1.Schopenhauer şi problema pesimismului său (de ce viaţa nu merită a fi trăită?)

Sub influența lui Platon și a lui Immanuel Kant, Schopenhauer se situează în problema teoriei cunoașterii pe poziția idealismului. Dar în cadrul acestei concepții, Schopenhauer își susține propriile sale vederi și combate filozofia lui Hegel. Bazat pe achizițiile științelor naturale, dezvoltă un punct de vedere original asupra fiziologiei percepției. După Schopenhauer, lumea exterioară există numai în măsura în care este percepută și prezentă în conștiința omului, deci ca reprezentare. El nu este totuși întru totul de acord cu Kant, care considera că "lucrul în sine" (das Ding an sich) ar fi mai presus de orice experiență senzorială și în consecință nu ar putea fi cunoscut. Schopenhauer susține că Voința stă la baza reprezentării lumii, având o puternică forță lipsită de rațiune și de scop. Spre deosebire de Hegel, consideră că lumea și istoria sunt lipsite de sens și de o țintă finală. Voința stă nu numai la baza acțiunilor omului, ci determină întreaga realitate, organică sau anorganică. Voința se manifestă în lumea animală ca forță vitală și ca impuls spre procreare. Concepțiile lui Schopenhauer asupra literaturii și artei sunt o consecință directă a pesimismului său și a influenței filozofiei budiste. Voința este un impuls existențial care nu dă nici o satisfacție, dimpotrivă, creând permanent noi necesități ce nu pot fi în întregime satisfăcute, devine o sursă de suferință. De aceea nu poate exista o fericire de durată; viața este o vale a plângerii, plină de dureri. La un nivel superior, însă, omul se poate sustrage dictatului Voinței, reușind să se elibereze. Eliberarea de suferință se realizează prin negarea Voinței, care poate fi obținută prin contemplația artistică sau prin asceză, renunțare și meditație. Prin artă, omul scapă de sub dominația Voinței și devine un "subiect pur și pasiv al cunoașterii".În timp ce omul se poate elibera doar temporar de cătușele Voinței prin contemplația artistică, concepția etică a lui Schopenhauer dă soluția negării durabile a Voinței. Spre deosebire de Kant, etica lui Schopenhauer nu se bazează pe rațiune și pe legile morale; el vede în "milă" singura modalitate a comportamentului moral. Prin compătimire și înțelegerea suferinței lumii, omul își depășește egoismul și se identifică cu semenii săi .Metafizica lui Schopenhauer poartă eticheta budismului; tot astfel etica sa este impregnată de concepția budistă asupra lumii și de 2.Particularitatile filosofiei contemporane.

Filosofia contemporană, adoptă un spirit critic faţă de sistemele de referinţă, sistematizate în anterior, faţă de propriile realizări. Critica constructivă este o particularitate pozitivă a gîndirii filozofice, deoarece, în primul rînd, ea desemnează finalizarea unei investigaţii, a unui studiu minutios a sistemului respectiv iar în al doilea rînd filosoful îşi expune propria viziune a lucrurilor, a fenomenelor şi proceselor realităţii. Oricit de nesemnificativă ar fi interpretarea sau soluţionarea unor probleme prin faptul formulării lor, autorul contribuie la dezvoltarea ghîndirii filosofic. Filosofia contemporană are un caracter social deoarece fiinţa umană se realizează pe deplin în activitatea socială, în comunitate. Fiind apreciată ca o forta de producere ştiinţa şi tehnică, probleme dezvoltării perfecţionării lor sunt în centrul folosofării unor şcoli, a unor orientări. 3. Nietzsche – morala celor puternici şi slabi, voinţa de putere, starea apolinică şi dionisiatică şi programa de „Supraomul” (să nu uitaţi de etapele filosofiei sale).Filosofia lui Nictzsche critica optimismul exagerat a lumii moderne, fie in domeniul social fie in material de stiinta. El cere o revolutie culturala care sa elibereze umanitatea de norme si valori general umane,proclamind individualitatea si subectivitatea ca salas al vietii.Filosofia lui Nietzche contine 3 etape:I.perioada Wagneriana-influentat de Shopenhauer si Wagner inainteaza teza ca existenta omului este tragica, devina e Socrate. “In nasterea tragediei” filosoful stabileste 2 stari fundamentale ale vietii:Apolismicul-semnifica increderea nezdruncinata, limitarea subectivitatii spre masurarea obiectivitatii si astfel apare omul theoretic.Dionisiacul – starea omului cind traieste viata orgasmic in placerea vietii ei,si anume ia genereaza confortul.

II.Etapa crizei spirituale- abordeaza teme precum statul religia si morala crestina care urmeaza sa fie revazuta intr-o progama”Revelarea tuturor valorilor”. Umanitatea se afla in decandenta datorita faptului ca sa condos de normele crestine.III.Motoul acestei etape:”Fara credinta in ratiune, inapoi la viata.” Omul cu ajutorul ratiunii sale l-a ucis pe Dumnezeu. Problema contemporanitatii este exagerarea cunoasterii astfel se distruge sacrul, misticul si enigma. In opera sa “Asa graita Azara Trustra” el adduce cu sine o noua fiinta supra omul:*placere pentru aventura si nesiguranta.*viata este o lupta in vointa de putere.Cea mai fundamentala valoare este de a crea valori. Omul trebuie sa se depaseasca prin distrugerea valorilor existente. Omul trebuie sa moara sis a apara in locul lui supra omul.Nietzsche afirma ca exista 2 tipuri de morala:1)morala sclavilor-fondata pe mila si ajutorarea celor slabi.2)morala stapinilor-bazata pe duritatea naturala-devino tot ce poti sa devii.4.Existenţialismul – principiile filosofiei sale: a fi – a exista; existenţa autentică (Dasein) şi neautentică (Das man), trecerea de la neautentic la autentic (cum se paote face?)Doctrina filosofica care provine din filosofia lui Nietzsche cauta esenta umana in subiectivitate.Existentialismul se opune sistemelor rationale:bine-rau,alb-negru,sus-jos. Aceasta doctrina sustine ca omul si faptul de a exista este absurd. Teza fundamentala este: „Existenta precede esenta” omul inainte de toate exista si doar mai apoi este.reprezentatii acestui curent sunt-Satre,Camus,Dostoevski,Petrescu..., lait motivele care sunt in lucrarile lor sunt: starea alienata a omului,viata autentica si cea neautentica,tragicul si imanenta mortii, comunicarea intre oameni la suprafata. In centru atentiei este problema omului masei, fiecare pentru fiecare este acelasi,indentic, xerox.Omul masei creaza comportamente de masa, astfel se pune sub semnul intrebarii existenta subiectului unic.Omul masei alcatuieste lumea Das-man(inautenticul). Cistigaraea autenticului se face prin salt, schimbarea neprogramata a modului de a reproduce propria viata.Se intimpla situatii cind omul este strivit de cotidian sau in situatii limita,razboaie,catastrofe, moarte. Atunci cind omul intilneste aceste situatii, el poate sa-si schimbe modul sau de viata sa-si capete existenta sa autentica(Dasein).5.Marxismul – principii şi idei filosofice: tipurile de înstrăinări, ideea de comunism şi socialism.Ideea fundamentală a marxismului este aceea de a lua drept definitorie în devenirea istorică şi în interacţiunea dintre clasele sociale conceptul de marfă, care are roluri analogice cu ideea spiritului uiversal hegelian, în măsura în care modurile diferite de manifestare ale ei sunt un motor al istoriei sociale înţeleasă într-o dezvoltare dialectică care merge de la abstract al concret. Evoluţia istorică este rezultatul luptei dintre diferitele clasele sociale, iar locul privilegiat de manifestare a conceptului de marfă este lupta dintre burghezie şi proletariat. In filosofie, Karl Marx este considerat un corifeu al teorii „înstrăinării”. Pentru prima dată, noţiunea de înstrăinare este utilizată de Hegel în „Filosofia istoriei”, pentru ilustrarea obiectivizării Spiritului Absolut. Potrivit viziunii acestuia, spiritul tinde spre realizarea reprezentărilor sale. În timp ce se întâmplă acest lucru, spiritul îşi ascunde scopul faţă de propria sa esenţă. Căzând prada înstrăinării de propria sa natură, acesta devine mândru şi plin de sine..S-ar părea că, susţinând modelul său al înstrăinării, în „Manuscrisele economico-filosofice″, Marx filosofează şi el în spiritul acestei tradiţii. Este interesant faptul că acesta nu analizează, în calitate de fundament pentru teoretizările sale, categoriile umane universale, ci o clasă concretă - clasa muncitorilor.Marx identifică natura triplă a înstrăinării. Mai întâi de toate, prin înstrăinare, Marx înţelege procesul prin care orice manifestare a omului, orice rezultat al muncii sale, primeşte o formă materială şi se distanţează de creatorul său. În al doilea rând, prin înstrăinare, acesta înţelege transformarea subiectului în obiect, limitarea forţei creative, înrobirea omului de către produsele activităţii sale, atât în sfera producţiei, cât şi în sfera consumului. În cele din urmă, prin înstrăinare, acesta înţelege starea psihică a omului, care nu se simte liber în acţiunile sale, identificându-se cu un obiect al manipulării de către forţe externe. Această înstrăinare, în opinia savantului, creşte odată cu decurgerea etapelor istorice, şi atinge apogeul în perioada capitalistă. Marx consideră că

principalul răul, care a generat această situaţie, este proprietatea privată.Se pare că o astfel de concepţie este destul de bună şi foarte actuală în perioada unei economii globale.6.Psihanaliza (Freud): structura personalităţii, apariţia neurozei şi neuroza ca esenţă a omului contemporan.Freud- fondatorul psihanalizei este medical therapeutic, care a propus,a aranjat anumite elemente intr-o structura unitara, el explica atit procesele care se desfasoara in subiect cit si procesele sociale. Psihanaliza pozitioneaza centrul de gravitatiei nu pe ratiune ci pi inconstient, care este sediul pulsiunilor in deosebi acele sexuale. Desi zona inconstienta este subconstiinta, ea este active si dicteaza constiintei actiunile sale. Personalitatea umana detine 3 instante:inconstientul,subconstientul,constientul. Omul Freudian este propulsat de forta sexualitatii,impendimentul satisfacerii ei o constitue societatea cu normele sale, care formeaza o interdictiei in interiorul persoanei numita cenzura. In interiorul nostrul este un conflict dintre vreau si trebuie, datorita conflictului se constitue fiinta omului. Societatea pentru freud detine aceleasi mecanisme si structuri pe care le are personalitatea frustrarii collective,psihoze in masa in situatii revolutionare, pierderea sensului vietii cu o crestere a ratei de suicit, dificultati de comunicare interpersonala in megapoliusuri-fenomenul de robenzonata la nivel psihologic.Aceste stari formeaza omul nevrotic contemporan.7.Foucault – ideile sale filosofice: zonele de control şi zeonele de plăcere, controlul omului contemporan.Foculat porneste prin filosofia sa un studio vast pentru a afla ceia ce este mentalitate contemporana, pe care o include intr-o forma de ratiune specifica pentru perioada actuala. Ratiunea se aliaza la o anumita institutie fie politica si administrative s-au educatie si divertisment, aceasta institutie formeaza o structura discursive prin intermediul caruia se controleaza ceia ce este normal si anormal.Tot aceste institutii pun sub stapinire anumite acte de tacere-Tabu, care sunt scoase premeditate in afara realitatii discursive.Orice idiologie fie democratica s-au comunista, tine sub control prin putere cunoasterea societati-valori norme,comportamente,adica politica supravegheaza elemente discursive-cuvinte,idei. Daca subiectul incalca Tabuurile el este pedepsit fie prin inchiderea in peneticiar fie in clinica psihiatrica. Aici no-normalul prin dispozitive disciplinare il re-formeaza pe subiect in dimensiunea acceptata ca “normala”. Orice societate cu ajutorul educatiei,mass-media si altor institutii sociale,participa si realizeaza controlul rationalitatii,atit in cadrul institutiei, cit si in timpul liber subiectul este incadrat intr-o tehnologie politica, care fabrica indivizii. Omul contemporan prin cresterea manipularii sale inceteaza sa mai fie subiect, si se transforma intr-o structura obiectuala artificiala, care este cu grija cultivat si controlat.8. Derrida – omul post-modern.

9.Filosofia lu Rădulescu-Motru: personalismul energetic.Motru pune fundamentele personalismului energetic conform caruia realitatea ultima a fiintei este personalitatea. Tot ceea ce exista, exista prin personalitate. Substanta evolutiei este reprezentata de energia care este orientata catre procesul de formare al personaliatatii sub influenta practicilor sociale. Omul se naste ca individ organic insa prin asiduitate,perseverenta, devine om ca personalitate,care este cea mai complexa forma de evolutie umana. Munca

devine pentru Motru,acea vointa, prin intermediul caruia se cristalizeaza personalitatea. In om exista atita realitate cit energia de munca. Munca determina personalitatea.Personalismul energetic explica sensul libertatii, este liber omul care a reusit sa se ridice la nivelul normelor sociale.O alta problema in atentia autorului ocupa rolul culturii, in cultura se cristalizeaza o cultura ideala, spirituala,sugerata de manifestarea membrilor sai. Omul are nevoie de aparenta la o anumita cultura deoarece prin ea isi realizeaza trebuintile sale spirituale, care sunt mai substantiale decit cele organice.10.Eliade: sacrul şi profanul; omul religios şi omul areligios.Eliade ca teorician al religiei si a misterului, porneste de la opozitia: viata –versus-ratiune. In cele din urma el proclama viata mai sus decit ratiunea. Ideia cheie in filosofia sa reprezinta periodicitatea, utilizarea la infinit a unui timp mitic readus in prezent, in care omul se transforma din homosapiens in homoritualicus. Ritualul este trans-istoric, reprezinta un act original care perpetua din generatie in generatie. Cosmosul este guvernat de cicluri regenerative, contine creatie, decandenta si moarte. Originea este mult mai puternica, mult mai manifesta, mult mai plina decit viata cotidiana. Omul contemporan este guvernat de o alta calitate a timpului-de istorie. Omul exista in 2 dimensiuni,spatii temporale: profan si sacru. Timpul sacru, timp original, atemporal,aici ea nastere sensul miturilor si a simbolurilor,care la rindul lor sunt traite la nivel psiho-emotional mai intens. Timpul profan este trait in istorie,desacralizat si impregnant de evenimentele legate logic intre ele,timpul sacru creaza spatiul sacru,dar si timpul profan creaza un spatiu profan. Eliade deviaza societatea in 2 tipuri de persoane:a)omul religios-traieste intr-un timp recuperabil si reversibil prin ritual la marile sarbatori. b)omul areligios-traieste in timpul ireversibil legat de istorie si ratiune in care moartea este o simpla constatare. Sensul omului consta in „educarea privirii in vederea sacrului”.11.Blaga L. – orizontul misterul – orizontul lumii date; cunoaşterea paradisiatică – luciferică; +,- şi 0 cunoaşterea.Blaga sustine ca destinul omului se afla in trairea misterului, atunci cind omul este deposedat de mister,traieste steril si plat. Misterul formeaza categoria centrala a ontologiei si gnosiologiei sale. Omul exista in 2 dimensiuni: 1)orizontul lumii date se manifesta la nivelul de necesitate fiziologica,traieste imediat si functioneaza potrivit automatismului.2) orizontul misterului este creata si sustinuta „Marele Anonim” specific doar omului, iar misterul trebuie revelat si nu cunoscut. Exista 3 coraporturi vizavi de cunoasterea misterului:1)+cunoasterea-o parte din mister se deschide cunoasterii.2)0 cunoasterea-misterul se permanentizeaza si se conserva.3)-cunoasterea-misterul devine tot mai nepatruns si dispare din cimpul cunoasterii.Aceste 3 tipuri de pozitii determina 2 tipuri de cunoastere:1) Cunoaşterea paradisiacă, de tip logic, raţional, se revarsă asupra obiectului cunoaşterii şi nu-1 depăşeşte, vrând să lumineze misterul pe care astfel să-1 reducă. 2)Cunoaşterea luciferică nu are drept scop lămurirea misterului, ci sporirea lui. Prima numeşte doar lucrurile, spre a le cunoaşte. A doua problematizează, producând în interiorul obiectului o criză, care-1 descompune în ceea ce se arată şi ceea ce se ascunde.12) Ontologia – coneptul de existenţă.Definitia existentei,teoriile si formele existentei.Ontologia reprezinta acel capitol al filosofiei care cerceteaza principiile, nivelele, modurile si formele fundamentale ale existentei, ia urmareste constituirea unei imagini de maxima generalitate, a unei reprezentari totalizatoare despre lume. Teoriile ontologice contemporane pot fi clasificate in: 1)conceptii ontologice naturale-stiintifice.2)conceptii ontologice axate pe existenta social-uman,care evidentiaza activitatea omului creator in cadru culturii si civilizatiei. 3) conceptii ontologice care analizeaza procesul devenirii existentei mai mult printr-o dealectica care porneste de la organic si se finiseaza cu omul-teoria evolutionista a lui Darwing.4) conceptii ontologice despre om ca o entitate obectiv-subectiva, ca existenta psihologica interioara.

Ontologia studiaza principiile fundamentale care stau la baza existentei:a)moniste-pun la baza un singur principiu de natura materiala-apa,aerul,focul, si de natura spirituala numerele si misterele.b)principii dualiste-la baza existentei se plaseaza 2 principii, unul material si unul spiritual,nu depind unul de altul.c)pluralista-pun la baza mai multe principii-atomii. In dezvoltarea istorica a gindirii umane problemele ontologice au variat de la o etapa la alta, insa se cunoaste faptul ca la baza existentei,exista conceptul filosofic de fiinta-ceea ce semnifica o anumita zona in care toate fenomenele isi au existenta sa, pot fi gindite si sa se stabileasca un discurs rational. Pentru a se desemna cuvintul de existenta oamenii inventeaza diverse corelatii cu alti termeni, deoarece nonfiinta nu poate fi gindita de catre om. Primul coraport pentru delimitarea existentei este: existenta si nonexistenta,adica existenta reprezinta continutul realitatii unde faptul de a exista are o conotatie pozitiva. Al 2 raport este: existenta si devenire. Existenta reprezinta ceia ce dureaza,se transforma si devine. Al 3 raport este: existenta si constiinta,exista ceia ce se poate de perceput de catre constiinta omului. Omul detine anumite structuri prin intermediul caruia analizeaza realitate,insa pot exista si alte structuri,astfel realitatea este diferita de cea umana.13)Spaţiul şi timpul: caracteristici şi forme de percepţie.O parte din raspunsurile ontologice: De ce existam? Ce reprezinta a exista? Care e sensul existentei? Sunt legate de categoriile spatiul si timpul. Spatiul este acea modalitatea a existentei ce se manifesta in raporturi de coexistenta dintre obiecte si fenomene , el are 3 dimensiuni clasice,lungimea,latimea,inaltimea, spatiul este reversibil si are proprietati de simetrie. Timpul este modalitatea existentei ce se manifesta intr-o durata de a fi a obiectelor si fenomenelor in succesiunea si dezvoltarea lor. El se masoara intr-o singura dimensiune, se desfasoara intr-un sens si nu este simetric. Preceperea acestor 2 categorii se modifica in dependenta de epoca:1)prima etapa o constitue trecerea de la reprezentarile arhaice,mitice despre univers la ideia de cosmos-o lume ordonata si exista o relatie intre cauza si efect.2)in epoca medievala spatiul si timpul era liniar,conform bibliei, exista inceput-geneza si exista sfirsit-apocalipsa.3) o data cu constituirea in epoca moderna a stiintelor naturii se modifica conceptia despre univers,si odata cu ia si conceptia de spatiu si timp care devine deschis, infinit si omogen- Newton.4)in prezent convingerea ca Universul este omogen si deschis este infirmata de catre aparitia teoriilor neeoclidiene si descoperirile lui Enstein.14)Teoria determinismului: cauzalitatea, necesitatea şi întîmplare.Determinismul e o parte integranta a ontologiei . Esenta lui consta in recunoasterea existetei unor relatii de dependenta si de conditionare obiectiva in virtutea carora producerea si existenta tuturor fenomenelor se realizeaza pe temei propriu .Problema determinismului e fundamentala atat pentru stiinta cat si pentru filosofie . Determinismul releva faptul ca universul nu este un haos total , ci configureaza o anumita ordine data de diversele legaturi cauzale necesare , unele de conditionare , iar altele mult mai slabe , intamplatoare , intre fenomene .Determinismul exprima caracterul determinat al fenomenelor prin ele insele si prin relatiile reciproce si studiaza totodata aceste forme concrete de determinare si conexiune exprimate prin categoriile determinismului care sunt :1)Cauzalitatea- Conform cauzalităţii nici un act sau eveniment din univers, luat ca efect, nu poate lua naştere şi exista, aşa, de la sine, ci numai motivat de o cauza sau mai multe. Şi de vreme ce toate actele şi alegerile unui om sunt generate de o cauză, înseamna că ele nu sunt alegeri libere, ci rezultate ale unei constrîngeri cauzale. La rîndul lui, efectul devine automat cauza pentru un alt efect şi aşa mai departe.2)Necesitatea - reprezinta o modalitate de existenta sau de manifestare a unor stari, proprietati, raporturi sau tendinte ale sistemelor, care decurge din natura interna a acestora si in conditii constante se desfasoara cu inevitabilitate, intr-un anumit fel si nu in altul. Necesitatea determina esenta si integrativitatea sistemelor, directia lor principala de miscare si dezvoltare, anuland sau subordonand alte trasaturi sau directii de evolutie ale acestora.3),Intamplarea- opusa necesitatii, intamplarea reprezinta o modalitate de existenta sau de manifestare a unor stari, proprietati,

raporturi sau tendinte ale sistemelor, care decurge din factori periferici sau exteriori ai acestora si se caracterizeaza prin variabilitate si inconstanta, putand sa se produca sau nu, sa se produca intr-un fel sau altul, fara sa afecteze esenta si integrativitatea sistemelorIdeea caracterului determinat al obiectelor , fenomenelor si proceselor s-a nascut in procesul practicii , ca reflectare fireasca a unor relatii de determinare existente intre acestea , in realitatea obiectiva . Constatarile aspectelor de ordine din diferite domenii ale existentei au condus la formularea teoriei determinismului . Continutul acestei teorii rezida in utmatoarele idei fundamentale :Ideea caracterului ordonat structurat al lumiiIdeea ca nimic nu se poate produce fara o cauza determinantaIdeea ca procesele , fenomenele sunt legate intre ele prin interactiuni complexe Ideea posibilitatii cunoasterii mecanismului de determinare15) Gnoseologia – conceptul de cunoaştere: orientările de bază (scepticismul, optimismul şi agnosticismul).Gnosiologia reprezinta compartimentul filosofic care analizeaza intrebarea: Cum este posibila cunoasterea? Care este izvorul cunostintelor,ce valoare au datele oferite de simturi si ratiune,cum putem avea certitudinea adevarului. Prin cunoastere se intelege procesul prin care omul,ca subiect cognitiv asimileaza informatiile,despre existenta,despre fenomenele si obiectele ei. Ca relatia subiect-obiect cunoasterea poate fi cercetata,atit pe orizontal cit si pe verticala. Principalurile moduri de cunoastere sunt:1)modul filosofic si stiintific-se realizeaza prin ratiune si se soldeaza cu un grad mare de obiectivitate si sistematizare.2)modul artistic-modul subectiv de redare a realitatii.3)modul moral-se ocupa de organizarea conduitelor,valorilor si normelor sociale.4)modul politic-cunoasterea proceselor de distribuire a puterii si a organizarii in stat.5)modul juridic-analizeaza legi,dezvoltarea si aparitia sistemului legislativ.6)modul religios-omul in contextul valorilor.7)modul mitologic-este orientat spre explicarea anumitor fenomene naturale,originea omului si a problemelor sale. Conceptul de cunoastere detine 2 conditii:opinia sa fie adevarata si opinia adevarata sa fie si justificata. In baza solutionarii diverselor probleme despre posibilitatea cunoasterii se considera 3 orientari de baza:1)optimismul-desemneaza ansamblul conceptiior filosofice care afirma posibilitatea omului în calitatea sa de subiect cunoscator de a cunoste realitatea . reprezentatii acestei viziuni recunosc ca lumea poate fi cunoscuta.2)scepticismul-care chiar daca in parte , admite posibilitatea cunoasterii lumii , se îndoieste de valoarea cunostintelor dobândite .3)agnosticismul-desemneaza ansamblul conceptiilor filosofice care neaga in principiu posibilitatea omului de a cunoaste realitatea . omul este subectiv,insa lumea este obectiva.16) Cunoaşterea ştiinţifică : nivelele fundamentale.Cunoasterea stiintifica a aparut ca rezultat a unei specializari crescinda si al folosirii unor mijloace,tehnici si metode de cercetare,si care este redat cu ajutorul limbajului teoretic. Structura cunoasterii si evolutiei sale in timp evidentiaza 3 nivele fundamentale. 1)Cunoasterea prin observatie-este forma din multimea propozitiilor despre starea si caracteristicile unor obiecte,procese s-au evenimente individuale,precum si despre starea mentala s-au interna a subiectului.2)cunoasterea empirica-se realizeaza prin gindirea bazata pe observatie si experiment,astfel se descopera mai eficient insusirile stabile si relatiile constante intre diverse fenomene si obiecte. Cu ajutorul acestui tip de cunoastere se realizeaza notiuni generale,cit si legi universale si valabile.3)cunoasterea teoretica-se realizeaza prin gindire,prin forta ei de a reda obiectele si insusirile ce nu pot fi cunoscute direct de observatie,dar nu sunt aceptate la nivel de gindire.17) Adevărul şi teoriile sale: coerenţă, corespondenţă şi pragmatică.Adevarul reprezinta o caracteristica difinitorie a modului uman de existenta. In decursul istoriei s-a elaborat diverse abordari a fundamentarii adevarului.

1)Teoria corespondentei - porneste de la conceptul obisnuit de adevar care  afirma ca exista lucruri si stari care sunt reale. Aceste lucruri reale sunt fundamentul adevarului. Pentru a fi adevarate, credintele noastre trebuie sa infatiseze lucrurile reale, asa cum sunt ele. Adevarul este concordanta intre ceea ce credem si realitatea independenta. Trebuie retinut ca teoria corespondentei adevarului nu ne spune cum sa deducem daca credintele sunt adevarate sau false. Este vorba de o reprezentare a ceea ce este adevarul, nu de un procedeu de expunere a credintelor adevarate. Cum stim daca infatisarea noastra asupra realitatii este exacta sa nu, este o problema ce tine de justificarea adevarului. Credinta adevarata nu este suficienta pentru cunoastere. Putem avea credinte adevarat fara a avea totusi cunoastere. Adesea este nevoie de ceva mai mult, de o justificare a credintelor. Ratiunea cea mai evidenta este ca cel care crede are nevoie de o procedura prin care sa recunoasca cum ca aceste credinte sunt adevarate. In cazul nostru, intotdeauna, avem nevoie de o procedura prin care sa demonstram ca ceea ce credem este adevarat. Justificare presupune descoperirea unei proceduri prin care sa dovedim adevarul credintelor noastre. In viata cotidiana oamenii se intreaba, in mod frecvent, daca intr-adevar cunoastem sau nu ceva!2)Teoria coerentei -a pornit de la ideea ca in cazul conceptual obisnuit de adevar, concordanta cu realitatea, ne poate duce la gandul ca idealistii nu au conceptul de adevar, din moment ce neaga existenta unei realitati independente. Cu toate acestea, idealistii au elaborat o prezentare alternativa a adevarului: adevarul este consistenta reciproca a ideilor.. Conceptul de coerenta nu este definit precis, dar ideea fundamentala este ca teoriile si ipotezele se leaga impreuna. Coerenta este reciprocitatea relatiei dintre parti, ca intr-un joc de puzzle. Crezurile noastre sunt intocmai ca piesele diferite dintr-un joc de puzzle, care sunt toate amestecate. Unele se potrivesc cu altele, in timp ce altele nu pot fi potrivite cu celelalte. Scopul este de a alcatui un ansamblu cat mai complet.3) Teoria Pragmatismului –Acesta incearca sa legitimeze interesul pentru utilitatea adevarului venind cu solutii ce vor sa puna de acord spiritul uman cu dificultatile experientei cotidiene. Pragmatistii au aratat ca in adaptarea sa la mediul natural si social, omul se afla in fata unor situatii problematice – care sunt stari obiective ale activitatilor umane incarcate cu deruta, nesiguranta, confuzie, cautari care solicita judecata din partea omului. Viata este astfel vazuta de catre pragmatisti ca o continua transformare a situatiilor problematice in situatii neproblematice, rezolvate.