Publicaþie de literaturã, arte, carte, turism Editatã de ... · (din volumul Poemele bãt...

3Cetatea lui Bucur Anul II , Nr. 5 - ianuarie-martie 2012

Publicaþie de literaturã, arte, carte, turismEditatã de LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI, Filiala BUCUREªTI ºi

de CENACLUL “CETATEA LUI BUCUR”

SÃRBÃTOAREA IUBIRIILA ROMÂNI,

DRAGOBETELE

ªtefan Lucian MUREªANU

10Întrezãresc o singurãsãrbãtoare existenþialã, îºispune bãtrânul,ieºind din coºmarulnocturn ºicãlcând, ezitant, taciturn, încoºmarul zilei ce tocmaiîncepe,o singurã sãrbãtoare, unadoar, plasatãla capãtul acestui periplu,mai zimþat decât orice torturã,o singurã sãrbãtoare, uncântec ce leagã trup,suflet ºi cosmos, unimn adresat solidaritãþii astrale,eliberãrii, durerii, luminii,o sãrbãtoare ce începe cutine ºi se-ncheie cutine,fiinþã tragicã, nenorocitã ce eºti,o sãrbãtoare în urma cãreia,însã,tot dualã rãmâi:în vãzduh – flacãrã,jos, pe pãmânt – cenuºã.

(din volumul Poemele bãtrânului, 1990)(continuare în pag. 14) Eugen DORCESCU

„În fãrâmiturile rãmase dintr-un foarteîndepãrtat «banchet al zeilor», sãrbãtoarea este înacelaºi timp punte, buclã ºi vârtej” -Constantin Noica

Vârtejul lunii martie – parafrazându-l peNoica- îl face planeta ce o patroneazã – Marte. Inastrologie ea înseamnã energie, voinþã, ardoare.Dar cred cã puntea fãcutã de la iarnã la primãvarãi-a dat acea agresivitate pentru a depãºi vremearea ºi de aici, tensiunea sub care vegheazã asuprarenaºterii primãvãratice a naturii, considerându-se astfel Marte în mitologie, un zeu al rãzboiului.Martie însã este legat de la început, de ºnurulroºu-alb al Mãrþiºorului , motiv ornamental, defapt o „funie a anului” cum l-a numit cercetãtorulIon Ghinoiu, fiindcã împleteºte cele douãanotimpuri de bazã: iarna ºi vara. Mãrþiºorulrãmâne pentru totdeauna tradiþional la 1 Martieiar ºnurul din cele douã fire colorate, rãsucite,simbolizeazã iarna ºi vara, mãrþiºorul la noi þinând

de tradiþia Dochiei. Tot atât de adevãrat e obiceiul,ca el sã se sãrbãtoreascã în unele zone la apariþiape cer a Lunii noi în timpul lunii Martie. Toatetradiþiile despre Dochia întãresc ideea cã româniiau avut întotdeauna un an structurat pe eternaopoziþie a contrariilor: luminã – întuneric, iarnã-varã, cald - frig, fertilitate-sterilitate, viaþã-moarte.

ªi revenind la Mãrþiºor el este o sãrbãtoare ºiun obicei care simbolizeazã belºugul ºi pãstrareafrumuseþii de-a lungul anului, considerându-seun cadou dãruit pentru asigurarea sãnãtãþii.Tradiþiile arhaice ne furnizeazã, de altfel, repereîn ceea ce priveºte capacitatea purtãrii mãrþiºorului,în funcþie de zona geograficã, mai multe sau maipuþine zile, având o capacitate magicã ºi asupranaturii.

Aºa reprezintã ºi Echinocþiul o sãrbãtoare,un moment magic al anului, constituind ºi unfenomen important al naturii, marcând clipa cândziua este egalã cu noaptea, în jur de 21 martie.Momentul echinocþiului este celebrat ºi cu unritual al focului. De fapt, incendierea pãmântuluiînainte de a fi însãmânþat perpetueazã acest mit.La alte popoare, de pildã în Irlanda simbolismuleste solar. Este Paºtele pãgânilor. Hinduºii

considerã ritualul focului fundamental,simbolizând, dupã Piérre Grison, focurile lumilor:terestrã, intermediarã ºi cereascã, adicã, foculobiºnuit, trãsnetul ºi soarele. Buddha - spuneaacelaºi specialist în civilizaþiile Extremului Orient,P. Grison în Dicþionarul de simboluri, îl consideracunoaºtere ºi iluminare „aþâþ în mine o flacãrã…inima mea e vatra, flacãra este sângele meuîmblânzit.” Bachelard priveºte simbolistica foculuica o prelungire prin ardere a luminii. De fapt osãrbãtoare a Luminii.

Este acea luminã care scurteazã noapteahibernalã ºi prevesteºte durerea de mugur dinanticamera primãverii: Un Vers se-agaþã-n lunã /ªi îl trimit ecou în emisfera ta. / Icoanã iluzorie pepânza vremii… / Cuprins în foc de har, / Rãsareîn oglindã. / Fereastrã între pãmânt ºi cer, /Cuvintele se-ntorc /Luminã ºi iconostas… /Zeiþalui Homer trece / Prin degete trandafirii / Dimineþigrãbite de Venus. / Tresare un Luceafãr, /Prinversul meu, fecioarã! / O stea se-mbujoreazã-nPrimãvarã… /Cãzând în …Echinocþiu, /ªi-aprinde-n zori cununa Poetului din vers…

MartieSimbol ºi sãrbãtoare

Elisabeta IOSIF

Motto: Dragobete blând ºi darnic,/Se-nfãºoarãca nãvalnic,/Patimi vechi le reaprinde,/Dragosteaîn plasã prinde. (Viorica Pop)

Sãrbãtori ale iubirii au existat ºi încã dãinuieca date de celebrare, în calendarele lumii ca simbolal fertilitãþii, a ceea de fapt oamenii au avut celmai la îndemânã gest de manifestare a dragostei,iubirea, de atunci, de când lumina a cãlãuzit

dezvoltarea conºtientã a omenescului.Cercetãri recente, faþã de cele care s-au

manifestat sub influenþa estului slav, care asociauetimologia termenului dragobete ca provenit dinlimba slavã, au indicat cã acest cuvânt ºi-ar puteaavea originea în limba tracã însã mult folosit, camanifestare religioasã ºi de daci, pentru odivinitate celebratã în aceastã perioadã a anului, asfârºitul de lunã a lui fãurar, divinitate al cãreinume nu s-a pãstrat, dupã cum multe altele, dinceea ce au fost vechii daci, nu ne sunt cunoscute.Este lesne de înþeles cã aceastã manifestare lavechii daci, sãrbãtoritã de strãmoºii noºtri într-operioadã de maximã fertilitate, când muncacâmpului sau pãstoritul ca treburi anulate, datoritãgerului aspru al iernii, ar fi putut reprezenta otainicã perioadã a procreãrii. Este, totuºi, o ipotezãºi o aplecare asiduã spre cercetarea mult maiamãnunþitã a începuturilor obiceiurilor româneºti,a fenomenelor care au influenþat acceptarea acelorcutume, a aflãrii ºi datãrii cu mai multã exactitatea existenþialului în cultura tradiþiilor strãmoºilornoºtri.

4 Cetatea lui BucurAnul II , Nr. 5 - ianuarie-martie 2012 POEMEPOEMEPOEMEPOEMEPOEME

Dorrina SIªU PLOIEªTEANU

Elisabeta IOSIFElisabeta IOSIFElisabeta IOSIFElisabeta IOSIFElisabeta IOSIF

VERBUL VINULUI ROªU

zidul are mâini în formã de cerccifrele pe care le adori au îngheþatmã strânge glezna pe care o sãrutai în fiecare

noapte cu lunã plinãmã strânge gândul cã vine o zi fãrã privirea taiar ºerpii nu mai gãsesc gura mea

sã se încãlzeascãam uitat sã-þi povestesc de poduri ºi

de ape tulburide vinul roºu aºezat lângã declaraþiile talelipseºte un verb la prezenteºti plin de secretemisterul acestei poezii se aflã dincolo de minestã aºezat în mijlocul sceneiactorii privitori nu aud tropotul dansuluipentru cã tu m-ai înfãºurat cu

ierburi otrãvitoaremai rãmâi puþin sã-mi povesteºti ideologii

concretecare se fac ghem în cercurile zidurilor

MIRACOLULINFINITULUI...

Din miracolul InfinituluiMi-am hrãnit spiritul însetat.Fiecare cristal de rouã a cursPrin filtrul oceanului meu de liniºte,Fiecare scânteie de luceafãrA ascultat cântecul inimii meleScânteind de negrãitã iubire,ªi chemând duios lumina.

Lacrima cerului, cristalul de rouãMi-a atins sufletul mângâindu-lFiecare petalã ofilitã a reînviat,În grãdinile sufletului meu.Din trupul curcubeuluiAm cules un fior al vântului,Un cristal de rouã sãlbaticã,Sã-mpletesc cununã pentru tine.

Floarea CÃRBUNE

DE VORBÃ CU BRÂNCUªI

– Ce mai faci, bunul meu Brâncuºi? Te vãd zburând printre astre– Privesc spre Pãmânt, în cãutarea zâmbetului prometeic!– Vino cu barda ta ºi-nvie pãmântul adormit între ape!– Dar tu, Poetule? În harpa ta de gânduri aud numai o melodie..– Am pãtruns în noaptea cerului prin ochii Domniºoarei Pogany!– Aha! Mereu singur, scoþi de sub unghiile timpului miez de verb– Pânã când, Înþelepþii vor auzi þipãtul din interiorul cuvântului!– Eu, acum percep numai durerea zborului “Pãsãrii mãiastre”!– Numai “mãiastrele” tale pot prinde rãdãcini în cer?– O Mãiastrã doarme la marginea Speranþei… O vezi?– Doar pe cea din oglinda “Coloanei Infinitului”- fulger vestitor!– Mda! În osia luminii sale, Poetule, simþi început de trãznet?!– Doar în apa Jiului vãd imaginea Timpului. Tu lucrezi zboruri?!– Modelez zboruri, nu pãsãri! Semnele negãrii Labirintului…– A, în Stâlpul Infinitului. Curbele sufletului, sfârtecat prometeic.– Cu ele traversez Oceanul Cerului! În zbor de zodie - un Peºte!– Tu eºti deschizãtor de zodie, dragul meu, Brâncuºi. Ce vezi?– Zbor iniþiatic în ceafa zilei, ieºind din Labirint! - zise dispãrând.

Viorel GONGUViorel GONGUViorel GONGUViorel GONGUViorel GONGU

TRIPTIC

Pescãruº pe cerochiul negru scruteazãKatana ºi braþ.

Fulger sângeriutaie ultima razãun nou început.

Ochiul de dragonneadormit vreodatãpriveºte o stea.

Viorel Gongu Din noul volum

“Ultimul trandafir”

5Cetatea lui Bucur Anul II , Nr. 5 - ianuarie-martie 2012POEMEPOEMEPOEMEPOEMEPOEME

Eugen DORCESCUEugen DORCESCUEugen DORCESCUEugen DORCESCUEugen DORCESCU

din volumul bilingv“Poemas del viejo –Poemele bãtrânului”

30

Îmbãtrânesc,îºi zice bãtrânul,în dimineaþa de mai,sub aceeaºi cupolã de-azurîncremenitã deasupralumii noastre agonice.Nu: Am îmbãtrânit. Iatã cuvântul.El, bãtrânul, prevãzusetotul, cu excepþia uimirii acesteia:proaspãtã, abisalã, denimic anunþatã.Copiii sunt mari, nepoþii aucrescut,cumpãna se înclinã încetspre cenuºã.Bãtrânul simte aromafierbinte ajarului,îi vede ochiul roºu, devasilisc, îi vedesolzii de scrum,simte boarea unei noiînþelegeri,presimtevâltoarea, zborul,extazul – încã incert – alacelei„cognitio Deiexperimentalis”.

CRÃIASA FLORILOR(Lianei)

Ochii tãi tainic univers,Ca douã flori de albastrele,Obraji-þi proaspeþi – doi bujori,În pãr þi-am împletit viorele.

Pe la urechi þi-am atârnatBuchete mici de lãcrãmioareªi maci pe buze eu þi-am pus,Eterna dulce sãrutare.

George ROCA

30

Envejezco,se dice a sí mismo el viejo,en la mañana de mayo,bajo la cúpula azulpetrificada sobrenuestro mundo agónico.No: Envejecí. Ésta es la palabra.Él, el viejo, lo había previstotodo, salvoeste asombro:fresco, abismal, dela nada anunciada.Las hijas ya mayores,los nietos han crecido,el cigoñal se inclinalentamentehacia la ceniza.El viejo siente el aromatórridode la brasa,ve su ojo bermejo, debasilisco, susescamas de ceniza,advierte el soplo de unnuevo entendimiento,presientela vorágine, el vuelo,el éxtasis – aún incierto –de aquella“cognitio Deiexperimentalis”.

LEGENDAGHIOCELULUI ªIA LÃCRÃMIOAREI

Se spune cã trãia odatã, într-o vremeîndepãrtatã, îndepãrtatã, un împãrat vestit care aveao fatã cu nume de floare ce-apare primãvara, ºianume, Lãcrãmioara. Prinþesa era pe cât defrumoasã, pe-atât de bunã, generoasã ºi sfioasã.Ea îngrijea din toatã inima grãdina de flori, în zecide culori, cu arome frumos mirositoare, îmbietoare.

Se duse vestea despre frumoasa Lãcrãmioaraîn toatã þara, ºi chiar dincolo de hotar, undeîmpãrãþea un prinþ frumos, neînfricat ºi brav. Demultã vreme el soþie îºi cãuta, dar nu-ºi gãsi înregat aleasa inimii pe plac.

Când auzi de Lãcrimioara, voinicul Ghiocel,cãci astfel îl chema pe prinþul tinerel, porni cuinima uºoarã, prin ger ºi viscol ºi zãpadã, s-ovadã, sã o întâlneascã ºi sã o peþeascã.

ªi merse cale lungã Ghiocel, când, în sfârºit,ajunse la castel. Puzderie de stele, viorele,brânduºe, brebenei gãlbui se aplecau timid în faþalui.

Mult preafrumoasa Lãcrãmioara îºi puserochie aleasã, din mãtase,/ în pãrul blond aveamãrgãritare,/ conduri þesuþi cu perle albe înpicioare/ ºi-n brâu, o minunatã, verde cingãtoare./Înaltã, mlãdioasã, cu ochii adumbriþi de gene dese,/cu mers uºor, unduitor, ea-l aºteptã nerãbdãtoareîn pridvor.

Când prinþul cel frumos ºi brav, din primaclipã o zãri, pe loc de ea se-ndrãgosti ºi astfel îigrãi:

– Prinþesa mea, de la hotar eu am venit cu dorºi drag ca sã te rog sã-mi fii mireasã,/ alãturea demine sã fii împãrãteasã.

– O, prinþ strãin, ºtiam cã vei veni, cãci florilemi te-au prezis în vis./ Mergi de mã cere la pãrinþi!

Fãcurã nuntã mare, frumoasã ca-n poveºti,trãirã-n bucurie ºi-armonie ºi, când a fost sã fie,/sã treacã dincolo-n vecie, în douã flori s-auprefãcut,/ în albe flori suav-mirositoare ce-þi picurãîn suflet speranþã, zâmbet ºi mult soare.

ªi, de atunci, neînfricatul Ghiocel ºipreafrumoasa Lãcrãmioara rãmas-au împreunã pepãmânt ca sã vesteascã primãvara prin clopoþeiilor de-argint: cling! cling! cling!

Georgeta OLTEANU

Pe sânii-þi proaspeþi de fecioarãAm pus doi crini, sub braþ zorele,Pe pântece inimi din freziiÎnsãgetate cu lalele.

Mai jos întins-am o garoafãIar pe genunchi, pusu-þi-am roze,La glezne albe flori de nufãr,ºi între degete, mimoze!

Pe alba pernã pus-am caleªi mândre flori de paradis…Pãreai o zânã minunatãParcã venitã dintr-un vis.

Aºa impodobitã-n flori,Eºti cea mai splendidã mireasãPrivindu-te eu te adorIubito, dulcea mea crãiasã!

Sydney, Australia

6 Cetatea lui BucurAnul II , Nr. 5 - ianuarie-martie 2012 CRONICÃCRONICÃCRONICÃCRONICÃCRONICÃ

Vo l u m u lde poeziiprimit de las c r i i t o a r e aE l i s a b e t aIosif, într-unmoment dev i b r a n t ãmani fes ta recultural ce aavut loc laBucureºti, amînceput sã-lcitesc în trenpe drumul deîntoarcere spreClujul meudrag.Vãzândcã abordeazã în

versurile sale o temã ce plonjeazã în filosofiatimpului am amânat citirea lui pentru un momentpropice.

Au trecut sãrbãtorile, am intrat în noul an ºimomentul potrivit a sosit. Volumul de poeme“Semnele Timpului”, semnat de Elisabeta Iosif,apãrut la Editura Rawex Coms, 2011, Bucureºti,care se deschide cu o prefaþã de ªtefan LucianMureºanu ºi un “cuvânt înainte” de Cristinaªtefan, abordeazã tema timpului ca entitate adilatãrii spaþiului ºi perceperea acestuifenomen, de cãtre Poet, într-o determinarecontextualã, ca unitate de sens cuprins înunitatea metaforei: “Pãºeºte singur printreversurile-pulbere de stele,/ Poetul. I-a cerutmuntelui magica putere a sunetelor/ De la rãscrucidin piatrã. Adãpostind verbele grele,/ Aleizvoarelor, în noaptea-mireasã din pridvorulcuvintelor. “ (Era poetului).

Intuiþia metafizicã e diversã în acest volumce cuprinde 38 de poeme. Aceastã intuiþiemetafizicã pe care o descoperim mai în toatepoemele, înseamnã totodatã ºi intuiþia existenþeiîn spaþiul de la limita sacrului, în care poetul îºiîntreabã eul, ce îi rãspunde: “Eu sunt ecoul atras

de carminul luminii”. (Cine eºti tu?).Rãspunsurilecontinuã în poeme ca semnificant transcendente.

La Elisabeta Iosif, Poetul este DumnezeulCuvintelor, fiindcã Acesta,( de la fizicasubcoanticã încoace), a devenit “sãmânþa “ saucod generic ºi îºi preschimbã în poeziile acestuivolum, potenþa subtil-energeticã în “ Cuvânt”:“Jocul Poetului -un întreg labirint creat/ Mutãcuvintele. Nebuni ºi destin guvernat, De verbulpartidei. Se-ngrãdeºte Turnul de veghe/ Pe Tablade ªah. Nopþile-s albe. Cad zilele negre…” (Jocul).

Poemele acestui volum posedã o “ auto”-conºtiinþã paradisiac-infernalã, ele reflectã oamintire ontologicã, o amintire a autoscopiei Fiinþeiîn dialog cu Timpul. Poetul evitã sã intre direct înexprimarea adevãrului ontologic, egal cu “aproapeidentic”, apelând la metaforã, care stabileºteechivalentul “Sunt triunghiul cu vârful în Cerc/Strãpung pânã la tine Infinitul/ Spre Timpul Magic.Mai încerc/ Perfecþiunea tainicã. Fecund espiritual.” (Dialog cu timpul). Poeta cautã adevãruldespre infinitatea spaþiului prin fecunditateaspiritului. Încã de la Goethe conceptele de adevãrºi poezie nu sunt într-un simplu raport de opoziþie,ci interfereazã. Eul poetului dialogheazã cu sinelepentru a afla cã este “Timp purificat homeric,“sau “logosul himeric”, adicã o iluzie venitã dinvremuri ancestrale.

Emil Cioran spunea cã “Omul nu poate creadecât crezându-se centrul istoriei “, în cazul nostrupoetul se crede în mijlocul Timpului, cel care esteinfinit ºi nepieritor, dar dispãrând cu fiecare dintrenoi când trecem apa Styx-ului, a cãrei nimfã erafiica lui Oceanus ºi a lui Tethys. Poetul “ culegãtoral stelelor “este o continuã preumblare princoncomitenþa trecutului ºi viitorului. El umblã prinorizontul unui viitor deschis ºi al unui trecutirepetabil - iatã esenþa “spiritului” pe care îldescoperim în poezia Elisabetei Iosif.Mnemosina, muza memoriei, muza asimilãrii prinamintire este totodatã muza libertãþii spirituale:“Zboarã ºi acum spre Curtea regalã a cerurilor/Cu veºmântul verde, hrãnit din somnul florilor./Elibereazã prinþesele cu odãjdii roºii. Mestecând

culoarea/ Portocalie a zorilor, Gânditorul nestrãfulgerã ºi azi, Cântarea.” (Gânditorul).Acesta,Gânditorul este simbolul memoriei ºi aamintirii ce absoarbe în el arta trecutã, tradiþiadar ºi pe cea contemporanã, precum ºi îndrãznealanoii experimentãri a acelor forme extraordinarecare se opun formei constituie aceeaºi activitate aspiritului, “Ce are puterea Zânei magiei/ ªi aursitelor Parce, vestind înãlþarea armoniei.” ZeiþeleParce fiind considerate de cãtre romani zeiþelesorþii. Fiindcã soarta scrie istoria în care regãsimconºtiinþa noastrã istoricã ºi modalitatea dereflectare a poetului modern. Conºtiinþa istoricãla Elisabeta Iosif nu este o atitudine savant specialãsau una metodicã, condiþionatã de concepþia desprelume, ci un fel de instrumentare a spiritualitãþiisimþurilor.

Pentru Poet Semnele Timpului suntcomponentele unui spaþiu al Edenului ce seaflã sub semnul imaginarului cuantic ce are labazã dobândirea liniºtei interioare. Sã ne reamintimcã-n greaca veche poiein înseamnã a face. Poeticvine, evident, din grecescul poiein, ceea ce astãzi,înseamnã concilierea contradictoriilor, reunificareamasculinitãþii (Adam) ºi a feminitãþii (Eva) lumii.Exploatarea dinaintea lumii cuantice mergea de lainvizibil cãtre vizibil. Transgresarea câmpuluivizual duce în final la o trans-viziune edenic/paradisiacã, un fel de nou nivel de Realitate.Fenomen ce-l descoperim în poezia “Nu-mi puneinelul tãu...”. Poeta îºi însuºeºte secretele naturaleale imaginaþiei. Visul este poezie involuntarã.Poeta iubeºte visul pentru cã o transportã dincolode Semnele Timpului pentru a fi lângã Socrate ºiAlectryon, pentru a înþelege misterele “Timpuluicinci”, care este un fel de paradis dezafectat.

Volumul de faþã al Elisabetei Iosif m-afãcut sã mã gândesc la aforismul lui Bogdan-Petriceicu Haºdeu, care spunea: “Cele maibune cãrþi nu sunt tocmai acelea care ne învaþã,ci acelea care ne fac a cugeta peste cele cuprinseîn ele”.

ªi acum mai cuget…Al. Florin ÞENE

Poetica timpului real din transcendentul imaginar

Este academician, farmacist de renume ºi autora zeci de cãrþi ºi tratate de fitoterapie. Alpinistîncercat în Himalaya ºi iubitor al lumii plantelorîn toatã profunzimea ei, Ovidiu Bojor e ºi unexemplu de viaþã. Are 87 de ani, un tonus deinvidiat ºi-un zâmbet care încãlzeºte inimi. Secretullui? O iubire mare cât soarele, veche de 52 deani.

– Se ºopteºte pe la colþuri cã aveþi o cãsniciede invidiat. Aþi împlinit, nu de mult, 50 de ani decãsnicie. Cum e dragostea la vârsta asta?

– E o dragoste platonicã, frumoasã, tandrã ºiînþeleaptã. E o iubire foarte spiritualizatã. Acumdoi ani, am sãrbãtorit nunta de aur la MãnãstireaPângãraþi, o cetate din secolul 14, din judeþulNeamþ. O prietenã foarte bunã de acolo, IuliaBarbu, care a vrut sã fie ºi naºa noastrã, a organizattotul absolut minunat. Am avut 25 de invitaþi. S-afãcut o slujbã frumoasã, în bisericã, ºi apoi amfost la masã. Au fost clipe extraordinare, care ne-

au înãlþat spiritual, ne-au fãcut sã continuãmdrumul nostru cu fruntea sus, cu bucurie ºitotdeauna cu faþa la luminã. La vârsta noastrã, emai important ca oricând sã mergi cu faþa spreluminã, spre bucurie, spre Dumnezeu.

“Vibraþia iubirii rezistã ºi în moarte”- Ce e de fãcut când încep sã aparã conflictele,

când între soþi intervin rãcealã ºi trãdarea?- Dacã ai neglijat preludiul cãsãtoriei,

conflictele apar mai mult ca sigur! Noi, în 52 deani de cãsnicie, nu ne-am certat niciodatã! N-amavut nici un conflict. ªtiu cã pare greu de crezut.Am funcþionat numai pe concesie ºi înþelegerereciprocã. Dar pot înþelege cã se întâmplã la alþii ºicã viaþa devine atunci insuportabilã. Eu sunt pentruseparare, nu pentru divorþ! Tu mergi pe calea ta,eu merg pe calea mea. Dar nu cu scandal, nu cucerturi, nu cu suferinþã. Aºtepþi ºi cugeþi în liniºteºi tihnã, vorbeºti totul cu calm, fãrã nervi, iardespãrþirea sã fie în luciditate. Apoi, dacã se ajungela trãdare, e ºi mai trist. Libertatea e una, libertinajul

e alta. ªi libertinajul calcã libertatea. De la trãdareîncep sã se strice toate.

Se sfarmã ºi încrederea ºi misterul ºi bucuria.Unii o fac pentru cã sunt inconstanþi ºi în viaþa dezi cu zi, pentru cã se lasa foarte uºor prada plãceriiºi nu au suportul afecþiunii spirituale, pentru cãsunt obiºnuiþi sã consume, nu sã dãruiascã. Întoatã istoria civilizaþiilor, oamenii nu au avansatprin gloatã, prin turmã, ci prin unicitate, prinsingularitate. Apoi, nu suntem numai creier, nicidoar spirit, nici doar trup. Suntem toate trei ºi avemnevoie în egalã mãsurã de toate trei. Fãrã una dintreele, nu e întâlnirea adevãratã! ªi vã spun eu cã nue minciunã, întâlniri din astea chiar existã.

Rãmân tandreþea, atingerile, mângâierile,luatul în braþe ºi vibraþia aceea profundã a uneiiubiri care va rezista ºi în moarte. Pentru cã douãsuflete care se iubesc se vor iubi la fel ºi dincolo.Viaþã adevãratã nu e aici. Viaþa adevãratã începede-abia dupã moarte. Iar eu sunt convins cã ºiacolo voi fi cu Mioara de mânã.

Despre dragoste, Ovidiu Bojor

(continuare în pag. 7)

7Cetatea lui Bucur Anul II , Nr. 5 - ianuarie-martie 2012CRONICÃCRONICÃCRONICÃCRONICÃCRONICÃ

Ce ar fi de spus, mai întâi, în prezenþa uneicãrþi atât de neobiºnuite precum aceea pe carecititorul o are acum în mânã, este cã nu trebuie sãne lãsãm purtaþi de ceea ce titlul – atât de atrãgãtorîn simplitatea lui – ar pãrea sã indice într-o primãinstanþã. Poemas del viejo – Poemele bãtrânuluitrimite, într-adevãr, de îndatã ºi aparent, la versurice se scriu în rãstimpul din urmã al unei vieþi ºicare pot dezvolta teme îndeajuns de eterogene.

Versuri de acest tip – vreau sã spun, stihuri cecorespund acestei ultime perioade a vieþii ºi cu otematicã variatã – au scris Lope de Vega ºi JohnDonne, Goethe ºi Victor Hugo, GiuseppeUngaretti ºi Jorge Guillén. Etapa finalã a lui Lope,de exemplu, s-a dorit a fi numitã “ciclul desenectute”, chiar dacã în acesta nu totul a vãditatitudini ascetice ºi meditatio mortis: au existat deasemenea spaþiu ºi timp pentru joc, râs, parodie.Dacã ne gândim, dimpotrivã, la Ungaretti ºi lacartea sa din 1960 Il taccuino del vecchio, ceea ceobservãm este reunirea obsesiilor pe care deja lecunoºteam din cãrþile anterioare ale poetuluiitalian, plasate acum sub “muºcãtura”(l’addentare) a timpului ºi sub ravagiile sale. “Eucred – scria Ungaretti – cã în poezia bãtrâneþii nuexistã prospeþimea, iluzia tinereþii; cred, însã, cãexistã o asemenea însumare a experienþei, încât seajunge – ºi nu se ajunge întotdeauna – la gãsireacuvântului potrivit, se atinge poezia cea mai înaltã”.Dar temele din taccuino, s-o recunoaºtem,continuau sã fie diverse: singurãtatea, durerea,inima ce încã iubeºte.

În Poemas del Viejo – Poemele bãtrânului deEugen Dorcescu suntem în faþa unei realitãþi ori aunei lumi foarte diferite. Chiar de la piesa iniþialã,ceea ce se abordeazã ºi se exploreazã în ele esteexperienþa însãºi a bãtrâneþii, aceastã dramaticãrealitate a unei fiinþe care, de fapt, nu trãieºte, ci îºisupravieþuieºte sieºi, aºa cum ni se spune la unmoment dat. Desigur, apar, în paralel, alte teme(de la corporalitate pânã la “negura” lui Thánatos),

dar ele graviteazã, toate, în jurul semnificaþieibãtrâneþii, o bãtrâneþe ce ajunge la capãtul“aventurii de neînþeles a existenþei”. De aicidramatismul susþinut al acestor versuri,profunzimea lor, care este, în acelaºi timp, angoasãºi voinþã de cunoaºtere. Despre bãtrân se vorbeºteîntotdeauna la persoana a treia (“Bãtrânul cunoaºteexact…”, “bãtrânul a observat…”, “bãtrânul seîncãpãþâneazã…”), ca ºi cum aceastã distanþã ar

permite vocii lirice sã obiectiveze realitatea desprecare grãieºte, lumea acestei fiinþe “tragice ºinenorocite”, înscrisã între vãzduh ºi cenuºã. Existã,însã, de asemenea, frumuseþe, o “frumuseþesfâºietoare”, a fiinþei conºtiente de finitudinea eiºi de solidaritatea ºi armonia cosmosului. Existenþaîºi aºteaptã sfârºitul, ºi se predã lui, pentru a avealoc fluxul etern al cosmosului, pentru ca fiinþa sãpoatã urca “treptele veºnic tinere ale eternitãþii”.

Când, în primãvara lui 2009, am cititpentru prima oarã – ºi printr-un fericit hazard –poezia românului Eugen Dorcescu (Timiºoara,1942), am experimentat senzaþia de netãgãduit cãmã aflu în faþa unui autor în care converg uneledirecþii esenþiale ale liricii moderne. O adâncãscrutare a sensului transcendenþei – uneoriinseparabil unit cu lecþiile misticii occidentale –îºi dã mâna, în aceastã poezie, cu o viguroasãcãutare metafizicã (“metafizicã, nu filozoficã”,insista Juan Ramón Jiménez), al cãrei centru sauaxã este fiinþa în faþa eternitãþii. Marea tradiþie apoeziei române, de la Mihai Eminescu pânã laTudor Arghezi – o tradiþie pe care în Spania, sauîn limba spaniolã, o cunoaºtem, din nefericire, cutotul insuficient – , se vede asumatã în fiecarevers al lui Dorcescu, sublimatã în fiecare dincuvintele sale, ºi se leagã cu unele dintre marileprocupãri care, de la Mallarmé pânã la Luzi sauBonnefoy, determinã limbajul ºi lumea celei maivii poezii europene a modernitãþii.

Nu va fi inutil sã se atragã atenþia asupra luiDorcescu ca poet european, în ciuda faptului cã

împrejurãrile sociale ºi culturale ale þãrii sale, pedurata prea multor ani, l-au izolat, în mare mãsurã,în limitele propriei limbi, ºi doar în vremea dinurmã aceastã operã a început a fi cunoscutã înrestul continentului. Fiindcã important este cã încreaþia lui sunt puse unele din cheile cele maiadânci ale modernitãþii poetice, ºi într-o manierãfoarte specialã ceea ce Mario Luzi a numit“dialectica dintre existenþã ºi esenþã”, adicã

necesarul inter-schimb dintre experienþa vitalãînsãºi ºi fondul ontologic în care aceastã existenþãse înscrie. De echilibrul, de solidaritatea dintreaceste douã planuri, depinde cuvântul poetic; odialecticã, într-adevãr, “fãrã de care – adaugã Luzi– poezia, cel puþin în accepþiunea noastrã, nu s-arproduce”.

Cititorul nu doar asistã, în Poemas del viejo –Poemele bãtrânului, la aceastã dialecticã, ci secufundã în ea, o simte agitându-se în conºtiinþã,între senechismul (aici uneori foarte strict), pecare orice meditaþie asupra finitudinii îl implicã,în mod necesar, în tradiþia noastrã, ºi un acutsentiment al dramei, nu mai puþin caracteristic uneipãrþi foarte semnificative a acestei tradiþii ºi nudoar în admirabila sa fazã barocã. Eugen Dorcescune pune în faþa acestei drame, cu cuvinte în acelaºitimp nude ºi neliniºtitoare, cuvinte ce nu renunþã– nu pot renunþa cu nici un chip – la sentimentulmisterului, ca ºi cum acesta ar fi cel mai definitoriusimþãmânt omenesc, posesiunea noastrã sensibilãcea mai vie.

Poemas del viejo – Poemele bãtrânului,cuvinte consacrate, da, “eliberãrii, durerii,luminii”, dupã cum se citeºte în unul dintre texte.Dar, de asemenea, ºi înainte de orice, consacratemisterului, acestui spaþiu (ºi acestui timp) dintreexistenþã ºi esenþã care ne întemeiazã, ºi desprecare cuvântul poetic este chemat sã fie, mereu, ofrumoasã, iradiantã, de nesubstituit mãrturie.

Tegueste, Tenerife15 de noviembre de 2011

Andrés Sánchez RobaynaEUGEN DORCESCU, între esenþã ºi existenþã

- Aþi avut, cu siguranþã, ºi momente decumpãnã. Cum mai poþi pãstra taina dragostei,când viaþa te pune în situaþii dificile?

- Dacã trebuie sã treci un rãu mare ºiînvolburat peste o punte foarte îngustã ºi îl treciþinându-te de mânã cu celãlalt, ajungi dincolo cubine ºi ai cu cine sã te bucuri cã ai înfruntatprovocarea. Dacã fiecare trece puntea singur,riscurile sunt ºi ele împãrþite.

ªi noi am avut foarte multe momente dificilede trecut. N-am fost o familie bogatã. Tatãl meu,

deºi fusese profesor de ªtiinþe Naturale (avusesedouã catedre), a pierdut tot. Toatã averea noastrã afost naþionalizatã. Socrul meu era mecanic pelocomotiva cu aburi. La început, de exemplu, cândMioara era încã studentã, locuiam într-unapartament din acela colectiv stalinist, alãturi dealte trei familii, cu baie comunã ºi toaletã comunã.ªi am hotãrât sã strângem bani, sã depunem laprimãrie, ca sã primim casa cu ajutorul statului.Au fost ani grei, în care ne-am rupt de la gurãdistracþiile, plãcerile. Dar am rãmas uniþi, nu ne-amdezbinat. Mai târziu, când eu am devenit consilierºi expert pentru dezvoltare industrialã al NaþiunilorUnite, în Katmandu, ca sã pot definitiva ultimafazã a unui proiect de construcþie a primei industriifarmaceutice pe bazã de plante medicinale din floranepalezã, a trebuit sã locuiesc acolo doi ani de

zile. Bãiatul meu era mic, avea 12 ani, nu puteamsã mã vãd cu familia decât o lunã pe an, când mãvizitau ei acolo. Ne era foarte dor unuia de celãlalt.Dar când legãtura spiritualã e puternicã, nicidistanþã nu te poate îndepãrta. Nu cãsnicia e grea,viaþa e grea! ªi fiecare trebuie sã înveþe sã-ºiducã crucea. Efortul depus în viaþa asta nu necoboarã, ne face mai puternici, ne purifica, neajutã sã gãsim în noi resurse continue, sã devenimmai buni, mai creativi. Totul e sã nu intri în stareade depresie, de deznãdejde, de indiferenþã. Sã sufericu speranþa, cu credinþã, cã numai atunci suferinþaare un folos. Existã ºi o rugã care mie îmi e foartedragã: “Doamne, fã din suferinþã/Pod de aur, podînalt. /Fã din lacrima velinþã/Pentru un pat afundºi cald. /Din lovirile nedrepte/Faguri facã-se ºi vin.

(urmare din pagina 6)

Despre dragoste,Ovidiu Bojor


8 Cetatea lui BucurAnul II , Nr. 5 - ianuarie-martie 2012 TURISMTURISMTURISMTURISMTURISM

În adolescenþã,e x p e d i þ i i l emontane erauun fel dec a t a l i z a t o r.Funcþionau pepost de ventilpentru stresulacumulat pe laexamene ºiºcoli. Au rãmasºi astãzi unmagnet, chiardacã mai nou îi

caut prin alte locuri, peste mãri ºi þãri. Cu toateacestea, Munþii Fãgãraºi continuã sã-mi taierãsuflarea, ori de câte ori zãresc conturul lor crestatprofilându-se la orizont.

Pentru mine, munþii au fost dintotdeauna o

componentã fireascã a vieþii de zi cu zi. Crescutãla poalele paralelipipedicului Suru, obiºnuiam încãdin pruncie sã ies la iarbã verde în imediata luivecinãtate, pe valea Moaºei. Înconjuratã de veri ºiveriºoare mai mari, eu, mezina rãsfãþatã, am prinsspielul la tot felul de trucuri pe care poate alþii le-au învãþat abia mai târziu.

La cabana Suru cred cã m-a dus mama încã dela vârste preºcolare. Drumul într-acolo l-amcunoscut aproape pe derost, cu ºipotele ºi izvoarelecu adãpãtoare, cu tãietura din care adunam zmeurã,atenþi la fiecare zgomot ce putea anunþa venireaursului. Nu uit pantele line pe care ne rostogoleamspre vale, mestecenii de care ne aninam ca sã ne„dãm huþa” sau ritualul spãlatului pe dinþi cucãrbunele scârþâitor din vreo vatrã stinsã, care nefãcea gingiile negre, ca la vampiri.

La paisprezece ani, dupã admiterea la liceu,vegheatã de sora mea mai mare, am promovatîntâia ascensiune pe crestele extreme aleFãgãraºilor (Negoiu ºi Modoveanu). A fost ca orevelaþie! Atunci am înþeles tâlcul rãspunsului luiSir Edmund Hilary la întrebarea „de ce seîncãpãþâneazã omul sã escaladeze Everestul?”.„Pentru cã existã”, fireºte, cum de nu mã gândisemdeja? Simþeam ºi eu la fel, chiar dacã „muntelenostru” era dimensionat mai mic, dupã chipul ºiasemãnarea puterilor noastre.

Îmi amintesc urcuºul ca pe un drum iniþiatic,într-o încrâncenatã luptã cu propriile mele limite.M-a marcat amestecul de îndârjire ºi renunþare,momentele de îndoialã, când eram convinsã cã numai pot face niciun pas înainte. Traseele de cinci,opt sau chiar douãsprezece ore nu ofereau nicioposibilitate de scãpare. Nu se putea înnopta decâtpe la cabane. De câte ori nu mi-am jurat cã, dacãscap nevãtãmatã, nu mai pun piciorul pe acolo?Dar, ca un fãcut, la numai câteva ore, fremãtamnerãbdãtoare s-o iau de la început.

În mediul de la oraº, odatã cu intrarea la liceu,mã orientasem rapid spre puþinii colegi care erau

molipsiþi cu microbul montan. Dacã ar fi sãrãsfoim „registrul de prezenþã” al cabanei Negoiudin anii optzeci, de bunã seamã cã numele noastres-ar citi cu regularitate de ceas. Eram trataþi aproapeca niºte membri de familie. Þin minte cã eramacolo în clipa în care Sandu, cabanierul, a aflatprin staþia de emisie-recepþie cã i-a nãscut nevastaîn sat. Era primãvara anului 1986. Noi tocmaiîndepãrtam zãpada de pe acoperiº.

Momente emoþionante ca acesta au fostdestule. Dar am avut parte ºi de evenimentetragice. Nu doar o datã am urmãrit neputincioºicãutãrile înfrigurate ale salvamontiºtilor, finalizatecu recuperarea rãmãºiþelor câte unui turist neatent,rãtãcit prin Custura Sãrãþii. Venea retur la cabanã,

într-un sac de plastic.Una peste alta, cu toþii ne purtam la munte

neobiºnuit de responsabili. Dacã la Sibiu eramdoar simpli elevi, pe crestele Fãgãraºilor deveneammaturi. Învãþam cât de importantã e planificarea

în viaþã, ne disciplinam, ne propuneam þelurirealiste, decideam ce anume din bagaj era cuadevãrat obligatoriu, luam aminte la semnalelemeteorologice, respectam forþele naturii ºi plasamprioritãþile personale în planul doi. Mã rog, camca în viaþã, dar dus la extrem.

Nu în ultimul rând, fãceam cunoºtinþã cupersonaje interesante, figuri pe care nu le-am uitatpânã astãzi. De pildã salvamontistul sãrit, credcã-l chema Grigore, un tip legendar care obiºnuiasã aparã din senin, gol puºcã, echipat doar cu unrucksac minuscul. Se scuza scurt pentru nuditateºi, dupã o cãutare rapidã, se „îmbrãca”, adicã îºipunea ochelarii de soare. ªtiam cu toþii cã era uncampion al supravieþuirii, având în bagaj doar opungã cu nuci, un borcan cu miere ºi un pull overroºu de lânã. Apa din surse glaciare se gãseaoricum peste tot.

Sau bucureºteanul acela ciudat, pe care l-amîntâlnit undeva pe malul lacului Podragu, înaintede ascensiunea pe Înãlþimea Sa Moldoveanu.Înserasem la cabana ocupatã pânã la ultimul loc.Se alipise de noi; era asistent universitar la ofacultate cu profil umanist din capitalã. Þin mintecum începuse sã depene poveºti cu viziunisupranaturale, la lumina focului de tabãrã. Despresunete ºi vibraþii, despre energiile curgãtoare, caresincronizeazã lumile paralele ºi despre instincteleadormite în noi. Ne vorbea pe un ton scãzut, deparcã s-ar fi temut sã nu trezeascã spiritele munþilor.Recunosc cã nici cã se putea sã-ºi aleagã culisemai adecvate decât circul glaciar, cu umbrelemisterioase ale crestelor înconjurãtoare,reflectându-se în limpedele ochi al lacului demunte. Acolo sus, în cercul nostru de „ºamani”îmbujoraþi, cu ochii sclipicioºi ºi trupurile bântuitede dulcea obosealã de dupã ascensiunea pe cãrãriinþiatice, eram cu toþii incredibil de excitaþi.

Mi s-a întipãrit pe veºnicie amintirea incantaþieimiraculoase cu care omul acela straniu ademeneaspiritele, invitându-le sã adãsteze printre noi: „ba/

ba-ba-ba ba-ba...” Mai târziu, în sala de mese acabanei Podragu, ne-a convins cã le va chema,somându-le sã ne dea un semn. Abia perceptibil,colþurile feþei de masã s-au pus pe fluturat. Eu unan-aº bãga mâna-n foc cã n-a fost un truc la mijloc.

Pe lângã „prostiile” ezoterice la care eu nu mãprea dedam, am reþinut împletirea armonioasã avocilor noastre pe tema banalului cântecel „O bradfrumos”. Dirijaþi de bucureºteanul cu talent muzicalînnãscut, vocile noastre se ramificau într-operfecþiune pe care n-o experimentasem pânãatunci în niciuna din performanþele mele de„cântãreaþã folk de la Casa Pionierilor”.

Apoi grupul acela aproape neverosimil destudenþi de la Ciberneticã, trei bãieþi ºi o fatã! Totce mai ºtiu despre ei este cã pe fatã o chema Mãlina– un nume neobiºnuit pe la noi – ºi cã i-am datstrugurelul meu de buze, pentru cã i se crãpaserãaºa de tare încât sângerau. Eu aveam doar

paisprezece ani pe atunci ºi nu auzisem în viaþamea o conversaþie serioasã, constructivã, pe temeatât de abstracte precum literaturã (Noica, Eliade,Cioran), pasaje din filme cinematografie de artã(Tarkowsky), desene animate haioase (MuppetsShow) sau muzicã rock de prima mânã (RollingStones, Queen). Atârnam pur ºi simplu de buzelelor, sorbind fiecare cuvinþel cu gura cãscatã. Sãreaude la un concept la altul cu veselie ºi fãrãcontradicþie. Nu se certau, ci îºi potenþau reciprocideile, ajungând uneori la concluzii surprinzãtoarde ingenioase. Apoi râdeau fericiþi, ca niºte copiipoznaºi. Nici dacã m-ar fi teleportat cineva în sânulunei colonii galactice de pe Marte, n-aº fiexperimentat revelaþii mai fundamentale decât înmijlocul acelor studenþi extraordinari! În acea clipãmi s-a pecetluit destinul fãrã ca eu sã fi bãgatmãcar de seamã. Mi-am jurat sã devin ºi eustudentã la ASE, în Bucureºti, ca ºi ei. Nici nuvisam pe atunci cã doar câþiva ani mai târziu aveamsã posed aceeaºi uºurinþã mentalã care mã fãceasã sar sprinþarã ºi cu vãdit deliciu de la o idee laalta, în zbor lin.

În fine, nu ºtiu cãrui motiv se datoreazãpasiunea mea pentru „grãmezile alea de pietre demai sus de 1800 de metri” – cum le zicea tata, elpreferând pajiºtile line ºi pãdurea de brazi. Dar ecert cã ºi la aspectul acesta mã suprapuneam cuclica noastrã perfect.

Altceva vroiam sã spun de fapt. Sunt lucruripe care le simt, dar nu mai þin minte cum sã leîmbrac în cuvinte. Încerc sã le explic aºa: otraversare prin Strunga Dracului, pe timp deprimãvarã, când de fapt e interzis, pentru cã încãmai e gheaþã pe lanþuri, secondat de o mânã deprieteni pe care ºtii cã te poþi baza, cãci la nevoieºi-ar da viaþa pentru tine, m-ar scuti de oriceexplicaþie. ªi mai zic: acolo sus, era bine. Iar noieram nemaipomenit de frumoºi!

Gabrielei Cãluþiu Sonnenberg i s-a acordatPremiul AJTR pe 2011

Gabriela CÃLUÞIUGabriela CÃLUÞIUGabriela CÃLUÞIUGabriela CÃLUÞIUGabriela CÃLUÞIUSONNENBERGSONNENBERGSONNENBERGSONNENBERGSONNENBERG

Munþii Fãgãraºi, pentru cã existã!

9Cetatea lui Bucur Anul II , Nr. 5 - ianuarie-martie 2012INTERVIU - ESEUINTERVIU - ESEUINTERVIU - ESEUINTERVIU - ESEUINTERVIU - ESEU

Elisabeta IOSIF *)

MEDALII DE AUR...ÎNCÃTUªATE

Într-un „templu al naturii”, denumit astfel de Alexandru Vlahuþã în1919, se cuibãreºte o staþiune, despre care autorul „României Pitoreºti”spunea cã face parte din „Paradisul românesc”.

Era într-un an când staþiunii Olãneºti i se descoperise adevãrata sacomoarã ºi i se fãcuserã cunoscute izvoarele minerale de cãtre dr. CarolDavila. Vlahuþã scrisese astfel, dupã ce, cu mai bine de cinzeci de ani înurmã, analizele de laborator ale izvoarelor sale contribuiserã la recunoaºterealor europeanã. La Expoziþia Universalã de la Viena din 1873 se confirmasemiracolul vindecãrilor apelor minerale de la Olãneºti. Atunci, eficacitatealor a fost oficial prezentatã, rãsplãtindu-li-se valoarea cu Medalia de Aur.

În aceste peste douã secole care au trecut, milioane de oamenii au venitîn Olãneºti, venerând ºi bucurându-se de puterea tãmãduitoare a izvoarelor.Pe la 1877 existau în Olãneºti doar 3 hoteluri ºi 3 saloane muzicale.Reconstrucþia staþiunii din 1897 avusese în vedere un stabiliment balneariar în 1905 un „hotel al bãilor”. La mijlocul secolului trecut s-a amenajat ºis-a modernizat captarea izvoarelor, pe care manageri ai secolului al XXI-lea le-au luat în custodie, recunoscându-le valoarea curativã în boli alergice,renale, cardiovasculare reumatice sau gastro-duodenale.

România ocupa în secolul trecut locul trei în Europa , ca ofertã balnearãiar Staþiunea Olãneºti avea o capacitate dublã în 1990 cu peste 5000 deturiºti, depãºind în 2008 cu 50% numãrul populaþiei Olãneºtiului. Încartierele noi Ponor ºi Iepureºti ºi-au ridicat vile craiovenii ºi s-au construitnoi case de vacanþã pe valea Tisei. În 2009 se ridicau douã noi modernecomplexe medicale, cu fonduri europene iar la începutul lunii iulie 2010erau gata, goale ºi nefuncþionale.

Cum mai arãta turismul balnear al Staþiunii Olãneºti în 2010?Pe Aleea Izvoarelor unde în 2005 se armonizau sunetele râului Olãneºti

cu murmurul pãdurii se fãcea ºi terapie prin muzicã. În timp ce consumauapa izvorului, zeci de pacienþi sau turiºti se plimbau în acorduri de Vivaldi.Melodioase cântãri la nai te reþineau adãugând curei balneare o altfel deterapie. Aceeaºi alee a izvoarelor era în iulie 2010 aproape pustie. De ce?

Ce i se mai adãugase crizei în care a intrat staþiunea ? Ce ne-a fost datsã vedem?

Izvoarele tãmãduitoare - medaliate cu aur - sunt din acest an, 2010încãtuºate pe 99 de ani. Pe ele, izvoarelor þãrii, s-a pus birul: 7 lei pe zi (70000 lei vechi) pentru acces la aceastã uzinã de sãnãtate. ªtiþi cum aratãintrarea la un grup de izvoare? Cu o poartã încuiatã, ce se deschide numaicu un card cumpãrat numai de la Hotelul Olãneºti, înregistrat de computerulacestuia, iar accesul în continuare se face de cãtre o singurã persoanã prinsistemul împrumutat de la securitatea aviaticã sau cel folosit la metrou.

Pe Aleea Izvoarelor nu se mai ascultã Enescu sau Vivaldi. Izvoarele numai au strãlucirea aurului. Au numai... mirosul banului... ªi... Se audenumai sunet de lanþuri. Izvoarele „de aur” au zãngãnit de cãtuºe. Ce alt birurmeazã?! Ce se va alege de „paradisul românesc” semnalat de scriitorulAlexandru Vlahuþã cu douã secole în urmã?

*) Premiul UNIUNII ZIARIªTILOR PROFESIONIªTI

/Din cãdere - scãri ºi trepte/Pentru un urcuº alpin/Din veninul pus în canã/Fã miresme ce nu pier. /Fã în fiecare ranã o cãdelniþã spre cer; /ªi din fiecedezastru ºi crepuscul stins în piept, /Doamne, fã lãstun albastru/ºi fã zâmbetînþelept.” - Metanie (versuri Radu Gyr)

Sã nu uitãm cã viaþa noastrã e un urcuº pe munte. Cu cât urci mai sus, cuatât orizontul se lãrgeºte ºi cuprinzi din ce în ce mai mult.”

Dragostea este un miracol. Cãsnicia, nu.“- Existã gesturi care pot înãlþa o iubire ºi pot s-o coboare?Orice gest care izvoreºte din dragoste, din adâncul sufletului, ridicã

iubirea. O pietricicã, o frunzã, un avion de hârtie pe care îl dãruieºti cu toatãdragostea e impregnat de tine. Altminteri, poþi dãrui cadouri scumpe, golitede orice semnificaþie. Mi s-a întâmplat de multe ori sã nu am bani, ºi cândcoborâm de pe munte, sã aduc o floricicã micã, presatã, sau o crenguþãînfloritã. Primãvara, îi aduceam Mioarei liliac de munte. Liliacul de munte edestul de rar în munþii noºtri. E mov ºi alb, mai mic decât cel obiºnuit,înfloreºte când încã e zãpadã, nu are frunze, apar doar florile, în schimb îisimþi parfumul de la o sutã de metri. La începutul verii, îi aduceam rododendronînflorit. Mai târziu, apãrea ghinþura cu flori albastre. Dragostea e un miracollãsat de Dumnezeu pe pãmânt. Dar cãsnicia nu e un miracol. O cãsniciefericitã e o armonie care se clãdeºte în fiecare an, cãrãmidã cu cãrãmidã.Trebuie continuatã pânã la ultima clipã a vieþii. E o construcþie, nu e ojoacã. Nimic nu e dat de la sine.

“Lipiþi-vã de oameni bogaþi spiritual”- Vorbeaþi la un moment dat desuportul spiritual. V-a ajutat credinþã pe care o aveþi amândoi în Dumnezeu?

- Credinþa în viaþa veºnicã e secretul oricãrei iubiri ºi secretul tinereþii laorice vârstã. Cred în tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþa fãrã de moarte! Cea maiimportantã lecþie pe care am învãþat-o tine de înþelegerea vieþii ca o piramidãîn vârful cãreia se afla Dumnezeu. Eu nu sunt religios, dar sunt foartecredincios. Crezul meu, spre stupefacþia multora, se opreºte brusc.

Pe Dumnezeu l-am simþit de zeci de ori, la marile înãlþimi, acolo unde nueram decât eu, El, bolta înstelatã ºi liniºtea universului. L-am mai simþit cuadevãrat aproape în Himalaya, la ultima mea expediþie, în 1985, când urcãmvârful Ganesh Himal (7300 m), Muntele Sacru, Lãcaºul Zeilor. Am fostprimul european cãruia i s-a dat voie sã pãtrundã acolo. Am dormit în cort,la baza muntelui, la 5000 de metri. M-am trezit noaptea pe la ora douã, cerulera plin de stele ºi luna plinã. La noi nu se vede aºa ceva, când luna e plinã,stelele se estompeazã. Am luat aparatul, l-am pus pe trepied ºi am fãcut ofotografie lentã. Am lãsat zece minute diafragma deschisã. Când am developat-o, se vedea în ea tot universul: stelele care erau aproape de centrul obiectivuluierau puncte, cele care erau aproape de margini ieºiserã raze. Am pierdutfotografia la o expoziþie, dar o am veºnic în minte. Pentru cã atunci amînþeles ce înseamnã divinitatea, fugã aceasta dupã cunoaºtere ºi perfecþiune.Pe mãsurã ce ajungi mai aproape de Dumnezeu, ºi El mai face un pas înainte.ªi devenirea ta e continuã. Apuci o cale care nu se epuizeazã niciodatã, tecreeazã ºi te înnoieºte continuu. La fel e ºi în iubirea adevãratã. Nu-l poþiepuiza pe celãlalt, decât dacã vezi din el doar exteriorul, dacã divinitateadin el þi-e indiferenta. Atunci când porneºti împreunã la drum, descoperi înfiecare zi alte frumuseþi, alte bucurii, alte valori, care nu te despart de celãlalt,ci te unesc ºi mai tare. Peste flacãra aia a dragostei de la început se adãugãînþelegerea, prietenia, iubirea. Existã trei mari virtuþi: credinþã, speranþa,iubirea. Când le ai pe toate, evoluezi spiritual alãturi de celãlalt. ªi atunci esplendid!

Trãim o epocã în care totul pare posibil, dar avem tot mai puþine modeleºi suntem tot mai dezorientaþi. Poate de aceea ºi cãsniciile eºueazã!

- Tinerii au nevoie de modele. Eu însumi am avut trei mentori, de la caream învãþat lucruri esenþiale. Primul a fost doctorul Victor Bojor, frateletatãlui meu, de la Gherla, Episcop de Cluj. Al doilea a fost pãrintele Suciu, dela Târgu Mureº, preot tânãr ºi filosof, ajuns Episcop, a fãcut puºcãriecomunistã ºi a fost asasinat în Sighetul Marmaþiei. De la ei am înþeles cât deimportant e sã-þi trãieºti viaþa în vecinãtatea lui Dumnezeu. Cât de importante sã nu uiþi cã în spatele tuturor lucrurilor care ne înconjoarã, în spateletuturor fiinþelor, se afla El.

Bucuria de-a trãi n-are vârsta.Ca cel mai important lucru e sã iubeºti ºi cã bucuria nu vine decât prin

iubire. “Dieu donne a ceux qui se donnent”. Dumnezeu dãruieºte celor carese dãruiesc! O vorbã pe care o ºtiu de la monseniorul Ghika, cel de-al treileamentor spiritual al meu. Cunoºtea opt limbi, ºtia biologie, chimie, medicinã.Era dotat cu toate calitãþile ºi virtuþile ºi era foarte credincios. Eram surprinssã ascult de la el niºte lucruri formidabile, despre sufletul plantelor, despreafecþiunea lor, despre o spiritualitate care existã în naturã, la orice nivel. Îmivorbea despre terapia floralã, despre energiile plantelor ºi despre comunicareaspiritualã între floare ºi om, lucru pe care îl intuise în vremea aceea doctorulEdward Bach, care instituise terapia floralã. Oameni ca ei au dus lumeaînainte. Trebuie sã înþelegem cã nu mai avem prea mult timp pentru evoluþie.Suntem pe buza prãpastiei, lumea stã sã se prãbuºeascã moral, etic ºi spiritual.Lipiþi-vã de oameni bogaþi spiritual! ªi ancoraþi-vã în frânghiile puterniceale iubirii ºi credinþei, în valorile adevãrate ºi neschimbãtoare ale vieþii.

- Dacã închideþi ochii câteva secunde, ºi vã gândiþi la iubirea pe care aþitrãit-o, ce imagine vã vine în minte?

O vãd pe soþia mea, care e de o delicateþe ºi de o fineþe deosebite. O vãdþinându-mã de mânã, în vacanþele noastre. Nu le-am întrerupt niciodatã. ªianul acesta am fost la Vatra Dornei, am fost la Balcic ºi acum vom pleca laMalaga, în Spania. Îi vãd gesturile ei de tandreþe, grijã pentru sãnãtatea mea,pentru ce pun în farfurie, îngrijorarea pentru excesele mele de scorpion, ovãd cu cât drag mã tempereazã. ªi îi vãd lumina iubirii din ochi.

(urmare din pagina 7)Despre dragoste, Ovidiu Bojor

10 Cetatea lui BucurAnul II , Nr. 5 - ianuarie-martie 2012

Interviu cu Înalt Preasfinþitul Gherasim CristeaArhiepiscopul Râmnicului

Interviu realizat de Ligya DIACONESCU

INTERVIUINTERVIUINTERVIUINTERVIUINTERVIU


Reporter: Înalt Preasfinþia Voastrã, am venitastãzi în vizitã la domnia voastrã ºi v-am prezentat“Antologia Scriitorilor Români Contemporani dinÎntreaga Lume, STARPRESS 2011”, în limbaromanã ºi în limba englezã, pe care am publicat-oîn acest an, cu Binecuvântarea dumneavoastra..V-am ruga ca la ediþiile urmãtoare sã participaþi cuscrierile dumneavoastrã, sã fie cunoscute de toatãlumea.Cãrþile scrise de domnia voastrã sunt niºtecãrþi deosebit de interesante ºi importante pentrunoi toþi, prezentând istoricul unor mânãstiri ºiîndeosebi al mânãstirilor vâlcene.

Înalt Preasfinþitul Gherasim Cristea: Amscris ca un mic scriitor… dar nu mã considerscriitor.

R.: Sunteþi un adevãrat scriitor! Ani de zilede trudã într-ale scrisului, documentãri minuþioase,cercetare!

ÎP GC.: Da, am simþit unele nevoi, pe caream considerat cã trebuie sã le aºtern pe hârtie,fiind foarte importante pentru cultura românã,pentru neamul românesc.

R.: Atâta sensibilitate gãseºte cititorul înscrierile dumneavoastrã ! Atâta vibraþie… încâtsimte îndrumarea Dumnezeirii în urmele lãsate deminunãþia cuvintelor pline de duh, pe care le-aþiales cu multã grijã.

ÎP GC.: Ce se întâmplã… eu sunt un feciorde þãrani. Oameni cinstiþi, oameni muncitori care…cu frica lui Dumnezeu am învãþat un bob de carteºi pe cât am putut am cãutat sã ºi fructific ce-amînvãþat.

R.: De asta vã menþine Dumnezeu veºnictânãr, cu o mare putere de concentrare ºi atât desãnãtos la minte ºi la trup!

ÎP GC.: Da, adevãrat dar mai simt greutate înpicioare, vârsta îmi aminteºte cã nu mai suntflãcãu!

R.: Aºa o minte limpede ºi sãnãtoasã, atâtaînþelepciune ºi dulceaþa în vorba la vârsta onorabilãºi venerabilã pe care o aveþi...nu am vãzut pânãacum, deºi cutreier lumea în lung ºi în lat de de untimp bun! Câþi ani aveþi, Preasfinþia Voastrã?

ÎP GC.: 97!R.: Mulþi înainte ! Sã vã þinã Dumnezeu mulþi

ani sãnãtosi, ca sã ne mai calauziþi, aºa cum numaidumneavoastrã ºtiþi sã o faceþi! Întotdeauna cândam avut câte o problemã am venit la domniavoastrã ºi ne – aþi dat câte un sfat… ºi sfatulîntotdeauna a fost cel bun,mai ales de când miemi-a murit tatãl! Îmi aduc aminte cu foarte multdrag de pãstorul nostru, al tuturor, al preoþilorinclusiv, de domnia voastrã ºi vin deseori, ca sã-mi mângâiaþi sufletul, cu blândeþea domnieivoastre… ºi chiar dacã nu vã gãsesc aici, vã simtprezenþa ºi mã rog Maicuþei Domnului ºi BunuuiDumnezeu sã vã þinã sãnãtos ºi în putere ca sã necãlãuziþi paºii!

ÎP GC.: N-am nimic altceva… dar amdragoste de de lumea în care sunt.

R.: ªi mai ales, de oameni!

ÎP GC.: Adicã sunt dator sã o respect, sarespect lumea in care traiesc. Sunt dator, dacãeste posibil, sã o pun în luminã.

R.: ªi lumea vã iubeºte foarte tare, ºtiþi asta!ÎP GC.: Suntem datori sã arãtãm bunãtate!R.: Eu cunosc oameni care vin din diferite

locuri ale þãrii ºi chiar ale lumii, atunci când estecâte o slujbã mare, pentru a primi si primescbinecuvântarea dumneavoastrã, chiar se înghesuiesã le puneþi mâna pe crestet, sã le daþibinecuvântarea, deºi le daþi binecuvântare tuturorîn timpul slujbei, apoi sunt în stare sã nu se maispele pe cap nu ºtiu cât timp pentru a nu pierdebinecuvântarea domniei voastre, dãruitã cu atâtadrag. Sunt atât de bucuroºi ºi fericiþi, precumcopiii, când primesc daruri aºteptate de multãvreme !

ÎP GC.: Da! Dar ce fac, fac cu dragoste!R.: Aveþi multã dragoste! Aþi avut ºi încercãri

destul de multe ºi totuºi aþi participat la slujbe,nelãsând sã se vadã pe chipul dumneavoastrãdurerea!

ÎP GC.: Da, Dumnezeu ºi Maicuþa Domnuluim-au întãrit ºi m-au scos din toate! ªi am scãpatdin toate, din toate!

R.: Un mesaj pentru cititorii nostri, ai RevisteiInternationale STARPRESS www.valcea-turism.ro, români din întreaga lume care cu atâtde mult drag sãrbãtoresc, Crãciunul, Paºtele ºiatunci se simt aproape de casã. Unii dintre ei chiarplâng, plâg cu sufletul pentru cã nu pot veni sã seroage în bisericile noastre, în ceas de sãrbãtoare…în care au fost încreºtinaþi, cununaþi. Unii aubiserici ortodoxe în þãrile lor dar alþii nu au bisericiortodoxe în limba românã ºi le este foarte greu sãpetreacã sãrbãtorile. Cu foarte mult drag citesc ºiascultã mesajele primite din România,avem ºifoarte multi valceni, din ce in ce mai mulþi caresunt plecaþi prin lume. Asadar, va rog sa transmitetiun mesaj pentru cei plecaþi ºi pentru cei care sunt

aici, în judetul Vâlcea, cu toþii, dorindBinecuvântarea domniei voastre!

ÎP GC.: Pentru cei care sunt în Vâlcea mãsocot un bãtrân!

R.: Nu! Sunteþi veºnic tânãr, cu inima ºi cusufletul, v-am mai spus-o!

ÎP GC.: Sunt un bãtrân … care am slujit luiDumnezeu ºi omului!

R.: ªi aþi rãmas cu mult drag pe meleagurivalcene, in Gradina Maicii Domnului !

ÎP GC.: Da, am dorit sã ajut cât pot mânãstiriledin Vâlcea, care au sfinþi atât de importanþi ºi demare ajutor, bisericile ºi enoriaºii, prin credinþã înDumnezeu.

R.: ªi sã scrieþi! De ce aþi început sã scriþei?Ce aþi simtit ºi simtiþi?

ÎP GC.: Eu am scris, ca sã mã despovãrez!.Stãtea ca o povarã prin mintea ºi prin… sufletulmeu! Am aºternut pe hârtie niºte lucruri caretrebuiau cunoscute.

R.: Trebuiau cunoscute!... Ce frumossentiment! De asta ºi Dumnezeu v-a dãruit harulºi darul, printre altele,de a scrie ºi de a lãsa omenirio pãrticicã din istoria noastrã, minunata.

ÎP GC.: A fost o datorie a mea, de a scoate înevidenþa anumiþi oameni, lucruri ºi fapte, mai alesîn timpul comunismului, când nu prea se puteascrie despre oricine, spune orice !

R.: Aºa este! În acea vreme, multe nu eraupermise.

ÎP GC.: ªi atunci, …mi -am ales trei personajecare puteau fi publicate, am sris mult despre Popaªapcã, cu mult drag ºi a rãmas una dintre scrierilecele mai dragi sufletului meu, despre acest vajnicpreot. Pentru cã el era nu numai preot, eraconducatorul românilor din partea stângã a Dunãrii.Era un purtãtor de cuvânt în faþa autoritaþilor ºi sevede treaba cã era ºi un om zdravãn! Ca ºi atuncicând vorbind odatã, mãreþ, dârz, cei care l-auascultat au spus “ Rãsunetul-ca un tunet”.

R.: Va curge istoria prin sange, minunat! Popaªapcã va trai vesnic prin scrierile dumneavoastrã.

ÎP GC.: Cuvântul lui lui Popa ªapca erarãsunãtor, impunãtor dar ºi blând. Popa ªapca afost unul dintre personajele care mi-au plãcut mult,pentru cã, nu numai a predicat Cuvântul LuiDumnezeu în bisericã ci... s-a opus ºi nedreptaþilorcare erau pe atunci.

R.: ªi pentru românii de dincolo, din diaspora,ce mesaj aveþi ? Romani care nu pot sã vinã acasãdeºi ºi-ar dori foarte mult, mai ales de sãrbãtori, cele transmiteþi

ÎP GC.: Rog pe Bunul Dumnezeu sã le deatãrie, sã le dea curaj pentru cã ei acolo s-au dusdupã pâinea cea de toate zilele !

R.: Aveþi dreptate !ÎP GC.: Dar n-au uitat cã sunt români, n-au

uitat cã sunt creºtini, n- au uitat de þara noastrã aºade frumoasã deºi nu este prea mare, este cam…


Hoinãrind prin SAN FRANCISCO:The Golden Gate Bridge

REPORREPORREPORREPORREPORTTTTTAJAJAJAJAJ

Viorel VINTILÃSan Francisco

The Golden Gate Bridge este perla oraºuluiSan Francisco, este simbolul oraºului SanFrancisco, este podul cel mai fotografiat ºi poatecel mai vizitat din lume. A fost declarat una dintreminunile lumii moderne (Modern Wonders oftheWorld) de cãtre American Society of CivilEnginners.

La pas pe Golden Gate BridgeDeºi am locuit mai mult de cinci ani în San

Francisco ºi am traversat podul de zeci de ori cumaºina, niciodatã nu am luat la talpã aceastasuperbã creaþie arhitecturalã. Golden Gate Bridgeeste la fel de frumos pe timp de zi, pe timp denoapte sau pe timp de ceaþã ºi mãrturie stau pozeleataºate. Recent, însã, am experimentat, first hand,frumuseþea izbitoare a acestei minunãþii inginereºtiºi am luat-o la opincã pe una din aleile pietonalecare leagã partea nordicã a oraºului San Franciscode Marine County. Aceste alei (walkways) suntdestinate pietonilor, dar ºi bicicliºtilor ºi suntdeschise între orele 5 am ºi 9 pm. Aleea din Esteste deschisã pentru bicicliºti ºi pe timp de noapte,fiind închisã pentru pietoni.

M-am bucurat cã un copil când am pãºit peGolden Gate Bridge ºi o senzaþie instantanee defericire ºi de bine mi-a strãfulgerat fiinþã la atingereaacestui pod. Era o senzaþie greu de explicat încuvinte, trebuie sã fii acolo sã îþi dai seama, era ostare de euforie care îmi gâdila endorfinele ºi mãpurta într-o stare feericã de vis, într-un cuvânteram happy. Este un loc ideal pentru cupluri deîndrãgostiþi (fie ele de acelaºi sex sau de sex diferit,cã deh, suntem în San Francisco, cel mai liberaloraº din State) dar ºi pentru familii cu copii saucupluri ajunse la „golden age”.

M-am oprit la mijlocul podului sã admir numai puþin celebra, fostã închisoare, de pe insulaAlcatraz (Al Capone a fost unul dintre „rezidenþi”)aflatã la câþiva kilometrii depãrtare. În dreapta mease putea vedea silueta ºi arhitectura oraºului SanFrancisco... în timp ce pe sub pod trecea unmegaship de croaziere... iar deasupra chiar treceaun seaplane (hidroavion) care este o modalitateexcelentã pentru turiºti de a experimenta un „birdview” ºi a survola insula Alcatraz, Fisherman’sWarf, Angel Island, Bay Bridge sau DowntownSan Francisco. Ce poate fi mai frumos: josvapoare, sus avioane, în faþã, insula Alcatraz iarîn dreapta silueta superbului oraº San Francisco.

De ce numele de „Golden Gate Bridge”?Mulþi cred cã numele de Golden Gate Bridge

vine de la culoarea internaþional orange care dãimpresia de golden (auriu), dar de fapt, adevãruleste altul... Golden Gate se referã la Golden GateStrait, adicã strâmtoarea care face legãtura dintreOceanul Pacific ºi Golful San Francisco.Strâmtoarea are aproximativ 3 mile (4.8 km) ºi afost numitã aºa, de cãtre Army Captain JohnC.Fremont în anul 1846.

Golden Gate Bridge cucereºte Hollywood-ulHollywood-ul, la rândul lui, nu a putut nici el

sã stea departe de acest magnetism pe care îl emana

acest giuvaer arhitectural, fiind ºi el atras ºi fascinatde miticul Golden Bridge, care a fost scenã a 26de filme printre care aº aminti: The Maltese Falcon(1941), Escape în the fog (1945), Vertigo (1958),Superman (1971), The Domino Principle (1977),The Rock (1996), Interview with a vampire(1994), Star Trek (2009), Final Analysis (1992)ºi cel mai recent film „Going the distance” (2010- un film cu Drew Barrymore)

Câteva date tehniceConstrucþia acestui „ One of the Modern

Wonders of the World” a început pe 5 ianuarie1933 ºi a durat pânã în anul 1938, când pe 28 mai,a avut loc deschiderea oficialã... Inginerul ºefJoseph B. Strauss a compus ºi un poem, „TheMighty Task îs Done”, în cinstea acestuieveniment. În anul 1937, The Golden Gate Bridgea fost cel mai lung pod suspendat, având o lungimede 1280 de metri, distincþie care a menþinut-o pânãîn anul 1964... de atunci a mai fost depãºit de alte8 poduri, dar în USA rãmâne pe locul doi, dupãVerrezano-Narrows Bridge din New York City.Lungimea totalã este de 2.737 de metri, iar turnulde suspensie are o înãlþime de 211 metri deasupraapei, distanþa dintre podul propriu zis ºi apa fiindde 75 de metri.

De ce culoarea portocalie a podului?De fapt este orange vermilion ºi a fost selectatã

pentru cã îmbunãtãþeºte vizibilitatea pentru vaselecare trec pe sub pod ºi pentru cã se potriveºtefoarte bine peisajului din jur ºi dã un contrastdeosebit între cer ºi apã. În anul 1965 culoareaoriginalã a fost înlocuitã datoritã coroziunii.

Taxa de colecþiePe data de 19 octombrie 1968 The Golden

Gate Bridge a fost primul pod major din lumecare a instituit „toll colection” (taxa de trecere) ºide atunci ºi alte poduri au urmat aceste exemplucare a fost unul de succes. În prezent taxa de trecere

a podului este de $5 pentru cei cu abonament ºi de$6 pentru cei care plãtesc cash. Ca un fapt divers,se estimeazã cã de la deschiderea oficialã din anul1937 ºi pânã în aprilie 2011 au trecut aproapedouã miliarde de maºini.

Destinaþia cu cele mai multe sinucideriGolden Gate este, din pãcate, destinaþia cea

mai cãutatã din lume pentru cei care aleg sã-ºiîncheie conturile cu viaþa. Rata de fatalitate este de98%, datã fiind distanþa de 75 de metri dintre podºi apã ºi viteza de impact de aproximativ 120 km/orã. Cei puþini care reuºesc sã supravieþuiascãimpactului mor din cauza hipotermiei sau pur ºisimplu se îneacã. Se estimeazã cã au avut loc peste1200 de sinucideri de la inaugurarea podului, omedie de 30 de sinucideri pe an. Pânã în anul2006 s-au contabilizat doar 26 de supravieþuiri.Pentru a preveni sinuciderile s-au instalat „suicidehotline telephones” ºi patrule de poliþiºti pebiciclete care sã fie în alertã ºi sã încerce sã previnãeventualele tentative de sinucidere.

În anul 2006 s-a filmat controversatul film„The Bridge”, care a filmat de-a lungul unui anîntreg, 2004, cu ajutorul a douã camere montateîn douã diferite locaþii, camere care inregistraunon-stop de a lungul zilei ºi care au înregistrat 23de sinucideri ºi au reuºit sã previnã alte câtevatentative. În film au fost intervievaþi prietenii,familiile ºi martorii celor care s-au sinucis ºi aufost oferite în detalii mãrturii despre motivele careau stat la baza acestor sinucideri: depresii, droguri,boli mentale, decepþii în dragoste sau motivefinanciare.

O mãrturie a unuia dintre prietenii celor cares-au sinucis: „Nu ºtiu de ce se omoarã unii. Toþitrecem prin momente de disperare. Pentru mulþidintre noi însã rãsare soarele ºi spunem: «Ohwell, Tomorrow is another day!». Chiar nu ºtiude ce se sinucid. Poate vor sã se elibereze de odurere sau poate vor sã zboare cu adevãrat..”

75 de ani de... Golden Gate BridgeÎn anul 2012 se vor împlini 75 de ani de la

inaugurarea acestei icoane arhitecturale, perla ºimândria celor din San Francisco, ºi nu numai alor, ocazie cu care se va organiza o manifestarecare va celebra acest eveniment. Când am fost peGolden Bridge se lucra de zor, se vopseauimensele cabluri care consolideazã podul, turnulde suspensie ºi balustradele de lângã aleilepietonale. Golden Gate îmbrãca haine desãrbãtoare, îºi pune mantaua aurie ºi continuã sãatragã milioane de vizitatori ani de an. Este o vorbãcare spune: „Vedi Napoli, e puoi muori”... eu aºparafraza aceastã frazã cu: „See Golden GateBridge, and live happily ever after!”.



Interviu cu Înalt Preasfinþitul Gherasim Cristea - Arhiepiscopul Râmnicului

a ºaptea þarã ca mãrime dar are în ea tot ce îi trebuie,cum cineva spunea: “Maica Domnului trecândpeste þara noastrã a dezlegat sacul cu toatebunãtãþile “. Pentru cã acolo avem munþi carezgârie norii. avem râuri care ca spiþele unei roþiadunã apele ºi le duce la Mare, la Dunãre. ºiDunãrea duce la Marea cea Bãtrânã, mai departeºi suntem unul dintre popoarele care avem ochiulºi inima deschisã cãtre toatã lumea, prin faptul cãavem mare.

R.: Ce expresie frumoasã …Cine altcinevadecât domnia voastrã putea spune cã avem ochiulºi inima deschisã cãtre toatã lumea, prin faptul cãavem mare?

ÎP GC.: Noi nu ne dãm seama ce înseamnã sãai deschidere în toatã lumea!

R.: Da, unii dintre noi, mai ales cei din frunteaþarii, cei care ar trebui sã fructifice asta!

ÎP GC.: Prin Marea Neagrã, înca o datã vedemcã suntem o þarã Binecuvantatã. Suntem o þarãbogatã, suntem o þarã care avem munþii care zgârienorii, dealuri pline cu pomeþuri ºi câmpii întinseîn care vântul se plimbã printre lanurile de grâuaºa, facând ocoale ! ªi avem ogoare roditoare!

R.: Se vede cã sunteþi un adevãrat scriitor ºidoar sufletul mare pe care îl aveþi, plin de duh, defrumuseþe în exprimare, plin blâneþea vorbei ºi dedãruire vã recomandã …pe lângã realizãriledomniei voastre …Pentru mine, sunteþi un “Popaªapca al sufletului meu “.Dacã domnia voastrã îlveneraþi pe Popa ªapca, aflaþi cã, eu vã venerez pedumneavoastrã ºi mulþi din apropiaþii mei de sufletcunosc asta.

Mã rog, sã vã dea Dumnezeu multã, multã,sãnãtate ºi putere de muncã, liniºte ºi pace ºi sã necãlãuziþi mulþi ani, înainte !

R.: Mai lucraþi la ceva, mai scrieþi ceva acum?ÎP GC.: În momentul de faþã nu, pentru cã

mânãstirile sunt cam puse la punct… adicã, dinpunct de vedere gospodãresc, din punct de vedereal personalului. Pentru mine Mânãstirile au fostca ºi copii mei.

R.: Copiii dumneavoastrã, aºa v -aþi exprimatmereu! De altfel, aºa ºi spuneþi ºi despre noi,enoriaºii, aºa spuneþi ºi preoþilor, monahilor, nuºtiam cã ºi mânãstirilor.

ÎP GC.: ªi i-am iubit! Mi-am iubit mult“copiii”, iubiþii mei copii!

R.: Aþi reuºit sã faceti renovãri ºi noiconstrucþii ºi la “ Arnota “, acolo sus, sus, unde seajunge destul de greu!

ÎP GC.: Da ! “ Arnota “ e o mândrie asmereniei mele pentru cã e un loc frumos! darmi-a ºi dat Dumnezeu putere sã duc la îndeplinireacest plan.

R.: Suntem mai aproape de Doamne,Doamne, acolo sus, doar cu gândurile noastre, curugãciunea, cu umilinþa ºi speranþa, încrederea,credinþa.

ÎP GC.: Da, cu rugãciunea ºi iubirea!

R.: Mergem acolo ca sã fim mai aproape decer!

ÎP GC.: Chiar zilele astea am fost acolo, înzonã ºi m-am bucurat de mânãstirile care suntacolo ºi de maicile care sunt foarte gospodine. Înacelaºi timp, la mânãstirile Arnota, Bistriþa,Horezu, Dintr-un Lemn, Surupatele, se aflã câteun loc de odihnã pentru credincioºi, pentru ceicare au necazuri, pentru cei care au bucurii vinacolo aºa... la câte o Sfânta Mânastire ºi spovedesctoate bucuriile, supãrãrile ºi necazurile. ÎnMânastiri nu se ºtie ce-i aia criza! …nu, nu estestresul de zi cu zi, mãicuþele fac ce fãceau ºi înainte,muncesc la fel, roadele sunt la fel!

R.: ªi oamenii sunt gospodari în acea zonã,ca de altfel în tot judeþul Vâlcea!

ÎP GC.: Da, aºa este ! Dar, noi, Biserica, nuºtim ce-i aia, crizã! Noi, cum am lucrat în ele, înbiserici ºi mânãstiri, lucrãm ºi acuma.

Criza, se întâmplã din punct de vedere politic,care n-are nici o legãtura cu noi, cu Biserica !

ªi pentru asta, sunt mândru cã sunt preot, cãsunt Ierarh ºi mã-nscriu în rândul clor care faclucru pentru Dumnezeu ºi iubesc poporul ºi þaranoastrã, româneascã!

R.: Atunci, daca nu se simte criza, este foartebine. Deºi sunt preoþi în biserici ºi manãstiriromaneºti care spun ca o duc din ce în ce mai rãu,mai greu ! Mulþumim mult, Înalt PreasfinþiaVoastrã, pentru rãbdarea de a ne povesti totul ! Sãvã dea Dumnezeu multã, multã sãnãtate încontinuare ºi putere de muncã ! Doamne Ajutã !ªi pentru cã mi-aþi dãruit pe parcursul anilor, oparte din operele, cãrþile domniei voastre, pline deistorie, har, înþelepciune ºi iubire, cu personajeîncãrcate de sfinþenie, luminã ºi dragoste deDumnezeu ºi aproapele, mari oameni de culturã,locuri ºi locaºuri minunate, unice în lume, mãînclin ºi vã sãrut dreapta si pe suflet, cu umilinþã!

De când aþi început sã truditi la cãrþi PraesfinþiaVoastrã?

ÎP GC.: Mai bine zis eu m-am pomenit scriinddin nevoie, din necesitate! Port scrisul în mune,în suflet !

R.: Aþi simþit nevoia sã scrieþi pentru ca aveatiaveaþi asta în sânge, simþeaþi scrisul curgându-vãprin vene, nevoia de scris fiind asisderea celei arespiraþiei !

ÎP GC.: Da! Am simþiit nevoia, aºa cumspuneaþi,sã aºtern pe hârtie, cu rãbdare, lucruri ºioameni despre care nu trebuie sã se uite, niciodatã!

Mã cutremur când ºtiu cã stau pe scaunul pecare a stat Sfântul Antim;

Mã cutremur când ºtiu cã stau pe scaunul pecare a stat un Damnaschin;

Mã cutremur când ºtiu cã stau pe scaunul pecare a stat Chesarie;

Mã cutremur când ºtiu cã stau pe scaunul pecare a stat Filaret;

Mã cutremur când ºtiu cã stau pe scaunul pecare a stat Sfântul Caalinic Cernicanul;

Iar, dacã mã cutremur, ce sã fac, ca sã nu fiunevrednic?

Trebuie sã am credinþã tare în Dumnezeu ºi sãfac fapte bune!

Oare, noi ne cutremurãm, când ºtim cã stãmîn þinutul în care înaintaºii noºtri au ctitorit atâteaaºãzãminte ce sunt azi, lãcaºe de cult bunuluiDumnezeu?

Oare noi ne cutremurãm, când ºtim cã stãm înþinutul în care au slujit lui Dumnezeu atâþi mariierarhi, atâþia mari cãrturari?

ªi dacã ne cutremurãm, ce facem, ca sã nu fimnevrednici?

Nu mã consider un scriitor în adevãratul sensal cuvântului; poate mai degrabã o persoanã careºtie sã aprecieze acest dar nepreþuit, al Domnului.

Unele cãrþi le-am scris ca sã rãmânã semndespre vrednicia înaintaºilor, altele pentrucunoaºtere, fiindcã singur, cuvântul poate tãmãdui;lumina, dã de gândit. Scrisul te despovãreazã demulte, care te apasã ; îþi aduce o liniºte ce vrei sãle-o împãrtãºeºti ºi altora. ªi apoi, cum sã dai deveste viictorimii, despre gândirea vremurilor tale?Fãcând lucruri frumoase ºi trainice, îþi arãþivrednicia ; prin scris, laºi moºtenire o fãrâmã dinsufletul tãu, cãci sufletul se pune în orice cuvânt,iar silaba aºezatã în pagina cu socoteala, capãtãgreutate.

R.: Nu am cuvinte sã pot exprima ceea cesimt, prin asemenea vorbe pline de duh!Un om mare, un suflet mare, ArhiepiscopulGherasim Cristea, înþelept, vajnic, liniºtit,impunãtor,modest, acelaºi de fiecare datã ºi înacelaºi timp, altul!

Las însã cititorilor mei, aprecierea!Mã simt datoare sã numesc, câteva titluri din

operele marelui scriitor, istoric,om de culturã,pãstor de suflete, pe care cu atâta trudã “le-aþimigãlit de ani de zile”.

ÎP GC.: Înainte de asta, daþi-mi voie sã vãspun cã… vã primesc ºi chiar vã aºtept cu multdrag ori de câte ori simþiþi nevoia uneiBinecuvântãri, a unei vorbe pãrinteºti, a unei liniºtisufleteºti când cineva sau ceva vã apasã sufletulºi vã mulþumesc pentru cã nu uitaþi cultura ºineamul românesc, România noastrã frumoasã ºibogatã ºi pentru tot ce faceþi pentru promovareamânãstirilor vâlcene ºi a celor româneºti, a istorieineamului nostru, a culturii.

R.: Sunt onoratã sã mã aflu aici, alãturi dedumneavoastrã, unde mã simt atât de liniºtitã!Dar …deºi sunt onoratã de cuvintele domnieivoastre, simt cã nu le merit. Prin micimea mea, nufac decât sã transmit mai departe, cititorilor,mesajul domniei voastre, verbal ºi prin cuvintelelãsate moºtenire, culturii romaneºti!

ÎP GC.: Sã fiþi Binecuvântatã ! Binecuvânteztoþi cititorii revistei dumneavoastrã, le urez “Lamulþi ani!”, sãnãtate, liniºte, pace! Doamne Ajutã!

13Cetatea lui Bucur Anul II , Nr. 5 - ianuarie-martie 2012ÎNSEMNÃRIÎNSEMNÃRIÎNSEMNÃRIÎNSEMNÃRIÎNSEMNÃRI

DDDDDANAELANAELANAELANAELANAELA ªI IZVORUL IUBIRIIA ªI IZVORUL IUBIRIIA ªI IZVORUL IUBIRIIA ªI IZVORUL IUBIRIIA ªI IZVORUL IUBIRII

George ROCA Sydney, Australia, 2012

Danaela, este un nume sonor cu care m-amîntâlnit în urmã cu câteva luni la o lansare de cartecare a avut loc în Bucureºti. În spatele acestuiastãtea o doamnã blondã cu niºte ochi mari cãprui-aurii, de-o expresivitate extraordinarã, ochi carevorbesc, emanã cãldurã ºi multã liniºte sufleteascã.La început am crezut cã „Danaela” se identificã cuDanaidele, una dintre cele cincizeci de fiice amiticului Danaus... Cine ºtie! Sau putea fi oderivaþie de la la „danaos” sau „greci” pe limbanoastrã, cãci îmi umbla prin minte aforismul emisde Virgiliu „Timeo Danaos et dona ferentes”, adicã„Fereºte-te de greci char ºi atunci când îþi facdaruri!”. ªi culmea, Danaela mi-a fãcut cadou...o carte. Având-o în mânã am privit-o cu scepticism,crezând cã o fi vreo carte de prozã „dulceagã” aunui novice, sau de poezii, aºa cum scrie „totromânul care s-a nãscut poet”! Purta titlul„Izvorul iubirii”. Am luat-o, i-am mulþumitpoliticos autoarei, ºi am îndesat-o în geanta meade voiaj alãturi de alte „trofee” agonisite laîntâlnirea cu alþi oameni de litere prezenþi laeveniment. Apoi am uitat de ea... adicã de carte.

Vacanþa s-a terminat ºi m-am întors în ÞaraCangurului cu o valizã ticsitã de cãrþi. Printreacestea ºi volumul cadorisit de Danaela. ªi totuºi,acesta mi-a atras atenþia în mod deosebit. De ce?In primul rând grafica enigmaticã a copertei. Apoi,deschizându-l... am simþit din prima frazã cititãun fel de mesaj, o stare de bine. Am rãsfoit carteaîn grabã ºi am constatat cã ºi celelate crâmpeiecitite erau plãcute ochiului ºi minþii. Apoi am pus-o de-o parte... Aveam alte treburi urgente derezolvat în acel moment. Dar totuºi rândurileliniºtitoare din cartea Danaelei mi-au rãmas înmemorie. Devenisem curios, ba chiar interesat são citesc. ªi astfel am trecut la o lecturã maiprofundã a volumului „Izvorul iubirii”... Peparcursul lui am înþeles multe. Mi-a plãcut, m-aliniºtit, aidoma unui medicament recomandatîmpotriva stresului.

Am luat legãtura cu autoarea prin reþeauaelectronicã a internetului ºi în scurt timp am aflatmai multe despre „Danaela”. De fapt o cheamãDaniela Dumitru, este nãscutã în Cetatea de Scauna lui ªtefan cel Mare, într-o zi de duminicã, pedata de 5 ianuarie 19... În prezent locuieºte înBucureºti. Danaela este un pseudonim, de fapt unnume de maestru. Ce fel de maestru? Rãspuns:Maestru Reiki! Ce este „reiki”? O practicãspiritual de origine asiaticã, ce-ºi trage seva dinJaponia. Povestea „reiki-ului” e simplã! În 1922,cãlugãrul budist japonez Mikao Usui s-a aflatpentru o perioadã de 21 de zile într-un câmp deantrenament meditativ pe muntele Kurama. Acolo,cãlugãrul a urcat pe vârful acestuia, la locul numitOsugi Gongen, unde prin meditaþie, post, cântãriºi rugãciuni a primit energia vindecãtoare Reiki.Muntele Kurama poate fi localizat în partea denord-vest a oraºului Kyoto. În prezent este declarat„munte sacru ºi tezaur naþional al Japoniei”. Usuis-a mutat mai apoi la Tokyo unde a pus în practicãaceastã disciplinã spiritualã pe care avusesenorocul sã o aprofundeze pe vârful muntelui ºi

care zice-se, îi intrase în organism prin chakraminþii. A înfiinþat „Uºui Reiki RyM�hM� Gakkai”,care în limba madarinã înseamnã „Societatea deterapie energeticã spiritualã Uºui”, cu scopul de avindeca prin Reiki o masã cât mai mare de oameni.Interesant ºi enigmatic este faptul cã Mikao Uºuia murit în urma unui atac de cord pe 9 martie1926, atunci când propovãduia Reiki unor

discipoli din oraºul Fukuyama. Abia trecuse de60 de ani, respectiv la numai patru ani dupã cefusese „iluminat” ºi dotat de divinitate cu putereavindecãtoare... A rãmas consemnat pe piatrafunerarã a magistrului faptul cã pe parcursul vieþiia dezvãluit metoda sã la peste douã mii de discipoli,dintre care 16 s-au înãlþat la cel mai înalt nivelnumit „Shinpiden”, sau învãþãtor-maestru. ªi astfelterapia energeticã Reiki, a început sã fie cunoscutãºi s-a extins pe tot pãmântul fiind aprofundatã ºide cultura occidentalã. Dupã 1989, a penetrat ºi lanoi în þarã, devenind destul de popularã ºiinteresând foarte mulþi oameni. Dintre aceºtia auînceput sã se evidenþieze ºi câþiva maeºtri. Unuldintre ei... este ºi doamna Daniela Dumitriu a.c.a.Danaela! Din 2005 este Maestru Reiki ºi Karunacu diplomã înregistratã. A predat cursuri de Reikila Constanþa, Craiova, Braºov, Târgoviºte, Galaþiºi Bucureºti. N-am sã intru în alte amãnunte despreaceasta disciplina ºi istoria ei deoarece nu ºtiu nicieu prea multe. Mi-am însuºit unele cunoºtinþe depe internet. Am fãcut aceasta digresiune pentru ao înþelege mai bine pe autoarea cãrþi pe care dorescsã o prezint. Menþionez cã „Izvorul iubirii” este adoua carte a Danaelei, prima, numindu-se chiar„Reiki – Jurnalul unui maestru”.

Dar sã ne reîntoarcem la cartea noastrã...„Izvorul inimii”, o carte de suflet ºi inimã, apãrutãîn luna aprilie 2011 la Editura „SarbatoarePublications” din Sydney, Australia. Pe parcusulcelor 140 de pagini vom descoperi povestiriinteresante, pilduitoare, Cartea începe cu douã

motto-uri, dintre care unul mi-a atras atenþia înmod deosebit: „Religia Iubirii nu are legi, doarpe Dumnezeu! Toþi murim pânã la urmã. Dar pecale, fii atent Sã nu rãneºti inima vreunui om. Nute teme de moartea a ceea ce este cunoscut! Sãmori pentru ceea ce este efemer ºi vei devenietern!” (Rumi*)

Volumul este segmentat în ºapte capitole,cuprinzânt fiecare o serie de povestiri fantastice.Voi încerca sã le fac o micã prezentare. Desigur cãpe parcursul timpului acestea vor fi publicate îndiferite reviste virtuale ºi pe hârtie cu care autoareacolaboreazã.

Capitolul întâi poartã numele „Povesteaînceputurilor”. Acesta prezintã povestirile:„Nãscutã din vis”, „Adieri tãcute”, „Ruga”, „Ea,Luna ºi Magul” ºi „Coroniþa de Sânziene”.

Capitolul al doilea se numeºte „Poveºti dinpoveºti” ºi cuprinde doar 3 naraþiuni: „De ce exist”,„Pasãrea Paradisului”, „Iubirea ca o mântuire”.

Urmãtorul, cel de al treilea capitol are ca titlu„Desluºirea tãcerilor din flacãrã” ºi este compusdin 11 povestiri: „Flacãra unei lumânãri”, „Techem”, „Doar un fir”, „Absent”, „Respect ºiadorare”, „A trãi”, „Minunea”, „Într-o primãvarã”,„Cânt de tei sub ploaie de stele”, „O picãturã demare, un fir de nisip”, „Tãcerea iubirii”.

Capitolul patru este numit „Focul sacru aliubirii” ºi conþine: „Transformarea”, „Umbra deîndoialã ºi jocul iubirii”, „Devenind FEMEIE”,„Struna iubirii”, „Mie dor de jarul din mine”,„Chipul iubirii”, „Împlinire ºi ºoapte”, „Sã creziîn puterea iubirii”, „Focul iubirii ºi cerul”, „Chipuliubirii” ºi „Calea timpului”. Interesant este faptulcã cele 11 subtitluri nu apar la începutul fiecãreipovestiri... Am crezut cã este o greºealã. De faptsunt în total 18 subsegmente, unele dintre eleaparþinând aceleiaºi povestiri... Construcþia ºisuccesiunea acestora este foarte interesantã...Formând parcã un tot unitar, cu aspect de singurãpovestire, þi se creeazã totuºi senzaþia cã parcurgipoezii fãrã rimã sau o creaþie liricã în prozã desine stãtãtoare. Pauzele dintre povestiri par a aveamenirea de respiro ºi meditaþie. Acest capitol, dupãcum mi-a consemnat autoarea: „Marcheazãmijlocul cerului interior al fiecãruia. Este iubireaca împlinire umanã în care descoperi divinul dincelãlalt. Fãrã aceasta trecerea pe pãmânt estezadarnicã. Este Tetragrama Vieþii”.

Capitolul cinci, „Sunt duh din Duhulpoveºtilor”, revine la normal având subtitluri binedelimitate: „Sufletul pereche”, „Amintiri stelareîn acum”, „Inorogii”, „Fragilitatea gingãºiei”,„Durerea alungã eternitatea”, „Povestea uneipoveºti”.

Capitolul ºase, intitulat „ªarpele de aramã”prezintã ºapte povestiri: „Luna albastrã, revelionulºi sufletul”, „Descântul Îngerului Pãmântului”,„Cântul mãrii – unic cânt al abisului”, „Icoanasurâsului”, „Focul florii”, „Suflet de primãvarãîntrun copil cuminte”, „Crucea florii de liliac”.




SÃRBÃTOAREA IUBIRII LAROMÂNI, DRAGOBETELE

Nu vom ignora nici ipoteza etnografuluiMarcel Lutic, de la Muzeul de Etnografie alMoldovei, cât nici a cercetãtorului în etnologieIon Ghinoiu, de la Institutul de Etnografie ºiFolclor Constantin Brãiloiu din Bucureºti, caresusþin cã acest cuvânt, dragobete, ar avea origineadin limba tracã, iar etimologia lui ar putea distribuiurmãtoarea explicaþie: cuvântul trago, de originedacã, a devenit cu timpul în limba românã þap,care simbolizeazã puterea de procreare, forþa vitalã,fecunditatea iar pede – picioare; cuvinte care, întimp, au suferit transformãri în drago, respectivbete, aºa cum se numesc ºi astãzi cingãtorileînguste, frumos þesute, purtate de flãcãi în zi desãrbãtoare în diagonalã, peste cãmaºa frumosbrodatã sau ca fâºii la brâu, pentru legarea cãmãºii,simbol al iubirii, al prinderii în marea tainã aprocreãrii, în tainicul port popular românesc.Desele schimbãri de pronunþie a consoanelor d înt, b în v sau b în p, întrezãrind ideea cã termenuldrago ar putea proveni de la cuvântul traco saudrago derivând în dragon, drac ºi aºa mai departe,care sã fi format numele zeului iubirii la traci. Sãnu neglijãm cã terminaþia “–ete”, sufixaugmentativ, subliniazã în limbaj ironia, nujignitoare, mai degrabã o atenþionare jovialã:bãiete, de exemplu, este semnificativ în ademonstra aprecierea zburdãlniciei, veseliei cuivatânãr. Lãsând la o parte numele zeului iubirii ladaci nu putem ignora faptul cã obiceiul nuntirii, înperioada menþionatã, nu a existat la strãbunii noºtritraci. Cã au fost evenimente în istoria evoluþiei ºidezvoltãrii acestui popor, care nu s-au menþionatîn scris, nedescoperindu-se pânã acum vreomãrturie, ci doar sporadice consemnãri strãine,nu înlãturã adevãrul existent al tradiþiilor, mãrturiestând obiceiurile moþilor din Munþii Apuseni darºi a grupurilor de locuitori de la ºes, din acelaºineam de daci, chiar dacã peste ele a trecut tãvãlugulpopoarelor migratoare.

Neobosiþi, exegeþii: filologi, istorici, geografidar ºi arheologii vor scoate într-un timp al istoriei,care va veni, aºa cum multe s-au descoperit subpãmântul care ne ascunde nebãnuitul trecut,atestãri noi din care ne vom rândui descendenþa.

Revenind la perioada sfârºitului de secol alXIX-lea ºi pânã în prima jumãtate a secolului alXX-lea, într-un interval de aproape douã sute deani, menþionez cã neobosiþii culegãtori de folclorau mai înregistrat ºi alte denumiri pentru aceastãsãrbãtoare: Ioan Dragobete, Dragostitele, Santionde primãvarã, Cap de primãvarã sau Cap devarã întâi, dar ºi Dragomiru-Florea sauGranguru. Sãrbãtorit de tinerii satelor, pânã lamijlocul secolului al XX-lea, la 24 februarie saula început de martie, þinând cont de calendarulgregorian sau iulian, se constatã cã aceastãsãrbãtoare a iubirii dateazã dinaintea apariþieicreºtinismului. În mitologia dacilor, zeul, careulterior a fost numit Dragobete (în spaþiul slavGlavo-Obretenia, a fost preluat de români caonomasticã, aºa cum se va constata ºi în cazulaltor sãrbãtori din calendarul popular, Probajeniisau Obrijenia, Procoava, Ovidenia, Zacetania,

Stratenia etc.) era peþitorul ºi naºul animalelor,cel ce oficia în cer, la începutul primãverii, nuntatuturor animalelor. Exista credinþa cã în aceastã ziºi pãsãrile nemigratoare se strângeau în stoluri,ciripeau, se împerecheau ºi începeau sã-ºiconstruiascã cuiburile. Cu timpul, de la pãsãri,obiceiul a fost preluat ºi de cãtre oameni,Dragobetele ajungând sã fie considerat zeitate ceocroteºte iubirea ºi poartã noroc îndrãgostiþilor.Motivaþiile preluãrii, au fost profunde, întrucâtpãsãrile erau privite ca mesageri ai zeilor, cuvântulgrecesc pasãre însemnând mesaj al cerului ºi, deaceea, zeul a mai fost numit ºi LogodniculPãsãrilor.

În aceastã zi, fetele ºi flãcãii, îmbrãcaþi desãrbãtoare, se întâlneau în faþa bisericii, loc sacrude sãvârºire a unei împliniri, de unde porneau pedealuri sã caute prin pãduri ºi lunci, flori deprimãvarã. Dacã fetele gãseau, din întâmplare, ºifragi înfloriþi, aceºtia erau adunaþi în buchete ºi sepuneau ulterior în lãutoarea fetelor, timp în carese rosteau cuvintele: Flori de fragã / Din luna luiFaur / La toatã lumea sã fiu dragã / Urâciunilesã le desparþi. În jurul focurilor aprinse pedealurile golaºe din jurul satelor, fetele ºi bãieþiidiscutau, glumeau ºi cochetau. Spre prânz, fetelecoborau în fugã spre sat, fuga, fiind denumitãzburãtorit. Fiecare bãiat urmãrea fata care îicãzuse dragã ºi dacã o ajungea, de altfel trebuia são ajungã, urma sãrutul în vãzul tuturor, un sãrutce semnifica logodna ludicã, care de multe ori erafinalizatã cu logodna adevãratã. De aici a rãmaszicala: Dragobetele sãrutã fetele! Era un semnrãu dacã o fatã sau un bãiat nu-ºi întâlneau, în ziuade Dragobete, perechea care sã-i placã, se credeacã tot anul aceºtia vor rãmâne neiubiþi. Credinþapopularã mai spune cã cei care participau la aceastãsãrbãtoare erau feriþi de boli tot anul. Tineriiconsiderã cã în aceastã zi trebuie sã glumeascã ºisã respecte sãrbãtoarea pentru a fi îndrãgostiþi totanul.

În cadrul ceremonialului acestei sãrbãtori,copiilor li se prindea de mijloc un ºnur colorat înroºu ºi alb, de care se lega un bãnuþ de argint,pentru a-i proteja împotriva bolilor, oamenilor maiîn vârstã însã li se cãdea grija atentã faþã de toateanimalele din ogradã, dar ºi de pãsãrile cerului. Înaceastã zi nu se sacrifica nicio vietate pentru cãaltfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.

De asemenea, în aceastã zi nu se coase ºi nicinu se lucreazã la câmp, singura preocupare fiindcurãþenia generalã din interiorul casei, pentru catot ce avea sã urmeze sã fie cu spor. În unele sateromâneºti se scotea din pãmânt rãdãcina de spânz,cu multiple utilizãri în medicina popularã, care, înegalã mãsurã, salva viaþa dar provoca ºi moartea.

Tot un vechi obicei, întâlnit în unele sate dinestul þãrii noastre, ne aratã cum femeile obiºnuiausã atingã un bãrbat strãin de familia sau de satul încare convieþuiau, pentru a fi drãgãstoase întreganul. Fetele mari însã strângeau de cu seara ultimelerãmãºiþe de zãpadã, numitã zãpada zânelor, iarapa topitã din omãt era folositã pe parcursul anuluipentru înfrumuseþare ºi pentru diferite descântecede dragoste. Bãrbaþii nu trebuiau sã supere femeileºi nici sã se certe cu ele, pentru cã altfel le mergearãu tot anul.

În mitologia românã Dragobetele este asociatpersonajelor Panteonului greco-roman Cupidonsau Eros. Astãzi, sãrbãtoarea de Dragobete este

consideratã echivalentul românesc al sãrbãtoriiValentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin,sãrbãtoare a iubirii. Dragobetele se diferenþiazãde blajinãtatea Sfântului Valentin din tradiþiacatolicã, fiind un bãrbat frumos, arãtos, cu untemperament nãvalnic.

Mitologia cosmogonicã, în care sunt descrisemomente ale genezei poporului nostru, afirmã cãDragobetele a fost fiul preferat al Dochiei, desprecare renumitul mitolog, Romulus Vulcãnescu, înmonumentala Mitologie Românã, îl prezenta caun flãcãu chipeº ºi iubãreþ, trãsãturã principalã alocuitorilor acestor regiuni. El era un zeu temut defecioarele ºi femeile locului, pe care strãmoºii noºtriîl considerau naº cosmic, oficiatorul tuturornuntirilor de la începutul fiecãrei primãveri, atât laoameni cât ºi animale.

Dragobetele era considerat zeul bunei-dispoziþii, celebratã prin veselie ºi petreceri de lacare se porneau de multe ori discuþiile viitoarelorcãsãtorii.

Faþã de consemnãrile etnologilor ºi filologilornoºtri, care au studiat ºi fixat anumite teorii sub oinfluenþã nefastã câteodatã, contrarã firii lucrurilorce puteau fi cu adevãrat demne de cercetat înaintede anul 1990, aº opta mai mult pe legãtura acesteisãrbãtori ca fapt existenþial în calendarul trac,preluat de daci, decât ca împrumut din limba slavã.

Se cunoaºte cã slavii au venit pe teritoriul þãriinoastre, ca popor migrator, în perioada celui de alVII-lea secol al erei noastre, peste tot ceea ce daciideþineau ca ceremonialuri ºi vechi tradiþiistrãmoºeºti. Cert este cã ritualul nuntirii, în specialcel al vestirii, nu puteau sã fie decât obiceiuri alunui popor stabil, cum erau dacii, ºi nicidecumale unui neam migrator, ca slavii. Tradiþia nuntirii,a pregãtirii tainelor cãsãtoriei prin peþire, era unobicei strãvechi, la care cuvintele, care au formatdenumirea sãrbãtorii de Dragobete, trebuiecãutate în vocabularul limbii dacilor, pentru cãaceastã sãrbãtoare, expresie a iubirii, a dragosteifertile, a însemnat mult în tradiþiile trace de s-apãstrat pânã astãzi, pe întreg teritoriul locuit deromâni. Ar trebui consemnat faptul cã aceastãsãrbãtoare ºi-a avut un rost al ei în sânul populaþieidin Oltenia, regiune locuitã de daci cu o distanþãremarcabilã faþã de ceea ce a însemnat influenþaslavã asupra obiceiurilor poporului nostru. Nucontestãm etimologia cuvântului ca provenit dinlimba slavã însã nici excluderea derivãrii acesteionomastici din cuvinte trace. Cert este cã obiceiuleste moºtenit de la strãmoºii noºtri însã numelesãrbãtorii încã trezeºte interese în acceptareaºtiinþificã a cercetãrii etimologiei acestuia.

Putem spune cã simþim acum aºa cum au simþitºi strãmoºii noºtri, în preajma acestei zile, unînceput în toate! Pãmântul se trezeºte la viaþã,natura renaºte. Soarele revarsã o cãldurãmângâietoare, iar vântul suflã din plãmânii sãi aermai cald, sângele îºi schimbã culoarea, inima –pulsaþiile, o mireasmã dulce se-mprãºtie pe cãrãri,chipul blând al primãverii ne zâmbeºte, iar mâinileei ne mângâie… Seva pomilor musteºte, dragosteaîncepe sã domine pãmântul. Zilele devin mai lungiºi mai blânde, natura începe sã-ºi arate farmecul.În curând natura se va îmbrãca în hainele-ifrumoase, va da colþul ierbii, copacii vor fi ninºide flori albe. Miros de început, miros curat,proaspãt, miros de ghiocei, mirosul dragostei…


Premiile acordate de Liga Scriitorilor pentru cãrþile apãrute în anul 2011

„Geamãnul din oglindã” de Al. Florin Þene

Comisia de acordare a premiilor LigiiScriitorilor a luat în considerare toate cãrþile sositede la autori, editate în anul 2011, indiferent din ceorganizaþie profesionalã fac parte. În acest contextcomisia a hotãrât sã acorde urmãtoarele premii:

Poezie“Sã vii ºi mâine”, de Iulian Patca“Semnele Timpului “, de Elisabeta Iosif“Rãnitã, umbra mea”, de George Ioniþã“ªoapte cu aripi de înger”, de Catinca ºi Costel

Neacºu“Armuri de vis”, de Emilia Tudose“Împliniri “, de George EchimVolum de debut în prozã“Ochi de copil”, de Maria Lucia Rebrean

(Belgia)Prozã“Îmi amintesc ºi îmi imaginez “, de Mariana

Brãescu Silvestri“8 proze scurte”, de Zeno Ghiþulescu“De vorbã cu inima ta”, de Vasile Dorin

Ghilencea“Taumaturgul ºi Mir”, de Florin Oprea Avram“Propietatea e sfântã “, de Emil Bucureºteanu

Interviuri“De vorbã cu stelele”, de George

Roca(Australia)Eseu“ 1001 cugetãri”, de Ilie BucurCriticã literarã„Trandafirii deºertului „, Mariana Cristescu“ Între Thalia ºi Minerva”, de Al.Florin Þene“ Pomul cu litere”, de Menuþ Maximinian“ Neliniºti prin timp”, de Doina DrãguþIstorie literarã“Marin Sorescu- în scrisori ºi documente

inedited. Vol. III “, de George Sorescu ºi EmilIstocescu

Poezii pentru copii“Anotimpul jocului “, de Titina Nica Þene“Parfumul dimineþilor “, de Gheorghe VicolMonografie, jurnal literar, enciclopedie,

dicþionar, studii“Anotimpul trãirilor albastre “, de Viorica

Popescu“Pagini din istoria fanfarelor din Valea Jiului”,

de Ioan Velica“Mãnãstirea Bârsana “, de Nuþu Roºca“In honorem profesorului Ioan Hentea”, de

Onufrie Vinþeler

“Personalitãþi Române ºi faptele lor- 1945-2000”, de Constantin Toni Dârþu

“Anuarul Filialei Timiºoara-Banat al LigiiScriitorilor “, de Doina Drãgan ºi Andreia-ElenaAnucuþa.

“Vechi soiuri româneºti de viþã de vie”, dedr.Ion Puºcã

“Luminiºuri”, de Elena Buicã(Canada)Antologii“Poeþi clujeni la cumpãna de milenii”, de Dan

Brudaºcu“ANTOLOGIA scriitorilor români

contemporani din întreaga lume”, de LigyaDiaconescu.

“Lumina cuvintelor”, de Claudiu ªimonaþiTraduceriMariana Zavati Gardner pentru traducerile în

limba englezã a volumelor semnate deTitina Nica Þene, Gavril Moisa ºi Iulian Patca.*Datoritã numãrului mare de cãrþi bune ºi foarte

bune apãrute, comisia a hotãrât sã premieze maimulþi autori ºi volumele lor.

Premiile constau, conform protocoluluiîncheiat între Liga Scriitorilor ºi Editura”DACIAxxi “, Colecþia DUO, în editarea unei viitoare cãrþigratuit numai cu plata tipografiei.

De curând a apãut romanul la editura NICO,din Târgu Mureº, cu o prefaþã de MarianaCristescu, lector fiind poetul Nicolae Bãciuþ,romanul “Geamãnul din oglindã “ de Al.FlorinÞene.

Acesta este o sintezã a romanelor “Chipul dinoglindã “, “Insula viscolului “, “ Orbul din MuzeulSatului “, mai bine zis ºi a artei sale narative, încare se regãseºte, condensatã, întreaga splendoarebarocã a imaginaþiei, dar ºi a realitãþii trãite deautor.

Prozatorul, ajuns la a 50 carte publicatã,(poezie, eseuri, prozã oniricã, criticã literarã, etc.),pare un renascentist revoluþionar, cu voluptãþiºirete pentru realitãþi trãite ºi pline de miez, unerudit cu viziuni neoplatonice, un degustãtorrafinat al scenelor reale pe care le redescoperã înviaþa sa. Noica, citat de Mariana Cristescu în “Înloc de prefaþã “ spunea: “Pentru Stendhal, unroman –e o oglindã care se plimbã pe stradã-Poatesã fie aºa pentru un roman, darn u e pentru ofilosofie. Mã gândesc, chiar, la un mit în genul luiWilde, mitul oglinzii: - Ce frumoasã e lumea, ºi-aspus spiritul într-o zi. Mã voi face cât maiimpersonal, mã voi dizolva ºi aºterne ca o apãlimpede ºi liniºtitã, voi fi numai aºteptare; întocmaiunei oglinzi, iar lumea se va reflecta în mine aºacum este ea-. Din ziua aceea spiritul n-a mai vãzutnimic. “

Romanul lui Al.Florin Þene este interesant ºiincitant, prin confesiunea autorului, prin

introspecþia raportatã la trecutul societãþiicomuniste care a dat înapoi societatea româneascãcu o sutã de ani. Autorul acestui roman este printrepuþinii creatori de ºcoalã nouã care n-au devenit

prizionierii unei singure formule epice, asimilând,cu un talent deosebit, atât experienþaintertextualitãþii, cât ºi stilul faulknerian ori minuþiacehovianã în descrierea platitudinii existenþiale,împletitã cu realismul crud.

Marianei Cristescu în Prefaþa la romanscrie:”Planurile se aºeazã într-un “anfiteatru “deterase suprapuse, strãjuit de oglinzi paralele, încare, în pofida aparentului “stufãriº “ de date,informaþii ºi creaþii, povestite, citite sau recitite,de întâmplãri, în prezenþa… discretã, dar atât denecesarã, a soþilor, lucrurile se vãd foarte bine,fiindcã Al.Florin Þene are luciditatea de a privi înurmã “fãrã mânie “ ºi un real talent de “constructor” al formelor. (...) Lentilele nu au existatºi nici nu ar fi fost importante, scriitorulº vizândfenomenul de reflecþie în sine.”

Pentru savoarea inimitabilã ºi pentruprofunzimea în formã jovialã pe care o degajãinterferenþa stilurilor, amintirea cheamã imediatîn mine acele fragmente superbe în care naratorulîºi dinamizeazã scepticismul prin aluzii culturale,desigur cu intenþia de a developa adevãrul culturiiprolecultiste ºi socialiste.

Prin capacitatea excepþionalã de a sugerasensuri înalte în cele mai neînsemnate amãnunte,prin vocaþia, tot mai rarã azi, de a despicaplatitudinea în patru pentru a scoate la ivealã dramemocnite ºi, desigur, prin maturitatea stilului, caree al unui autor îndelung exersat, Al.Florin Þene aaratã o vocaþie indiscutabilã de mare prozator.

Parafrazându-l pe Eugen Lovinescu, pot spunecã autorul acestui roman, ºi al celorlalte patru,este nu numai un prozator talentat, ci ºi bornã dinfrontiera hãrþii noastre spirituale de astãzi.

Sorin CAVEI

16 Cetatea lui BucurAnul II , Nr. 5 - ianuarie-martie 2012 TURISMTURISMTURISMTURISMTURISM

Un inginer român a conceput olocuinþã plutitoare, în care a investit60.000 de euro.

Adrian Nicolae

O casã cu flotoare de beton armat care, culmea,mai ºi pluteºte? Rezultatul mi-a întrecut toateaºteptãrile.

Pe inginerul Adrian Dobre, artizanul„ciudãþeniei” apãrute de curând pe malul drept albraþului Sf. Gheorghe, nu departe de Tulcea, l-amcunoscut întâmplãtor, în Delta Dunãrii.Bucureºtean sadea, acesta s-a îndrãgostitiremediabil de Deltã în urmã cu aproape 20 deani. A revenit an de an, apoi lunã de lunã, pentruca acum sã vinã sãptãmânal. Pasionat de bãrci, depescuitul în sistemul „catch&release” ºi decãlãtoriile prin labirintul de canale din mijloculapelor, el a cãutat o modalitate de a-ºi împlini unvis pe care mulþi pescari l-ar împãrtãºi. Voia ocasã de vacanþã în Deltã, una pe care sã o poatãmuta în diferite zone, în funcþie de anotimp ºi depreferinþele sale.

ªi o casã plutitoare are uºã la intrarevadã toate ungherele Deltei ºi sã simtã pulsul

acestui paradis. Dupã zeci de nopþi albe, sute deschiþe, planuri ºi calcule, în septembrie 2009,proiectul final era aºternut pe hârtie. ªase luni maitârziu, dupã o investiþie de aproape 60.000 de euro,cu 20.000 mai mult decât estimase, casa plutea lacâþiva kilometri de Tulcea. Asta, în ciudanenumãratelor autorizaþii, aprobãri, avize ºidispute cu autoritãþile nedumerite dacã era vorbade o casã sau de o ambarcaþiune.

Aºa aratã interiorul unui cãmin din categoriaponton-dormitor

clasice, flotoarele metalice necesitã lucrãriperiodice de întreþinere, fiind dificile din punct devedere tehnic ºi, evident, costisitoare, inginerulnostru a propus o soluþie ineditã - construirea unuiflotor din beton armat, segmentat în ºase alveoledupã modelul clasic al navelor. 100%impermeabilMulþi au crezut cã este oexcentricitate, mai ales cã betonul, în varianta

clasicã, este un material permeabil. Modificat însãcu ajutorul unor „adjuvanþi”, betonul propus deDobre s-a dovedit impermeabil 100%, în urmaunor teste care au prevãzut ca flotorul sã pluteascãtimp de mai bine de douã sãptãmâni, perioadã în

care nu s-a observatnicio infiltraþie deapã. Avantajelei n v e n þ i e iinginerului românerau evidente:posibilitatea de ainspecta în interiorflotorul ºi de a luamãsuri imediate însituaþia apariþieivreunei probleme,o stabilitatecrescutã lainfluenþa valurilorºi a vântului, ºiposibilitatea de afolosi interiorul

flotorului pentru depozitarea instalaþiilortehnologice necesare casei (tancul pentru apelemenajere, pompe, spaþiul de amplasare a bateriilorpentru stocarea energiei electrice). Ca sã nu maipomenim de lipsa oricãror mãsuri de întreþinerepe durata exploatãrii! O CASÃ UªOARÃ Casacare a fost construitã pe acest flotor revoluþionartrebuia sã fie una cât mai uºoarã. De aceea, au fost

folosite profile metalice zincate, panouri de tablã,spumã poliuretanicã ºi tâmplãrie PVC. Rezultatul?O casã cu etaj, cu o dimensiune în plan de 6,90 mx 6,90 m, cu o capacitate de cazare pentru ºaptepersoane, cu douã dormitoare, grupuri sanitare lafiecare etaj, bucãtãrie, living, plus o terasã pe carese poate ajunge cu ajutorul unei scãri retractabile.Anul acesta, locuinþei îi va fi ataºat un ponton delemn, cu spaþii pentru recreere în aer liber ºi un

Românul care se plimbã cu vila-plutitoare în Delta Dunãriiloc în care bãrcile sã poatã fi trase în siguranþã. ªiasta nu e tot. Casa are o independenþã deplinãcând este vorba de necesarul de energie sau deapã menajerã. Iluminatul este asigurat de lãmpi culed-uri, extrem de economice, alimentate la ungrup de baterii de 12 V care, la rândul lor, suntîncãrcate de o turbinã eolianã ºi de un grup depanouri fotovoltaice. Pentru siguranþã, existã ºiun generator cu motor termic. Apa caldã menajerãeste asiguratã din trei surse alternative: panousolar, centralã termicã, instant, pe gaz. Încãlzireape perioada mai rece se face cu calorifere alimentatede o centralã termicã naturisticã. Într-un final,eco-casa-turisticã a fost asimilatã categoriei deponton-dormitor, iar inginerul Dobre se gândeºtesã punã bazele unei mici staþiuni ecologice mobileîn Deltã.

Locuinþele plutitoare din Olanda,Germania ºi SUA

Conceptul de casã plutitoare nu este cu totulnou (ºtiut fiind cã orice inovaþie aduce nu numaiinedit, ci ºi bãtãi de cap, a fost nevoie de cel puþinun an pentru ca autoritãþile sã decidã în ce fel va fiîncadratã construcþia în nomenclator). Inovativ estepoate materialul din care a fost realizatã locuinþadin Delta Dunãrii, mai precis betonul armat. ªidacã ea reprezintã o premierã pentru România,casele plutitoare cu fundaþie de beton se aflã demultã vreme în folosinþã în Olanda, Germania sauStatele Unite ale Americii. De fapt, cei care aucreat acest concept sunt, din motive lesne de

înþeles, arhitecþii olandezi. Date fiind condiþiileclimatice ºi relieful mlãºtinos din Þara lalelelor,casele plutitoare au apãrut ca o necesitate ºi nu caun lux, fiind adoptate de tot mai multe þãri alelumii ca o variantã mult mai viabilã decât caseletradiþionale, mai ales în zonele des inundabile ºicu fenomene seismice dese.

Cândva în stadiul de simplu proiect, caseleplutitoare sunt azi materializate


Marian DRAGOMIR

Exegeþii români, în decursul istoriei literare,nu au fãcut o comparaþie directã între NichitaStãnescu ºi Mihai Eminescu. Unul dintre motivelepentru care aceasta comparative nu a devenitviabilã s-ar datora faptului cã autorul Necuvintelorar putea fi considerat un reper fundamental înconstituirea poeziei naþionale. Într-adevãr, s-auafirmat despre Nichita Stãnescu multe cuvinte deelogiu, cum cã ar fi un geniu, dar un geniu care adevenit, în decursul timpului, inaccesibil maselorde oameni. Aceasta viziune asupra poetului ºiraportarea sa la Mihai Eminescu pare, în cele maimulte cazuri, o exagerare sau o ireverenþã. Titlulde cel mai valoros poet, dupã Eminescu, a fostatribuit lui Tudor Arghezi, uneori lui Lucian Blaga,George Bacovia sau Ion Barbu, adicã literaturainterbelicã. Nichita Stãnescu este vãzut, în celemai multe cazuri, ca fiind cel mai valoros poetromân de dupã rãzboi.

Nichita Stãnescu, prin opera sa, iese din razainfluenþei exercitate de Eminescu. Sensul iubirii,apãrut în anul 1960, este considerat de cãtre uniicritici ca fiind momentul în care poezia modernãscapã de sub influenþa eminescianã. Pentru a marcaaceastã victorie, Nichita Stãnescu a inclus învolumul sãu de debut un poem, ce poartã acelaºititlu cu un poem scris de Mihai Eminescu la 17ani: O cãlãtorie în zori. În aceastã carte existã ºi odedicaþie lui Eminescu tânãr. În poezia lui NichitaStãnescu nu apare nici un element comun cu poezialui Eminescu, acesta scriindu-ºi poemul subinfluenþa pe care a avut-o asupra spiritului sãuDimitrie Bolintineanu ºi Vasile Alecsandri, poemulsãu oferindu-ne un cadru idilic, convenþional:

“Pe câmp se vãd douã fiinþe uºoareSãltânde pe-un cal,Pe care le-ncinge de fluturatã-n boareSubþire voal”În poezia lui Nichita Stãnescu dispare dalba

fecioarã, iar junele frumos ni se adreseazã într-un mod direct, la persoana întâi, exprimând bucuriamomentului, ce devine copleºitoare, un preaplinal tinereþii:

“Soarele rupe orizontul în douã.Tãria îºi nãruie sfârºitele carcere.Suliþe albastre, fãrã întoarcere,Privirile mi le-azvârl, pe amândouã,Sã-l întâmpine fericite ºi grave.Calul meu sãltã pe douã potcoave.Ave mare-a luminilor, ave!Între Mihai Eminescu ºi Nichita Stãnescu

existã asemãnare în ceea ce priveºte poziþia ocupatãîn cadrul literaturii româneºti ºi în ceea ce priveºtemodul lor de a scrie. O altã asemãnare ar putea-oconstitui originalitatea scriiturilor.

Noþiunea de originalitate presupune un regimde libertate internã, autodeterminare ºi eliberareaeului de sub presiunea universalitãþii.

Originalitatea romantismului eminescianconsta în disponibilitatea eului poetic. “Ca noþiunereductibilã, pânã la persoana creatorului, ea eoglinda solipsismului artistic ºi îndreptãþeºte astudia geniul eminescian în imanenþa lui. [...]Originalitatea care se vrea a fi în ecuaþie cu

creatorul operei, impune fãrã rezerve reducþia laindivid ºi eu. Ar fi o gravã eroare, pânã ºi întermeni, sã vorbim de originile originalitãþiieminesciene. Se poate însã discuta de o originalitateeminescianã pe un fundal de ªturm und Drang ºide o originalitate pe un fundal romantic.”

Rolul inovator al lui Nichita Stãnescu seobservã în substanþã poeziei. S-a spus despre elcã, spre deosebire de Arghezi, Blaga, Barbu,Bacovia, îºi descoperã un nou teritoriu, situându-se, cum spunea Edgar Papu, “într-un anumit spaþiupur, într-o zonã superioarã a realitãþii”, cã, aºacum spunea Marian Papahagi, “vãdeºte efortul desistematizare ºi organizare, de creare a unuicosmos al vorbirii.” La Stãnescu nu este vorbadoar de o metapoezie, despre un discurs în careeul devine impersonal, ci de o tentativã detranscedere a poeziei, înþeleasã ca o simplãconvenþie impusã asupra poetului, într-o poeziede artã poeticã, prin expresia literalã a stãrii, ce setransformã într-un status ontologic. Nu este vorbadespre o simplã meditaþie asupra poeziei, cãci ometapoezie, în viziunea lui Ion Barbu, ar însemna“pierderea oricãrui principiu uman”, ci de odelimitare cu propria vorbire trãitã. Poetul încearcãsã explice acest fapt într-un fragment revelatordin Carte de recitit: “Al meu suflet, Psyche, s-atulburat: ce faci, mi-a spus, încerci sã dai o definiþiepoeziei! [...] Nu, am strigat, nu vreau sã dau odefiniþie poeziei, deºi, uneori, ea opreºte câte unverb ºi, cu ochii miraþi, priveºte fiinþele, ºi elemirate, descinzând din verb. Ceea ce e în miºcarenu e previzibil. Ceea ce nu e previzibil e foartegreu de definit. Poate fi numai înconjurat de marispaþii nemiºcate, poate fi numai delimitat.” Nu sepune problema unei redefiniri a poeziei, ci de a oface sau, în cel mai bun caz, de a o reface. Poeziasa este o metalingvisticã, ce e construitã pe ometapoezie, ale cãrei cuvinte vin dincolo decuvinte, în acest mod fiind vizatã “posibilitateamarii poezii care nu mai foloseºte nici unul dinmijloacele poeziei. Versuri situate deasuprametaforei, ignorând orice fel de alambic posibil,acesta îmi pare a fi tipul de tensiune semanticãspre un cuvânt din viitor.”

În acelaºi mod în care Eminescu îºi crea propriacosmologie în Scrisoarea I ºi în alte poeme, NichitaStãnescu îºi va imagina o cosmologie a vorbirii,situându-se în punctul cel mai evoluat al cunoaºteriipoetice, interrelationand cu descoperirile ºtiinþificeale prezentului. Cuvântul reproduce atât structuramateriei, cât ºi structura omului. Dedalulcuvântului nu este separat de om, omul devenindþinta lui, ºi modul de descifrare al labirintului lumiicã text.

O altã trãsãturã a originalitãþii poeticiinichitastanesciene este muzicalitatea, “înþelegemaici ceea ce rãmâne într-un mod inanalizabil, ceeace pare în esenþã rupt de orice tehnicã ºi constituiela rigoare însãºi materia sensului muzical. [...]Muzica rãmâne ca substanþã autonomã in felul eiºi intuiþia noastrã sugereazã cã ar fi de aplicat lavolumul lui Nichita Stãnescu o semioticã a muzicii(în care ne lipseºte specializarea propriu-zisã), a

modului ei specific de semnificare, care sã þinãpropriu-zis de câmpul confluentei artelor într-unsens mai nuanþat decât s-a obþinut pânã acuma.”Singura posibilitate de comunicare a muziciidincolo de enunþ este motivul. Motivul muzicalpoate fi reprodus, citat, indicat doar atunci cândse vorbeºte despre el. Muzica se manifestã ca ocomponentã a timpului, a succesiunii înãlþimilor,a absolutului relativ, ce nu poate fi manifestat decâtîn ireductibilul melodic, în duratã. Melodia esteautonomã, izolatã într-un context lingvistic maimare, în care se asociazã cu scopul de a reda esenþaunitarã a textului, atât sub nivel lingvistic, cât ºifonetic. Muzica nu poate fi verbalizatã, ea doarsimuleazã, prezintã interpretarea într-un nivelformal mai puþin adecvat poeziei.

Trecând peste originalitatea pe care este bazatãcreaþia lui Mihai Eminescu ºi Nichita Stãnescu,observãm faptul cã creaþia eminescianã este bazatãpe un stil judicios ºi al economiei lingvistice. Poetulse simte rãspunzãtor faþã de fondul lexical.Raþionându-ne de aceastã idee observãm cãNichita Stãnescu nu se gândeºte la viitor,îngãduindu-ºi sã risipeascã diferite forme cuscopul de a-ºi atinge þinta momentanã. În modcert cei doi poeþi schimba modul de utilizare allimbii vorbite de zi cu zi. Mihai Eminescuintroduce o reforma pe care am putea-o numi degradul întâi, în timp ce Nichita Stãnescu ajungeprin utilizarea limbajului la o reforma de graduldoi. Pentru a explica aceasta graduare, trebui sãconsiderãm limbajul poeziei ca fiind înzestrat cunoi nuante faþã de cel popular al vorbitorului.Poetul nu inventeazã un nou limbaj, el îl foloseºtemai inventiv, relaþionandu-se de convenþiainstituitã de alþi. În acest mod scriind cuvântulzãpadã ºtie cã cititorul are noþiunea acestui cuvântºi astfel compune diferite imagini artistice ce auun efect garantat asupra cititorului. Numai în acestedificiu al convenþiei poetice, autorul se poateremarca prin manipularea fundamentului.Bineînþeles ca abaterea aberantã de la normã poateprovoca un limbaj inadecvat, adevãrul artistictransformându-se în ceva ce nu mai þine de tãrâmulartistic.

Mihai Eminescu ºi Nichita Stãnescu seamãnãprin faptul cã au fãcut o sintetizare a epocilor încare au trãit. Eminescu este pur romantic,transformându-ºi poezia eroticã într-un elogiuadus vieþii exterioare cât ºi interioare iar Stanescupoate fi considerat, cel puþin la nivel tematic, caun precursor direct al romantismului târziu,singura diferenþa este modul de redare asentimentelor ºi primatul pe care l-a avut cuvântulîn înþelegerea sentimentului erotic. Cei doi poeþipar a impune adevãrate standarde, poeþii ce le-auurmat fiind nevoiþi fie sã scrie desuet, act ce leminimalizeazã arta, fie sã asimileze lecþiaeminescianã sau nichitastãnescianã ºi sã încercesã elaboreze o viziune proprie.

Lirica eroticã la Mihai Eminescu ºi Nichita StãnescuESEUESEUESEUESEUESEU


La Muzeul Luvru din Paris, o tânãrã femeiefrumoasã priveºte calm vizitatorii ce se perindãprin faþa ei, zâmbind enigmatic din rama unuitablou cu dimensiunea de 77X55 cm. Portretul eiinspirã liniºte, relaxare, armonie ºi o anumitãgrandoare, în pofida hainelor ºi coafurii simpleale modelului. Femeia este Mona Lisa,cunoscutã ºi ca La Gioconda, despre carese presupune cã ar fi fost soþia luiFrancesco del Giocondo, un înstãritnegustor de mãtase din Florenþa.

Surâsul Mona LiseiLeonardo Da Vinci (15 aprilie 1452,

Anchiano/Vinci, Italia - 2 mai 1519,Cloux/Amboise, Fran�a) a început lucrulla acest tablou în 1503 sau 1504 ºi l-aîncheiat în 1519, cu puþin timp înainte demoartea sa. În august 1911, pictura MonaLisei este furatã din Muzeul Luvru de unfuncþionar italian, care dorea sã oreturneze Italiei sale natale. În 1956,tabloul Giocondei este vandalizat de douãori ºi din acel moment, pânza esteprotejatã de un geam rezistent la gloanþe.Pictura impresioneazã în special prinzâmbetul misterios al modelului, ce îisubliniazã feminitatea ºi frumuseþea.Descoperiri recente au adus luminãasupra “secretului” surâsului MonaLisei, înlãturând speculaþiile fãcute de-alungul timpului.

Cu gene ºi sprânceneInginerul francez Pascal Cotte,

fondator al tehnologiei Lumiere, ainventat un aparat de fotografiat pentruimagini multispectrale de o rezoluþie de240 de megapixeli, ce foloseºte 13lungimi de undã, de la ultraviolete la infraroºu, cucare a scanat pictura Mona Lisei. Imaginilerezultate înlãturã secolele de restaurãri repetate aletabloului ºi orice alte modificãri, punând în valoaremodul în care artistul a dat viaþã chipului pictat alGiocondei, dar ºi felul în care aceasta le apãrea luida Vinci ºi contemporanilor sãi.

“Faþa Mona Lisei pare puþin mai latã, zâmbetulei este diferit, ochii îi sunt diferiþi”, a declarat Cotte.“Zâmbetul ei este mult mai accentuat aº spune”.Deoarece pe pânzã nu se observau nici genele,nici sprâncenele modelului, Cotte s-a ocupat ºi deacest aspect. “Un zoom pe ochiul stâng alGiocondei a revelat o unicã tuºã de culoare foartesubþire, în zona sprâncenei”, a afirmat acesta. “Eusunt inginer ºi om de ºtiinþã, aºa cã pentru minetotul trebuie sã fie logic. Nu era logic ca MonaLisa sã nu aibã sprâncene sau gene”, a continuat el.

O premierãO altã enigmã a fost poziþia braþului drept al

Giocondei: aceasta îºi þine mâna dreaptã pe pântec.“Este pentru prima datã”, a spus Cotte, “când unpictor redã braþul ºi mâna modelului într-oasemenea poziþie”. Chiar dacã nu au înþeles

niciodatã raþionamentul lui da Vinci, alþi artiºti nuau ezitat sã îl copieze ºi în aceastã privinþã.

Cotte a descoperit cã pigmentul folosit laîncheietura mâinii drepte a Giocondei se potriveºteperfect cu cel al veºmântului acesteia. Lucrurileîncep sã aibã sens: “Dacã priveºti în profunzimeîn infraroºu, îþi dai seama cã Mona Lisa îºi þine cuantebraþul ºi cu încheietura mâinii un capãt alhainei”, afirmã Cotte.

“Vincolare” de la Da VinciImaginile în infraroºu au scos la ivealã schiþele

pregãtitoare realizate de da Vinci, peste care artistula aºezat încã trei straturi de lac si vopsea. Se parecã pânã ºi un pictor ca Leonardo a avut uneleezitãri. “Dacã te uiþi la mâna stângã a Giocondei,nu se poate sã nu remarci modificarea poziþieidegetelor arãtãtor ºi mijlociu ale modelului. Esteclar cã da Vinci s-a rãzgândit, prima poziþie adegetelor era diferitã de cea pe care o vedem acumîn tablou”, a declarat Cotte.

Alte dezvãluiri includ broderia ce împodobeºtedecolteul rochiei Mona Lisei (care poate ficonsideratã chiar semnãtura pictorului, având învedere cã în italianã “a împleti” este “vincolare”,verb ce face referire la numele de da Vinci) ºitransparenþa vãlului ce acoperã capul modelului

(indicând faptul cã Leonardo a pictat mai întâipeisajul imaginar din fundal ºi apoi, utilizândtehnici de transparenþã, a reprezentat pe pânzãvãlul). De asemenea, cotul Mona Lisei a fostrestaurat în urma distrugerii provocate de opiatrã ce a lovit tabloul în 1956. În plus,contrar speculaþiilor, s-a stabilit cã portretulGiocondei a fost realizat în ulei pe lemn deplop.

Cotte afirmã cã dacã stai culcat pe spateºi priveºti în sus la imaginea mãritã îninfraroºu a Mona Lisei, frumuseþea ºi aerulei mistic sunt evidente. “Dacã te afli în faþaacestei imagini imense a Giocondei, înþelegiimediat de ce este atât de faimoasã”, a spusCotte. “Este ceva ce trebuie sã vezi cu propriiochi.”

Zâmbetul Mona Lisei – o iluzieTimp de sute de ani, criticii de artã au

meditat asupra misteriosului zâmbet pictatde Da Vinci. Recent, Margaret Livingstone,neurobiolog la Harvard, a venit cu o altãexplicaþie fascinantã: Da Vinci a zugrãvitchipul Mona Lisei în culori care joacã festeprivirii noastre.

Livingstone a examinat mult timp modulîn care celule din sistemul nostru vizualproceseazã diferitele tipuri de informaþie,cum ar fi forma, culoarea, adâncimea ºimiºcarea. Analizând tabloul lui Da Vinci,aceasta a constatat cã artistul a pictat zâmbetulMona Lisei aproape în întregime în frecvenþe

spaþiale joase, care sunt cel mai bine receptate devederea perifericã. Rezultatul, dupã cum observãea, este o iluzie:

“Atunci când te uiþi la ochii Mona Lisei sau lafundal, îi vei vedea zâmbetul. Dar dacã îi priveºtidirect gura, zâmbetul ei pare sã fi dispãrut. Faptulcã zâmbetul acesteia variazã atât de mult în funcþiede unghiul din care priveºti face prin urmare, caexpresia Giocondei sã fie dinamicã, în timp cefaptul cã zâmbetul ei dispare atunci când te uiþidirect la ea, creeazã aparenþa unei expresii evazive.”

“Niciodatã nu i se pãrea cã l-a terminat”Pictorul ºi istoricul de artã Lomazzo scria cã

“Leonardo nu a terminat portretul Mona Liseipentru cã nu ºtia niciodatã dacã nu mai avea cevade spus... mereu se întorcea sã lucreze la el,niciodatã nu i se pãrea cã l-a terminat”. Imaginaþie,iluzie sau realitate, zâmbetul Giocondei atrage încontinuare milioane de vizitatori la Luvru. Portretulei este o mãrturie vie a geniului florentinuluiLeonardo da Vinci.

Corina Diamanta LUPU

Mona Lisa – Doamna cu zâmbet misticESEUESEUESEUESEUESEU

Publicaþie de literaturã, arte, carte, turism Editatã de ... · (din volumul Poemele bãt...

Documents

Transcript of Publicaþie de literaturã, arte, carte, turism Editatã de ... · (din volumul Poemele bãt...