Proiect Ingineria Sistemelor de Productie

Inginerie Economica Industiala

Autor: Balea Sorin Alexandru

Coordonator: prof. Olteanu Florin

1 | P a g e

Etapele proiectului:

1. Sa se realizeze fisa tehnologica a produsului (reperul, timpii de operare, timpii auxiliari, timpii de adoptare) ;

2. Alegerea reperului de referinta (care este reprezentativ sau fictiv) ;2.1 Determinarea volumului de productie ;2.2 Determinarea necesarului de echipament ;

3. Determinarea necesarului de spatiu si de forta de munca din sistemul de fabricatie ;4. Determinarea facilitatilor pentru intretinere si reperatii (responsabil subsistemul de

mentenanta );5. Determinarea facilitatilor pentru depozitare , alegerea sistemului logistic ;6. Dimensionarea serviciilor functionale (energetic ,resurse umane si finaciar-contabil) ;7. Dimensionarea facilitatilor auxiliare si de sprijin ;8. Suprafata totala a sistemului de productie ;9. Calculul costurilor de productie (costuri directe , costuri indirecte , stabilirea pragului

tinta de vanzare , pragul de rantabilitate al firmei) .

2 | P a g e

1.Sa se realizeze fisa tehnologica a produsului (reperul, timpii de operare, timpii auxiliari).

Nr. crtReperul- R1

Q1 =3160 [buc/an] Tip masina

Topi [min] Tauxi [min]Operatia

1 Debitare si centruire AG 5 0.52 Strunjire de degrosare SCN-CR 45 13 Strunjire de finisare SCN-CR 20 0.44 Canelare degrosare MFC 60 0.75 Canelare semifinisare MFC 40 0.76 Tratament termic - - -7 Rectificare canelura MRC 30 0.78 Rectificare cilindrica exterioara MRU 20 0.7

Tabel 1.1

Nr. crtReperul- R2

Q1 =4160 [buc/an] Tip masina Topi [min] Tauxi [min]Operatia

1 Debitare si centruire AG 5 0.52 Strunjire de degrosare SCN-CR 35 13 Strunjire de finisare SCN-CR 20 0.44 Canelare degrosare MFC 25 0.75 Canelare semifinisare MFC 20 0.76 Tratament termic - - -7 Frezare canal pana MRU 10 0.78 Rectificare canelura MRC 40 0.79 Rectificare cilindrica exterioara MRU 20 0.7

Tabel 1.2

Nr. crtReperul- R6

Q1 =2773 [buc/an] Tip masina Topi [min] Tauxi [min]

Operatia1 Debitare si centruire AG 5 0.5

2 Strunjire de degrosare SCN-CR 80 1

3 Strunjire de finisare SCN-CR 40 0.4

4 Frezare canal pana MFU 10 0.4

5 Tratament termic - - -

6 Rectificare cilindrica exterioara MRU 20 0.5

Tabel l .3

3 | P a g e

2.Alegerea reperului de referinta (care este reprezentativ sau fictiv).

Fisa reperului fictiv

Nr. Crt. Operatie Masina Topi Tauxi

1 Debitare si centruire AG 5 0.52 Strunjire de degrosare SCN-CR 50.49 13 Strunjire de finisare SCN-CR 25.49 0.44 Frezare canal pana MFU 10 0.585 Canelare degrosare MFC 39.54 0.76 Canelare semifinisare MFC 28.63 0.77 Tratament termmic - - -8 Rectificare canelura MRC 35.68 0.79 Rectificare cilindrica exterioara MRU 20 0.7

Tabel 2.1

t op2=45∗3160+35∗4160+80∗2773

3160+4160+2773=50.49

t op3=20∗3160+20∗4160+40∗2773

3 160+4160+2773=25.49

t aux5=0.7∗4160+0.4∗2773

4160+2773=0.58

t op5=60∗3160+25∗4160

3160+4160=39.54

t op6=40∗3 160+20∗4160

3160+4160=28 .63

t op8=30∗3160+4 0∗4160

3160+4160=35.68

Reperul de referinta se produce in numar de 10093 [buc/an].

4 | P a g e

2.1 Determinarea volumului de productie.

Procentul de rebut al masinilor:

Tip utilaj Procent de rebut (Pri)AG 0.01SCN 0.02MFC 0.02MFU 0.03MFD 0.02MG 0.01MRC 0.01MRU 0.01MRD 0.01 Tabel 2.2

Volumul productiei, luand in calcul procentul de rebut al masinilor se calculeaza cu formula:

Qi=Q

1−Pr i

Pentru reperul 1:

Nr. CrtReperul- R1

Q1 =3160 [buc/an] Tip masina

Qi [buc] Qe [buc]

Operatia1 Debitare si centruire AG 3530 34952 Strunjire de degrosare SCN-CR 3495 34253 Strunjire de finisare SCN-CR 3425 33574 Canelare degrosare MFC 3357 32905 Canelare semifinisare MFC 3290 32246 Tratament termic - - -7 Rectificare canelura MRC 3224 31928 Rectificare cilindrica exterioara MRU 3192 3160

Tabel 2.3

Q8=3 160

1−0.01=3192

Q6=3192

1−0.01=3224

Q5=3224

1−0.02=3290

5 | P a g e

Q4=3290

1−0.02=3357

Q3=3357

1−0.02=3425

Q2=3425

1−0.02=3495

Q1=3495

1−0.01=3530

Pentru reperul 2:

Nr. crtReperul- R2

Q1 =4160 [buc/an] Tip masina Qi [buc] Qe [buc]Operatia

1 Debitare si centruire AG 4691 46452 Strunjire de degrosare SCN-CR 4645 45533 Strunjire de finisare SCN-CR 4553 44624 Canelare degrosare MFC 4462 43735 Canelare semifinisare MFC 4373 42866 Frezare canal pana MRU 4286 42447 Tratament termic - - -8 Rectificare canelura MRC 4244 42029 Rectificare cilindrica exterioara MRU 4202 4160 Tabel 2.4

Q9=4160

1−0.01=4202

Q8=4202

1−0.01=4244

Q6=4244

1−0.01=4286

Q5=4286

1−0.02=4373

Q4=4373

1−0.02=4462

Q3=4462

1−0.02=4553

6 | P a g e

Q2=4553

1−0.02=4645

Q1=4645

1−0.01=4691

Pentru reperul 3:

Nr. crtReperul- R6

Q1 =2773 [buc/an] Tip masina

Qi [buc] Qe [buc]Operatia

1 Debitare si centruire AG 3036 30062 Strunjire de degrosare SCN-CR 3006 29463 Strunjire de finisare SCN-CR 2946 28874 Frezare canal pana MFU 2887 28015 Tratament termic - - -6 Rectificare cilindrica exterioara MRU 2801 2773

Tabel 2.5

Q6=2773

1−0.01=2801

Q4=2801

1−0.03=2887

Q3=2887

1−0.0 2=29 46

Q2=29 46

1−0.02=3006

Q1=3006

1−0.01=3036

Astfel, productia totala,luand in calcul procentul de rebut ajunge la 11257 bucati (pentru toate cele 3 repere) .

7 | P a g e

2.2 Determinarea necesarului de echipament.

Numarul utilajelor de fiecare tip se determina cu formula:

Nu j=T necesar

T disponibil

[buc utilaje]

T necesar=∑i=1

k

Qi∗t ¿ [ore] , unde :

k = numar de repere;t ¿=t op+t auxT disponibil=h∗s∗z∗ns∗k , unde:

h – numarul de ore pe un schimb (8 ore);s – numarul de schimburi (2 schimburi);z – nr de zile lucratoare pe saptamana (5 zile);ns – numarul de saptamani dintr-un an (52 saptamani);k – coeficient (0.9);

T disponibil=3744ore=224640minute

NuAG=3530∗5.5+4691∗5.5+303 6∗5.5

224640=0.27⇨1utilaj

NuSCN−CR=3530∗(46+20.4 )+4691∗(36+20.4 )+303 6∗(81+40.4 )

224640=¿

¿3.86⇨ 4utilaje

NuMFC=3530∗(60.7+40.7)+4691∗(25 .7+20.7)

224640=2.56⇨3utilaje

NuMFU=4691∗10.4

224640=0.21⇨ 1utilaj

NuMRC=3530∗30.7+4691∗40.7

224640=1. 33⇨ 2utilaje

8 | P a g e

NuMRU=3530∗20.7+4691∗20.7+303 6∗20.5

224640=1.03⇨ 2utilaj e

Tip utilaj Numar adoptat de utilajeAG 1

SCN- CR 4MFC 3MFU 1MRC 2MRU 2Total 13 utilaje

Tabel 2.6

Gradul de incarcarea al utilajelor:

gi=T nec

T disponibil∗Nai , sau gi=

Nui

Nai ,unde:

gi= gradul de incarcare al utilajului;

Tnec = timpul necesar;

Tdisponibil = timpul disponibil (3744 ore);

Nui = numarul de utilaje calculat;

Nai = numarul adoptat de utilaje;

gAG=0.27

1=0.27⇨27 % , grad de incarcare alutilajului scazut .

In acest caz se lucreza intr-un singur schimb, 6 ore ⇨ Tdisponibil = 1404 ore = 84240 minute.

Se recalculeaza necesarul de utilaje:

NuAG=3530∗5.5+4691∗5.5+3036∗5.5

84240=0. 73⇨ g AG=73 %

gSCN−CR=3.86

4=0.96⇨96 %

gMFC=2.56

3=0.8 5⇨85 %

gMFU=0.21

1=0.21⇨ 21% , grad de incarcare alutilajului scazut .

In acest caz se lucreza intr-un singur schimb, 6 ore ⇨ Tdisponibil = 1404 ore = 84240 minute.

9 | P a g e

Se recalculeaza necesarul de utilaje:

NuMFU=4691∗10.4

84240=0.58⇨ gMFU=58 %

gMRC=1. 33

2=0. 66⇨66 %

gMRU=1.03

2=0.51⇨51 %

Tip utilaj Numar adoptat de utilaje Gradul de incarcare gi[% ]AG 1 73

SCN- CR 4 96MFC 3 85MFU 1 58MRC 2 66MRU 2 51

Tabel 2.7

3.Determinarea necesarului de spatii pentru fabricatie

Spaţiul total pentru sistemul de fabricaţie SSF se compune din suma spaţiilor necesarepentru toate locurile de muncă „Stgi”, de prelucrare, montaj sau tratamentelor termice şi spaţiile necesare căilor de acces „Sca” si se calculeaza cu formula:

SSF=∑ Stgi+Sca

3.1 Determinarea spatiului necesar pentru locurile de munca

Spatiul total se calculeaza cu formula Stgi=Nai * Sti

Sti=Ss +Sg+Se [m2]

unde: -Nai-numarul de utilaje adoptate -Sti- suprafața utilajului si a locului de munca - Ss- suprafata statica - Sg- suprafata gravitationala - Se – suprafata de evolutie

Ss=L*l [m2]Sg=Ss*Nls [m2] Nls - numarul de laturi de servireSe=(Ss+Sg) · k [m2] k=0,10÷2,5 se adoptam k=2 in indutria constructoare de masini

10 | P a g e

Tip utilaj L*l Nl

Agregat 2*1 1SCN-CR 3*2 1SCN-CR 3*2 1

MFC 3*1 2MFC 3*1 2MFD 2*2 2MFD 2*2 2MRC 3*1 1MRD 2,5*1,5 1MRU 2*2 1

Tabel 3.1

Tip utilaj

Nai Ss

[m2]Nl Sg

[m2]Se

[m2]Sti

[m2]Stgi

[m2]AG 1 2 1 2 8 12 12

SCN- CR

4 6 1 6 24 36 144

MFC 3 3 2 6 18 27 81MFU 1 3 2 6 18 27 27MRC 2 3 1 3 12 18 36MRU 2 4 1 4 16 24 48

∑Stgi= 348 [m2]

Tabel 3.2

3.2 Determinarea spatiului necesar cailor de acces

Spaţiul alocat căilor de acces „Sca” se poate calcula orientativ cu ajutorul unui coeficient k1 aplicat suprafeţelor totale stabilite pentru locurile de muncă:

Sca=k1*∑Stgi

Valorile coeficientului k1 depind de dimensiunile semifabricatelor introduse în proces.Se adopta k1= 0,1 => Sca=0,1*348=34.8[m2]

Suprafata totală a sistemului de fabricatie va fi:

SSF = 348 + 34.8= 382.8 [m2]

3.3 Determinarea numarului de angajati din sistemul de productie

11 | P a g e

Angajaţii direct productivi sunt cei care lucrează efectiv pe maşinile şi echipamentelecuprinse în procesul tehnologic. Dacă fiecare maşină sau echipament este deservit de un singur operator, atunci numărulde angajaţi direct productivi Nadp, ai sistemului de fabricaţie, este egal cu numărul de maşinişi echipamente, conform relaţiei:

Nadp=ns*∑i=1

n

N i

unde: - ns - este numărul de schimburi; - Ni - este numărul de utilaje din grupul i; - n - este numărul de grupe de utilaje.

Pentru funcţionarea sistemului de fabricaţie, la personalul direct productiv trebuieadăugat: - personalul destinat măsurării şi controlului calităţii; - personalul pentru activităţi logistice (de manipulare şi stocare materială); - personalul pentru pregătirea şi adaptarea maşinii la schimbarea reperului; - personalul de monitorizare, conducere-coordonare operativă al sistemului. Acesta se referă la maiştrii, tehnologi şi şeful sistemului de fabricaţie.

În domeniul construcţiei de maşini se recomandă orientativ alocarea unui maistru la 25de operatori şi a unui tehnolog la 50 de operatori. Celelalte categorii de personal, menţionate mai sus, se vor adăuga atunci când vor fidimensionate subsistemele respective. Avand in vedere numarul de operatori necesari pentru cele doua schimburi se adopta patru maistri doi tehnologi si un sef de sectie.

NaSF= 32 angajati

Tip utilaj Numar adoptat de utilaje

Nr de schimburi Nr de operatori

AG 1 1 1SCN- CR 4 2 8

MFC 3 2 6MFU 1 1 1MRC 2 2 4MRU 2 2 4

Tabel 3.3

4. Dimensionarea facilitatilor de intretinere si reparatii

Mentenaţa se defineşte ca ansamblul tuturor activităţilor tehnico-organizatoriceefectuate în scopul menţinerii sau restabilirii stării unui utilaj care să-i permită îndeplinireafuncţiilor cerute.

12 | P a g e

4.1 Determinarea numarului de masini si echipamente necesare pentru intretinere si reparatii

Pentru întreţinere şi reparaţii sunt necesare utilaje de prelucrare ca maşini de frezat, maşini de găurit şi echipamente speciale de tip polizor, aparat de sudură, maşini de debitat, fierăstrău. Stabilirea numărului de maşini şi echipamentelor necesare se poate obţine prin douămetode: a. - metoda analitică, pe baza stabilirii timpului de execuţie a pieselor de schimb (prevăzute în cartea maşinii), care nu se cumpără direct de pe piaţă; pentru fiecare tip de utilaj productiv. Presupune o abordare asemănătoare cu cea de la dimensionarea subsistemului defabricaţie propriu-zis. Este o metodă precisă, dar laborioasă. b. - metoda raportării la numărul de maşini din secţiile productive.Este mai puţin precisă dar mai simplă. În concordanţă cu cea de a doua metodă, numărul total de maşini şi echipamente (detoate tipurile), ntm, din secţia (atelierul) de întreţinere şi reparaţii va fi:

ntm= pm · Nt

unde: - Nt - reprezintă numărul total de utilaje (direct productive) existent în sistemul de producţie; - pm = (4,1...7,4)/100, reprezintă procentul de utilaje necesare pentru mentenanţă. Se optează pentru valori mai mari sau mai mici ale acestui procent, în funcţie de complexitatea utilajelor din sistemul de fabricaţie.

Se adopta pm=5% => ntm=0,05*13=0,65 utilaje

Se adopta un strung.

Numarul echipamentelor speciale de tip masini de centruit, debitat , polizor, aparate de sudura reprezinta 20% din numarul de utilaje din atelierul de intretinere si reparatii . nes=20%*ntm=0,2*1=0,2 utilaje

Se adopta ca echipament special un polizor .

4.2 Determinarea necesarului de spatiu pentru subsistemul mentenanta

Subsistemul de întreţinere reparaţii conţine spaţii cu destinaţii diferite. Mai întâi se determină suprafata necesara pentru atelierul de prelucrări mecanice şi apoi prin raportare la aceasta se vor calcula suprafetele celorlalte tipuri de ateliere. Suprafeţele necesare pentru prelucrări mecanice se pot stabili la fel ca şi la stabilireanumărului de maşini, utilizând una din cele două metode: a. - metoda proiectării detaliate, similară cu cea de la determinarea suprafeţelor necesare sistemului de fabricaţie; b. - metoda aproximativă, care apreciază că suprafaţa necesară pentru o maşină-unealtă de categorie mijlocie, din atelierul de prelucrări mecanice pentru reparaţii, Sm i este de

13 | P a g e

18...20m2:

Stm=∑Smi + Stus

unde: - Stm - suprafata totala necesara ocupată de mașini - Stus- suprafata totala pentru utilaje specifice - Smi- suprafata ocupata de maşinile prevăzute pentru secţia de prelucrări mecanice pentru reparaţii

Smi=18÷20m2 se adopta 20m2 Stus=4÷10m2 se adopta 10m2

Stm=20*1+10*1= 30m2

După determinarea suprafeţei atelierului de prelucrări mecanice, celelalte suprafeţe seobţin prin raportare la acest atelier, conform ponderilor din tabelul de mai jos.

Nr crt

Tip atelier Pondere[%] Suprafata atelier

1 Atelier de demontari 12÷15 4,52 Atelier de lacatuserie si

asamblare65÷70 21

3 Depozite pentru piese de schimb

5÷7 2,1

4 Atelier ascutire scule 5÷6 1,85 Cabinet maistri 2÷4 1,2

Tabel 4.1

-suprafata atelierului de demontari Sad=0,15*30= 4,5 m2

-suprafata atelierului de lacatuserie si asamblare Sal=0,7*30= 21 m2

- suprafata depozitului pentru piese de schimb Sd=0,07*30= 2,1 m2

- suprafata atelierului ascutitorie scule Saa=0,06*30= 1,8 m2

- suprafata cabinet maistri Scm=0,04*30= 1,2 m2

Suprafata totala pentru mentenata se calculeaza astfel:

ST = Stm+ Sad + Sal + Sd + Saa + Scm = 30+4,5+21+2,1+1,8+1,2=60,6 m2

4.3 Determinarea necesarului de personal

Se adopta un operator pentru fiecare utilaj si echipament special pe schimb,la 10 utilaje din sistemul de fabricaţie se alocă un lăcătuş,la 20 utilaje din sistemul de fabricaţie se alocă un electrician,dacă este cazul, la 40 utilaje din sistemul de fabricaţie se alocă un electronist.

Astfel rezulta:- 1 operator pentru strung/schimb => 2 angajati

14 | P a g e

- 1operator pentru freza/schimb =>2 angajati- 1operator pentru echipamentele speciale/schimb =>2 angajati- 2 lacatusi/schimb =>4 angajati- 1 electricieni/schimb => 2 angajati - ingineri şi tehnicieni - 4%*12 =0,048 =>1 inginer specialitatea masini unelte.- personal administrativ şi de birou – 3%*12=0,036 => 1 normator,

NaSIR= 14 angajati

NaSIR- numarul total de angajati ai sistemului de intretinere si reparatii.

5. Dimensionarea facilităţilor pentru depozitarea şi manipularea materialelor. (subsistemul logistic):

5.1.Stabilirea necesarului de spaţii pentru depozitare materialelor

Suprafaţa totală a spaţiului de depozitare STD rezultată pentru depozitul de semifabricate şi piese finite va fi:

STD=SSSF+SSPF+SSEM+SMEM+SCA+SB , in care :

- SSSF este suprafaţa de stocare semifabricate, care, în funcţie de numărul maxim de semifabricate care se stochează qSF şi de suprafaţa unei unităţi stocate Sus, se calculează cu relaţia:

SSSF=qSF∗Sus

Semifabricatul este bară laminată de secţiune circulară : Ø80 mm , L= 6000 mm Reperul fictiv Q=11257 buc piese finite

qSF / luna=1125712

=938piese finite/luna

Piesa finita are dimensiunile: Ø70 mm , L= 500 mm

N pf bara=6000500

=12 piese finite se obtindintr−o bara

Nbare=93812

=79bare / luna ⇨ qsf=79

SSSF=79∗80∗6000=37920000 [mm2] = 37.92[m2]

15 | P a g e

- SSPF este suprafaţa de stocare piese finite, care, în funcţie de numărul maxim de piese

finite care se stochează qPF şi de suprafaţa unei unităţi stocate Sus, se calculează cu relaţia:

- SSPF=qPF∗Sus

Piesa finita are dimensiunile: Ø70 mm , L= 500 mm

qPF=1125712

=938

Piesele finite se depoziteaza in containere metalice , cate doua pe palet asezat pe un raft cu opt nivele . Dimensiuni adoptate: - container metalic 0,59 x0,59x0,80 -palet 1,2x0,6 -raft 19x1,2x4

Capacitatea unei cutii este de:

8[piese pe rând] * 1[rânduri] =8 [piese finite/cutie] ;938:8=117.24-se adopta 118 cutii

Numărul de cutii necesare lunar: 118 cutii

Avand in vedere dimensiunile adoptate si productia lunara rezulta : - nr piese/cutie = 8 - nr necesar de cutii= 118 - nr de cutii pe palet=2 - nr de paleti = 48 asezati pe un raft cu 10 nivele

Sraft=S palet∗48

10 =

1,2∗0,6∗4810

= 34,56 m2 ⇨ 35 m2

SSPF= Sraft= 35 m2

- SSEM este suprafaţa pe care staţionează echipamentele de manipulare, în intervalele de timp în care nu sunt în acţiune. Această suprafaţă este egală cu suma suprafeţelor ocupate de echipamente la care se adaugă culoare de acces, de minim 0,5m, pentru persoanele care lucrează pe aceste echipamente.

Se adoptă un stivuitor (4[m2]) şi un transpalet (1,5[m2]).

SSEM=4+1. 5=5 . 5[m2 ]- SMEM este suprafaţa de manevră a echipamentelor de manipulare care sunt date în tabelul 5.1.

16 | P a g e

Nr.crt. Tipul de echipament Lungime minimă[m]

1 Tractor 4,5

2 Platformă mobilă 3,5

3 Stivuitor 3,5

4 Electrocar 3

5Elevator manual sau

transpalet2,5

6 Cărucior cu patru roţi 1,8

7 Manipulare manuală 1,5

⇨SMEM=3.5+1 .5=5[m2 ]

- SCA este suprafaţa căilor de acces. Căile de acces din interiorul sistemului de producţie trebuie să respecte următoarele criterii:

- căile bidirecţionale de acces au cel puţin 7 m lăţime- căile de acces cu sens unic vor avea cel puţin 3,5 m lăţime- porţile de acces cu trafic în ambele sensuri vor avea o deschidere de cel puţin 8,5 m,

iar cele pentru un sens 4 m

- porţile pentru accesul pietonal vor avea o deschidere de cel puţin 1,8 m- intersecţiile în unghi drept vor avea o rază de cel puţin 15 m

SCA=13( SSSF+SSPF )=1

3(37 .92+35 )=24 . 3[m2 ]

- SB este suprafaţa birourilor. Se prevede un minim de 6 m2 suprafaţă, pentru fiecare persoană care operează pe linie de înregistrare şi prelucrare informaţională.

SB=6[m2 ]

STD=37 .92+35+5. 5+5+24 .3=107 . 42[m2 ]

5.2.Stabilirea personalului pentru subsistemul logistic:

- doi operator/manipulator pe schimb ⇒ patru operatori/manipulatori- un magazioner/gestionar pe schimb ⇒ doi magazioneri/gestionari

N PL=6

6.Dimensionarea serviciilor funcţionale :

6.1 .Numărul total de angajaţi din sistemul de producţie şi din serviciile funcţionale:

Numărul total de angajaţi din sistemul de producţie se determină în funcţie de numărul angajaţilor productivi (direct şi indirect) şi de domeniul în care îşi desfăşoară activitatea sistemul proiectat. Angajaţi productivi (direct şi indirect) sunt cei care lucrează în

17 | P a g e

subsistemul de fabricaţie (inclusiv logistica internă) şi în cel de întreţinere reparaţii. Dacă NaSF reprezintă numărul de angajaţi din sistemul de fabricaţie (direct şi indirect productivi), NaSL reprezintă numărul de angajaţi din sistemul logistic, NaSIR reprezintă numărul de angajaţi din subsitemul de întreţinere-reparaţii, numere care au fost determinate în cursurile precedente, atunci numărul total de angajaţi Ntang se obţine cu relaţia:

N tan g=1a(N aSF+N aSL+N aSIR)

unde:

“a” este un coeficient a cărui valoare depinde de ramura industrială în care se încadrează sistemul proiectat şi de dimensiunile acestuia.

El reprezintă ponderea angajaţilor productivi (NaSF + NaSL + NaSIR) faţă de totalul angajaţilor (Ntang), iar pentru sisteme mari şi mijlocii din ramura construcţiilor de maşini şi aparate are valoarea a = 0,65 - 0,7.

Nr.crt. Subsistem(compartiment) Pondere[%]

1Subsistem fabricaţie(inclusiv logistică internă),

întreţinere şi reparaţii (NaSF +NaSL+NaSIR)70

2 Subsistem cercetare-dezvoltare 5

3 Subsistem control calitate 3

4 Subsistem aprovizionare-desfacere 4

5 Subsistem financiar-contabil 2

6 Subsistem marketing 2

7 Subsistem resurse umane 2

8 Subsistem energetic 4

9 Compartiment producţie 3

10 Compartiment administrativ 4

11 Conducere 2

Tabelul 6.1

N tan g=1

0 . 7(32+6+14 )=74 . 28=75

angajati

18 | P a g e

Determinarea numărului de angajaţi din serviciile funcţionale se bazează pe valorile orientative din tabelul 6.1, iar numărul de angajaţii din fiecare subsistem (compartiment) este dat în tabelul 6.2.:

Nr.crt. Subsistem(compartiment) Nr. angajaţi

1 Subsistem cercetare-dezvoltare 2

2 Subsistem control calitate 1

3 Subsistem aprovizionare-desfacere 2

4 Subsistem financiar-contabil 1

5 Subsistem marketing 1

6 Subsistem resurse umane 1

7 Subsistem energetic 2

8 Compartiment producţie 1

9 Compartiment administrativ 2

10 Conducere 1

Total 14

Tabelul 6.2

După stabilirea numărului total de angajaţi din serviciile funcţionale la valoarea de 14, numărul total de angajaţi din sistem devine 80.

6.2. Determinarea necesarului de spaţii pentru serviciile funcţionale:

Spaţiile necesare pentru serviciile funcţionale se stabilesc în funcţie de specificul activităţilor desfăşurate şi de numărul de angajaţi în fiecare subsistem (compartiment).

Specificitatea activităţii determină mărimea suprafeţei alocate fiecărui angajat Sang, care poate varia în intervalul 5...12 m2/angajat, în funcţie de echipamentele de birou stabilite,

19 | P a g e

în primul rând calculatorul şi accesoriile lui, aparatura necesară pentru cercetare, control sau alte activităţi, facilităţile pentru documentaţie etc.

Managerii au nevoie de spaţii mai mari şi de câte o secretară, cuprinsă în compartimentul administrativ.

În tabelul 6.3 de mai jos sunt prezentate valori orientative ale suprafeţelor recomandate, pentru fiecare angajat, din diferitele compartimente. În acelaşi tabel se trec numărul de angajaţi şi rezultatele calculelor suprafeţelor pentru fiecare subsistem funcţional.

Nr.crt. Subsistem(compartiment) Sang [m2/ang] Nr.angajaţi Scom[m2]

1 Cercetare-dezvoltare 10 2 20

2 Control calitate 10 1 10

3 Aprovizionare-desfacere 6 2 18

4 Financiar-contabil 8 1 8

5 Marketing 10 1 10

6 Resurse umane 8 1 8

7 Energetic 6 2 12

8 Compartiment producţie 6 1 6

9 Compartiment administrativ 5 2 10

10 Conducere 20 1 20

Total Ssf 122[m2]

Tabel 6.3

Sistemul de producţie poate fi prevăzut şi cu un hol spaţios amplasat în apropierea serviciilor funcţionale şi conducerii, în care să se prezinte produsele reprezentative şi noutăţile tehnologice din sistem. Se adoptă suprafaţa holului la valoarea SH=80 m2.

7.Dimensionarea facilităţilor auxiliare şi de sprijin:

20 | P a g e

Pentru a desfăşura o activitate performantă, sistemul de producţie trebuie să asigure pe langă facilităţile specifice fiecărui loc de muncă şi facilităţile la nivelul sistemului, care se numesc auxiliare şi de sprijin.

Acestea se impart in două categorii mari:

Facilităţile pentru deservirea personalului conţin parcările şi vestiarele angajaţilor, grupurile sanitare- facilităţi pentru deservirea personalului;

- alte facilităţi auxiliare.

7.1.Dimensionarea facilitaţilor pentru deservirea personalului:

şi de odihnă, spaţiile pentru servirea mesei, pentru serviciile de sănătate şi spaţii pentru persoane cu handicap.

Spaţii pentru parcarea autoturismelor angajaţilor.

Dimensionarea acestor spaţii cuprinde următoarele etape:

- determinarea numărului maxim de autoturisme parcate;

- determinarea spaţiului necesar pentru fiecare autoturism şi pentru ansamblul lor;

- identificarea spaţiului necesar pentru parcare;

- studierea variantelor de parcare – subteran, la suprafaţa solului, etajate;

- alegerea variantei optime.

Numărul de autoturisme care trebuie parcate se stabileşte în urma unui studiu referitor

la firmele din zonă, situaţia financiară a angajaţilor, existenţa unor mijloace de transport public etc.

Dacă în vecinătatea sistemului circulă mijloace de transport în comun, se recomandă un loc de parcare la trei angajaţi. În lipsa lor se recomandă un loc de parcare la 1,25 angajaţi. Persoanelor cu handicap le sunt rezervate 2...5 spaţii la fiecare 100 de locuri de parcare.

Adoptăm un loc de parcare la 3 angajaţi ⇒la 80 angajaţi avem 27 locuri de parcare 5 locuri sunt alocate persoanelor cu handicap

21 | P a g e

Suprafaţa de parcare necesară pentru un autoturism poate varia între 9,45 m2 (2,1X4,5 m) şi 16,25 m2 (2,85X5,7 m) şi depinde de tipul autoturismului (mic litraj, standard, putere mare) şi de zonele libere adiacente.

Pentru determinarea suprafeţelor necesare parcării tuturor autoturismelor se alege procentul diferitelor tipuri de maşini (cele de mic litraj reprezintă 30...35% din total) şi modul de amplasare al suprafeţelor de parcare pentru un autoturism.

La 30% din 27 locuri vom avea 9 locuri pentru autoturisme de mic litraj, suprafaţa acestor locuri fiind de 9,45m2.

La 60% din 27 locuri vom avea 17 locuri pentru autoturisme standard, suprafaţa acestor locuri fiind de 10,08m2.

La 10% din 27 locuri vom avea 3 locuri pentru autoturisme de putere mare, suprafaţa acestor locuri fiind de 16,25m2.

Suprafeţele totale ale locurilor de parcare sunt următoarele:

Pentru autoturismele de mic litraj avem 9x9,45=85.5 m2

Pentru autoturismele standard avem 17x10,08=183.6 m2

Pentru autoturismele de putere mare avem 3x16,25=48,75m2

În figura de mai jos sunt prezentate patru configuraţii de amplasare ale autoturismelor într-o parcare, în funcţie de existenţa unor pereţi sau a unor linii convenţionale.

La suprafaţa ocupată cu autoturisme se adaugă suprafaţa căilor de acces din interiorul parcării, care reprezintă 70...75% din suprafaţa ocupată.

70% din 317.85 m2 reprezintă 95.38m2 căile de acces Se alege configuraţia 4 de amplasare. Suprafaţa totală a parcării este de 420 m2

22 | P a g e

Spaţii pentru schimbarea ţinutei vestimentare a angajaţilor şi pentru grupuri

sanitare.

La intrarea şi ieşirea din sistemul de producţie angajaţii îşi schimbă, parţial sau total, ţinuta vestimentară, bunurile personale fiind păstrate în locuri special amenajate.

Dacă angajaţii îşi schimbă doar parţial vestimentaţia, iar mediul de lucru nu conţine substanţe toxice, la locurile de muncă se prevăd numai cuiere, umeraşe şi rafturi de depozitare.

Dacă procesul de producţie reclamă schimbarea întregii vestimentaţii, se prevăd vestiare pentru femei şi pentru bărbaţi, dotate cu dulapuri corespunzătoare. Fiecare angajat va avea un dulap cu suprafaţa pe pardoseală de 0,5 m2 şi înălţimea necesară îmbrăcămintei depozitate.

Suprafaţa totală destinată dulapurilor este de 42,5m2 (39x0,5)

Grupurile sanitare

Numărul de locuri în grupurile sanitare se stabileşte în funcţie de numărul de angajaţi şi de ramura în care se încadrează sistemul. Se prevede un loc la 15...20 de angajaţi, iar la fiecare trei locuri se prevede o chiuvetă cu oglindă.

Suprafaţa unui grup sanitar este de 5m2

La 80 de angajaţi se adoptă 6 grupuri sanitare. Suprafaţa totală a lor este de 30m2.

Spaţii pentru servirea mesei

În funcţie de numărul angajaţilor se poate alege una din cele trei variante de servicii:

- cu automate şi cafetărie;

- cu linii de autoservire şi cafetărie;

- cu bucătărie şi cafetărie.

Se alege varianta cu automate şi cafetărie. De la automate angajaţii pot servi mâncare caldă sau rece, băuturi calde sau răcoritoare, dulciuri, îşi pot încălzi gustările. Suprafaţa necesară pentru automate este de 0,1 m2/persoană utilizatoare ⇒ la 80 de angajaţi sunt necesari 8 m2.

Suprafaţa cafetăriei se determină în funcţie de numărul de angajaţi şi de suprafaţa alocată unei persoane ce serveşte masa (1,3…1,5m2). Se adoptă 1,3m2 iar suprafaţa totală pentru 80 de angajaţi este de 104 m2.

23 | P a g e

Spaţii pentru servicii de sănătate şi persoane cu handicap.

Indiferent de dimensiunile sistemului, acesta trebuie prevăzut cu o cameră pentru acordarea primului ajutor, dotată cu echipament medical specific, un pat şi două scaune, suprafaţa minimă necesară fiind de 9 m2.

Toate facilităţile proiectate trebuie să asigure accesul liber şi al persoanelor cu handicap. Se impune ca toate intrările, uşile, holurile să permită accesul simultan al unui cărucior pe rotile şi a unei persoane mergând în picioare (lăţime de 1,1...1,2 m).

8.Suprafaţa totală a sistemului de producţie:

Suprafaţa totală proiectată pentru un sistem de producţie se determină pornind de la suprafaţa totală construită, Sc, care se obţine prin însumarea suprafeţelor calculate pentru fiecare facilitate proiectată.

Pentru determinarea suprafeţei totale ST se utilizează relaţia:

ST=kc∗Sc

în care kc este un coeficient ale cărui valori recomandate sunt: kc=5...10.

Suprafaţa sistemului de fabricaţie STF =328 m2.

Suprafaţa totală reparaţii şi întreţinere STR = 60.6 m2.

Suprafaţa depozite semifabricate şi piese finite STD =97.54 m2.

Suprafaţa totală servicii funcţionale şi hol STSFH =184 m2.

Suprafaţa totală pentru parcare STP =420 m2.

Suprafaţa totală pentru vestiare STV =42,5 m2.

Suprafaţa totală grupuri sanitare STGS =30 m2.

Suprafaţa totală automate şi cafetărie STA+C =110,5 m2.

Suprafaţa servicii sanitare SS = 9 m2.

Rezultă o suprafaţă totală construită de:

SC=328+60. 6+97 .54+184+420+42. 5+30+110. 5+9=1282. 2[m2 ]

24 | P a g e

Sistemul proiectat se consideră ca fiind un sistem mijlociu, iar amplasarea lui se anticipează a fi la marginea unui oraş, se adoptă kc =5.

Se obţine suprafaţa totală a sistemului:

ST=5∗1282 .2=6411[m2 ]

9. Calculul costurilor de productie

Relaţia generală de calcul a oricărui cost C este:

C = Cu Q [um] unde: - Cu este costul unitar putând fi exprimat în: [um/buc] - unităţi monetare/unitate produs; [um/m] - unităţi monetare/unitate de lungime; [um/m2] - unităţi monetare/unitate de suprafaţă; [um/m3] [um/l] - unităţi monetare/unitate de volum; [um/kg] - unităţi monetare/unitate de masă; [um/h] - unităţi monetare/unitate de timp; [um/kwh] [um/kcal] - unităţi monetare/unitate de energie; [um/om] - unităţi monetare/angajat; - Q este cantitatea exprimată în [buc], [m], [m2], [m3], [l], [kg], [h], [kwh], [kcal], [nr.angajaţi], etc.componente ale unei întreprinderi. Din punct de vedere al relaţiei nemijlocite pe care pe care o au cu produseleîntreprinderii, costurile de producţie pot fi: - costuri directe; - costuri indirecte. Din punct de vedere al dependenţei de volumul producţiei, costurile pot fi: - costuri fixe; - costuri variabile.

9.1 Calculul costurilor directe

Costurile directe sunt acele costuri care se află într-o relaţie nemijlocită cu produselesocietăţilor comerciale. În sistemele de producţie, costurile directe se înregistrează în sistemulde fabricaţie, cel în care are loc procesarea materială şi montajul produselor. Ele pot fi

25 | P a g e

individualizate pe produs. Costurile directe sunt compuse din : A. Costul materialelor B. Costul materialelor recuperabile C. Costul cu personalul direct productiv D. Costul energiei si a combustibilului tehnologic

Costul materialelor

Costul de achiziţie de pe piaţă al materialelor necesare pentru realizarea unei unităţi deprodus se obţine cu relaţia:

C m=∑k=1

N

nck*pmk [um/ buc]

unde: - N reprezintă nr. de piese componente ale produsului; - nc k reprezintă norma de consum din materialul care compune reperul k [Kg], [m2], [m], etc. - pm k reprezintă preţul unitar materialului, în [um/kg], [um/m2], [um/m], etc.

La această valoare se adaugă costul de achiziţie, care depinde de mai mulţi factori. Înconstrucţia de maşini o valoare orientativă este de 6%. Astfel, costul total al unei unităţi de produs este:

CMat=Cm + Cm* 0,06 [um/ buc]

Pentru producţia anuală planificată Q=30000 costurile materiale anuale vor fi:

CMat an= CMat * Q [um/ an]

CMat = Cm +Cm*0,06 [um/buc]Cm = nc *pm =1,5*19.23=28,84 € pm =1,5 €/Kg; nc = m =V*ρ= π*r2*h * ρ =19,23 kgCmat/buc =28,84+28,84*0,06 = 30,57 €/bucCMat an= Cmat/buc *Qpf = 30.57*30000 = 917100 €/an

La care se adauga costul semifabricatelor rebutate in procesul de fabricatieCMat R/buc = 30,57 €/bucCMat R/an =30,57 *956 = 29225 €/anCMat tot/a n= CMat an+ CMat R/an =9 17100 + 29225 = 946325 €/an

Costul materialelor recuperabile

Materialele recuperabile sunt deşeuri rezultate în urma prelucrărilor mecanice. Ca volumele reprezintă diferenţa de volum dintre semifabricat şi piesa finită. Aceste deşeuri, sub formăde aşchii, se vând firmelor specializate în scopul retopirii lor. Costul deşeurilor pe unitatea deprodus va fi:

26 | P a g e

Cdes =∑k=1

N

¿¿Vsf – Vpf ) pk *Pmk [um/ buc]

unde: -VSf, VPf, sunt volumele semifabricatului şi piesei finite; -ρk, este densitatea materialului;Costul total anual al deşeurilor este:

CDes tot =Cdes *Q(1+ pr) [um/ an]

Cmat rec/buc= Cdes/buc + Creb/buc

Cdes/buc = mdes*pdes= (msf – mpf )*pdes

mdes= 10%* msf= 0,1*19,23=1,923 kg/bucmsf= 19,23kg/bucpdes= 0,1 €/kgCdes/buc =19,23*0,1=1,923 €/bucCdes/an= Cdes/buc* Qsf=1,923 * 30956=59528€/anCreb/buc=mreb*preb=17.3*1=17,3 €/bucmreb=90%*msf =0,9*19.23=17,3 kg/bucpreb=1€/kgCreb/an= Creb/buc*Qreb=1*956=16546 €/anCmat rec/buc= Cdes/buc+ Creb/buc=1.923+17,3 = 19.223 €/bucCmat rec/an= Cdes/an + Creb/an = 59528+16546 = 76074 €/an

Costul cu personalul direct productiv

În cadrul cheltuielilor cu personalul direct productiv (şi de altfel cu orice angajat) suntcuprinse două componente: - manopera directă (salariul brut al angajatului); - impunerile proporţionale cu salariile (contribuţia angajatorului). Manopera directă (salariile directe brute) reprezintă cheltuielile de producţie legate derealizarea efectivă a produsului. Acestea se obţin cu relaţia:

Sd=nt·Sbh [um/buc] unde: - nt este norma de timp, în [ore/buc]; - Sbh – salariul mediu brut orar, în [um/oră]

nt= 271,2 min=4,52 ore/bucSbh=2,9 €/oraSd=4,52*2,9=13,10 €/buc

Manoperă directă anuală:Sdan=Sd·Qpf [um/an]

Sdan=13,10*30000=393000 €/anImpunerile salariale pe bucata :

IS =0,33·Sd [um/buc]IS =0,33*13,1=4,323 €/buc

Impunerile salariale pe an :

27 | P a g e

ISan=IS·Qpf [um/an]ISan=4,323*30000=129690 €/an

Cheltuielile totale cu personalul direct productiv sunt:Cpers/buc=Sd+IS [um/buc]

Cpers/buc=13,10+4,323=17,423 €/bucIar cele anuale sunt :

Cpers/an=Sdan+ISan [um/an]Cpers/an=393000+129690=522690 €/an

Costul energiei si a combustibilului tehnologic

Cantitatea de energie folosită de subsistemul de fabricaţie se determină cu relaţia:

WESF=NTSF*Tef [Kwh]unde : - NTSF - puterea totala - Tef - timpul de functionare

NTSF = 6 kwh*13 utilaje = 78 kwhTef = 3952WESF =78 *3952 = 308256 kwh

Costul energiei electrice la un tarif unitar pUE [um/kWh] este:

CEean=WESF *pUE [um/an]pUE = 0,1 €/kwhCEe/an = 308256 * 0,1= 30825,6 €/an

CEea/buc=CEean

Q =30825.6 /30000 = 1.027 €/buc

Dacă cantitatea de gaz metan, consumat într-un an, este NGMT [m3] şi costul este pUG [um/m3],atunci costul anual al combustibilului este:

CGMT=NGMT *pUG [um/an]

Costul cu gazul metan este 0 deoarece productia nu necesita acest combustibil.

În cazul în care cantitatea de apă industrială folosită într-un an este VAI [m3] şi preţul unitarpUAI [um/m3] Costul anual al apei industriale este:

CAI= VAI *pUAI [um/an]

VAI = 580 *13 utilaje = 7540 l = 7,540 m3 pUA I=0,25€/m3

CAI = 7.540 * 0,25 =1,885 €/an

CAI/buc=1.88530000

=0,000068 €/buc

Costul total direct

28 | P a g e

CTdr/buc= Cmat tot/buc - Cmat rec/buc+ Cpers/buc + CAI/buc + CEe/buc

=30,57 - 19.223 +17,423 +0,000069+0.869 = 29.639 €/bucCTdr/an= Cmat tot/an - Cmat rec/an+ Cpers/an+ CAI/an + CEe/an

= 946325-76074+522690+1,885 +30825.6 =1423768.485 €/an

9.2 Calculul costurilor indirect

În cadrul costurilor indirecte sunt cuprinse cheltuielile următoare: a - cheltuielile materiale pentru întreţinere şi reparaţii curente. Condiţia care trebuie îndeplinită este aceea că aceste cheltuieli trebuie să aibă legătură cu activitatea productivă. b - cheltuieli materiale cu SDV-urile normale şi speciale. Se impune aceeaşi condiţie cu cea de mai sus. c - cheltuieli cu energia electrică necesară funcţionării maşinilor şi echipamentelor,altele decât cele utilizate în procesul tehnologic, inclusiv iluminarea sistemului de producţie: d - cheltuieli cu combustibilul utilizat pentru încălzire şi apă caldă e - cheltuieli pentru amortizarea mijloacelor fixe f - cheltuieli cu impozite şi taxe g - cheltuieli cu personalul indirect productiv şi cel din serviciile funcţionale.

La calcularea costurilor indirecte se foloseste coeficientul de regie r=150÷200%.

Ct-indirecte/an = r * Cpdp+ CA

CA=CAch

T A*nMF

CT/buc=Ct direc/buc+Ct indirect/buc

unde: - Cpdp costul cu personalul direct productive - CA costul cu amortizarea mijloacelor fixe - nMF numarul mijloacelor fixe - C Ach costul achizitiei - TA timpul amortizarii - Ct direct/buc costul total direct pe bucata - Ct indirect/buc costul total indirect pe bucata

C A=C Ach

T A

∗nMF=20000

10∗36=72000€ /an

Ct-indirecte/an =1,5 * 522690+72000 = 856035 €/anCt-indirecte/buc =856035/30000 = 28,54 €/bucCT/buc = 47,30 +28,54 = 75,84 €/bucCT/an =1419025.795 +856035 = 2275060.795 €/an

9.3 Stabilirea pretului tinta de vanzare

Preţul critic (preţul de fabricaţie pf ,determinat pe bază de costuri) se obţine prin adăugareala costul total de fabricaţie a profitului brut pr, folosit în ramura industrială respectivă (în

29 | P a g e

construcţia de maşini, uzual pr= 15%):pf=CTbuc * (1+pr) [um]

pf= 75,84 *( 1+0,15) = 87.216 =88 €/buc

Profitul brut anual:pban= pf · Q [um]

pban=88 * 30000=2640000 €/an

Preţul ţintă de vânzare ptv rezultă prin adăugarea TVA (taxă pe valoarea adăugată) lapreţul de fabricaţie:

ptv= pf · (1+TVA) [um]

ptv= 88 * (1+0,24)= 109.12 €/buc

Preţul ţintă de vânzare este preţul minim la care produsul poate fi vândut pe piaţă, astfelîncât sistemul de producţie să-şi atingă obiectivele (să realizeze cel puţin profitul minim peramură).

9.4 Analiza pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate reprezintă nivelul de producţie Q sau a cifrei de afaceri CA,peste care activitatea SP se desfăşoară cu profit sau sub care aceasta înregistrează pierderi. Determinarea producţiei critice sau a pragului de rentabilitate se face ţinând seama defaptul că veniturile (suma încasărilor) sunt egale cu cheltuielile (suma costurilor) pentruactivitatea analizată. Analiza pragului de rentabilitate este un instrument al conducerii, folosit pentruprevizionarea profitului şi fundamentarea deciziilor privind dezvoltarea activităţii

Nr crt Elemente de calcul UM Simbol ValoareRelatii de calcul

1 Productie curenta Buc Q 300002 Cost material €/buc M 31,543 Salariu direct €/buc Sd 17,4234 Pret vanzare unitar €/buc P 109,125 Costuri fixe totale € CF=CT-CV 806170,7956 Cost variabil unitar €/buc Cv = M + Sd 48,9637 Venit € V = p * Q 12283648 Costuri variabile totale € CV = Cv*Q 5511779 Profit brut € B =V – C totale 998539,20510 Pragul de rentabilitate Buc Qcr = CF/(p-Cv) 13402

30 | P a g e

In urma calculelor efectuate se obtine valoarea pragului de rentabilitate Qcr = 13402 unitati.La acest nivelul al productie de 13402 unitati firma nu are profit, doar isi asigură recuperarea costurilor fixe si costurilor variabile.Pentru a obţine profit firma trebuie să vândă o cantitate mai mare de 13402 bucăţi. In cazul de fata productia find de Q= 30000 unitati sistemul produce profit .

31 | P a g e