----„Omul liber e acela care n-are

nevoie să spună nici o minciună”Nicolae Iorga.

În celebra sa carte „Les Dicta -teurs”, Les Éditions Denoël et Steele,Paris, apărută în cel puŃin 41 de ediŃii(un exemplar din ediŃia 41 îl am eu,ediŃie tipărită în 1935) excelentul isto -ric Jacques Bainville, de la AcademiaFranceză, deci între „nemu ritorii FranŃei,

cel care îi prevestea încă de la începutul anilor 1930 peHitler şi Mussolini în ceea ce au avut ei mai rău, scria înfinalul volumului: „De la demagogie la tiranie nu este decâtun pas, fie că «guvernarea puternică» se naşte dintr-o reac -Ńie împotriva dezordinii, fie că ea impune o revoluŃie ale căreivictime sunt, de regulă, moderaŃii şi conservatorii”. Şi mai scriaJacques Bainville: „Dacă anarhia generează Cezarii deoa receordinea este nevoia elementară a societăŃilor, comu nismul naştealŃi Cezari deoa rece, dimpotrivă, acesta reglementează tot.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Speră, nu înceta un momenta spera că străduinŃa ta cinstităva ajunge răsplătită cândva”

I. L. Caragiale

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 404 anul IX vineri, 6 decembrie 2013 1 RON

7 decembrie 1941. AviaŃia japoneză bombardeazăbaza americană de la Pearl Harbor.

DIANA DE POITIERS(1499 - 1566)DIANA DE POITIERS

a trăit la Curtea regeluiFranŃei Francisc I (1515-1547), ce a purtat răz -boaie de supremaŃie cuHabsburgii, şi la Curteasuccesorului acestuia,Henric al II-lea (1547-1559) ce a continuatluptele începute de tatăl

său împotriva lui Carol Quintul, a întărit abso-lutismul monarhic şi i-a prigonit pe protes-tanŃi. Diana de Poitiers era descendenta uneifamilii nobiliare. A primit o educaŃie umanistăîn spirit renascentist prin literatură, limbi străi -ne, muzică, dans, arta conversaŃiei, sportulpreferat fiind hipismul. S-a căsătorit la numai15 ani cu contele Louis de Brézé, cu 40 deani mai în vârstă.

continuare ^n pag. 7-8

Dan POPESCU

Diana de Poitiers

Lumea de ieri, de ast@zi, de mâinePUNCTULPE EUROPA

În anul 2001, instituŃia financiarăGoldman Sachs a atribuit grupuluicelor mai mari economii emergente,respecitv Brazilia, Rusia, India şi Chinaacronimul BRIC şi le-a consideratprevăzut potenŃialul uriaş de creş -tere pe care îl aveau. În ultimul de -ceniu s-a observat cum BRIC şi-apus amprenta asupra peisajului eco -nomic global, cele 4 puteri emergen -te contribuind în ultimii 10 cu peste35% la creşterea PIB-ului mondial,iar ponderea acestora în economia

mondială a crescut de la 1/6 la aproape 1/4. Privind spreviitor, ne aşteptăm ca această tendinŃă să continue şi sădevină chiar mai pronunŃată.

În cadrul unui raport analiştii de la Goldman Sachsanticipează că BRIC luat ca un agregat va depaşi StateleUnite pana in 2018.

Secven]e din istoria }i actualitatea dictaturilor

Chile, septembrie 1973 }i reverbera]ii

prof. univ. dr. ElenaMACAVEI

master. Iosif CristianVLAD, ULBS

Primul Război Mondial, declanşat la28 iulie 1914, urma să se încheie la 11noiembrie 1918, după aproape 53 deluni de lupte tragice. Era ultimul dintrecele patru armistiŃii încheiate în acelaşi an:la Salonic - cu Bulgaria la 29 septembrie,la Mudroş - cu Turcia la 30 septembrie,şi la Padova - cu Austria la 3 noiem-brie. Din punct de vedere strategic, ela pus capăt şi absolutismului monarhicşi a doborât patru mari im perii: german,austro-ungar, otoman şi rus.

11 noiembrie 1918. Armistitiul

Sărăcia şi bogăŃia nu sunt noŃiunirelative, ci doar complementare şi,în acelaşi timp, conflictuale, chiar dacă,în multe cazuri, corespondentele lordin realitate pot trece cu foarte mareuşurinŃă una în cealaltă. De fapt, unao generează pe cealaltă, inclusiv no -Ńiunile neavând sens decât împreunăşi în conexiune. Probabil că foartemulŃi dintre noi nu dorim să fim niciprea bogaŃi, nici prea săraci, ci unde-va între cele două stări, adică acolounde să ne simŃim, cel puŃin din punctde vedere economic şi financiar, însecuritate.

Cultura europeană, consacrată ca unadintre cele mai ample şi complexe dinspectrul internaŃional îşi are origineaîn cercetările, meditaŃiile şi scrierile me-tafizicienilor Greciei Antice.Analog, până şi etimologia cuvântului"Europa " îşi are rădăcinile în mitologiagreaca. PrinŃesa feniciană răpită de Zeusfiind cea care a împrumutat mai târziunumele său teritoriilor central-nordiceale Greciei (500 î. Hr.).

Premisele gnoseologice şi ontologice ale culturii europene s-auconturat, iniŃial, tot aici, printr-o multitudine de afirmaŃii şicontradicŃii ale filosofilor vremii.

Luna noiembrie a fost luna evenimentelormajore din industria turismului în anul 2013.Ea a început cu unul dintre cele mai impor-tante evenimente din industria turismului lanivel mondial, World Travel Market. În aceeasizi când lua sfârşit la Londra World TravelMarket, începea la Cordoba, în Spania, PrimulSummit Mondial al Preşedintilor AsociaŃiilor deAgenŃii de Turism, eveniment care a reunit din7 pâna în 9 noiembrie reprezentanŃi din 20 deŃări, România fiind reprezentată de ANAT. Pe12 noiembrie a fost inaugurat la Salou, Spa -nia, Târgul internaŃional dedicat turismului degolf, Golf Travel Market (IGTM).

Erotismul interesat}i reu}ita social@ (V)- Curtezane franceze -

master. Ştefan ROTARU, ULBS

Potenta]i/mizeri: fractur@cu efecte letale

– de la o „fericire interzis@” la o „fericire posibil@” –

Abordarea cre}terii economice în cadruleconomiilor emergente

Lumea cu ochii pe pia]a de turism din China

continuare ^n pag. 4-5

continuare ^n pag. 2

continuare ^n pag. 5

continuare ^n pag. 6

14 iulie 1789. Căderea Bastiliei.

Puncte de vedere. Tineri masteranzi cu identitate european@

Puncte de vedere. Tineri masteranzi cu identitate european@

continuare ^n pag. 2

std. Raluca AndreeaBOBOC , ULBS

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

Virgil NICULA

continuare ^n pag. 3

Concepte de politic@ }i guvernareIncursiuni ^n universul lui Platon }i Aristotel

Beijing

Paris. CetăŃenii întâmpină pe preşedintele Wilson.

11 noiembrie 1918. Armistitiulurmare din pagina 1

Denumit şi "matricea otrăvitoare asecolului al XX-lea", el a fost, din ra -Ńiuni care rămân încă misterioase, unfel de sinucidere colectiva a Europei, cusechele ce au subzistat încă mult timp.

În ziua de 11 noiembrie 1918, laora 11.00 - a unsprezecea oră din aunsprezecea zi a celei de-a unspreze-cea luni - intră în vigoare armistiŃiulîncheiat între Germania şi Antantă cucateva ore mai devreme în aceeaşi zi.

Documentul fusese semnat la ora05.00, într-un vagon de tren oprit înpădurea Compiegne din FranŃa, în urmaunei întâlniri dintre delegaŃia AliaŃilor,condusă de mareşalul Ferdinand Foch,şi cea a Germaniei, care îl avea în fruntepe politicianul civil Matthias Erzberger.

Cele şase ore care au trecut pânăa fost pus în aplicare au fost marcatede confuzie, lupte intense şi de avân-tul sadic al ofiŃerilor care au încercatsă se afirme până în ultimul momental luptei.

Departe de a fi o luptă nobilă, celeşase ore au rămas în istorie ca celeîn care artileriştii au continuat să tragăobuz după obuz spre Ńintele germanepur şi simplu pentru că nu a vrut săcare înapoi muniŃia.

În ultimele ore ale războiului, dupăce fusese încheiată pacea, au muritinutil aproape 3.000 de soldaŃi şi aufost răniŃi peste 6.000.

Istoria a consemnat ultimele victi -me ale conflictului. Britanicii au înre -gistrat ultima pierdere, soldatul GeorgeEdwin Ellison, în jurul orei 9.30, înacea dimineaŃă. Augustin Trebuchon,a fost ultimul francez care a murit, laora 10.45, când se ducea să le spunăcelorlalŃi soldaŃi că după ora 11.00

urma să se servească supa caldă.Ultimul canadian, George LawrencePrice, a fost împuşcat în cap cu douăminute înainte de intrarea în vigoarea armistiŃiului, iar Statele Unite aupierdut ultimul om, Henry Gunther,cu 60 de secunde înainte de înche -ierea războiului, în timp ce îi atacape germanii uimiŃi de gestul lui.

Francezii au fost singurii ruşinaŃide faptul că au trimis trupe în luptăîn acea dimineaŃă şi au înregistratde cesul lui Augustin Trebuchon cu ozi înainte.

De partea germană, s-a murit şidupă ora 11.00. Un locotenent ger-man s-a apropiat de soldaŃii ameri-cani să îi anunŃe că unitatea condusăde el va elibera casele pe care le fo -loseau. El a fost împuşcat deoarece sol -daŃii americani nu aflasera de paceaîncheiată în acea dimineaŃă.

Starea de război dintre cele douătabere a persistat încă şapte luni pâ -nă la încetarea totală a războiului, con -sacrată prin semnarea Tratatului de laVersailles, în 28 iunie 1919, şi a ur -mătoarelor tratate cu Austria, Ungaria,Bulgaria şi Imperiul Otoman.

Astfel, încheierea Primului RăzboiMondial a avut loc în anul 1919,chiar dacă cele mai multe comemo-rări se concentrează asupra armistiŃiu -lui din noiembrie 1918.

Un conflict cum nu se maivăzuse până atunci

Între 28 iulie 1914 şi 11 noiembrie1918, mai mult de 70 de milioane demilitari au fost mobilizaŃi, iar 15 mili -oane de oameni au fost ucişi. MulŃişi-au pierdut viaŃa în spatele liniilorfrontului, datorită lipsei resurselor debază - mâncare, căldură sau combus -

tibil, mobilizate cu prioritate pentrualimentarea armatelor. Şi genocidul co -mis sub acoperirea războaielor civilea îngroşat numărul victimelor.

În cei peste patru ani de război,Germania a pierdut 15,1% din popu-laŃia masculină activă, Austria şiUngaria au pierdut 17,1%, iar FranŃa,10,5%. 750.000 de civili au murit defoame în Germania din cauza blo-cadei impuse de britanici.

Nici un conflict anterior nu impli-case un număr atât de mare de mili -tari. La final, războiul devenise al doileaconflict pe lista celor mai sângeroasenotate de istorie, pentru ca douazeci deani mai târziu cel de-al Doilea RăzboiMondial va face şi mai multe victime.

În Primul Război Mondial au avutloc şi primele bombardamente aerienedin istorie, iar în jur de 5% din tota -lul victimelor de război au fost civili.În al Doilea Război Mondial procen-tul acestora crescuse la 50%.

Sfârşitul imperiilor şi naştereaunei noi Europe

Nici un alt conflict nu a avut unimpact atât de dramatic asupra infăŃi -şării Europei. Harta continentului a su -ferit schimbări profunde după ce abso-lutismul monarhic a încetat să maiexiste. Patru imperii s-au prăbuşit -cel German, Austro-Ungar, Otoman şiRus - iar dinastiile care le-au condus,Hohenzollern, Habsburg, Otoman şiRomanov, au căzut şi ele.

Căderea Imperiului Otoman a pa -vat însă calea spre democraŃia modernăşi laicizarea statului succesor, Turcia.De asemenea, în Europa Centrală aufost înfiinŃate state noi, ca Cehoslo -vacia, Iugoslavia, Ungaria şi Austria,iar Polonia a devenit din nou indepen -

dentă după mai mult de 100 de ani.Rusia a devenit Uniunea Sovietică şi apierdut Finlanda, Letonia, Lituania şi Esto-nia, care au devenit state independente.

Ideea autodeterminării care circulaprin Europa şi destrămarea ImperiuluiRus făcuse deja posibilă unirea Ro -mâniei cu Basarabia, iar după înche -ierea Primului Război Mondial şi des -trămarea imperiului Austro-Ungar, Re-gatul României a recuperat şi Transil-vania, ceea ce a dus la Marea Unirede la 1 decembrie 1918.

În 1919 puterile aliate au stabilitfrontierele României cu Ungaria şi Re -gatul Sârbo-Croato-Sloven, iar în 1920,prin tratatul de pace de la Trianon,Ungaria recunoaşte frontierele sale cuRomânia. SuprafaŃa şi populaŃia Româ -niei se dubla astfel, România Mareajungând atunci a şasea Ńară de pe con -tinent şi a două din Europa Centrală.

Dacă Ńările mici ieşeau de sub sub-jugarea imperiilor şi îşi vedeau visulcu ochii, nu acelaşi lucru s-a întâmplatşi cu invinşii. CondiŃiile păcii impusede AliaŃi şi eşecul de a rezolva crizelepostbelice a contribuit, însă, la ascen -siunea fascismului în Italia, a nazis-mului în Germania şi la izbucnirea celuide-al Doilea Război Mondial, care nua fost decât o izbucnire provocată denemulŃumirile lasate de Marile Puteriîn urma lor în Germania.

Terminarea războiului şi prăbu -şirea dinastiei Romanovilor în Rusiaa marcat şi RevoluŃia Bolşevică, careavea să inspire ulterior revoluŃii co -muniste în diferite Ńări, precum Chinasau Cuba. Rezultatul a constat în 70de ani de comunism în Europa deEst şi împărŃirea continentului timpde aproape o jumătate de secol însfere de influenŃă.

master. Iosif Cristian VLAD, ULBS

TINERI CERCET~TORI2 VINERI 6 DECEMBRIE 2013

urmare din pagina 1Potrivit unor studii care aparŃin

Banci Mondiale, 1,3 miliarde de lo -cuitori, adică aproape un sfert dinpopulaŃia planetei, trăiesc sub pragulextrem al sărăciei, adică cu mai puŃinde 1,25 de dolari pe zi.Reducerea dela 1,9 miliarde de oameni care trăiau,în 1981, în condiŃii de sărăcie extre -mă, la 1,3 miliarde, câŃi erau în 2008în această situaŃie, este semnificativă,mai ales în condiŃiile în care popula -Ńia a înregistrat un spor remarcabil,apropiindu-se la acea dată de cifra de7 miliarde (această cifră a fost stinsăşi depăşită la începutul anului 2012).Şi rata sărăciei extreme (adică a po -pu laŃiei care trăieşte cu mai puŃin de1,25 de dolari pe zi) s-a redus de la52,2 %, cât era în 1981, la 22,4 %,cât era în 2008. Şi probabil că ten -dinŃa aceasta se menŃine.

Cele mai semnificative rezultate pri -vind reducerea ratei sărăciei extremeau fost realizate în Asia de Est, îndeo -sebi pe spezele Chinei, care a reuşitperformanŃe economice semnificative.În 2008, rata sărăciei extreme în aceas -tă zonă era de 14,3%, ceea ce repre -zenta 284 de milioane de oameni, întimp ce, în 1981, această rată era de77,2 %, reprezentând peste un mili -ard de oameni. Desigur, aceste re -duceri substanŃiale se datoresc mira-colului chinezesc. Pentru că, în Africasub-sahariană, rata sărăciei extreme,pentru aceeaşi perioadă, s-a redusdoar cu 4 procente (de la 51,5% la

47,5%), populaŃia din zonă cunos -când o creştere de la 204, 9 mili -oane la 386 milioane locuitori.

Pragul sărăciei extreme (1,25 do -lari) este, totuşi foarte jos, în condiŃi-ile în care inflaŃia a crescut, preŃurileau explodat etc. Dacă, spre exemplu,acest prag s-ar situa la 2 dolari pezi pentru un locuitor, ceea ce ni separe a fi foarte firesc în condiŃiile încare monedele, chiar şi cele de cir-culaŃie internaŃională se degradeazăpe zi ce trece, atunci numărul celorcare trăiesc sub acest prag ar fi de2,5 miliarde, reprezentând 43% din po-pulaŃia globului. Probabil că numărulpersoanelor sărace este mult mai mare,întrucât sărăcie nu înseamnă doarlipsa banilor, ci toate efectele pe carele produce aceasta (lipsă de educa -Ńie, creşterea infracŃionalităŃii, creştereanumărului persoanelor cu afecŃiunicongenitale grave, creşterea morali -tăŃii etc.)

A zecea parte din populaŃia lumiideŃine 83 % din bogăŃia ei. Celelaltenouă zecimi deŃin… restul, adică 17%din avuŃia planetei. America de Nordşi Europa deŃin, împreună, 60 % dinbogăŃia lumii.BogăŃia mondială, înanul 2010, se estima la: 194.000 demiliarde de dolari,potrivit unui raportal Credit Suisse (4,4 miliarde de do -lari revin adulŃilor, adică 43.800 do -lari pe individ).

La polul opus, jumătate dintre in -divizii cei mai săraci deŃin doar 1%din patrimoniu, iar 20% din popula -Ńie nu deŃine mai mult de 672 dolari.

RepartiŃia bogăŃiei pe regiuni:- America de Nord şi Europa: 62%din patrimoniul monetar mondial;

- Asia-Pacific (fără India şi China): 22%;- China: 8,5%;- India şi alte Ńări emergente: 2%;- Africa: 1% din patrimoniul mo ne tarmondial.

Aceleaşi discrepanŃe se menŃin şila repartiŃia bogăŃiei medie pe locui -tor (adult):- În America de Nord şi în Europa deVest, precum şi în unele Ńări asiaticefoarte bogate: peste 100.000 de dolari;- În Africa: 5.000 de dolari.

Aceste disparităŃi există în fiecareregiune.Ele se perpetuează de secole,iar marile crize, războaiele şi nenoroci -rile care s-au abătut asupra planeteisau anumitor regiuni nu au schimbatîn mod esenŃial această realitate.

În ElveŃia, spre exemplu, bogăŃiamedie pe persoană adultă este de372.700 dolari. Statele Unite sunt pelocul 7, înapoia Suediei şi FranŃei carese află pe locul 5 cu un patrimoniumediu de 255.156 dolari.

Numărul de milionari:- Statele Unite: mai mult de 10 mili -oane de milionari;- Japonia şi FranŃa: în jur de câte 2milioane fiecare; - Marea Britanie: 1,2 milioane;- Germania: 1 milion;

Cei mai mulŃi, adică 40% dintremi lionarii lumii, se află în SUA.

În aceste condiŃii, securitatea eco-nomică şi financiară a persoanei – şichiar a familiei – devine dependentăde mai multe variabile, unele greu deînŃeles, şi, din această cauză, foarteflexibilă, întrucât gradul de incertitu-dine creşte, iar probabilitatea ca fie -care să ajungă mai jos de pragul să -răciei şi chiar în zona sărăciei ex -

treme devine din ce în ce mai mare.Oricum, sărăcia este invers propor -Ńională cu stabilitatea economică aunui stat, cu calitatea politicilor eco-nomice, cu tehnologia, cu gândirea şiinteligenŃa politică şi economică afie căruia, dar şi a decidenŃilor strate-gici. Dacă statul este prost guvernat,iar politicile economice, financiare, edu -caŃionale, sociale şi managementulaferent sunt precare, nesigure, aservi-te, lipsite de coerenŃă, de claritate,inventivitate şi, mai ales, de cunoaş -tere sau de formularea corectă ainteresului naŃional, a interesului na -Ńional vital, Ńara sărăceşte, gradul deinsecuritate creşte, populaŃia este ne -mulŃumită, investitorii strategici seîn depărtează, corupŃia creşte, investi-torii şi bogaŃii autohtoni speculează,proiectele economice – cele care exis-tă – eşuează, specialiştii emigrează,creierele evadează spre locurile undepot fi mai bine valorificate, dar şimai bine plătite.

Aceste sunt realităŃi care confirmăcă, într-o economia de piaŃă, trebuiesă faci în aşa fel încât cetăŃenii săaibă locuri de muncă şi câştiguri caresă-i scoată din zona sărăciei. Or acestobiectiv extrem de dificil nu se poaterealiza fără a asigura oamenilor con -diŃiile de sănătate, de viaŃă şi de mun-că necesare, precum şi câştigurile decare au nevoie pentru a trăi decent.În caz contrar, Ńara se prăbuşeşte.

Nu atât sărăcia, cât sărăcirea creea -ză principalii suporŃi ai conflictuali tăŃiisociale endogene, specifică socie tăŃiiomeneşti partajată în bogaŃi şi săraci.Uneori, vina principală a generăriiconflictualităŃii lumii este considerată

ca aparŃinând în exclusivitate păturiisărace, întrucât săracii sunt cei careaspiră, aproape prin orice mijloace, labogăŃie, şi nu bogaŃii la sărăcie. Niciun bogat nu doreşte să devină sărac,dar orice sărac doreşte să devină bo -gat, să aibă acces nelimitat la bună -stare. Cei mai mulŃi dintre săracii carenu-şi acceptă sărăcia ca pe un dat,ci o consideră un efect al presiuniibogăŃiei, sunt convinşi că sărăcia lorse datorează în exclusivitate sau în ceamai mare parte lăcomiei bogaŃilor,re gulilor pe care ei le impun, cauzasărăciei fiind bogăŃia şi nu sărăciaînsăşi, adică cea pe spezele căreia seîntreŃine bogăŃia, şi care nu se repro-duce pe sine decât sub presiuneabogăŃiei. Sărăcia este, deci, o accep-tanŃă forŃată, este partea din submer-siune a unui aisberg, din care seconsideră că nu contează decât ceeace se vede la suprafaŃă, adică bogă -Ńia. AlŃi săraci îşi vor accepta ca peun dat propria condiŃie şi vor încer-ca să supravieŃuiască. Dealtfel, aşacum rezultă din statistici, se pare că,la nivel mondial, procentul sărăcieiextreme – adică cel al populaŃiei caretrăieşte cu mai puŃin de 1,25 dolaripe zi, este în scădere, în timp ce pro-centul averilor celor care se situeazăla polul bogăŃiei extreme creşte. Cau -zele revoltei ca şi cele ale lipsei re -voltei, nu sunt doar în bogăŃie şisărăcie – deşi suportul conflictuali -tăŃii endogene aici se află –, ci maiales în efectele sărăcirii populaŃiilor,adică în discriminare şi în noile formede exploatare, în umilire, în neac-ceptarea (de către toŃi) a condiŃiei şistratificării, în negarea acestora.

master. Ştefan ROTARU, ULBS

Potenta]i/mizeri: fractur@ cu efecte letale– de la o „fericire interzis@” la o „fericire posibil@” –

Berlin, 1918 - 1919 degringoladă politică.

3VINERI 6 DECEMBRIE 2013 TURISM

urmare din pagina 1La mijlocul lunii noiembrie (14-

17), s-a desfăşurat la Bucureşti ediŃiade toamnă a Târgului de Turism dinRomânia, în aceeaşi perioadă avândloc la Bran „The 4 th InternationalConference on Tourism-Contemporaryapproaches and challenges of tou -rism sustainability”, organizată de Fa -cultatea de ComerŃ din cadrul ASE, lacare am participat cu lucrarea: ”Eva lua -rea gradului de înŃelegere a concepte -l or de «eco-pensiune agroturistică» şi«sat verde» în Mărginimea Sibiu lui”.

Luna s-a încheiat cu un evenimentimportant pentru turismul de busi-ness, EIBTM, care a avut loc pentrual doilea an consecutiv la Barcelona,între 19 şi 21 noiembrie. Tot lasfârşitul lunii noiembrie a avut loc şivizita delegaŃei chineze la Bucureşti,ceea ce poate determina o creştereîn viitor a colaborării dintre celedouă Ńări şi în domeniul turismului.

ImportanŃa economică a turismu-lui la nivel mondial se reflectă şi înfaptul că acest sector reprezintă 9%din PIB-ul mondial total, adăugândefectele directe, indirecte şi induse. Înprezent, unul din 11 locuri de muncăla nivel mondial sunt ocupate în dome-niul turismului şi serviciilor adiacente.

Conform OMT, sosirile de turişti in -ternaŃionali în întreaga lume au depă -şit pentru prima dată în istoria sa unmiliard de persoane în anul 2012. Astfel,un total de 1,035 mili arde de turişti autrecut graniŃele, comparativ cu cele995 de milioane din anul 2011.

Regiunile Asia şi Pacific au înre -gistrat cea mai mare creştere, cu 7%a numărului de sosiri turistice, fiindurmate de Africa (+6%), America(+4%) şi Europa (+3%).

Creşterea veniturilor din turismulinternaŃional cu 4% în termeni reali,a fost similară creşterii numărului desosiri turistice în anul 2012 compa -rativ cu anul precedent.

În anul 2012, călătoriile de vacanŃă,recreere şi alte tipuri de petrecere atimpului liber au reprezentat puŃinpeste jumătate din numărul total desosiri turistice internaŃionale, respec-tiv 52% din total sau 536 de mili -oane de sosiri.

Aproximativ 14% din turiştii inter-naŃionali au indicat că au călătoritdin motive de afaceri sau profesio -nale şi 27% au făcut acest lucru dinalte motive, cum ar fi vizitarea rude-lor şi prietenilor, motive religioase saude pelerinaj, îngrijirea sănătăŃii etc.

Potrivit Euromonitor International,China a fost în 2012, ca mărime, apatra piaŃă emitentă de turişti inter-naŃionali, urmând ca în anul 2017 sădevină cea mai mare piaŃă de pe pla -netă, depăşind Germania. În prezent,turiştii chinezi preferă Asia şi StateleUnite, Hong Kong (cu 15 milioane deturişti chinezi) şi Macao (cu aproapeopt milioane) fiind destinaŃiile prefera -te de către aceştia.

În afară de gustul turiştilor chinezipentru cumpărături şi jocuri de no -roc, o mare importanŃă în alegereadestinaŃiei au proximitatea geografică,accesibilitatea economică şi fără ba -riere de limbă.

Pe locurile următoare se situeazăCoreea de Sud (3,3 milioane şi ocreştere de 55%), Thailanda (2,8 mi -lioane de turişti chinezi şi o creşterede 62%), Taiwan (2,5 milioane), Sin -gapore (2 milioane), USA (1,6 mili -oane), FranŃa (1,28 milioane), Fede -raŃia Rusă (830 mii), Germania (763mii), Australia (626 mii), Noua Zealan-dă, Italia cu 253 mii de turişti şi ocreştere de 12,9% în 2012 şi Marea

Britanie cu 206 mii de turişti şi ocreştere de 17,5%.

Marketing-ul şi condiŃiile de ca -zare sunt importante pentru a atrageturistul chinez dar, de asemenea, şiimplementarea unor cerinŃe simplepentru obŃinerea vizelor reprezintă ocondiŃie fundamentală.

Individual, destinaŃiile europene mo-difică, de asemenea, politicile lor deobŃinere a vizelor pentru turiştii chi -nezi. Germania şi FranŃa au deschisîn toamna anului 2012 un centrucomun pentru accelerarea procesăriicererilor de viză. Şi Marea Britanie,care a fost criticată uneori pentrumenŃinerea unor proceduri compli-cate de obŃinere a vizei, a început în2012 procesul de simplificare a aces-tora pentru turiştii chinezi. Thailanda,de exemplu, negociază cu China oeliminare bilaterală a vizelor, care arputea fi aplicată curând.

Turiştii chinezi călătoresc tot maimult în mod independent. Imagineade grupuri mari de vizitatori din Chi -na care a devenit atât de populară,este pe punctul de dispariŃie.

China este una din marile pieŃeemitente de turism, cu cel mai marepotenŃial de creştere pentru următoriiani. Majoritatea Ńărilor care primesc tu-rişti chinezi sunt conştiente de aceastăcircumstanŃă, iar companiile încearcăsă-şi adapteze oferta la nevoile lor,Ńinând cont însă, de schimbările careau loc în tendinŃele de călătorie.

Una dintre cele mai noi tendinŃeeste reprezentată de interesul chine -zilor tot mai mare de a călători înmod independent, departe de marilegrupuri care i-au făcut atât de popu -lari în multe oraşe. Conform Studiu -lui InternaŃional despre Turistul Chi -nez, 62% dintre aceştia preferă săcălătorească singuri.

Marea majoritate a turiştilor inde-pendenŃi chinezi sunt tineri, aproxima -tiv 75% au între 25 şi 44 de ani. Deobicei, ei au un nivel ridicat de edu-caŃie şi destinaŃia lor de vacanŃă esteîn general Thailanda.

OrganizaŃia Mondială a Turismului(OMT) a anunŃat că Germania şi SUAau fost depăşite de China în anul2012 în ceea ce priveşte poziŃia do -minantă pe piaŃa Ńărilor emiŃătoare la

nivel mondial, pentru volumul de chel-tuieli totale făcute de călătorii săi înstrăinătate, aşa cum se desprinde dindatele furnizate acum două săptămânila Londra în cadrul târgului WorldTravel M arket. Astfel, turiştii chinezicare au călătorit în străinătate anultrecut au cheltuit în total 79,4 mili -arde de euro.

În prima jumătate a anului 2013cheltuielile totale ale călătorilor chineziîn străinătate acumulează o creşterede 30,6% faŃă de perioada similară aanului 2012.

Alte pieŃe care au înregistrat o creş-tere remarcabilă în prima jumătate aanului 2013, sunt Rusia (+28%), Bra -zilia (+14%) şi Belgia (+24%). Celepatru mari Ńări emitente europene

arată o evoluŃie mult mai modestă înceea ce priveşte cheltuielile de turismîn aceeaşi perioadă: Germania (+0,4%),Marea Britanie (+1,9%), FranŃa (+1,6%)şi Italia (-2,6%).

OMT, Euromonitor, IPK Internatio -nal şi PhoCusWright sunt doar câte-va dintre entităŃile care îşi concen-trează o bună parte din studii pepiaŃa chineză.

Potritivit datelor oferite de Insti -tutul NaŃional de Statistică (INSS),peste 21.000 de turişti chinezi auvizitat România în perioada ianuarie-august 2013. Cei mai multi turiştichinezi îi găsim în Bucureşti şi mari -le oraşe, o mare parte din ei fiindturişti de business.

ANAT şi alte organisme oficiale

din România au încheiat un acord decolaborare cu China pentru turiştii chi-nezi care doresc să vină în România.

Companiile de turism din Ńara noas-tră, pentru a atrage un număr sporitde turişti chinezi, ar trebui să facăinvestiŃii pentru a-şi transforma afa -cerea în “chinese friendly”, oferindservicii adaptate acestei pieŃe şi înlimba chineză. Pe de altă parte, înce-tinirea ritmului de creştere econo -mică în China din ultima perioadă nuva opri creşterea apetitului pentrucălătorii a chinezilor. Este de aştep-tat ca în 2017 piaŃa chineză să de -vină principala piaŃă emitentă de tu -rism din lume, în condiŃiile în careChina îşi va dubla rezervările on-linepână în 2015.

În prezent, Uniunea Europeană lu -crează la implementarea unor cerinŃemai simple pentru obŃinerea vizelorpentru turiştii chinezi. Deşi încă nusuntem în Schengen, guvernul Ro -mâ niei poate face eforturi pentru ase alătura acestui demers.

Unii dintre specialiştii noştri de tu -rism au afirmat că i-am putea atragepe chinezi cu “fantoma lui Ceaşescu”,un bun prieten al guvernului comu-nist chinez. Mai sunt şi oportunităŃilede afaceri din România, la care atât gu -verul chinez cât şi marile companii dinChina sunt atente, lucru demonstratşi de recenta vizită la Bucureşti a im -portantei delegaŃii chineze. Marea majo-ritate a chinezilor nu stiu însă că exis-tă în Europa o Ńară cu numele Româ-nia şi nu au auzit niciodată de Ceau -şescu, mulŃi dintre ei călătoresc doar dindorinŃa de a cunoaşte noi destinaŃii.

Cel mai uşor şi cu costurile celemai mici este să aducem tineri chi -nezi în universităŃile noastre, aceştitineri sunt turiştii de mâine care potface o importantă promovare a Ro -mâniei în Ńara lor şi, de ce nu, aSibiului ca destinaŃie turistică, avândîn vedere colaborarea care există deani buni în cadrul UniversităŃii “Lu -cian Blaga”.

La aceasta putem adăuga prezenŃala târgurile de turism din China şiîncheierea de acorduri cu turopera-torii şi agenŃiile de turism din Chinapentru a aduce turişti în staŃiunilenoastre balneare sau montane.

Virgil NICULA

Lumea cu ochii pe pia]a de turism din China

ISTORIE {I ACTUALITATE ECONOMIC~ VINERI 6 DECEMBRIE 20134

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1Este suficient să vorbim de «eco -

nomie dirijată» pentru a presupuneexistenŃa unui suprem dictator (înacest sens nu sunt de acord cu Bain-ville-n.n.). Este deci din «prea mult»,dar şi din «prea puŃin» că survin dic -taturile. Că sunt de dreapta sau destânga, şi sunt mai adesea de stân-ga decât de dreapta (iar putem dis-cuta, n.n.), dictaturile conŃin în eleme reu o mare parte de necunoscut.Este bine să facem «economie» la ele,ceea ce înseamnă să nu avem nevoiede ele sau să nu cădem în ele fărăsă o ştim”. Şi încă: „Eckermann (unprestigios om de cultură german,n.n.) îl întreba într-o zi pe Goethedacă umanitatea va vedea vreodatăsfârşitul războaielor. «Da, i-a răspunsOlimpianul din Weimar, cu condiŃiaca guvernele să fie mereu inteligente,iar popoarele mereu rezonabile». Spu-nem acelaşi lucru, afirmă J. Bainville,despre dictaturi. Ne vom dispensa deele cu aceeaşi condiŃie. Dar bunele gu -vernări sunt rare. Iar Voltaire (puŃincaustic, dar fără a exagera prea mult,n.n.), ne spunea că cea mai mareparte a genului uman a fost şi va fimereu imbecilă”. Şi atunci?

L-am amintit pe J. Bainville deoa -rece astăzi avem de-a-face nu numaicu dictaturi politice, reflectând pe de -plin spusele sale şi ale marelui Volta -ire – de obicei, adăugăm noi, în dic-taturi se clamează adeseori „fericire”pentru cei împotriva cărora s-au în -dreptat şi se îndreaptă mijlocit sau ne -mijlocit, aproape me reu, dictaturile, adicămai ales contra oamenilor „medii” şinecăjiŃi, se cla mea ză, aşadar, fast, em-fază, „străluciri” de tipul „Tout est pourle mieux dans le meilleure du mondepossible” („Totul este pentru minunatîn cea mai bună lume posibilă”). Ci şi,deoarece astăzi avem de-a-face, cu ace-leaşi efecte finale, şi cu o anume „dic-tatură a pieŃe lor”. Avem astăzi de-a-face şi cu o anume „dictatură a unuianumit tip de cultură”, de regulă odictatură adiacentă dictaturii politicesau a pieŃelor, etc.

EvoluŃia politică dar şi economi că

a României, în anii mai ales de di -nainte, dar, ceva, şi de după 1989,o demonstrează cu priso sinŃă. Îndeob-şte, dictaturile la noi – să ne referimdoar la „Cele trei dictaturi” (regală, le -gionară şi antonesciană) – examinateîn volumul său cu acelaşi nume decătre comunistul cultivat, fiu de micmoşier şi cu un doctorat la Leipzig,LucreŃiu Pătrăşcanu, să ne re ferimapoi la dictatura comunistă (in tere -santul, inteligentul şi mult intuiti vulmare epigramist şi rafinat scriitor Păs-torel Teodoreanu scria la apariŃia căr -Ńii amintite a lui Pătrăşcanu: „În car teata am constatat/ Că zvârli-n dicta turicu piatra/ În timp ce „blând” şi „de mo -crat”/ Ne-o pregăteşti pe cea de-apatra”), dar şi la un tip actual de dic -tatură, este drept, relativă, mai timidă,a „şmecherilor” şi corupŃilor, demons -

trată şi apărată cu mij loace uneorinespecifice printre care şi o anumejustiŃie „selectivă” – dictaturile la noi,deci, de mai de demult şi până lacea, se pare, mai de acum, au fostşi sunt însoŃite, după caz, de „spec ta-co le de operetă”. De „spectacole bufe”,de cinism, de minciuni sfruntate, dedemagogie, de furt şi corupŃie, de cum-părare de „drepturi litigioase” care serezolvă rapid dacă ajung în mâna cuitrebuie, de „poleială”, de grotesc, de„spectacole” oratorice penibile (au in -tervenit şi in tervin mai ales acum omass-media şi mai ales televiziunile,atotstăpânitoa re, deloc arareori subor-donate comanditarilor), etc.

... Dar nu despre România – unde,faŃă de alŃii, lucrurile, totuşi, nu au statşi nu stau atât de rău – vom aminticu precădere în rându rile de faŃă...

Iată, relativ recent, pe 11 septembrie,nu am comemorat doar 12 ani de laatentatele din Statele Uni te (unii le-au denumit cinice, gândin du-se şi laco mentariile legate de Pearl-Harbour),soldate, printre altele, cu mii de morŃişi pră buşirea „Turnurilor Gemene” laNew York. Ci, am come morat şipatru de cenii de la lovitura de statdin Chile (un veritabil putch militar),instrumen tată – s-a afir mat, adeseori,chiar de către cercetători vestici deprestigiu – şi de către servicii spe cia-le din afară, în speŃă ame ricane carenu puteau accepta o altă „Cubă” – şifinalizată cu oprirea vio lentă, sânge -roasă, a „ex perienŃei căii chi liene spresocialism”. Cale con dusă de către unom politic notabil, cinstit, reformatorde tipul socialist moderat şi cu o vi -ziune economică interesantă, el şi con -silierii săi. Mă refer la Salvador Allen-de. Ce s-a întâmplat atunci, cum evo -lua Ńara, Chile, „al cărei nume provine,potrivit abatelui Molina, de la denu-mirea unei păsări în limba mapuche,potrivit cro nicarului spaniol din seco -lul al XVII-lea, Diego de Rosales, dela numele şefului tribului pacunchenumit Tili sau, potrivit altor teorii, dela cuvântul mapuche „chili”, însem-nând unde se termină pământul, poateadân cul pă mântului (vezi Wikipedia,dar şi La rousse), etc.? Ce „i-a supărat”oare atât de rău pe cei care au cau -Ńionat şi instigat, „acoperită” polivalent,o astfel de lovitură de stat care aadus la putere un dictator nemilos şi„terminator” cu orice fel de adversaral său, cultivator consecvent al „culturiibaio netei”, înfricoşătoare, un individ crudşi sângeros, omo rând mii şi mii de oa -meni, respectiv generalul Augusto UgartePi nochet? Şi care a pus ulterior Ńarasa în faŃa unui proces îndelungat, alcrimelor abomi nabile comise de el îm-potriva propriu lui său popor, processoldat, pe de plin demonstrat juri dic,cu con dam narea sa la moarte?

Nu de mult, revista franceză „L'His-toire”, numărul 391, aferent lunii sep-tembrie 2013, consacra un ampludosar (grupaj de articole) răspunsurilorla asemenea întrebări. Dosarul estesemnat de importanŃi istorici şi socio -

logi francezi, cei mai mulŃi profesori,precum Gilles Bataillon („11 septembrie1973, anatomia unei lovituri de stat”,dar şi „Salvador Allende, un notabil alRepublicii”), Patricio Guzman, FrançoisNicoullaud („Salvarea la ambasadă”),Alfredo Riquelme Segovia („Dictaturalui Pinochet”), Claudia Hilb („Chile înfaŃa crimelor lui Pinochet”), etc. Suntexaminări desfăşurate pe mai multedecenii, chiar secole, care urmărescsă-i afle locul preşedintelui socialistmoderat Salvador Allende în evoluŃiaatât de frumoasei Ńări din America deSud care este Chile, care urmăresc să-iafle locul generalului criminal AugustoPinochet. Care urmăresc să afle şi săreleve ce a fost pe urmă şi care suntperspectivele Ńării astăzi şi pe mai târziu.

Sigur că o amplă analiză a proble -melor economice ca atare nu puteasă lipsească dintr-un asemenea demers:în ce stadiu al dezvoltării se afla Chileatunci când Allende a devenit preşedin -te prin vot democratic, ce reformeeconomice a conceput şi aplicat sauurma să aplice, ce s-a întâmplat dinpunct de vedere economic în vremealui Pinochet, dar şi după aceea. Utili -zând acest dosar, dar fiind şi cunos -cător al fenomenului economic argen -tinian, fenomen cu reverberaŃii eco-nomice pe întreaga Americă de Sud.Fiind cercetător al fenomenului sud-american, cunoscând ideile, tezele, con-cepŃiile economice ale unor mari eco-nomişti şi sociologi din Ńările acestuicontinent de esenŃă latină (Josua deCastro, Raul Prebisch, Celso Furtado,etc.). Cunoscând lucrările marilor pro-fesori economişti europeni FrançoisPerroux, Jacques Marseille, dar şi pecele ale românilor Mihai Manoilescu,N.N. Constantinescu, Ivanciu Nicolae-Văleanu, Iulian Văcărel, lucrări ale ame-ricanilor Milton Friedman sau GarryBecker. Având contacte şi discuŃii lamari Congrese InternaŃionale de Eco -nomie şi Istorie Economică, dar şi laalte reuniuni, cu nu puŃini profesorişi cercetători din America de Sud (depildă Felipe Tudela, vezi „America La -tină, laborator al Istoriei Economice.Liberalismul şi tirania la picioareleCordilierilor. ReacŃia homeostatică. Eli -

Dan POPESCU

Secven]e din istoria }i actualitatea dictaturilorChile, septembrie 1973 }i reverbera]ii

Lumea de ieri, de ast@zi, de mâine

Salvador Allende

În 26 februarie 1964, creştinul-democrat Eduardo Frei, ales preşedinte sub egida“RevoluŃia în libertate”, este aclamat de mulŃime la Santiago de Chile.

VINERI 6 DECEMBRIE 2013 5

c my bc my b

c my b

ISTORIE {I ACTUALITATE ECONOMIC~

c my b

Secven]e din istoria }i actualitatea dictaturilorChile, septembrie 1973 }i reverbera]ii

tele providenŃiale”, vezi discuŃiile noas-tre în Curierul NaŃional Magazin, 1994).Având, totodată, alte studii proprii(vezi, de pildă Dan Popescu, Iceber -gul, sec venŃe din epopeea dezvoltării,capitolul „Anzii în flăcări”, „Si mon Bo-livar, El Libertador”, Edit. Alba tros, Bu-cu reşti, iunie 1990, volum Ńi nut a proa -pe 2 ani la „cenzură”, vezi şi stu diulmeu mai amplu, documen tat şi la faŃalo cului, „Peronismul: bio gra fia unei doc-trine”, „Transilvania”, nr. 1/2013, darşi comunicarea res pec tivă la Aca -demia de Studii Eco nomice a Moldo -vei, Chi şinău, sep tembrie 2011), ne vomre feri şi noi la momentul nu doar chi -lian, ci cu ample şi serioase reverbera-Ńii mondiale, sep tembrie 1973. Şi la cea urmat după aceea. În Chile, dar şiecouri, fapte, semnificaŃii în lume.

Aşadar, Chile. O lungă fâşie de pă -mânt pe verticală, de la nord la sudde 4200 km, dar pe lăŃime doar 175km. łară situaŃă în America de Sud(America Latină), cu limba oficialăspaniola, cu o suprafaŃă (756.626 km

pătraŃi), mai mult decât triplă compa -rativ cu cea a României, dar cu o po pu-laŃie puŃin mai mică decât a noastră– respectiv ceva peste 17,25 milioa nelocuitori. Capitala, un oraş frumos cuun nume frumos, Santiago de Chile, iarla Valparaiso, un alt oraş minunat, portde referinŃă la Pacific, îşi Ńine şedin -Ńele Congresul NaŃional. Se învecineazăcu Peru, la nord, cu Bolivia, la nord-est,şi Argentina, la sud. În rest, apă, ocean,cel mai mult oceanul Pacific. Locuităde diverse triburi indigene încă dinepoca precolumbiană – incaşii, mapuche,chonos, tamanas, onas, etc. – Chileeste Ńara, locul unde a pus primul pi -ciorul marele explorator euro pean Fer -nando Magellan, în 1520. În cet, încet,apoi, Chile a fost colonizată de spani -oli, rămânând însă o serie de triburinestăpânite de aceş tia. „Căpi tanatul ge -neral Chile” devenise colonia extremăsudică a Imperiului Spaniol. În 1810,însă, un grup de creoli şi o burghezienaŃională emergentă, ofiŃeri viteji şiambiŃioşi, au constituit o juntă, iniŃiindun proces de autodeterminare faŃă deSpania. Au izbândit. A apărut, dar, „Ve -chea Patrie” pe osatura că reia – osa-

tură, politică, economi că şi so cială –s-a constituit apoi statul Chile de ierişi de astăzi, Republică parlamentară.

... În Chile economia a evoluatodată cu descoperirea şi exploatareaunor zăcăminte minerale – cupru, sal -petru, etc. – şi amplificarea schimbu -rilor comerciale realizate mult timp, esen-Ńial, prin portul Valparaiso. Au crescutsensibil agricultura, s-au dezvoltat creş-terea vitelor, exportul fructelor, pisci-cultura, industriile, industria de con-sum, sectorul terŃiar de care am amin-tit, mai recent sectorul cuaternar, ş.a.Este drept, multe decenii profilul eco-nomic al Republicii Chile a fost şieste, încă, dat de exportul de materiiprime, dar şi de unele importuri ast-fel, principalii clienŃi fiind Uniu nea Eu -ropeană, Statele Unite, Coreea de Sud,China, ş.a. łara, care, acum, face partedin APEC (Tratatul łărilor Pacificului)şi din MERCOSUR (Tratatul de LiberSchimb al łărilor din America de Sud),are şi un turism dezvoltat: arhi tecturăincaşă, munŃii Anzi, Insula Paştelui,etc. Cu numeroase dictaturi ce s-ausuccedat vreme de peste 150 de ani,cu un trecut economic ce a cunos-

cut nu o dată secvenŃe dezastruoase,nu doar din cauza şansei ci mai alesa unei democraŃii relativ recente şi aunui sistem economic deschis cătrelume, cu profit naŃional şi social de -loc de neglijat, Chile de astăzi are oeconomie emergentă, în progres evi-dent, reuşind în ultimii 15 ani, potri -vit unor cifre validate, să re ducă dedouă ori nivelul sărăciei. Ceea ce nua fost şi nu este deloc puŃin.

... Istoria economică, socială, poli -tică a acestei Ńări, precum cea a mul-tor Ńări din America Latină, a fost des-tul de frământată. Un stat bogat, cuoameni capabili, dar care a atras multeinterese. Nu o dată, cele naŃionale cucele internaŃionale au fost cu greu con-cubinate. Sau nu au fost... Oricum,însă, „liniile mari” mergeau spre bine.În 1925, o ConstituŃie instituie, pentruprima oară în Chile, drepturi socialeşi promulgă separarea bisericii de stat.Apoi, după patru ani (1927 – 1931)de dictatură a colonelului Ibanez, serestabileşte regimul democratic. În1933 în Chile i-a naştere un partid so-cialist, din care făcea parte viitorul pre-şedinte Salvador Allende... În 1964,

democratul creştin Eduardo Frei Mon-talva este ales preşedinte pe baza unuiprogram intitulat „RevoluŃia în libertate”.Nu erau doar cuvinte... Sunt, apoi, maimulte revolte ale unor ofiŃeri apropiaŃide extrema-dreaptă, desigur, ca maimereu în America de Sud şi nu doar,stimulate într-un fel sau altul de cătreinterese economice. Iar, în 1970, esteales, în mod democratic, preşedinteSalvador Allende, care va forma, în 3noiembrie, primul Guvern de UnitatePopulară, fiind antamat de către exe -cutivul respectiv un important pro-gram de reforme cu finalităŃi însem-nate în social...

Dar care era situaŃia economiei chi -liene atunci când Allende a devenitpreşedinte? Cum a evoluat aceastăsituaŃie pe parcursul preşedenŃiei sale(un reper astfel ar fi şi faptul că în4 martie 1973, Uniunea Populară a ob -Ńinut la legislative 43,9% din voturi)?Care au fost motivele putch-ului carel-au răsturnat pe Allende în 11 sep-tembrie 1973 şi cum? Ce a urmatapoi? Iată întrebări la care vom în -cerca să răspundem.

(va urma)

Aceşti însemnaŃi filosofi ai lumii aulăsat moştenire Europei principalelebaze ale economiei, ştiinŃei, metafizicii,artei, fiind supranumiŃi " inventatori aipoliticii " şi fiind cei care au înfiinŃatprimele instituŃii de învăŃământ supe-rior. Aici vreau să fac referire direc-tă la filosoful antic, grec, Platon, carea pus bazele filosofiei prin puternicemeditaŃii de esenŃe gnoseologice şimai ales meditaŃii cu privire la drep-tate, justiŃie şi legătura acestora cudivinitatea.

Platon s-a născut în anul 427 î. Hr.,într-o familie aristocrată, devenind unmare filosof al Greciei Antice, dis-cipol al lui Socrate şi dascăl al luiAristotel. A întemeiat prima instituŃiede învăŃământ superior "Academia dinAtena" unde a expus idei preluate dela discipolul sau în opere precum"Republica" şi "Legile". Tot aici l-acunoscut şi pe Aristotel, pe vremea

când acesta avea în jur de 20 de ani,şi deşi a devenit cel mai bun învăŃă-cel al său, anumite concepŃii contrareapărute între cei doi l-au determinatpe Platon să îl desconsidere pe Aris -totel drept urmaş în conducerea Aca -demiei; acesta din urmă fondându-şipropria şcoală numită "Liceu".

Aristotel s-a născut în anul 384 î.Hr., tatăl sau având ocupaŃia de medic.Era normal, deci, ca şi pe tânărulfilosof să îl atragă ştiinŃele naturii,cercetare ce a fost în discordanŃă cuconceptele lui Platon, acesta fiind maidegrabă atras de meditaŃia asupra di -vinului în dreptate, nu neapărat destudiul lumii materiale. Fiind conside -rat părintele logicii, Aristotel a scris omultitudine de opere, şi, deşi în ma -joritatea şi-a contrazis mult învăŃăto -rul, s-a raportat în permanenŃă la el şila teoriile platoniciene, iar opera la caremă voi raporta în mare, "Politica", facereferiri multiple la discursul platoni-cian din "Republica" şi "Legile".

Aceste opere menŃionate anterior

sunt cele care reflectă cel mai pro-fund teorii de natură economică şipolitică. De menŃionat este însă căacea perioadă surprinde şi o altă cate -gorie de gânditori, sofiştii, fiind diame-tral opuşi socraticilor (Xenofon, Platon,Aristotel). Ca şi concepte ce guvernauuniversul cognitiv al sofiştilor se remar-că emanciparea individului, prin intensi -ficarea comerŃului, renunŃarea la scla -vagism şi înăbuşirea autorităŃii statului.

Socraticii şi sofiştii se aflau înextreme conceptuale diferite, cei din-tâi considerând sclavia ca o instituŃienecesară, sau chiar ca o unealtă viea muncii, pe când sofiştii se opuneaucu rigoare acestui tip de subordonare,considerându-l nenatural şi inuman.

"Tare mi-e prieten Platon, dar maiprieten mi-e adevărul" (Aristotel, "EticaNicomahica"). Pe baza esenŃei surprin-să în acest citat vreau să fac referiredirectă la poziŃia filosofului şi savan-tului Aristotel în legătură cu dialo gurileplatoniciene. Desigur că au existat şiprincipii comune ale celor doi, şi chiar

comune cu Socrate, dar trebuie re -marcat că Aristotel, aproape în întrea -ga sa operă, a adus critici dure, darconstructive la adresa învăŃătorului său.

Un prim argument al completitu-dinii cognitive a celor trei filosofi so -cratici este opoziŃia faŃă de democra -Ńie. Se aprecia de către aceştia că le -gile, adevărul şi justiŃia sunt de origi -ne divină şi că un tradiŃionalism cunuanŃe de tip socialist ar duce multmai repede la îndeplinirea justiŃiei (cese socotea ca fiind provenită dintr-osferă supralumească), totul fiind ast-fel planificat, centralizat şi controlat,într-un puternic spirit conservator. Astfelproprietatea privată era subjugată dedeciziile statului, şi înlocuită cu ceacomună şi, în cea mai mare parte,cât se poate de egală.

Agricultura reprezenta, în percepŃiacelor doi, cea mai curată şi dreaptămuncă fizică, aceasta fiind în contra -dicŃie cu comerŃul, care, afirmau aceş-tia, "murdăreşte sufletul" individului.Cetatea, respectiv statul se dorea ast-

fel un stat agrar, cu o activitate con-trolată, închisă, condamnând la uni-son activitatea de comerŃ. Socraticii dezaprobau luxul, îmbogă -Ńirea, cumularea de avere, conside -rându-le nu un scop, ci un mijloccare duce la îndeplinirea obiectivuluisuprem al societăŃii. Scopul omuluişi al cetăŃeanului nefiind acumulareamaterială, ci aspiraŃia spre divinitateasociată cu o fericire supremă a statu -lui, prin antrenarea spiritului şi edu-carea virtuŃiilor.

Filosofii ce i-au urmat lui Socrateîn învăŃătură promovează ideea denecesitate a sclaviei şi o considerăimpetuoasă deoarece munca fizică eradispreŃuită, nedemnă, era consideratăun impediment în faŃa contemplării şia intensificării muncii intelectuale, carese conturează ca o cale spre spiritua -litate, spre fericire. Sclavia era consi -derată naturală, fiecare cetăŃean dispu-nea, prin normalitatea sa de o soŃie,copii şi sclavi (fie aceştia şi de na -tură animală). (va urma)

11 septembrie 1973. Obuze, bombe şi explozii - tunuri, tancuri şi avioane -la şi în palatul prezidenŃial.-

Salvador Allende rezistă, iar apoi se va sinucide...

Concepte de politic@ }i guvernareIncursiuni ^n universul lui Platon }i Aristotel (I)std. Raluca Andreea BOBOC,ULBS

Dan POPESCU

DEZVOLTARE VINERI 6 DECEMBRIE 20136

Abordarea cre}terii economice în cadrul economiilor emergente

urmare din pagina 1Totuşi, cel mai importante aspect

care probabil va caracteriza urmatorii10 ani va fi creşterea care se va în -registra în cadrul clasei de mijloc aBRIC. În condiŃiile în care în primul de -ceniu, numărul persoanelor cu veni-turi cuprinse între 6.000 de dolari şi30.000 de dolari a crescut cu sutede milioane, ne putem aştepta ca înurmătorul deceniu acest numar săcreasca şi mai mult. Aceste tendinŃevor implica o accelerare a cererii po -tenŃiale, ceea ce ar putea conduce lao reducere a importurilor de bunuricu valoarea adăugată scăzută şi la ocreştere a bunurilor cu valoare adău-gată mai ridicată, cum ar fi maşini,echipamente de birou şi tehnologice.Odată cu creşterea clasei de mijloccreşterea consumului personal va con -duce la o creştere a concurenŃei pen-tru resurse. În aceste condiŃii, presiu -nile asupra mediului vor deveni maiacute odată cu creşterea cererii deenergie. Trebuie luat în calcul şi fap-tul că India şi China sunt Ńării cu po -pulaŃii foarte mari, iar creşterea numă-rului de persoane din cadru clasei demijloc ar putea să nu aibă impactulaşteptat asupra creşterii cererii.

În altă ordine de idei, dacă inves -titorii vor paria pe potenŃialul imensal creşterii consumului în Ńările BRIC,în special pentru categoriile de popu -laŃie cu venituri medii, atunci acestlucru va sprijini creşterea performan -Ńelor pe piaŃa în următorul deceniuatât în Ńările BRIC cât şi în alte Ńăricare vor obŃine avantaje de pe urmacreşterii cererii. Pe de altă parte, pie -Ńele au tendinŃa generală de a recom-pensa cu creşteri Ńări la care ne aş -teptăm mai puŃin sau Ńări care nu suntîn prim planul economiei globale.

În aceste condiŃii succesul listăriiPetrobras la Bursa din Sao Paulo,unde tocmai a fost finalizat cel maimare IPO din istorie, de aproximativ70 miliarde de dolari, nu ar putea ficonsiderată o surpriză in condiŃiile încare pieŃele financiare din cadrul BRICau obŃinut avantaje semnificative înurma creşterilor economice, ceea cea adus cele 4 economii emergente încentrul atenŃiei lumii financiare. Acum,că povestea BRIC este bine cunos-cută, aşteptările devin din ce în ce

mai mari, iar gap-ul dintre BRIC şieconomiile dezvoltate se reduce con-ducand, de asemenea, la o reducerea randamentelor viitoare comparativcu perioada anterioară.

Pe perioada primelor două man-date prezidenŃiale ale lui VladimirPutin, Rusia s-a transformat dintr-unactor slab al politicii internaŃionaleîntr-o Ńară care şi-a recâştigat statu-tul de putere regională manifestându-şi deschis intenŃia de a deveni o pu -tere mondială şi din punct de vedereeconomic. În ultimul deceniu econo-mia Rusiei a fost caracterizată deperformanŃe economice ridicate cu orată de creştere a PIB-ului de peste10%, datorată în mare parte şi pu -terii energetice şi poziŃiei strategice înceea ce priveşte resursele energetice.Cu toate acestea criza a lovit din plineconomia Rusiei încă din anul 2008.Dupa un an 2009 catastrofal, în carea cunoscut o recesiune semnificativă,“ursul de la Est” se bazează acum peredresarea economică mondială pen-tru a-şi putea vinde la cel mai bun preŃpetrolul, resursele energetice şi ce -realele. În timp ce economia Rusiei s-acontractat sever în 2009 cu 7,9%,din cauza crizei mondiale, autorităŃilese aşteaptă la o creştere economicăîn 2012, dar în condiŃiile unor con-ditii meteo nefavorabile şi a unor ca -la mităŃi naturale ca urmare a incendi-ilor care au afectat teritoriul Rusiei înluna august ne putem aştepta că aces-te cifre vor fi revizuite în scădere.

La fel ca Rusia şi China, India be -neficiază de câteva avantaje din punctde vedere geopolitic: un teritoriu vast(al şaptelea stat din lume) şi o popu -laŃie mare (peste un miliard de locui -tori). Imaginea Indiei, ca stat în plinăascensiune este umbrită însă de să -răcia în care traieşte populaŃia dinzonele rurale şi de faptul că cei maimulŃi dintre indieni lucrează în agri-cultură. Creşterea puterii economicea Indiei nu s-a datorat pe exportul deresurse energetice, cum este cazulRusiei, ci s-a bazat, în special, pe dez-voltarea industriei serviciilor care con -tribuie într-o proporŃie de peste 50%la PIB-ul Indiei. Provocările principalepentru autoritatile indiene rămân înacest context inflaŃia şi gradul ridicatde sărăcie.

EvoluŃia economiei Braziliei în ulti -mii 10 ani este considerată o poveste

de succes pentru o Ńară care a ajunsîn anii 1980 în colaps. După o pe -rioa dă neagră şi plină de greşeli (dinpartea responsabililor guvernamentali)pentru economia Braziliei între 1984-1994, a urmat o perioadă de redre -sare între 1995 şi 2002 prin impunereade către ministrul de finanŃe HenriqueCardoso a unei ordini în ceea ce pri -veşte finanŃele Ńării. În 2002, Braziliaa trecut printr-un scrutin prezidenŃialcare ca le-a schimbat multor bra -zilieni. În urma alegerilor câştigător afost declarat socialistul Luiz InacioLula da Silva, ceea ce a provocat te -meri în rândul mediului internaŃionalcum că acesta va arunca Ńara într-oizolare. Totuşi, fost preşedinte brazilian(astăzi funcŃia de preşsedinte în Bra -zilia este deŃinută de Dilma Rouseff,începând cu 2011) a inŃeles că pen-tru a-şi conduce Ńara pe calea dez-voltării trebuie luate măsuri de încu-rajare a capitalului privat şi a reuşitsă dea avânt mediului de afaceri, “în -Ńelegând cu adevărat capitalismul mo -dern şi nelăsând Brazilia să cadă încapcana populismului precum veciniilor”, după cum spune Eike Batista,cel mai bogat om din Brazilia.

Efectele politicilor economice iniŃia -te de Lula da Silva şi continuate de

Dilma Rouseff, s-au concretizat de ase-menea şi în cifre pozitive pentru eco -nomia Braziliei. Astfel, aproximativ 25de milioane de persoane au părăsitsărăcia şi au intrat în clasa de mijlocîn ultimii 10 ani, investiŃiile străinedirecte au crescut la aproximativ 30miliarde dolari în acest an, faŃă de10 miliarde in 2001, iar valoareaPIB-ul a fost de peste 1.300 miliardedolari în 2011, conform unor dateprezentate de Ziarul Financiar.

Aşa cum spunea David Smick, pen-tru economia globala, China reprezin-tă un enorm paradox. Pe de o parte,China nu are altă variantă decât săîncerce să işi continue expansiuneacu rate de creştere foarte ridicate, iarpe de alta parte, pe măsura ce creşterapid, China riscă să devină un baloneconomic şi financiar periculos pen-tru întreaga lume. Factorii de decizieconduc China spre o acumulare dematerii prime, în scopul de a alimen-ta sistemul economic în continua ex -pan siune, iar pieŃe financiare în creş -tere încep să manifeste o instabilitatepericuloasă. Deşi performanŃele eco-nomice din ultimul deceniu al Chineiau fost mai mult decât impresionante,cu o rată de creştere economică de10%, conducerea comunistă de la Bei -

jing se confruntă totuşi cu o provo-care enorma: integrarea în forŃa demuncă a persoanelor din provinciileindepărtate de coastă, adică echiva-lentul a două treimi din populaŃiaCanadei, în următorii 25 de ani, ceeace obligă China să menŃină o rată decreştere economică de 10%. Un succesal Chinei va aduce beneficii enormeeconomiei mondiale. O economie asia -tică în creştere accelarată, care cum -pără cantităŃi tot mai mari de expor-turi americane, este unul dintre celemai eficiente mijloace de reducere aenormului deficit de cont curent ame-rican. În ceea ce priveşte evoluŃia vii -toare nu se poate spune că este sigurcă economia chineză va respecta sce -nariul actual, existand chiar voci pesi -miste în acest sens. Astfel, când balonchinez va exploda consecinŃele pentrurestul lumii ar putea fi catastrofale.

Analizând în acest context cele patruŃări care compun grupul BRIC am puteaspune că deşi sunt caracterizate deperformanŃe economice majore ca ur -mare a unor rate creştere ridicate peparcursul ultimilor 10 ani există totuşiun grad de risc relativ ridicat, cum căproiecŃiile analistilor de la GoldmanSachs, care prevad faptul ca BRICvor reprezenta pietele principale aleurmătorului deceniu, tocmai datorităpârghilor neconsolidate care să poatăfi utilizate în situaŃii de criză.

Pentru ca Ńările din cadrul BRIC sădevină cu adevărat economii sustena -bile în viitor trebuie să rezolve maiintâi principala problemă care le car-acterizează pe toate patru şi anumeeradicarea sărăciei. În condiŃiile în careregimurile politice manifestă o anumi -tă aversiune faŃă de sistemele demo -crate şi caracterizate de un grad mairidicat sau mai scăzut de corupŃie, amputea spune că acestea nu vor puteasa devină puteri mondiale cu econo -mii sustenabile ci vor rămâne la sta -tutul puteri sectoriale sau regionalecu economii emergente. Fără discuŃiecă cele 4 Ńări membre ale BRIC voravea în anii ce vor urma un rol im -portant în mecanismul economic la ni -vel mondial, influenŃat, cum spuneam,de creşterea clasei de mijloc prin po -litici economice care să răspundă unuianumit scop şi eradicarea sărăciei, iarpe viitor creşterea cererii mondialevenite din partea BRIC va conduce laefecte economice cu un impact pozi -tiv sau negativ asupra asigurării echi -librului global.

asistent univ. dr. Alin OPREANA, ULBS

Rio de Janeiro

Shanghai

%NTRE FEMINISM {I FEMINITATEVINERI 6 DECEMBRIE 2013 7

Erotismul interesat }i reu}ita social@ (V) - Curtezane franceze -

urmare din pagina 1A devenit doamnă de onoare a

Louisei de Savoia, mama regelui Fran-cisc I. A avut două fiice pe care le-acrescut şi educat cu dragoste. La 31de ani a rămas văduvă, i-a ridicatsoŃului un mausoleu şi s-a hotărât săpoarte cu eleganŃă, toată viaŃa, culo-rile doliului, alb şi negru, ceea ce atrezit şi a menŃinut admiraŃia şi res -pectul celor din jur.

Diana era deosebit de frumoasă,avea un corp perfect, se preocupaintens de menŃinerea frumuseŃii prinritualuri de băi reci, dietă spartană,exerciŃii în aer liber, echitaŃie, foloseacosmetice de ea cunoscute, îşi ale -gea cu grijă Ńinutele sobre şi extremde elegante. Se străduia să corespun -dă asocierii cu zeiŃa romană a vână-torii al cărei nume îl purta iar pictoriivremii o reprezentau astfel. Era rafinată,mereu proaspătă, greu accesibilă, se -ducătoare. Cultivată, scria versuri.

După moartea lui Francisc I, Henrical II-lea a urmat la tron (1547-1559)iar frumoasa doamnă de onoare s-adăruit adoratorului ei de numai 17ani, ea avea 37 ani, şi au mascat câtsa putut de mult relaŃia lor prin curtua -zie, între ei creându-se o adevăratăpasiune, exprimată în poezii. Henrical II-lea a urcat pe tron în anul 1547,s-a căsătorit cu Caterina de Medici,cu susŃinerea insistentă a curtezaneiDiana. Din căsătoria regală au rezul-tat, după câŃiva ani de domnie, 10copii şi au supravieŃuit 7. De educa -Ńia şi supravegherea lor s-a ocupatDiana, investită cu titlul de ducesă deValentinois care şi-a folosit putereade influenŃă asupra regelui, sfătuin-du-l în luarea unor hotărâri de guver -nare internă şi externă. Nu s-a impusca o metresă vulgară şi capricioasă,ci ca o sfătuitoare curtenitoare, de aceeaera prezentă la importantele ceremonii.

Practică, ducesa de Valentinois aacumulat averi pe care le-a adminis-trat cu avariŃie. A purtat însemnele şibijuteriile coroanei, a primit în dar dela rege castelul Chenonceaux, i s-aconstruit un castel, Chaumont. Re -gele, din adoraŃie pentru frumoasa şimisterioasa ducesă de Valentinois,purta şi el culorile alb-negru din ves-timentaŃia somptuoasă a Dianei iarînsemnele regale includeau şi mono-grama numelui ei.

Diana de Poitiers era invidiată demetresa suveranului Francisc, ducesad’ Etampes, exilată de soŃul ei dupămoartea suveranului Francisc. Cate -rina, umilită de devotamentul iubiriiregelui Henric pentru Diana, se bucu-ra de rivalitatea celor două curtezane.Descendenta familiei de Medici dis-punea de răbdare şi tenacitate, dearta disimulării, îşi controla geloziaşi-şi folosea inteligenŃa în arta gu -vernării ca regentă. Când s-a petre-cut accidentul mortal al lui Henric alII-lea într-un ritual cavaleresc, căruiai-a urmat Henric al III-lea (1574-1589), fiul lui Henric şi al II-lea şi alCaterinei de Medici, regenta (Cate -rina) a deposedat-o pe rivala ei debijuteriile şi însemnele coroanei, decastelul Chenonceaux, i-a lăsat cas -telul Chaumont şi a obligat-o să pă -răsească Curtea.

Exclusă din lumea regală, Dianade Poitiers, ducesa de Valentinois amenŃinut relaŃii cu mai multe familiinobiliare şi, în urma unui accident decălărie, sportul ei preferat, a murit, înanul 1566, lăsând posterităŃii o ima -gine minuŃios construită şi autocons -

truită. ViaŃa Dianei de Poitiers a in -spirit scenarişti de film, un film cu -noscut este Diane (1956), Lana Turnera interpretat-o pe Diana şi Roger Moore,pe Henric al II-lea. Personajele litera -re Diana de Poitiers au fost create,printre alŃii, de: Alexandre Dumas-Tatălîn nuvela “Două Diane”, Doamna deLa Fayette, în “PrinŃesa de Clèves”,Diane Haeger, în romanul “Curtezana”.

LOUISE LABÉ (1525 - 1566)LOUISE LABÉ s-a născut în Lyon,

în 1525, în familia unui bogat frân -ghier (cordier), Pierre Charlin, supra -numit, Labé. A primit o educaŃiealeasă, a studiat italiana, spaniola,latina, muzica, a făcut sport – echi-taŃie. S-a căsătorit cu EnemondPerrin, din aceeaşi branşă a tatălui şia fost supranumită „La Belle Cor -dière”. S-a remarcat prin frumuseŃedeosebită şi printr-un spirit poeticrafinat. Şi-a desăvârşit spiritul poeticîn conversaŃii purtate în salonul fami -liei în care se întâlneau spirite rafi-nate ale vremii. Era perioada Pleiadei,generată de Pierre Ronsard şi deşcoala lui, a poeŃilor renascentişti fran-

cezi, pleiadă reprezentată de talenteremarcabile ca: Pierre de Ronsard,Joachim de Bellay, Olivier de Magny.Modelele Pleiadei erau poeŃii greciantici: Homer, Pindar, Anacreon. Acestcurent literar, cu impact asupra pub-licului avid de cultură, s-a născut înLyon şi un reprezentant de seamă alnoii orientări este, fără îndoială, Loui -se Labé.

Frumoasei, inteligentei şi spiritua -lei lyoneze i s-au atribuit relaŃii cuoaspeŃii salonului şi cu alte somităŃiale vremii. Moraliştii au etichetat-odrept „femeie uşoară”, reformatorulreligios, Jean de Calvin, a numit-o „ple-beia meretrix, târfă de rând”. Esteadevărat că unii exegeŃi i-au pus la în-doială existenŃa ca poetă, acceptând-odoar drept curtezană.

Publicarea volumului „Opere”, în1555, de către editorul ce tipărise pepoetul renascentist Petrarca, a avutrăsunet. Au fost apreciate sonetele eiîn stil Petrarca, elegiile, alegoria „Debatde Folie d’Amour” a fost comparatăcu „Elogiul prostiei” al lui Erasmus.Lucrările ei au fost traduse în ger-mană de poetul Rainer Maria Rilke,

în engleză, de Robert Greene. În limbaromână, prin traducerile Veronicăi Po -rumbacu şi ale Paulei Romanescu,sonetele ei au intrat în conştiinŃaartistică a românilor prin sinceritateacu care autoarea îşi transmite vari-atele trăiri ale iubirii, de la naştereapasiunii la împlinirea ei deplină şiapoi la prăbuşirea ei. Şi astăzi so -netele şi elegiile ei sunt consideratemodele ale acestor genuri literare.Pentru frumuseŃea şi expresivitateaversurilor, pentru calitatea traduceriide către Veronica Porumbacu, repro-ducem două sonete.

„Trăiesc şi mor; mă mistui şi mă-nec.În foc arzând, sunt totuşi cum e gheaŃa.

Uşoară mult dar şi prea grea mi-i viaŃa.Dureri şi-n bucurie mă petrec.

Deodată râd şi-mi scaldă plânsul faŃa;În desfătare sub amar m-aplec;

Ce am rămâne, însă toate trec;Mă ofilesc şi îmi redau verdeaŃa.

Astfel se joacă Amoru-n veci cu mine,Şi când durerea pare că m-a frânt,

Deodată piere, spulberată-n vânt.

Dar când mă-cred în bucurii deplineŞi ceasului dorit în culme sunt,

Recad în jalea primelor suspine.”

„De-ndată ce lumina mi se stingeŞi-mi aflu tihna în sfârşit, în pat,

Biet sufletu-mi, de tine însetat, Porneşte, rătăcind, până te-atinge.

Şi-atunci îmi pare că la piept pot strângeTot ce atâta vreme-am căutat

Şi pentru care-atât am suspinat,Încât credeam ades că mă voi frânge.

O, somn dorit, o, noaptea mea prea bună,Plăcut repaos, dulce liniştire,

Dă-mi visul meu de fiecare noapte.

Când inima, iubindu-te, nu poate În adevăr să afle fericire,

Tu cel puŃin i-o dăruie-n minciună.”

NINON DE LENCLOS (1620 - 1705)ANNE sau NINON DE LENCLOS s-a

făcut cunoscută ca o remarcabilă fe -meie de spirit, ca o femeie de litereşi curtezană, ca „o preŃioasă parizia -nă”. De timpuriu s-a deprins cu atmos -fera saloanelor pe care le-a frecven-tat cu mama sa şi unde reuşea săstârnească curiozitate şi admiraŃie dinpartea celor veniŃi să se întreŃină princonversaŃii.

Fermecătoarea Ninon nu şi-a legatviaŃa de un soŃ oficial, căsătoria fiind,în concepŃia ei, o tiranie, şi a avut maimulŃi amanŃi dintre oamenii influenŃiai vremii printre care: contele de Co -ligny, prinŃul de Condé, marchizul deVillarceaux, marchizul de La Châtres,contele d’Estrées, contele de Fiesque,baronul de Bernier, fiul unui generalsuedez (Ninon avea 70 de ani), tână -rul abate iezuit Gédouin, ultima pasiune,ea avea 80 de ani. A şi fost supranu -mită „Doamna noastră a amorurilor”.A avut câŃiva copii dintre care un fiudintr-o relaŃie de dragoste cu mar -chizul de Villarceaux, apropiat al re -gelui Ludovic al XIV-lea. Acesta afost cavalerul Louis de La Boissière,devenit un apreciat ofiŃer de marină.

continuare în pagina 8

prof. univ. dr. Elena MACAVEI

Diana de Poitiers

Louise Labé Ninon de Lenclos

%NTRE FEMINISM {I FEMINITATE VINERI 6 DECEMBRIE 20138

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@

punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Alin OPREANA,OPREANA,

secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

urmare din pagina 7Cultura şi rafinamentul conversa -

Ńiei pe care îl întreŃinea rafinata Ni -non au trezit interesul şi admiraŃiaRegelui Soare care Ńinea seama deopiniile ei privitoare la persoanele ceaspirau să ajungă în apropierea sa şio consulta când îşi schimba metresa.Dramaturgul Molière îi aprecia inte -ligenŃa şi cultura, dovadă că partici-pa la corectarea primelor versiuni alepieselor lui de teatru. Faima de fe -meie de spirit depăşise FranŃa şi în -cântătoarea Ninon purta coresponden -Ńă şi se întreŃinea cu Christina, reginaSuediei, cu prinŃese din Germania. Afost prietenă cu Marion Delorme, altăcurtezană celebră, cu doamna de La -fayette. A fost prietenă cu La Bruyère,cu Voltaire. A fost suspectată de re -laŃii saphice cu doamna de Monte -span. Având fler pedagogic şi dorinŃade a împărtăşi altora experienŃa com-portării mondene, a fondat Şcoala degalanterie pentru tineri aristocraŃi undeîşi exersau stilul manierelor elegante,aptitudinea de a seduce. Tinere asis-tente erau aduse pentru a se exem-plifica comportamentele de exprimaresocială, galantă, rafinată.

Cultivata şi spirituala Ninon se în -treŃinea cu oaspeŃi distinşi, cu scrii -tori, filosofi, pictori, militari, înalŃi pre -laŃi, aristocraŃi de Curte, cu femei derang nobiliar, actriŃe, scriitoare. Amin -tim câteva nume: Bernard Le Bovierde Fontenelle, scriitor şi filosof, pre-

cursor al iluminismului, Paul Scarron,poet, soŃul lui Françoise d’Aubigné,viitoarea doamnă de Maintenon,François de La Rochefoucauld, filosofmoralist, Jean de La Fontaine, poet,fabulist, Philippe d’Orléans, viitor re -gent al FranŃei, abatele François deChâteauneuf, Charles Perrault, scrii -tor, autorul unor splendide basme, Ni -colas Mignard, pictor ce a luat-o peamfitrioană drept model, Jean Racine,scriitor tragedian, Nicolas Boileau, poet,Molière, dramaturg ş.a. Saint Evre monta caracterizat-o: „indulgenta şi înŃeleap-ta natură a format sufletul lui Ninon dinvoluptatea lui Epicur şi virtutea lui Cato”.

Amfitrioana salonului în care seîn tâlneau asemenea celebrităŃi a sus -Ńinut filantropic activitatea scriitorilor,filosofilor. Spre exemplu, tânărului Vol -taire, pe care l-a cunoscut când aveanumai 13 ani, i-a lăsat, prin testament,2000 de livre pentru a-şi achiziŃionacărŃi. La împlinirea vârstei de 80 deani, Ninon şi-a făcut cadou o noaptepe trecută cu un tânăr admirator, aba -tele iezuit Gédouin, fapt ce l-a inspi-rat pe scriitorul columbian GabrielGarcia Marquez să-şi facă un cadouasemănător şi să scrie „Povestea târ-felor mele triste”.

Cultura solidă, inteligenŃa şi încre -derea în sine i-au fost temeiuri fru-moasei şi seducătoarei curtezane Ni -non de Lenclos să-şi exprime gându -rile, într-un registru moralist pedago -gic, în „Epistole adresate marchizuluide Sévigné”, îndrăgostit de mademoi -selle Ninon ce avea doar 57 de ani.

Epistolele au fost adunate şi publica -te în 1720. Epistolele conturează uncod de comportare erotică, sunt ple-doarii pentru iubire, pentru erotismulce leagă şi dezleagă relaŃiile dintreparteneri, argumente în favoarea vir-tuŃii, cinstei şi prudenŃei în iubire, re -medii pentru detaşarea de conse -cinŃele nefaste ale iubirii. Îndemnul eieste: „Rezervă delicateŃea sentimen-tului pentru prietenie, acceptă iubireaaşa cum este... Cu cât îi acorzi maimultă demnitate, cu atât o faci maipericuloasă.....” Despre amor scria:„Amorul e o pasiune, în sine, nicirea, nici bună. Cei care sunt sub im -periul amorului, determină ei binelesau răul. Tot ce aş spune în favoarealui este că ne dă iluzia fericirii şiaceastă iluzie poetizează viaŃa şi în -tre Ńine buna noastră dispoziŃie”. Des -pre amorul interesat, scrie: „În amor,femeile nu se hotărăsc decât după ceau făcut o combinaŃie exactă a avan-tajelor şi a dezavantajelor ce le-aravea, dacă ar alege pe cutare bărbatsau pe cutare alt bărbat... În galan -terie, cele două sexe au totdeauna uncont deschis între ele – fiecare com-bină miza sa şi aceea a asociatuluişi nu se angajează fără să ştie pen-tru ce, sau chiar – să o spunem sin-cer – fără speranŃe de a nu înşelape celălalt”.

Personalitatea accentuată şi rafina -tă a lui Ninon de Lenclos a consti-tuit subiect de inspiraŃie pentru scri-itori în piese de teatru, în romane, înecranizări cinematografice.

prof. univ. dr. Elena MACAVEI

Erotismul interesat }i reu}ita social@ (V) - Curtezane franceze -

5 decembrie 1791. Decesul marelui compozitor Wolfgang Amadeus Mozart

Ninon de Lenclos

Wolfgang Amadeus Mozart

Scenă din “Flautul fermecat” de W. A. Mozart