Denumirea oficialã a acestei instituţii comunitare, pre-vãzutã în Tratatul de la Roma a fost „Adunarea Gen-eralã”, dar în 1962 instituţia a decis sã se numeascã„Parlament”, cu toatã opoziţia Consiliului U.E., care-şi vedea ameninţate atribuţiile de legislator european.De atunci, noua denumire a fost folositã şi în actelecomunitare, în final fiind legiferatã prin Actul Unic Eu-ropean.În conformitate cu tratatele de instituire aComunitãţilor Europene şi Tratatul de la Maastricht,

componenţa Parlamentului European constã înreprezentanţi ai popoarelor statelor membre. Pânã în

2004, a avut 626 de membri, iar din 2004, odatã cu intrarea în vigoare adispoziţiilor Tratatului de la Nisa şi a Protocolului anexat acestuia, 732 de mem-bri. Din 2007, când Uniunea are 28 de state membre, numãrul membrilordevine 785, care reprezintã o populaţie de 492 de milioane de locuitori.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

Adam smith - Atât demodest în timpul vieții și

atât de mare în posteritate.

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 470 anul XV vineri, 8 februarie 2019 1 RONPUNCTUL PE EUROPA

„La proprietéc’est le vol”(„Proprietateaeste furtul”),

afirma cu vreodouă sute de ani înurmă un tipograf – pro-fesiune nobilă, vecinăsau chiar confundatăcu cultura – autodidactde seamă,revoluționarul și econ-omistul francez PierreJoseph Proudhon de-spre care am scris maimulte studii. Vorbele,devenite lozincă, au in-flamat străzile, bari-cadele Parisului și alealtor mari orașe aleFranței, au însuflețitRevoluția de la 1848,mai ales Comuna dinParis din 1870-1871etc. „Jos cu propri-etatea”, deși Proudhonnu s-a referit astfel. El

s-a războit cu „uzufructul proprietății”,ceea ce era, totuși, altceva. Darrevenind la sensul înțeles oarecumdeformat al lozincii amintite, oare pro-prietatea este doar un furt?

omul cAre A creAt oprestigioAsă dinAstie

John dAvison rockefeller(1839 – 1937) (i)

- cum se fAc Averile în stAteleunite -

- continuare în pag. 5 și 6 -

Încă un an, încă o aventură Work and Travel! Și cum să am-intim mai bine de lucrul ăsta decât cu un articol nou? Ei bine,„ediția” asta de Work and Travel a fost una foarte bună, încare am bifat cam tot ce mi-am propus, inclusiv să vizitez, bachiar mai mult! Hai să începem cu locurile de muncă pe carele-am avut. Am lucrat dimineața la un hotel, ca valet, iarseara lucram ca ajutor de barman, la un restaurant dinorașul vecin. Vestimentația pentru hotel era compusă din

pantalon normal (nu blug) + cămașă. Cu cât era cămașa mai colorată, cu atât maibine (în limitele bunului gust, bineînțeles). Toți angajații, care nu aveau o uniformăspecifică, purtau cămăși cât mai colorate, asortate cu cravate sau papioane. Seara,la bar (am lucrat la același restaurant ca și în anii precedenți, vezi nr. 443), un tricoualbastru închis, cu blug. Ceva mai lejer pentru mai multă mobilitate și ușurință înservirea clienților.

Dan popescu

AmericA revăzută prinochii unui student Work And trAvel

Conf. Univ. Dr. Paul lucian, ulbs

- continuare în pag. 4 și 8 -

- continuare în pag. 7 -

competenţele pArlAmentului europeAn

Conducerea executivă: are responsabilitatea finală pentruimplementarea mecanismelor pentru prevenirea şi de-tectarea la timp a fraudei. Membrii conducerii executivesunt cei care vor trebui să dea explicaţii în cazul de-scoperirii unor cazuri de fraudă.Comitetul de audit: are rolul de a supraveghea gestionareariscurilor de fraudă şi de a monitoriza în mod activ eforturileanti-fraudă întreprinse de către conducerea executivă.

Auditul intern: reprezintă o linie de apărare efectivă împotrivafraudei, cu rol atât în monitorizarea riscurilor, cât şi în pre-venirea şi detectarea fraudei. Auditul intern reprezintă un in-strument la dispoziţia comitetului de audit, singurul în

măsură să evalueze în mod independent riscurile de fraudă şi măsurile anti-fraudăimplementate de conducerea executivă12. În cadrul activităţilor curente, auditorii interni trebuie:– să deţină suficiente cunoştinţe pentru a identifica indiciile referitoare la la oposibilă fraudă;– să fie vigilenţi la cazurile în care o situaţie implică un risc de fraudă;– să aprecieze necesitatea de a recurge la cercetări suplimentare, să informezepersoanele competente din cadrul organizaţiei şi să întreprindă măsuri pentru elim-inarea sau reducerea posibilităţilor de apariţie a unor astfel de cazuri.

Conf. Univ. Dr.Daniela petraȘcu,ulbs

Auditorul intern între rigorile codului deontologic și ”pion” în

detectAreA frAudelor (ii)

- continuare în pag. 2 și 3 -

masterand LeonardȘerban

audit2 VINERI 8 FEBRUARIE 2019

urmare din pagina 1

Există distincţie clară între au-ditorii interni şi specialiştii în in-vestigarea fraudelor, atât prinprisma rolurilor şiresponsabilităţilor acestora, câtşi prin cea a specializării şipregătirii profesionale.Bineînţeles că rolul auditoruluiintern în depistarea fraudelordepinde de pregătireaprofesională şi abilităţile prac-tice ale acestuia.În practică rolul auditului internpoate să includă:– sprijinirea conducerii în ved-erea definirii unor mecanismeanti-fraudă auditabile;– facilitatea evaluării riscurilorde fraudă şi reputaţionale lanivelul organizaţiei şi al proce-selor de afaceri;– evaluarea legăturilor dintreriscurile de fraudă şi con-troalele interne;– auditarea fraudelor;– sprijinirea specialiştilor în in-vestigarea fraudelor;– sprijinirea eforturilor de reme-diere a deficienţelor;– raportarea către comitetul deaudit a problemelor legate demecanismele anti-fraudă, eval-uarea riscurilor de fraudă şireputaţionale, a cazurilor saususpiciunilor de fraudă.Auditul intern nu poate preveniîn totalitate frauda, dar îşipoate adapta modul şi proce-durile de lucru astfel încât să îşimărească şansele de a identi-fica şi interpreta corect indiciilede fraudă13. Auditorii interni trebuie sădispună de un înalt nivel decunoştinţe teoretice şiexperienţă practică pentru a-şi

putea îndeplini acest rol cusucces. Aceştia trebuie săcunoască posibile scheme şiscenarii de fraudă specificedomeniului de activitate alorganizaţiei (ex. asigurări, re-tail, telecomunicaţii,etc.) şi săpoată recunoaşte indicii aleschemelor respective defraudă.Pentru punerea în practică acelor enumerate mai sus estenecesară investirea în spe-cializarea auditorilor interni prinfinanţarea cursurilor de spe-cializare a acestora. Alteorganizaţii apelează laspecialişti externi (contractaţi înbaza unor contracte de prestăriservicii) pentru realizarea misi-unilor de audit, având convin-gerea că în această manierăau specialişti de înaltă clasă lacosturi nu foarte ridicate.evaluarea riscului de fraudăÎn evaluarea riscului de fraudă,auditorul ar trebui să con-sidere, printre altele,următoarele întrebări14: – Frauda poate fi favorizată demodul de remunerare a con-ducerii sau a salariaţilor?– Cât de solide sunt controaleleinterne? Pot fi evitate?– Cine din organizaţie ar aveamotivaţia pentru a comite ofraudă?– Au avut loc schimbări majoreîn organizaţie?– Organizaţia îşi desfăşoarăactivitatea într-un domeniu sauîntr-o zonă geografică cu risccrescut de fraudă?– Au fost cazuri în care mem-brii conducerii sau angajaţii aufost investigaţi în cazuri defraudă?Capacitatea entităţii de a pre-venii şi detecta frauda depindede o evaluare corectă şicompletă a riscurilor de fraudă.În practică, evaluarea riscurilor

de fraudă este un proces înşapte etape15: 1. Organizarea modului deevaluare a riscurilor de fraudă. 2. Determinarea proceselor,unităţilor organizaţionale şi alocaţiilor care vor fievaluate,atât prin prisma valoriitranzacţiilor şi soldurilor, cât şia riscurilor specifice cunoscute.3. Identificarea posibilelor sce-narii şi scheme de fraudă.4. Evaluarea probabilităţii decomitere a fraudei.5. Evaluarea gradului deimportanţă a riscurilor defraudă identificate (evaluareapierderilor posibile).6. Determinarea controalelorinterne anti-fraudă existente şievaluarea măsurii în careaceste controale interneacoperă riscurile de fraudă. Înaceastă etapă se identifică şivulnerabilităţile sistemului decontrol intern.7. Elaborarea sau modificareaplanului de audit pe baza rezul-tatelor evaluării riscurilor defraudă.Pe lângă cele enumerate, audi-torul intern trebuie să includăun element de imprevizibilitateîn programele sale de lucru.Pentru o exemplificareconcretă a depistării fraudelorcu ajutorul auditului aduc înatenţia d-vs. StandardulInternaţional de Audit (ISA –In-ternational Standard on Audit-ing) 240 care recunoaşte douămodalităţi de denaturăriintenţionate: una se referă laraportarea financiarăfrauduloasă iar cealaltă, la de-naturarea activelor16. a) Raportarea financiarăfrauduloasă – ce presupuneerori sau omisiuni intenţionateale unor sume su informaţii dinsituaţiile financiare, în scopulînşelării utilizatorilor. Această

fraudă poate implica:– fapte de înşelăciune, cum arfi manipularea, falsificarea saumodificarea înregistrărilor con-tabile sau a documentelor justi-ficative pe baza cărora suntîntocmite situaţiile financiare; – interpretarea eronată sauomiterea intenţionată a eveni-mentelor, tranzacţiilor sau aaltor informaţii semnificaţive însituaţiile financiare:– aplicarea greşită în modintenţionat a politicilor contabileaferente evaluării,recunoaşterii, clasificării,prezentării sau descrierii deinformaţii.b) Delapidarea (deturnarea)activelor este frauda care pre-supune furtul activelor uneientităţi.Frauda, indiferent dacă estevorba despre raportareafinanciară frauduloasă sau de-turnare de active, implică stim-ulente sau presiuni pentru a ficomisă.Toate aceste aspecte suntgreu de semnalat şi uneoriaproape imposibil de dovedit. În planificarea activităţii deaudit, auditorul trebuie sărecurgă la chestionarea con-ducerii pentru a stabili dacădenaturările semnificative sedatorează fraudelor sau eror-ilor. Auditorul este interesatatât de evaluările efectuate decătre conducere asupra riscu-lui de apariţie a fraudei şi desistemele existente de pre-venire şi de detectare a aces-teia, cât şi de sistemelecontabile şi de control internstabilite pentru prevenirea şidetectarea erorilor17. Chestionarele mai sus amintitepot include următoarele as-pecte:– localizări ale filialelor, seg-mente de afaceri, tipuri de

tranzacţii, solduri ale conturilorsemnificative, modul în careproblemele sunt abordate decătre conducere;– activitatea funcţiei de audit in-tern a unei entităţi şi dacă au-ditul intern a identificat fraudesau orice carenţe semnificativela nivelul sistemului de controlintern;– modul în care conducerea lecomunică angajaţilor punctelesale de vedere cu privire lapracticile de afaceri respons-abile şi comportamentul etic,de exemplu, prin intermediulpoliticilor de etică sau al co-durilor de conduită.Cum am mai precizat acesteaspecte sunt sensibile, greu dea fi depistat, dar tocmai dinacest motiv auditul intern le areîn vedere în cazul majorităţilormisiunilor.pentru o înţelegere clară afraudei este important a secunoaşte cei trei factoriimportanţi asociaţi cusăvârşirea acesteia:– oportunitatea;– motivaţia;– autojustificarea.oportunitatea: în generalapare din cauza deficienţelor încontroalele interne şi creează oatmosferă în care delapidatoriiau convingerea că vor aveasucces şi nu vor fi descoperiţi.motivaţia: apare adesea ca ur-mare a presiunilor financiarecare rezultă dintr-un stil deviaţă excesiv, din diferenţa din-tre salariu şi responsabilităţi, caurmare a presiunii de a atingeanumite obiective financiare, acomplexelor de superioritateale făptaşului sau pur şi simplua lăcomiei.

Conf. Univ. Dr. DanielapetraȘcu, ulbs

- continuare în pagina următoare -

urmare din pagina 1

autojustificarea : reprezintădialogul intern al infractoruluiprin care îşi justifică propriileacţiuni. Autorul fraudei seconvinge pe sine însuşi că an-gajatorul îi datorează aceastăremuneraţie.premize practice:pentru o înțelegerepragmatică a importanței mi-siunilor de audit intern lasocietățile comerciale privateprezint situații din domeniulfraudelor ce ar putea fi evitatedacă s-ar organiza misiuni deaudit intern. exemple de condiţii sauevenimente ce măresc riscullegat de fraudă sau eroare Aspecte referitoare la onesti-tatea sau competenţa conduc-erii:Conducerea este efectuată deo singură persoană (sau un micgrup de persoane) şi nu existăun consiliu sau comitet eficientde supraveghere.

Existenţa unei structuri cor-porative nejustificat complicate.

Ignorarea permanentă arecomandărilor de corectare aprincipalelor neajunsuri ale con-trolului intern, în cazul în careastfel de corecţii sînt adecvate.

Existenţa fluctuaţiei înalte apersonalului de bază contabil şifinanciar. L i p s aimportantă şi îndelungată depersonal din serviciul contabil.

Schimbări frecvente aconsultanţilor – jurişti sau a au-ditorilor. Circumstanţeneordinare interne sau externe

ce influenţează asupra activităţiiagentului economic:

Ramura de activitate se aflăîn declin şi numărul falimenteloreste în creştere.Insuficienţa capitalului circulantdin cauza micşorării profituluisau extinderii prea rapide avolumului activităţii.

Calitatea veniturilor scade,de exemplu, din cauza creşteriiriscului legat de vînzările pecredit, modificările în strategiarelaţiilor de afaceri sau se-lectarea unei politici de con-tabilitate, ce condiţioneazăîmbunătăţirea rezultatului finan-ciar.

Societatea în cauză arenevoie de o tendinţă de majo-rare a profitului pentru a asigurapreţul de piaţă al acţiunilor sale.

Societatea deţine investiţiiconsiderabile într-o ramură deactivitate sau tehnologie deproducţie supuse unorschimbări rapide.

Societatea este dependentîntr-o mare măsură de unul saucîteva feluri de produse sauclienţi.

Dependenţa financiară aconducerii de vîrf de rezultateleactivităţii agentului economic.Se exercită presiune asuprapersonalului contabil în scopulîntocmirii rapoartelor financiareîntr-o perioadă de timpneobişnuit de scurtă.

Tranzacţii neordinare, înspecial, spre sfîrşitul anului,care au o influenţăsemnificativă asupra profitului.

Tranzacţii sau metode deevidenţă complicate.

Tranzacţii cu părţi legate.Plata excesivă pentru servicii

(spre exemplu juriştilor,consultanţilor sau intermediar-ilor).concluzii:Prezentul articol a abordat otemă foarte sensibilă dardeopotrivă de actualitate șiaproape imposibil de eliminatdin viața economico – socială aoricărei țări și anume frauda.Depistarea fraudei prin inter-mediul misiunilor de audit estedeosebit de greu și delicattotodată deoarece deși uneorifrauda este vizibilă este greu deprobat iar auditorul nu de puțineori este pus în situația de a ”nuvedea” ceea ce ”vede”.Cu privire la riscul de fraudă însituaţiile financiare considerămcă gestionarea acestui riscpoate fi una dintre cele maibune măsuri pe careorganizaţiile o pot lua pentru areduce expunerea la activităţilede raportare financiarăfrauduloasă. Eliminareacompletă a raportărilor finan-ciare frauduloase este cel maiprobabil imposibil de realizat,dar organizaţiile pot lua măsuripentru a reduce expunerea lorla acest risc. Considerăm căcombinaţia unei guvernări efi-ciente a riscului de fraudă, cuevaluarea detaliată a riscului defraudă, cu prevenirea şi de-tectarea fraudei, precum şi cuinvestigaţiile efectuate în timputil şi acţiunile corective, pot re-duce în mod semnificativ risculde raportare financiarăfrauduloasă.Deşi raportare financiarăfrauduloasă este un subiecttabu pe care organizaţiile /entitățile nu vor să-l recunoască

datorită prejudiciilor care îi pot fiaduse, realitatea este că decele mai multe ori organizaţiileau avut experienţe cu privire laacest aspect într-o anumitămăsură. Aşadar, organizaţiile artrebui să ia măsuri proactivepentru a anticipa aceste riscuride raportare financiarăfrauduloasă înainte ca acesteasă apară şi să ia măsuri pentrua preveni efectele nedorite.Punerea în aplicare a unormăsuri proactive ar ajuta la sta-bilirea unui climat în care suntluate decizii pentru a protejaangajaţii şi pentru a asigura ocultura pozitiva în cadrulorganizaţiilor.În final concluzionăm că, înaceastă economie slăbită,ameninţarea de fraudă respec-tiv de raportare financiarăfrauduloasă este în creştere iarorganizaţiile / entitățile trebuiesă fie vigilente şi să găseascăsoluţii prin care să descurajezepotenţialii infractori şi practicilede raportare nelegale utilizândauditul intern pe o scară multmai largă.bibliografie:Munteanu A., Zuca M., Zuca Ş.:„Auditul intern la întreprinderi şiinstituţii publice: Concepte,metodologie, reglementări,studii de caz”, Wolters Kluwer,Bucureşti, 2010.Nicolescu C., Spălarea banilormai multe repere într-o lumeatipică, Ed. Universităţii LucianBlaga, Sibiu, 2007;Păcurariu I., Petrașcu D., Re-vista economică, 68:2 (2016),ULB Sibiu, ETHICS IN AC-COUNTING PROFESSIONTHEORETICAL AND PRACTI-

CAL VALENCESETICA,Petrașcu D., Auditul intern de lateorie la practică” , Ed.Universității ”Lucian Blaga” dinSibiu, 2016, Stoian A.,Ţurlea E., Audit finan-ciar contabil, Ed. Economică,Bucureşti, 2001,Standardul profesional 36 ”Mis-iunile de audit intern realizatede experții contabili”, Ed. CEC-CAR, București, 2007Revista „Contabilitatea exper-tiza şi auditul afacerilor”: nr.12Decembrie 2011: autori BungetO.C., Dumitrescu A,C., DeliuD.,: articol „Auditul financiar şiraportarea fraudelor – partea I”.Revista „Contabilitatea exper-tiza şi auditul afacerilor”: nr.12Decembrie 2011: autori BungetO.C., Dumitrescu A,C., DeliuD.,: articol „Auditul financiar şiraportarea fraudelor – partea I”referințe:12. Idem, pag.34.13. Munteanu , ş.a.,Op.Cit.,pag.35.14. Idem pag. 36.15. Munteanu V., ş.a.,Op.Cit.,pag.37-38.16. Revista „Contabilitatea ex-pertiza şi auditul afacerilor”:nr.12 Decembrie 2011: autoriBugnet O.C., Dumitrescu A,C.,Deliu D.,: articol „Auditul finan-ciar şi raportarea fraudelor –partea I-„ pag. 57.17. Revista „Contabilitatea ex-pertiza şi auditul afacerilor”:nr.12 Decembrie 2011: autoriBugnet O.C., Dumitrescu A,C.,Deliu D.,: articol „Auditul finan-ciar şi raportarea fraudelor –partea I-„ pag. 61.

3VINERI 8 FEBRUARIE 2019 audit

Conf. Univ. Dr. DanielapetraȘcu, ulbs

statele unite VINERI 8 FEBRUARIE 20194

urmare din pagina 1

traveler’s century clubCa valet, am avut ocazia săconduc numeroase mașini, cudiferite mărci, de la Kia (echiva-lentul lor pentru Dacia - bun șiieftin), până la Jaguar sau FordMustang. Chiar dacă parcareanu era foarte departe, încercamsă mă bucur cât mai mult demașina respectivă. Unii erauîncântați să aibă un valet ladispoziție la orice oră, alții eraudefensivi și își parcau singurimașinile. Deși nu erau obligațisă dea bacșiș, conform culturiiamericane, probabil se simțeauprost dacă foloseau serviciul devalet și nu lăsau bacșiș, așa căpentru liniștea lor, preferau să oparcheze singuri, ba chiar re-fuzau și ajutorul cu bagajele,deși pentru unii era evident fap-tul ca nu se puteau descurcasinguri. Era interesant când nuerau foarte mulți clienți și cei pecare îi serveai observau accen-tul și întrebau țara deproveniență. Când aflau deRomânia, majoritatea nu știauunde se află aceasta, dar știautotuși că există. Rare eraucazurile în care știau unde seaflă, ba mai mult, să știe șipuțină istorie sau diferite lucruridespre țară.Am întâlnit un bătrânel, carecălătorea cu familia sa (soția,băiatul său cu soția și nepotul).După ce a aflat de unde sunt și-a întrebat nepotul de 12-14 anidacă a auzit de România șidacă știe unde se află. M-amirat totuși că băiețelul știa denoi, dar cam atât, moment încare bătrânul i-a explicat frumoscă se află în Europa de Est și căa fost o țară supusă comunis-mului acum aproape 30 de ani.Bătrânelul părea foarte docu-mentat, posibil ceva fost cadrulmilitar, datorita faptului că vor-bea în termeni tehnici în gen-eral. Nu am apucat săinteracționez foarte mult cu el,

deși mi-ar fi plăcut să stau 5-10minute să aflu ce mai știa de-spre noi.Am mai întâlnit o doamnă, la unmoment dat, care vine înfiecare an la hotelul la care amlucrat și care călătorește foartemult prin lume. Era cu mamasa, la fel de entuziasmată decălătorii ca și fiica. Stătea înNew York și călătorea aproapeîn fiecare weekend într-un altloc din lume. Mi-a zis că nu emare lucru să iei avionul vineriseara, să dai o fugă până laParis, iar până luni să fii înapoiîn New York. (țineți cont că doardusul durează undeva la 8-9ore) Tipa a fost și în România,la castelul Bran, la Sighișoara.Mi-a arătat poze de acolo și arămas cu o părere bună despreromâni în general. Tot ea mi-aspus că vrea sa intre în Trav-eler’s Century Club. Poate văîntrebați ce este acest TCC. Eibine este un club pentru oa-

menii care au vizitat peste 100de țări. Are peste 1000 demembri și oricine poate adera lael, dacă întrunește regula de100 de țări vizitate. Avantajepentru participarea într-un ast-fel de club, în afară deîmbogățirea culturală cu alțicălători nu prea sunt. Dar mi s-a părut foarte interesantă ideea,iar femeia aceasta era undevala 70 de țări vizitate. La 35-40de ani, cred că e o realizareremarcabilă.Mai departe, am avut parte dedoi bătrânei cu un Jaguar XEsau XJ. Bătrâneii erau destul deavansați în vârstă, el având șiceva probleme locomotorii, iarmașina... o mică minune pe roți.Ei bine nici chiar așa, dar era omașină foarte capabilă. Au statla hotel vreo două săptămâni,iar în fiecare zi luau mașina sămeargă să viziteze. Sunau larecepție că vor mașina, eu le-opregăteam, iar când ieșeau, o

aveau în spatele hotelului.Eram așa familiari că la un mo-ment dat răgușisem, iardoamna, care deja mă striga penume mi-a recomandat ceaiuriși miere pentru gât. Nu e ungest mare, dar contează, puteasă nu o facă. Trebuie întot-deauna să apreciem și micilegesturi, în special când asteavin de la străini care nu au șinici nu vor mai avea legătură cutine vreodată.la bar cu ... lumeaCa o paralelă, la locul de muncănumărul doi, la restaurant, nuam trecut nici peste varaaceasta fără câteva întâlniri in-teresante cu indivizi diverși. Amsă încep cu, probabil, prima dinvara trecută. Se așează la bardoi bărbați și încep să discute.Nimic nou, nimic interesantdeocamdată, până când începsă vorbească mai tare, de îiauzeam și noi, din spatele baru-lui. Asta nu înseamnă că eraufoarte gălăgioși, doar că pur șisimplu îi auzeam și noi. Nu eraun caz aparte, dar ce discutauera interesant. Bărbații erau ho-mosexuali, după comporta-ment, iar cu o seară înainte aufost la un concert Beyonce șiîncă erau impresionați de con-cert și de spectacolul oferit. Euauzind asta, i-am întrebat dacăîncă mai arată bine, la care unuldin bărbați îmi răspundejumătate contrariat de cum amputut spune asta, jumătate ner-vos că am spus asta: „Are youfreaking kidding? She’s smok-ing hot!”(Ai înnebunit? Normalcă arată bine! Asta pentru o tra-ducere mai fină)Într-o altă seară, un bărbat și ofemeie (trecuți de 50 de ani) seașează la bar. Am intrat învorbă cu ei la bar, le-am dusbăuturile și m-au întrebat, dupăce au aflat că sunt din România,despre lunile mele în StateleUnite. Le-am prezentat cemuncesc și ce urmează săvizitez. Urma să fac împreunăcu Andreea, prietena mea, ocălătorie de aproape osăptămână pe coasta de est aAmericii, printre care, la finalterminam cu Philadelphia. Cândau auzit de oraș, mi-au spus căde acolo sunt și ei că îmirecomandă să merg la localurilePat și Gino, care au o mică„dispută” pentru cel mai bun

cheesesteak. Pe lângă asta,toată perioada petrecuta la bars-au tot gândit la locuri pe carele-am putea vizita. Desigur,aveam deja un plan făcut, cucâteva repere arhicunoscutealte orașului, dar au venit cucâteva adăugări foarte intere-sante.Înainte de ultima „pățanie” de labar, voiam să remarc cum ei,chiar dacă vin însoțiți, comunicăcu alte persoane străine de labar. Ba chiar am văzut, nu depuține ori, cum fete tinere vor-beau cu bărbați trecuți poate de60 de ani în timp ce soția luivorbea cu soțul ei sau cu un altstrăin bărbat sau femeie. Amvăzut toate combinațiile de oa-meni interacționând unii cu alțiiîn timp ce partenerul stătea și îiasculta sau conversa, la rându-i, cu alte persoane. Acum avenit rândul unei interacțiuni in-teresante cu un bărbat. Dupăce se așează la bar, comandăo bere, o termină aproape petoată dintr-o sorbitură (ce-idrept nu cred că avea nici330ml), apoi încercând săumple timpul până ajungea unprieten de-al său, mă întreabăde vorbă. De unde sunt, cumam ajuns să lucrez la bar, etc. Îiexplic că sunt român, că amvenit aici cu un program la fac-ultate și că durează doar pe tim-pul verii. Următoarea întrebaredupă cele formale a fost: „Și,aveți porci în România?”. Amrămas confuz câteva momente,apoi l-am pus să repete. Amcrezut că n-am auzit bine și căpoate a zis alt cuvânt pe care,poate nu l-am înțeles. A urmatun: „porci, oinc, oinc”. Încăsemi-șocat, îi răspund că da,avem. Acolo s-a terminat ciu-data discuție, iar dupa ce a ter-minat alte 3 beri în 10 minute, aluat cina și a plecat. Una dinchelnerițe, mi-a spus că nu avăzut o persoană să bea atâtde repede. I-am spus că poatei-a fost sete... Mai mult decâtunui om normal.Bun, acum haideți să văpovestesc despre prieteniile pecare le-am format vara asta șilocurile pe care le-am vizitat.Dacă anii trecuți ne-am concen-trat mai mult pe muncă, acumam decis să ne și distrăm, să neși relaxăm puțin.

masterand Leonard Șerban

- continuare în pagina 8 -

artă la tot pasul pe străzile din philadelphia

VINERI 8 FEBRUARIE 2019 5RockefelleR

urmare din pagina 1

Devi bogat doar prin hoție,corupție, exclusiv prin hoție șicorupție? Sunt mii și mii de anicare demonstrează că nu. Poțideveni bogat, fără a fi contestat,prin muncă, inteligență,consecvență, scrupulozitate,prevenție etc. John DavisonRockefeller, mareleîntreprinzător, industriaș șifinanțist american, cel care „aținut” scena economică a lumiicâte 30-40 de ani din ultimele 2secole încheiate, ne susțineideea. 1. Să vedem. Cercetătorulfrancez Guillaume de Bertier,autorul unei excelente biografiia americanului (vezi Guillaumede Bertier „Les titans du capital-isme americain”, Plon, Paris,1992, din lucrare noi preluând,de altfel, mai multe din datele șifaptele din articol), dar și alți bi-ografi ai longevivuluiîntreprinzător, ne amintesc unerou al unei nuvele a lui JosephConrad – „Falk”. Scriereaaduce în față un individ care, ur-mare a unui naufragiu, s-a aflatmai multă vreme pe vasul înderivă. Era un om onest, de oscrupuloasă moralitate. În cazullimită, a fost obligat să-i ucidă șisă-i mănânce pe toți membriiechipajului. Dacă nu ar fi proce-dat astfel, ar fi fost el cel ucis șimâncat. Ceea ce nu ar fi fostdrept pentru că era cel mai bunnavigator și cel mai bine dotatpentru a supraviețui. Pentru maimulți cititori americani, virtuosulantropofag era, părea să fieJohn Davison Rockefeller. Săfie oare acestea legile capitalis-mului, „antropofagia” față de se-meni? Nu, iar în cazul în speță,foarte îndoielnic. Pentru mulți,care i-au studiat atent periplulsău prin viață, caracterul și per-sonalitatea lui Rockefeller aufost cu totul altele. Să urmărim,dar, acest itinerar pentru aputea desprinde o concluzie lafinal, pentru a putea configuramai bine un tip de activitate.2. J.D.R. se naște în 1839 în

Statele Unite. O țară ce îșicucerise independența, darcare mai avea multe, multe derezolvat. Un imens potențialuman, biologic teritorial, cul-tural, încă infim pus în valoare.Revoluția industrială, îneconomie era încă la început.Își aștepta corifeii... Provineatânărul Rockefeller dintr-o fam-ilie trăind la limita sărăciei.Tatăl, de ascendență germană,era agent de vânzări la domi-ciliu clienților (un fel de vânzătorambulant), pentru produse far-maceutice, venind destul de rarpe acasă. „Acasă” însemnând,pentru o bună perioadă orașulCleveland (Ohio). John era celmai mare dintre cei 5 frați.Tatăl, ca orice voiajor comer-cial, era activ, lăudăros, jovial,mereu cu zâmbetul pe buze șiun pic, un pic, “canalie”. John aluat de la el capacitatea de ajudeca bine calitățile presupuseși reale ale produselor defolosință curentă, și mai alescapacitatea de a judeca solid,preventiv orice tranzacție. Pen-tru a le imprima asemeneaînsușiri, tatăl îi trișa, adeseori,pe copiii săi, tocmai pentru a-iface șireți. Cea care, însă, l-ainfluențat cel mai mult pebăiatul John era mama sa. Ofemeie austeră șiparcimonioasă precumstrămoșii ei scoțieni, în plusferventă practicantă acomunității baptiste... Johnfăcea câte o mică poznă, iarmama sa îi aplica corecțiile. Else mai „târguia” că nu este vi-novat: „nu-i nimic, îi răspundea,îți va servi pentru data viitoare,să fi mai atent”.

Ca mai orice copil dinfamilii numeroase și sărace, înorele sale libere de la școală,John se mai implica în exe-cutarea unor munci remuneratela vecini. Și-a câștigat de micbanul, ajutându-și și familia. Laun moment dat, unul din anga-jatorii săi a observat că băiatul,econom din fire, avea o micărezervă de bani. I-a cerut, deci,împrumut suma de 50 de dolarioferindu-se să-i plătească odobândă de 7%. John a accep-tat gândindu-se că dobânda,

pentru care nu trebuia sămuncească, îi acoperea 10 ziledin activitățile sale de altfeldeloc ușoare. Va mărturisi maitârziu: „Am decis atunci ca baniisă devină sclavii mei și nu eu sădevin sclavul lor”. Cuvinteînțelepte de care a ținut seama,apoi, toată viața...

La școală a fost un elevbun, silitor, fără să încerce să-și trișeze profesorii. Simțea însănevoia și de altceva, astfel că la16 ani va urma, vreme de 3 luni,un curs intensiv, am spuneastăzi, de contabilitate. De lacare, pe lângă multe altele, unlucru i-a rămas întipărit pentrutoată viața. Un lucru pe care, dealtfel, îl intuise și la mama lui.„Nici un cent nu trebuie să intresau să iasă din casa lor, fără săfie consemnat într-un carnețelpe care îl avea fiecare dintrefrați”. Cu picături se pregăteau,din timp, imensele valuri alemarilor afaceri. Dar să nuanticipăm. John, ne spune Guil-laume de Bertier, „astfel înar-mat s-a așezat la pândă cumetodă și răbdare”. A stabilitmai întâi o listă a caselor decomerț din Cleveland. Le-a alespe cele mai solide și, îngrijit,îmbrăcat în haine curate, cu cu-vinte potrivite, le-a făcut ofertade a fi angajat contabil. L-a an-gajat „Mrs. Hewitt and Tuttle”.Nu a negociat pentru salariu, alăsat la latitudinea patronilor, elvroia să învețe, să capeteexperiență. Salariul a fost la în-ceput de 3 dolari jumătate lasăptămână, iar, apoi, patronii,mulțumiți de el – punctual, pre-cis, ascultător, conștiincios, pro-fesionist, neobosit, discret – il-au ridicat la 50 de dolari pelună. Nu era mult, dar nu eranici puțin pentru un tânăr la în-ceput de drum. Iar dolarul aveaatunci o valoare reală mai mareca acum.

...Lucra asiduu pe uncolț de birou al patronilor, darera și atent la tot ce se petreceaîn jurul său. Urmărea vorbele,corespondența, dialogurile cudiverși clienți. Astfel că nu a în-târziat să cunoască o bunăparte din tot ceea ce era impor-tant în lumea afacerilor din

Cleveland. Cum contabilul prin-cipal al firmei s-a retras din con-siderente de vârstă, Rockefellera fost solicitat să-i ia locul, in-clusiv salariul de 2000 de dolaripe an. Tânărul contabil, fapt rar,a dorit doar 800 de dolari pe an.Ceea ce a produs o impresiedeosebită: un tânăr modestcare vrea să învețe, înainte săcâștige și care are astfel un vi-itor strălucit. La fel de bineRockefeller și-a dat însă seamacă de acum poate porni propri-ile afaceri, pe propriile pi-cioare...3. Și le pornește. Întră în relațiede asociere cu un tânăr tot de obârșie engleză – mai mare cu10 ani ca Rockefeller – MauriceClark, cu care montează o soci-etate de comision. La capitalulsocial, Clark va participa cu2.000 de dolari – era mai învârstă, economisise mai mult,în vreme ce John va depune900 de dolari – la atât se ridicaueconomiile sale, urmând săcompenseze prin muncă șiinteligență diferențele de capi-tal. Clark avea deplină în-credere în el. O paranteză: iatăcum se fac afacerile durabileîntr-un capitalism durabil.Susținerea lui „tăticu”? Nicivorbă. Excrocherii? Nici vorbă.Furtul de la stat? Practic, ne-cunoscut. Corupție? De fel.Sunt elemente care au făcut șifac, alături de altele, diferențaîntre acel capitalism maladiv dela noi și cel american. Încă de laorigini. Era și o altă cultură. Erași un stat puternic. Dar sărevenim.

Așadar, în ianuarie1859 – cam pe când s-a realizatla noi Unirea Principatelor –orașul Cleveland număra onouă firmă de comision în toatedirecțiile: „Societatea Clark șiRockefeller”. Firma va prosperarapid. Și-au împărțitresponsabilitățile. În vreme ceClark se va ocupa decumpărări, John Rockefeller seva ocupa de vânzări, de aflareaclienților potențiali în Clevelandși în toată regiunea. În fapt,cumpărau produse de pe opiață a producătorilor pe caretrebuiau s-o cunoască foarte

bine și le vindeau apoi pe o altăpiață, a cumpărătorilor pe careiar trebuiau s-o cunoască foartebine pentru a vinde cu câștig.Treabă deloc simplă. John știasă atragă: era mai mult decâtpoliticos, era dibaci, nu forțanota. „Fără îndoială că aveți unexcelent furnizor. Dacă însă vețisimți nevoia să aveți și un altul,iată cartea noastră de vizită. Vărog să apelați la noi”. În plus deasta, fidelitatea față decongregația baptistă din Cleve-land, reprezenta un atu impor-tant. Cum să nu ai încredereîntr-un astfel de tânăr? Un tânărom de afaceri care, de altfel,dona cu regularitate bisericii 10procente din câștigul său. Pedeasupra, mai făcea personal șio serie de munci la biserică:mătura podelele, spăla fere-strele, recruta tineri pentruclasa duminicală de studii bib-lice. Și era tare mândru de asta.În fapt, prosperitate și întărireaeului, a sufletului, a minții princredință.Iar afacerile mergeau. În primulan, pentru o cifră de afaceri de450.000 dolari, tinerii asociațiau încasat beneficii de 7.000dolari. Relativ modest. Dar înanul următor beneficiile s-auridicat la 17.000 dolari. Au în-ceput și să împrumute, săatragă și capitalul altora. Inițial,cu mici șiretlicuri. Odată, s-aprezentat la firmă un om cu unaer deosebit de serios. „Dl.Rockefeller este aici?”. „Nu, i-arăspuns Clark. Dar de ce îlcăutați?” „Cred că voi putea săplasez în condiții bune cei10.000 dolari pe care mi-a spuscă este dispus să-i investeascăla mine”. „Este o greșeală, arăspuns din nou Clark. Noi nuavem 10.000 de dolari de in-vestit. Dimpotrivă, noi căutămastfel 5.000 de dolari de careavem nevoie pentru investițiilenoastre”. Până la urmă, venindși Rockefeller, lucrurile s-aulămurit. Iar capitalistul ce venisela ei chiar a fost dispus el însușisă investească 10.000 dolari înafacerea lor. „Omul era și de unumor fin”, a conchis John D.Rockefeller.

Dan popescu

- continuare în pagina 6 -

standard oil

RockefelleR VINERI 8 FEBRUARIE 20196

urmare din pagina 5

4. Primăvara anului 1861, cânda izbucnit Războiul Civil Nordcontra Sud în Statele Unite, nua reprezentat un impas pentrucei doi vivace și harniciîntreprinzători. Dimpotrivă, con-flictul, cu marile sale mișcări deoameni, de armament, de ali-mente, dar și de furnituri detoate felurile, le-a profitatenorm. Totodată, Rockefeller,cu convingeri aboliționiste, chiardacă nu s-a înrolat de parteaUniunii, a sprijinit cu banirecrutările și derularearăzboiului. Și va mai face unlucru. Avea deja 25 de ani, osituație financiarăîndestulătoare și promițătoareîn continuare, considerație încomunitate, o moralitateconfortabilă, prezenta seriozi-tate, era concentrat pe afaceri șinu prea îl atrăgeau libațiunile,iar pe deasupra, potrivitcanoanelor vremii, nu arătadeloc rău. Se va căsători dar, înseptembrie 1864 cu d-ra LauraSpelman, fiica harnică, liniștită,calmă și drăguță a unui cunos-cut om de afaceri din Cleveland.Baptistă ca și el, trăind prin șipentru bărbatul ei, Laura nu alăsat urme spectaculoase înfamilie, dincolo de faptulesențial că i-a dăruit copiisoțului ei. Și a contribuit esențialla educarea lor. L-a dezvățat,însă, de un obicei. Becher, înfiecare seară, înainte de aadormi, John R. mărturiseapuiulețului de pernă pe carepunea capul ce făcuse, ce real-izase în ziua respectivă,satisfacțiile și insatisfacțiile sale.Era o confesiune, un veritabilexamen profesional și deconștiință pe care le făcea cu ovoce murmurândă. Știa astfelmai bine ce trebuia să facă adoua zi. Căsătorit, a renunțat lamărturisirile vorbite, confesiu-nile rămânând doar în mintea

lui... 5. Să ne întoarcem, însă, cu

câțiva ani în urmă. Se întâm-plau lucruri, fapte ce aveau să-imodifice destinul. Cu câțiva aniînainte de căsătorie, prin 1860,John Rockefeller voiajase laTitus-ville, în nordul Pennsyl-vaniei, cam la 100 de km. vestde Cleveland. Aici se născuse oprestigioasă aventurăindustrială inițiată în august1859 de țâșnirea din pământ aceea ce va deveni primul puț depetrol. Peisajul, însă, l-a descu-rajat pe Rockefellere: condiții deexploatare anarhice și aleatoriimai ales din perspectiva unuispirit atât de ordonat cum era el,dintr-o sută de puțuri săpatedoar unul era fertil, prețul brutu-lui ieșit din pământ cunoștea

enorme și subtile fluctuații maiales în raport cu abundențaimprevizibilă a producției etc. Înplus, regiunea părea ieșită dintr-o catastrofă: mlaștini, ape mur-dare, păduri descojite, șanturi șiantrepozite în paragină, un aerinfect. „Nu mergeți acolo, separe că ar fi spus John amicilorsăi!”. Se pare că ar fi spus Johnamicilor săi...

...Doi ani mai târziu, îșiva schimba părerea. Alțiivăzuseră, totuși, mai bine ca el.Om al cifrelor și nu al teoriei, laînceput a înțeles RevoluțiaIndustrială mai mult ca o ma-trice și nu ca un proces dinamic,de mare amploare, apt săschimbe fața lumii. De altfel, îngeneral în economie, teoreti-cienii nu au prea făcut bani.

Puțini: catedre, cărți, preceptori,institutori, conferințe etc. AdamSmith a fost mai întâi profesorde literatură și morală englezăși mai apoi preceptor, în vremeaîn care își scria lucrările. IarDavid Ricardo s-a apucat deteoria economică după ce afăcut avere ca funcționar ban-car și, practic, patron de bancă.Averi au făcut mai ales cei careau înțeles și au știut să le ex-ploateze ideile. John DavisonRockefeller se va afla de la unmoment dat printre ei. Dar sănu anticipăm. Deja o linieferoviară se stabilise întreregiunea petrolieră și orașulCleveland. Oraș care, prin situ-area sa pe lacul Erie și prinlegăturile sale feroviareprezenta un atu important deprofitabilitate. Deja seconstruiseră rafinării în care,petrolul brut, negru, gros,noroios era transformat prin dis-tilare într-un fluid clar (benzinăsau kerosen) ușor de trans-portat în barili, pentru a înlocuiîn mod avantajos și cu randa-ment mult mai bun, uleiurilevegetale și animale în lămpilede luminat. Erau „pionieri” carecumpărau brutul cu 32 cenți ga-lonul și revindeau cu 85 cențiprodusul rafinat. „Aici, dar, sepot face bani”, gândea Rocke-feller, chiar dacă lucrurile erauacum abia la începutul începu-turilor. Și-a spus că chiar dacăriscurile prospecției și producțieide brut puteau ruina o mulțimede aventurieri, vor fi întot-deauna destule puțuri de petrolactive pentru a furniza materiaprimă rafinăriilor. Se va puteainsera astfel o activitatelucrativă cu atât mai mult și maibine cu cât era vorba de uncâmp de lucru total nou, încăfără situații stabilite și fără regulide joc. Deloc târziu, a acționatîn consecință...

Ocazia de a intra înafacerile domeniului s-a prezen-tat din partea unui anumeSamuel Andrews, compatriot șiamic cu Maurice Clark. Erachimist și propunea un pro-cedeu original pentru rafinareapetrolului, dar nu prea îi conve-nea să riște. Clark și Rocke-feller, investind 5.000 de dolari,

s-au asociat cu Andrews și aucreat o rafinărie. Era la în-ceputul anului 1863, iar în scurttimp firma a început să pros-pere. Cum Clark nu era delocinteresat de dezvoltarea afaceriicu petrol, s-a retras din„formulă” printr-un acord amia-bil. Au scos la licitație părțile fi-nanciare ale fiecăruia dinrafinărie, pornind de la 5.000dolari, iar la 18.000 dolari Clarks-a declarat mulțumit. Înconsecință s-a născut o nouăsocietate, „Rockefeller și An-drews” căreia, un an mai târziu,i s-a asociat Henry M. Flagler,ginerele unui bogat negustor dewhisky. A adus un aport de cap-ital de 70.000 dolari și, în plus,un temperament activ și imagi-nativ ceea ce completa de min-une firea calculatoare, calculatăși prudentă a lui Rockefeller.Omul care se informa asiduu,clasa totul în capul lui, și care,denumit și „buretele”, absorbeatot fără să dea nimic înapoi. Semai spunea despre el că de-venise afaceristul cel mai greude găsit la Cleveland. „Când nuera la Titus-ville pentru a nego-cia cumpărarea brutului, era larafinărie studiind posibilitățile dea face economii în toate fazeleprocesului de rafinare”. Firmaîși fabrica singură barilii de careavea nevoie pentru transport șiîși cumpărase căruțe și cai pen-tru livrările la detail-iști. Nici unamănunt, de altfel, nu era negli-jat. De exemplu, când au în-ceput să utilizeze bidoanelemetalice, Rockefeller l-a între-bat pe maistru: „câte puncte desudură aplicați la capacul careînchide bidonul?” „40” – a fostrăspunsul. „Ei bine, încercați săaplicați doar 38”. Economiaobținută a fost de 2.000 dolari.Alte venituri s-au realizat dincomercializarea subproduselor:uleiuri de ungere, vaselină,parafină etc. Au fost angajați noichimiști pentru dezvoltareaacestei lunii de producție. Șitotul cu profit. De la câțiva dolaripe săptămână, în circa 10 ani lazeci și sute de mii de dolari. Prinmuncă și pricepere. Drumulspre marile orizonturi erau de-schise...

Dan popescu

- va urma -

piața centrală din celevand circa 1900

biserică baptistă

uniunea euRopeanăVINERI 8 FEBRUARIE 2019 7

urmare din pagina 6

Întrucât aceastã modificare vine pefondul lãrgirii Uniunii Europene cuzece state şi apoi încã douã state,mãsura va fi însoţitã de reducereanumãrului de reprezentanţi aifiecãrui stat de dimensiuni mari.Astfel, statele mici sunt avantajate,norma de reprezentare pentru unparlamentar din statele mari fiindstabilitã la 800.000 locuitori.Preşedintele Parlamentului esteales pentru o perioadã de doi ani şijumãtate, adicã jumãtate dintr-olegislatură parlamentarã, cu posibil-itatea reînnoirii mandatului. Preşedintele Parlamentului are înprincipal urmãtoarele atribuţii:reprezintã Parlamentul în afacerilejuridice, în relaţiile externe şi cucelelalte instituţii comunitare; sepronunţã cu privire la toate prob-lemele internaţionale majore şi facerecomandãri menite sã consolidezeUniunea Europeanã; ordoneazãtoate lucrãrile Parlamentului şi aleorganelor sale constitutive, precumşi dezbaterile din şedinţele plenare;se asigurã de respectarea Regula-mentului de procedurã al Parla-mentului şi garanteazã, prinarbitrajul sãu, bunã desfãşurare atuturor autoritãţilor acestei instituţii şiale organelor sale constitutive; prez-intã în deschiderea fiecãrei reuniunia Consiliului European punctul devedere şi preocupãrile acesteiinstituţii referitoare la subiecte speci-fice şi la punctele înscrise pe or-dinea de zi; semneazã în urmaadoptãrii de cãtre Parlament abugetului Uniunii Europene în adoua lecturã ;semneazã alãturi dePreşedintele Consiliului U.E. toateactele legislative adoptate prin pro-cedurã de decizie.Biroul Parlamentului este compus

din preşedintele Parlamentului ,vicepreşedinţi, precum şi chestoricare au un vot consultativ. Biroul re-zolvã chestiunile financiare şi de or-ganizare, precum şi regulamentelerelative la funcţionarea Parlamentu-lui.Membrii titulari ai Consiliilor parla-

mentare sunt aleşi pe o perioadã de2,5 ani. Actualul Parlament esteformat 21 de comisii parlamentare,care au drept scop pregătireaşedinţelor plenare ale Parlamentu-lui.Comisiile permanente sunt urmã-toarele:Afaceri externe (AFET) ;Dezvoltare (DEVE) ;Comerţinternaţional (INTA) ; Bugete(BUDE) ; Control bugetar (CONT) ;Afaceri economice şi monetare

(ECON) ;Ocuparea forţei de muncãşi afaceri sociale (EMPL) ;Mediu,sãnãtate publicã şi siguranţã ali-mentarã (ENVI) ; Industrie, cerc-etare şi energie (ITRE) ; Piaţainternã şi protecţia consumatorului(IMCO) ;Transport şi turism (TRAN); Dezvoltare regionalã (REGI) ;Agriculturã şi dezvoltare ruralã(AGRI) Pescuit (PECH) ; Culturã şieducaţie (CULT) ; Afaceri juridice(JURI) ; Libertãţi civile, justiţie şiafaceri interne (LIBE) ; Afacericonstituţionale (AFCO;) Drepturilefemeii şi egalitatea între sexe(FEMM); Petiţii (PETI).Membrii adunãrii parlamentare suntconstituiţi în grupuri politicetransnaţionale cãrora le-au obţinutrecunoaşterea oficialã. Nu toţimembrii Parlamentului fac partedintr-o grupare politicã sau alta, ex-istâ şi parlamentari independenţi.Fiecare grup şi-a stabilit un anumitstatut şi propriile norme interne defuncţionare, şi-a asigurat buget, per-

sonal permanent şi birouri proprii.În prezent, în urma alegerilor din2004, existã opt grupuri politice încadrul Parlamentului European:Partidul Popular-European(Creştin-Democraţii) şi alDemocraţilor Europeni (PPE-DE);Partidul Socialist European (PSE);Alianţa Democraţilor şi Liberalilorpentru Europa (ALDE) ; GrupulVerzilor (ecologiştii)/Alianţa LiberãEuropeanã (ECO/ALE) ; GrupulConfederal al Stângii Unite Eu-ropene/Stânga Verde Nordicã(SUE/SVN) ; GrupulIndependenţã/Democraţ ie(IND/DEM) ; Grupul Uniune pentruEuropa Naţiunilor (UEN) ; Identitate,Tradiţie, Suveranitate (ITS).Parlamentul European nu deţineatributele parlamentelor naţionale înmaterie legislativã, neavând niciiniţiativă legislativã, care este rezer-vatã Comisiei Europene şi nici put-erea de decizie, care este atributulConsiliului U.E.Competenţa codecizionalã a Parla-mentului, care a devenit principiuprin art. 36 al Tratatului asupra Uni-unii Europene se referã numai la„micile revizuiri”. Pentru celelaltesituaţii, Parlamentul are numai unstatut de asociat la elaborarea leg-islativã, care are loc printr-una dincele cinci proceduri:- procedura consultãrilor este oblig-atorie, fiind interzis Consiliului sã de-cidã mai înainte ca Parlamentulsã-şi fi dat avizul asupra propuneriiComisiei.– Procedura înţelegerii a fost stabil-itã prin Declaraţia Comunã aAdunãrii Consiliului U.E. şi ComisieiEuropene, adoptatã la 4 martie1975, în aplicarea angajamentuluifãcut cu ocazia întâlnirii „la vârf” dindecembrie 1974 la Paris.Potrivitacestui acord, a fost instituitã o pro-cedurã de înţelegere între Adunareşi Consiliu, cu participarea activã aComisiei. Pentru acesta seformeazã o Comisie de înţelegere,compusã din membri Consiliului şi odelegaţie a Parlamentului, care estecondusã de preşedintele acestuia,iar la lucrãrile la care participã şiComisia, se urmãreşte obţinereaunui acord între cele douã instituţii– Consiliul şi Parlamentul, putându-se stabili o amânare pe timp de treiluni. Atunci când punctele devedere ale celor douã instituţii suntîn continuare divergente, Parla-mentul trebuie sã elaboreze o nouãpropunere, iar Consiliul sã decidã.– procedura cooperãrii a fost intro-dusã prin Actul Unic European şiapoi înscrisã în paragraful 2 al art.149 din Tratatul C.E., având cadomeniu de aplicare deciziile luatecu majoritate calificatã de cãtreConsiliu U.E. în ceea ce priveştepiaţa internã, politica socialã, coez-iunea economicã şi socialã, cerc-etarea. Originalitatea acesteiproceduri constã într-un sistem dedublă lecturã, care permite Parla-mentului sã influenţeze directmodalitãţile de luare a deciziei decãtre Consiliu, fãrã a repune îndiscuţie nici ultimul cuvânt al Con-siliului şi nici rolul motor al Comisiei.Poziţia comunã fixatã de Consiliupe propunerea Comisiei şi dupãavizarea de cãtre Parlament estesupusã acestuia pentru a doua lec-turã. Dacã Parlamentul respinge cumajoritate absolutã a membrilor sãiaceastã poziţie comunã, Consiliulnu o poate relua, în mod definitiv, încea de-a doua lectura, decât cuunanimitate.– procedura de codecizie a fost in-trodusã prin art.189B devenit art.251 în Tratatul de la Amsterdam, înscopul creşterii gradului de partici-pare a Parlamentului European laprocesul legislativ comunitar. Code-

cizia acordã Parlamentului dreptulde a respinge actul comunitar pro-pus, cu votul majoritãţii absolute amembrilor sãi, dacã nu reuşeşte sãajungã la un acord cu Consiliul, încadrul unei proceduri de conciliere.Aceasta face ca un act juridic co-munitar sã nu poată fi adoptat prinprocedura de codecizie, dacã Par-lamentul European nu este deacord, ceea ce oferã instituţiei par-lamentare europene un importantrol de co-legislator.Codecizia funcţioneazã în domeniiprecum: libera circulaţie a per-soanelor, dreptul de a-şi stabilidomiciliul, piaţa internã, educaţie,servicii, cultură, sãnãtate, reţeletranseuropene, mediu.Procedura de codecizie se final-izeazã prin adoptarea unor acte co-mune semnate de preşedinteleConsiliului şi preşedintele Parla-mentului (art. 191 din Tratatul C.E.).Procedura avizului conform este overitabilã procedura de codecizie in-tegralã, deoarece Consiliul U.E. nupoate decide, în astfel de situaţii,fãrã acordul explicit al Parlamentu-lui. Tratatul asupra Uniunii Eu-ropene a introdus aceastãprocedurã în materie legislativãpentru un numãr restrâns de actenormative şi prin douã modalitãţidiferite: avizul conform cu majori-tatea membrilor votanţi în problemeprivind cetãţenia, sistemul Euro-pean de Bãnci Centrale, fondurilestructurale şi fondurile de coeziune,precum şi în mod excepţional avizulconform cu majoritatea membrilorParlamentului pentru proceduraelectorala uniformã.În domeniul controlului politic, Par-lamentul dispune de urmãtoareleatribuţii tradiţionale:– în cadrul atribuţiilor de informare,celelalte instituţii comunitare auobligaţia de a-i supune Parlamen-tului rapoarte privind stadiul lu-crãrilor în domeniile esenţiale alepoliticii comunitare sau ale Uniunii.Pe baza acestor informaţii, Parla-mentul îşi exercitã atribuţiile de con-trol şi decizie. În acest sens,Consiliul European trebuie sã prez-inte Parlamentului un raport dupãfiecare din reuniunile sale, precumşi un raport scris anual privind pro-gresele realizate de Uniune.Fiecare dezbatere se finalizeazãprin adoptarea unei rezoluţii, princare se face cunoscutã poziţia faţãde o anumitã problemã.De asemenea, preşedinţii Consiliu-lui şi ai Comisiei trebuie sã prezinteun raport Parlamentului Europeanasupra rezultatelor supravegheriimultilaterale, instauratã în cadrulnoii politici economice, careurmãreşte atingerea obiectivelorprivind realizarea Uniunii econom-ice şi monetare.– în cadrul atribuţiilor desancţionare, Parlamentul Europeanpoate, prin votarea unei moţiuni de

cenzurã, sã constrângã Comisia sãdemisioneze. Pentru a se evitaabuzurile, Tratatul C.E.E. instituieun termen de reflectare de trei zileînainte de vot şi cere ca moţiuneasã fie adoptatã cu o majoritate dedouã treimi din voturile exprimate şimajoritatea membrilor care compunParlamentul European.Moţiunea de cenzurã la adresaComisiei poate fi depusã de o zec-ime dintre membri care compunParlamentul. Moţiunea de cenzurãtrebuie sã fie motivatã. Aceasta setransmite Comisiei. Dezbatereamoţiunii are loc la cel puţin 24 de oredupã anunţarea deputaţilor cuprivire la depunerea unei moţiuni decenzurã. Votarea moţiunii se faceprin apel nominal, la cel puţin 48 deore dupã începerea dezbaterii.Dezbaterea şi votul au loc cel târziuîn timpul perioadei de sesiune careurmeazã depunerii moţiunii.Pe lângã aceste forme de controlspecifice dreptului comunitar, Par-lamentul European deţine atribuţiide control parlamentar clasice, con-stând în interpelãri, care necesitãrãspunsuri scrise sau orale.Parlamentul European dispune şide o competenţã de control îndomeniul economic şi monetar.Preşedintele, vicepreşedintele şimembri Comitetului Director alBãncii Centrale Europene trebuiesã obţinã aprobarea ParlamentuluiEuropean înainte de a fi numiţi decãtre Consiliul U.E.Competenţa bugetarã îi asigurãParlamentului posibilitatea ex-primãrii voinţei sale politice. Iniţial,Tratatul C.E.E. acordã Parlamentu-lui doar o competenţã consultativãîn politica bugetarã. Proiectul debuget hotãrât de Consiliu era trans-mis Adunãrii, care avea dreptul sãdezbatã şi sã propunã modificãri.Dupã aceastã dezbatere, decizia fi-nalã privind bugetul Comunitãţiiaparţinea Consiliului U.E. Ulterior,prin modificarea dispoziţiilor dintratate referitoare la buget,Adunarea a devenit codeţinătoarea autoritãţii bugetare. Acest faptînseamnã cã Parlamentul şi Con-siliul îşi împart Competenţele în ma-terie bugetarã. Astfel, ParlamentulEuropean poate, ca printr-o majori-tate a membrilor sãi şi a douã treimidin sufragiile exprimate, sã respingãproiectul în întregime şi sã cearã caun nou proiect sã-i fie supusaprobãrii de cãtre Consiliul U.E. Deasemenea, există prevederi aleTratatului C.E.E care confirmã ex-pres competenţa pe linia controluluipermanent al executãrii bugetului,pe care Parlamentul o exercitã prinintermediul comisiei sale de controlbugetar.Parlamentul European are înprezent competenţe consultative încadrul procesului diplomatic comu-nitar, atât în ceea ce priveşte acor-durile de asociere, cât şi în

acordurile comerciale sau econom-ice cu ţãrile terţe. În acest sens, Par-lamentul poate primi informaţiiasupra acordurilor internaţionale,procedând la dezbaterea acestoraîn şedinţe plenare înaintea începeriinegocierilor pe marginea acor-durilor. Înainte de semnarea acor-durilor, un reprezentant alConsiliului U.E. expune în Parla-ment rezultatele negocierilor, iardupã semnare, Parlamentul esteinformat în adunare plenarã asupraesenţialului acordurilor comerciale.Este consultat formal asupra con-cluziei acordurilor economice, dis-punând de o adevãratãcompetenţa codecizionalã pentruacordurile de asociere. Parlamentul dezbate rapoartele şidãrile de seamã ale altor instituţiisau organe comunitare în modpublic. În mod concret, acesterapoarte sunt:-raportul anual al Comisiei privindfuncţionarea Comunitãţilor-raportul anual al Comisiei privindexecuţia bugetului-raportul Bãncii Centrale Europeneprivind politica monetarã-raportul Curţii de Conturi-raportul Ombudsman-ului-raportul Consiliului UE despresituaţiei drepturilor omului, respec-tiv politica externã-darea de seamã a preşedinţieiConsiliului U.E.Mediatorul( Ombudsman). Con-form art. G41 din Tratatul de laMaastricht care modificã art.138Edin Tratatul C.E.E., Parlamentul Eu-ropean numeşte un mediator (Om-budsman) care este împuternicit sãprimeascã plângeri de la oricecetãţean al Uniunii sau de la oricepersoanã fizicã sau juridicã rezi-dentã sau care are sediul stãtãtorpe teritoriul unui stat membru, cuprivire la cazurile de rea adminis-trare în acţiunile instituţiilor sau or-ganelor comunitare.Ca o concluzie asupracompetenţelor Parlamentului Euro-pean, se poate spune cã Tratatulde la Maastricht, fãrã sã afectezestructura instituţională tradiţionalã, amodificat echilibrul interinstituţionalîn beneficiul Parlamentului Euro-pean.biblografie 1. Miron Dumitru “EconomiaEuropeană”, Ed. Luceafărul,Bucureşti, 20042 Drăgan Gabriela, Drăgoi, MihaelaCristina, UniuneaEuropeană.Etape.Instituții. Mecan-isme, Editura ASE, București, 20133.http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.3.2.html4.http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.3.2.html5.http://europarl.europa.eu//sub-ventions_call_proposal_2011.htm

Conf. Univ. Dr. Paul lucian, ulbs

urmare din pagina 4

Așa că ne-am propus să mergemla câte un restaurant din zonă înfiecare săptămână, în ziuanoastră liberă sau măcar la douăsăptămâni. Sau dacă nu, saieșim să ne distrăm...mers îndrumeție sau la cumpărături saumers la plajă/scăldat. Cum amajuns în oraș, am avut noroc că l-am întâlnit pe Rene, eroul aven-turii noastre din 2016, care ne-adus cu mașina până la hotelulunde urma să lucrăm, pentru alua cheile de la casă și apoi lacăsuță. Bineînțeles că și varaasta am petrecut-o parțial și cu el.Nu se putea fără, de aceea abiaaștept și vara asta să se ia de noica români, să ne certe din diversemotive sau chiar să se întoarcădin drum oricând ne vede. Defiecare dată când trecem pe lalocul unde lucrează, mereu se iacu mâinile de cap și ne invită săne întoarcem la treaba noastră.Toate astea, bineînțeles, înglumă. Omul este un exempluperfect de om îmbătrânit frumos.La fel și soția sa. Dar să revenim.cascada niagara și celula luial caponeAjungem la căsuță și constatămcă avem un coleg deja. Un băiatpalid, zâmbăreț, foarte comu-nicativ. Tanner. Am făcutcunoștință și ne-am împrietenitfoarte repede. Era angajat laacelași hotel ca manager intern.Jumătate de vară a stat cu noi încasă și ne-a ajutat cu mașina pro-prie oricând am avut nevoie. Astaa însemnat aproape în fiecare zi,cu drumul la restaurant și înapoi.Asta plus drumurile pe care lefăceam la Wallmart, la vreo 15km distanță. Ne-am înțeles ex-trem de bine, chiar și după ce s-amutat într-o altă casă, oferită dehotelul la care lucram. În locul luiau venit două bosniece care autrecut prin lucruri nu tocmaiplăcute la locul lor de muncă. Deaceea au și plecat și au venit lahotelul unde lucram și noi. Nu amprea avut mult timp să ne împri-etenim cu ele din cauză că lu-cram aproximativ la fel și nu neintersectam decât puțin seara,după lucru, când mai stăteam la o

bere, pe terasă. Dar asta s-a în-tâmplat destul de rar....Printre locurile pe care le-amvizitat vara asta se află și un laccu stânci pe margine, de pe caream sărit. Acolo am simțit umilințaunor copii de 10-12 ani, caresăreau fără probleme, pe cândmie și lui Tanner ne-a luat câtevaminute bune să sărim. De altfel,cu Tanner am petrecut multe dinieșirile din zilele noastre libere.Practic a fost eroul experienței din2018 al nostru. Am fost la clasicullac unde mergem cu Rene săfacem grătar și să ne dăm cu skijetul său. A devenit clasic, pentrucă de când mergem în America,acest lucru a devenit un obicei.Am plănuit să mergem și la cas-cada Niagara. Nu a durat mult. L-am întrebat pe Tanner dacă-linteresează, a zis că nu a mersniciodată, am setat data și amașteptat entuziasmați ziuaplecării. Am mers și împreună cuuna din fetele românce pe carele-am avut colege la hotel,Mădălina, cu care ne-am înțelesfoarte bine toată vara trecută și separe că la fel va fi și următoarea.Urma un drum de 10-11 ore, cudoi șoferi. Lung, dar împreună cuacești oameni distractivi, nu amavut timp să ne plictisim... Am fostatât cu vaporul, cât și la „Cave ofthe Winds”, un tunel făcut prin in-sula formată lângă cascadă, careducea fix sub o a doua cascadăde acolo. Vremea nu a fost chiarperfectă, dar din moment ce nuera frig, nu ne-a păsat și am con-tinuat aventura. A fost scurta, fru-moasa și ne-am amuzat pecinste la motelul aproapedărăpănat al unui indian, la caream stat. A trebuit să ne încadrămtotuși într-un buget.După vara asta, am încheiat se-zonul cu o mică vacanță peCoasta de Est, după cum ammenționat anterior. Am începutcu o drumeție la Parcul NaționalAcadia, unde am avut parte deun peisaj superb, ne-am plimbatpe plajă și am urcat pe stânci. Deacolo, am mers la un tren, TheCog, care urca câteva sute demetri pe munte pentru a ne arătafrumusețea din vârf. Din păcateera deja prea târziu în an pentru acoborî din el, așa că am urcat,până la -20 de grade și apoi ne-am întors. Acolo era așa în mare

parte a anului, ba chiar brazibătrâni de 100-200 de ani aveauo înălțime de 1 metru. Apoi aurmat să mergem la un poligonde tir, unde am tras pentru primadată cu o armă. Deși au fostfoarte multe dăți când am tras cuo armă într-un joc video, cu unareală nu avusesem ocazia să ofacem, iar intensitatea (deși cu oțintă care nu se mișca) nu secompară. A fost o experiență celpuțin interesantă și am păstratchiar și ținta în care am tras, săne amintească de locul unde amfolosit prima dată o armăadevărată. După acestea, au urmat câtevazile în Philadelphia, unde am datpeste o bună parte din arta destradă a lui Isaiah Zagar. Am viz-itat muzeul Magic Gardens, undese aflau o bună parte din creațiilesale. Pe lângă muzeu, acestaavea artă împrăștiată prin toatecolțurile Philadelphiei. Tocmaiăsta este și farmecul orașului,artă în locurile în care te aștepțicel mai puțin. Au urmat vizite labinecunoscuta statuie a lui RockyBalboa, protagonistul seriei defilme „Rocky”, muzeul Mutter,unde ne-au fost prezentate stadi-ile celor mai crunte boli suferitede oameni, mutații sau chiarsimulări cu stadiile rănilor din

Războaiele Mondiale făcute 3Dpe noi. Am vizitat și celebra piațăde la Terminalul Reading, careera practic un bazar mare cu totfelul de comercianți de mâncaregătită. Am fi vrut să vizităm și salaIndependeței și Pavilionul LibertyBell, dar nu ne-a permis timpul șinici coada de la intrare.Ca și piesă de rezistență, chiar ul-timul lucru vizitat a fost Peniten-ciarul de Stat de Est. Acesta aveadouă programe. Unul de zi, undeera un simplu muzeu, unde erauprezentate celulele, pavilioaneleși toate lucrurile aferente peniten-ciarului, împreună cu celulafaimosului mafiot Al Capone. Pelângă asta, programul de searăera unul pentru amatorii desenzații extreme, unde angajațiite tratau ca pe un deținut și tre-ceai prin pavilioane, în care erautot felul de capcane și lucruri caresă te sperie. Am ales, bineînțeles,programul distractiv. Încă de lacoadă te așteptau, infiltrați printreoameni, angajații costumați deparcă erau experimente eșuateale lui Josef Mengele. După in-trare, am fost împărțiți în echipe,ni s-au prezentat regulile și amprimit un lănțic fosforescent (careînsemna că angajații ne puteauatinge) și ne-au însemnat cusânge fals pe obraz pentru a intra

și mai bine în spiritul penitencia-rului. Timp de o oră, am țipat, amfugit, ne-am speriat și am trecutprintre obstacole. La final, aveamopțiunea ca pentru 10 dolari înplus, să mergem să vizităm șicelula lui Al Capone, săparticipăm la o mică scenetă, săjucăm un joc de blackjack în caredacă câștigam primeam obomboană, dacă pierdeam, neluau sufletul și să primim obăutură în prețul biletului. Amconsiderat că e o ofertă destul debună, iar pentru experiența trăităpână atunci, nu aveau cum săstrice părerea foarte bună depână acum. Cu asta am încheiatsezonul nostru de Work andTravel pentru vara trecută.Așteptăm cu sufletul la gurăurmătorul sezon și aventurile pecare acesta ni-l va rezerva! Ca oîncheiere, vreau să îndemn cucăldură orice student care segândește să plece cu programulWork and Travel să o facă! Esteo experiență benefică în oricecaz. Dacă sponsorul este ok saunu, merită să încercați! Nu uitațisă plecați cu o minte deschisă șisă lăsați la o parte mentalitateade România sau chiar de Europa,pentru că acolo oamenii sunt alt-fel și v-ar putea afecta în bine saurău. Totul depinde de voi!

statele unite VINERI 8 FEBRUARIE 20198

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

masterand Leonard Șerban

la cascada niagara

penitenciarul de stat de est