„Soarta este în-totdeauna

scuza celorslabi și opera

celor tari”nicolae

titulescuPână spre1950, creșterea

economică în Eu-ropa, mai ales, dar și în lume, o bună partedin aceasta dependentă atunci de Europa, s-a manifestat precum „barca pe valuri”. Cândîn sus, când în jos, rareori un nivel constant.De exemplu, în secolul XIX. Dupăbulversările, mai bine spus deschiderile gen-erate de Napoleon, de războaiele și reformele

sale – unele dureroase –, inițiativele și energi-ile întreprinzătorilor dar și ale politicienilor, catal-izate, printre altele, de nașterea unorimportante state, în speță economii, Germa-nia, Italia, dar nu numai, industrialismul șiefectele lui benefice, deseori, socialul, au făcutpași mari înainte. Îndeosebi după 1850, dar șimai înainte, chiar dacă s-au vădit uneleexcepții notabile, evenimentele belicoase s-au mai calmat, urmând „la belle époque”,deloc fără urmări pozitive în ceea ce priveacreșterea economică. Să ne gândim numaila consumul de stofe, pânzeturi, mătăsuri so-licitat de modele fastuoase de îmbrăcăminte,de decorațiunile interioare etc.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“A minți nu e artă, cibufonerie.“

Ion Caraion

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 445 anul XIII vineri, 3 martie 2017 1 RON

În conformitate cu previz-iunea raportului din anul2016, a fundației EllenMacArthur, aplicarea prin-cipiilor economiei circularefluxurilor de ambalaje dinplastic, la nivel mondial,poate transforma radicaleconomia plasticului re-ducându-i, aproape în total-itate, efectele negative.O să încep prin definireaconceptului de economiecirculară și principiile aces-tuia, iar în articolul următorvoi prezenta principalelesale modalități de aplicarepe industria plasticului.

Conf. Univ. Dr. Cornel Jucan, ulbs

Regândirea viitorului

plasticului: Economiacirculară

continuare ^n pag. 4

Dan popescu

Strategiile creșterii: între fragilitate și vigoare (I)

PUNCTUL PE EUROPA

Există un anumit seg-ment de turiști care suntinteresați de produseleturistice care înglobeazăgastronomia locală șicare vor să intre îninteracțiune cu locuitoriiunei anumite zone ge-ografice, diferite de ceade domiciliu, cu mediulnatural, dorind să-l

înțeleagă și să îșilărgească nivelul decunoaștere și apreciere.Din acest motiv, actorii lo-cali care creează șicoordonează activitățilegate de gastronomialocală trebuie să prezinteun nivel corespunzător deconștientizare a valorilorculturale și naturale alezonelor turistice prinoferirea de informațiicorecte și prin utilizareade ghizi sau animatoricalificați..

continuare in pag. 2

Turismul gastronomic

– un liant al culturiişi identităţii

naţionale - (III)

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula, ulbs

continuare in pag. 3

Pe teritoriia l eAmericiiLatine din

Mexic, Guatemala, Belize, Honduras, ElSalvador, Nicaragua, Costa Rica,Panama, au apărut, s-au dezvoltat şi auapus civilizaţii şi culturi precolumbiene –mezoamericane create de popoarele:olmec, huaztec, zapotec, mixtec, toltec,teotihuacan, maya, aztec ş.a. Acestspaţiu mezoamerican este datat despecialişti cu perioadele: arhaică (7000-1500 î.H.), preclasică (1500 î.H. – 50d.H.), clasică (200-800), postclasică(1000-1521).

Traseul nostru turistic a inclus doar:Mexic – Guatemala – Belize – Honduras,

traseuparcurs în perioada 9-26 noiembrie 2016,urmând ca anul acesta, în toamnă, săvizităm Costa Rica şi Panama, alături deVenezuela, Columbia şi Ecuador.

Ne-am informat sumar cu privire laţările pe care le-am vizitat şi ne-ampregătit mental – atitudinal – spiritual pen-tru a ne apropia de civilizaţii atât de diferitefaţă de cele europene. În toate locurileparcurse, ne-a impresionat patriotismuloamenilor simţit prin modul implicat alghizilor de a prezenta monumentele şivalorile culturale, unele intrate în cate-goriile Minunilor Lumii Străvechi, MinunilorLumii Medievale, în Patrimoniul UN-ESCO, prin dăruirea cu care vânzătorisimpli ne ofereau suveniruri maya, aztece– calendare, statuete, bijuterii, ţesături.

- continuare in pag. 8 -

ÎN MEXIC, GUATEMALA, BELIZE, HONDURAS – ZONE

ALE CIVILIZAŢIILOR PRECOLUMBIENE -MEZOAMERICANE

Prof. Univ. Dr. Elena Macavei, ulbs

Pare-se că aceastănouă (dez)ordine facetrimitere, în liniile salemari, programatice, lamai vechiul sistem alrelaţiilor dintre state. Oîntreagă dinamică siconfiguraţie a mediuluiinternaţional dominatăde diplomaţia forţei, aorgoliului de mare put-ere, a timbrului vocalapăsat şi a cuvântuluinecumpătat. Ascultând

diverse teorii şi argu-mente pe canalelemedia (să ne amintim,totuşi, că “too much in-formation kills informa-tion and leads tomisinformation”…), re-alizându-se numeroasestatistici, comparaţii şianalogii cu trecutul,înainte sau după mo-mentul 20 ianuarie, cugreu putem aşeza real-ismul politic actual într-o etică obligatorie asecolului al XXI-lea, încategoria predicţiilordespre guvernareglobală optimiste.

Primele 10zile şi noua dezordinemondială

Lect. Univ. Dr. Dan Alexandru popescu

- continuare in pag. 5 -

războiul franco-prusian, 1870 caru’ cu bere, bucurești

new york, china town

Prof. Univ. Dr. Dan Gheorghe preda

RĂSPUNS LA OÎNTREBARE

OSTENTATIVĂ AUNUI FIZICIAN

ŞI UN C.V. RESTRÂNS CA

RĂSPUNS

Mult timp s-a crezut căînvăţătorii, profesorii şicercetătorii nu au fost supuşila aceleaşi persecuţii ale par-tidului comunist şi alesecurităţii române. Este unmare neadevăr care sper caprin intermediul acestui articolsă fie înlăturat.Am fost întrebat odată, credostentativ, de către un fizicianromân, următoarele:Ce aţi realizat dvs. în dome-niul teoriei şi practicii nu-cleare? Am un răspuns scurt:– Nu mare lucru, totuşi amcitit şi am scris mult în dome-niu. Doresc să mai subliniezşi faptul că domeniul termod-inamicii nucleare a fost definitşi dezvoltat de mine.

- continuare in pag. 6 -

mediu - incursiuni2 VINERI 3 MARTIE 2017

urmare din pagina 1

Conceptul de economiecirculară nu poate fi atribuit unuisingur autor. Aplicarea sapractică în sistemele econom-ice și procesele industriale asurvenit spre sfârșitul anilor1970 prin contribuția colectivăunui mic număr de cadre uni-versitare, lideri de opinie și oa-meni de afaceri.Conceptul generic a fost rafinatși dezvoltat de mai multe școlide gândire, între care seremarcă :

1. cradle to cradle, conceptdezvoltat de chimistul șivizionarul german Michaelbraungart și arhitectul amer-ican bill Mcdonough. Aceștiaconsideră că toate materialeleimplicate în procesele industri-ale și comerciale sunt nutrienții,clasificați în două categorii prin-cipale: tehnici și biologici. Toatecomponentele produselor pot fiproiectate pentru continua recu-perare și reutilizare în calitatede nutrienți biologici și tehnici.Cradle to Cradle elimină con-ceptul de deșeu. „Deșeurilesunt egale cu hrana/produselealimentare.” Trebuie săproiectăm prose și materiale cuciclu de viață sigur pentrusănătatea umană și a mediuluiși care pot fi reutilizate perpetuuprin metabolism biologic șitehnic. Trebuiesc deci createsisteme și trebuiesc metodetehnologice care colectează șirecuperează valoarea acestormateriale după utilizarea lor.Un alt concept este maxi-mizarea utilizării energiei din

surse regenerabile. De aseme-nea, respectarea sistemelorumane și naturale și celebrareadiversității; administrareautilizării apei pentru a maximizacalitatea; promovarea ecosis-temelor sănătoase și re-spectarea impactului local;ghidarea operațiunilor șirelațiilor dintre stakeholderifolosind responsabilitateasocială, etc.2. economia performantăWalter Stahel, arhitect și analistindustrial a realizat în anul 1976un raport pentru ComisiaEuropeană în care își prezentaviziunea unei economii în„bucle” (sau economiecirculară) și impactul ei asupracreării de locuri de muncă, com-petitivitate, economisirea en-ergiei și prevenirea risipei. El aurmărit patru mari scopuri: ex-tinderea vieții produselor,bunurile cu durată lungă deviață, activitățile derecondiționare și prevenirearisipei prin deșeuri. El a insistatși pe vânzarea serviciilor, maidegrabă decât a produselor,idee la care s-a referit prin con-ceptul de „functional seerviceeconomy”, denumită astăzi„performance economy.”3. biomimicry (designul șiproducerea materialelor șisistemelor care sunt mode-late pe baza unor procese șientități biologice)Janine Benyus a fost autoareaacestui concept, prezentat încartea „Biomimicry: InnovationInspired by Nature”, definit cainovarea inspirată din natură.Este disciplina care studiazăcele mai bune idei ale naturii iarapoi imită aceste designuri șiprocese pentru a rezolva prob-lemele oamenilor. Biomimicry

are la bază trei principii: naturaca model (adică studiază mod-elele din natură și încearcă săfolosești aceste forme, procese,sisteme și strategii pentru a re-zolva problemele oamenilor),natura ca măsură (adică uti-lizarea unui standard ecologicpentru a judeca sustenabilitateainovațiilor noastre) și natura camentor (adică privește șiprețuiește natura, nu bazat pece putem extrage din ea, ci pece putem învăța de la ea)4. ecologia industrialăEste studiul circuitelor materialeși energetice prin sistemele in-dustriale. Accentul se pune peconexiunile dintre operatorii dincadrul ecosistemului industrial.Această abordare are scopul dea crea procese cu „buclăînchisă” în care deșeurileservesc ca input/intrare, astfeleliminându-se noțiunea de pro-duse secundare indezirabile.Ecologia industrială adoptă unpunct de vedere sistematic,creând procese de producție înacord cu constrângerile ecolog-ice locale, în timp ce țin cont, dela început, de impactul global șiîncearcă să le modeleze așaîncât să performeze cât maiaproape de sistemele de viață.La acest cadru ne referim une-ori ca fiind „științasustenabilității”, iar datorită na-turii sale interdisciplinare și aprincipiilor sale poate fi aplicatși în sectorul serviciilor. Punândaccent pe restaurarea capitalu-lui natural, ecologia industrialăse axează și pe binele social.5. capitalismul natural (nat-ural capitalism)„Natural capital” se referă lastocurile de active naturale alelumii, incluzând solul, aerul, apași toate viețuitoarele. Paul

Hawken, Amory Lovins și L.Hunter Lovins au descris încartea lor „Natural Capitalism:Creating the Next IndustrialRevolution” economia globalăîn care interesele afacerilor șimediului se întrepătrund, re-cunoscând interdependențacare există între între producțiași utilizarea capitalului creat deoameni și fluxurile capitaluluinatural. Conceptul mai susmenționat se bazează pe patruprincipii:- creșterea radicală aproductivității resurselor natu-rale: prin schimbări radicale aledesignului, producției șitehnologiei, resursele naturalepot fi făcute să dureze mult maimult decât o fac în prezent.Economiile rezultate în costuri,investițiile de capital și timp vorajuta la implementarea celor-lalte principii.- transferarea către modele deproducție și materiale inspiratedin natură – capitalismul naturaltinde să elimine conceptul deirosire prin deșeuri prin mode-larea sistemelor de producție cubuclă închisă pe modelele na-turii, în care fiecare ieșire estefie returnată ecosistemului, fiindinofensivă, ca nutrient, saudevine intrare/input pentru alteprocese de producție.- mișcarea spre un model deafaceri denumit de ei „service-and-flow” (serviciu și flux) –oferirea de valoare fluxului con-tinuu de servicii. Altfel decâtmodelul tradițional de vânzarede bunuri, acesta aliniază in-teresele furnizorilor și cliențilorîntr-un mod care răsplăteșteproductivitatea resurselor.- reinvestirea în capitalul natu-ral – deoarece nevoile umanese extind și pun presiune

asupra capitalului natural,apare necesitatea mereucrescândă a restaurării șiregenerării resurselor naturale.6. economia albastră (blue)Inițiată de omul de afaceri bel-gian și CEO-ul firmei Ecover,Gunter Pauli, „Economiaalbastră” este o mișcare cusurse deschise care aduceîmpreună studii de caz con-crete, adunate inițial într-un ra-port al Clubului de la Roma.Manifestul statua faptul că uti-lizând resursele valabile în sis-teme cascadă, deșeul unuiprodus devine inputul pentrucrearea unui nou cash flow.Bazat pe 21 de principii funda-mentale, Economia Albastrăinsistă pe soluții determinate decaracteristicile mediului fizic șiecologic local și descrie peste100 de inovații care pot creacca. 100 de milioane de locuride muncă, numai în următorii10 ani.7. designul regenerativAmericanul John T. Lyle a dez-voltat ideea designului regener-ativ care poate fi aplicat tuturorsistemelor, dincolo deagricultură, pentru care concep-tul regenerării a fost dezvoltat,deja mai înainte. El, putemspune fără teama de a greși că,a pus fundația cadruluieconomiei circulare, care s-adezvoltat și a câștigat notori-etate grație lui McDonough(care a studiat cu Lyle), Braun-gart și Stahel. Astăzi CentrulLyle pentru studii regenerativeoferă o serie întreagă de cursuripe acest domeniu.BibliografieEllen MacAethur Foundation,n.a., School of Thought,https://www.ellenmacarthur-foundation.org/

Conf. Univ. Dr. Cornel Jucan, ulbs

3VINERI 3MARTIE 2017 turism gastronomic

urmare din pagina 1

Standardul și tipul interpretării ser-viciului turistic este planificat în așafel încât să întrunească intereseleși nevoile clientului, fără a deteri-ora sau a avea un impact negativasupra mediului.

În continuare vom prezenta oserie de cafenele, cofetării şirestaurante celebre pentruBucureştiul de altădată, dar, de cenu, şi pentru prezent.casa capşaÎnfiinţată la mijlocul veacului alXIX-lea de nepoţii unui cojocarmacedo-român, Casa Capşa aţesut în jurul ei istorii boeme. Par-fumul de altădată s-a risipit în tim-purile noi, clientela nu mai este deaceeaşi factură, nici măcar meniulnu mai păstrează secretefranţuzeşti. Singurele mărturii alevremurilor apuse sunt câteva fo-tografii înrămate. Prima cafeneacunoscută în Bucureşti apare la1667, în vremea domnului RaduLeon.

Istoria Casei Capşa este legatăde numele familiei Capşa, de orig-ine macedo-română. DumitruCapşa, cojocar de meserie, aveaprăvălie în centrul oraşului, înmica Piaţă Sf. Anton, aflată în faţaintrării actuale a Hanului luiManuc”, scrie George Potra învolumul I din „Bucureştii de ieri”,apărut la Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică în anul 1990. Cojo-carul a avut patru băieţi, Constan-tin,fiul cel mai mic, fiind singurulcare a preluat meseria tatălui său.Constantin s-a însurat cu o fatădin Ploieşti, cu care a avut 12copii. Patru dintre ei, Vasile, Anton,Constantin şi Grigore, sunt ceicare, la mijlocul secolului al XlX-lea, vor înfiinţa Casa Capşa,cofetăria care a devenit celebră întoată Europa, începând cu anul1852.

Astfel, la 6 iulie 1852, protipen-dada Bucureştiului se plimba pePodul Mogoşoaiei (Calea Victo-riei) şi făcea popas la cofetăria „Ladoi fraţi, Anton şi Vasile Capşa”.

În anii următori cofetăria s-aimpus pe piaţă şi a spulberat oriceconcurenţă. În jurul anului 1869, Constantin şiGrigore Capşa conduceau afac-erea familiei. Grigore Capşa a fosttrimis să înveţe meserie la „CasaBoissier” din Franţa, iar priceperealui i-a permis să prezinte pro-dusele româneşti la Expoziţia dinParis. După întoarcerea lui Grig-ore în ţară, business-ul familiei acontinuat sub numele „La doi fraţi,Constantin şi Grigore Capşa”. Maitârziu, Constantin se retrage, iarGrigore rămâne stăpân şi se ex-tinde cu un hotel şi „Salonul deconsumaţie”, devenit CafeneauaCapşa la 1886. În 1882 existau înBucureşti 35 de cofetării, dintrecare cea mai veche şi mairenumită rămâne Capşa,

După moartea lui GrigoreCapşa (23 decembrie 1902), carea condus 34 de ani Casa Capşa,urmează la conducerea firmeinepotul său Ştefan, fiul lui Con-stantin. Grigore Capşa ajunseseun personaj foarte cunoscut înBucureşti şi în întreaga ţară. „Nu-mele lui îl găsim deseorimenţionat în presa şi publicaţiiletimpului. Cităm ziarul „Adevărul”din 15 iunie 1897, la rubrica «Unbucureştean pe zi» se pot citiurmătoarele: „Cu cine să începemaceastă rubrică dacă nu cu acelacare este omul cel mai dulce dinBucureşti? Când zici «Capşa», îţi

lasă gura apă şi parcă îţi vine ime-diat să o porneşti spre maestrulcofetăriei şi al bucătăriei moderne.Să facem cunoscut pe GrigoreCapşa ar fi să vorbim de bisericaZlătari sau Ateneu. El a devenit oinstituţie bucureşteană, un monu-ment... de zaharicale. Are un sin-gur cusur: s-a apucat să facăpolitică conservatoare. E bineînsă, căci are cu ce îndulci toatepartidele”.

Pentru că Grigore Capşa eramembru al Partidului Conservator,clienţii fideli erau bătrânii boiericonservatori şi cei mai importanţimembri ai Parlamentului. Datorităacestui fapt, ziariştii cei maiimportanţi veneau la Capşa, undese dădea ora exactă în politică, săia contact cu actualitatea politică.„Aici se puneau la cale marilecampanii de presă, farsele home-rice făcute adversarilor, aici sestrecurau insinuările perfide şisugestiile pentru Coroană”, sescria în ziarul „Curentul” în 16 iunie1944. În saloanele restaurantuluiCapşa, după reprezentaţiileteatrale şi terminarea balurilor, obună parte din protipendadabucureşteană servea aici supa. Însaloanele de la Capşa au servitmasa “ Reichemberg, cea cu dinţiide mărgăritar, Cleo de Merode, iu-bita lui Leopold al II-lea, JaneHading sau cei mai frumoşi umeriai Franţei, dar şi Cora Laparcerie,Blanche Toutain, Sarah Bern-hardt”, scrie George Potra în „DinBucureştii de ieri”.

Personajele care frecventau lo-calul erau surorile Barrisson, fru-moase dansatoare americane.Una dintre ele ieşea pe PodulMogoşoaiei îmbrăcată în bărbat,de se ţineau copiii după ea. Clien-tela hotelului era formată dinboierimea şi moşierimea carevenea la Bucureşti cu afaceri. Încafenea puteai vedea aproape zil-nic o parte din scriitorii şi gazetariipolitici, o serie de intelectuali aivremii, miniştri: Duiliu Zamfirescu,Tudor Muşatescu, Ion Minulescu,Mihail Sorbul, Mircea Damian,Eugen Barbu, Tudor Arghezi, IonBarbu, Liviu Rebreanu, Camil Pe-trescu, Ionel şi Păstorel Teodore-anu, etc.

Tachinările şi calambururileerau prezente în dialogurile de laCapşa, numită şi « Mecca scriito-rilor şi gazetarilor ». Într-o zi, cândTudor Muşatescu era în plin avântde cursivitate verbală, una dintretinerele poete îi spune: „Vai,maestre, teribil de spiritual maieşti! Nici nu ştii cât ne-am distrat.Lângă dumneata mai prindem şi

noi niţel duh”. Răspunsul dra-maturgului: „N-aveţi nici-o grijă,doamnă, nu se ia”.

Primul venit, la 8.00 dimineaţa,era poetul şi matematicianul DanBarbilian (Ion Barbu), mare ama-tor de cafea filtru concentrată,care avea masa lui „în centru”,devenită birou de lucru. Într-o zi,scrie în condica de reclamaţii,după ce ţipă la chelner: „N-am sămai calc în această speluncă”.După plecarea lui Barbu, ŞerbanCioculescu i-a cerut unui picolosă-i arate condica. „Ştiu de ce îmicereţi condica. Vreţi să citiţi ce-ascris dr. prof. Barbilian, nu-i aşa?”,spune chelnerul. „Aşa e”,răspunde Cioculescu. Dan Barbi-lian, om de litere şi matematician(interesantă această combinaţiede talent), scria la 27 noiembrie1951: „Nu vin la cafenea nici săfac afaceri, nici să stau de vorbă.Vin să-mi fac munca mea dematematician, care din păcate arenevoie de excitantul cafelei. Măcostă bani şi sănătate, dar nevoiae imperioasă. Filtrul care mi seserveşte uneori e o contra-afacere. Desigur, apa dulceagă şineagră ce se aduce sub acestnume nu face 200 de lei! Declarcă această neregulă aplicată mie,pentru care cafeneaua e un cabi-net de lucru, înseamnă pur şi sim-plu sabotagiu. Lucrez în cadrulplanului cincinal la un tratat dematematică (şi la o traducere dinShakespeare). Fac vinovaţifuncţionarii puţini scrupuloşi carefalsifică filtrul de întârzierea munciimele”, arată Emil Manu, în „Cafe-neaua Literară”, Ed. Saeculum I.O., 1997.

„Camil Petrescu, la ora 9jumătate precis, îşi ia cafeaua culapte, dar totdeauna este supăratcă i se aduce cu frişcă, cu toate căel a spus fiecărui chelner că fărăfrişcă”. Printre alţi obişnuiţi ai cafeneleierau Mircea Damian, ceaminteşte de Zaharia Stancu,care intra întotdeauna încruntat,îmbrăcat într-un costum ai cărorumeri erau „drepţi şi întinşi şi largişi săltaţi, ca de boxeur”. PictorulTheodor Pallady închiria o camerăla Hotelul Capşa pe durata unuiîntreg an şi mânca la restaurantulde la parter. "O chestiune degramatică a limbii române a con-stituit disputa între PăstorelTeodoreanu şi Felix Aderca. Ceidoi scriitori celebri ai epocii şi-auaruncat injurii, iar Păstorel Teodor-eanu chiar l-a mânjit pe Aderca cuo prăjitură cu cremă, din cap pânăîn picioare".

Nicolae Crevedia, tatăl luiEugen Barbu, a lansat un celebrucatren: „La Capşa, unde vin toţiseniorii/ Local cu două maridespărţituri:/ Într-una se mănâncăprăjituri,/ Într-una se mănâncăscriitorii”.

Se spune că AlexandruMarghiloman (1854-1925), ompolitic, jurist, lider conservator şiunul dintre cei mai mari moşieri aiţării, era un mare băutor de cafea.Într-o zi, când se afla la vânătoare,a cerut să i se facă o cafea, iarvaletul a improvizat, punând, în locde apă, coniac. Astfel s-a născut„marghilomana“.

„După Primul Război Mondial,la Capşa, rafinaţii aristocraţicereau „un marghiloman“, „douămarghilomanuri“ sau „omarghilomană“. „Marghilomana“este, de fapt, o cafea turcească,fiartă cu rom sau coniac, servităîn ceşti foarte mici, fără toartă,cunoscute sub numele de„filigeană“. Cafeaua se fierbea înibrice aşezate pe nisip încălzit cucărbuni. “În filigeană, boierulMarghiloman adăuga un strop derom Jamaica sau de coniac foartefin”, scrie în „Historia”, numărul dinmartie 2011. Astăzi, la Capşa, nuse mai serveşte „Marghilomana”.Dar nu lipseşte celebrul desertJoffre, inventat în 1920 în cinstea

mareşalului Josepf Jacques Ce-saire Joffre, sosit la Bucureşti.

Printre alţi clienţi de seamă senumărau Dinu Săraru, MarinPreda, Fănuş Neagu, EugenSimion şi Nicolae Manolescu,ac-torii Ovidiu Iuliu Moldovan, Gheo-rghe Dinică şi Marin Moraru. AnaAslan era o clientă fidelă, careconsuma felurile ei preferate: patede casă şi şalău cu sos Meuniere.„Marin Preda era micuţ, cuochelarii lui sifoane, de-abiavedea. Venea mereu cu Jebe-leanu, care fuma trabuc. Pe vre-mea aia, tocmai îi apăruse luiPreda «Cel mai iubit dintrepământeni» şi el le scria clienţilorde la Capşa, la cerere, un bilet cucare puteau să-şi cumpere carteadirect de la tipografie, din rezervascriitorului.

Printre fotografiile de interior senumără cea cu meniul servit lanunta Regelui Fedinand cuRegina Maria, diplomele ale luiGrigore Capşa, sau cea abanchetului de la Teatrul Naţionaldin 1881, aflată în cafeneaua din-spre Calea Victoriei, colţ cu EdgarQuinet.

Într-un alt număr al revistei vomaminti de alte unităţi reprezenta-tive ale restauraţiei cum sunt Carulcu Bere sau Hanul lui Manuc.

Conf. Univ. Dr. Virgilnicula, ulbs

evolutii si involutii VINERI 3 MARTIE 20174

urmare din pagina 1

Desigur, existau imense contrastesociale, o mare parte din populațietrăia în mizerie, dar în raport cu pe-rioada anterioară se înregistrauunele progrese. De altfel, calmul șiprevenția, eforturile sunt în generalfavorabile creșterii economice și nuîn defavoarea ei.Pregătirile viitorilor beligeranți pentruPrimul Război Mondial au dat și eleimpulsuri în economie, însă marea șiatât de sângeroasa conflagrațiemondială a distrus enorm de multăsubstanță umană și economică.Tragedii cumplite. O cât de câtrefacere deosebit de dramatică. Ul-terior, o scurtă perioadă de relativăstabilitate a eșuat în „Marea Depre-siune”, în bună parte efect al uneidezvoltări speculative și necontro-late, cadru din care s-a ieșit, înmăsură însemnată, cu pregătirile deprin 1935-1936 și mai apoi, spre onouă conflagrație.Ceea ce a urmat a dat mult înapoi șiEuropa și, în general, civilizațiaumană. A dat mult înapoi principiileumaniste și iluministe care, în felullor, chiar în ipostaze moderniste,dominau la un moment dat. De altfel,printre inamicii esențiali ai lui Hitler,poate cel mai mare criminal al lumiicontemporane, se numărau și mod-ernii și idealiștii, și individualiștii, dar șiindiferenții, purtătorii de inițiativă, darși abulicii, independențiștii etc. Greu

lumea și-a revenit după un aseme-nea cutremur atât de criminal, atât deruinător...Se simțea nevoia unei altfel de Eu-rope, pornind pe urmele celei de lainterbelica Ligă a Națiunilor, dar alt-fel așezată, cu idealuri, cu ținte co-mune, cu calm și toleranță, dar și cuintransigență, după caz. Oricum,aproape deloc belicoasă în ce priveastatele ei. Și au urmat cei „30 de aniglorioși”, de creștere economicăgenerală, însemnată, ani legați nudoar de un capitalism mult maiumanitar comparativ cu cel din vre-mea lui Marx, ci și de activitatea unorpersonalități proeminente ce auînțeles, mai bine, economiile, Europași lumea, o lume cu hărți în schim-bare. Ce au înțeles mai bine războiulși pacea, umanitatea și umanismul.Ne referim, de exemplu, la JeanMonnet, la Robert Schuman, la Al-cide De Gasperi, la Konrad Ade-nauer, la De Gaulle etc. Desigur,personalitățile, dar și mulțimile. Nu sepoate una fără alta. Evidențierea,abia acum, însă, a unor „înțelegeri”grav eronate în problema energiei, amediului ambiant ș.a., dar și în prob-lema unui capitalism ce începea săse mondializeze, deopotrivă cu ex-acerbarea individualismului, a unuiliberalism fără limite instituționale,audeterminat apoi reculuri. Au determi-nat acel anume cinism față de ceimulți, o anume semiîncordare, reten-sionare a mediului politic. Toateacestea, dar și altele, au condusesențial la criza economică

internațională ce a debutat – deșisemnalele apăruseră ceva mai de-vreme – în 2007. O criză și ea cudesfășurare și urmări dramatice, șicare, în bună măsură, continuă șiacum...Dar care au fost „rețetele” decreștere economică și de ce acesteanu au putut acționa, mai multăvreme, în timp? Iată o întrebare carea persistat și persistă în sferacercetării economice. Însoțită de oalta, având în vedere ce a fost și ceeste: ce putem prevesti pentru viitor?În ce măsură și cum sunt cu efectenegative nu atât politicul, cât„politichia”? Acele concepții, tendințe,fapte cuplabile în acest sens? Nevom strădui să oferim câteva mod-este răspunsuri.Iată, de pildă, Germania de astăzi, înprimele decenii ale secolului XIX. Opuzderie de stătulețe cu granițe șivămi severe, fărâmițau o posibilăpiață națională, împiedicau comerțul,frânau producția... În asemeneacondiții, Revoluția industrială, caredebutase în Anglia cu peste 50-60 deani în urmă, nu avea cum să sedesfășoare pozitiv în Germania. „Zol-lverein”-ul, al fondatorului unei școlide gândire economică de calitate, almarelui economist național germanFr. List, având Prusia ca pivot, pus înaplicare după 1833, a înlăturat o ast-fel de stare de lucruri. În noilecircumstanțe care pregăteau aparițiastatului german, economia a prinsaripi și a decolat spre ținte tot maiîndrăznețe. Existau și se constituie

tot mai multe acumulări de capital cese prefac în investiții necesare. Mar-ile manufacturi acceseazămașinismul și adoptă producțiaindustrială modernă, cu debușeeîntr-o piață unică tot maipromițătoare, dar și la export. Are locun proces de concentrare și cen-tralizare a capitalului, cu manageriîndrăzneți, dar și înțelepți. Forța demuncă beneficiază, tot mai mult, deun învățământ adaptat timpului șicare înflorește, devenind ocupaționaleficientă. Mai mult, lucrătorul ger-man, la diferite niveluri, devine un ex-emplu de educație, acțiune,activitate, disciplină, ordine. Relațiilepatron salariați, incluzând tradiții desolidaritate, incumbă și o serie debeneficii sociale. Prin toate acestea,Karl Marx, în analizele sale din „Cap-italul” privind latura mizeră aacumulării primitive a capitalului, nuva alege exemple din economiagermană ci, mai ales, din Anglia,unde clasa muncitoare înregistra uncoeficient de exploatare mai înalt șispoliere etc. Rețeta este, deci,sigură: configurarea profitului,investiții, producție și productivitate,o economie deschisă și nu autarhie,progres tehnic, calitate, ordine,eficiență. Dar și acel social pe carechiar Bismarck, „Cancelarul de fier”,îl antamează pe la începutul anilor1870... Iar, încet-încet, cu o aseme-nea politică, cu politicieni hotărâți darși atenți, echilibrați, prevenitori, Ger-mania va depăși Anglia și va deveni,alături de SUA, prima mare putere

industrială a lumii. Când dezvoltareas-a vădit însă generoasă cu unșomaj și o inflație copleșitoare, rela-tiv unilaterală, cu precădere, dacă nuexclusiv în timp, spre armament,război, forță, dictatură, o autarhieextinsă la teritoriile cucerite șispolierea lor, minciună, rele, „rețeta”s-a stricat, pregătindu-se, în fapt,abisul în care s-a aflat Germania înanii și mai ales la sfârșitul celui de AlDoilea Război Mondial. Economia șițara erau distruse, poporul fiind dez-abuzat, vădindu-se uriașe dezechili-bre economice, financiare,demografice, de sănătate, o mizeriecruntă și o sărăcie lucie. Reluarea„rețetei” după război, chiar dacă încondițiile specifice ale ajutorului ves-tic, libertatea și democrația au re-lansat însă Germania cu o geneză și„genetică” sănătoase, la nivelul de„motor” puternic al Uniunii Europene.Politicienii germani de mareanvergură, care au dorit în primulrând binele Germaniei și nu propriaîmbogățire, care s-au sacrificat pen-tru țară, de la Konrad Adenauer laLudwig Erhard, la Angela Merkel ș.a.au contribuit fundamental astfel.Desigur, am redat, „o schemă aschemei”. Lucrurile nu au fost line, aufost reculuri, vezi priintre altele șiRevoluția din 1918-1919, războaieleetc. Problemele au fost și sunt maicomplicate, mult mai complicate,însă direcțiile au fost și sunt celemenționate. Exemplul Franței, aleconomiei franceze întărește consis-tent cele spuse.

Dan popescu

- va urma -

edificiul parlaMentului european, bruxelles

VINERI 3 MARTIE 2017 5

urmare din pagina 1

Rar, cel puţin în ultimele treidecenii (dar putem extinde pe-rioada), lumea a mai fost atât deîncărcată de virulenţă şi ostilitatepolitică: curenteleultranaţionaliste îşi întărescpoziţia în societate, amatorismulşi spectacolul ieftin se regăsescîn sferele cele mai înalte ale put-erii, chiar şi în statele cu tradiţiidemocratice seculare, deciziileliderilor trezesc emoţii şi reacţiipopulare intempestive, iarnaţiunile, sensibile la încărcăturavindicativă şi revendicativă a dis-cursului propagandistic, încearcănoi ieşiri în arenă, preferând micicuceriri temporare, pe seamaconstrucţiilor de durată,chibzuite. Echilibrul sedeteriorează rapid, atât spiritul,echilibrul mental al indivizilor,rezultat al unor fenomene şişocuri succesive (terorism, crizafinanciară şi economică, dar şi ocriză a conştiinţei, a valorilor, aculturii, războaie, cursatehnologică şi viteza de propa-gare a informaţiei, inevitabil ma-nipulatoare, flux migratoriu

continuu), resimţite plenar, cât şistarea psihologică acomunităţilor, stabilitatea deconvingeri, motivaţii şi idei,proiectată la scară planetară, încadrul ciclului evolutiv alomenirii.Schimbare de paradigmă şisfârşitul unui model? Putem doarspecula. O meserie adâncînrădăcinată în comportamentuleconomic şi politic al raseiumane. Nu mai departe deaseară, 29 ianuarie, cuvinteîncărcate de o greutate istoricăapăsătoare, de tristă amintirepentru generaţii întregi, cuvintepe care, altminteri, le consid-eram îngropate în colbul istoriei,au revenit în actualitate: zid,tortură, deportări, suspendareaunor drepturi şi libertăţi. Chinaare, încă, zidul ei, construit să oapere de atacurile populaţiilornomade; măreaţă realizare alumii antice, devenind, înprezent, o atracţie majoră a cap-italei Beijing şi a colosului asi-atic. Europa l-a avut pe al său,timp de trei decenii, un simbol alRăzboiului Rece şi al tiraniei co-muniste, separând familii, pri-eteni, destine; astăzi, secomercializează mici suveniruride beton şi sârmă ghimpată.Zidurile nu pot suprima năzuinţa

spre libertate a oamenilor, forţagândurilor, emancipareacondiţiei umane. Jean-PaulSartre are un volum de cincipovestiri intitulat „Zidul” (1939),în care sunt denunţate absurdi-tatea lumii contemporane şicrizele care o traversează, într-oluptă pentru supravieţuire fărăcapăt. Iar celebrul muzician PinkFloyd creează o superbă operărock în jurul „Zidului” (The Wall,1979), acest simbol universal şietern al asupririi şi intoleranţei.Zidurile se năruie, sub presiuneapermanentă a istoriei, nu fără aproduce, însă, victime. Americaîncepe să-şi construiască, zileleacestea, zidul ei de frontieră, unperete nu doar de piatră, ci depolitici şi acte normative, la în-tunericul cărora se petrectransformări sociale şi mentale.Ororile marilor războaie mondi-ale ale secolului trecut par dejastinse în imaginarul colectiv.Memoria umanităţii este scurtă,daca n-ar fi accesul la sursele is-toriei, iar ura şi resentimentele,pe fondul dezinformării cvasi-generale, configurează o direcţiepericuloasă a postmodernităţii.Nu sunt vremile sub cârma omu-lui, ci bietul om sub cârmavremii, spunea Miron Costin, înLetopiseţul Țării Moldovei. Citim

şi încercăm să învăţăm, dar raresunt momentele când realmenteo facem. În vieţile noastre, ca şiîn cursul sinuos al civilizaţiilor,conflictele erup cu repeziciune şise sting în timp. Timpul, acestatribut exclusiv al lui Dumnezeu,determinând procese şi reacţii înlanţ, imprevizibile şi imposibil de

încadrat în simple definiţii. Învechea şi noua ordine derutantăa lumii, singura constantăera/este incapacitatea noastrăde a controla evoluţia lucrurilor.Călătorii spaţiului deschisnavighează precipitat pe ceruritulburi.

opinii: schimbări de paradigmă?

Lect. Univ. Dr. Dan Alexandrupopescu

avataruri “nucleare” VINERI 3 MARTIE 20176

urmare din pagina 1

După ani, fizicianul care mi-a pus în-trebarea mi-a oferit o broşură, pecare era scrisă o dedicaţie, pe careeu am luat-o în serios: „domnuluiGheorghe Preda, cu aprecieri de-osebite pentru sprijinul oferit ener-geticii româneşti”.Broşura respectivă fusese elaboratăşi publicată cu ocazia uneimanifestări ştiinţifice privind „îm-plinirea a 50 de ani de activitatenucleară în România” care şi-adesfăşurat lucrările pe platformaBucureşti – Măgurele, de cătreAgenţia Nucleară, Institutul de Fizicăşi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”şi Facultatea de Fizică a UniversităţiiBucureşti. Perioada desfăşurării afost 23-25 mai 2007, iar loculdesfăşurării: Aula Facultăţii de Fizică,Măgurele – Bucureşti.Colectivul de autori ai broşurii a fost:Veronica Andrei, Iosif Constantin Bi-legan, Florin Glodeanu şi ConstantinRacoveanu.Invitaţi speciali la această manifestareştiinţifică au fost (mă refer la cei pecare-i cunoaşteam): acad. E. Ivanov,acad. R. Săndulescu, prof. dr. M.Ivaşcu, prof. dr. O. Gherovean, ing.Cornel Mihulenu, dr. M. Bălănescu,dr. ing. N. Andreescu, prof. dr. Ş.C.Valeca, prof. dr. S.N. Râpeanu, dr. C.Wlezuk, I. Rotaru, I.C. Bilegan, prof.dr. C. Beşlin, prof. dr. Petraşcu, NeluVasilescu, C. Mingine, I. Maxim, I.V.Popescu, subsemnatul (prof. dr.Gheorghe Preda) ş.a.Prima lucrare apărută în Româniaprivind utilizarea industrială a izotopi-lor radioactivi în industria mecanică,inclusiv siderurgie şi metalurgie, îmiaparţine, lucrare apărută la EdituraTehnică, în anul 1962.Am scris de asemeni mai multe arti-cole în diferite reviste inginereşti, arti-cole care priveau gamagrafia,gamadefetoscopia nucleară anavelor (cargouri, spărgătoare degheaţă, submarine, nave de cerc-etare, ş.a), automatizări pe bază deizotopi radioactivi, analize bazate peactivarea cu neutroni, energeticănucleară.I.F.A. a fost pentru mine instituţia decercetare ştiinţifică prin intermediulcăreia am fost introdus în domeniulteoriei şi practicii energiei nucleare.I.F.A. avea o excelentă bibliotecăcondusă de o distinsă doamnă Con-stantinescu, bibliotecă de care ambeneficiat din plin toţi cei care doreamşi mai ales cei care eram cunoscătoride limbi străine.Am beneficiat de această bibliotecăşi după ce nu am mai lucrat la I.F.A.,evident cât mi s-a permis accesul.Am strâns şi am conspectat de ase-meni, cred, suficient material docu-mentar, care să-mi permită să măachit de obligaţia morală pe care oaveam faţă de marele savant amer-ican de origine română NicholasGeorgescu – Roegen (N.G.– R.) pecare l-am cunoscut în S.U.A. şi apoiîn România şi care a lucrat la Van-derbilt University Tenriesse, S.U.A. şicare avea o formaţie multidisciplinarăde matematician, statistician şi deeconomist.Mă refer la intenţia de a finalize şipublica lucrarea intitulată „Bioecono-mia” domeniu de care s-a ocupatprimul pe plan mondial N.G.– R. lu-crare care din păcate nu a fostterminată de marele savant.N.G. – R. a cunoscut şi a colaboratcu mari savanţi ai lumii, dintre care:Albert Eistein, Alvin M. Weinberg, J.A.Schumpeter, K. Pearson, P. Samuel-son. ş.a.Din păcate chimiştii, matematicienii

şi fizicienii continuă să opună legii en-tropiei un veto categoric N.G.–R.aprecia de exemplu că G.Seaborg, cunoscut în istoria fizicii, afost cele mai mare dintre laureaţiiNobel pentru fizică.Este cunoscută valoareaincontestabilă a operei la N.G. –R.Acesta a fost nevoit să părăseascăRomânia împreună cu soţia deteama închisorilor comuniste şisecurităţii, fiind ajutat mai ales destatul turc.Autorul acestui articol care aîmpărtăşit aceeaşi soartă cu a luiN.G. –R. a întreprins numeroase de-mersuri, dar fără succes, pe lângăautorităţile constănţene (Primăria,Consiliul Judeţean, Liceul Mircea celBătrân, ziarul „Cuget Liber”ş.a.) săconfecţioneze şi, respectiv, să mon-teze un bust sau o placăcomemorativă lui N.G.–R., înConstanţa, oraşul natal al savantului,dar şi oraşul în care autorul articoluluişi-a petrecut o bună parte din tinereţe.Autorul a lucrat la Ministerul IndustrieiMecanice, Ministerul Industriei Grele,Şantierul Naval Galaţi (S.N.G.) şi lafostele Uzine Malaxa din Bucureştidevenite ulterior Uzinele Faur). M-aatras mult fizica, aşa că m-am anga-jat la Institutul de Fizică Atomică(I.F.A.) unde am fost numit dispecerîn subordinea ing. Şef. Popa Stoica,fost ministru adjunct, destituit pentrucă aprobase prime salariaţilor Hidro-centralei Bicaz, acţiune care seabătea de la legile financiare deatunci.Fostul ministru care nu prea ştiamulte, fiind anterior maistru energi-cian, avea în subordine comparti-mentele: mecanic şef, energetic şefşi investiţii. Eu primeam dispoziţii dela ing. Şef, fără asigurarea condiţiilorde protecţie a muncii. Odată i-amspus despre aceste neajunsuri şi s-asupărat pe mine, care-i eram subor-donat. Îmi amintesc că mi-a cerut săfixez un lanţ lung şi gros la înălţimeîntr-o mică clădire de la I.F.A., situatănu departe de direcţia ştiintifică. Nefi-ind bine fixat, lanţul greu a scăpat şimi-a trecut cu zgomot pe lângă cap.Cred că dacă mi s-ar fi întâmplatceva s-ar fi spus, „mortul este devină!”.Mi s-a mai cerut să fixez pe o fundaţieo maşină electrică de şlefuit careatunci când funcţiona scotea un zgo-mot infernal. Nu mult timp dupăaceasta mi s-a mai cerut să repar onişă la un laborator de radiochimiecondus de doamna dr. S. Ionescu,care atunci lucra de zor la o cartecare a făcut-o cunoscută în ţara ei șipeste hotare, carte intitulată „Ra-diochimia”. Mi-a fost teamă să reparnişa întrucât condiţiile de protecţia,muncii „lipseau cu desăvârşire”. S-ausupărat pe mine atât ing. Şef PopaStoica, cât şi dna dr. S. Ionescu. Pe eiîi interesa să li repare nişa.În învăţământ, informarea ştiinţificăîncepuse să fie precară, importul dereviste ştiinţifice se blocase de cătrestat. Împrumutam pe numele meureviste din străinătate, de la doamnaConstantinescu, care erabinevoitoare, reviste pe care la rân-dul meu le împrumutam unor profe-sori, cu care eu eram în bune relaţii,de la Facultatea de Fizică, care peatunci funcţiona într-o aripă dinspreCasa Armatei a Universităţii C.I.Parhon din Bucureşti.După ani mă întâlnesc într-o zi cufostul meu şef Popa Stoica. Lucra laA.I.E.A. la Viena, ce făcea el acolo cupregătirea lui, nu ştiu. Aflu că s-a în-scris la doctorat în România.Sunt solicitat de la Ed. Tehnică săscriu cartea intitulată „Utilizarea izo-topilor radioactivi în industriamecanică”, carte care deschidea ocolecţie nouă. Oferta înaintată mi-a

fost apreciată de editură. Nu mi-a fostînsă uşor până să apară cartea, maiera de parcurs un drum lung. EdituraTehnică trebuia să ceară un aviz şi dela instituţia unde lucrai, respectiv încazul meu de la I.F.A. Se aflase căintenţionez să scriu cartea respectivă.S-a constituit o comisie formată dinM. Oncescu, T. Roşescu şi I. Udrea,care după ce au studiat manuscrisulmi-au dat aviz negativ. Cei de la Ed.Tehnică erau neobişnuiţi cu aseme-nea năravuri. Maistrul meu a fostacad. T. Gheorghiu care lucra la I.F.A.dar şi la Facultatea de geofizică de laUniversitate, unde conducea şi unlaborator. Academicianul măcunoştea bine şi mi-a dat un referatelogios aşa că în ciuda „opoziţilor”cartea a văzut lumina tiparului. Peacad. Îl vizitam adesea în laboratorulde la Universitate.Odată m-a invitat şi acasă la el, locuiaîn blocul I.F.A. de lângă PiaţaRomană. Soţia acad. gătea excelent,era franţuzoaică, pe care acad. ocunoscuse în timpul studenţiei lui laParis.Acad. avea o laborantă la Universi-tate care ne servea nişte cafele ex-celente. Nu ştiu de unde procuracafeaua care în acele timpuri nu seprea găsea. Nu ştiu de ce mai mulţicercetători de la I.F.A. nu-l apreciaupe acad. T. Gheorghiu. Ştiu că-i aju-tase pe mulţi cu referate, frumoase,care aveau greutate! Dar aşa seîntâmplă când faci bine!Alte necazuri au venit pe capul meu.Din cauza condiţiilor grele de trai m-am îmbolnăvit. Erau de vinăalimentaţia precară, lipsa locuinţei şicondiţiile de muncă. Având concediulpentru a-mi reface sănătatea, m-amînscris la doctorat. RecomandareaI.F.A. era obligatoriu, recomandarecare mi-a fost semnată de maiorulVintilă, directorul de cadre I.F.A. Vintilăpurta o uniformă cachi, care aveapetliţe albastru ca la securişti, aveacapul într-o parte, era aşa tarecaraghios.Am preferat să-mi fac doctoratul îneconomie industrială, cu toate căputeam să-l fac şi la Institulul Po-litehnic din Bucureşti, eu fiind şi in-giner. Am intitulat teza mea dedoctorat „Contribuţii la studiuleficienţei folosirii tehnicii nucleare înindustria mecanică”. Primele exam-ene au fost cele de limbi străine –franceză şi rusă. Examenul de limbăfranceză l-am susţinut cu cunoscutulprof. Cristescu, în cel de limbă rusăcu prof. Maciarova. Au urmat apoiexamenele de specialitate.Nu după mult timp sunt căutat la tele-fon de secretara şefului de cadre dela A.S.E. Galaciu, care-mi spune cătrebuie să iau legătura imediat cumaiorul Vintilă de la I.F.A. deoareceacesta printr-o adresă anunţase căI.F.A. mi-a retras recomandarea dedoctorat. Eram surprins şi necăjit înacelaş timp, am constatat însă că şilui Galaciu îi părea rău de ce păţisem.I-am spus însă că mi-am susţinuttoate examenele şi aproape am ter-minat lucrarea de doctorat. Galaciu,un evreu ilegalist, l-a bucurat acestlucru, spunându-mi că în aceastăsituaţie n-o să ţină seama de adresamaiorului Vintilă. Cred că necazurilemele cu doctoratul erau cauzate deşefii mei, precum şi de colegii mei, cir-cula şi pe atunci gluma „să moară şicapra Vecinului”.Dar nu am scăpat de maiorul Vintilă.Eram director de studii la o mareşcoală energetică din Bucureşti, ceamai mare de fapt din ţară, când într-o dimineaţă sună telefonul, careaproape să-mi cadă din mână. Latelefon nimeni altul decât maiorulVintilă care-mi spune că a aflat că unprăpădit de nepot al lui de la ţarădintr-un sat din jurul Bucureşti, s-a în-

scris la un examen de admitere la noişi nu cumva să-l sprijin. Am lăsat calucrurile să meargă de la sine şinepotul maiorului a fost admis! Măaşteptam la represalii de la securist,dar nu mi s-a întâmplat nimic.În ultima parte a activităţii mele de laI.F.A. am lucrat la un atelier deproiectare investiţii, condus de unfaimos ing. Radu, care-mi dăduse săproiectez şi să desenez mereu robi-nete speciale pentru nişte labora-toare I.F.A. care erau în construcţie.O doamnă arhitect Georgescu îmiurmărea fiecare mişcare. Mă enervadar nu-i puteam spune nimicpentrucă aflasem că tatăl acesteia,general în rezervă, era prieten bun cudirectorul nostru general acad. HoriaHulubei. Am plecat de la I.F.A. supărat, pentrucă solicitasem şi eu să urmez un cursde utilizare a izotopilor radioactivi, au-torizat de I.F.A. la Universitatea „C.I.Parhon” din Bucureşti. Cererea mi-afost respinsă , s-a spus că din cauza„situaţiei precare a sănătăţii mele”,deşi eu mă însănătoşisem.Cercetătorii de la I.F.A., cu care euavusesem de-a face erau oameniserioşi, cu excepţia unuia care m-aexcrocat, privind un drept de autor.Directorul aprovizionării şi al cantineisalariaţilor I.F.A. era un alt maior desecuritate şi anume Filip, care înaintefusese chelner la „Athene Palace”,unde se ocupa mai ales cu „trasul cuurechea”. Fiind un om limitat careînainte comandase un sector al fron-tierei României cu Iugoslavia, aprovocat aproape un conflict armatcu vecinii noştri. A fost dat afară, darpentru că era ilegalist a căpătat unpost frumos la I.F.A. Eu aflasem căFilip este din Râmnicu Vâlcea , undeeu îmi susţinusem bacaleureatul,oraş în care maiorul Filip fuseseînainte de I.F.A. comandantulsecurităţii, spuma oraşului!Într-o zi mă întâlnesc din întâmplareîn curtea I.F.A. cu un coleg de liceucu numele de Tolbaru, care era dinSlatina de Olt. Era ofiţer şi avea ouniformă de ofiţer de grăniceri. Îl cunoşteam bine pentru că-mifăcuse în liceu un necaz, dar uitase.Îmi spunea că este la I.F.A. cu ocomisie de anchetă pe problemeeconomice, dar nu-mi spune nimicdespre ce ar fi vorba. Nu după mult timp am aflat că au fostarestaţi câţiva magazionieri de la de-pozite, pentru că dispăruseră nişte,piese electronice. În afară de publicaţii subsemnatulare, fără a fi brevetate şi câtevaproiecte şi anume:– instalaţia cu izotopi radioactiviprivind determinarea coieficienţilor defrecare la diferite aliaje, instalaţie care-şi putea găsi utilizare în cercetarea şiproiectarea din industria mecanică;– instalaţie destinată determinăriivâscozităţii lichidelor în diferite condiţiipe seama consumului de energieelectrică;– în cazul instalaţiei constituită dintr-un montaj: motor electric şi o elice înimersiuve.Voi enumera în continuare publicaţiilesubsemnatului strict legate de dome-niul fizicii şi tehnicii nucleare, adicăcărţi, articole, studii etc. I. Cărţi ş.a.1. Gh. Preda, Utilizarea izotopilor ra-dioactivi în industria construcţiilor demaşini (inductria mecanică), Ed.Tehnică, Bucureşti, 1962.2. Gh. Preda şi I. Malek, Metodemoderne de control a calităţii pro-duselor, S.R.S.C., Bucureşti, 1962.3. Gh. Preda, Contribuţii la studiuleficienţei folosirii tehnicii nucleare înindustria construcţiilor de maşini (in-dustria mecanică), Bucureşti, 1963,(titlul tezei mele de doctorat).4. Gh. Preda şi I. Dincu, Aplicaţiile

tehnice ale radioactivităţii înapicultură, C.S.A., Bucureşti, 1969.5. Gh. Preda ş.a., L’énergiemecleaire dans la Roumani 1966-1970, Commité d’État pour l’ÉnergieNucleaire, Bucharest, 1971.6. Gh. Preda, Comerţul şi cooper-area industrială în domeniul nuclear,Ed. ATOMAR, Bucureşti, 1974.7. Gh. Preda, Economia energiilor desubstituire (C – III), Laboratorul deeconomia energiei, Ed. A.S.E.,Bucureşti, 1976.II. Articole, studii ş.a.1. Gh. Preda, Utilizarea izotopilor ra-dioctivi la studiul şi controlul uzării ma-terialor, Rev. Matalutgia şi Construcţiade maşini, nr. 4, 1960.2. Gh. Preda, Locomotive cupropulsie nucleară, Rev. Metalurgiaşi Construcţia de Maşini, nr. 5, 1960.3. Gh. Preda, Propulsia nucleară anavelor, Rev. Transporturilor, nr. 6,1960.4. Gh. Preda ş.a., Pregătirea îndomeniul tehnicii nucleare a viitoriloringineri, pentru construcţia de maşini,Rev. Învăţământului superior, nr. 12,1963.5. Gh. Preda, T. Buzatu ş.a., Tehnicanucleară în defectoscopianondistructivă a produselor, pieselorturnate şi forjate, Rev. IndustriaUşoară, nr. 12, 1964.6. Gh. Preda, T. Simedies l, V.Zăgrean, Consideraţii cu privire lapreţul de cost al energiei electriceproduse de centralele nucleare, Rev.Probleme economice, nr. 11, 1966.7. Gh. Preda, Tehnoeconomianucleară, Rev. Progresele ştiinţei nr.8, 1969.8. Gh. Preda, Eficienţa economică aaplicaţiilor fizicii nucleare înconstrucţia de maşinii, Rev. Progre-sele ştiinţei, nr. 12, 1969.9. Gh. Preda, Eficienţa tehnică şieconomică a propulsiei nucleare anavelor, Rev. Transporturilor, nr. 6,1970.10. Gh. Preda, Economicitateanavelor nucleare, Rev. Problemeeconomice, nr. 5, 1971.11. Gh. Preda, Exploziile nucleare înslujba progresului economic, Rev.Viaţa economică, nr. 46, 1972.12. Gh. Preda, Desalivizareanucleară a apei marine, Rev. Viaţaeconomică, nr. 19, 1973.13. Gh. Preda, Evoluţia în energeticanucleară, inclusiv în domeniulpropulsiei nucleare a navelor, sub im-pulsul criteriului eficientă. Bucureşti,Simpozionul naţional. Culegere: I.D.– CERM, 1984.14. Gh. Preda ş.a., Evolution in thenuclear physics ... – N.T.T.and propul-sion. 3 rd. IACNRE’s internationalconference, Sept. 9-12, 1996, Inter-national University in Constantza,Romania.15. GH. Preda ş.a., Biseconomiesand saving of natural resuras: Na-tional Energy Conference, june ...,1998, Neptun – Olimp, RomaniaProceedings .16. Gh. Preda, recenzia cărţii: A.Chişu şi A. Szabo, Determinareamajoră în radioizotopi, Ed. Tehnică,Bucureşti, 1967, recenzie publicatăîn Rev. Progresele ştiinţei, III, 12,1967.17. Gh. Preda, Efficiency, criterion ...in nuclear energeties, resurch anddevelopment, 16 th InternationalCongress of the History of Science,26 sept. 3 oct., 1981, Bucharest, Ro-mania.18. Gh. Preda, Caracterizarea ac-tualei generaţii de reactori nucleari dinpunctual de vedere al asistenţei deconservare a combustibililui nuclear,Şedinţa publică de comunicări „Vi-itorul energiei nucleare”, AcademiaRomână, 12 dec., 1986, Bucureşti,România.

Prof. Univ. Dr. Gheorghepreda

aparitii editorialeVINERI 3 MARTIE 2017 7

lumea intre aparente si esente VINERI 3 MARTIE 20178

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

urmare din pagina 1

Vă prezentăm, pe scurt, ţările carene-au găzduit timp de 18 zile şi ne-au etalat frumuseţile şi valorilecivilizaţiilor şi culturilor lor.

MEXIC, cu denumirea oficialăStatele Unite Mexicane, are 31 destate federale şi un district federal, unfel de stat în stat – Ciudad de Mex-ico, capitala ţării. Este republicăprezidenţială, preşedintele actualeste domnul Enrigue Pena Nieto.Situat în sudul SUA şi în AmericaCentrală, Mexicul are o suprafaţă de1.964.375 km.p. (a avut peste 4 mil-ioane de km.p. dar, mai mult dejumătate din teritoriu – Texas, Cali-fornia ş.a. - a fost pierdut în urmarăzboiului americano-mexican,1846-1848).Are o populaţie (constituită din

metişi, amerindieni, europeni, arabi,evrei) de 120.286.655 căreia i seadaugă 12 milioane care au vize şi3-4 milioane fără vize în SUA. Popor„tânăr”, mexicanii au natalitatea de19 la mie, sporul natural 13,8 la mie(România are –2,6 la mie). Mexiculare cea mai populată ţară vorbitoarede limbă spaniolă din lume (Spaniaare peste 47 de milioane, Argentina,peste 43 de milioane), spaniola fiindlimba cea mai vorbită pe Glob. Înlume, mexicanii sunt cunoscuţi pen-tru performanţe economice, pentruvalorile culturii lor în: folclor, literatură,(Octavio Paz, laureat al PremiuluiNobel, Carlos Fuentes), muzică (ranchero, mariachi; sunt fredonate şide noi: Cielindo Lindo, La Paloma,Guadalahara, La Malaguena, LaBamba), dans (salsa, merengue, peritmurile La Macarena am dansat, îndelir, şi noi), film, arhitectură, pictură,sculptură, ceramică, ţesături.Mexicul a parcurs etape istoricecomplicate. Hernan Cortes a cuceritImperiul Aztec, 1519-1521, a distrusconstrucţiile găsite, a decimatpopulaţia care s-a opus, a creatViceregatul Noua Spanie, pe ruinelecetăţii aztece Tenochtitlan a fondat,în 1525, Ciudad de Mexico. Dupăun lung Război de EliberareNaţională, 1810-1820, Mexicul şi-adeclarat independenţa în 1821, în1824 a devenit republică. În războiulcu SUA, 1846-1848, Mexicul a pier-

dut mai bine de jumătate din terito-riu.Revoluţia Populară, 1911-1917,pornită împotriva dictatorului PorfirioDiaz, în care s-au remarcat strategide talent: Emiliano Zapata, PanchoVilla, Francisco Madero ş.a, iubiţi depopor, a determinat importante re-forme. Ţara a fost afectată derăzboaie civile, de înfruntări politice.Partidul Revoluţionar Instituţional adominat decenii scena politică şiastăzi, după câţiva ani, a revenit laputere.Economia Mexicului este în topulcelor mai dinamice din AmericaLatină, după Brazilia. Are importanteresurse de petrol, este a patraproducătoare în lume (rafinat înSUA), gaze naturale, metalepreţioase – argint – locul I pe Glob,metale feroase şi neferoase, metalerare – mercur, uraniu. Sunt dez-voltate industriile siderurgică,metalurgică, constructoare demaşini, petrochimică, chimică. Agri-cultura este a doua ramurăeconomică importantă; predominăculturile de porumb (locul 7 pe Glob),fasole, soia, orez, trestie de zahăr,bumbac, arbori de cafea şi de cacao,citrice şi alte fructe. Pescuitul estefoarte important, la fel, turismul careaduce miliarde la bugetul statului.PIB-ul este 1,23 trilioane $ , PIB-ul /loc. este 10.307 $. Societateamexicană, ca şi altele în lume, estepolarizată: bogaţi şi foarte bogaţi –săraci şi foarte săraci. În topul celormai bogaţi din lume se află şi mexi-canul Carlos Slim Helu a cărui avere,în domeniul telecomunicaţiilor, estede 83 miliarde $ (în 2014). Pe plan extern, Mexicul este mem-bru ONU (fondator), OSA /Organizaţia Statelor Americane(fondator), din 1993 este membruNAFTA / Acordul Nord-American deLiber Schimb şi al altor organismeinternaţionale.Ca turişti, în Mexic, am mers peurmele unor civilizaţii precolumbiene-mezoamericane. Chichen Itza,Uxmal, Palenche aparţin civilizaţieimaya ce a strălucit, în perioada 300-1519 / 1696, prin templele-piramidă,palate, alte construcţii, prin frize, sta-tui, obiecte de ceramică, jad, princodexuri şi calendare (solar – 365zile, ritualic – 260 zile) ce reflectă unnivel elevat de cultură. Cea maiimportantă invenţie este scriereahieroglifică, cu 800 de semne. În

Peninsula Yukatan, patria civilizaţieimaya, am vizitat CHICHEN ITZA,oraş-cetate afirmat şi dezvoltat în pe-rioada 250-1200, una dintre MinunileLumii Medievale, intrată în Patrimo-niul UNESCO, 1988. Impunător esteTemplul-piramidă Kukulkan /Şarpelui cu Pene / zeului Quetzal-coatl, interesante sunt şi alte pi-ramide, palate, un teren de joc ritualiccu mingea (poctapoc), altare, un ob-servator.Lângă oraşul Merida se află com-plexul UXMAL, cu apogeul în pe-rioada 800-1000, cu interesantetemple-piramidă, palate, altare dejertfă, intrat în Patrimoniul UNESCO,1994. În statul Chiapas, cândvafoarte bogat, astăzi sărăcit, am viz-itat misteriosul PALENQUE, ce aatins apogeul în perioada 500-900.Remarcabile sunt Templul Soarelui,Templul Inscripţiilor (cu 620 de hi-eroglife). Este una dintre MinunileLumii Străvechi şi face parte din Pat-rimoniul UNESCO, 1954. În statulHidalgo, am vizitat situl CHOLULA,cu cea mai mare piramidă din Mexic,Tepanapa, acoperită de vegetaţie,străbătută de tunele, în vârful căreiatronează Biserica Nuestra Senorade los Remedios.La 40 km. de Ciudad de Mexico seaflă cunoscutul sit TEOTIHUACAN,cu apogeul în perioada 200-750,una dintre Minunile Lumii Străvechi,valoare a Patrimoniului UNESCO,1987. De pe treptele PiramideiSoarelui, Piramidei Lunii, PalatuluiJaguarilor, Palatului Quetzalcoatl /Şarpele cu Pene, am admirat imen-sitatea sitului. Un complex zapoteco-maya interesant este MONTEALBAN din regiunea Oaxaca, oemblemă a civilizaţiei zapotece (900-300 î.H.) ce a interferat cu civilizaţiamaya.Două zile am staţionat înGUATEMALA, republicăprezidenţială în America CentralăIstmică, cu capitala Ciudad deGuatemala, cu o populaţie de14.647.083 pe un teritoriu de108.887 km.p. Zona maya a fostcucerită de conchistadorul Pedro Al-varado. Independenţa ţării de substăpânirea spaniolă a fost obţinută în1839. Istoria modernă şi recentă aţării a fost marcată de războaie civileşi dictaturi. Războiul civil din 1963-1996 s-a terminat prin arbitrajinternaţional.Principala ramură economică a ţării

este agricultura cu culturi de arboride cafea (Guatemala este cea maimare producătoare de cafea dinAmerica Centrală), trestie de zahăr,bumbac. Pe baza resurselor debogăţii, în ultimii ani s-au dezvoltat in-dustrii prelucrătoare a petrolului,nichelului, cimentului, chimică, turis-mul. PIB-ul este 49,880 miliarde $,PIB-ul /loc. este 3300 $. În GUATEMALA, ţară ospitalieră şidornică a-şi prezenta valorile turiştilor,am vizitat complexul maya – TIKAL,în Patrimoniul UNESCO, 1979, cu200 temple-piramidă, 3000 de edi-ficii răspândite pe 16 km.p. ÎnQUIRIGUA, complexul cu 33 destele, intrat în Patrimoniul UNESCO,1981, ne-a uimit. Stela C, cu ba-soreliefuri şi inscripţii, cu datări în-cepând din anul 0 (zero), al creăriilumii şi al omului, 3.114 î.H. (scris 0-0-0-0-0) cu cicluri a câte 394 de anifiecare. Sfârşitul ciclului 13 (scris 13-0-0-0-0) identificat cu anul 2012, afost greşit interpretat de contempo-rani ca fiind sfârşitul lumii; era de faptînceputul ciclului 14.În BELIZE, monarhie constituţionalăîn America Centrală Istmică cu cap-itala Belmopan, componentă a Im-periului Maya, fostă posesiunespaniolă şi engleză, am fost în tre-cere o zi. Are o populaţie de 340.844pe un teritoriu de 22.966 km.p, limbaoficială este engleza. A făcut parte în1862 din Hondurasul Britanic,colonie a Coroanei, a devenit inde-pendent în 1981. Economic,predomină agricultura şi industriaalimentară. Mahonul este principalabogăţie naţională. Exportă citrice,cacao şi cafea, în urmă cu câţiva ani,a început să exploateze petrolul de-scoperit. PIB-ul este 1.770 miliarde$, PIB-ul /loc. este 4.692 $.Traseul nostru a inclus şi HON-DURAS cu capitala Tegucigalpa,republică prezidenţială, cu opopulaţie de 8.598.561 (predominămayaşii), pe un teritoriu de 112.492km.p, fostă componentă a ImperiuluiMaya, cucerită de conchistadoriispanioli conduşi de Cristobal Al-varado în 1524. Devine republicăindependentă în 1838. Ţara a avutconflicte teritoriale cu vecinii, a fostmarcată de instabilităţi politice. În 160de ani de la declararea republicii auavut loc 159 schimbări de guverne,260 de revolte militare.

Economia Hondurasului sebazează pe agricultură. Are resurse

minerale dar sunt insuficient valorifi-cate şi exportă cafea, banane,cocos, citrice. PIB-ul este 15,347 mil-iarde $, PIB-ul /loc. este 2500 $. ÎnHonduras am admirat complexulmaya COPAN (300-900), intrat înPatrimoniul UNESCO, 1980, curuine de temple, palate, altare desacrificii, cu cea mai mare inscripţiede hieroglife din zonele maya.

Ne-am întors în MEXIC unde ne-am bucurat şi de vizitarea unor oraşeinteresante : CANCUN, port laMarea Caraibilor, MERIDA, OAX-ACA, MITLA, PUEBLA, SANCRISTOBAL de las CASAS, ACA-PULCO, « Paradisul Pacificului »,TAXCO, oraşul argintului,GUADALUPE cu două bisericiSanta Maria de Guadalupe, loc im-portant de pelerinaj pentru AmericaLatină. Ne-am bucurat şi de vizitarea unorlocuri pitoreşti : INSULA FEMEILOR,canionul SUMIDERO, cascadaAQUA AZUL, XOCHIMILCO, Patri-moniu UNESCO, 1987, o aşezarecu ambarcaţiuni împodobite floral pecel mai vechi canal al râului Texcoco,o distilerie de agave din care seobţine tequila, băutura naţională, uncentru de prezentare a bijuteriilor deargint, manufacturi de prelucrare ajadului, a obsidianului, mulţimea tara-belor cu suveniruri.

Am ajuns în CIUDAD DE MEX-ICO, una dintre marile metropole alelumii, cu o suprafaţă de 1479 km.p,la o altitudine de 2250 m, locuite de23 de milioane (metişi, europeni,evrei, arabi, amerindieni: mayaşi, za-poteci, tolteci, mixteci), oraş cos-mopolit, fondat în 1525 de HernanCortes pe ruinele capitalei azteceTenochtitlan, cu construcţiiimpunătoare tip zgârie-nori, în stiluribaroc şi art-nouveau. În mare vitezăam trecut prin Piaţa Garibaldi, PiaţaConstituţiei, B-dul Revoluţiei, amprivit construcţii oficiale, monumenteimportante ca Îngerul Independenţei,ridicat în cinstea eroilor, am vizitatCatedrala Metropolitană, în stilbaroc, cu 5 altare, cu 14 capele,Palatul Naţional cu impunătoareagalerie de pictură murală a lui DiegoRivera (1886-1957) care ilustreazăistoria Mexicului, Poşta Naţională,Conservatorul şi Muzeul deAntropologie, proiectat de PedroRamirez Vasquez, ce ne-a invitat sărecapitulăm marile valori alecivilizaţiilor mezoamericane.

Prof. Univ. Dr. ElenaMacavei, ulbs