Pentru foarte mult timp, satul aconstituit o structură social-economică fundamentală asocietăţii româneşti. numeroşi fac-tori au dus la continua remodelarea structurii acestei entităţi, înprezent satul, în forma satradiţională şi autentică, regăsindu-se într-un proces de acceleratădisoluţie. Motiv în plus pentru castudiile despre sat să seregăsească într-o proporţie multmai mare printre preocupările celorcare studiază fenomenele vieţii so-cial-economice autohtone.Încercarea de a propune o definiţieconvenţională şi unanimrecunoscută a satului românesc,precum şi o clară tipologizare aacestuia se conturează, încă de laînceput, ca o întreprindere dificilă.

este terenul pecare a pututrodi AcademiaComercială dinCluj, înfiinţatăîn 1920-1921 şiprintre ai căreirectori s-a

numărat marele profesor deeconomie Politică, istoria gândirii eco-nomice,finanţe, monedă, credit, VictorJinga, pe care l-am cunoscut per-sonal, căruia i-am îngrijit câteva studiişi care mă onora cu frumoase

aprecieri despre mine. În primele două decenii din secolul

XX, învăţământul superior economicromânesc fiinţează, deci, în instituţiide sine stătătoare, având puternicetradiţii, ProFeSorI de o notabilărelevanţă ştiinţifică şi didactică.Specialişti, cu cunoştinţe superioaredobândite în domeniul ştiinţelor eco-nomice, „erau pregătiţi pentru Camerecomerciale şi industriale, pentru firme,precum şi pentru funcţiunile cu carac-ter economic ale administraţiilor pub-lice.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Aștept să obosească

nedreptatea“

Tudor vianu

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 455 anul XIII vineri, 1 decembrie 2017 1 RON

Provocările de adoptare atehnologiei de mâine sunt, labaza lor, aceleași indiferentdacă organizațiile aparținunor sectoare diferite:- B2B (business-to-business),situația în care un businessface o tranzacție comercialăcu alt business,- B2C (business-to-con-sumer), tranzacția sedesfășoară între companie șiconsumator, sau- B2G (business-to-govern-ment), adică situația în carecompania și agențiile guver-namentale folosesc un siteweb central pe care schimbăinformații și fac afaceri maieficient decât o fac în modobișnuit pe web.

Conf. Univ. Dr. Cornel JUcan, Ulbs

Tehnologii cheiecare conduc latransformarea

digitală

“ECONOMISTUL”.DESTINUL şI AvATARURILE

UNEI PROfESII (II)

PUNCTUL PE EUROPA

• nu au anunțat nici un canal media că sunt pe punctulde a repoziționa sau de a schimba radical marca deținută;• Au setat obiectivele pe termen lung, fiecare marcă fiindschimbată pe parcursul unui deceniu sau chiar mai mult;• Schimbările pe care le-au făcut s-au făcut în departa-mentele lor fără ajutorul unor specialiști externi;• nu au fost angajate persoane din afara companiei pen-tru a pune în aplicare noua strategie, aceasta fiind făcutăcu resurse proprii;• Modificările strategiilor de publicitate au intervenit lasfârșitul procesului de rebranding.Prin urmare, o strategie de rebranding reușită nu începecu campanii de milioane de dolari, schimbări radicale înnume, logo sau alte elemente vizuale ale mărcii. Aceastapornește prin remedieriea diferitelor probleme interneprintr-un proces orientat dinspre interior. Cu cât schim-barea este mai radicală, cu atât perioada în care con-sumatorii o vor accepta va fi mai lungă. Astfel, elementelecare urmează să fe schimbate trebuie definite în mod clar,iar strategia implementată trebuie să ofere garanția căaceste schimbări vor fi acceptate de către consumatori.

continuare in pag. 2

De laSibiu sep o a t ea j u n g ela Câm-p u l u n gM u s c e l

pe maimulte rute,

dintre care două sunt deosebit depitorești. Cel mai scurt dar și cel maispectaculos traseu, atunci când vre-mea este favorabilă, este cel caretraversează Munții Făgăraș, trecândprin Cârțișoara, unde putem vizitaMuzeul “Badea Cârțan” și, continuămapoi pe Transfăgărășan pe lângăcascadă, până la lacul Bâlea, formatîntr-un circ glaciar la altitudinea de2034 m.După un binemeritat popas la cabanasemilacustră Bâlea lac sau la cabanaCapra, de cealaltă parte a muntelui,ne îndreptăm spre lacul de acumulareVidraru din județul Argeș și mai apoispre Mânăstirea Curtea de Argeș,

construită între 1515 - 1517 de nea-goe Basarab. Cine nu știe frumoasabaladă a meșterului Manole? neagoeBasarab a fost la studii în Italia și laConstantinopol, unde sultanul Baiazidal II-lea i-a încredințat administrareaconstrucției unei moschei. Cu apro-barea sultanului, pe lângă calcarul deAlbești–Muscel, la construcțiamânăstirii a fost folosită și marmurăadusă din arhipelagul grecesc, aflatsub control otoman.Francezul emile-André lecomte dunouÿ și-a pus amprenta pe transfor-marea bisericii vechi într-o construcțieregală. Izvorul lui Manole, Fântâna luiManole, arborele-lalea, morminteleunor personalități precum regele CarolI, regele Carol al II-lea al româniei,regina Maria a româniei sau radude la Afumați, principesa Ana de Bour-bon-Parma, regina elisabeta aromâniei (pseudonim literar CarmenSylva), sunt doar câteva dintre obiec-tivele care nu trebuiesc ocolite.

- continuare in pag. 5-8 -

ITINERARII CULTURAL - TURISTICE. PE URMELE LUI

TUDOR MUșATESCU LA CâMPULUNG MUSCEL

Conf. Univ. Dr. VirgilnicUla, Ulbs

- continuare in pag. 6 -

mănăstirea cUrtea de argeș

Dan popescU

SATUL ROMâNESC CASTRUCTURĂ

SOCIAL-ECONOMICĂDEfINITORIE

lect. Univ. Dr. Doris louisepopescU, Ulbs

1 decembrie1918

MAreA UnIreZIUA

nAțIonAlă AroMânIeI

lA MUlțI AnIroMânIA!

DE LA BRANDING,LA REBRANDING:

ÎNȚELEGEREAUNUI PROCES

AMPLU CENECESITĂ OSTRATEGIE

COMPLEXĂ (II)doctorand Ioana Andreea bogoslov, fac. șt.ec., Ulbs

- continuare in pag. 3 -

continuare ^n pag. 4 și 7

transformare digitală2 VINERI 1 DECEMBRIE 2017

urmare din pagina 1

Se mai numește și serviciulpublic de marketing șicuprinde produse și servicii demarketing ale diferitelor niveleguvernamentale prin tehniciintegrate de comunicare înmarketing cum ar fi relații pub-lice strategice, branding, co-municare de marketing(marcom), publicitate,comunicații bazate pe web.Specialiștii prefigurerazășapte tehnologii care dejaconduc inovarea, evoluția sis-temelor de afaceri și noile cat-egorii de comerț. Altfel spus, acestea sunt chiarstructurile tehnologice debază ale economiei de mâine,în același mod în care com-puterele personale, web-ul șiIT-ul tradițional au transformatmediul de afaceri cu ogenerație în urmă.Acest nou val de transformaredigitală a devenit imperativulstrategic cel mai importantpentru întreprinderi, cel puținpentru următorul deceniu.Tehnologiile despre care vomvorbi începând cu acest arti-col sunt: big data, cloud com-puting, mobilitatea, IoT,virtualizarea (care include re-alitatea virtuală, realitateaaugmentată), cognitive com-puting (cunoscut și cainteligență artificială sau AI),noile tehnologii de prototipareși producție rapidă.Transformarea digitală implicătransformarea afacerii prin ac-celerarea proceselor de afac-eri, a modelelor, a practicilorși a experiențelor, cu scopulde a profita pe deplin decapacitățile și oportunitățile pecare tehnologia le prezintăpentru a îmbunătățiperformanța întregii între-prinderi într-o manierăstrategică. Deși fiecare dintreaceste tehnologii este unschimbător de joc în sine,este important să înțelegemcum integrarea combinată șistratificată a acestortehnologii le face exponențialmai disruptive și mai puternicedecât o abordare tradiționalăfragmentată sau izolată înadoptarea lor.1. Big Data

Big data reprezintă punteatehnologică de bază întretehnologiile de gestionare ainformațiilor și tehnologiile decalcul ale secolului XX și celeale secolului XXI; este, deasemenea, o punte întremodul în care organizațiile aufolosit deciziile critice de zi cuzi și decizia mult mai eficientăbazată pe date de luare a de-ciziilor de care se bucură lid-erii de piață astăzi.De la prognoza financiară șilogistică până la designul șipublicitate, Big Data este fun-damentul pe careîntreprinder-ile își construiesc operațiunileinteligente. Big Data ajutăorganizațiile de toate dimensi-unile să înțeleagă mai binepiețele lor și săîmbunătățească eficiența in-frastructurii lor. De asemenea,ajută la accelerarea cercetării,precum și la proiectarea șimodelarea impactului unei de-cizii înainte de a o face. Bigdata ajută și la furnizarea unorexperiențe mai bune, mai per-sonalizate clienților și lamăsurarea rezultatelor afac-erii în timp real. este, deasemenea, motorul dinspatele automatizării scalabilea sarcinilor care, odată, nece-sita o cantitate masivă demanevră pentru a fi gestion-ate. De vreme ce consumatorii,angajații, dispozitivele și sis-temele din jurul nostrugenerează cantități uriașe dedate, abilitatea de a captura,stoca, accesa, procesa, anal-iza, converti și a acționaasupra lor devine o mareprovocare. Sistemele de ITmoștenite nu sunt echipatepentru a manevra date de unasemenea volum sau cuviteza necesară. Tehnologiilecare se concentrează pe Bigdata sunt proiectate pentru aface față sarcinii și scalării dedate în creștere aleorganizațiilor, pe care vechiletehnologii nu le pot realiza.Big data pot fi dificil de inte-grat în întreprindere. Cu câtorganizația este maicomplexă și mai diversă, cuatât mai mare este provo-carea. există două obstacolemajore în ceea ce priveșteadoptarea Big Data. Primul este reticența din

partea conducerii comparti-mentelor tehnice de a aban-dona infrastructura IT veche,care pare să îndeplinească încontinuare nevoile de bazăale organizațiilor. Aceastămentalitate "suficient debună" este încă răspândită înmulte organizații ale cărorsucces în ultimele douădecenii a fost susținut deinvestiții IT interne. nu esteatât de mult din cauză cănecesitatea de a adoptasoluții Big Data nu esterecunoscută de factorii de de-cizie, ci, pur și simplu nu esteprivită ca o prioritate.Trebuie spus că în nici un mo-ment din istorie, o organizațienu a progresat vreodată prinrespingerea inovării, a progre-selor tehnologice și a progre-sului. Cimitirele afacerilor dinîntreaga lume sunt pline demormintele și fantomele com-paniilor care au refuzat cuîncăpățânare să se adaptezela schimbare. liderii de afac-eri care conduc o companiepe principiul "suficient debună" sunt rareori de succes. Al doilea obstacol este com-plexitatea integrării Big Dataîntr-un model de afaceri, maiales atunci când se începe dela zero. Cu cât organizațiaeste mai mare, cu atât poatefi mai greu de înfruntat acestobstacol. este esențial să seînțeleagă că adoptarea BigData nu este la fel de simplăca adoptarea unei singuretehnologii, cum ar fi virtu-alizarea sau rețelele colabora-tive. Aceasta necesită, înfinal, o reproiectare completăa infrastructurii IT a uneiorganizații. Aceasta includestraturi de tehnologie inter-conectate și tipuri complexede competențe, roluri,metodologii și procese. Toateacestea trebuie să fie inte-grate perfect la scară, prinhardware, software și oameni,astfel încât datele să poată ficapturate, stocate, filtrate, in-terogate, analizate și vizual-izate corespunzător.Transformarea digitală șiadoptarea Big Data pre-supune eforturi complexepentru a realiza un model deafaceri performant. Truculpentru integrarea Big Data înorice model de afaceri, in-diferent cât de mare și stratifi-

cat este, constă doar ca să ofaci pur și simplu cu o singurăpiesă și un punct dereferință/țintă. Și tot așa unuldupă celălalt. nu trebuie să seîntâmple totul deodată șipeste noapte...Una dintre căile prin careunele organizații își depășescconcurenții în această cursăde adoptare a tehnologiei, pelângă prioritizarea adoptăriiBig Data și a transformării dig-itale, constă în construireatreptată și apoi în scalareacompetențelor interne. Celemai de succes și mai agiledintre ele nu fac acest lucrudoar concentrându-se pe de-partamentele IT, ci și peorganizațiile lor în ansamblu,în special la nivelul liniilor deafaceri. Pentru aceste com-panii, adoptarea Big Data estemai mult un joc de integrare aafacerilor decât o investițietehnologică. Cu cât mai multecapabilități Big Data pot găsiun loc în procese specifice deafaceri care generează rezul-tate măsurabile, cu atât maimulte date și într-un timp maiscurt pot fi integrate. exemplenotabile ale acestui mod delucru sunt Amazon, Disney,Capital one și Starbucks.Această acumulare decompetențe interne poate fideterminată, în mare parte, departeneriatul cu furnizorii,care pot oferi educație, sprijinși înțelegere atât în integrareaIT, cât și în cel al lanțului deafaceri. Ideea este să creezetreptat un ecosistem bazat peBig Data care să colaborezecu furnizorii de IT și tehnolo-gie, în loc să trateze procesulca o lansare centrată pe IT aunor capabilități Big Data acăror valoare nu a fost încădefinită corect.Întrucât provocările legate deinfrastructură și implementaredevin din ce în ce mai ero-date, orientarea IT seîndreaptă spre nivelul deaplicație al Big Data. Pemăsură ce nivelul de aplicațiecoordonează cea mai mareparte a lanțului de afaceri,adoptarea soluțiilor Big Datacare răspund nevoilor speci-fice ale afacerii începe să secontureze. Un ecosistem dince în ce mai mare de instru-mente Big Data începe săaducă mult necesara utilitate

în domeniul funcțiilor cheie aleafacerii, de la marketing,vânzări și management deprodus la Hr și logistică.Soluțiile verticale Big Dataîncep de asemenea săcapteze cantități mari depoziții, în special în domeniulasistenței medicale, finanțe,comerț cu amănuntul, man-agementul utilităților,producție și guvernare.Promisiunea cognitive com-putingului (AI) a ajutat, deasemenea, la revigorarea șistimularea interesului pentruBig Data, deoarece învățareaautomată și inteligențaartificială sunt perfectpoziționate pentru a ajuta larealizarea întregului potențialal investițiilor Big Data. Dacărecunoașterea valorii Big Datași a transformării digitalepoate fi considerată o primăfază adaptivă, construireaunei infrastructuri integratecapabile să capteze, săstocheze, să prelucreze și săopereze cantități masive dedate este a doua fază, inte-grarea cognitive computingu-lui (AI) acest nou model bazatpe date Big-Data este sigur căva fi a treia fază în evoluțiaBig Data în cadrul între-prinderii.Din progresele înregistrate îndomeniul asistenței medicale,al cercetării și al ingineriei,vedem deja impactul pe careo integrare rudimentară a AI șiBig Data îl poate avea asupraîmbunătățirii proceselor, ainovării și a perturbării pieței.În opinia noastră, AI va trans-forma, conduce și deținenivelul de aplicație al Big Dataîn anii următori, până când AIși Big Data nu se vor maiputea deosebi unul decelălalt. A investi în Big Datareprezintă. în cele din urmă,investiția în inteligențaartificială.Bibliografienewman, D, Kramer, S, Blan-chard, o, (2016), SeVenCore TeCHnoloGIeSDrIVInG DIGITAl TrAnS-ForMATIon, Futurum re-search, llCTurck, M, (2016), Is big datastill a thing? (the 2016 bigdata landscape), http://matt-t u rck . com/b ig -da ta - l and -scape/

Conf. Univ. Dr. Cornel JUcan, Ulbs

new york

3VINERI 1 DECEMBRIE 2017 strategii de firmă

urmare din pagina 1

4. capcane și bariere în proce-sul de rebrandingorice proces de rebranding arputea întâmpina anumite dificultățispecifice pe parcurs. Acestea artrebui să fie clar înțelese pentru aevita posibilele capcane care potapărea. Astfel, literatura de spe-cialitate recunoaște câteva consid-erente de care trebuie trebuie să sețină cont înainte și în timpuldezvoltării și implementării re-branding-ului corporativ, și anume:părțile interesate, consumatorii,pregătirea și execuția, numele șiproblemele aferente. Inițial, nevoia de rebranding corpo-rativ ar trebui explicată în totalitatepărților interesate, în caz contrarele ar putea percepe costurile saucheltuielile implicate de acest pro-ces ca fiind inutile sau supraevalu-ate. Mai mult, tensiunile dintrepărțile interesate ar putea apăreaca efect al opiniilor diferite, acesteaavând viziuni variate asupra vi-itorului. ocazional, deciziile privindrebrandingul devin ”victime” aleintoleranței deoarece seconcentrează exclusiv asupraacționarilor.o altă sursă importantă dedificultăți este asociată cu noua de-numire a unei companii sau a uneiorganizații. Atunci când aceasta nu

reflectă nici personalitateacorporativă, nici domeniul său deaplicare, noul nume nu are sens și,prin urmare, nu trebuie ales. Deasemenea, dacă noul nume nueste ușor de pronunțat pentruangajați și pentru clienți sau chiareste inadecvat într-o țară distinctăîn care operează compania,schimbarea implicată poate fi uneșec.Un proces de rebranding implicărelaționarea cu indivizii, iar barierelespecifice pot fi legate de consuma-tori și de ideile sau sentimenteleacestora. Tendința oamenilor estede a respinge ideea de schimbareși, dacă aceștia nu acceptă în modnatural schimbarea, nu se vor simțiconfortabil cu rebranding-ul corpo-rativ sau vor fi foarte sceptici față deaceasta. Pe de altă parte, atuncicând vorbim despre partea umanăa unei organizații, vorbim și desprecultura și viziunile diferite aleangajaților. Astfel, o posibilăproblemă poate fi reprezentată destabilirea mai multor identități încadrul unei singure companii, înspecial după o fuziune sau pentrucă unii oameni păstrează vecheacultură, iar alții o adoptă pe ceanouă. Înțelegerea importanțeiacceptării interne a noilor elementeale mărcii este un aspect critic.Dacă schimbarea este realizatădoar pe partea exterioară, iar lanivel intern nu este acceptată șiimplementată, rebranding-ul estepredispus la eșec datorităsuperficialității. Angajații stabilesc

legături puternice față de marcă șio prezintă în lumea exterioară, înspecial în cei care activează în in-dustria serviciilor. Prin urmare, val-oarea percepută de aceștia artrebui să fie una pozitivă.Mai mult, poate apărea o serielargă de dificultăți în timpulproiectării și execuției procesului derebranding corporativ. Abordareaprocesului de reconstrucție ca fiindîn principal un exercițiu de comuni-care de marketing, subliniază fie căacesta nu are o valoare importantăpentru companie din cauza lipseide schimbări strategice, fie căorganizația măsoară doar efectelepe termen scurt. În acest caz, esteimportant să menționămconsecințele efectuării unormodificări cosmetice fără a avea unmotiv real. În acest sens, unii autoriau considerat o revizuire redusă amărcii ca fiind un pericol, identi-ficând o altă capcană care poateapărea. Aceasta a fost tratată deGotsi și Andriopoulos (2007) cafiind: accentul pe etichete în loc desensuri.De asemenea, literatura de spe-cialitate numește problemadeconectării de la activitatea și cul-tura de bază a companiei, ca ur-mare a divergenței mult prea maride la marca ”mamă”, astfel încâtpărțile interesate sunt înstrăinate.În final, Kaikati și Kaikati (2003)menționează dezavantajelepierderii clienților ca efect al atașăriiexcesive a acestora de brandul ex-istent/vechi, precum și datorită

asocierii mărcii cu o anumităcelebritate.5. concluziiAvând în vedere faptul că activi-tatea economică este diversificatăpermanent, există noi cerințe pen-tru adaptarea unei entități atât lamediul său endogen, cât și lamediul exogen în care operează.Astfel, o strategie de rebrandingeste utilă doar dacă are capaci-tatea de a schimba în mod sigurpercepțiile părților interesate, asig-urând astfel că procesele vor gen-era în efecte pozitive în timp util.Concluzionând, putem sublinia că,deși adesea atribuit schimbării ele-mentelor vizuale ale unei mărci,fenomenul de rebranding este unulfoarte complex, implicând diverseajustări în întreaga activitate a uneicompanii. Pe de altă parte, succe-sul sau eșecul unei strategii de re-branding se bazează pe percepțiaconsumatorilor, aceasta fiind fac-torul cheie care influențează directdeciziile de cumpărare, contribuindastfel la volumul vânzărilor și suc-cesiv la profiturile înregistrate de ocompanie.

bibliografie� Aaker, D. (2005). ManagingBrand equity. BrandbuildersGroup. Translated by lianaTomescu. Bucharest. ISBn: 973-87488-0-1.� AMA (2007). Definition of Brand(AMA Dictionary). Disponibil onlinela: http://www.marketingpower.com/_l

ayouts/Dictionary.aspx?dletter=B� Babin, B.J. & Harris e. (2017).CB8 – ConSUMer BeHAVIor.Cengage learning. ISBn1337516503, 9781337516501.� Chernatony, l. & Dall'olmoriley, F. (1998). Defining A Brand:Beyond the literature with experts’Interpretation. Journal of MarketingManagement. 14.� Gotsi, M. & Andriopoulos, C.(2007). Understanding the pitfallsin the corporate rebrandingprocess. Corporate Communica-tions: An International Journal,12(4). pp. 341-355.� Juntunen, M. (2011). Corporaterebranding processes in smallcompanies. A multiple case studyfrom the B2B software industry.UnIVerSITY oF oUlU, oUlUBUSIneSS SCHool, DePArT-MenT oF MArKeTInG. ISBn978-951-42-9450-1 (Paperback).ISBn 978-951-42-9451-8 (PDF),available at:http://jultika.oulu.fi/files/isbn9789514294518.pdf� Kaikati, J.G., & Kaikati, A.M.(2003). A rose by any other name:rebranding campaigns that work.The Journal of Business Strategy.no. 24. vol. 6.� Keller, K.l. (2001). BuildingCustomer-Based Brand equity: ABlueprint for Creating StrongBrands. Marketing Science Insti-tute. WorKInG PAPer. re-PorT no. 01-107.

doctorand Ioana Andreea bogoslov, Ulbs

economistii VINERI 1 DECEMBRIE 20174

urmare din pagina 1

Un număr mare de studenţi – circa 600– s-a îndreptat, de la început, spre nouainstituţie de învăţământ superior dinBucureşti. Faptui a pus şi pune înlumină una dintre marile calităţi aleeconomistului român, o calitate care,adeseori, i-a demonstrat şidemonstrează valoarea. Anume, căpreferinţa tineretului studios, cuaplicaţie, spre domeniul economic, atâtde complex, de dificil dar şi de pasion-ant, spre „Academia de Înalte StudiiComerciale şi Industriale din Bucureşti”s-a manifestat chiar în condiţiile în carepentru funcţiile publice erau admişi,preferenţial, cei cu „Dreptul” şi nu cu„Academia Comercială”. Deci, nu pen-tru titluri care, atunci, ofereau o maimică perspectivă, s-au dus tinerii la Ac-ademia Comercială, ci ca să înveţe, casă ştie, ca să-şi poată apoi „câştigapâinea”, nu oricum, formal, subprotecţia diplomei, ci realmente util,având rezultate palpabile şi profitabileîn activitatea lor. lată o trăsătura puţinromantică la oamenii pe care trebuiesă-i caracterizeze spiritul practic. ea seexplică. Se explica, poate, şi prin faptulcă, prin meseria lor, economiştiiasumau riscuri. Desigur, riscuri pe carele calculează şi le diminuează pe câtposibil – dar riscuri totuşi. riscuri carele relevă dorinţa şi capacitatea lor intrin-seca de a penetra „teritorii noi”, de „a lecuceri”, de a le finaliza cu profituri. este,fireşte, un punct de vedere. Acceptat,acesta demonstrază, o dată mai mult,interferenţe între artă şi economie, între„arta de a face bani” şi economie.6. Să revenim insă. Fiind dejaun „pom cu roade” care-şi dăltuia şiafirma tot mai puternic propria person-alitate, Academia Comercială dinBucureşti a trezit rapid adversităţi cul-pabile, invidii nemeritate, duşmaniacelor incapabili. Au fost îndreptate îndirecţia ei „lovituri sub centură” pe care– multe dintre ele – cu tact şiînţelepciune, cu distincţie şi rafinament,cu detaşare şi sobrietate această Acad-emie, prin corpul ei profesoral şistudenţii săi, a reuşit să le prevină, să leeschiveze, să le înlăture. În lucrări despecialitate se subliniază, astfel, o primăşi puternică opoziţie din partea unorprofesori ai Facultăţii de Drept dinBucureşti. Aceştia, susţinându-ţi propri-ile interese de a avea cât mai multe cat-edre, cursuri – este bine de ştiut că ocatedră echivala, atunci, în planul veni-turilor, cu o moşie – de a stăpâni în ex-clusivitate teritorii cât mai mari, din care,o parte, totuşi, nu erau ale lor dar leaduceau avantaje şi profituri, afirmau că„Academia Comercială nu ar trebui săreprezinte decât o simplă continuare aînvăţământului economic secundar ex-istent”. ea ar trebui să aibă – vezi bine– mai mult „un caracter limitat”, „tehnicpracticist”, realizarea unei culturi eco-nomice superioare urmând să fierezervată exclusiv facultăţilor cu profil ju-ridic; în care însă – în mod paradoxalsau nu – tocmai economia Politică,ştiinţele economice erau realmentesubestimate. Alte puncte de vedere –ne relevă, de asemenea, Vasile Malin-schi – susţineau că fenomenele eco-nomice ar trebui studiate din douădirecţii net distincte, anume „naţional-economică” şi „privat-economică”. Înconsecinţă, prima direcţie i-a revenitFadultăţii de Drept spre a pregătispecialişti pentru funcţiuni publice, ad-ministrative şi numai a doua – respec-tiv pregătirea specialiştilor pentruîntreprinderile private –AcademieiComerciale. Privilegierea unor intereseincorecte se evidenţiază, desigur, cupregnanţă. De altfel, în timp, relaţiile„economiştilor” cu „Dreptul” gândite fărăparti-pri-uri pripite şi nocive, s-auîmbunătăţit sensibil, fiecare dintre

specialităţi dobândindu-şi şi con-solidându-şi „albia" ei adâncă şi largă,în deplină consonanţă cu înseşirealităţile societăţii româneşti. Au apărut,însă, alţi „adversary”, alţi competitori, alecăror argumente, ţintind şi ele agresiv,„ţineau” mult mai mult de sfera unor in-terese groteşti, foarte înguste, de unridicol mercantilism. Cum au evoluateconomiştii în instituţiile lor reprezenta-tive, cine erau „adversarii” şi ceconfruntări s-au mai petrecut? 7. De la începuturi, „Academiade Înalte Studii Comerciale şi lndustri-ale” din Bucureşti a avut trei secţii: a)comerţ, bănci, asigurări; b) industrie; c)administraţie economică şi consular. Seformau licenţiaţi ai Academiei,economişti, pentru cele mai importanteşi în actualitate domenii economico-fi-nanciare, pentru piaţa internă ţi export,pentru promovarea inteligenţei şi munciiromâneşti de calitate si înăuntru şi înafara graniţelor ţării. În primul an cur-surile erau comune, ulterior fiindprevăzute discipline de specializare îndirecţia secţiilor arătate. Pledându-sepentru dezvoltarea învăţământului eco-nomic superior, se menţiona că „con-solidarea şi afirmarea economică a uneiţări nu se poate face decât sub îndru-marea şi conducerea acelor elementecare şi-au făcut din cercetare şi dinadâncirea chestiunilor economice oadevărată specialitate”. Asemenea ţinte şi strădaniile pentruatingerea lor secătuiau de vlagă atacurile celor care din invidie saustupiditate se îndreptau împotriva Acad-emiei Comerciale din Bucureşti. la această primă instituţie deînvăţământ economic superior predauprofesori ce dovedeau, deopotrivă,cunoştinţe profunde, un larg orizont deinterpretare a noţiunilor şi categoriiloreconomice. Predau specialişti cedemonstrau originalitate şi „sufletnaţional” în abordările teoretice, un spiritpractic ascuţit generat şi din con-fruntarea cu viaţa economică, din per-spectiva unor funcţiuni de mareresponsabilitate în sistemul economicnaţional şi chiar european. Apar fireştipreocupările profesorilor şiconferenţiarilor, ale şefilor de lucrări şiasistenţilor îndreptate în direcţia„acoperirii nu numai a unei singure dis-cipline – ceea ce, desigur, nu ar fi fostrău, dar ar fi fost altceva – ci a mai mul-tora, cel mai adesea înrudite dar nu în-totdeauna”. Ion raăducanu, rector alAcademiei, vreme de aproape undeceniu a „ţinut” succesiv sau în para-lel, cursuri de Cooperaţie, economiePolitică, de Istoria doctrinelor econom-ice, de Finanţe. Ce explicaţii riguroaseputeau fi elaborate dintr-o astfel deabordare multidisciplinară,intradisciplinară şi în acelaşi timptransdisciplinară... În acelaşi sens,marele profesor şi om politic, de maimulte ori ministru, Virgil Madgearu, a„ţinut” cursuri de „Întreprinderi şi trans-porturi”, Istoria gândirii economice,economie Politică, politică economicăşi economie naţională. Bogăţia de ideişi solutii care caracteriza întotdeaunaexpunerile magistrului – ne-o arată înnumeroase note şi însemnări foştii săistudenţi, deveniţi, la rândul lor,specialişti de prestigiu –, îşi afla în bunămăsură sorgintea tocmai în capacitateasa de a „stăpâni” un larg teritoriu eco-nomic, „cu relief variat” cadru în caredefiniţiile, relaţiile, noţiunile, judecăţiledobândeau o structură mult maicomplexă, mult mai respirativa. lata-I peVictor Slăvescu, şi el ilustru profesor şiom politic, în repetate rânduri demnitar,ministru şi, deopotrivă, preşedinte alUniunii Generale a Industriaşilor dinromânia. Victor Slăvescu a predatStudiul întreprinderilor, pe urmă un cursde economie Politică, poposind însămai mult pe cursul „Monedă, Credit,Schimb şi Tehnică bancară” devenitcursul său de bază. În raport cu un

asemenea orizont de cercetare, docu-mentare, analiză, expunere, ar fi pututoare cineva să ofere idei mai docte şimai explicite, mai limpezi în domeniu,mai bogate în semnificaţii decât profe-sorul Victor Slăvescu? Aproape sigur cănu. Ce frumos exemplu oferă profeso-rilor de astăzi astfel de preocupări.Titanul nicolae lorga a ţinut cursuri deIstorie contemporană şi diplomatică şide istoria comerţului românesc. Con-tabilitatea publică era predată de G.Alesseanu, fost preşedinte al ÎnalteiCurţi de Conturi dar şi un remarcabilspecialist în domeniul economieiPolitice. Pe urmă, cursul de Drept civil îIpreda un veritabil erudit al domeniului,profesorul Andrei rădulescu, fost prim-preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie.renumitul, originalul D.r. loniţescu, fostregent şi cel din 1945, cu „cazaciocul” –ca să-şi demonstreze „simpatia” faţă deruşi, la o mare adunare în faţastudenţilor a jucat „cazaciocul” – predaun interesant curs de Politică socială.Cursurile de limbi străine „ţinute” de pro-fesori precum Z. Gheţu, V. Stoicovici, I.Pătrăşcanu, C. Berussi etc. reprezen-tau nu numai însuşirea terminologieieconomice ci şi familiarizarea cueconomia Angliei, Franţei, Germaniei,Italiei, cu literatura acestor ţări. Facemaşa acum? Din păcate, cel mai adesea,nu… Şi în ţară prinsese viaţă unasemenea model al profesorilor, unmodel care, la rândul său, modela dupăchipul şi asemănarea lui studenţii.Bunăoară, la Academia Comercială dinCluj, profesorul Victor Jinga predaeconomie Politică şi Istoria gândirii eco-nomice, dar şi Monedă, profesorul D.B.lonescu „ţinea” cursuri de economienaţională şi istoria doctrinelor, iar profe-sorul l. evian „ţinea” atât cursul deeconomie naţională cât şi pe cel deeconomia întreprinderilor etc. Să notăm că la instituţiile de învăţământsuperior, pe lângă disciplinele teoreticeca atare, pe lângă disciplinele funda-mentale ale secţiilor menţionate, din ceîn ce mai pregnant s-au introdus în pro-gramele de studiu disciplinele practice,legate tot mai mult de activitateaeconomică concretă. Acelaşi neobositcercetător şi erudit Vasile Malinschi nesemnalează, astfel, tehnologiaindustrială, chimia aplicată şi studiulmărfurilor, matematica financiarăaplicată şi tehnica asigurărilor, aritmet-ica comercială şi algebra financiară,comerţul cerealelor, prelucrarea şicomerţul lemnului, comerţul şi legislaţiapetrolului; „aproape toţi titularii acestorcatedre, pe lângă studii temeiniceaveau şi o serioasă experienta, practicăîndelungată în domeniile respective”.Pe de altă parte, să mai subliniem şifaptul că la „Academia de Înalte StudiiComerciale şi lndustriale” din Bucureştişi, în general, în instituţiile deînvăţământ economic superior„numărul rnateriilor predate era multmai mare decât la orice facultate sau in-stitut de învăţământ superior, iar exam-enele, seminariile şi lucrările practiceerau obligatorii aproape la toate disci-plinele. Comparând programele deînvăţământ atât de bogate – şi avem învedere nu numai disciplinele funda-mentale de bază precum economiaPolitică, istoria economic, istoria gândiriieconomice sau, pe un alt plan, bazelecontabilităţii, finanţele, statistica etc.,desfăşurate pe un an sau chiar pe doi –cu programele de astăzi, care doar catendinţă se ridică la nivelul celor deatunci, concluziile privind continuarea,acum, în condiţii de libertate, a unortradiţii valoroase ale învăţământuluinostru economic superior ne apar maimult precare decât solide. or, trebuie săfacem mult mai mult. Mai trebuie arătatcă eforturile din Academia Comercialăspre a lărgi, şi, mai ales, a ridica nivelulînvăţământului economic au constituitun exemplu demn de urmat pentru cat-edrele de profil economic de la

Universităţi. Facultăţi de Drept, de laPolitehnici etc. – şi acestea înregistrândperformanţe deosebite. este suficientsă menţionăm numele profesorului deeconomie Politică de la Politehnicabucureşteană, Mihail Manoilescu –cadru în care se realizează un aparentparadox, un mare economist român afost inginer, fapt asupra căruia urmeazăsă revenim, şi al asistentului său Con-stantin Jornescu (pe care l-am „prins”târziu o perioadă la Institutul Central deCercetări economice), al profesoruluiGheorghe Taşcă – transferat doar untimp la Academia Comercială, a lui V.Bădulescu, Gh. Strat, Gh. leon etc. Bine pregătiţi, studenţii în economie,odată deveniţi licenţiaţi, economişti, tre-buiau ei singuri să-şi afle un loc demuncă, a cărui importanţă, al căruirang, prin sârguinţă, puteau fi apoi am-plificate. Tocmai în acest sens – pelângă importantele activităţi depublicistică şi cercetare – promovate înperimetrul Academiei Comerciale, alinstituţiilor de învăţământ superior eco-nomic, al catedrelor de profil economicde la alte instituţii, al unor centre destudii şi cercetare – în cadrulpreocupărilor economiştilor îndreptatespre propăşirea propriei profesiuni şiapărarea drepturilor ce decurgeau ast-fel pot fi menţionate, cel puţin, douăinstituţii cu ţintele amintite: Asociaţiagenerală a economiştilor din românia(AGer) şi Asociatia licentaţilor Acade-miei de Înalte Studii Comerciale şi In-dustriale (A.l.A.C.I.), ultima, atunci, multmai activă. Printre preşedinţii AlACI-uluis-au remarcat doi economişti deseamă, Victor lonescu (tatăl coleguluimeu de mai târziu, regretatul nicoarăIonescu), un mare „director economic”al Uzinelor Malaxa şi Gh.(Gică) Huber(amic al tatălui meu) plecat mai târziu,prin anii ̓70, în Germania Federală. Din-colo de neajunsurile şi neîmplinirile unorfrumoase intenţii, de restricţii şi limite,unele pregnante, se poate spune, cre-dem, că spre sfârşitul anilor '30 neaflam într-o perioadă „bună” a afirmariişi formării economiştilor. Ce va urma? 8. Ceva mai mult de un deceniuşi jumătate după război – Al Doilearăzboi Mondial – va însemna şi în

planul pregătirii economiştilor, alafirmării lor veritabile, ceea ce timpul re-spectiv a însemnat pentru întreagaromânie. Adică o cădere abrupt, dra-matic, a etaloanelor adevarate, valoriceşi naţionale, înlocuirea lor cu măsuri şietaloane din import, exclusiv de lavecinii demarcaţi, acum, printre altele,nu de nistru, ci de Prut. „VAe VICTIS” –fusese titul unei celebre broşuri ce a cir-culat pe la începutul anilor '40 şi careatrăgea atenţia asupra promovării doara acelor strategii politice ce puteauîndepărta pericolul rusesc, agresiv,sălbatic în caz de victorie, carţulie scrisăde un general (de artilerie), Dumitru(Mitiţă) Vrăjitoru, bunicul autorului aces-tor rânduri. Şi aşa a fost. Chiar până lacelebra „reformă a învăţământului” din1948 sunt îndepărtaţi treptat din Aca-demia Comercială din Bucureşti, şi nunurnai, profesori de mare valoare, pemotive neavând nimic de-a face cu ac-tivitatea didactică: presupuse colaborăricu naziştii, pretinse atitudini favorabilerăzboiului din est, partizanat politic nea-great de guvernul Groza etc. Pe de altaparte, în vâltoarea evenimentelor eco-nomice, ingrăditoare ale iniţiativei şiproprietăţii private în industrie, transpor-turi, agricultură şi altele, pregătitoare alenaţionalizării de la 11 iunie 1948,economişti valoroşi, capabili dar„neadaptaţi” noii ordini ce avea să vină,sunt „comprimaţi”, sunt efectiv daţi afarădin ministere şi instituţii centrale, pierdtot mai mult din relevanţa lorprofesională, în primul rând, într-unmediu ce le va deveni curând din ad-versar, ostil, inamic. Mircea Vulcănescueste condamnat la închisoare. VictorSlăvescu este marginalizat şi purtatpenibil pe drumuri, anunţându-se parcădrama de mai târziu a acestui străluciteconomist. Finanţistul de valoare PanaitGheorghiu, fără mijloace ca să trăiască,„dă” lecţii de engleză etc., etc., etc. Cupaşi mai anevoioşi sau mai repezi, dar„sigur”, se vor îndrepta treptat spreporţile puşcăriilor mii şi mii de specialiştiîn economie. Asociaţiile economiştilor,de sprijin, de protecţie profesională –AGer, AlACI – practic nu mai există.

Dan popescU

- urmare în pagina 7 -

VINERI 1 DECEMBRIE 2017 5

urmare din pagina 1

De la Curtea de Argeș continuămdrumul spre Câmpulung Muscel,cel mai vechi oraș medieval, dar șiprima reședință domnească(capitală) a țării românești. Primamențiune documentară datează dinanul 1292, apărând recent ipotezaconform căreia orașul este, de fapt,atestat documentar încă din 1215.Între secolele XIII-XVII, a trăit aici oînsemnată comunitate săsească,odată cu sosirea cavalerilor teutoniîn țara Bârsei. o a doua rută seîndreaptă din Sibiu spre Brașov,trecând prin Făgăraș, pe unde nuputem trece fără să nu facem unpopas pentru a vizita cetatea, aldoilea cel mai frumos castel dinlume după un clasament recent re-alizat de Hopper (un site dedicatplanificării călătoriilor) și una dintrecele mai mari și mai bine conser-vate cetăți feudale din europa deest, devenită celebră după ce a fostpreluată de Mihai Viteazu și donatăulterior soției sale, Doamna Stanca.o vizită în Brașov este oricândbinevenită, iar de aici pe la râșnov,Bran, Moeciu, Fundata,Dragoslavele ne continuăm itiner-ariul prin culoarul Bran – rucăr, ozonă renumită pentru agroturism șiturism rural, de un pitoresc de-osebit, până la Câmpulung Muscel.

născut la Măţău (suntonorat că sunt consătean cu Dom-nia Sa), un sat situate la 6 km deoraș, pe 22 februarie 1903, fiul luiBogdan (Bobiță) Mușatescu, avo-cat, deputat, senator, prefect deMuscel şi primar de Câmpulung,Tudor Muşatescu a iubit enormoraşul în care s-a format, desprecare spunea sugestiv: “ iubescdouă oraşe: Câmpulungul în carem-am născut şi Parisul în care amdeschis ochii”. Câmpulungul, oraşulcopilăriei sale, îi datorează faptul căl-a făcut nemuritor prin rândurile din"Titanic vals". Aici a urmat TudorMuşatescu cursurile şcolii primareşi trei clase secundare la gimnaziulcare astăzi poartă numele ”Colegiulnaţional Dinicu Golescu”, colegiupe care l-am absolvit și eu în anul1981. Chiar dacă în timpul Primuluirăzboi Mondial familia lui TudorMuşatescu s-a mutat la Iaşi, apoi înCapitală şi a fost nevoit să-şi con-tinue studiile la Bucureşti, unde în1919 a absolvit ”Colegiul Sf. Sava”,iar mai târziu, în 1924, şi-a luatlicenţa în drept şi litere la Universi-tatea din Bucureşti, Câmpulungul arămas oraşul său de suflet. PentruTudor Muşatescu, piesa de teatru”Titanic Vals” a însemnat Câmpu-lungul. Dovada o găsim chiar în "Ti-tanic Vals", opera care l-a consacratca unul dintre cei mai mari dra-maturgi români, piesă a căreiacţiune se petrece chiar în oraşulsău de suflet: "În 1931, la Paris, mi-am pus în gând să scriu o piesăcare să se numească ”Titanic Vals”şi a cărei acţiune să se petreacă înprovincie şi, mai exact, în Câmpu-lungul meu natal, fiindcă, oriunde aşfi auzit Titanic Vals şi în orice staresufletească m-aş fi gândit la mine,melodia această însemna Câmpu-lungul, provincia cu oamenii ei bunişi modeşti sau ridicoli, cuîntâmplările ei vesele sau triste, cudramele şi comediile ei publice saufamiliale (...)", spunea TudorMuşatescu, la momentul premiereipiesei din anul 1932.

Una dintre cele mai mem-orabile scene ale celebrei pieseeste cea în care modestul său per-sonaj, Spirache necşulescu, îşi

cumpără o pălărie de la prăvălia luiMăgeanu, a cărui firmă colorată înalbastru, cu reprezentarea imaginiiTitanicului în colţul din stânga - sus,a devenit şi s-a păstrat ca un simbolal oraşului, supravieţuind "mod-ernismelor" luminoase care aurăzbit în urbea Titanicului Vals. Deoameni ca Spirache necşulescu -funcţionarul de prefectură, cu leafămică, soacră ambiţioasă şi copiimari, care zi de zi împătureşte fru-mos ziarul şi îşi ia şi din cuierul înformă de coarne de bou pălăriaprăfuită, cu boruri lăsate şi panglicăroasă, ca să meargă să citeascăgazeta în grădina publică, person-ajul pe care o neaşteptatămoştenire de 50 de milioane de leiîl aruncă într-o lume pe care nu şi-oimaginase niciodată pentru el,Tudor Muşatescu a fost pur şi sim-plu fost fascinat. "Câmpulunguluiăstuia i-am iubit oamenii şi prid-voarele, burniţele şi parcurile, copiiişi pensionarii... Am iubit, într-un cu-vânt, toată marfa pe care acestpitoresc şi, pentru mine, unic oraşde pe lume mi-a oferit-o pe tarabelelui de soare, în coşurile lui de flori şipe pârtiile de săniuş", mărturiseaTudor Muşatescu despre târguladolescenţei sale, pe care l-a făcutnemuritor în piesa sa de căpătâi.

Dramaturg, prozator sipoet, Tudor Mușatescu a fostcăsătorit cu actrița Kitty Stroescu.Provenind din familia unui avocat,dar "contaminat" de înclinațiile artis-tice ale mamei sale, TudorMușatescu este cuprins de patimascrisului încă din anii de școală,compunând epigrame și chiar re-viste scrise de mână (Ghiocelul,Zori de ziuă, Muguri) și o piesă deteatru, intitulată "Ardealul". A scrisschițe, romane, piese de teatru, darsuccesul i-a fost adus de teatru,căruia i s-a dedicate trup și suflet, încalitate de dramaturg, traducător, di-rector de scenă, director și propri-etar. A fost colaborator la rampa,Săptămâna muncii intelectuale șiartistice, Cetatea literară, Adevarulliterar ș.a., membru în comitetul deconducere al Societății AutorilorDramatici români (1945), inspectorgeneral al teatrelor (1930-1940), di-rector al unor companii teatrale:"Teatrul din Sărindar" (1940, împre-una cu Maria Filotti), "Teatrul TudorMușatescu" (1941-1942), "TeatrulC. A. rosetti", "Teatrul nostru","Teatrul Colorado" (1943-1944).

Criticii l-au considerat unfidel continuator, în perioadainterbelică, al comediei caragialenede moravuri (familiale și politice),prin tipologie, situații și dialoguri spir-ituale. Debutul scenic l-a avut laParis, în 1923, în piesa Focurile depe comori. Piesele de teatru ale luiMușatescu, cu deosebire comedi-ile Sosesc deseară (1931 - amuza-ment benign pe seama ticurilor șiprejudecăților provinciale), "...escu"(1932), comedia în trei acte "Titanic-Vals"(1933), care reînvie burgheziaromânească într-o altă ipostazăistorică (epoca interbelică) și la unalt diapazon decât acela al satireicaustice, sarcastice, consacratcândva prin I. l. Caragiale, melo-drama "Visul unei nopți de iarnă"(1937), au avut succes și înstrăinătate (multe dintre ele au fosttraduse în limbile franceză, engleză,germană, italiană, greacă,poloneză, cehă etc.), iar ”Titanicvals” și "...escu" au fost șiecranizate.

Printre alte piese de teatruse numără: Panțarola (1928), țarafericirii (1946), Madona (1947), Pro-fesorul de franceză (1948), A muritBubi (1948), Geamandura (1950),Burtă Verde (1952), Trenurile mele(1953), la care se adaugă romanul

Mica publicitate (1935), schițeleumoristice: nudul lui Gogu (1928),Ale vieții valuri (1932), volumul deaforisme Fiecare cu părerea lui(1970) sau cel de versuri Vitrineletoamnei (1926) și cinci volume deScrieri (1969).

Am ales una dintre poezi-ile satirice “Dedicaţie tatălui meu”,cu aluzie la anii de studiu: “DomnuleConsilier, de "cules", eu îţi ofer, /diploma alăturată ca s-o vezi, înfine, luată. / Ţi-ofer s-o pui în ramă,în salon sau chiar în cramă;/ sărămâie mărturie dintr-un veac destudenţie/ şi urmaşilor să spună c-afost lungă, însă bună./ Şi, prin sec-oli, vară, iarnă,/ praful iernii s-oaştearnă,/ căci de-o diplomă, elege,/ numai praful se alege,/ dacănu e la mijloc / şi-o fărâmă denoroc,/ care-n vremile-astea grele/se traduce prin... proptele! /nu căzic, dar vreau să spun/ c-am unfrate cam nebun/ care, ani la rând,departe /s-a făcut burduf de carte/şi-a tot strâns cu câtă jale/ camvreo trei patalamale./ Foaie verdetrei zmicele,/ ce crezi c-a făcut cuele? /Mi le-a arătat tustrele /dumi-tale şi mămichii /şi-apoi, a făcut peele /ce-a făcut sub pod... Bulichii,/fiindcă frate-meu săracul/ a aflattârziu refrenul /că deştepţii merg caracul /şi tâmpiţii merg ca trenul/ căprin "crizele acute" /nu mai pot păşipe iţe /şi c-ajungi la ţel mai iute /nupe porţi, ci pe portiţe. /Foaie verdetrei scaieţi, /de-aş avea eu doi băieţi/nu din ăia cu "toptanul" /ci din ăiacu bucata /ce i-aş face pân' la anul!/Morala: Pozetiv, dac-aş fi tata!/Ceva din legendara vervă orală a

autorului s-a păstrat în savoarealingvistică a "epistolelor burlești" dinvolumul “Doresc ca micile melerândulețe” (1945), în sarcasmul"spiritelor" și "panseurilor", calam-bururilor și aforismelor parodice din“Fiecare cu părerea lui” (1970),inimitabile până la consacrarea unuigen original numit "mușatisme". Am selectat dintre acestea o serie,pe care le consider reprezentativepentru genul abordat: “Femeile nu înşeală, compară!”. ”Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.”

”Dacă într-o vorbă îndeşi mai multdecât încape, devine vorbă goală.” ”De ce prostul e mărginit, cândprostia e nemărginită?” ”Bănuitorul se trezeşte înainteaceasului deşteptător, ca să-l con-troleze dacă sună exact.””În fiecare zi de primăvară când vinrândunelele, pesimistul fredonează„vezi rândunelele se duc”. ”lanţurile au redactat definiţialibertăţii.””Ideea bine clocită trebuie să facăadepţi, nu pui.””Fost primar, fost prefect, fost sena-tor, fost ministru, conu Mişu a fostnumai un fost.””Ca să măsori distanţele, trebuie săle şi străbaţi.””Marele cusur al femeilor este că teiubesc, totdeauna, când ai altcevade făcut.””nu sunt sensibil la frig. Chiar şigerul mă lasă rece.””e frumos să fii bun, dar trebuie săfii şi bun la ceva.””numai după invidia altora îţi daiseama de propria ta valoare.””Fericirea se trăieşte numai de la oclipă la alta. Între ele bagă intrigiviaţa.””laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cumîl cheamă.””Plictiseala lungeşte ziua şiscurtează viaţa.””Planta care provoacă insomniiunora: laurii altora.””Minciuna premeditată nu mai echestiune de fantezie, ci de carac-ter.””Adevăraţii cai de cursă nu aleargăpentru premii, ci numai ca să-şipună sângele în mişcare.””Gloria, când moare, nu face testa-ment în favoarea nimănui.””În ziua victoriei, nu uita să-ţiaminteşti şi de înfrângerile ante-rioare.””nu gloria este efemeră, ci numaicei ce o au.””Amintirile unora se numescremuşcări.””Fiecare inimă are podul ei cu ve-chituri, pe care nu se îndură să learunce niciodată, dar le scutură dincând în când.”

”Amintirile sunt asemenea cărţilordin biblioteca ta. Cauţi câte unacând nu mai ai nimic nou de citit.””n-am cerut vieţii nimic. Tot ce amavut, i-am smuls. Şi tot ce n-amavut, mi-a furat.””Cu vremea să mergi în pas, nu lapas.””Una e să crezi şi alta e să fii credul.Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cutotul altceva să revendici.””Amabilitatea adevărată trebuie săfie, în primul rând, o chestiune decaracter şi apoi una de educaţie.””nu plânge fără motiv. Şi mai ales,nu plânge când ai motive.””Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri.Pretinde.””Viitorul unui om, ca şi al unei lumi,se construieşte, nu se visează.””Te-ai întrebat vreodată câte mâiniau făcut pâinea, pe care, cu unasingură, o duci la gură?””Fără mâna omului, omenirea ar fitrăit în patru labe.””Bănuiala e serviciul de spionaj aloamenilor neînarmaţi pentru viaţă.””În fiecare tren al lumii, viaţa circulăpe compartimente.””era atât de urât, încât atunci cândse strâmba, părea mai draguț.””Când priveşti marea, gândul o ia înderivă.””Suntem chit, tinere confrate. Dum-neata nu mă cunoşti şi eu nu te re-cunosc.””Poţi să fii într-o ureche şi totuşifoarte serios la treabă: dacă eşti ac.””noaptea, viteza gândului circulă în„ani-întuneric”. ”Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pelumea asta nu sunt şi vulturipleşuvi?””Focul sacru nu se aprinde cu chib-rituri.””numai covoarele se nasc ca să fiecălcate în picioare.””Când iei viaţa peste picior, îţi punepiedici.””Citeşte legile cu ochii bine deschişişi respectă-le "orbeşte".”Adevăraţii "magi" moderni nu îşimai citesc soarta în stelele de peboltă, ci în cele de pe sticlă.”

rememorări

- urmare în pagina 8 -

Conf. Univ. Dr. Virgil nicUla,Ulbs

urmare din pagina 1

există în circulaţie o serie dedefiniţii şi tipologiii ale satului,provenind din sfera etnografiei,antropologiei, sociologiei, isto-riei sau economiei. Un rol de-osebit în relevarea caracteruluicomplex al lumii ruraleromâneşti a revenit Şcolii socio-logice de la Bucureşti, cam-paniile monografice iniţiate,precum şi studiile publicate caurmare a cercetărilor de teren,având meritul de a face cunos-cute elemente centrale aleruralităţii autohtone.Unul dintre studiile de referinţăprivitoare la satul românesc îiaparţine lui Henri H. Stahl. În lu-crarea Contribuţii la studiulsatelor devălmaşe româneşti,autorul realizează o analiză asatului din perspectivăsociologică, demersul său, cen-trat pe chestiunea organizăriisociale, atingând, de aseme-nea, importante chestiuni legatede viaţa economică. În baza cri-teriului organizării sociale, HenriH. Stahl surpindea existenţa adouă tipuri de sate: satul arhaicşi satul evoluat. Potrivit lui HenriH. Stahl, satul arhaic era "un satcu o obştie democraticăegalitară, vag colorată geronto-cratic, cu o populaţie omogenăalcătuită exclusiv din băştinaşi,formând o singură ceatăînchisă nebăştinaşilor, folosindtrupul de moşie în devălmăşieabsolută" (Henri H. Stahl, 1950-1965). Din punct de vedereeconomic, satului arhaic îi eracaracteristică economianaturală, "dominată de folosireaprin muncă directă apământului, în tehnicile primi-tive ale defrişărilor şidesţelenirilor permanente"(Henri H. Stahl, 1950-1965). De cealaltă parte, satul evoluatpresupunea "o obştie înăuntrulcăreia s-au produs diferenţieride avere, cu drepturi inegal-itare, expresie a unei populaţiiscindate în cete multiple şi cat-egorii sociale diverse, cei bogaţiîncepând să domine asupracelorlalţi membri, cu intereseantagonice, puternic invadatăde nebăştinaşi şi acaparatori lo-cali, care îşi întemeiau drep-turile nu pe băştinăşie, ci pecontracte, ducând o aprigăluptă socială pentru acaparareaveniturilor şi a fondului de terendevălmaş" (Henri H. Stahl,1950-1965). Sub raport eco-nomic, satul evoluat se defineaprin practicarea economiei deschimb şi "a unor tehnici delucru permiţând exploatarea ande an a aceloraşiterenuri"(Henri H. Stahl, 1950-1965). Toate aceste diferenţieri înreg-istrate între satul arhaic şi celevoluat, apăreau ca rezultat,mai mult sau mai puţin imediat,al pătrunderii în societatearomânească, a relaţiilor de tipcapitalist, acestea înlăturândrelaţiile de tip egalitar şi val-orizând proprietatea privată şiiniţiativele individualiste. odatăcu pătrunderea modelului capi-talist, asistăm la dispariţia satu-lui arhaic, aceasta în condiţiileîn care "în obşti deveneau totmai accentuate relaţiile de ex-ploatare, distribuţiile egalitareale pământului începeau a seface din ce în ce mai rar, pânădispăreau cu totul în favoareaproprietăţii private" (Henri H.Stahl, 1950-1965). o clasificare a satului pe criteriigeografice îi aparţine lui romu-lus Vuia, tipologia propusă in-

cluzând: satul cu case izolate;satul răsfirat; satul de vale; satulîngrămădit; satul de-a lunguldrumului; satul dreptunghiular;satul compact adunat; satul cir-cular; satul radial (romuluiVuia, 1975). raportându-se la criteriul eco-nomic, un alt autor, Valer Buturăclasifica comunităţile rurale în:aşezări agrare (ocupaţiaprincipală fiind agricultura);aşezări pastorale (ocupaţiaprincipală fiind creşterea ani-malelor); aşezări mixte (cuocupaţii agrare şi pastorale)(Valer Butură, 1978). Problema ruralităţii esteabordată şi de un alt reprezen-tant al Şcolii monografice de laBucureşti, etnograful MirceaVulcănescu. Pentru acesta,satul însemna o "lume-micro-cosmos – care îşi are legile eiproprii de formare, la fel ca as-trele, şi tot atât de statornice caşi ele, născute din trecutul lui,din rosturile lui spirituale, eco-nomice, bine destinate" (MirceaVulcănescu, 1980), nucleulacestei lumi fiind reprezentat degospodăria ţărănească, formatădin casa de locuit, din curte,acareturi şi din grădină sau li-vada. După cum se poate observa, in-diferent de perpectiva din carese intervine în demersul definiriisatului/comunităţii rurale, com-ponenta economică ocupă unloc central.o analiză complexă a satului,pornind de la însăşi dimensi-unea sa economică, esteîntreprinsă de George em. Mar-ica. În cursul său de sociologierurală, intitulat Satul castructură psihică şi socială(1948), autorul împarte sateleromâneşti în funcţie de criteriuldemografic, economic, ge-ografic, dar şi istoric. Astfel, înviziunea lui George em. Marica,din punct de vedere a structuriipopulaţiei, comunităţile ruraleerau omogene/neomogene; dinpunct de vedere economic,satele erau fie autarhice, fiespecializate; din punct devedere geografic, comunităţilerurale erau izolate sau neizo-late, în vreme ce, din perpectivăistorică, satele erau vechi şi noi. În încercarea de a defini ţăranulromân ca şi categorie social-culturală, autorul alege ca şipunct de plecare principalaocupaţie a ţăranului: agricul-tura, considerând aspectul eco-nomic fundamental:

"incontestabil că activitateaeconomică influenţeazăsubstanţial felul de a fi al omu-lui, adică psihologia lui"(George em. Marica, 2004), de-terminând organizaţia,instituţiile şi în general, struc-tura socială. referindu-se la particularităţileeconomiei ţărăneşti, Georgeem. Marica surprindeaprevalenţa agriculturii şi acreşterii vitelor, în paralel cupracticarea unei multitudini deîndeletniciri cum ar fi: pescuit,vânat, cărăuşit, munca lapădure şi de alte activităţi cas-nice, însă doar ca şi ocupaţiianexe.

Deosebit de interesante suntconsideraţiile autorului privi-toare la schimbările interveniteîn comportamentul economicpropriu-zis al ţăranului. Într-operioadă de început, ţăranulmanifesta o pronunţată tendinţăspre autosuficienţă, întreaga luiactivitate economică vizândasigurarea subzistenţei, îndetrimentul obţinerii de câştig.De asemenea, pentru ţăran,pământul era valoareaeconomică fundamentală, ban-ilor fiindu-le rezervat un rol se-cundar, iar schimbul fiindperceput ca act de solidaritate,nu ca mijloc de creştere a veni-tului. odată cu pătrundereanoului spirit economic, ţăranul adevenit însă preocupat de ridi-carea sa economică, fiind car-acterizat tot mai mult deindividualism economic. Tot prin raportare la sfera eco-nomicului, George em. Maricaabordează şi problema etapelorvieţii rurale. Prima dintre aces-tea era asociată stadiului patri-arhal, caracterizat de suficienţaeconomică. Stadiul tranzitoriureleva o restrângere a carac-terul autarhic al gospodărieiţărăneşti, concomitent cu ac-centuarea tendinţei de aca-parare de pământuri şimenţinerea unei lipse aeficienţei activităţii economice.noul model de viaţă rurală, sta-diul evoluat, se caracteriza prinindividualism, tendinţa spreobţinerea profitului,diferenţierea ţărănimii pe criteriieconomice, apariţia de noifuncţii ale satului, pe fondulmondernizării, al urbanizării. Ul-timul stadiu al vieţii rurale eracaracterizat de utilizarea pescară tot mai largă de cătreţărani a maşinilor agricole, a

creditului, antrenarea în activi-tatea agricolă având la bazăcăutarea profitului. Totodată, in-tervine detaşarea de pământ,care devine o simplă marfă,specializarea producţiei agri-cole, standardizarea şi uni-formizarea în materie deproduse şi preţuri, accentuareadiviziunii muncii (conducând lacreşterea numărului lucrătorilornon agricoli), dependenţa totmai mare de piaţă, pierzându-se astfel total specificulgospodăriei autarhice.Un alt subiect abordat deGeorge em. Marica este şi celal caracterului autarhic al agri-culturii ţărăneşti. Făcândreferire la autarhie, respectiv laeconomia ţărănească veritabilă,autorul reliefa o serie de as-pecte caracteristice, pe care leregăsim în mediul rural, chiar şiastăzi. Coexistând cu economiade piaţă, economia desubzistenţă "nu produce atâtspre vânzare şi schimb, câtpentru propriile nevoi; ea e înprimul rând o economieconsumativă, adică cea maimare parte a produselorgospodăriei le consumăstăpânul însuşi cu familia sa, elvânzând numai ce-i prisoseşte"(George em. Marica, 2004).Potrivit autorului, acesta era şiprincipalul atu al gospodărieiţărăneşti, a cărei autarhie oţinea deoparte de oscilaţiilepieţei, crescându-i rezistenţa încondiţii de criză. Diferenţiereamajoră existentă între între-prinderea ţărănească şi ceacapitalistă era plasată de autorla nivelul motivaţiei economice.Astfel, dacă motorul principal aleconomiei capitaliste era/estecăutarea profitului, gospodăriaţărănească de subzistenţă nuse guverna în baza principiuluirentabilităţii, asigurarea min-imului existenţei constituindpentru ţăran o condiţiesuficientă pentru continuareaactivităţii economice, acest faptfiind întâlnit şi verificat, de altfel,inclusiv la momentul prezent.nu putem incheia acest articol,fără a aduce în discuţiecontribuţia la definirea satuluiromânesc a lui lucian Blaga,unul dintre cei mai profunzisusţinători ai lumii rurale auto-htone. Contestând societateamodernă, mecanizată şicosmopolită, precum şi princi-palul simbol al acesteia: oraşul,lucian Blaga s-a orientat cătreuniversul rural, respectiv către

satul românesc, considerat"creatorul şi păstrătorul culturiipopulare, purtătorul matriceinoastre stilistice" (lucian Blaga,1937).

În concepţia lui lucianBlaga, satul şi oraşul formaudouă entităţi fundamentalopuse, prima dintre acesteacaracterizându-se prin profunz-ime spirituală, religiozitate, mis-ter, cea de-a doua prindeterminări, impuneri,concreteţe şi superficialitate.

referindu-se la calităţiledefinitorii ale satului românesc,lucian Blaga sesiza o anumelipsă de conformism a acestuia,fenomenul imitaţiei fiind redus,în condiţiile în care "fiecare satvrea să rămână el însuşi, nuvrea să dicteze celorlaltor nicigustul, nici reguli de com-portare" (lucian Blaga, 1937).rezistenţa la tentaţia imitării îşigăsea explicaţia în aceea căsatul îşi era oarecum "sie-şi su-ficient", el neavând nevoie dealtceva decât "de pământul şide sufletul său şi de un pic deajutor de sus" pentru a-şi con-tinua existenţa.

De altfel, această "naivăsuficienţă" se găsea la origineaîmpietrării, a atemporalităţii sat-ului românesc. Iar capacitateade a se eluda influenţelor exte-rioare, precum şi rezistenţa laschimbările survenite legitimaudreptul satului românesc de adeveni "temelie sigură a uneiautentice istorii româneşti" (lu-cian Blaga, 1937), respectiv oalternativă viabilă contra in-vaziei "de forme confecţionate,străine şi improprii" (lucianBlaga, 1937)bibliografie:Blaga, lucian, elogiul satuluiromânesc, Monitorul oficial şiImprimeriile Statului, Imprimerianaţională, Bucureşti, 1937, Butură, Valer, etnografiapoporului român, editura Dacia,Cluj-napoca, 1978.Marica, George em., Satul castructură psihică şi socială, ed-itura Argonaut, Cluj-napoca,2004.Stahl, Henri H., Contribuţii lastudiul satelor devălmaşeromâneşti, Bucureşti, 1950-1965. Vuia, romulus, Studii de etno-grafie şi folclor, editura Minerva,Bucureşti, 1975.Vulcănescu, Mircea, Introduc-ere în etnologie, editura Acade-miei, Bucureşti, 1980.

satul românesc VINERI 1 DECEMBRIE 20176

satUl românesc de ieri?satUl românesc de azi?

lect. Univ. Dr. Doris louisepopescU

urmare din pagina 4

După „reforma” amintită,echivalentă în mintea unora cu obenefică sovietizare aînvăţământului nostru, la AcademiaComercială – devenită Institutul deŞtiinţe economice şi Planificare V.I.lenin – epurarea profesorilor şicadrelor didactice este continuatăaccelerat, în cea mai mare partedosarul cu „originea sănătoasă” în-locuind automat performanţele pro-fesionale reale. Totul va purtapecetea Moscovei. Studiile făcuteîn rusia vor deveni, de regulă, unprivilegiu în carieră. Tratate şi cărţide valoare sunt interzise, seches-trate, iar linia oficială devine efectivceea ce scrie în cărţile ruseşti sautraduse din limba rusă. Corifeii:Marx şi engels, chiar cu mai multaplomb lenin, câţiva ani Stalin. Înteorie. În fapt, „Consilierul sovietic”.Acesta, aflat peste tot, dictează şiva dicta câţiva ani buni: ce să secitească, ce să se spună, ce să serespingă, ce să se admită etc., etc.,etc. Capitalismul nu mai este nicimăcar studiat, ci numai injuriat, hulit,este „muribund”, se află „înputrefacţie”. Vai de el. Sferamărfurilor se „restrânge”, mijloacelefixe – care, „aflate” în proprietateaprivată „permit exploatarea omuluide către om” – sunt scoase au-tomat afară din perimetrul ei, lu-crurile nu devin simple, ci simpliste,dacă nu dramatice, tragice chiarprin planul consecinţelor. Alte detalii:pătrunderea în universităţi fără aavea bacalaureatul, realizarea unordiplomaţi la „bandă”, prin cursuri petermen scurt sau fel şi fel deechivalenţe; învăţământui superioreste „gratuit”, cei „în graţii” vor ben-eficia de înlesniri, însă cei cu„dosare încărcate” vor plăti taxeconsiderabil prohibitive şi altele. Atunci când fabricile şi firmelenaţionalizate au început având cadirectori oameni cu două clase pri-mare – iar aceştia erau consideraţidintre cei „cu studii” –, atunci cândsimplii croitori au devenit pestenoapte „mari valori universale” sauatunci când micii negustoraşi de aţăşi nasturi de pe lipscani sau deaiurea au ajuns profesori, au ajunssă gestioneze patrimonii şi săconducă finanţele întreprinderilor,calitatea diplomei de economist, odiplomă atât de căutată, atât deapreciată altădată, era practicanulată. De fapt, nu mai era nevoiede această diplomă, totul se căpăta,se dădea pe „relaţiile tovărăşeşticălite în focul luptei de clasă”.Diploma nu mai interesa... 9. Chiar şi în aceste condiţii, avândîn vedere şi unele mutaţii şischimbări de orientare – dintr-unmotiv sau altul – intervenite în sferapoliticii, o nouă pleiadă deeconomişti, mulţi dintre ei cu dosareprivilegiate – fapt ce va însemnaînsă, adeseori, doar „de la ţară” sau„proveniţi din familiile muncitoreşti”,ceea ce nu constituia, fireşte, unpăcat, ci dimpotrivă – se vor formaca profesori, vor reuşi să ştie şi săînveţe si pe alţii, vor putea să lu-creze cu rezultate. Pe de altă parte,în condiţiile unor relaxări politice, so-ciale, restricţionale intervenite trep-tat au fost integraţi corpuluiprofesoral de specialitate saueconomiştilor o serie de valori careputuseră, din fericire, să traverseze– în viaţă – un timp dintre cele maicumplite din istoria româniei. Uneledintre acestea – de exempluVsevolod Grabovschi, fostpreşedinte al „Beton Monier”-ului,academicianul (inginer) Bercovicis.a. – vor lucra la Comitetul de Statal Planificării ce va deveni, apoi, obună perioadă, o instituţieeconomică de elita. economia, in-dustria se mişcau în noul sistemimpus ţării prin gestul nesăbuit al

marilor puteri, iar acest sistem aveanevoie de profesioniştii săi. ei s-auformat, au devenit, în curând, veri-tabili profesionişti, apţi să înţeleagă,„să se mişte” în orice mediu eco-nomic. o demonstrau şi o vordemonstra atât cariere prestigioaserealizate în vest de către economişti– unii chiar tineri – plecaţi din ţară,cât şi rezultatele, unele deanvergură, ale industriei, economieiromâneşti de atunci. Cam după 1963-1964, pentru ocu-parea unui post de economist va finecesară, din nou, diplomauniversitară, chiar dacă aceasta secerea numai atunci când postul erade execuţie, conducerea instituţiilorşi firmelor rămânând exclusivpolitică. Să mai notăm revigorarea,cum s-a putut, din mediuleconomiştilor ca atare – şi ce mult aînsemnat aceasta – revigorare ce adebutat în primii ani '60. ea a fostilustrată, printre altele, de reiterareaunor tradiţii valoroase ale gândiriieconomice româneşti, de publi-carea unor studii privind marieconomişti ai româniei, precumAurelian, Xenopol, Marţian, Bariţiu– mai târziu – a operelor Ior, ca şi aaltora, de publicarea operei eco-nomice a lui nicolae Bălcescu, depublicarea unor studii privindfrământata istorie economică a ţării,a europei, a lumii, de publicareaunor lucrări esenţiale în peisajul lit-eraturii economice mondiale, deafirmarea unor concepţii financiar-contabile valoroase, în domeniulstatisticii, creşterii economice etc. Înîntreg acest cadru remarcăm capersonalităţi acei „reintegraţi” - deexemplu Gheorghe Zane, Ion Vev-erca, Victor Jinga, lucian Turdeanu,Ilie Marinescu – dar şi Vasile Malin-schi, roman Moldovan, Aurel Vijoli,C.Gh. Demetrescu, GheorgheMărculescu sau (ceva) mai tineriCostin Murgescu, actualii academi-cieni n.n. Constantinescu,preşedintele mai târziu al A.G.e.r.-ului şi şef de şcoală economică, Iu-lian Văcărel, emilian Dobrescu,Tudorel Postolache, pe n.S.Stănescu, Gheorghe Dobre, SoricaSava, lvanciu nicolae Văleanu, IonBoldur, lonel Blaga, GheorgheŞiclovan, Dan Grindea, Avramrosen, nicolae Marcu, losif Anghel,Gheorghe Bistriceanu, Cornel luga,Constantin lonete, Tiberiu Schatte-les, Vasile Bozga, Mihai Todosia, D.rusu, Toader lonescu, Vasile C.nechita, pe urma academicianul deastăzi Aurel lancu, Corneliu russu,Mihai Anastasescu, I. Capanu şimulţi, foarte mulţi alţii deremarcabilă valoare. lovituri vorprimi economiştii în acest timp şi pealtă cale. Gheorghiu-Dej era –„de-venise” – inginer. Chivu Stoica era –„devenise” – desigur – inginer.Foarte mulţi dintre „tovarăşi”deveniseră şi ei tot ingineri. Cum?– nu o vom discuta în rândurile defaţă. Cert este – poate că şi încondiţiile industrializării de atuncicare diminuau sau neglijau o seriede aspecte ale rentabilităţii – că „se

purtau”, erau la modă inginerii. ominte obtuză care ocupa funcţia depreşedinte al Comitetului de Statpentru Muncă şi Salarii patroneazăşi consolidează nefericita idee cesusţinea o presupusă inferioritateintrinsecă a economiştilor cornpar-ativ cu inginerii. Astfel că, de exem-plu, dincolo de unele amputărigenerale, Ia salarii pentru aceeaşifuncţie, în aceeaşi instituţie sau în-treprindere, dacă postul era ocupatde un inginer se primeau douăclase (gradaţii) mai mult faţă desituaţie în care postul respectiv ar fifost ocupat de un economist. Ani dezile au trebuit purtate veritabile,chiar mult dificile, lupte pentru a fiînlăturate astfel de aberaţii, faptreuşit abia – cu sprijinul direct al pre-sei economice, îndeosebi al echipeide redactori economişti de la celmai important cotidian al ţării – prinanii '67-'68. 10. „Chibzuinţa pentru viitor vine dintrecut” – arăta Seneca. Să necontinuăm, deci, periplul, secvenţial,în „Iumea economiştilor”, deaceastă dată din perspectiva unuitrecut destul de apropiat, cu toateavantajele şi dezavantajele pe carele generează o astfel de abordare.Aşadar, prin anii '61-'64 deveniseră„la modă” teoriile „integrării social-iste”. În fapt, acestea reprezentaususţineri teoretice ale unor încercăriale UrSS-ului şi ale altor ţări dez-voltate din sistem de a-şi crea – încondiţiile în care în mod corect şiprin negocieri luase naştere PiaţaComună etc. – noi avantaje eco-nomice în dauna „statelor socialiste”mai puţin dezvoltate, de a obţine,într-o perspectivă mai lungă, noi şiînsemnate resurse, bogăţii, teritoriichiar. răspunsul economiştilorromâni – evident că el purta şi o de-terminare şi o finalitate politica – afost repede elaborat. S-a ales,printre altele, formula unei broşurieditată de revista „Viaţaeconomică” ce avea în fruntea sape Costin Murgescu. o broşură cecuprindea atât articolul-studiu alprofesorului sovietic Valev – unuldintre „integraţioniştii socialişti” cepromova ideea unui „complex” eco-nomic integrat constituit dintr-o partedin românia („ceva” Moldova,„ceva” Transilvania, „ceva” Dobro-gea, „ceva” Muntenia) „ceva” parcădin r.S.S. Moldovenească, „ceva”din Bulgaria etc. – cât şi un articolreplică – foarte critic al specialiştilorromâni (nesemnat) ce „demonta”punct cu punct susţinerile specialis-tului de la răsărit. la această replicăau lucrat atât Costin Murgescu câtşi alţi economişti de reputată val-oare în acea vreme, demon-strându-se şi profunzimea analizeişi interpretării şi capacitatea dereacţie a unei veritabile şcoli eco-nomice în consolidare. Mulţi aniapoi se vor ralia acestei şcoli degândire şi susţinere economicănumeroşi economişti, teoreticieni,practicieni de la Institutul deCercetări economice, de la A.S.e.Bucureşti, de la Facultăţile de Ştiinţe

economice ale Universităţilor dinCluj, laşi, Timişoara, Craiova s.a.,din ministere, din numeroaseinstituţii şi întreprinderi etc. Se reconstituise, în fapt, un sistemde gândire economică – desigur, încondiţiile de timp date, limitate, acăror determinare efectivă nuaparţinea ca atare românilor – înspiritul unor bune tradiţii ale gândiriieconomice româneşti, raportându-se acestea la europa şi la lume, latrecut, prezent şi viitor. Se amplificănumărul de publicaţii economicedevenite adevăraţi fermenţi aieconomiei. Aici se puteau expune –deseori cu preţul cunoscut – punctede vedere pertinente, dezbatereade idei dobândea consistenţă, di-versificare, orizont.Să ne gândim, mai întâi, la paginileşi rubricile economice din ziarelecentrale, deseori bine scrise, cuconţinut, demonstrând o profundădezbatere de idei economice reale,veritabile. Cei care au lucrat aici s-au afirmat apoi, mulţi dintre ei, careale personalităţi ale domeniului, îneconomie. Astăzi, în condiţiile economiei depiaţă, apar publicaţii de interes şirezonanţă, cu rol esenţial în evoluţianoastră economică, cum sunt,bunăoară, „Tribuna economică”,„economistul”, oficiosul atât denecesarului şi reînfiinţatului AGer,la început gazetă şi pe urma cotid-ian economic; ulterior apar revistele„Capitalul” şi „Adevărul economic”,pe urmă „revista economică”, “eu-roeconomia XXI” etc. nuintenţionăm, desigur, nici să facemclasificări – nici nu putem de altfel,nu avem elementele în acest cadru– şi nici să facem o înşiruire denume. Am redat doar unele crâm-peie – o privire, deci, incompletă –dintr-o viaţă economică şizbuciumată şi tumultoasă, a căreivaloare nu a fost şi nu va putea fianulată de acţiunea aberantă –atunci când a fost sau este încă – afactorului politic. Alte incursiuni într-un spaţiu şi atât de pretenţios şi atâtde sensibil ni se par, acum, inopor-tune. 11. o altă chestiune, acum, deaceastă dată oportună. Mulţi aniprobele de admitere la A.S.e.Bucureşti – ca şi la alte instituţii deînvăţământ superior economic – aufost relativ precare în raport cuexigenţele profesiei de economist.Se „dădeau” examene la„Constituţie” şi la „Geografie”, dar nula „economie Politică”. Abia prin anii'60 a fost introdusă ca probă de ad-mitere „economia Politică”, lucrufiresc având în vedere unde se„dădea” admiterea: nu la „Drept”, nula Facultatea de Geografie, ci la Ac-ademia de Studii economice. Înmod paradoxal, însă, dupărevoluţie, atunci când speranţeletuturor au dobândit o bază reală,când îmbunătăţirea procesului deînvăţământ – economic în speţă –putea deveni – şi a devenit chiar, înbună măsură – un fapt notabil, ex-amenul de admitere în

învăţământul superior economic, la„economie Politică”, a fost aşezat,opţional, lângă cel de „Geografie”.Cum aşa? Să fim limpezi:considerăm „Geografia” o disciplinăimportantă, frumoasă, pasionantăchiar, dar mai ales pentru cei carevor să devină geografi. Şi pentrueconomişti poate fi privită astfel, darnumai în postura de hobby. oarecum va putea un candidat reuşit laexamenul de admitere înînvăţământul superior economic, cugeografia, să ţină pasul în anul I destudii – şi cât de important esteacest an – cu cel care a „Iuat” ad-miterea dând examenul la„economie Politică”? răspunsuleste implacabil: nu va putea. nu vaputea chiar dacă ambii studenţi vorpromova anul I de facultate. Sunt oserie de cunoştinţe economice careîn anul I se acumulează, seproiectează pe ceea ce s-a acumu-lat anterior, în liceu, la economiePolitică. or, dacă nu s-a acumulatdecât puţin, puţin se va adauga.Înţelegem şi interesele şi distinşilorgeografi, dar sunt lucruri peste care,totuşi, nu trebuia, nu trebuie să setreacă. Faptul că în învăţământulsuperior economic se face ge-ografie, în speţă geografie cu unprofil economic mai accentuat, nuînseamnă cu nici un chip că Ia ad-miterea în această formă deînvăţământ trebuie să reuşeascăcei care sunt indiferenţi în raport cueconomia, dar sunt pasionaţi dupăgeografie. este drept, în ultimavreme lucrurile s-au îndreptat. În sfârşit, un ultim aspect. Se parecă – totuşi „ofensiva tehnicii” aspraeconomiştilor, începută demult,continuă într-un fel şi astăzi. Alt-minteri cu greu s-ar putea explicapreocupările acelor distinşi tehni-cieni convertiţi peste noapte spredomeniul predării economieiPolitice, spre domeniul – cum atâtde nepotrivit se foloseste adeseori– „economiei Generale”. Şi man-agementul, mai ales al sistemelorde producţie, şi chiar marketingul,acesta din urmă, credem, numaiîntr-o anumită măsură, pot fi – şichiar sunt – discipline intrinseci şi in-gineriei –domeniu profesional min-unat, atât de larg şi generos. Dareconomia Politică, Doctrine eco-nomice, disciplinele strict financiare,contabile cu siguranţă că nu sunt.Se pricepea oare,în mod nemijlocit,Anghel Saligniy astfel sau mareleGogu Constantinescu, inventatorulsonicităţii, avea astfel depreocupări? Să mai notăm un as-pect. Inginerul Mihail Manoilescu adevenit – a fost recunoscut – uneconomist de mare rezonanţănumai după ce a scris câteva lucrărieconomice cu ecou în toata lumea,şi nu înainte. De altfel, tipul nostru„de piaţă” se pare că va face „pace”şi în acest domeniu. nu va maiconta prea mult „diploma”, ci pri-ceperea de a face ceva, din punctde vedere economic, de a gestionaaveri şi patrimonii şi de a le ampli-fica.

economistiiVINERI 1 DECEMBRIE 2017 7

Dan popescU

- va urma -

costin mUrgescUconstantin ionete

gheorghe bistriceanU

urmare din pagina 1

”În drapelul unei naţiuni fluturăsufletul colectiv al neamului.””nu vreau să mor până nu terminde trăit!””Viitorul te trage de mână şi tre-cutul de mânecă.” ”Dragostea: bătăi de inimă pentrudureri de cap; sentimentul carevine în galop şi dispare în vârfulpicioarelor.””De la 50 de ani încolo, la bărbatinima se numeşte cord şi la fe-meie, talia se numeşte şale.””Bărbaţii cu burtă sunt ca pan-

talonii cu genunchi.””nu lătra, dacă nu eşti câine.””Când vorbeşte vinul, nu-ţi maitace gura.””nopţile pierdute au zilenumărate.””e mai greu să taci decât să nuspui nimic.””există o femeie care teobsedează o viaţă întreagă:următoarea!””Ca să ajungi în rândul oamenilor,trebuie să intri, nu să te strecori.””Adevărul circulă numai cu frun-tea sus. Când şi-o pleacă, a tre-cut de partea adversă.””În fiecare tren al lumii, viaţacirculă pe compartimente.””Toate examenele universitare mile-am pregătit în Cişmigiu. Aşa căar fi fost drept ca, pe diploma delicenţă, să mi se fi scris: licenţiatîn litere, Filozofie şi... Cişmigiu!””Femeile cu trecere se trec re-pede.””Umorul e mesagerul râsului. Îlscoate în public.””Viaţa e ca şi cartea: un text întredouă coperte.””Cel mai greu lucru e să ştii să tai,nu să ştii să scrii.””Toate privighetorile sunt fetemari. După măritiş se transformătoate în ciocănitori.””Fiţi tari, rozelor. nu vă daţi învânt, după orice adiere.””Florile fără parfum n-au carac-ter.””Când lupţi numai pentru tine, riştisă devii prizonierul tuturor.””nu îţi băga nasul, unde... îţifierbe oala.””Prima dragoste e ca primulpahar de şampanie: o spumă

care te costă mult.” ”Fericirea se trăieşte numai de lao clipă la alta. Între ele bagă intrigiviaţa.””Viaţa e un ţipăt între două tăceri.””Sunt două feluri de scriitori: uniicitaţi şi alţii citiţi.””Prostia şi inteligenţa au cevacomun: capul.””Singura viaţă viitoare în carecred este cea pe care o am detrăit.””Bătaia e pedagogie ruptă din raipentru frânt şalele pe pământ.””natura se contemplă, pământulse lucrează.””nas are toată lumea. Fler numaiunii... când nu sunt răciţi.””era atât de zgârcit, încât,noaptea, lătra în curte ca să facăeconomie de câine.””Unui măgar, când îi spui asin,este ca şi cum în loc de "mă", i-aispune "domnule".””Ia viaţa de piept. nu ca s-otrânteşti, ci ca să-i auzi mai bineinima cum bate.””De când s-au amputat aripilepoeţilor adevăraţi, au început săscrie toţi ciungii literari.””Mai bine iepure şchiop înpădure, decât vulpe argintie învitrină.””Proştii sunt ca hărţile: spun tot,dar la scară redusă.””Cel mai mare trişor din lume edragostea: te fură din ochi.””Geniile se nasc rar. În schimb,nu mor niciodată.””Un om fără amintiri e ca un cim-itir în care numele morţilor lipsescde pe cruci.””Publicul de teatru se împarte îndouă: cei care se duc să vadă şicei care se duc să fie văzuţi.””De ce, pe listă, la restaurant,scrie că toate fripturile sunt devacă şi nici una de bou?””Fiind atât de preţioasă, viaţa tre-buie plătită scump.””Viaţa nu se priveşte pe gauracheii; se priveşte drept în ochi.””În viaţă poţi ajunge pe picioareletale, din piedicile puse altora.””Aceeaşi talangă nu sună la felpe pieptul unui taur şi la gâtul unuibou.””entuziasm şi înţelepciune sunt

noţiuni incompatibile. Cât priveşteînţelepciunea, ea nu există înstare pură.””Fiecare trebuie să fie propriulsău bijutier.”

”Vârsta matură: când vezi o fe-meie goală şi ţi-e teamă să nurăcească!””Cele mai dragi amintiri ale florilorbătrâne sunt fluturii tinereţii.””Sunt oameni care se târăsc caomizile până ajung să se îmbuibedin frunzele pomilor în care s-auurcat”.În aceeași notă se înscriu șidefinițiile din dicționarul umoristic: Amor: maladie care te trânteşte,sănătos, la pat; Adulter: căsniciecu dublă tracţiune; Amnezie:memorie uitucă; Aplauze: perechide palme care te omagiază;Bătrân: persoană care începe săse termine; Infidelă: cea fidelă al-tuia; Y: praştia alfabetului; Poet:mâncă-rime; Ştofă: țesătură carese poartă pe dinăuntrul omului;Calambur: balul mascat al vorbe-lor serioase; Acadea: fată dulce;Taciturn: turn tăcut; obicei:tradiţie pe cont propriu; Atent: aşacum e soţul cu alte femei; Maică:femeia care a pus cruce inimii;Abracadabrant: cuvânt care facepe nebunul; Ştab: om până lacare te ridici aplecându-te;Madonă: fată mare cu copil mic;Antologie: ghiveci de lauri; Ghici-toare: persoană care vede,prevede şi străvede că eşti prost;ramolit: bărbat care se gândeştela femei, numai pentru a serăzgândi; Absint: Toulouse-lautrec-ul băuturilor franţuzeşti;Afecţiune: dragoste care şi-aaranjat drepturile la pensie; Tact:

ceea ce trebuie să ai ca să nustrici ritmul în căsnicie; Avocat:vorbă multă, bogăţia omului;Votcă: băutură cu cizme ruseşti;Fabulă: animale care învaţă peoameni cum să se poarte în soci-etate; lacrimi: perle de culturăpersonală; opărit: fiert pedinafară şi ars pe dinăuntru; Fan-faron: curcan care se laudă cătată-său a fost struţ şi mamă-sa,pasăre Phoenix; Fă: bă, cu fustă;Adoraţie: iubire supra-alimentată;est: cel mai răsărit dintre punctelecardinale; Bis: un cuvânt care numai are niciun sens pentrubărbaţii care au trecut de 50 deani; Sărut: bomboană care seconsumă cu două guri dintr-odată; Meridianele: bretelele glob-ului pământesc, ca să nu-i cadăecuatorul în vine; Cerb: unulfericit că e încornorat; Baniţă:pălărie modernă pentru tărâţeledin cap; Mozaic: pietre care seînţeleg perfect între ele; Gondolă:birjă cu lopeţi la roate şi cu calultenor; Mumie: femeie bineconservată, până la adâncitinereţe; Perdea: fereastră dupăcare fetele bătrâne stau la poartă;Vis: viaţă de rezervă; Ibovnic:schimbul doi într-o căsnicie;Harem: visul soţului după ce s-acertat cu nevasta şi doarme pecanapeaua din sufragerie; Haine:pseudonimele nudului; Album:cimitir cu morţii afară; Sifon: apăcu nervi; Burlac: joc de cărţi dincare lipseşte dama; Parastas:

onomastica decesului; Parfum:memoriile florilor galante; Gâgă:filozof român profund, dar adânc;Prostie: creieri cu intermediariexcluşi; Idilă: dragoste verticală;Balet: artă călcată în picioare; Fe-meie: enigmă care spune tot;Căsătorie: singurătate în doi;evlavios: persoană a căreibibliotecă se compune din celedouăsprezece evanghelii;Mireasă: alba care îţi face zilenegre; Soţi: condamnaţi la somncomun, dar la visuri separate;Ginere: candidat de-o seară lacoroană de împărat bizantin;Decolteu: aeroport pentru ateri-zarea privirilor şi decolareadorinţelor; X: eternul necunoscut;Zicală: vorba care se ţine de cu-vânt; Zvon: știre în neştire;Justiţie: oarba care vede ce face;Alcool: reformator religios caretransformă pe Dumnezeu îndumnezeii mă-sii; Abandonat: soţa cărui nevastă a plecat "lamama"; Actriţă: femeie cu Thalie;nevastă: persoană care teîncântă o lună şi te descântătoată viaţa; omidă: fluturecăsătorit; Şifonier: spaţiu locativpentru cei prinşi la nevestele al-tora; Actorul: unul care spune pedinafară ceea ce alţii simt pedinăuntru; Taurul: fost viitor bou;Mămăligă: istoria românilor laceaun; Fante: valetul damelorde... pică; Perucă: proteză la cap;Inel: prima verigă din lanţulcăsniciei;

rememorări VINERI 1 DECEMBRIE 20178

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

Conf. Univ. Dr. Virgil nicUla,Ulbs

tU

do

rm

Uș

at

es

cU