC)privind mecanismul de monitorizarecomunitar pentru CO2 şi alte gaze cuefect de seră.

Directiva Consiliului nr. 93/12/EECprivind reducerea conŃinutului de sulfîn combustibili lichizi amendată deDirectiva nr. 99/33/EC.

Directiva Consiliului nr. 97/68/ECprivind armonizarea legislaŃiei StatelorMembre, referitoare la măsurile luateîmpotriva emisiilor de gaze şi particu -le poluante, provenite de la motoa -rele cu combustie internă instalate peechipamente nerutiere.

Directiva Consiliului nr. 94/63/EC pri-vind controlul emisiilor de compuşiorganici volantili (COV) rezultaŃi dindepozitarea benzinei şi distribuŃia sade la terminale la staŃiile service.

Directiva Consiliului nr. 98/ 70/ECprivind calitatea benzinei şi motorinei.

Directiva nr. 99/94/EC privind fur ni-zarea către cumpărătorii de autotu rismenoi a informaŃiilor legate de economiade combustibil şi emisiile de CO2.

Directivele europene cu privire la managementul deşeurilor

Directiva Cadru privind Deşeurilenr. 75/442/EEC amendată de Direc -tiva nr. 91/156/EEC

Directiva nr. 91/689/EEC privind de -şeurile periculoase

Directiva nr. 96/59/EC privind eli -minarea bifenililor şi trifenililor poli-

cloruraŃi (PCB şi PCT)Directiva nr. 2000/76/EC privind in-

cinerarea deşeurilor.Directiva nr. 94/62/EC privind am -

ba lajele şi deşeurile de ambalaje.Directiva nr. 99/31/EC privind de -

po zitarea deşeurilorDirectiva nr. 75/439/EEC privind ule-

iurile uzate, amendată de Directiva nr.87/101/EEC şi Directiva nr. 91/692/EEC

Directiva nr. 91/157/EEC privindbateriile şi acumulatorii care conŃinanumite substanŃe periculoase şi Di -rectiva nr. 93/86/EC privind etiche -tarea bateriilor.

Directiva nr. 86/278/EEC privind pro -tecŃia mediului şi în special a solu -rilor când se utilizează nămoluri deepurare în agricultură.

Regulamentul nr. 259/93 privindcontrolul transportului deşeurilor în,dinspre şi înspre Comunitatea Euro -peană.

Directiva nr. 2000/53/EEC privindvehiculele uzate

Directiva nr. 78/176/CEE privind de -şeurile din industria dioxidului de titan.

Directivele europene cu privire la calitatea apei

Directiva nr. 91/271/EEC privindepurarea apelor uzate urbane.

Directiva nr. 98/83/EC privind cali -tatea apei destinate consumului uman.

Directiva nr. 76/464/Eec privind po-luarea cauzată de anumite substanŃepericuloase deversate în mediul acvatical ComunităŃii (şi cele 7 Directive “fiice”).

Directiva nr. 91/676/EEC privindprotecŃia apelor împotriva poluării cau-zate de nitraŃii din surse agricole.

Directiva nr. 75/440/EEC privind ca -litatea cerută apelor de suprafaŃă des-tinate prelevării de apă potabilă.

Directiva nr. 76/160/EEC privind ca-litatea apei de îmbăiere.

Decizia Consiliului nr. 77/795 sta-bilind o procedură comună pentruschimbul de informaŃii asupra calităŃiiapelor dulci de suprafaŃă.

Directiva nr. 78/659/EEC asupra ca-lităŃii apelor dulci ce necesită protec -Ńie sau îmbunătăŃire pentru a susŃineviaŃa peştilor.

Directiva nr. 79/869/EEC privind me-todele de măsurare şi frecvenŃe deprelevare şi analiză a apelor de supra-faŃă destinate prelevării apei potabile.

Directiva nr. 79/923/EEC asupra ca-lităŃii necesare apelor pentru moluşte.

Directiva nr. 80/68/EEC privind pro-tecŃia apelor subterane împotriva po -luării cauzate de anumite substanŃe pe-riculoase.

Directiva Cadru privind Apa nr.2000/60/EEC.

Directivele europene cu privire la controlul poluării industriale

şi mana gementul riscului

Directiva nr. 96/61/EC privind preve -nirea şi controlul integrat al poluării(IPPC).

Directiva Consiliului nr. 88/609/EECprivind limitarea emisiilor anumitorpoluanŃi în atmosferă de la instalaŃiimari de ardere (LCP)

Directiva Consiliului nr. 96/82/EC pri-vind controlul accidentelor majore careimplică substanŃe periculoase (SEVERSO).

Directiva Consiliului nr. 1999/13/CEprivind limitarea emisiilor de compuşiorganici volatili provenind din utili -zarea solvenŃilor organici în anumiteactivităŃi şi instalaŃii (COV)

Regulamentul Consiliului nr. 1836/93 care permite companiilor partici-parea voluntară în sectorul industrial,în schema de audit şi managementecologic comunitar.

Regulamentul Consiliului nr. 1980/2000/EC privind procedura de atribuirea etichetei ecologice comunitare.

Directivele europene cu priviresubs tanŃe chimice şi organisme

modifica te genetic

Directivele Consiliului nr. 76/769/EECşi 83/478/EEC care conŃin prevederilegate de restricŃionarea pe piaŃă acrocidolitului (azbest albastru) şi pro-dusele conŃinând fibre ale acestuimaterial cât şi în general prevederi re-feritoare la produsele conŃinând azbest.

Directiva nr. 90/219/CEE privind uti-lizarea în condiŃii de izolare a micro -organismelor modificate genetic, amen -dată prin Directiva nr. 98/81/CEE

Directiva nr. 90/220/CEE privind in-troducerea deliberată în mediu şi pla -sarea pe piaŃă a organismelor modi -ficate genetic, amendată prin Direc -tiva nr. 2001/18/CE.

Directiva nr. 86/609/EEC privindprotecŃia animalelor utilizate în scopexperimental sau în alte scopuri şti-inŃifice.

Directivele europene cu privire la securitatea nucelară

şi radioprotecŃie

Directiva nr. 93/29/Euratom carestabileşte standardele de bază de se -curitate pentru protecŃia sănătăŃii lu -crătorilor şi a populaŃiei împotriva ra -diaŃiilor ionizate.

Directiva nr. 89/618/Euroatom pri -vind infomarea populaŃiei asupra mă -surilor de protecŃie a sănătăŃii şi aetapelor în eventualitatea unei urgen -Ńe radiologice.

Directiva Consiliului nr 87/600/

Euroatom privind acordurile Comuni -tăŃii pentru schimbul rapid de infor-maŃii în caz de urgenŃă radiologică.

Directiva Consiliului nr. 90/641/Euroatom privind protecŃia lucrăto-rilor externi expuşi riscului radiaŃiilorionizate în timpul desfăşurării activi -tăŃiilor în zonele controlate.

Directiva nr. 92/3/Euroatom privindsupravegherea şi controlul transpor-turilor de deşeuri radioactive între sta -tele membre din şi spre Comunitate.

Deiczia Comisiei nr. 93/552/Euroatom privind documentul stan-dard pentru supravegherea şi contro -lul transporturilor de deşeuri raioactive.

Reglementarea Consiliului nr. 1493/93 privind transportul substanŃelor ra-dioactive între statele membre.

Directiva Consiliului nr.97/43/Euratomprivind protecŃia sanatatii persoanelorfizice împotriva radiaŃiilor ionizante încazul expunerii medicale

Reglementarea Consiliului nr.3954/87privind stabilirea nivelelor maximepremise de contaminare radioactiva aproduselor alimentare si furajere, caurmare a unui accident nuclear sauca urmare a unui caz de urgentaradiologica

Reglementarea Consiliului nr.770/90privind stabilirea nivelelor maximepermise de contaminare radioactiva aproduselor furajere, ca urmare a unuiaccident nuclear sau ca urmare aaltei situaŃii de urgenta radiologica

Reglementarea Consiliului nr.2219/89 privind condiŃiile speciale deexport a produselor alimentare sifurajere, ca urmare a unui accidentnuclear sau ca urmare a altei situaŃiide urgenta radiologică

Reglementarea Consiliului nr. 944/89 privind stabilirea nivelelor maximepermise de contaminare radioactiva aproduselor furajere, ca urmare a unuiaccident nuclear sau ca urmare aaltei situaŃii de urgenta radiologică

Reglementarea Consiliului nr.737/90 privind condiŃiile care guverneazăimporturile produselor agricole origi -nare din alte tări ca urmare a acci-dentului de la centrala nuclearo-elec-trica de la Cernobal

Reglementarea Consiliului nr.727/97stabilind lista produselor excluse dincererea prevăzuta in ReglementareaConsiliului (EEC) nr. 737/90 privindcondiŃiile care guvernează importurileproduselor agricole originare din altetari ca urmare a accidentului de la cen -trala nuclearo-electrica de la Cernobal

Reglementarea Consiliului nr. 616/2000 care amendează ReglementareaConsiliului nr.737/90 privind condiŃi-ile care guvernează importurile pro-duselor agricole originare din alte tarica urmare a accidentului de la cen-trala nuclearo-electrica de la Cernobal

Reglementarea Consiliului nr. 1609/2000 stabilind lista produselor ex -cluse de la aplicarea ReglementariiConsiliului nr.737/90 privind condiŃi-ile care guvernează importurile pro-duselor agricole originare din alte tărica urmare a accidentului de la cen-trala nuclearo-electrica de la Cernobal

Reglementarea Comisiei nr. 1661/1999 stabilind regulile detaliate pen-tru aplicarea Reglementarii Consiliuluinr.737/90 privind condiŃiile care gu -vernează importurile produselor agri-cole originare din alte tari ca urmarea accidentului de la centrala nu -clearo-electrica de la Cernobal

Reglementarea Comisiei nr. 1627/2000 care amendează ReglementareaComisiei nr. 1661/1999 stabilind regu -lile detaliate pentru aplicarea Regle -mentarii Consiliului nr. 737/90.

Principalele directive europene cu privire la Politica de mediu în UE

dr. Paul LUCIAN, ULBS

Vedere din Bruxelles

Artele plastice, între anii 1948 şi1989 s-au aflat sub semnul esteticiimarxiste impusă de ideologia comu-nistă. Potrivit preceptelor realismuluisocialist, considerat de teoreticienii sta-linişti unica metodă de creaŃie viabi -lă, importată din Uniunea Sovietică, artanouă trebuia să reflecte veridic reali -tatea societăŃii socialiste, viaŃa omuluinou, creatorul tuturor valorilor materia -le şi spirituale din această societatenouă, lipsită de exploatare.

Ideologii artei socialiste de la înce-puturile ei, pentru a o impune, audeclanşat o campanie de discreditarea valoroasei arte româneşti interbeli -ce, catalogând-o decadentă, exponentăa claselor exploatatoare tributară cos-mopolitismului.

Au găsit resurse de constrângerepsihică, materială, de intimidare princare să-i determine pe cei mai valo -roşi artişti să accepte compromisuriestetice, să relizeze lucrări cu temati -

că socială, pe măsura comenzilor re -gimului comunist.

Întâlnim în analele istoriei artelorplastice româneşti numele unor ar -tişti de mare talent care au realizatlucrări ce stau la bazele realismuluisocialist românesc. Primul care a creato adevărată platformă a realismuluisocialist a fost artistul plasic JulesPerahim, care a şi fost considerat dreptlider, urmat (în ordine aleatorie bineînŃeles,) de Ion BiŃan, Paul Ghe rasim,Virgil Almăşan, Gavril Miklossy şi alŃii.

Nu dispun în acest moment de ex -plicaŃii, care au fost raŃionamentele caresă justifice, opŃiunea unor mari pic-tori, de talia lui Alexandru Ciucu rencu,Corneliu Baba, Camil Ressu, AurelCiupe, Gheorghe Şaru şi alŃi creatoride şcoală românească, să treacă,chiar şi pentru puŃin timp, în „tabăra”realis mului socialist.

Un motiv desigur, a fost cel alspaimei create după cel de al doilearăzboi mondial, creată de ororile aces-tei conflagraŃii nemaicunoscută pânăatunci, când prin fraudă electorală, laspatele tancurilor sovietice, comuniştii

au preluat puterea politică şi au sub-ordonat Ńara sovieticilor. Pentru a pu -tea controla şi subordona politic arta,comuniştii au înfiinŃat uniunile decreaŃie, pe Ńară, după modelul sovie -tic, care au devenit, în scurt timp, unmijloc eficient de control al craŃieicât şi a creatorilor.

În marile centre artistice ale Ńării,Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, undese aflau mult mai mulŃi artişti con-sacraŃi, partidul comunist, prin propa -ganda de tip bolşevic, (sustinută decomisari sovietici şi oameni politiciaduşi cu nemiluita în România,) câtşi prin mijloace perfide de intimidarea reuşit, să convertească conştiinŃe.

În oraşe mai mici, preponderentindustriale ca Mediaş, această sar -cină a rămas pe spinarea artiştilorautodidacŃi. Aceştia au abordat lamodul empiric şi naiv, subiecte in -spi rate din trecutul glorios al neamu-lui, din peisajele indutriale ale con-strucŃiiei socialismului şi alte temecu caracter mobilizator.

Dintre creaŃiile ariştilor consacraŃi,o bună parte au rămas în istoria ar -telor ca modele documentare la capi-tolul artei realist socialiste, din pro-

ducŃiile amatoriceşti ale autodidacŃilornu a mai rămas nimic.

Despre lucrările unor artişti caGheorghe Limbăşan, Ioan Dima, Ni -colae Costescu, Victor şi Emil Caba,artişti amatori deveniŃi la modă,supraestimaŃi şi lăudaŃi de către con-ducerea de partid şi de stat, din Me -diaş, nu se mai vorbeşte nimic.

După răsturnarea regimului totali-tar din decembrie 1989, la Mediaş s-auschimbat, treptat, părerile oamenilordespre arta medieşenilor. Majoritateaartiştilor plastici, proveniŃi din rân-durile oamenilor muncii din localitate,

deci, amatori, s-a transformat dupăpropriile criterii axiologice, în artiştiprofesionişti.

Nu intenŃionez să subestimez pro-ducŃiile artistice ale unor autodidacŃica Alexandru Vlasin, Ioan Şarlea, Gri -gorie Muntean, Iancu Băcilă şi alŃii,care depăşesc calitativ media, chiarpe Ńară, a unor realizări similare, elenu reprezintă lucrări de mare auten-ticitate şi originalitate, dar doresc săpun în evidenŃă câteva aspecte defini -torii ale creaŃiei plastice profesionistedin Mediaşul anului 2013.

(va urma)

ART~ ECONOMIE VINERI 31 MAI 20138

c my b c my b

c my b c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBRĂVEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~

31 mai 1930, se naşte, actorul şi regizorul american, Clint Eastwood.

Civitas Mediensis (X)

Gavril Miklossy - GriviŃa 1933

Corneliu Baba - Odihnă la câmp

Alexandru Ciucurencu - Sărbătoare de 1 mai

Corneliu Baba - Somn liniştit