Speranta poporului Kayako

˛

Numeroase alte informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

O fișă catalografică figurează la sfârșitul prezentei publicaţii.

Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2010

ISBN 978-92-79-14317-5doi 10.2779/8957

© Uniunea Europeană, 2010Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei

Printed in Belgium

IMPRIMAT PE HÂRTIE RECICLATĂ CĂREIA I-A FOST ACORDATĂ ETICHETA ECOLOGICĂ UE PENTRU HÂRTIE GRAFICĂ (WWW.ECOLABEL.EU)

Europe Direct este un serviciu destinat să vă ajute să găsiţi răspunsuri

la întrebările pe care vi le puneţi despre Uniunea Europeană.

Un număr unic gratuit (*):

00 800 6 7 8 9 10 11

(*) Unii operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele 00 800 sau pot factura aceste apeluri.

Această publicaţie a fost editată de către Direcţia-generală (DG) pentru Mediu

Text: Benoît CoppéeIlustraţii: Nicolas ViotProducţie tehnică: European Service Network

1

Cât de frumoasă este pădurea tropicală ! Cât de frumoasă este această întindere vastă de verdeaţă ! Ciripitul păsărelelor se înalţă din pădure. Cântul lor se ridică în infinitul albastru al văzduhului. În cabina balonului zburător, cu culori de curcubeu, Tom şi Lila privesc fermecaţi, cu ochii larg deschişi. Prietena lor cea mai bună, Fleur, i-a invitat să se întâlnească cu tribul Kayako. Tribul Kayako locuieşte în pădure. Aceşti oameni sunt veri îndepărtaţi ai mamei lui Fleur.

Fleur este fericită. În curând, balonul zburător va trece pe deasupra teritoriului tribului Kayako. Fleur simte cum inima îi bate puternic, plină de emoţie. Ea a mai fost aici când era foarte mică. Cu tatăl său. Cu mama sa. Este atât de nerăbdătoare să-şi regăsească verii îndepărtaţi.Dar, deodată, vai, ce se întâmplă sub cabină ? Nu se mai vede pădurea. Tom se îngrijorează.

- Fleur, nu mai există pădurea ? Mi-ai spus că pădurea este imensă !

- Nu mai înţeleg, Tom ! Pădurea trebuia să se întindă pe tot ţinutul !

Miro, pilotul balonului zburător, murmură:

- Este groaznic…

2

3

Fleur scoate un ţipăt de spaimă.

- Satul… satul celor din tribul Kayako a dispărut ! După planul meu, satul tribului Kayako trebuia să fie chiar aici ! Sunt sigură de acest lucru !

Miro continuă să murmure:

- Este groaznic… Aceasta este despădurire…

Tom devine îngrijorat.

- Ce ! ? Arborii din pădure sunt dezrădăcinaţi ! ?Şi astfel sunt distruse şi satele ! ? Miro, a fost distrus satul tribului Kayako ? Aşa s-a întâmplat ?

Miro confirmă, dând din cap.

Miro aşează balonul zburător între doi buşteni dezrădăcinaţi. Prietenii noştri sar din cabină. Spectacolul este dezolant. Tom, Lila şi Fleur înaintează printre buşteni şi păşesc pe brazdele mari lăsate de roţile imense. Aici nu mai există viaţă.

Fleur este îngrozită. Ea ţipă.

- Unde sunt verii mei ? Ce li s-a întâmplat ? Unde este tribul Kayako ?

Tom încearcă să o liniştească pe Fleur, dar nu reuşeşte. Fleur aleargă dezorientată. Se împiedică. Se ridică şi se împiedică din nou.

4

Fleur îngenunchează. Cu un deget, desenează urmele unui foc.

- Cei din tribul Kayako îşi pregătesc hrana la focuri mici, aprinse cu lemne.

Cu un deget mângâie un vas de lut ars. Printre suspine, şopteşte:

- Oamenii care dezrădăcinează copacii i-au alungat pe verii mei… Mi se face rău ! Mi se face rău ! Îmi ESTE RĂU !

Tom îşi pune mâna pe umărul prietenei sale. În depărtare, se aud strigătele Lilei. Pare să îi strige pe prietenii noştri… Oare a simţit Lila prezenţa cuiva ?

5

6

Tom şi Fleur vin grăbiţi către Lila.

- Ascultaţi ! - spune Tom. Se aude un cântec ! Un cântec foarte trist !

- Este un cântec Kayako ! – spune Fleur.

Prietenii noştri înaintează către buturugă. În scorbura buşteanului dezrădăcinat, găsesc un bătrân. Fleur exclamă:

- Este bătrânul Naori ! Este vărul cel mai vârstnic al mamei mele !

Bătrânul se opreşte din cântat.

- Oh, Fleur, fiică de Babounie, verişoara noastră… Este o mare bucurie să te revăd…

- Naori ! Ce faci acolo ? Unde este tribul Kayako ! ?

Fleur îl strânge în braţe pe Naori.

- Ce s-a întâmplat, Naori ?

Cu o privire foarte tristă, Naori mângâie obrazul lui Fleur.

- Tribul Kayako a trebuit să plece, deoarece oamenii au distrus habitatul nostru ! Dar eu, eu nu am vrut să plec de pe tărâmul strămoşilor mei…

- Să mergem, să găsim tribul Kayako ! – intervine brusc Tom.

Deodată, un zgomot profund sfâşie tăcerea.

7

Soseşte o coloană de tractoare. Acestea dezrădăcinează arborii. Construiesc

o şosea. Roţile lor sunt foarte înalte. Fleur este îngrozită. Tom se aruncă

în faţa tractoarelor, cu braţele desfăcute.

8

- STOP ! Nu dezrădăcinaţi arborii ! Sunt prietenii noştri ! Avem nevoie de ei ! Ei absorb gazele care ne poluează pe noi ! Dacă nu vor mai exista arbori, toate gazele cu efect de seră pe care noi le emitem vor rămâne în aer, peste tot în jurul nostru… iar planeta noastră se va încălzi !

Oamenii din tractoare nu înţeleg nimic. Şeful le face semn să îşi continue munca. Tractoarele sar. Tom trebuie să urle pentru a acoperi zgomotul utilajelor.

- Dacă Terra se încălzeşte, climatul nostru se va modifica ! Vor exista locuri fără apă ! Vom trăi în deşerturi ! Vor exista zone cu prea multă apă ! Ne vom lupta cu inundaţii ! Vor exista din ce în ce mai multe furtuni şi uragane ! Se va pierde un mare număr de animale şi de plante, pentru totdeauna ! Lumea va fi devastată şi chiar propria noastră existenţă va fi un pericol !

Oamenii din tractoare nu vor să audă nimic. Fleur este descurajată. Ea îi roagă pe prietenii săi să plece în căutarea tribului Kayako.

9

10

Fleur, Tom, Lila şi Naori se îndepărtează de tractoare. Se îndreaptă către pădure. Naori îşi încruntă sprâncenele.

- Ssst ! Auziţi ?

Tom şi Fleur trag cu urechea. Dar nu aud nimic. Naori îşi lipeşte urechea de sol. Îşi trece uşor urechea pe deasupra pământului. Caută cu mâna într-o groapă şi scoate o broască verde, cu picioruşe roşii, tremurând între degetele lui Naori.

- Sărmana… Este înspăimântată…

Un ţipăt îi atrage atenţia Lilei.

- Acolo, ascultaţi… Un tucan… Este extenuat !

11

Naori mângâie tucanul. El spuse:

- Distrugerea pădurii este o catastrofă. Oamenii şi animalele suferă. Arborii sunt sacrificaţi pentru a crea terenuri pe care să se practice agricultura industrială… pentru a exploata minele de aur sau de diamante… pentru a utiliza esenţele de lemn exotic ! Deoarece există din ce în ce mai mulţi oameni care îşi doresc mereu mai mult, sunt sacrificaţi din ce în ce mai mulţi arbori…

Tom suspină.

- Dacă toată lumea ar consuma ca şi locuitorii din Merlin-Ville, oraşul de unde sunt eu, am avea nevoie de mai multe Terre…

Deodată, o bucată de pământ se surpă. Lila se rostogoleşte. Se accidentează.

12

Naori o prinde pe Lila în braţele sale.

- Nu te speria, draga mea ! Ai căzut pentru că s-a surpat pământul sub picioarele tale ! Rădăcinile arborilor ajută pământul să nu se surpe ! Despădurirea prăpădeşte totul ! Cunosc plante care îţi vor trata rănile !

Ajunşi în pădure, Naori arată în sus, spre frunzele unui arbore care vor putea să o vindece pe Lila. Sub privirea uimită a lui Tom, Fleur se urcă în copac. Fleur este foarte agilă !

13

Acolo sus, două maimuţele o privesc pe Fleur, pline de curiozitate. Jos, Naori vorbeşte cu Tom.

- Iubesc pădurea, Tom. Facem parte din ea. Este casa noastră. Este sufletul nostru. Este tărâmul strămoşilor noştri. Este atât de importantă pentru noi, cei din tribul Kayako ! Este atât de importantă pentru noi toţi, fiinţele umane !

Fleur scoate un ţipăt de bucurie.

- Uite ! Am cules frunzele care vor putea să o vindece pe Lila ! Dar, ascultaţi, auziţi aceste voci ? URAAA ! Satul tribului Kayako nu este departe !

14

Prietenii noştri înaintează în pădure. Se îndreaptă către zgomotele din satul tribului Kayako. Tom este uimit de atâta frumuseţe. Câteva maimuţele se joacă de-a v-aţi ascunselea. Păsărele multicolore îşi înalţă ciripitul voios. Razele soarelui pătrund prin frunziş şi desenează coloane de lumină. Tom mângâie o floare. Bătrânul Naori îi spune:

- În pădure, totul este legat… Floarea are nevoie de albină… Pasărea are nevoie de insectă… Insecta are nevoie de arbore…

15

Naori se opreşte lângă un arbore imens. Privirea îi alunecă de la trunchiul copacului către vârful acestuia. Abia se întrezăreşte cerul dincolo de frunzişul des. Naori spune:

- Vezi tu, Tom… Când oamenii vor fi dezrădăcinat ultimul arbore şi se vor afla pe o Terra devastată, ce le va mai rămâne ?

Tom este cuprins de un fior.

Deodată, undeva, acolo, în spatele unui bătrân arbore milenar apar primii Kayako ! Fleur începe să alerge.

16

Tribul Kayako este acolo ! Fleur este atât de fericită. Tom se aşează în centrul satului. Îi adună pe toţi cei din tribul Kayako.

- Dragii mei, eu sunt Tom ! Sunt din Merlin-Ville ! Un oraş în care se consumă prea mult ! Se consumă prea multă carne şi legume aduse de prin alte părţi ! Se consumă mult lemn exotic ! Nu ştiam cât de mult suferă pădurea şi tribul Kayako din cauza consumului nostru excesiv !

Tom îşi lasă privirea în jos. O fetiţă Kayako se apropie de el.

17

- În curând mă voi întoarce la Merlin-Ville. Voi vorbi cu prietenii mei. Le voi arăta fotografiile cu pădurea pustiită şi cu satul devastat. Le voi spune că dacă mâncăm mai puţină carne, am putea ajuta la protejarea pădurii ! Le voi spune că se vor putea face călătorii, respectând în întregime pădurile frumoase ! Voi spune că în jurul oraşului Merlin-Ville există lemn bun… precum lariţa, stejarul, fagul ! Voi spune că este important să avem grijă de toate pădurile lumii, în mod durabil şi cu respect !

18

Soarele coboară peste pădure. Se lasă noaptea. Tom se aşează. Continuă să le vorbească celor din tribul Kayako.

- Voi spune, de asemenea, că este important să se înfiinţeze parcuri sau rezervaţii pentru a proteja animalele, plantele şi apa ! Voi spune că este important să consumăm mai multe produse fabricate sau cultivate în apropierea oraşului Merlin-Ville ! Produse care nu provin de pe partea cealaltă a planetei !

Bătrânul Naori se apropie de Tom.

- Tu eşti înţelept, Tom. Tribul Kayako are încredere în tine. Ei doresc să îţi ofere un cadou.

Toţi membrii Kayako încep să danseze în jurul lui Tom.

19

Naori se apropie de Tom, Fleur şi Lila. Dintr-un vas de lut ars, scoate cu degetul o pastă colorată. Bătrânul Naori îşi trece degetul pe fruntea prietenilor noştri.

- Tom, Fleur şi Lila, cei din Kayako doresc să vă ofere acest cadou… Vă numesc cetăţeni de onoare ai tribului Kayako !

Tom nu a fost niciodată atât de emoţionat. Pe obrajii lui încep să curgă lacrimi. Naori îl strânge în braţe pe Tom.

- Ştii, Tom… Cei din tribul Kayako se hrănesc din propria lor producţie… Trăiesc în armonie cu pădurea… Ne dorim să trăim în continuare astfel…

20

Este dimineaţă. Fleur se hotărăşte să mai rămână câteva zile împreună cu tribul Kayako. Tom şi Lila revin la balonul zburător. Balonul se ridică în aer. De sus, Tom şi Lila îşi salută prietenii. Într-o poieniţă din pădure, se zăresc cei din tribul Kayako dansând. Doresc să le poarte noroc lui Tom şi Lilei în acţiunile lor viitoare. Tucanul zboară grăbit în jurul balonului şi scoate un sunet puternic. Sunetul este auzit de Tom şi Lila, care poartă cu ei speranţa tribului Kayako !

Comisia Europeană

Speranţa poporului Kayako

Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene

2010 – 20 p. – 16,2 x 22,9 cm

ISBN 978-92-79-14317-5doi 10.2779/8957

Copii ale acestei publicaţii sunt disponibile gratuit, în limita stocului disponibil, la:Comisia europeanăDirecţia-generală pentru MediuCentrul de informaţii (BU-9 0/11)B-1049 Bruxelles

http://bookshop.eu/

KH

31

09

25

2R

OC