CONTRACT nr. 429/8.12.2009, (UAUIM-CCPEC nr. 21/8.12.2009) Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - MDRT REVIZUIRE REGLEMENTARE TEHNICA: SC 007-2010 – SOLUŢII CADRU PENTRU REABILITAREA TERMO-HIGRO-ENERGETICA A ANVELOPEI CLĂDIRILOR DE LOCUIT EXISTENTE, Faza 1: Redactarea I. Anchetă publică şi sinteza observaţiilor (elaborarea primei redactari a lucrării, solicitare de observaţii de la instituţii şi autorităţi publice, asociaţii profesionale şi patronale, operatori economici în domeniu) Presedinte UAUIM: Prof. dr. arh. Emil Barbu Popescu Şef de proiect UAUIM: Conf. dr. ing. Mihaela Georgescu Responsabil de temă MDRT: Carmen Bălan

Iulie 2010

1

COLECTIV DE ELABORARE:

COLECTIV UAUIM:

Mihaela Stela Georgescu

Conf. univ. dr. ing. – sef de proiect

Cristina Victoria Ochinciuc Prof. univ. dr. arh.

Bliuc Irina

Baran Irina

Prof. univ. dr. ing.

Conf. univ. dr. ing.

Viorica Demir Conf. univ. dr. ing.

Negoescu Gabriel Conf. univ,dr.arh.

Radu Pana Conf. univ. dr. arh.

Cristina Pana Lector univ. arh.

Zina Andrea Macri Lector univ. arh.

Anca Andreea Prelipceanu Asist.univ. arh.

2

NOTĂ DE PREZENTARE privind revizuirea reglementarii tehnice:

SOLUŢII CADRU PENTRU REABILITAREA TERMO-HIGRO-ENERGETICĂ A ANVELOPEI CLĂDIRILOR DE LOCUIT EXISTENTE

Indicativ SC 007- 2010

Prezenta lucrare reprezintă Faza 1 a contractului de revizuire şi actualizare a reglementării tehnice existente SC 007-2002 “Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetică a anvelopei clădirilor de locuit existente” care a fost elaborată în perioada 2001-2002 de un colectiv condus de acelaşi şef de proiect. De această dată colectivul de elaborare a fost lărgit cu specialişti din UAUIM, UTCB şi UT Gh. Asachi Iaşi. Reglementarea a fost structurată pornind de la forma precedentă dar, în plus, s-a urmărit introducerea unei analize multicriteriale prin conectarea cerinţei de izolare termică cu celelalte cerinţe esenţiale cuprinse in Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, actualizându-se criteriile şi nivelurile de performanţă în conformitate cu noile practici europene.

Reglementarea se încadrează în cadrul normativ mai larg, existent în România, care are drept ţintă creşterea calităţii vieţii, a condiţiilor de confort interior şi în acelaşi timp la reducerea consumurilor energetice, cu consecinţe în reducerea emisiilor poluante, economisirea resurselor energetice, precum şi a cheltuielilor populaţiei. De la elaborarea versiunii din anul 2002 a reglementării acest cadru normative s-a îmbogăţit şi revizuit astfel încât s-a intenţionat racordarea prevederilor reglementării cu celelalte reglementări conexe în vigoare. Domeniu de aplicare Prevederile prezentei reglementări tehnice se aplică la clădirile de locuit existente care urmează să fie reabilitate şi modernizate din punct de vedere higrotermic. În mod orientativ prevederile reglementării pot fi utilizate şi la alte categorii de clădiri. Adresabilitate Prevederile cuprinse în reglementarea tehnică adresează specialiştilor din domeniul proiectării şi execuţiei izolării termice a clădirilor şi vor fi utilizate atât în activitatea de proiectare a reabilitării termice a clădirilor de locuit, de expertizare cât şi în cea de verificare a proiectelor de către verificatori tehnici atestaţi de MDRT (cerinţa E: Izolaţie termică şi economia de energie), în conformitate cu prevederile din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii. Reglementarea se adresează, deasemenea, auditorilor energetici şi va fi folosită la realizarea auditului energetic al clădirilor de locuit existente şi a recomandărilor din cadrul certificatului de performanţă energetică al clădirii, împreună cu Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor Mc 001 – 2007. Necesitatea lucrării

Reglementarea se încadrează în politica naţională de reducere a energiei, cât şi în cea de pe plan mondial constând în reducerea consumurilor resurselor energetice şi protecţia mediului prin reducerea emisiilor poluante provenite din încălzirea locuinţelor. Se obţine, de asemenea, creşterea calităţii vieţii. În prezent, la nivelul ţărilor europene, au fost făcute progrese remarcabile ale tehnologiilor, sistemelor şi materialelor cu care se realizează termoizolarea suplimentară a clădirilor existente, rezultând în mod imperios revizuirea, completarea reglementării existente, pentru a fi introduse noutăţile de ultimă oră.

3

Proiectarea clădirilor noi şi reabilitarea celor existente se face într-o viziune nouă ţinând cont de mai multe criterii, respectarea acestora conducând la realizarea ”clădirilor durabile/sustenabile”. Au fost deja elaborate sisteme de etichetare ale acestora în numeroase ţări, exemple fiind sistemele:

- LEED, (Leadership in Energy & Environmental Design) – conceput in anul 1998 este un sistem de certificare a clădirilor verzi, recunoscut pe plan internaţional, care verifică dacă clădirea sau ansamblul arhitectural a fost proiectat şi construit utilizând strategii care conduc la îmbunătăţirea performanţei (amplasarea sustenabilă, reducerea consumurilor energetice, utilizarea eficientă a apei, reducerea emisiilor de CO2, îmbunătăţirea calităţii mediului, managmentul deşeurilor, utilizarea materialelor şi resurselor locale, inovaţia şi reacţia la impactul acestor aspecte).

- BREEAM, este un sistem de evaluare, creeat în 1990, având primele două versiuni destinate birourilor şi clădirilor de locuit, utilizat pentru analizareaperformanţei şi impactului clădirilor asupra mediului pe următoarele domenii: management, sănătate şi confort, energie, transport, apă, material şi deşeuri, utilizarea terenului şi ecologie, poluare. Fiecărui domeniu îi este alocat un număr de puncte, rezultând prin însumare un scor total în funcţie de care clădirea este clasificată pe o scală stabilită anterior: PASS, GOOD, VERY GOOD, EXCELLENT or OUTSTANDING şi se atribuie un certificate. Un management bun al clădirii este foarte important pentru performanţa clădirii şi are impact pe toată durata de viaţă a clădirii inclusive întreţinerea şi modernizarea.

- CODUL CLĂDIRILOR DURABILE (The Code for Sustainable Homes) a intrat în vigoare, în Anglia, în 2007, iar in 2008 a devenit obligatoriu un cod de evaluare pentru clădirile noi, care a înlocuit codul pentru clădiri ecologice noi (BRE Global's Ecohomes). Codul conţine prevederi pentru construcţii cu performanţe ridicate în vederea protejării mediului, în spiritul respectării principiilor dezvoltării durabile. Sunt stabilite niveluri minime de performanţă pe 7 domenii: eficienţă energetică/CO2, eficienţa utilizării apei, managementul suprafeţelor de apă, managementul amplasamentului, managementul deşeurilor, utilizarea materialelor, comportarea pe întreg ciclul de viaţă. Codul are un sistem de atribuire a punctajului pe şase niveluri care se ating atât prin acumularea de puncte cât şi prin atingerea unei proporţii de cerinţe ‘flexibile’. Se face o evaluare iniţială în faza de proiectare şi o evaluare finală cu certificare după construirea clădirii, pe baza unei faze de proiect revizuit cu modificările rezultate la execuţie.

- DGNB (Deutsche Gütesiegel Nachhaltiges Bauen) etc. un sistem de evaluare şi certificare a clădirilor durabile lansat în Germania la începutul anului 2009. DGNB, Certificarea din Germania a Constructiilor Durabile, este un sistem de evaluare care acopera toate elementele relevante ale unei constructii durabile. Cele mai bune cladiri primesc categoriile bronz, argint si aur. Clasificarile se acorda pentru performanta totala a cladirii sau pentru aspecte individuale.

În plus, la nivel european se încearcă trecerea la diverse sisteme clădire cu consumuri energetice reduse cum sunt clădirea pasivă, clădirea zero carbon/energie, clădirea cu energie pozitivă etc. Atingerea unor parametri termotehnici efectivi mai buni la clădirile existente, se poate realiza în practică numai prin aplicarea unor soluţii de îmbunătăţire a gradului de protecţie termică pentru pereţii exteriori, tâmplăria exterioară, terase, acoperişuri, plăci peste subsol şi plăci pe sol, etc.

Scopul catalogului de soluţii-cadru elaborat, este acela de a sugera proiectanţilor şi executanţilor, o serie de prevederi de principiu si de detalii de alcătuire corectă pentru îmbunătăţirea fiecărui element de construcţie perimetral şi a nodurilor de îmbinare ale acestora din punct de vedere termo-higro-energetic.

4

Armonizarea cu documentele comunitaţii europene

Problema îmbunătăţirii protecţiei termice a clădirilor de locuit existente, constituie un obiectiv mai vechi al Uniunii Europene, aprobat de toate ţările componente şi pus deja în practică în mare măsură de majoritatea acestora. Aceste ţări au elaborat o legislaţie corespunzătoare pentru desfaşurarea acestei acţiuni complexe vizând realizarea unor condiţii mai bune de confort interior şi economii de energie care să conducă atât la diminuarea facturilor locatarilor pentru energia de încălzire cât şi la reducerea emisiilor poluante şi a pierderilor de căldură în vederea evitării efectului de seră la scară planetară.

În acest scop se fac eforturi pentru implementarea Directivei Parlamentului European privind Performanţa Energetică a Clădirilor – EPBD 2002/91/EC emisă în anul 2002, acţiune care are loc în toate statele membre ale Uniunii Europene, fiind în curs de desfaşurare şi în România cu respectarea prevederilor Legii nr.372/2005. Implementarea necorespunzătoare şi lentă a acesteia a determinat Comisia Europeană să propună reformularea ei şi noua versiune a Directivei a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 19 mai 2010 cu indicativul 2010/31/EU. La revizuirea soluţiilor cadru actuale din România s-a ţinut seama că o implementare corespunzătoare a noii EPBD presupune:

− realizarea de planuri naţionale privind clădirile cu un consum minim şi chiar fără consum de energie (zero-carbon/energy buildings or passive house);

− stabilirea target-urilor costurilor optime pentru eficienţa energetică; − reducerea sarcinilor de răcire a clădirilor şi alte metode de reducere a energiei necesare

controlului temperaturii interioare vara; − metode fezabile privind utilizarea sistemelor alternative în clădirile mici; − actualizarea performanţei energetice a clădirilor mici; − stabilirea criteriilor de performanţă a soluţiilor tehnice; − integrarea calităţii mediului interior în procesul EPBD.

Au suferit schimbari majore cerinţele europene, prin acele articole ale EPBD care se referă la:

− Calcularea nivelului de costuri optime pentru cerinţele minime de performanţă energetică; − Folosirea analizei ciclului de viaţă al costurilor când se stabilesc cerinţele; − Utilizarea sistemelor alternative (surse de energie regenerabile); − Eliminarea pragului de 1000 m2 la clădirile existente; − Utilizarea de echipamente performante/sisteme performante; − Promovarea clădirilor pentru care atât emisiile de dioxid de carbon cât şi consumul de energie

primară sunt foarte mici sau chiar egale cu zero; − Generalizarea certificatelor de performanţă energetică a clădirilor, cu controale oficiale

aleatoare a calităţii certificatelor; − Afişarea certificatelor de performanţă energetică la clădirile publice.

Reglementarea respectă prevederile din: Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, Ordonanţa de urgenţă nr. 18/4.03.2009, privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 155 din 12.03.2009), Norma metodologică de aplicare a OUG 18/2009 aprobată prin OG 163/17.03.2009, Ordonanţa de urgenţă nr. 69/30.06.2010, privind reabilitarea termică a clăpdirilor de locuit cu finanţare prin credite bancare cu garanţie guvernamentală (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 443 din 1.07.2010) precum şi actele normative şi reglementări tehnice în vigoare dintre care se menţionează: C107-2005, NP 048-2000, Mc 001/1 - 2006, Mc 001/2 – 2006, Mc 001/3 - 2006 etc.).

5

Sinteza conţinutului lucrării Prezenta reglementare tehnică cuprinde prevederi şi soluţii de principiu referitoare la concepţia şi proiectarea sub aspectul realizării cerinţei esenţiale de izolare termică şi de economisire a energiei, la nivelul zonelor opace şi a celor vitrate ale elementelor de închidere ale clădirilor de locuit care se reabilitează şi se modernizează din punct de vedere higrotermic. Reglementarea se referă, în principal, la următoarele elemente de construcţie perimetrale: – pereţi exteriori; – planşee de terasă; – planşee care delimitează volumul încălzit al clădirii de spaţii neîncălzite adiacente (planşee de

pod, planşee peste subsoluri neîncălzite, ş.a.); – planşee pe sol, peste cota terenului sistematizat (CTS); – tâmplăria exterioară. Catalogul cuprinde soluţii de principiu, pentru cazurile cele mai uzuale, de îmbunătăţire a performanţelor termo-higro-energetice a anvelopei clădirilor existente. Reglementarea oferă soluţii generale, de principiu, pe baza cărora vor putea fi proiectate mai corect detaliile de execuţie în cadrul proiectelor de modernizare şi reabilitare termică şi energetică, oferind un instrument care facilitează proiectarea corectă a detaliilor de izolare termică şi evitarea greşelilor care se pot face în acest domeniu. Catalogul de soluţii cadru este corelat cu celelalte normative din domeniu, în vigoare. Au fost actualizate prevederi şi soluţii de principiu privind tehnologiile, produsele, materialele şi soluţiile de reabilitare în scopul atingerii unor parametri termotehnici efectivi mai buni la clădirile de locuit. Au fost stabilite criterii de alegere a variantei de intervenţie în funcţie de situaţia constatată la investigarea in situ a clădirii existente. S-au elaborat anexe, scheme şi detalii de principiu pentru soluţii de reabilitare şi modernizare termotehnică. Faţă de ediţia precedentă, a fost îmbogaţit şi îmbunătăţit conţinutul grafic al detaliilor de principiu. Potrivit cerinţelor noii reformulări a EPBD, a fost elaborat un capitol / subcapitol distinct care să facă tranziţia către o nouă generaţie de clădiri cu consumuri foarte mici de energie de tip „casa pasiva” prin preluare principii şi detalii specifice, precum şi către clădirea „durabilă/sustenabilă”.

6

CUPRINS :

1. GENERALITĂŢI

1.1. Obiect şi domeniu de aplicare 1.2. Scop 1.3. Acte normative conexe

2. PRINCIPII GENERALE ŞI MODUL DE UTILIZARE AL SOLUŢIILOR

CADRU

3. SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE

3.1. Soluţii pentru pereţi exteriori (E) 3.2. Soluţii pentru planşee de terasă (T) 3.3. Soluţii pentru planşee de pod (A) 3.4. Soluţii pentru planşee peste subsoluri neîncălzite (S) 3.5. Soluţii pentru planşee pe sol (P) 3.6. Soluţii pentru pentru ferestre şi uşi exterioare (F) 3.7. Soluţii pentru alte elemente de construcţie perimetrale 4. SCHEME ŞI DETALII DE PRINCIPIU PENTRU SOLUŢII DE REABILITARE

ŞI MODERNIZARE TERMOTEHNICĂ.

ANEXA 1 – Ferestre şi uşi exterioare ANEXA 2 – Geamuri termoizolante ANEXA 3 – Sisteme de protecţie la acţiunea radiaţiei solare ANEXA 4 – Grile de admisie şi evacuare la tâmplării ANEXA 5 – Clădiri durabile/sustenabile ANEXA 6 – Caracteristici ale clădirilor cu consumuri energetic foarte scăzute - casa pasivă

7

SOLUŢII CADRU PENTRU REABILITAREA TERMO-HIGRO-ENERGETICĂ

A ANVELOPEI CLĂDIRILOR DE LOCUIT EXISTENTE

Indicativ: SC 007- 2010 Înlocuieşte: SC 007- 02

1. GENERALITĂŢI 1.1 Obiect şi domeniu de aplicare

Prezenta reglementare tehnică cuprinde prevederi şi soluţii de principiu referitoare la concepţia şi proiectarea sub aspectul realizării cerinţei esenţiale de izolare termică şi de economisire a energiei, la nivelul zonelor opace şi a celor vitrate ale elementelor de închidere ale clădirilor de locuit care se reabilitează şi se modernizează din punct de vedere higrotermic. Reglementarea se referă, în principal, la următoarele elemente de construcţie perimetrale: ─ pereţi exteriori - parte opacă; ─ pereţi exteriori - parte vitrată - tâmplăria exterioară. ─ planşee de terasă; ─ planşee care delimitează volumul încălzit al clădirii de spaţii neîncălzite adiacente

(planşee de pod, planşee peste subsoluri neîncălzite, ş.a.); ─ plăci pe sol, peste cota terenului sistematizat (CTS);

Prevederile prezentei reglementări tehnice se aplică la clădirile de locuit existente care urmează să fie reabilitate şi modernizate din punct de vedere higrotermic.

În mod orientativ prevederile din prezenta reglementare pot fi utilizate şi la alte categorii de clădiri.

Se recomandă ca lucrările de îmbunătăţire a protecţiei termice să se realizeze concomitent cu alte lucrări de intervenţie la clădirile existente cum sunt cele de consolidare structurală antiseismică şi cele de reparaţii capitale.

Îmbunătăţirea nivelului de protecţie termică va putea fi însoţită şi de modernizarea funcţională şi arhitecturală a clădirii şi eventual de ridicarea nivelului de protecţie acustică, în funcţie de opţiunea utilizatorilor/ beneficiarilor. Se recomandă verificarea cerinţelor de siguranţă în exploatare, igienă, sanatate şi mediu, precum şi cea de securitate la incendiu. Prevederile cuprinse în prezenta reglementare tehnică se adresează specialiştilor din domeniul proiectării izolării termice a clădirilor şi vor fi utilizate atât în activitatea de proiectare a reabilitării termice a clădirilor de locuit, cât şi în cea de verificare a acestor proiecte (cerinţa E Izolatie termică, hidrofugă şi economia de energie) de către verificatori tehnici atestaţi de MDRT, în conformitate cu prevederile din Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcţii [1]. Reglementarea va fi, de asemenea, folosită la realizarea auditului energetic al clădirilor de locuit existente, împreună cu Normativul NP 047 [14].

Elaborator : UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” BUCUREŞTI - UAUIM

Aprobat de : MDRT- DGRAT cu ordin nr. ……. din ……2010

8

1.2 Scop

Scopul prezentei reglementări este de a completa cadrul reglementar necesar îmbunătăţirii nivelului de protecţie termică al clădirilor în vederea:

- realizării confortului utilizatorilor şi a reducerii consumului de energie termică pentru încălzire, respectându-se prevederile legislaţiei în vigoare privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice şi a celorlalte acte normative conexe.

- asigurării protecţiei mediului înconjurător prin reducerea emisiilor poluante din atmosferă, ca urmare a reducerii consumului de energie primară folosită la încălzirea clădirilor de locuit.

- creşterii duratei de viaţă şi a valorii clădirilor de locuit existente.

Reglementarea oferă soluţii generale, de principiu, pe baza cărora vor putea fi proiectate mai corect detaliile de execuţie în cadrul proiectelor de modernizare şi reabilitare termică şi energetică, oferind un instrument care facilitează proiectarea corectă a detaliilor de izolare termică şi evitarea greşelilor care se pot face în acest domeniu. Se are în vedere faptul că la o reabilitare higrotermică, o rezolvare necorespunzătoare a detaliilor constructive poate conduce la o comportare mai proastă chiar decât în situaţia iniţială necorectată.

1.3 Acte normative conexe

[1] Legea nr. 10 -1995 privind calitatea în construcţii. [2] Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, publicată în

Monitorul Oficial, partea I, nr. 1144 din 19 decembrie 2005. [3] Normele metodologice privind performanţa energetică a clădirilor aprobate de

MDLPL prin ordinul nr. 691 din 10.08.2007, publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 695/12.X.2007.

[5] Ordonanţa de urgenţă OG nr.18/4.03.2009 privind creşterea performanţelor

energetice a blocurilor de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 155/12.III.2009.

[6] Norme metodologice de aplicare a OG nr.18/2009 privind creşterea performanţelor

energetice a blocurilor de locuinţe aprobate prin ordinul nr. 163 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 194/27.III.2009.

[7] Ordin nr. 1203/2010 din 26.03.2010 pentru modificarea şi completarea Normelor

metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18-2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, aprobat prin ordin nr 163/540/23/2009, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 289 din 03/05/2010 - actul a intrat în vigoare la data de 03 mai 2010.

9

[8] Hotărâre nr. 363/2010 din 14.04.2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru obiective de investiţii finanţate de fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 311 din 12/05/2010 – indicativ SCOST – 04/MDRT - Reabilitare termică bloc de locuinţe

şi reglementări tehnice în vigoare dintre care se menţionează: [9] Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor,

indicativ C107-2005 (structurat în cinci părţi: Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile de locuit, indicativ C107/1-2005, Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile cu altă destinaţie decât cea de locuire, indicativ C107/2-2005, Normativ privind calculul performanţelor termoenergetice ale elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ C107/3-2005, Ghid privind calculul performanţelor termotehnice ale clădirilor de locuit, indicativ C107/4-2005, Normativ privind calculul termotehnic ale elementelor de construcţie în contact cu solul, indicativ C107/5-2005), aprobat prin ordin MTCT nr. 2055 din 29.11.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1.124/13.XII.2005.

[10] Normativ pentru expertizarea termică şi energetică a clădirilor existente şi a

instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora, idicativ NP 048-2000, aprobat de MLPAT cu ordinul nr. 324/N/4.12.2000, publicat în Buletinuul Construcţiilor vol. 4 din 2001.

[11] Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor Mc 001 – 2006

aprobată de MTCT prin Ordinul nr. 157 din 1.02.2007 structurată în trei părţi: Partea I - Anvelopa clădirii, indicativ Mc 001/1 - 2006, Partea a II-a Performanţa energetică a instalaţiilor din clădiri, indicativ Mc 001/2 – 2006, Partea a III-a Auditul şi certificatul de performanţă energetică a clădirii, indicativ Mc 001/3 - 2006 etc., publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 126 bis/21.II.2007. Ordin privind modificarea şi completarea ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 157/2007 pentru aprobarea reglementării tehnice ”Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor” nr. 1071 din 16.12.2009

[12] Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor- partea a IV-a „Breviar de calcul al performanţei energetice a clădirilor şi apartamentelor, indicativ Mc001/4-2009”, prevăzut în Anexa 4 a Ordinului nr. 1071 din 16.12.2009 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 157/2007 pentru aprobarea reglementării tehnice „Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor” – în vigoare de la 01.01.2010.

[13] Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor- partea a V-a „Model de certificat de performanţă energetică al apartamentului, indicativ Mc001/5-2009”, prevăzut în Anexa 5 a Ordinului nr. 1071 din 16.12.2009 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 157/2007 pentru aprobarea reglementării tehnice „Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor” – în vigoare de la 01.01.2010.

[14] ***Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi

climatizare (revizuire si comasare Normativele I5-1998, I5/1-1994 şi I5/2-1998, redactarea II, iulie 2009), în curs de elaborare

10

[15] C107/0 Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţie termică la clădiri.

[16] C107/6 Normativ general privind calculul transferului de masă (umiditate) prin

elementele de construcţie. [17] C107/7 Normativ pentru proiectarea la stabilitate termică a elementelor de închidere

ale clădirilor.

[18] GP 058 Ghid privind optimizarea nivelului de protecţie termică la clădirile de locuit.

[19] NP 060 Normativ privind stabilirea performanţelor termo-higro-energetice ale anvelopei clădirilor de locuit existente, în vederea reabilitării şi modernizării lor termice.

[20] GP015 Ghid pentru expertizarea şi adoptarea soluţiilor de îmbunătăţire a protecţiei

termice si acustice la clădiri existente unifamiliale sau cu număr redus de apartamente.

[21] GAT 220 Ghid tehnic de agrement privind metodologia de agrementare a sistemelor

de izolare exterioară a faţadelor cu tencuieli subţiri aplicate pe materiale termoizolatoare.

[22] NP 064 Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit.

[23] Normativ de securitate la incendiu a construcţiilor (înlocuieşte P118 - 99 Normativ

pentru siguranţa la foc a construcţiilor)

[24] NP 040 Normativ privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor [25] NP 121 Normativ privind reabilitarea hidroizolaţiilor bituminoase ale acoperişurilor

clădirilor. . [26] SR ISO 7730 Ambianţe termice moderate. Determinarea indicilor PMV şi PPD şi

specificarea condiţiilor de confort termic.

[27] STAS 6472-5 Fizica construcţiilor. Higrotermica Prescripţii de calcul şi de alcătuire pentru acoperişuri ventilate.

[28] SR 6724-1 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare naturală.

[29] SR 6724-2 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare mecanică cu

ventilator central de evacuare. [30] SR 6724-3 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare mecanică cu

ventilatoare individuale de evacuare. [31] STAS 465 Ferestre şi uşi de balcon din lemn pentru construcţii. [32] SR EN 410 Sticlă pentru construcţii. Determinarea caracteristicilor luminoase şi

solare a vitrajelor [33] SR EN 14500 Obloane şi jaluzele. Confort termic şi vizual. Metode de încercare şi

de calcul

11

[34] SR EN 14501 Elemente de disipare a energiei şi jaluzele. Confort termic şi luminos. Caracteristici de performanţă şi clasificare.

[35] SR EN ISO 10077-1 Performanţa termică a ferestrelor, uşilor şi obloanelor. Calculul

coeficientului de transfer termic. Partea 1: Generalităţi. [36] SR EN 14351-1+A1:2010 Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de

performanţă. Partea 1: Feresre şi uşi exterioare pentru pietoni, fără caractzeristici de rezistenţă la foc şi / sau etanşeitate la fum

[37] DIRECTIVA 2002/91/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A

CONSILIULUI din 16 decembrie 2002 privind performanţa energetică a clădirilor [38] DIRECTIVE 2010/31/EU OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE

COUNCILof 19 May 2010 on the energy performance of buildings - privind performanţa energetică a clădirilor (recast)

[39] DIRECTIVE 2010/30/EU OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE

COUNCILof 19 May 2010 on the indication by labelling and standard product information of the consumption of energy end other resources by energy-related products (recast)

[40] ETAG 004 Ghid pentru întocmirea Agrementului Tehnic European pentru Sistemul

compozit de izolare termică la exterior [41] ETAG 014 Ghid pentru întocmirea Agrementului Tehnic European pentru diblurile

utilizate la Sistemele compozite de izolare termică la exterior [42] Ghid pentru aplicarea sistemelor de termoizolaţie ETICS, întocmit de Grupul pentru

calitatea sistemelor termoizolante ETICS – Q-ETICS [43] SR EN 13163 Materiale termoizolatoare pentru clădiri. Polistirenul expandat.

Specificaţii tehnice.

NOTA 1) Reglementările tehnice marcate *** sunt în curs de aprobare sau de editare la data redactării

prezentului act normativ. 2) La aplicarea reglementărilor tehnice se va lua în considerare ultima ediţie valabilă.

12

2. PRINCIPII GENERALE ŞI MODUL DE UTILIZARE AL SOLUŢIILOR CADRU 2.1 Lucrarea conţine soluţii şi detalii curente de izolare termică suplimentară a elementelor de

construcţie perimetrale ale clădirilor de locuit existente (pereţi exteriori, planşee de terasă, planşee de pod, planşee peste subsol, planşee pe sol, tâmplărie exterioară, ş.a.) care se realizează la reabilitarea şi modernizarea termică şi energetică a acestora.

2.2 Soluţiile şi detaliile prezentate în figurile anexate au caracter general, de principiu,

exemplificativ, neavând pretenţia să epuizeze gama de soluţii posibile, dar reprezintă o bază de date pentru proiectarea corectă a izolaţiei termice suplimentare şi evitarea unor greşeli de concepţie şi de alcătuire. Soluţiile cadru conţinute în lucrare trebuie înţelese de către proiectanţi în esenţa şi filosofia lor şi să slujească acestora ca bază de plecare pentru elaborarea unor soluţii şi detalii de execuţie pentru diferite situaţii concrete.

2.3 Preluarea detaliilor de principiu din prezenta lucrare, în cadrul proiectelor de execuţie, va fi

însoţită în mod obligatoriu de adaptarea acestora la situaţiile concrete, de dezvoltarea lor ca detalii de execuţie, precum şi de completarea lor cu elemente tehnologice.

2.4 La elaborarea detaliilor de execuţie, concomitent cu respectarea condiţiilor termotehnice,

este obligatoriu a se verifica şi respectarea exigenţelor de rezistenţă şi stabilitate, durabilitate, izolare hidrofugă şi fonică, siguranţă în exploatare etc., conform reglementărilor tehnice în vigoare.

2.5 Detaliile cuprinse în documentaţiile tehnice ale firmelor vor fi utilizate numai în condiţiile

verificării lor obligatorii din punct de vedere termotehnic de către proiectanţi, verificatori şi experţi atestaţi sau de către instituţii abilitate în acest sens.

2.6 La suplimentarea izolaţiei termice a elementelor de construcţie care compun anvelopa

clădirilor de locuit existente şi la îmbunătăţirea detaliilor de noduri caracteristice ale acestora, este important să se urmărească:

- prevederea unor izolaţii termice suplimentare adecvate (cu caracteristici higrotermice

corespunzătoare : λ, ρ, µ, sd etc.), cu o grosime suficientă, evitând materialele care ar necesita dimensiuni excesive; se recomandă termoizolaţii eficiente (λ< 0,06 W/mK): polistiren expandat, polistiren extrudat, plăci rigide din vată minerală sau din sticlă, spumă poliuretanică ş.a.;

- izolarea termică suplimentară în dreptul punţilor termice, urmărind diminuarea

efectului negativ al acestora asupra pierderilor de căldură şi asupra câmpului de temperaturi de pe suprafeţele interioare ale elementelor care compun anvelopa clădirii, evitând în acest fel posibilitatea apariţiei condensului superficial;

- amplasarea judicioasă a izolaţiei termice suplimentare, evitând poziţionarea

defectuoasă din punct de vedere al difuziei vaporilor de apă şi al stabilităţii termice;

- adoptarea unor soluţii eficiente din punct de vedere economic, evitând consumurile de materiale şi costurile excesive.

2.7 Se vor avea în vedere următoarele aspecte importante:

- Corectarea în cât mai mare măsură a punţilor termice, ţinându-se seama şi de zona de influenţă a acestora.

13

- Realizarea unei continuităţi a izolaţiei termice, atât fizic cât şi ca valoare a rezistenţei

termice (aceleaşi rezistenţe termice pentru zone cu alcătuiri diferite).

- Realizarea unor coeficienţi liniari de transfer termic - Ψ - cât mai reduşi, la nodurile care reprezintă punţi termice geometrice: colţuri ieşinde, intersecţia pereţilor exteriori cu terasa, soclul, conturul tâmplăriei exterioare, etc.

- Poziţionarea izolaţiei termice suplimentare de preferinţă spre exteriorul elementelor

de construcţie. În cazurile în care poziţionarea spre interior a stratului termoizolant este temeinic justificată, se va analiza cu deosebită atenţie comportarea la difuzia vaporilor de apă, în vederea limitării condensului interior în sezonul de iarnă şi asigurării evaporării acestuia în sezonul cald. Se vor prevedea în mod adecvat, bariere contra vaporilor.

- Asigurarea unei stabilităţi termice corespunzătoare, atât pentru condiţiile de iarnă,

cât şi pentru cele de vară. În cazul elementelor de construcţie uşoare, prin suplimentarea corespunzătoare a izolaţiei termice se va urmări realizarea unor soluţii de elemente de construcţie cu rezistenţe termice sporite.

- Prevederea unor tencuieli adecvate la interior şi la exterior care să asigure

impermeabilitate la apă şi permeabilitate la vaporii de apă. 2.8 La modernizarea termică a clădirilor de locuit existente, se recomandă realizarea unor

valori ale rezistenţele termice corectate ale elementelor de construcţia care alcătuiesc anvelopa, egale sau mai mari decât cele prevăzute pentru clădirilă noi care se proiectează conform reglementărilor tehnice în vigoare.

Alegerea soluţiei de termoizolare suplimentară a unui element de construcţie care face parte din anvelopa unei clădiri de locuit, se va face respectând metodele de analiză şi de calcul stabilite în reglementările tehnice în vigoare, respectând si prevederile din Ghid privind optimizarea nivelului de protecţie termică la clădirile de locuit, indicativ GP 058 [18].

Alegerea soluţiilor de reabilitare se va face de comun acord şi în colaborare cu proprietarii

clădirilor, având în vedere alcătuirea şi starea elementelor de construcţie existente, determinate conform reglementărilor tehnice în vigoare, cu ocazia întocmirii analizei termice şi energetice a clădirii existente, precum şi criteriile prioritare specifice fiecărei situaţii în parte.

2.9 Principalele criterii, exigenţe şi niveluri de performanţă din punct de vedere termo-higro-

energetic, care trebuie avute în vedere la alegerea soluţiilor de îmbunătăţire a protecţiei termice, cu ocazia elaborării proiectelor de modernizare a clădirilor de locuit, sunt, în principal, următoarele: ─ asigurarea unui confort termic superior în sezonul rece, inclusiv în ceea ce priveşte

indicii PMV şi PPD, conform [26]; ─ îmbunătăţirea microclimatului interior în sezonul cald, în principal prin mărirea

stabilităţii termice, dar şi prin luarea unor măsuri de reducere a efectelor însoririi excesive;

─ reducerea, în cât mai mare măsură, a necesarului anual de energie pentru încălzirea clădirilor;

─ reducerea emisiei de substanţe poluante şi în primul rând a emisiei de CO2, prin micşorarea consumului de combustibili şi deci de energie primară (criteriul ecologic);

14

─ micşorarea substanţială a cheltuielilor de exploatare pentru încălzirea locuinţelor şi recuperarea cât mai rapidă a cheltuielilor efectuate pentru modernizare.

2.10 La întocmirea proiectelor de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor de locuit

existente este recomandabil să se folosească, în cât mai mare măsură, facilităţile oferite în acestă privinţă de: ─ materialele termoizolante noi, cu performanţe superioare; ─ soluţiile şi tehnologiile noi de aplicare, fixare şi protejare a straturilor termoizolante

suplimentare, cu un grad ridicat de calitate, siguranţă, comportare în exploatare şi durabilitate.

Utilizarea materialelor şi procedeelor noi se va face însă cu deosebită atenţie şi responsabilitate, în condiţii de atestare, omologare, certificare, asistenţă tehnică şi control, corespunzătoare.

2.11 Problemele tehnice şi tehnologice care apar la proiectarea lucrărilor de reabilitare termo-

higro-energetică a clădirilor de locuit existente sunt deosebit de complexe iar rezolvarea lor corectă presupune cunoştiinţe temeinice de fizica construcţiilor. Ca urmare, elaborarea proiectelor de reabilitare şi în special alegerea soluţiilor de principiu şi definitivarea detaliilor se va face de către, sau cu asistenţa tehnică, a unor specialişti cu cunoştinţe temeinice şi cu experienţă în domeniul proiectării constructive şi termotehnice.

Se atrage atenţia asupra consecinţelor, uneori foarte grave, ale adoptării unor soluţii şi

detalii necorespunzătoare, fapt care, în unele situaţii, poate determina dezavantaje majore în exploatare, generând uneori defecte mai mari chiar decât cele existente în situaţia iniţială, necorectată.

2.11 Elaborarea proiectelor de reabilitare şi modernizare termică trebuie obligatoriu să aibe la

bază o expertiză tehnică întocmită de un specialist (expert) atestat, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi pe baza actelor normative din acest domeniu. La elaborarea proiectului de reabilitare, proiectantul poate avea în vedere fie varianta realizării lucrărilor într-o unică etapă, fie în etape succesive, în funcţie de posibilităţile financiare ale proprietarilor. Această ultimă abordare este posibilă deoarece reabilitarea diferitelor elemente de construcţie perimetrale poate fi tratată independent. Cu toate acestea, ca urmare a conexiunilor existente totuşi între toate elementele de construcţie componente ale anvelopei, precum şi având în vedere criteriul costului total al investiţiei, se recomandă varianta execuţiei într-o unică etapă a tuturor lucrărilor de modernizare.

2.12 Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică au numeroase conexiuni şi condiţionări

reciproce cu structura de rezistenţă a clădirii, care trebuie analizate cu deosebită atenţie. Se menţionează astfel:

─ Greutatea suplimentară rezultată din lucrările de reabilitare trebuie să nu conducă la

depăşirea capacităţii de rezistenţă a elementelor de construcţie structurale, atât la acţiunea încărcărilor gravitaţionale, cât şi la acţiunea seismică.

─ Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică trebuie să fie executate în strictă

corelare cu lucrările de consolidare structurală, antiseismică.

15

─ Prevederea straturilor termoizolante suplimentare la faţa exterioară a anvelopei, creează condiţii favorabile în ceea ce priveşte comportarea structurii la efectul variaţiei de temperatură.

─ Prevederea unor straturi termoizolante suplimentare pe ambele feţe ale elementelor de construcţie (structurale şi nestructurale) împiedică vizualizarea unor eventuale defecte care pot să apară în timp sub acţiunea seismică, a tasărilor inegale sau a altor acţiuni sau accidente.

2.13 La alegerea materialelor termoizolante se vor avea în vedere, în principal, următoarele

criterii: ─ caracteristicile termotehnice, mecanice, de rigiditate, de rezistenţă la foc, comportarea

la umiditate, ş.a; ─ caracteristicile cerute de poziţia materialului termoizolant în construcţie şi de

solicitările la care este supus; ─ criteriul economic, de optimizare (conform [18]); ─ caracteristici privind manipularea şi punerea în operă.

2.14 Grosimile straturilor termoizolante nu sunt precizate în figurile conţinute în prezenta

reglementare tehnică, ele urmând a fi stabilite în funcţie de condiţiile specifice concrete, pe baza unor calcule termotehnice şi de optimizare termo-energetică.

2.15 O atenţie deosebită trebuie acordată respectării riguroase a tuturor prevederilor din actele

normative în vigoare referitoare la rezistenţa la foc a tuturor materialelor prevăzute în proiectele de modernizare, dar în primul rând, a materialelor termoizolante, conform [23].

Se menţionează, de exemplu, că polistirenul expandat, care este unul din materialele termoizolante cele mai eficiente, este produs în mai multe sortimente, dintre care unele se caracterizează printr-o comportare necorespunzătoare la acţiunea focului: temperatura de topire scăzută, degajări de gaze toxice la temperaturi ridicate, ş.a. Ca urmare, utilizarea acestor sortimente impune anumite restricţii şi condiţionări, referitoare în special la amplasare (la exteriorul sau la interiorul clădirii) şi la alcătuirea şi grosimea stratului de protecţie.

2.16 La întocmirea proiectului de reabilitare şi modernizare termică, o atenţie specială trebuie

acordată realizării unei protecţii corespunzătoare la acţiunea apei, sub diverse forme, astfel: ─ izolarea hidrofugă propriu-zisă, prin prevederea unor straturi hidroizolante, conform

[24]; ─ etanşarea hidrofugă pe conturul tâmplăriei exterioare; ─ folosirea unor straturi de protecţie a straturilor termoizolante din materiale hidrofobe,

etanşe şi fără risc de fisurare; ─ evitarea umezirii excesive a straturilor termoizolante, printr-o corectă rezolvare a

problemei difuziei vaporilor de apă prin elementele de construcţie, conform [16]; ─ uscarea elementelor de construcţie existente umede, ca o condiţie prealabilă prevederii

unor straturi termoizolante suplimentare; ─ asanarea subsolurilor, repararea conductelor de instalaţii termice şi sanitare din

subsoluri, etc.

16

3. SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE 3.1. Soluţii pentru pereţi exteriori (E) 3.1.1 Îmbunătăţirea protecţiei termice a pereţilor exteriori - structurali şi nestructurali - se face

prin montarea unui strat termoizolant suplimentar pe pereţii existenţi, pentru toate soluţiile de alcătuire a acestora, cu excepţia pereţilor cortină şi a pereţilor având o structură ventilată. Amplasarea straturilor termoizolante suplimentare se face, de regulă, pe suprafaţa exterioară a pereţilor existenţi, dar, în unele situaţii poate fi avută în vedere şi amplasarea pe suprafaţa interioară.

3.1.2 Izolarea termică la exterior prezintă următoarele avantaje:

─ realizează în condiţii optime corectarea majorităţii punţilor termice; ─ conduce la o alcătuire favorabilă sub aspectul difuziei la vaporii de apă şi al

stabilităţii termice; ─ protejează elementele de construcţie structurale precum şi structura în ansamblu, de

efectele variaţiei de temperatură; ─ nu conduce la micşorarea ariilor locuibile şi utile; ─ permite realizarea, prin aceeaşi operaţie, a renovării faţadelor; ─ nu necesită modificarea poziţiei corpurilor de încălzire şi a conductelor instalaţiei

de încălzire; ─ permite locuirea apartamentelor în timpul executării lucrărilor de reabilitare şi

modernizare; ─ nu afectează pardoselile, tencuielile, zugrăvelile şi vopsitoriile interioare existente;

Amplasarea stratului termoizolant suplimentar pe faţa exterioară a pereţilor exteriori

existenţi prezintă însă şi unele dezavantaje, astfel: ─ execuţia lucrărilor este mai pretenţioasă decât în cazul amplasării stratului

termoizolant la interior, necesită un personal mai calificat şi un control mai riguros; ─ conduce, de regulă, la modificarea aspectului exterior al faţadei; de aceea, soluţia

nu poate fi aplicată la clădirile ale căror faţade prezintă diferite profile, decroşuri, rezaliduri şi ancadramente, care se doresc a fi păstrate;

─ noul parament al clădirii este - de regulă - mai sensibil la acţiuni mecanice, în special la şocuri, etc.

3.1.3 Izolarea termică la interior prezintă următoarele avantaje:

─ necesită cheltuieli mai reduse, deci o valoare mai mică a investiţiei, ceea ce conduce, în unele cazuri, la o durată de recuperare mai mică;

─ necesită o execuţie mai puţin pretenţioasă; ─ nu afectează aspectul arhitectural existent al clădirilor, considerent important la

clădirile cu valoare istorică sau arhitecturală; ─ permite reabilitarea termotehnică, independentă, a pereţilor exteriori aferenţi unui

număr limitat de apartamente din cadrul clădirilor.

Principalele dezavantaje ale acestei soluţii sunt aspectele menţionate mai sus, la pct.3.1.2., ca avantaje ale soluţiilor cu stratul termoizolant dispus la exterior şi, în primul rând, comportarea termotehnică defavorabilă. Se poate menţiona, de asemenea, dificultatea de rezolvare constructivă în unele puncte particulare, de exemplu la racordarea cu tâmplăria exterioară.

3.1.4 Având în vedere avantajele şi dezavantajele celor două soluţii de principiu, menţionate mai

sus la pct. 3.1.2 şi 3.1.3, rezultă concluzia că principala soluţie care trebuie avută în vedere

17

la reabilitarea termică a pereţilor exteriori existenţi este soluţia amplasării stratului termoizolant suplimentar la exterior. Soluţia amplasării stratului termoizolant suplimentar la interior este o soluţie posibilă, dar domeniul ei de aplicare rămâne restrâns - de exemplu la clădiriile cu faţade deosebite din punct de vedere arhitectural, de regulă clădiri unicat. Soluţia izolării la interior poate fi, de asemenea, avută în vedere la clădirile de locuit individuale cu parter sau parter şi etaj, în combinaţie cu amplasarea straturilor termoizolante suplimentare orizontale sub planşeul de pod sau de terasă şi respectiv peste placa pe sol sau la partea superioară a planşeului peste subsol, situaţie în care se realizează o bună continuitate a termoizolaţiei şi o corectare corespunzătoare a majorităţii punţilor termice. În fig. E0 se dau soluţii de principiu cu stratul termoizolant suplimentar dispus la exterior (E0.1, E0.2) şi cu stratul termoizolant nou dispus la interior (E0.3).

3.1.5 În fig. E0 se prezintă soluţii de principiu pentru alcătuirea în câmp curent a pereţilor

exteriori reabilitaţi din punct de vedere termic. Alcătuirea finală a pereţilor exteriori reabilitaţi, cu stratul termoizolant dispus la exterior poate fi:

─ cu structura compactă (fig. E0.1), incluzând eventual un strat de aer neventilat ─ cu structura ventilată (fig. E0.2).

Alcătuirea finală a pereţilor exteriori reabilitaţi, cu stratul termoizolant dispus la interior, este cu structura compactă:

─ fără straturi de aer neventilat ; ─ cu un strat de aer neventilat (fig. E0.3).

În schemele de principiu din fig. E0:

─ alcătuirea peretelui exterior iniţial este cu structură compactă şi fără straturi de aer neventilat;

─ în grosimea desenată a pereţilor exteriori existenţi sunt incluse şi straturile de tencuială interioară şi exterioară, presupuse a fi în stare corespunzătoare; dacă suprafaţa suport a stratului termoizolant nou nu este în stare corespunzătoare (rezistenţă scăzută, fisuri, dislocări ş.a), se va prevedea fie repararea, fie înlăturarea lui;

─ nu s-a figurat stratul de lipire pe suprafeţele suport ale straturilor termoizolante, care se execută, de regulă, din mortar adeziv, cu lianţi organici (răşini).

3.1.6 La termoizolarea prin exterior în sistemul compact ETICS (External Thermal

Insulation Composite Systems – Sisteme compozite pentru termoizolarea pereţilor exteriori) elementele componente sunt: adeziv, material termoizolant, dibluri, masa de şpaclu pentru armare, plasa din fibră de sticlă, accesorii (profile de colţ, profile de soclu, profile pentru rosturi etc.), tencuială decorativă (acrilică, siliconică, silicatică).

Punerea în operă corectă a sistemului compozit de izolare termică la exterior (ETICS) se

face conform standardelor europene în vigoare şi Ghidului de Agrementare european pentru ETICS – ETAG 004. Este deosebit de important sa se utilizeze exclusiv componentele unui singur sistem, pentru a avea garanţia că acestea sunt compatibile.

18

Stratul termoizolant se realizează, de regulă, din:

- plăci rigide din polistiren expandat (EPS) ignifugat cu rezistenţa la compresiune de minimum 80 - 100 kPa, cu rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe mai mare decât 100 kPa. (SR EN 13163)

- plăci de faţadă din vată minerală (MW) cu rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe

feţe mai mare decât 100 kPa. (SR EN 13164)

- polistiren extrudat (XPS) cu rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe mai mare decât 100 kPa, rezistenţa la compresiune mai mare de 100 kPa, care poate fi utilizat numai pe zona de soclu şi pe zona de contact cu pământul.

În concordanţă cu prevederile din [23]: Tratamentele termice sau fonice montate pe pereţi, la exterior, vor fi executate din produse din clasa de reacţie la foc A1, A2-s1,d0. La clădirile cu mai mult de 20 m înălţime totală (până la coamă) măsurată faţă de terenul carosabil adiacent accesibil autospecialelor de intervenţie ale pompierilor, sau care au mai mult de 5 niveluri supraterane, termoizolaţiile combustibile trebuie să fie din clasa de reacţie la foc cel mult B, respectiv cel mult s2, d0. Pentru termoizolaţiile combustibile cu grosimea mai mare de 10 cm, montate pe pereţi exteriori şi protejate cu tencuieli multistrat, se vor prevedea deasupra golurilor (ferestre, uşi), termoizolaţii cu clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1, d0 pe o înălţime de minim 20 cm şi care să depăşească golurile cu minim 30 cm de o parte şi de alta. Se admite, în variantă, înlocuirea acestora cu o fâşie continuă (brâu) în dreptul planşeelor de termoizolaţie cu clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1, d0. Pentru clădiri cu mai puţin de 5 niveluri supraterane şi maximum 20 m înălţime totală (până la coamă), clasa de reacţie la foc a sistemelor compozite pentru izolarea termică exterioară trebuie să fie cel mult C, respectiv cel mult s2, d0 .

Stratul suport trebuie verificat şi eventual reparat, inclusiv în ceea ce priveşte planeitatea,

având în vedere că în această soluţie abaterile de la planeitate nu pot fi corectate prin sporirea grosimii stratului de protecţie. Verificările uzuale ale suportului, făcute în zone diferite pe toată suprafaţa prin sodaj, înainte de aplicarea sistemului de termoizolaţie, sunt testul de curăţenie, testul de zgâriere, testul de umezire, testul de smulgere. Pregătirea suportului se face diferenţiat, în funcţie de starea şi natura acestuia prin periere, reşchetare, spălare etc. Nivelarea cu mortar adecvat într-un strat se face pentru respectarea valorilor limită pentru abaterile de planeitate ale stratului suport şi stratului final. La clădirile existente, înainte de aplicarea plăcilor termoizolante trebuie, obligatoriu, făcută verificarea eliminării umidităţii ascensionale.

Fixarea stratului termoizolant se poate face fie prin lipire cu un mortar uscat predozat

aditivat, fie mecanic, cu dibluri speciale, fie cu ambele procedee. Adezivul trebuie aplicat pe conturul plăcii într-un strat de aproximativ 5 cm şi în mijlocul plăcii, trei puncte cu dimensiunea cel puţin cât o palmă - în cazurile în care trebuie corectată planeitatea suprafeţei suport - iar dacă nu este cazul, se poate utiliza metoda lipirii pe întreaga suprafaţă a plăcii, utilizând pentru aplicarea adezivului un fier de glet din inox cu dinţi.

Diblurile trebuie să aibă diametrul minim 8 mm iar diametrul rozetei trebuie să măsoare cel puţin 60 mm; în cazul plăcilor din vată minerală trebuie să se folosească o rozetă suplimentară de minimum 140 mm. Forţa caracteristică de smulgere din substrat trebuie să fie de cel puţin 0,8 kN/diblu. Pentru fiecare situaţie, se precizează prin proiect tipul diblului şi lungimea minimă de ancorare. Montajul diblurilor se face fie cu rozeta la acelaşi nivel cu suprafaţa termoizolaţiei, fie îngropat cu acoperirea rozetei cu o rondela termoizolantă identică. Găurirea pentru diblu se poate face numai după întărirea adezivului, utilizând un burghiu special ajustat la diametrul diblului, pe o adâncime egală

19

cu lungimea diblului plus 10...25 mm. În cazul cărămizilor cu goluri verticale şi blocurilor din BCA trebuie folosit echipament de foraj rotativ nu prin percuţie. În câmp curent, pentru clădiri până la înălţimea de 50 m trebuie să fie prevăzute minimum 6 dibluri/m2 iar pentru înălţimi mai mari se efectuează probe statice pentru determinarea numărului de dibluri. În zonele marginale diblurile se îndesesc în funcţie de valoare de bază a vitezei vântului.

Stratul de protecţie a termoizolaţiei se execută sub formă de tencuială subţire din mortar predozat aditivat, în grosime de 5...10 mm, şi se armează cu o ţesătură deasă din fibre de sticlă. În grund/masa de şpaclu (cu grosime minimă de 3 mm), realizată dintr-un mortar predozat aditivat, care se aplică pe plăcile termoizolante după un timp de min. 24 ore de la lipire, se înglobează unul sau, în zonele cu solicitări mecanice ridicate, două straturi, de plasă deasă din fibră de sticlă impregnată cu polimeri rezistenţi la substanţe alcaline, cu dimensiunea ochiurilor de minimum 3x3 mm şi greutatea mai mare de 140 g/m2. Fâşiile de plasă trebuie să se suprapună pe min. 10 cm. Acoperirea plasei de armare cu masă de şpaclu, ud pe ud, trebuie să fie, în cazul plăcilor din polistiren, de min 1 mm şi max. 2 mm, iar în cazul plăcilor din vată minerală de min 3 mm. La colţurile ferestrelor se aplică, la 45 grade, benzi suplimentare de plasă de armare cu dimensiuni de min. 20x40 cm. În cazul utilizării plăcilor din vată minerală, înainte de începerea aplicării stratului de armare, se aplică un strat de nivelare.

După minimum 2 zile de la aplicarea sratului de armare, se aplică, începând de la partea

superioară, stratul final de finisaj alcătuit dintr-o tencuială decorativă (acrilică, siliconică, silicatică) care are în compoziţie o serie de lianţi şi o grosime minimă de 1,5 mm. Acesta asigură protecţia sistemului împotriva intemperiilor şi solicitărilor mecanice, având şi rol decorativ. Culorile tencuielii decorative nu trebuie să fie prea închise, valoarea coeficientului de reflexie nu trebuie sa fie mai mică de 25.

Din considerente de securitate la incendiu, se recomandă ca la clădirile cu peste 3 niveluri

la care termoizolaţia este alcătuită din plăci de polistiren expandat, să se aplică în dreptul termoizolaţiei, la partea superioară a golurilor de ferestre şi uşi exterioare, benzi din vată minerală cu lăţimea de cel puţin 20 cm, care depăşesc marginile ferestrei cu cel puţin 30 cm în fiecare parte.

La clădirile cu regim de înălţime care depăşeşte P+4E se va utiliza ca material termoizolant vata minerală.

Execuţia trebuie făcută în condiţii speciale de calitate şi control, de către firme specializate, care deţin de altfel şi patentele aferente, referitoare în primul rând la compoziţia mortarului, precum şi la tehnologia de execuţie.

În fig. E1.1...E1.13 se prezintă câteva detalii de racordare şi de îmbinare, caracteristice soluţiei cu stratul de protecţie realizat din tencuială subţire. Astfel, în zonele de racordare a suprafeţelor ortogonale, la colţuri şi decroşuri, se prevede dublarea ţesăturilor din fibre de sticlă sau/şi folosirea unor profile subţiri din aluminiu sau din PVC.

Soluţia prezintă avantajul unei greutăţi reduse şi a unei comportări bune la difuzia vaporilor de apă şi faţă de pericolul de fisurare. Pe lângă avantajele menţionate mai sus, soluţia prezintă şi unele dezavantaje, astfel: ─ o rezistenţă mecanică mai redusă, în special la acţiuni dinamice, ceea ce presupune

luarea unor măsuri speciale de consolidare, prin armare dublă, în zonele mai expuse, de exemplu pe o înălţime de cca 2,00 m de la cota trotuarului;

─ un cost relativ mare; ─ o durată de viaţă garantată, de regulă, la cel mult 20 ani; ─ limitarea gamei de finisaje posibil de aplicat.

20

3.1.7 În scopul reducerii substanţiale a efectului negativ al punţilor termice, aplicarea soluţiei de

la pct. 3.1.6. trebuie să se facă astfel încât să se asigure în cât mai mare măsură, continuitatea stratului termoizolant, inclusiv şi în special, la racordarea cu soclurile, cu aticele şi cornişele de la terase, cu streaşinile acoperişurilor cu pod, precum şi în zona balcoanelor şi logiilor. În acelaşi scop, este necesar ca pe conturul tâmplăriei exterioare să se realizeze o căptuşire termoizolantă a glafurilor exterioare, inclusiv a solbancurilor, conform detaliilor din fig. E1.2 (d1, d2, d3.) şi E1.7 m. Referitor la plăcile de balcon (fig. E1.8...E1.11), se menţionează că, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere constructiv, se recomandă ca şi acestea să fie prevăzute cu straturi termoizolante pe ambele feţe (fig. E1.8, E1.9), în mod similar cu soluţia aplicată la detaliul de la plăcile de logii, din fig. E1.12, E1.13.

3.1.8 În fig. E2.1...E2.13 se prezintă alcătuirea şi detalii de principiu pentru soluţia de

îmbunătăţire a protecţiei termice a pereţilor exteriori pe baza unei structuri ventilate. Deşi prezintă avantaje din punctul de vedere al comportării termotehnice, soluţia are un domeniu mai restrâns de aplicare decât cea prezentată anterior, datorită în primul rând costului iniţial mai ridicat. Durata de viaţă a acestui sistem este însă considerabil mai mare şi soluţia devine fezabilă la o analiză pe întreag ciclul de viaţă al clădirii. În această soluţie, între stratul termoizolant şi stratul de protecţie se realizează un strat de aer ventilat, având o grosime de cel puţin 4 cm, care are rolul de a elimina vaporii de apă. Stratul termoizolant, realizat numai din produse incombustibile (Euroclasa A1, s1, d0) sau greu combustibile (Euroclasa A2, s1, d0), se montează între elementele unui caroiaj (montanţi şi traverse) alcătuit din şipci de lemn sau din profile metalice inoxidabile, ancorate mecanic cu piese din oţel inoxidabil, în pereţii exteriori existenţi. Stratul de protecţie şi finisaj poate fi realizat din piese independente de forma unor plăci subţiri aşezate în caplama sau prevăzute cu falţuri, alcatuite din beton armat cu fibre de sticlă, din foi (plane, ondulate sau cutate) realizate din tablă inoxidabilă, aluminiu, plăci stratificate HPL, elemente ceramice sau mase plastice rezistente la acţiunea radiaţiilor ultraviolete, ş.a. Stratul de protecţie este menţinut în poziţie şi fixat de stratul suport sau de caroiaj, prin intermediul unor piese metalice speciale, inoxidabile. Pentru asigurarea unei bune circulaţii a aerului în spaţiul dintre stratul termoizolant şi stratul de protecţie, trebuie să se realizeze în mod corespunzător – ca număr, dimensiuni şi poziţii – orificiile şi fantele de acces (la nivelul soclului) şi de evacuare a aerului (la nivelul aticului, cornişei sau streaşinii). Este de asemenea necesar să se ia măsuri de deviere a circulaţiei aerului la partea inferioară a golurilor de ferestre, precum şi în zona plăcilor de balcon. Stratul termoizolant se protejează pe suprafaţa adiacentă stratului de aer, cu un strat de protecţie antivânt, permeabil la vaporii de apă, eventual caşerat în procesul de confecţionare a plăcilor termoizolante. Dacă din calcule reyultă necesar, pe faţa caldă a termoizolaţiei se prevede o barieră contra vaporilor de apă.

3.1.9 Soluţia de izolare suplimentară a pereţilor prin interior poate fi adoptată în anumite

situaţii, bine justificate, cum ar fi: - faţade cu finisaje deosebite (placaje din piatră naturală sau de altă natură) a căror

aspect trebuie conservat;

21

- faţade incompatibile cu sistemele de izolare prin exterior datorită unor probleme de ordin tehnologic sau a favorizării apariţiei condensului;

- la clădiri care nu necesită o majorare substanţială a protecţiei termice, datorită unui nivel de protecţie iniţial relativ ridicat şi o izolare prin exterior ar conduce la o creştere nejustificată a costurilor;

- situaţii în care, din anumite considerente, reabilitarea nu se poate face la nivelul întregii clădiri.

La executarea termoizolaţiei suplimentare prin interior, pentru o mai bună tratare a punţilor termice şi pentru evitarea migrării umezelii pe suprafeţele adiacente (în cazul în care apar fenomene pasagere de condens în structură) izolaţia termică se prelungeşte pe suprafeţele adiacente (tavane şi pereţi interiori) cu cca 30 cm. Grosimea termoizolaţiei pe zona de prelungire poate fi constantă sau variabilă. Propunerea unei soluţii de dispunere a termoizolaţiei prin interior implică efectuarea unei verficări a riscului de apariţie a condensului interstiţial în conformitate cu normele europene adaptate pentru România.

În fig E3.1 este prezentată un exemplu de dispunere a stratului de izolare suplimentară prin interior, realizată dintr-un material izolant eficient, protejat cu tencuială uscată din gips carton.

3.2. Soluţii pentru planşee de terasă (T)

3.2.1 La planşeul peste ultimul nivel, sub terasă, soluţia de reabilitare şi modernizare termică se alege – printre altele – în funcţie de starea straturilor termoizolante existente, care trebuie obligatoriu verificate “in situ”.

În funcţie de starea straturilor existente (gradul de deteriorare), se poate alege una din

următoarele soluţii de principiu:

- Îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţa superioară a planşeului de beton armat şi refacerea lor completă. (fig. T0.1).

• Soluţia se recomandă atunci când starea tuturor straturilor, inclusiv a materialului din care se realizează pantele, nu este corespunzătoare (umpluturi termoizolante cu conţinut mare de apă care nu poate fi îndepărtată prin uscare, praf hidrofob, ş.a.).

• Soluţia se aplică, de asemenea, în situaţia în care, cu ocazia reabilitării terasei, se doreşte schimbarea sistemului de pante sau în situaţia în care grosimea şi/sau greutatea stratului care crează pantele constituie un impediment în adoptarea unor soluţii corespunzătoare de reabilitare.

După îndepărtarea tuturor straturilor poate fi adoptată soluţia de terasă compactă, terasă ventilată sau terasă grădină.

- Îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţa superioară a betonului de pantă şi refacerea acestora în condiţiile înlocuirii stratului termoizolant existent cu un nou strat termoizolant, de calitate şi grosime corespunzătoare noilor cerinţe. Soluţia se recomandă când starea stratului termoizolant nu este corespunzătoare (termoizolaţie puternic umezită, executată din materiale tasabile, ş.a.) sau când grosimea, greutatea şi/sau lipsa de eficienţă a materialului termoizolant existent constituie un impediment în adoptarea unor soluţii corespunzătoare (Fig. T0.2a, T0.2.b)

22

- Îndepărtarea straturilor existente până la hidroizolaţia existentă, în condiţiile menţinerii ei cu funcţie de barieră contra vaporilor şi a menţinerii stratului termoizolant existent; montarea unui strat termoizolant suplimentar, de calitate şi grosime corespunzătoare, precum şi a tuturor celorlalte straturi, inclusiv a straturilor hidroizolante; soluţia se recomandă când starea termoizolaţiei existente este bună, dar hidroizolaţia este deteriorată şi se impune refacerea ei; (fig. T0.4a, T0.4.b şi T0.4c). Dacă stratul termoizolant existent este dispus într-o alcătuire ventilată, este necesar a se analiza oportunitatea păstrării dispozitivelor care asigură accesul şi evacuarea aerului. (fig. T0.3a, T0.3b) În unele situaţii, de exemplu dacă menţinerea stratului hidroizolant existent nu este convenabilă sub aspectul comportării la difuzia vaporilor de apă, acest strat poate fi îndepărtat.

- Realizarea unei terase “ranversate”, prin menţinerea tuturor straturilor existente,

inclusiv a straturilor hidroizolante; soluţia presupune îndepărtarea doar a straturilor de protecţie a hidroizolaţiei, executarea unor eventuale reparaţii locale ale hidroizolaţiei cu dispunerea eventuală a unui strat hidroizolant suplimentar şi montarea unui strat termoizolant din polistiren extrudat protejat corespunzător, peste hidroizolaţie; soluţia se recomandă când starea tuturor straturilor, inclusiv a stratului hidroizolant este corespunzătoare. (fig. T0.4a, T0.4b, T0.4c)

- Realizarea unui acoperiş verde (terasă gradină) în sistem extensiv, care presupune un strat foarte subţire de sol pe care cresc plante extrem de tolerante ce nu implică o ingrijire specială sau nu necesită aproape deloc îngrijire. Soluţia presupune îndepartarea doar a straturilor de protecţie a hidroizolaţiei, menţinerea hidroizolaţiei cu efectuarea unor remedieri locale, dacă sunt necesare, dispunerea unui strat de protecţie termică suplimentară din polistiren extrudat şi a straturilor care intră în alcătuirea terasei grădină. (fig. T0.5a, T0.5b, T0.5c)

La alegerea soluţiei de reabilitare a teraselor se va avea obligatoriu în vedere şi necesitatea încadrării în capacitatea de rezistenţă a planşeului existent.

3.2.2 Mărirea gradului de protecţie termică a planşeului de terasă, prin amplasarea unui strat termoizolant la nivelul ultimului tavan încălzit, nu se recomandă din considerente de comportare higrotermică defavorabilă (difuzia vaporilor de apă, ş.a.). Această soluţie ar putea fi luată în consideraţie însă în cazuri excepţionale, de exemplu în situaţia în care ea se cuplează cu soluţia de îmbunătăţire a pereţilor exteriori la faţa interioară, obţinându-se, prin continuitatea stratului termoizolant, o reducere substanţială a efectelor negative ale punţilor termice din această zonă. În cazul adoptării acestei soluţii este necesară o verificare atentă la difuzia vaporilor de apă şi este obligatorie prevederea unei bariere contra vaporilor pe faţa dinspre interior a stratului termoizolant.

3.2.3 În ceea ce priveşte alcătuirea teraselor modernizate, acestea se vor realiza de regulă cu o

structură compactă. În anumite condiţii şi anume în situaţia în care straturile existente care se păstrează au umiditate ridicată sau atunci când stratul termoizolant este sensibil la umezire (ex: vată minerală), se pot folosi şi terase cu structura ventilată (fig. T0.1.2, fig. T0.3a şi T0.3b). În această alcătuire, stratul termoizolant nou se realizează din 2 straturi, primul strat având grosimea de 4…6 cm realizat din plăci rigide (de regulă polistiren expandat) dispuse astfel în plan (distanţat) încât să formeze canale de ventilare pe ambele direcţii, care trebuie puse în comunicare cu exteriorul. Canalele de ventilare se recomandă a avea o lăţime de 4…6 cm şi vor fi dispuse la 50…70 cm unul de altul. Legătura canalelor de ventilare cu

23

exteriorul se realizează prin orificii de ventilare dispuse pe conturul terasei, precum şi prin tuburi deflectoare amplasate în zonele de câmp ale terasei. Suprafaţa aferentă a unui tub deflector este de 80…120 m2. Detaliile de alcătuire a acestei soluţii sunt date în normativul C107/0 [15].

3.2.4 Având în vedere că în soluţia de terasă ranversată stratul termoizolant este supus acţiunii

umidităţii, este necesar ca la această soluţie să se folosească în exclusivitate plăci din polistiren extrudat. Se pot folosi atât plăci cu conturul drept, montate joantiv, cât şi plăci prevăzute cu falţuri. Între stratul de termoizolaţie şi stratul de protecţie se va dispune un strat de separaţie geotextil (având o greutate de cca 140 g/m2), permeabil la difuzia vaporilor de apă, dar fără a reţine apa. Acest strat are şi rolul de a solidariza între ele plăcile. La avantajele terasei ranversate, enumerate mai sus, se adaugă avantajele specifice polistirenului extrudat:

� lipsa capilarităţii; � rezistenţa ridicată la umiditate şi la ciclurile de îngheţ-dezgheţ; � absorbţia neglijabilă de apă; � rezistenţa mecanică excelentă.

La acest tip de terasă se poate folosi, de asemenea, ca material termoizolant, spuma rigidă de poliuretan cu proprietăţi hidrofobe. Pentru a preveni eventuale dezagremente în exploatarea teraselor “ranversate”, la elaborarea detaliilor de execuţie se vor lua următoarele măsuri:

� masa stratului de protecţie-lestare trebuie să fie suficient de mare pentru a face faţă sucţiunii din vânt şi tendinţei de plutire a stratului termoizolant;

� sub stratul termoizolant este indicat să se prevadă un strat drenant de grosime redusă, cu pante spre punctele de scurgere.

La întocmirea calculelor termotehnice se va avea în vedere starea de umezire de lungă durată a materialului termoizolant, prin majorarea corespunzătoare a conductivităţii termice de calcul. Avantajele soluţiei de terasă ranversată în comparaţie cu soluţia clasică sunt:

- nu mai este necesară prevederea unui nou strat hidroizolant ci numai eventuala suplimentare a hidroizolaţiei existente;

- se realizează o bună protecţie mecanică şi la acţiunea calorică a razelor solare, a stratului hidroizolant;

- hidrizolaţia este protejată de variaţia termică şi de acţiunea radiaţiilor ultraviolete, durata de viaţă fiind astfel mărită;

- se obţine o bună comportare la difuzia vaporilor de apă.

3.2.5 Soluţia de terasă grădină, inclusă în categoria mai largă a acoperişurilor verzi sau “eco”, prezintă următoarele avantaje faţă de terasa clasică:

���� datorită masivităţii termice sporite contribuie semnificativ la imbunătăţirea confortului pe timp de vară şi a regimului termic in anotimpul cald, în spaţiile situate la ultimul nivel;

���� se realizează o bună protecţie la acţiunea variaţiilor de temperatură şi a radiaţiilor ultraviolete pentru straturile de hidroizolaţie, asigurând creşterea duratei de viaţă a acestora. In acelaşi timp, vegetaţia şi stratul de sol, asigură şi o buna protecţie mecanică;

24

���� se obţine o creştere a gradului de protecţie la incendii.

Soluţia de terasă grădină este recomandabilă şi pentru efectele benefice asupra mediului, care se manifestă în principal în:

���� o mai bună gestionare a apelor pluviale prin preluarea unei părţi importante din debitul care revine exclusiv reţelei de canalizare;

���� reducerea nivelului de zgomot urban prin valorificarea capacităţii de absorbţie a energiei acustice a stratului vegetal şi îmbunătăţirea confortului acustic în spaţiile de la ultimul nivel;

���� îmbunătăţirea calităţii aerului prin reţinerea particulelor în suspensie, reducerea emisiilor de CO2 şi O3 şi în general a gazelor responsabile de efectul de seră;

���� conservarea biodiversităţii în marile aglomerări urbane;

3.2.6 Terasa grădină poate fi realizată în sistem complet care poate fi intensiv, semi-intensiv şi

extensiv. Incadrarea în una din categoriile sistemului complet se face funcţie de grosimea stratului de sol vegetal, care este determinată de natura plantelor care urmează a fi cultivate.

Tipologia teraselor grădină în sistem complet este prezentată în tabelul 1.

Tabelul 1 Tipologia teraselor grădină în sistem complet

Caracteristici

Extensiv

Semi-intensiv

Intensiv

Adâncimea mediului cultivabil

6… 15 cm 12…50 cm 35…150 cm

Accesibilitatea inaccesibil partial accesibil accesibil

Greutatea redusă

sub 300daN/m2

variabilă

în jur de 300 daN/m2

mare

peste 300 daN/m2

Vegetaţia mică - iarbă, flori de dimensiuni mici

medie – flori, arbusti mare - arbori

Pot fi realizate şi terase grădină în sistem modular. În sistemul modular, vegetaţia şi mediul cultivabil este plasat în “tăvi” metalice speciale cu care poate fi acoperită parţial sau total suprafaţa unei terase protejate cu dale din beton sau şapă. Stratul vegetal poate fi realizat şi sub forma de covoare precultivate continui, cu vegetaţie, care acoperă în întregime suprafaţa terasei clasice.

Componentele de bază ale terasei grădină în sistem complet - care se aplică peste termoizolaţia suplimentară şi materialele folosite sunt prezentate în tabelul 2.

25

Tabelul 2 Structura terasei grădină în sistem complet aplicabilă în reabilitare

(peste termoizolaţia suplimentară)

Componente

Funcţiuni Materiale

Termoizolaţie suplimentară Asigurarea nivelului de protecţie termică necesar şi reducerea consumurilor energetice pentru exploa-

tare.

Materiale rigide, care nu se tasează sub greutatea stratului cultivabil: -polistiren extrudat - sticlă celulară

Hidroizolaţie Protecţia hidrofugă a clădirii la partea superioară.

-membrane bituminoase -poliester armat cu fibre de sticlă -membrane neţesute din fibre poliesterice

Strat de protecţie (barieră) contra rădăcinilor

Prevenirea pe termen lung a deteriorării hidroizolaţiei datorită rădăcinilor.

-şapă de mortar

- folii metalice

-geocompozite

Strat drenant Asigură drenarea, împiedicând staţionarea îndelungată a apei în stratul cultivabil.

Materiale poroase sau granulare:

-pietriş monogranular -granule polistiren

Strat filtrant Reţine sedimentele fine antrenate de apă din stratul cultivabil şi contribuie la protecţia hidroizolaţiei impotriva rădăcinilor

-materiale neţesute, nebiodegradabile, pe bază de polipropilenă sau polietilenă; - geotextile

Mediu cultivabil Asigură dezvoltarea plantelor, dar şi rezistenţa la foc, protecţia acustică, protecţia termoizolaţiei etc.

Amestecuri anorganice (vermiculit, argilă, roci vulcanice, nisip grăunţos) cu compuşi organici pentru fertilizare

Vegetaţia Asigură protecţia biodiversităţii, lucrează ca un filtru pentru particulele din aer, ajută la gestionarea apelor din ploi torenţiale, reducând sarcina de preluare a sistemului de canalizare, reţine dioxidul de carbon şi ozonul.

Plante perene, bianuale sau anuale.

26

3.2.7 La toate tipurile de terase descrise mai sus se vor respecta următoarele:

- Se vor prevedea straturi de difuzie a vaporilor de apă în toate situaţiile în care prezenţa lor este necesară din calcul sau/şi în conformitate cu prevederile din [16]; aceste straturi se vor realiza din materiale corespunzătoare, care să asigure menţinerea nealterată în timp a tuturor caracteristicilor de alcătuire, durabilitate şi formă, necesare pentru realizarea efectivă a difuziei vaporilor de apă. Se recomandă folosirea unor folii speciale, netradiţionale, dure şi prevăzute cu reliefuri. Se atrage atenţia asupra realizării corecte a legăturii stratului de difuzie cu aerul exterior pe la atic şi /sau prin intermediul deflectoarelor.

- Deasemenea, în variantele de modernizare, la care se păstrează bariera contra vaporilor

din variantele existente, având produsul “µd”de valoare foarte mică şi la care hidroizolaţia se realizează cu soluţii moderne, cu membrane bituminoase sau polimerice având produsul “µd”de valoare foarte mare (cu comportare, sub aspectul difuziei la vaporii de apă, ca o barieră puternică aşezată într-o poziţie proastă, spre faţa exterioară a elementului de anvelopă), se recomandă dispunerea stratului de difuzie şi sub hidroizolaţie, asociată şi cu un control riguros al execuţiei acestuia, pentru a se asigura detenta vaporilor de apă şi, în felul acesta, “respiraţia“ acoperişului.

- Între stratul termoizolant nou, eficient şi şapa de protecţie a acestuia, realizată din

mortar de ciment marca M100 se va dispune un strat de protecţie tehnologică, care are funcţia de a împiedica pătrunderea apei tehnologice din mortar în stratul termoizolant. Acest strat se poate realiza de regulă dintr-o folie subţire de polietilenă liber aşezată, cu marginile suprapuse.

- Stratul de protecţie mecanică şi faţă de radiaţiile ultraviolete a hidroizolaţiei (precum

şi stratul de protecţie a termoizolaţiei în cazul teraselor ranversate), care îndeplineşte şi funcţia de lestare, se poate realiza fie dintr-un strat de pietriş ciuruit şi spălat, cu granulaţie de 7…16 mm, de cca 4…5 cm grosime, fie din dale de beton de 2…3 cm grosime, montate pe un pat de nisip mare, cu granulaţie de 3…7 mm, de minimum 3 cm grosime. Aceste straturi pot fi recuperate de la terasa existentă, recondiţionate şi refolosite, cu depozitarea temporară chiar pe terasă.

- Straturile termoizolante noi, de mare eficienţă economică, se vor realiza de regulă din

materiale termoizolante cu permeabilitate mică la vapori şi la umiditate, sub forma unor plăci rigide. La terasele ranversate se vor utiliza exclusiv plăci din polistiren extrudat. Se poate, de asemenea, folosi soluţia realizării stratului termoizolant din spumă rigidă de poliuretan, expandată “in situ”.

- Toate straturile hidroizolante care se păstrează şi au în noua alcătuire fie funcţia de

hidroizolaţie, fie cea de barieră contra vaporilor, vor fi reparate, completate şi consolidate, prevăzându-se dacă este cazul straturile suplimentare necesare (straturi de bitum, împâslitură şi/sau ţesătură din fibre de sticlă, carton şi/sau pânză bitumată).

- Şapa de protecţie a stratului termoizolant care îndeplineşte şi funcţia de suport pentru

hidroizolaţie, se va realiza din mortar de ciment M100 de cca 3 cm grosime. În funcţie de rigiditatea plăcilor termoizolante folosite, şapa va fi sau nu armată; armarea se va realiza de regulă din plase sudate STNB φ 3…4 mm cu ochiuri de 100 mm. La terasele circulabile, indiferent de rigiditatea plăcilor termoizolante, se recomandă ca şapa să fie armată.

27

- Dacă hidroizolaţia existentă se menţine, trebuie în mod obligatoriu să se verifice că toate straturile amplasate sub aceasta sunt în stare uscată.

- În cazul în care stratul termoizolant se execută din 2 sau mai multe straturi suprapuse,

acestea se vor monta cu rosturile verticale decalate.

- Straturile hidroizolante, bariera contra vaporilor şi eventualul strat de difuzie se vor realiza în conformitate cu Normativul NP 040 [24].

- Pentru a nu reduce local rezistenţa termică a terasei, se va urmări ca, prin modul de

rezolvare al detaliilor, să nu se reducă grosimea termoizolaţiei în zona scurgerilor. 3.2.8 În scopul reducerii substanţiale a efectului defavorabil al punţilor termice de pe conturul

planşeului de peste ultimul nivel, este foarte important a se lua măsuri de “îmbrăcare” cu un strat termoizolant, a aticelor, în funcţie de înălţimea lor, conform schemelor de izolare termică din fig. T1.1, T1.2, T.1.4, T1.5.

3.2.9 În situaţia în care nu se prevede ca pereţii exteriori să fie îmbunătăţiţi din punct de vedere

termic cu un strat termoizolant amplasat la exterior, pentru a elimina puntea termică importantă de la racordarea dintre planşeul de terasă şi peretele exterior, care are efect defavorabil în ceea ce priveşte cuantumul pierderilor de căldură şi riscul de condens, se recomandă ca cel puţin pe înălţimea aticului şi pe 30…40 cm sub planşeu, să se prevadă un strat exterior de termoizolaţie. Se recomandă ca acest strat să fie dus pâna la partea superioară a golurilor de ferestre de la ultimul nivel al clădirii. (fig. T1.4).

3.2.10 Realizarea gurilor de scurgere a apelor de pe terasă (Fig.T1.10, T2.5) constituie zone care

necesită o atenţie deosebită, întrucât pot să apară infiltraţii şi deteriorări ale termoizolaţiei şi chiar ale finisajelor interioare. Modul de rezolvare a gurilor de scurgere depinde de tipul de terasă.

3.2.11 O tratare atentă trebuie să fie avută în vedere la racordarea stratului termoizolant cu chepengul de acces pe terasă (fig. T1.8.a) şi la racordarea cu pereţii exteriori retraşi faţă de planul faţadei (fig. T1.8.b). În aceste zone trebuie să se urmărească o continuitate cât mai mare a stratului termoizolant. Se va prevedea, de asemenea, termoizolarea corespunzătoare a capacului de acces pe terasă.

3.2.12 Racordarea la luminatoare necesită măsuri atente de etanşare la racordarea cu parapetul sau cu suprafeţe verticale (Fig. T1.9, T.2.4).

3.2.13 Detaliile de acoperire a aticelor la faţa superioară, cu şorţuri din tablă zincată trebuie realizate astfel încât să se elimine pericolul de dislocare sau de smulgere a acestora datorită acţiunii vântului; în acest scop se vor prevedea măsuri de asigurare necesare, agrafe dese, grosime corespunzătoare, fixare solidă; în variantă se poate folosi soluţia de acoperire a aticelor cu piese din beton mozaicat, cu pante spre interior, dar care sunt mai scumpe.

3.3. Soluţii pentru planşee de pod (A) 3.3.1 Îmbunătăţirea protecţiei termice la planşeele de sub podurile neîncălzite constituie cea mai

eficientă măsură care poate fi aplicată la clădirile existente, în vederea reabilitării şi modernizării lor termo-energetice. Prevederea unui strat termoizolant suplimentar la acest element de construcţie nu necesită investiţii mari, este relativ simplu de executat, iar durata de recuperare a investiţiei este redusă.

28

Mărirea substanţială a rezistenţei termice corectate la planşeele de pod este cu atât mai eficientă cu cât – aşa cum de întâmplă de regulă – nivelul de protecţie termică existent este mai redus, şi cu atât mai indicată cu cât numărul de niveluri este mai redus.

3.3.2 Stratul termoizolant suplimentar se prevede peste ultimul planşeu, în una din următoarele

două soluţii de principiu:

- menţinerea stratului termoizolant existent, inclusiv a şapei de protecţie, repararea şi eventuala ei consolidare, urmată de montarea unui strat termoizolant eficient suplimentar, protejat corespunzător; această soluţie este indicată când stratul termoizolant existent este în bună stare şi când înălţimea liberă a spaţiului podului poate fi micşorată (fig. A0.1. II); dacă stratul termoizolant existent este o umplutură termoizolantă, este necesar să se verifice dacă aceasta nu este umezită şi dacă este suficient de consolidată; soluţia menţinerii stratului termoizolant existent nu se recomandă în situaţiile în care caracteristicile de durabilitate şi de rigiditate sunt necorespunzătoare şi pot influenţa negativ – în timp – comportarea noului strat termoizolant;

- îndepărtarea umpluturii termoizolante sau a stratului termoizolant existent, executarea

unei bariere contra vaporilor de calitate corespunzătoare, pe faţa superioară a planşeului existent şi montarea unui nou strat termoizolant, de calitate şi grosime corespunzătoare noilor cerinţe (fig. A0.1. I).

3.3.3 În fig. A0.1 se prezintă cele două soluţii de principiu menţionate la pct. 3.3.2, în

următoarele variante în ceea ce priveşte alcătuirea stratului de protecţie:

a. Cu o şapă de protecţie din mortar de ciment, de 2-4 cm grosime, nearmată în cazul folosirii unor plăci termoizolante rigide sau foarte rigide şi armată (cu plase sudate din bare STNB φ 3-4/100x100) în cazul utilizării unor plăci semirigide. (fig. A0.1. I.1, A0.1. II.1).

b. Cu o folie de protecţie, având caracteristici corespunzătoare de rezistenţă mecanică şi

de permeabilitate la vapori, în condiţiile în care stratul termoizolant este rigid sau foarte rigid iar circulaţia în pod este accidentală; stratul de protecţie poate fi caşerat pe plăcile termoizolante, de la producător (fig. A0.1. I.2, A0.1. II.2).;

c. Cu un strat de umplutură în vrac (granulit, zgură, nisip, etc) în grosime de 4...8 cm, în

special în situaţiile în care acest material este recuperat din stratul de umplutură existent, fie prin îndepărtarea totală a acestui strat, fie prin micşorarea corespunzătoare a grosimii acestuia.

d. Cu o duşumea din scânduri din lemn, de 2,5 cm grosime, montate joantiv sau distanţat şi rezemate pe cusaci din lemn; această variantă se poate adopta în cazul utilizării unor materiale termoizolante elastice sau foarte elastice, de tipul saltelelor (din vată minerală, vată de sticlă, ş.a), care se îndeasă între cusacii din grinzişoare sau dulapi din lemn ecarisat.

3.3.4 Pe lângă straturile termoizolante şi de protecţie menţionate mai sus, în alcătuirea noilor

variante mai pot intra: - un strat de egalizare din mortar de ciment în grosime de cca 2 cm, dispus sub bariera

contra vaporilor, dacă suprafaţa suport nu este corespunzătoare;

29

- o barieră contra vaporilor, dacă aceasta este necesară din calcul sau din alte considerente; în detaliile din fig. A0.1 s-a prevăzut o barieră contra vaporilor la toate detaliile din grupa I, dar acest strat poate lipsi în unele cazuri, sau, dimpotrivă, poate fi prevăzut şi în cazul unor detalii din grupa II;

- un strat de protecţie tehnologică, cu rolul de a împiedica pătrunderea apei din mortar în

stratul termoizolant, cu efecte negative asupra caracteristicilor termotehnice ale stratului termoizolant, cât şi asupra rezistenţei mecanice a stratului de protecţie din mortar de ciment (armat sau nearmat); stratul de protecţie tehnologică se realizează dintr-o folie cu caracteristici hidroizolante, dar permeabilă la vapori, astfel încât să permită migrarea vaporilor de apă în spaţiul ventilat al podului;

- un strat de protecţie antipraf (barieră antivânt), de tip “geotextil” sau similar, care are

menirea să împiedice pătrunderea prafului din saltelele termoizolante în spaţiul podului, sub acţiunea curenţilor de aer; acest strat s-a prevăzut în fig. A0.2.II.4, în situaţia în care scândurile care formează duşumeaua din pod nu sunt joantive şi nu constituie, ele însele, un strat de protecţie.

3.3.5 În scopul reducerii substanţiale a efectelor defavorabile ale punţilor termice de pe conturul

planşeului de peste ultimul nivel, este foarte important a se lua măsuri de protecţie termică a parapetelor pe care reazemă cosoroabele precum şi a frontoanelor. În fig. A1.1, A1.2, se prezintă câteva scheme de principiu referitoare la posibilităţile de izolare termică a parapetelor (la streaşină), în funcţie de înălţimea acestora, astfel:

a,b în situaţia când nu există un parapet şi când se poate realiza o continuitate a stratului

termoizolant orizontal din pod cu stratul vertical exterior; c în cazul parapetelor scunde, de înălţimea redusă (30-40 cm), când se recomandă o

“îmbrăcare” pe toate cele 3 laturi ale parapetului; în situaţia unor parapete de înălţime medie (50-80 cm), se prevede montarea straturilor termoizolante pe toată înălţimea suprafeţei verticale ale parapetului;

d în cazul unor parapete înalte (peste 90 cm), situaţie în care înălţimea straturilor termoizolante poate fi de numai 40...50 cm (lungimea zonei de influenţă) la interior, şi până sub streaşină (dar cel puţin 50 cm) la exterior.

În fig. A1.2e se prezintă schema de principiu aferentă frontoanelor.

3.3.6 În fig. A1.3f, A1.4g şi A1.4h, se dau câteva detalii de principiu pentru izolarea termică, la

exterior, a colţului orizontal din zona streaşinii, la nivelul cosoroabei. 3.3.7. Pentru a elimina efectele negative ale punţilor termice, se vor lua măsuri de termoizolare

suplimentară a punţilor termice şi a zonelor mai puţin termoizolate, situate în interiorul ariei orizontale a podului. În fig. A0.3.5 această măsură este ilustrată prin îmbrăcarea grinzilor “întoarse” din beton armat monolit, iar în fig. A0.3.5 este ilustrată acoperirea tălpilor existente sub popii şarpantelor din lemn.

3.3.8 Soluţiile şi variantele descrise mai sus şi desenate la nivel de scheme (fig. A0.1….A0.4) şi detalii de principiu din fig. A1.1...A1.10 se referă la situaţia amplasării stratului termoizolant orizontal peste planşeul de pod, soluţie folosită în marea majoritate a cazurilor podurilor neîncălzite. Soluţia amplasării stratului termoizolant orizontal la tavanul planşeului de pod este posibilă, dar este în general mai puţin eficientă, cu excepţia cazului în care stratul

30

termoizolant vertical este prevăzut a se aplica - din diferite considerente - pe faţa dinspre interior a pereţilor exteriori. În această situaţie se obţine continuitatea stratului termoizolant în zona de intersecţie a planşeului de pod cu pereţii exteriori şi deci o foarte bună corectare a punţii termice din această zonă. Alcătuirea stratului termoizolant în această situaţie, ca şi modul de fixare şi de protecţie a acestuia, sunt similare cu cele prezentate la cap. 3.4 în cazul când stratul termoizolant este aplicat la tavanul subsolului neîncălzit.

3.3.9 Acoperişurile cu pod prezintă, în comparaţie cu acoperişurile plane tip terasă, o serie de

avantaje din punct de vedere higrotermic, atât în condiţiile perioadei reci cât şi - îndeosebi - pe timp de vară. Această comportare superioară este condiţionată însă de o bună ventilare a întregului spaţiu cuprins între elementele de construcţie perimetrale ale podului neîncălzit. În consecinţă, acestei probleme îi va fi acordată o atenţie deosebită la elaborarea proiectelor de reabilitare şi modernizare termotehnică a clădirilor de locuit existente prevăzute cu pod. Esenţială, în această privinţă, este prevederea unui număr corespunzător de orificii de acces şi de evacuare a aerului. Numărul, dimensiunile şi poziţia acestor orificii, precum şi detaliile de principiu de realizare a lor - în zona streaşinii pentru accesul aerului şi în zona coamei pentru evacuarea lui - vor fi stabilite pe baza prevederilor din [22] şi [27]. În cazul în care, cu ocazia modernizării, se prevede înlocuirea învelitorii, se recomandă adoptarea unei soluţii care permite realizarea, sub învelitoare, a unui strat suplimentar de aer ventilat.

3.3.10 Executarea unui acoperiş cu plane înclinate în locul acoperişului de tip terasă este o

soluţie agreată de locatari datorită faptului că sunt eliminate neplăcerile legate de frecventele deteriorări ale straturilor hidroizolante, însoţite de infiltraţii în încăperile de la ultimul nivel. Simpla amenajare a unui pod la nivelul terasei nu conduce la creşterea performanţei energetice a clădirii. Este necesară o izolare termică suplimentară la nivelul terasei sau, în situaţii special, la nivelul învelitorii. Stratul de izolaţie suplimentară la nivelul terasei existente poate fi dispus peste hidroizolaţia existentă, după îndepărtarea stratului de protecţie, dacă planşeul poate suporta încărcarea suplimentară. In caz contrar, stratul de izolaţie suplimentară se va dispune pe planşeu, după îndepărtarea tuturor celorlalte straturi. În ambele situaţii, se va acorda o atenţie specială corectării punţii termice de la nivelul aticului. Protecţia termoizolaţiei se va realiza conform specificaţiilor de la pct. 3.3.3. La proiectarea noului tip de acoperiş se va acorda o atenţie specială problemei ventilării spaţiului nou creat şi scurgerii apelor pluviale, prin amplasarea judicioasă a jgheaburilor şi burlanelor.

Detalii referitoare la posibilitatea realizării deasupra terasei a unui acoperiş cu pante reduse sunt prezentate în fi. A1.9, A1.10.

3.3.11 În cazul în care la nivelul podului se amenajează spaţii utile, încălzite (mansardă) o izolaţie

termică la nivelul învelitorii, între căpriori, este absolute necesară. Aceasta se realizează în general din vată minerală şi trebuie protejată cu o folie anticondens spre interior, iar spre interior cu o membrană permeabilă la vapori, dar impermeabilă la apă. (Fig. A.2.1, A2.2). Se vor respecta prevederile şi detaliile din [22] Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit.

31

3.3.12 Eficienţa termo-energetică a planşeului de pod depinde, într-o oarecare măsură, şi de temperatura aerului din podul neîncălzit, în perioada rece a anului; în calcul, această influenţă este materializată prin succesiunea parametrilor:

Tu [

0C] ⇒ τ [-] ⇒ G [W/(m3K)] ⇒ Q[kWh/(m3K)]. În condiţiile sporirii substanţiale a rezistenţei termice corectate a planşeului de pod şi a absenţei oricăror straturi termoizolante în alcătuirea învelitorii, calculele de bilanţ termic conduc la o temperatură în pod (Tu), foarte apropiată de temperatura convenţională de calcul a aerului exterior (Te) şi deci la o valoare ridicată a factorului de corecţie a temperaturilor exterioare (τ ≥ 0,90). O oarecare majorare a temperaturii Tu şi deci o reducere a valorilor τ, G şi Q, poate fi obţinute prin următoarele măsuri: - prevederea unor straturi termoizolante pe întreaga înălţime a parapetelor şi

frontoanelor; - evitarea ventilării în exces a spaţiului podului, deci limitarea superioară a ratei

schimburilor de aer; - mărirea aportului de căldură solară, prin adoptarea unor învelitori din materiale şi cu

culori favorabile din acest punct de vedere (dacă, din alte considerente, se prevede înlocuirea învelitorilor existente).

3.3.13 În condiţiile unor temperaturi Tu scăzute, cu valori apropiate de temperatura aerului

exterior în timpul iernii, dacă nu se realizează efectiv o ventilare corespunzătoare a spaţiului neîncălzit al podului, apare pericolul condensării vaporilor de apă (care migrează prin planşeul de la ultimul nivel) pe piesele din lemn ale şarpantei; de aici rezultă, pe de o parte, atenţia care trebuie acordată ventilării corespunzătoare a podului, iar pe de altă parte, cerinţa obligatorie a antiseptizării pieselor de lemn ale şarpantei.

3.4 Soluţii pentru planşee peste subsoluri neîncălzite (S) 3.4.1 Capitolul se referă la izolarea termică suplimentară a planşeelor de peste încăperi sau spaţii

neîncălzite şi în primul rând peste subsoluri, prevăzute cu boxe sau tratate ca subsoluri tehnice, dar şi peste pivniţe, garaje neîncălzite, ş.a.

Unele soluţii şi detalii sunt valabile şi la planşeele de peste încăperi mai puţin încălzite: spaţii comerciale, spaţii de depozitare, garaje ş.a.

3.4.2 Termoizolarea suplimentară la nivelul planşeelor se poate face:

- la tavanul planşeului; - peste planşeu;

În unele situaţii poate fi justificată şi soluţia prevederii unor straturi termoizolante suplimentare, atât sub, cât şi peste planşeu.

În unele cazuri poate fi adoptată şi soluţia neizolării suplimentare a planşeului peste subsol (când există deja un strat termizolant satisfăcător în ceea ce priveşte grosimea şi conductivitatea termică, şi în bună stare - nedeteriorat şi neumezit).

3.4.3 Amplasarea stratului termoizolant la partea inferioară a planşeelor prezintă următoarele

avantaje comparative: - reprezintă a soluţie mai corectă din punct de vedere termotehnic, atât sub aspectul

difuziei vaporilor de apă, cât şi al stabilităţii termice;

32

- lucrările se pot desfăşura fără a împiedica funcţia de locuire şi fără a deranja în nici un fel locatarii;

- nu se reduce înălţimea liberă, utilă, a încăperilor de la parter.

Soluţia prezintă însă şi unele dezavantaje, dintre care se menţionează: - aria ocupată de punţile termice, respectiv a zonelor neizolate, este mai mare (un

număr mai mare de pereţi structurali având grosimi şi conductivităţi termice mai mari, grinzi din beton armat, ş.a.);

- desfăşurarea lucrărilor este mai dificilă, având în vedere înălţimea liberă, în general redusă, a subsolurilor existente;

- prezenţa conductelor de instalaţii de încălzire şi sanitare, dintre care unele sunt suspendate de planşeu şi/sau sunt amplasate prea aproape de suprafeţele care urmează a fi termoizolate;

- reducerea înălţimii libere a subsolului, uneori deja prea mică.

3.4.4 Soluţia amplasării stratului termoizolant peste planşeu, pe lângă avantajele care la soluţia cu stratul termoizolant la partea inferioară a planşeelor sunt menţionate ca dezavantaje, prezintă şi următoarele dezavantaje:

- necesită tăierea, la partea inferioară, a uşilor de la parter; - necesită demontarea corpurilor de încălzire şi montarea lor mai sus, uneori cu

probleme legate de înălţimea disponibilă a parapetelor de sub ferestre; - necesită refacerea pantelor şi a racordărilor cu sifonul de pardoseală de la băi şi

de la grupurile sanitare cu duş; - nu elimină complet necesitatea de a lucra în subsol, pentru izolarea termică

suplimentară, locală, la racordarea planşeului cu pereţii structurali exteriori şi, eventual, interiori;

- necesită revizuirea înălţimii treptelor existente între parter şi trotuar şi a celor dintre parter şi etajul I.

3.4.5 Soluţia amplasării unor straturi termoizolante, atât la partea inferioară, cât şi la cea

superioară a planşeului, deşi necesită un cost al investiţei substanţial mai mare, poate fi justificată pe considerente de înălţime liberă şi de rezolvare în condiţii superioare a reducerii efectelor negative ale punţilor termice.

3.4.6. La soluţia cu stratul termoizolant suplimentar dispus peste planşeu, sunt posibile

următoarele variante de amplasare a acestuia (fig. S0.1):

a - îndepărtarea tuturor straturilor existente, până la faţa superioară a planşeului de beton armat, executarea eventuală a unui strat de egalizare (în funcţie de starea suprafeţei decopertate), peste care se montează stratul termoizolant, şapa de protecţie şi pardoseala;

b - montarea stratului termoizolant suplimentar peste pardoseala existentă, în situaţia

când nu există nici un strat termoizolant; de regulă pardoselile calde (covor PVC, parchet lamelar ş.a.) se îndepărtează, menţinându-se şapa, iar pardoselile reci (mozaic, plăci de gresie ceramică, ş.a.) se păstrează;

c - montarea stratului termoizolant nou peste stratul termoizolant existent, după

îndepărtarea tuturor straturilor de peste acesta; soluţia este indicată în situaţia când stratul termoizolant existent este eficient din punct de vedere termotehnic (conductivitate termică redusă) şi în stare bună, nedeteriorat.

d - idem b, în situaţia când între planşeul de beton armat şi şapa suport a pardoselii

existente există un strat termoizolant eficient şi nedeteriorat.

33

La variantele “b” şi “d”, pentru a reduce în cât mai mare măsură efectul punţii termice de

la partea superioară a soclului, se recomandă prevederea unor fâşii termoizolante de 6-8 cm lăţime pe întreaga grosime a straturilor existente menţinute. În unele cazuri poate fi oportună montarea unei astfel de fâşii termoizolante şi pe grosimea noii şape din mortar).

3.4.7 În toate cazurile descrise mai sus, între stratul termoizolant nou şi şapa de protecţie a

acestuia, care constituie şi stratul suport al noii pardoseli, se dispune un strat de separare tehnologică, a cărui funcţie principală este de a împiedica umezirea şi colmatarea stratului termoizolant la turnarea şapei. Stratul de separare tehnologică se poate realiza din diverse materiale, începând de la un strat de hârtie Kraft sau de carton bitumat, până la folii bitumate sau folii de polietilenă. În unele situaţii, stratul de separare tehnologică poate îndeplini şi funcţia de barieră contra vaporilor.

3.4.8 La soluţia cu strat termoizolant suplimentar dispus sub planşeu (fig. S0.2), acesta se

dispune direct pe suprafaţa (de regulă netencuită) a planşeului de beton armat. În funcţie de starea şi natura tencuielii, precum şi de încărcarea capabilă a planşeului, stratul de tencuială se păstrează sau se îndepărtează. În unele rare cazuri, există la tavanul subsolului un strat termoizolant, prevăzut prin proiectul iniţial al clădirii, din:

- plăci termoizolante BCA - GBNT sau BCA - GBN35, de 7.5 … 10 cm, montate pe cofrajul planşeului din beton armat monolit, înainte de turnarea betonului;

- plăci termoizolante din talaş, tip STABILIT, din fibre de lemn, tip PFL, din aşchii de lemn, tip PAL sau similare, protejate cu un strat de mortar armat, suspendat cu ancore din oţel beton de placa din beton armat.

Având în vedere eficienţa termotehnică redusă a acestor materiale, durabilitatea mai redusă a plăcilor din produse din lemn, greutatea relativ mare a straturilor de protecţie existente, precum şi dificultatea de a fixa noul strat termoizolant de planşeu în condiţiile menţinerii straturilor termoizolante existente, de regulă, dar evident în funcţie de condiţiile concrete specifice, se recomandă îndepărtarea lor.

Pentru a realiza o protecţie termică corespunzătoare, se recomandă micşorarea efectelor punţilor termice prin:

- prelungirea stratului termoizolant orizontal, pe verticală, pe o înălţime de min. 30-40 cm, la racordarea cu pereţii din beton armat, interiori, dar în special la racordarea cu pereţii exteriori (fig. S2.1a);

- îmbrăcarea grinzilor din beton armat (fig. S2.1b);

- realizarea, în cât mai mare măsură, a continuităţii stratului termoizolant, la

racordarea cu pereţii interiori nestructurali din subsol; în unele cazuri, în funcţie de condiţiile specifice locale, la aceşti pereţi se poate renunţa - total sau parţial - la împănarea în planşeul de beton armat (fig. S2.1c).

3.4.9 Stratul de protecţie a noului strat termoizolant, indiferent dacă acesta este dispus peste sau

sub planşeu, este în funcţie, în principal, de natura şi rigiditatea materialului termoizolant.

3.4.10 Pentru realizarea unor lucrări de calitate, la amplasarea stratului termoizolant peste planşeu se fac următoarele recomandări:

cilor din gips-carton sau similare;

conexpand), montate în g

34

a. în cazul unor termoizolaţii rigide sau foarte rigide (de ex. plăci de polistiren expandat) stratul de protecţie se poate realiza dintr-o şapă din mortar de 3-4 cm grosime, nearmată; în unele cazuri, dacă stratul termoizolant este foarte rigid şi este montat corespunzător (plan şi orizontal), şapa poate avea o grosime mai mică sau poate fi chiar eliminată;

b. în cazul unor materiale semirigide (de ex. plăci din vată minerală sau din vată de

sticlă), şapa de protecţie trebuie să aibă o grosime sporită (4-5 cm), să fie realizată din mortar de ciment şi să fie armată, de regulă cu plase sudate STNB φ 3…4/100 x 100 mm, astfel încât să poată prelua în bune condiţiuni, încărcările statice şi dinamice care acţionează asupra pardoselii;

c. dacă se folosesc materiale termoizolante uşor tasabile sau foarte tasabile (de ex. saltele

din vată minerală sau din vată de sticlă), acestea se dispun, îndesat, între grinzişoare (cusaci) din lemn, iar pardoseala se realizează din parchet pe duşumea oarbă, sau într-o soluţie similară; stratul termoizolant se protejează cu un strat de separare antipraf (barieră antivânt);

d. în situaţia când stratul termoizolant se realizează din spumă de poliuretan aplicată “in

situ”, suprafaţa suport a pardoselii se nivelează cu un strat subţire de egalizare.

3.4.11 În situaţia amplasării stratului termoizolant sub planşeu sunt posibil de adoptat următoarele soluţii:

a. în cazul unor materiale termoizolante rigide, plăcile sunt fixate prin lipire iar stratul de

protecţie poate fi realizat dintr-o tencuială subţire (3…7 mm) din mortar aditivat, armată cu o plasă deasă (ţesătură) din fibre de sticlă; în variantă, poate fi avută în vedere, în anumite condiţii, şi folosirea unor plăci termoizolante caşerate la faţa inferioară, fără alt strat de protecţie;

b. dacă se folosesc materiale termoizolante semirigide, stratul de protecţie trebuie să aibe

o grosime de 3…4 cm, să fie realizat din mortar de ciment şi să fie armat cu plase sudate STNB φ 4…5/100 x 100 mm şi, eventual, cu plase de rabiţ; atât stratul termoizolant cât şi stratul de protecţie sunt fixate mecanic de planşeul din beton armat, prin intermediul unor ancore şi a unor bolţuri din oţel inoxidabil, cu expandare (de tip

ăuri forate cu dispozitive rotopercutante;

c. în cazul când stratul termoizolant se realizează din saltele din vată minerală sau vată de sticlă, acestea se îndeasă într-un caroiaj de grinzişoare din lemn, fixate de planşeu cu bolţuri cu expandare, din oţel inoxidabil; stratul de protecţie se realizează din plăci subţiri de tencuială uscată de tipul plă

d. în situaţia când stratul termoizolant se realizează din spumă de poliuretan aplicată “in

situ”, faţa inferioară a acestui strat se nivelează cu un strat subţire de tencuială.

3.4.12 Pentru a obţine o comportare favorabilă din punct de vedere termotehnic a planşeului peste un subsol neîncălzit, este deosebit de importantă izolarea termică a soclului, cel puţin în zona punţii termice de la intersecţia planşeului cu pereţii exteriori. Ca efect secundar, izolarea termică a soclului pe întreaga înălţime peste CTS, determină temperaturi ceva mai ridicate în subsolul neîncălzit şi, în consecinţă, o reducere a coeficientului global de izolare termică şi a necesarului anual de căldură pentru încălzirea clădirii.

35

3.4.13 La termoizolarea verticală a soclurilor, sunt de preferat materialele termoizolante rigide şi foarte rigide, cu o bună comportare la umiditate (de ex. plăcile din polistiren extrudat).

Stratul suport al termoizolaţiei este, de regulă, peretele exterior din beton armat; în funcţie de natura şi starea tencuielii existente a soclului, dar şi de cerinţele rezolvării constructive a detaliilor, aceasta poate fi, sau nu, menţinută.

Stratul de protecţie a termoizolaţiei poate fi:

- un strat de protecţie subţire, de max.10 mm grosime, realizat, de regulă, din două

straturi: un grund executat din mortar aditivat şi armat cu o plasă deasă din fibre de sticlă, şi un strat de finisaj (tinci) cu caracteristici hidrofobe; ca urmare a sensibilităţii la acţiuni mecanice, şi în special la şocuri, se recomandă ca această soluţie să fie utilizată cu prudenţă, exclusiv în situaţii când astfel de acţiuni sunt mai puţin probabile; se recomandă ca stratul termoizolant să fie realizat din polistiren extrudat, ca urmare a caracteristicilor favorabile de rigiditate şi de rezistenţă la umiditate a acestui material, iar stratul de protecţie să fie armat cu două straturi de ţesătura din fibre de sticlă;

- plăci prefabricate din beton armat, de regulă prefinisate, rezemate pe console metalice

încastrate în pereţii din beton armat de pe conturul subsolului;

- zidărie din cărămizi pline dispuse pe muchie, cu mortar de marcă min. M 50Z şi cu armături în rosturile orizontale; zidăria reazemă pe fundaţia peretelui exterior al subsolului; odată cu reabilitarea termică este necesar să se realizează şi o îmbunătăţire a hidroizolaţiei verticale a subsolului.

3.4.14 Înălţimea pe care se prevede stratul termoizolant vertical la socluri diferă, în funcţie de

situaţia existentă şi de cerinţele de reabilitare şi modernizare.

La partea superioară, dacă nu se prevede pe întreaga înălţime a pereţilor exteriori, stratul termoizolant trebuie să depăşească faţa superioară a planşeului cel puţin 30-40 cm., fie poate ajunge până la glaful orizontal inferior al ferestrelor.

La partea inferioară, stratul termoizolant trebuie de asemenea să depăşească cu cel puţin 30…40 cm faţa inferioară a planşeului, soluţia fiind caracteristică soclurilor de înălţime mare (cca 100 cm); de regulă însă, în cazul soclurilor de înălţime medie (60-80 cm) stratul termoizolant este prevăzut pe întreaga înălţime a soclului, până la CTS. În cazul soclurilor scunde (sub 30-40 cm), stratul termoizolant poate fi coborât încă 30-40 cm sub cota terenului sistematizat - CTS.

În alte cazuri, stratul termoizolant de la soclu poate fi prelungit pe întreaga înălţime a subsolului, situaţie care poate să apară de exemplu, la clădirile cu socluri înalte şi cu înălţimi reduse ale subsolului, sau când se urmăreşte creşterea temperaturii în subsol.

3.4.15 Din analizarea comparativă din punct de vedere termotehnic şi economic, a diverselor

soluţii şi variante posibile, elaboratorul proiectului de reabilitare termică le alege pe cele mai convenabile.

De regulă, având în vedere avantajele şi dezavantajele menţionate mai sus, se preferă soluţia amplasării stratului termoizolant suplimentar la partea inferioară a planşeului peste subsol.

3.4.16 Pierderile de căldură prin planşeul de peste subsol nu sunt în funcţie numai de rezistenţa

termică corectată a acestui element de construcţie perimetral, ci şi de temperatura din acest

36

spaţiu neîncălzit (dacă temperatura Tu este mai mică, coeficientul de corecţie τ este mai mare şi deci atât G cât şi Q sunt mai mari). De aceea, la reabilitarea termică a clădirii trebuie să se ia o serie de măsuri pentru ca această temperatură să fie cât mai ridicată, în condiţiile în care majorarea gradului de izolare termică a planşeului conduce la o scădere substanţială a temperaturii în subsol.

Pe de altă parte, la elaborarea proiectului de reamenajare şi modernizarea termotehnică trebuie să se urmărescă şi obiectivul îmbunătăţirii condiţiilor de funcţionare a subsolului, în primul rând prin crearea unor condiţii igienico-sanitare corespunzătoare.

Asanarea subsolurilor neîncălzite – subsoluri tehnice, cu boxe sau cu adăposturi de protecţie civilă – presupune măsuri pentru crearea şi menţinerea unui mediu uscat, curat, bine ventilat şi fără mirosuri neplăcute.

3.4.17 Pentru obţinerea unui mediu uscat în subsol şi pentru eliminarea umidităţii din elementele

de construcţie în contact cu pământul, se va analiza necesitatea şi oportunitatea următoarelor măsuri:

- înlocuirea umpluturilor permeabile şi insuficient compactate din jurul clădirii, cu

pământuri coezive, bine compactate; - revizuirea sau prevederea unor hidroizolaţii verticale pe suprafeţele exterioare ale

pereţilor de pe conturul subsolului, atât sub CTS, cât şi – eventual – peste CTS;

- prevederea, la partea inferioară a subsolului, a unei plăci din beton simplu sau slab armat de 8-10 cm grosime, eventual pe un strat de pietriş filtrant (dacă aceste straturi nu există);

- realizarea unor şape din mortar de ciment, cu un sistem de pante, care să conducă

eventualele infiltraţii de apă la başe de colectare, de unde apa să poată fi evacuată, fie prin racordarea la conductele de canalizare, fie cu ajutorul unor pompe;

- repararea şi întreţinerea corespunzătoare a conductelor de instalaţii sanitare şi termice

amplasate în subsol;

- luarea unor măsuri care să elimine posibilitatea refulării apei din conductele de canalizare exterioară;

- repararea, revizuirea şi eventual, refacerea trotuarelor de protecţie în jurul clădirii;

- prevederea, la socluri, a unor straturi de protecţie şi de finisaj impermeabile şi cu

proprietăţi hidrofobe.

- prevederea unor drenuri perimetrale în exteriorul clădirii, sub trotuar. 3.4.18 Creşterea temperaturii din subsolul neîncălzit prin îmbunătăţirea protecţiei termice a

elementelor de construcţie în contact cu solul este, în general, costisitoare şi deci, mai puţin eficientă. Se menţionează totuşi următoarele măsuri posibile: - prevederea unui strat termoizolant vertical la exteriorul pereţilor de pe conturul

subsolului, în continuarea stratului termoizolant de la soclu; această măsură poate fi eficientă în unele situaţii, de exemplu în cazul în care, din alte considerente, se îndepărtează umplutura şi se repară sau se înlocuieşte hidroizolaţia verticală; ca material termoizolant se poate avea în vedere – printre altele – şi polistirenul extrudat care, prin caracteristicile sale de rezistenţă mecanică şi prin buna comportare la acţiunea apei, nu necesită straturi de protecţie;

37

- prelungirea stratului termoizolant care se prevede la socluri până la 30-40 cm sub CTS, şi chiar mai mult;

- prevederea unui strat termoizolant vertical la interiorul pereţilor de pe conturul

subsolului, în continuarea stratului care – eventual – se montează la racordarea cu tavanul;

- izolarea termică a planşeului peste subsol, în zonele adiacente mediului exterior, de

exemplu sub logiile de la parter, etc. 3.4.19 Ventilarea corespunzătoare a subsolurilor neîncălzite este un factor determinant atât pentru

asanarea spaţiului, cât şi pentru reducerea pierderilor de căldură (prin realizarea unei temperaturi cât mai ridicate). Deoarece aceste obiective necesită cerinţe antagoniste – ventilare puternică pentru obţinerea unor condiţii igienico-sanitare superioare şi ventilare cât mai redusă pentru limitarea pierderilor de căldură – la elaborarea proiectului de reabilitare trebuie adoptată o soluţie echilibrată, satisfăcătoare din ambele puncte de vedere. Se recomandă, printre altele, următoarele măsuri:

- revizuirea numărului, poziţiilor (recomandabil pe întregul perimetru al clădirii) şi

dimensiunilor golurilor de ventilare, care trebuie să conducă la o rată convenabilă a schimburilor de aer;

- prevederea unor goluri de ventilare naturală şi în cazul unor socluri scunde sau când

pardoseala de la parter este la nivelul CTS, prin amenajarea unor prize de aer şicanate;

- realizarea, prin spargere îngrijită, a unor goluri la partea superioară a pereţilor interiori structurali şi nestructurali, pentru a asigura o bună circulaţie a aerului în interiorul subsolului;

- amenajarea, eventual, a unor ventilaţii verticale având prizele la tavanul subsolului şi

gura de evacuare peste acoperiş, conform [28];

- repararea sau montarea unor grile de calitate corespunzătoare la golurile de ventilare naturală de pe conturul subsolului (dar fără clapete de închidere, deoarece trebuie asigurată ventilarea permanentă a spaţiului);

- repararea şi etanşarea ferestrelor exterioare precum şi a uşilor şi/sau a chepengurilor de

acces în subsol. 3.5. Soluţii pentru planşee pe sol (P) 3.5.1 La plăcile pe sol, amplasate peste cota terenului sistematizat (CTS), pierderile de căldură

se petrec în cea mai mare parte, pe conturul clădirii, în zona soclului şi în zona adiacentă, pe o lăţime de 1,00...1,50 m. Ca urmare, cea mai importantă măsură de îmbunătăţire a protecţiei termice la plăcile pe sol constă în prevederea unor straturi termoizolante suplimentare în aceste zone, şi în primul rând, pe faţa exterioară a soclului, care, de regulă este realizat din beton armat monolit. Termoizolarea orizontală generală, suplimentară, a plăcii pe sol este mai puţin necesară şi eficientă, dar această măsură devine necesară şi eficientă pentru efectele favorabile pe care le are pe zona de 100…150 cm lăţime de pe conturul parterului, în special în situaţiile în care izolarea termică suplimentară a soclului nu este suficientă.

38

În consecinţă, la reabilitarea termică a plăcilor pe sol se vor avea în vedere în primul rând măsurile de termoizolare suplimentară a soclurilor, la exterior şi numai în al doilea rând termoizolarea orizontală generală.

3.5.2 Termoizolarea verticală a soclurilor se realizează, de regulă, la exterior, în următoarele

condiţii:

- stratul termoizolant trebuie să fie continuu în dreptul punţii termice care există de regulă la racordarea soclului cu placa pe sol;

- la partea superioară, stratul termoizolant trebuie să depăşească cu cel puţin 30-40

cm faţa superioară a plăcii (dacă nu se prevede şi termoizolarea suplimentară exterioară a pereţilor exteriori);

- la partea inferioară, stratul termoizolant trebuie să ajungă cel puţin până la CTS,

dar se recomandă ca el să coboare 30-40 cm sub această cotă (în special la soclurile puţin înalte).

Detalii de principiu referitoare la termoizolarea exterioară a soclurilor, ca parte componentă a pereţilor exteriori sunt prezentate în planşele:

- E1.4 - pentru pereţi la care protecţia termică suplimentară se execută în sistem compact (ETICS);

- E2.10-o, E2.10-p, E2.11-r – pentru pereţi la care protecţia termică suplimentară se execută în sistem faţadă ventilată;

- E3.1 – pentru pereţi la care protecţia termică suplimentară se aplică prin interior.

Detaliile diferă în funcţie de înălţimea soclurilor, de poziţia suprafeţei exterioare a soclurilor în raport cu suprafaţa exterioară a pereţilor exteriori, precum şi de alcătuirea şi rezemarea straturilor de protecţie a straturilor termoizolante.

3.5.3 Pentru a obţine o bună rezistenţă mecanică la acţiuni statice şi - în special - dinamice,

foarte probabile în zona soclului, stratul de protecţie a termoizolaţiei se armează cu plasă dublă din fibre de sticlă (una dintre plase poate fi de tip panzer), sau se folosesc sisteme de protecţie din materiale rezistente la şocuri, cum sunt panourile din tablă, plăci ceramice etc; în cazul adoptării acestei soluţii se recomandă ca stratul termoizolant să fie realizat din polistiren extrudat, care are caracteristici superioare de rigiditate, de rezistenţă mecanică şi la acţiunea umidităţii Rezemarea stratului de protecţie se poate face în diverse moduri, fie direct pe fundaţiile existente, fie pe console din beton armat sau metalice, fie prin intermediul unor plăcuţe din oţel inoxidabil. În unele situaţii, stratul de protecţie se poate realiza din zidărie din cărămizi pline aşezate pe muchie, cu mortar M 50Z şi cu rosturile orizontale armate .

3.5.4 Alcătuirea şi poziţionarea stratului termoizolant orizontal care se prevede peste placa de sol

este în funcţie de natura şi starea pardoselilor existente, de înălţimea liberă de la parter, de felul pardoselilor noi, precum şi de alte condiţii specifice, locale. În fig. P1.1…P1.4 se prezintă câteva detalii de alcătuire şi poziţionare a stratului termoizolant nou, astfel:

- cu îndepărtarea pardoselii deteriorate şi păstrarea şapei existente cu/fără rectificare şi cu strat hidroizolant nou (fig. P1.1a,);

39

- cu stratul termoizolant amplasat peste pardoseala sau şapa existentă, atât în cazul absenţei oricărui strat termoizolant (fig. P1.1b) cât şi în cazul prezenţei unui astfel de strat (fig. P1-2e).

- după îndepărtarea stratului existent inclusiv a şapei de egalizare deteriorate (fig. P1-1 c)

- cu saltele termoizolante tasabile sau foarte tasabile, montate între grinzişoare din

lemn şi având pardoseala realizată din parchet pe duşumea orabă; grinzişoarele (cusacii) se montează fie direct pe suprafaţa suport (fig. P1-3), fie pe pardoseala existent, cu sau fără termoizolaţie (fig. P1-4);

- cu stratul termoizolant amplasat direct pe placa de beton slab armată, eventual

nivelată prin intermediul unui strat subţire din mortar de egalizare, după îndepărtarea tuturor straturilor existente;

3.5.5 Atât în detaliile de principiu referitoare la termoizolarea plăcii pe sol, cât şi în cele

referitoare la termoizolarea plăcilor pe sol, sunt prevăzute, peste straturile termoizolante, straturi intermediare, astfel:

- peste straturile termoizolante foarte rigide, rigide sau semirigide, sub şapa de

protecţie (armată sau nearmată) - un strat de separare tehnologică, care are menirea să împiedice pătrunderea apei din mortar în stratul termoizolant şi care se realizează, de regulă dintr-o folie de polietilenă de 0,1 mm grosime, simplu aşezată, cu marginile petrecute;

- peste straturile termoizolante foarte tasabile sau uşor tasabile (de exemplu saltele

din vată minerală sau din vată de sticlă), sub duşumeaua oarbă - un strat de separare antipraf (geotextil) care împiedică pătrunderea particulelor foarte mici din termoizolaţie, prin duşumea şi parchet, în mediul interior

3.5.6 În cazul când din diferite considerente (placa pe sol în stare necorespunzătoare, deteriorată

sau puternic umezită, absenţa stratului de pietriş sau chiar a plăcii pe sol, modificarea poziţiei pereţilor despărţitori nestructurali ş.a.) este raţională turnarea unei noi plăci pe sol, se poate adopta soluţia amplasării stratului termoizolant orizontal, pe întreaga suprafaţă sau numai pe o lăţime de 150 cm pe conturul clădirii, sub placa de beton armat; în această situaţie, stratul termoizolant, montat pe un strat de pietriş, va fi realizat din polistiren extrudat. Pentru a obţine o bună comportare termotehnică este indicat ca noua placă din beton slab armat să nu fie legată de soclu, iar stratul termoizolant vertical exterior să ajungă până la CTS.

3.5.7 Cu ocazia elaborării proiectului de reabilitare termică a plăcii pe sol trebuie să se acorde o

atenţie specială examinării protecţiei hidrofuge a tuturor elementelor de construcţie în contract cu solul şi prevederea unor măsuri în vederea ameliorării situaţiei din acest punct de vedere, prin: ─ luarea unor măsuri de eliminare a eventualelor manifestări ale fenomenului de igrasie şi

de uscare a zonelor umezite ale pereţilor; ─ prevederea - prin subzidire sau cu alte metode - a unor hidroizolaţii orizontale (din

materiale bituminoase sau mortar hidrofob) sub pereţii structurali şi nestructurali realizaţi din zidării, dacă se constată absenţa şi necesitatea lor;

─ prevederea unor eventuale straturi hidroizolante pe suprafeţele verticale exterioare ale soclurilor existente din beton armat, în funcţie de situaţia concretă locală, prevederea unui eventual strat hidroizolant pe suprafaţa orizontală superioară a plăcii pe sol, nivelată sau nu în prealabil prin intermediul unui strat de egalizare;

40

─ revizuirea, refacerea sau chiar amenajarea unui nou strat de pietriş sub placa pe sol, strat care împiedică ascensiunea capilară a apei, dacă această măsură se consideră strict necesară pentru o comportare corespunzătoare din punct de vedere hidrofug; în această situaţie poate fi avută în vedere şi soluţia de aerare a stratului de pietriş prevăzută în Normativul C 107/0 [15], prin intermediul unor orificii practicate în socluri (pentru accesul aerului uscat din exterior) şi a unor canale verticale de ventilare (pentru evacuarea aerului umed);

─ prevederea unor straturi de protecţie şi a unor tencuieli la socluri cu caracteristici şi adaosuri hidrofobe.

Alcătuirea straturilor hidroizolante şi condiţiile de aplicare vor fi realizate în conformitate cu prevederile din Normativul NP 040 [24].

3.5.8 Îndepărtarea şi refacerea plăcii pe sol existente, precum şi a stratului de pietriş filtrant de

sub placă, sunt măsuri extreme, care pot fi justificate numai de necesităţi tehnice şi funcţionale imperative (de ex. tasări excesive, placa de beton în stare necorespunzătoare atât în ceea ce priveşte marca betonului, grosimea, cât şi ca armare, etc.).

3.6. Soluţii pentru ferestre şi uşi exterioare (F) 3.6.1 Ferestrele şi uşile exterioare fac parte integrantă din anvelopa clădirii, astfel încât într-un

proces de modernizare (reabilitare) din punct de vedere higrotermic, sunt importante caracteristicile ferestrei/uşilor, dar şi modul de implementare în clădirea existentă, relaţia lor cu zona adiacentă de faţadă. În aceeaşi categorie intră ferestrele de mansardă şi alte tipuri de vitraje ale anvelopei situate la nivelul terasei (luminatoare), elemente care folosesc aceleaşi tehnologii de tâmplărie şi vitraje, dar care se racordează la soluţii de închidere cu şarpantă sau de tip terasă.

În anvelopa clădirii trebuie integrate soluţiile de detaliu optime pentru fiecare caz în parte, asigurând continuitatea termoizolaţiei în relaţia plin – gol (ferestre, uşi exterioare), etanşeitatea şi protecţia legăturii dintre tâmplărie şi perete. Pentru clădirile de locuit existente, fără un regim special care să excludă intervenţiile radicale (clădiri de patrimoniu), în funcţie de starea ferestrelor şi uşilor exterioare existente, se poate opta pentru modernizare din punct de vedere termic pe două căi : - repararea, recondiţionarea şi completarea ferestrelor şi uşilor exterioare existente; - înlocuirea cu ferestre şi uşi noi performante .

Notă: Clădirile monument de arhitectură, în care inclusiv tâmplăria veche şi vitrajele

trebuie conservate, nu fac subiectul acestei lucrări.

Adoptarea uneia din cele 2 soluţiii este în funcţie – în principal – de starea ferestrelor şi uşilor existente, de nivelul de performanţă dorit de proprietar şi de suma disponibilă pentru aceste lucrări. Modernizarea din punct de vedere termic a ferestrelor şi uşilor exterioare este o problemă complexă, cu multe implicaţii şi de aceea ea trebuie abordată şi tratată cu multă atenţie de către proiectantul lucrărilor de reabilitare; cea mai importantă problemă colaterală care trebuie avută în vedere este asigurarea unei ventilării naturale a încăperilor, în condiţiile de după modernizare.

3.6.2 Măsurile de reabilitare termică a ferestrelor şi uşilor exterioare se pot grupa, după

amploare, în ordine crescătoare, astfel:

41

─ lucrări de reparaţii capitale şi de recondiţionare a ferestrelor şi uşilor existente; ─ măsuri de îmbunătăţire a etanşeităţii elementelor mobile ale ferestrelor, prin prevederea

unor garnituri de etanşare; ─ mărirea rezistenţei termice prin modificarea tâmplăriei existente, astfel încât să se

creeze încă un spaţiu de aer termoizolant; ─ înlocuirea ferestrelor şi uşilor exterioare existente cu tipuri noi, mai performante.

3.6.3 Măsurile de reparaţii capitale şi de recondiţionare a tâmplăriei existente pot conduce – în

multe situaţii – la o îmbunătăţire substanţială a comportării termotehnice a ferestrelor şi uşilor de balcon exterioare, în condiţiile unor cheltuieli relativ reduse. Măsurile de reparare şi de recondiţionare a tâmplăriei exterioare se referă în principal la: ─ revizuirea şi îmbunătăţirea modului în care este realizată etanşarea termică şi la

infiltraţii de aer rece, a rosturilor de pe conturul tâmplăriei, dintre toc şi glafurile golului din perete; completarea spaţiilor neumplute corespunzător, cu vată minerală îndesată şi închiderea, la interior, a rosturilor cu pervazuri din lemn sau cu tencuială;

─ revizuirea şi îmbunătăţirea etanşării hidrofuge a rosturilor de pe conturul exterior al tocului; realizarea, eventual, a unei etanşări suplimentare cu materiale speciale (benzi de etanşare, chituri siliconice, mortare hidrofobe, ş.a.) precum şi acoperirea rosturilor cu baghete din lemn sau din PVC;

─ repararea lăcrimarelor de la glaful orizontal exterior de la partea superioară a golului din perete, revizuirea detaliului dacă lăcrimarul nu este corect conceput şi – eventual – crearea unui lăcrimar dacă acesta nu există;

─ revizuirea, repararea sau înlocuirea solbancurilor din tablă zincată sau din alte materiale, existente pe glaful orizontal exterior de la partea inferioară a golului din perete; se vor verifica şi eventual remedia panta, existenţa şi forma lăcrimarului, etanşarea faţă de toc (cuie cu cap lat la distanţe mici), etanşarea faţă de perete (marginea tablei ridicată şi acoperită la partea superioară de tencuială), etc;

─ revizuirea tuturor falţurilor de pe conturul tocului, a cercevelelor şi a foilor de uşă, astfel încât să se realizeze o corectă “bătaie” între elementele mobile şi cele fixe ale tâmplăriei; la corectarea falţurilor necorespunzătoare se poate avea în vedere şi soluţia prevederii unor adaosuri din material lemnos, de grosime constantă sau variabilă, fixate prin lipire sau/şi cu şuruburi;

─ repararea şi eventual înlocuirea lăcrimarelor (din lemn sau din tablă) de la partea inferioară a cercevelelor şi a foilor de uşă;

─ desfundarea (sau crearea dacă nu există) a găurilor de la partea inferioară a tocurilor, destinate îndepărtării apei condesate între cercevele;

─ înlocuirea geamurilor sparte şi crăpate; ─ revizuirea, completarea şi eventual înlocuirea completă a chiturilor de pe conturul

geamurilor; ─ revizuirea feroneriei existente, cu efectuarea eventualelor reparaţii şi înlocuiri, astfel

încât să se asigure o funcţionare corespunzătoare a tuturor dispozitivelor metalice de închidere-deschidere, precum şi a celor anti-vânt; la cercevelele şi uşile de balcon vinciuite se poate lua în considerare şi montarea unor dispozitive de închidere suplimentare;

─ revizuirea funcţionării dispozitivelor de prindere între ele a cercevelelor la ferestrele cuplate din lemn, precum şi a tuturor dispozitivelor aferente ochiurilor de ventilaţie;

─ vopsirea tâmplăriei, după efectuarea tuturor reparaţiilor şi completărilor menţionate mai sus;

─ repararea obloanelor rulante exterioare şi prevederea unor straturi termoizolante suplimentare la cutiile rulourilor.

3.6.4 Dotarea ferestrelor de lemn, existente, cu garnituri de etanşare este o măsură foarte

eficientă, deoarece, cu cheltuieli relativ reduse, permite micşorarea semnificativă a

42

necesarului de căldură pentru încălzirea locuinţelor. Se pot utiliza atât garnituri de etanşare din cauciuc, cât şi din alte materiale (burleţi din mase plastice, ş.a). Garniturile de etanşare se prevăd atât între elementele mobile şi cele fixe ale ferestrelor, cât şi între cercevele, precum şi pe conturul ochiurilor de ventilaţie. La ferestrele duble, este indicat ca garniturile să se prevadă atât la cercevelele interioare, cât şi la cele exterioare. Fixarea garniturilor se realizează de regulă, prin lipire. În funcţie de tipul şi starea tâmplăriei, precum şi de calitatea lemnului; se pot eventual amenaja în cercevele sau/şi în tocuri, mici decupări care să permită o mai bună funcţionare a ferestrelor, o mai bună etanşare şi o durată de viaţă mai mare pentru garnituri. Prevederea unor garnituri de etanşare la tâmplăria existentă nu conduce la mărirea rezistenţei termice a ferestrelor şi uşilor de balcon, efectul favorabil al acestei măsuri manifestându-se însă substanţial atât în ceea ce priveşte condiţiile de confort (prin eliminarea curenţilor reci de aer), cât şi sub aspectul necesarului anual de căldură (prin micşorarea volumului de aer care pătrunde în exces în încăperi şi care trebuie încălzit).

3.6.5 Pentru mărirea sensibilă a rezistenţei termice a ferestrelor existente este necesar a se mări

numărul de spaţii de aer dintre geamuri. Această idee este ilustrată în fig. F1 şi F2 în care se prezintă câteva exemple de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice ale ferestrelor cuplate din lemn, (fig. F1) şi a celor duble (fig. F2). Astfel:

a. prin montarea, pe cerceveaua interioară, a unui geam termoizolant dublu în locul

geamului simplu; pentru fixarea geamului termoizolant pe cerceveaua existentă este necesar a se prevedea o ramă fixă, uşoară, alcătuită dintr-un profil-cornier din tablă subţire şi o baghetă din lemn, prinse de cerceveaua existentă cu şuruburi de lemn; din cauza spaţiului limitat, se prevăd geamuri 4+9+4 mm, sau cel mult 4+12+4 mm; se pot folosi atât geamuri cu suprafeţele interioare netratate, cât şi geamuri având o suprafaţă tratată cu un strat reflectant ale razelor infraroşii, cu un coeficient de emisie redus “low-e” (e ≤ 0,10) în condiţiile în care spaţiul dintre geamuri este umplut cu aer sau cu un gaz inert (argon, kripton, ş.a.);

b. prin montarea, de asemenea, pe cerceveaua interioară, a unei cercevele suplimentare mobile (prevăzută cu balamale şi cu un dispozitiv de închidere-deschidere) realizate din profile din tablă subţire; pe cerceveaua suplimentară, care poate fi deschisă pentru curăţire şi dezaburire, se montează un geam simplu de 3 mm grosime;

c. idem ca la “b”, dar cerceveaua suplimentară realizată dintr-o ramă din lemn, alcătuită

din piese de o formă specială, de calitate superioară.

În toate variantele se vor prevedea garnituri de etanşare (care nu sunt figurate în fig. F1 şi F2).

3.6.6 Toate cele 3 variante de principiu prezentate la pct. 3.6.5 conduc la o majorare semnificativă a greutăţii cercevelelor interioare; ca urmare, aceste cercevele trebuie să fie consolidate, în principal prin prevederea la colţuri a unor gusee metalice din tablă, fixate cu şuruburi.

3.6.7 O soluţie eficientă de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice ale ferestrelor existente,

din lemn, o constituie prevederea, la cercevelele exterioare, a unor geamuri termoizolante duble sau chiar triple, în locul geamului simplu existent, în condiţiile în care aceste cercevele se transformă din cercevele mobile în cercevele fixe. Se obţine astfel, pe lângă

43

rezistenţe termice sporite şi avantajul reducerii la minimum a infiltraţiilor de aer rece, evident în condiţiile realizării unor detalii corespunzătoare de etanşare pe conturul geamurilor termoizolante noi. Soluţia poate fi aplicată, însă, numai la o parte din cercevele şi anume la cele care se consideră că nu sunt necesare pentru ventilarea încăperilor şi numai când ferestrele respective sunt accesibile din exterior pentru întreţinerea curentă (în balcoane şi logii precum şi la parter). Ca variantă, se poate lua în considerare şi montarea geamurilor termoizolante direct pe toc, cu îndepărtarea cercevelelor exterioare.

3.6.8 La uşile de balcon, dacă condiţiile de iluminare naturală permit acest lucru, poate fi aplicată o soluţie de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice, care constă din înlocuirea geamurilor existente pe înălţimea parapetului ferestrelor adiacente, cu panouri opace, cu caracteristici superioare de termoizolare, realizate dintr-un strat de material termoizolant eficient, montat între două foi din PFL, PAL sau din alte produse similare.

3.6.9 Aplicarea soluţiilor de îmbunătăţire a ferestrelori existente din lemn, menţionate la pct.

3.6.5...3.6.8 nu exclude, ci dimpotrivă, trebuie completată cu măsurile de reparare şi recondiţionare prezentate la pct. 3.6.3.

3.6.10 În situaţia în care starea cercevelelor interioare existente nu este corespunzătoare sau când

greutatea suplimentară rezultată din aplicarea uneia din cele 3 soluţii de principiu descrise la pct. 3.6.5 depăşeşte capacitatea de rezistenţă a cercevelelor interioare, chiar în condiţiile consolidării lor conform pct. 3.6.6, poate fi avută în vedere şi soluţia înlocuirii lor cu cercevele interioare complet noi, confecţionate la comandă, dimensionate corespunzător şi prevăzute de la confecţionare cu geamurile termoizolante cele mai eficiente şi cu garnituri de etanşare.

3.6.11 La ferestrele duble din lemn, o majorare suplimentară a rezistenţei termice se poate obţine

prin montarea unor geamuri termoizolante duble atât la cercevelele interioare, cât şi la cele exterioare, dacă alcătuirea şi calitatea tâmplăriei existente permite, din punct de vedere constructiv, acestă soluţie.

3.6.12 În prezent, calităţile, posibilităţile variate de design şi preţul accesibil al ferestrelor noi,

face ca soluţia schimbării ferestrelor vechi să fie prima recomandare a specialiştilor. De la 1 februarie 2010, în România a intrat în vigoare standardul european “SR EN 14351-1 Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de performanţă”. Acest standard se referă la ferestre şi uşi exterioare pentru persoane, uşi exterioare situate pe căi de evacuare, ferestre în acoperişuri - inclusiv rezistente la foc din exterior, ferestre cuplate şi ferestre duble. Marcajul obligatoriu CE pe produse finite fabricate în România va legifera folosirea lor pe piaţa Comunităţii Europene. Pe lângă calităţile termoizolante superioare, ferestrele noi au o durabilitate mai mare şi aduc un plus şi din punct de vedere al protecţiei împotriva zgomotului: ferestrele şi uşile cu profile şi geamuri termoizolante au un indice de izolare acustică între 25 – 40 dB (pentru îmbunătăţirea izolaţiei fonice se utilizează sticlă de grosimi diferite pentru cele două foi din alcătuirea geamului termoizolant). Ferestrele şi uşile exterioare noi pot prelua structurarea celor vechi din punct de vedere al ochiurilor (fixe sau mobile) sau pot avea o altă configurare: unul sau mai multe canate, cercevele, foi mobile şi/sau fixe. Avantajul înlocuirii ferestrelor constă şi în faptul că

44

permite montarea simultană a numeroase accesorii cu aport important în comportamentul higrotermic al clădirii: glafuri, sisteme de protecţie solară (jaluzele şi/sau rulouri), sisteme incorporate de ventilare. Performanţa energetică a ferestrelor noi depinde de calitatea componentelor, de relaţiile directe dintre acestea, precum şi de amplasarea ferestrei şi de rezolvarea legăturii cu restul anvelopei (etanşeitate, continuitatea termoizolării, protecţia racordării)

3.6.13 Amplasarea ferestrelor noi în goluri, pe adâncimea peretelui, se poate face pornind de la alinierea ferestrei cu faţa exterioară până la cea interioară, fiecare opţiune având avantajele şi dezavantajele sale. De modul de amplasare în raport cu grosimea peretelui, depinde variaţia temperaturii suprafeţelor interioare ale zonelor adiacente golului.

La lucrările de reabilitare termică prin înlocuirea ferestrelor, se recomandă ca tâmplăria nouă să se amplaseze pe locul celei vechi, dar dacă este posibil se pot lua în considerare şi celelalte variante:

a.la faţa exterioară a pereţilor

- avantaje: glaf interior mare - dezavantaje: suprafaţa exterioară a ferestrei va fi expusă total convecţiei din

exterior; în interior, curenţii calzi proveniţi de la radiatoare nu vor influenţa uniform temperaturile pe suprafaţa parapetului, partea inferioară rămânând rece (riscul de apariţie a condensului va fi cu atat mai mare cu cât ferestrele sunt mai depărtate de faţa interioară a peretelui); apar probleme de fixare a ferestrei la exterior în cazul alcătuirilor faţadelor termoizolate

b.la faţa interioară a pereţilor

- avantaje: întreaga suprafaţă a ferestrei va beneficia de curenţii calzi interiori, iar suprafaţa exterioară va fi mai protejată de curenţii reci exteriori; riscul de condens este mai mic faţă de cazul anterior;

- dezavantaje: planul ferestrei nu are continuitate cu anvelopa termică a peretelui, ceea ce duce la un risc mare de aparitie a condensului în zona perimetrală ferestrei; probleme de finisare interioară în jurul tâmplăriei.

c.în planul termoizolaţiei peretelui - avantaje: cu cât suprafaţa de contact între tâmplărie şi termoizolaţia peretelui este

mai mare, cu atât se diminuiază efectul punţilor termice de joncţiune; - dezavantaje: fixarea ferestrei în gol necesită elemente speciale de montaj.

d.„pe mijlocul“ peretelui (în treimea de mijloc a grosimii peretelui)

- avantaje: montaj uşor în perete; - dezavantaje: necesitatea întoarcerii termoizolaţiei pe grosimea peretelui, de la

exterior până în planul ferestrei. 3.6.14 O importanţă majoră în comportamentul ferestrelor, în timp, o au materialele folosite la

montajul acestora, care asigură rigidizarea prinderilor, termoizolarea îmbinării, hidroizolarea exterioară, bariera contra vaporilor, cât şi elasticitatea acestei îmbinări, care trebuie să fie capabilă să urmărească deformaţiile ferestrei sau ale golului suport determinate de solicitări termice.

Calitatea ferestrelor şi proiectarea corectă trebuie completate de un process de punere în operă, în conformitate cu indicaţiile producătorului, care în esenţă, se referă la :

- măsurarea şi verificarea dimensiunilor golurilor, astfel încât între rama tâmplăriei şi construcţie să rămână un rost perimetral de cel mult 10-15 mm;

45

- pregătirea golului în vederea instalării tâmplăriei, proces care cuprinde curăţarea golului şi protecţia anticorozivă a tocurilor oarbe (dacă este cazul);

- poziţionarea provizorie a tocului cu pene din lemn sau PVC; - verificarea verticalităţii şi orizontalităţii; - fixarea definitivă a tocului cu şuruburi protejate anticoroziv, cu sau fără diblu,

în funcţie de elementul de construcţie în care se fixează tâmplăria; - montarea garniturilor de etanşare pe contur; - racordarea tâmplăriei la partea inferioară cu glaful care se face cu chit special,

pentru a asigura etanşeitatea; - îndepărtarea foliei de protecţie a tâmplăriei în maxim 3 luni de la instalare.

În cazul înlocuirii ferestrei vechi cu una nouă performantă, se recomandă corelarea cu reabilitarea şi modernizarea zonelor opace ale pereţilor exteriori (anvelopei) şi finisarea faţadelor. O corelare şi din punct de vedere cromatic a tâmplăriei cu culorile alese pentru finisarea faţadei ar trebui să fie subiectul unor studii de faţadă, realizate de arhitecţi şi urbanişti.

3.6.15 Soluţia înlocuirii ferestrelor şi uşilor exterioare vechi cu sisteme noi performante se adoptă

atunci când cheltuielile necesitate de repararea, recondiţionarea şi îmbunătăţirea termotehnică a tâmplariei existente sunt prea mari, sau la dorinţa proprietarului de a moderniza radical clădirea.

Cea mai accesibilă posibilitate de înlocuire a tâmplăriei existente o oferă tâmplăria din PVC. Aceasta este alcătuită din profile de PVC extrudate multicamerale, realizate cu tehnologii care au dezvoltat până la 8 compartimente de aer. Performanţele din punct de vedere termic s-au obţinut atât prin creşterea numărului de compartimente, cât şi prin introducerea unor miezuri termoizolante în profilele de rigidizare din oţel. Tipurile mai noi de tâmplărie din PVC înlocuiesc profilele de rigidizare din oţel galvanizat cu profile din aluminiu.

În fig. F3 se prezintă schematic soluţiile uzuale de înlocuire a tâmplăriei existente, posibil de aplicat: a. fereastră din lemn, simplă, conform detaliilor de principiu din STAS 465 –1991 [31],

prevăzută cu geamuri termoizolante şi cu garnituri de etanşare; b. idem, cuplată, prevăzută cu un geam simplu la exterior şi cu un geam termoizolant la

interior; c. fereastră din lemn dublă, cu detalii similare cu cele date în [31] pentru fereastra simplă şi pentru cea cuplată, prevăzută de asemenea cu un geam simplu la exterior şi cu un geam termoizolant la interior;

d. ferestre şi uşi exterioare din PVC; 3.6.16 In afara tâmplăriei din profile din PVC, pentru înlocuirea tâmplăriei existente se mai poate

opta şi pentru: - ferestre şi uşi exterioare din lemn stratificat (lemn lamelar încleiat); - ferestre şi uşi exterioare din aluminiu cu rupere de punte termică; - ferestre şi uşi exterioare din oţel cu rupere de punte termică ; - ferestre şi uşi exterioare din fibră de sticlă; - tâmplării mixte.

În anexa 1 sunt prezentate soluţii de principiu, oferite de producători, pentru de ferestre şi uşi din materialele mai sus menţionate.

3.6.17 Elementele de lemn stratificat, folosite în procesul de producţie al ferestrelor şi uşilor cu

geam termoizolant, au în componenţa lor în general 3 straturi de material lemnos, lipite cu

46

adeziv pe bază de apă, rezistent la umiditate. Aceste straturi, lucrând independent, anulează tensiunile interne din cadrul lemnului, asigurând stabilitatea profilului de tâmplărie. Deasemenea, prin modul de dispunere a fibrelor în straturile componente, scade substanţial sensibilitatea la umiditate a lemnului. Menţinerea caracteristicilor iniţiale, pe o durată teoretic nelimitată, se obţine prin recondiţionare anuală prin ceruire.

3.6.18 Tâmplăria de aluminiu cu rupere de punte termică pentru ferestre oferă calităţi termoizolante

şi o greutate proprie redusă. În plus, rezistenţa superioară la acţiuni mecanice permite utilizarea unor profile de secţiuni mai reduse, crescând astfel aria suprafeţei vitrate şi randamentul iluminatului natural. Rezistenţa mare la acţiunea factorilor de mediu şi timp conferă profilelor din aluminiu o durată de viaţă mare, respectiv menţinerea calităţilor iniţiale o perioadă îndelungată.

3.6.19 Ferestrele şi uşile din profile de oţel cu rupere de punte termică se caracterizează prin rezistenţe mecanice mari, recomandându–se pentru închiderea golurilor de dimensiuni mari cu lăţimi reduse de profil. Prezintă dezavantajul greutăţii proprii mari şi rezistenţei reduse la coroziune. Ferestrele şi uşile din oţel inoxidabil pe lângă toate avantajele prezentate la tâmplăriile din oţel, au avantajul de a rezista la acizi în condiţii extreme, fiind o soluţie de luat în calcul inclusiv pentru construcţiile din zonele de litoral.

3.6.20 Tâmplăria din profile de poliester armat cu fibră de sticlă, introdusă relativ recent, prezintă cea mai buna performanţă din punct de vedere energetic. Preţul ridicat însă, nu încurajează utilizarea ei pe scară largă, în lucrările de reabilitare.

3.6.21 Tâmplăriile mixte din lemn stratificat cu profile de aluminiu sau din lemn stratificat cu

profile de PVC combină avantajele celor două materiale componente, eliminând în mare măsură dezavantajele fiecăreia dintre ele:

– calitatea superioară controlată a lemnului stratificat asigură absenţa deformărilor şi crăpăturilor în timp;

– oferă posibilitatea alegerii din numeroase esenţe de lemn; – nu necesită tratare (vopsire) ulterioară; – paletă foarte bogată de culori.

Profilele din lemn stratificat - material ecologic - se dispun la interior, iar în contact cu exteriorul vin profilele din PVC sau aluminiu, rezistente la acţiunea factorilor de mediu.

3.6.22 Performanţa energetică a ferestrei depinde esenţial de alegerea corectă a tipului de geam

termoizolant, caracterizat prin numarul foilor de sticlă, spaţiul dintre foi (distanţa dintre foi, natura gazului de umplere) şi modul de tratare al sticlei.

Factorii determinanti în alegerea tipului de vitraj sunt:

-valoarea coeficientului de transfer termic; - valoarea factorului solar; - coeficientul de transmisie a luminii; - coeficientul de reflexie a luminii; - capacitatea de izolare acustică; - rezistenţa la şocuri.

Pentru adoptarea unui anumit tip de geam termoizolant, în concordanţă cu obiectivele lucrărilor de eficientizare energetică pot fi utilizate datele din anexa 2.

3.6.23 Buna funcţionare a ferestrelor şi uşilor cu care se înlocuieşte tâmplăria existentă este

asigurată într-o mare măsură de alegerea şi execuţia corectă a elementelor auxiliare (rulouri, plase contra insectelor, feronerie, glafuri etc.). În acest context trebuie să se ţină seama de următoarele recomandări de ordin general:

47

- folosirea rulourilor exterioare (cele cu suprafaţa mai mare de 3 m2 sau montate la exteriorul tâmplăriei să fie prevăzute cu sisteme de acţionare electrică);

- cutiile de rulou suprapuse tâmplăriei vor fi izolate termic (conform [18] GP 058/2000, fig.3.18);

- completarea tâmplăriei cu plase împotriva insectelor (rame, rulouri şi uşi); - pentru ferestrele amplasate pe faţadele expuse spre sud-est sau sud-vest se

recomandă măsuri de protecţie solară: sticla colorată în masă, reflexivă, jaluzele, copertine;

- garajele incluse în clădiri încălzite vor avea uşi izolate termic pentru accesul auto. 3.6.24 Feroneria care echipează tâmplăria termoizolantă va respecta standardele furnizorilor şi

cerinţele proiectanţilor, inclusiv următoarele prevederi: - distanţa dintre două puncte de închidere va fi de maximum 70 cm; - balamalele vor fi reglabile pe trei direcţii (la tâmplăria cu profile din PVC); - feroneria se va utiliza cu respectarea strictă a categoriilor de greutate pentru care a

fost concepută; - sistemele de feronerie vor fi obligatoriu tratate galvanic sau cu protecţie provizorie

prin zincare, pasivare, cromare, ceruire etc., cu excepţia celor din oţel, aluminiu sau fibră de sticlă;

- uşile pentru accesul public vor fi prevăzute cu amortizoare; - la uşile din PVC se interzice întreruperea armăturii de oţel in zona de montare a

broaştei; - la uşile de exterior, cu excepţia celor de balcon, nu se admite utilizarea balamalelor

de fereastră; - feroneria va fi silenţioasă, reglabilă, cu închidere în minimum 3 puncte, uşor

manevrabilă, forţa de apăsare la mânerul uşilor fiind de 10 N; de asemenea, trebuie să existe şi posibilitatea deschiderii uşii din cheie, fără apăsarea mânerului;

3.6.25 Ferestrele noi vor fi prevăzute cu glafuri la exterior (conform [18] GP 058/2000, art.3.7.2, aliniatul 11), în scopul asigurării protecţiei în special la acţiunea apei, a zonei de legătură dintre tâmplărie şi peretele de faţadă. Glafurile vor fi realizate din materiale moderne, eficiente, durabile şi cu design atractiv, PVC sau aluminiu extrudat. Acestea nu se montează direct pe parapetul de zidărie, ci pe elemente suport (metalice), care permit ventilarea peretelui, alcătuire importantă pentru eliminarea umidităţii apărută accidental în aceste zone critice. Glafurile mai pot fi realizate şi din materiale precum tabla zincată (soluţia tradiţională la blocurile de locuinţe), piatra naturală (marmură), piatră artificială - ceramică porţelanată (cu caracteristici specifice materialelor folosite la exterior: rezistenţă la apă, la ciclul îngheţ-dezgheţ, la radiaţia UV si rezistenţă mecanică mare). Lipsa glafurilor provoacă infiltraţii, o degradare a clădirii atât la exterior, cât şi la interior, ceea ce va conduce în timp la investiţii suplimentare pentru reparaţii.

3.6.26 Elementele opace de închidere sunt componente ale uşilor de acces şi ale uşilor de balcon.

Pentru uşile exterioare total sau parţial opace, panourile de închidere opace se realizează în general din elemente triplustrat (“sandwich”), cu miezul din poliuretan rigid şi feţele din diferite materiale (sticlă mată, aluminiu, PVC dur, lemn). Feţele aparente ale panourilor opace sunt realizate din materiale rezistente la factorii climatici (aluminiu) sau din materiale care au suprafeţele tratate cu lacuri special concepute pentru exploatarea uşii spre exterior care asigură protecţie împotriva apei, a razelor UV şi a fenomenului de îngheţ – dezgheţ. Alte cerinţe importante pentru panourile de închidere sunt legate de rezistenţa la şocuri, vânt, şi efracţie. Dotarea se face în funcţie de necesarul de siguranţă, prin tehnici de blocare, armături de siguranţă şi glazurare antiefracţie, sisteme electronice de blocare cu microcip etc.

48

La uşile exterioare ale spaţiilor de locuit (spre terase, balcoane) pe lângă prevederea garniturilor în relaţie cu tâmplăria fixă, se prevede un prag pentru mărirea etanşeităţii la partea inferioară a uşii.

3.6.27 In eficientizarea energetică a suprafeţelor vitrate un rol important îl au sistemele de

protecţie la acţiunea radiaţiei solare, de tip jaluzele, storuri, rulouri. Reducerea necesarului de energie prin intermediul sistemelor de protecţie solară se obţine

prin: - reducerea pierderilor de căldură şi deci a necesarului de energie pentru încălzire în

condiţii de iarnă; - reducerea supraîncălzirii şi a necesarului de energie pentru răcire pe timp de vară; - reducerea necesarului de energie pentru iluminatul artificial, prin utilizarea unor

dispozitive speciale cum sunt lamelele reflectante, care introduc lumină naturală difuză.

Sistemele de protecţie de tip storuri sau jaluzele pot fi dispuse în exteriorul suprafeţei

vitrate, în interior sau pot fi inserate între cele 2 foi de geam, oferind o protecţie termică diferenţiată, care poate fi apreciată prin factorul de reducere FC. Acesta poate varia între 0 (teoretic cea mai bună protecţie) şi 1 (nici o protecţie). Cu cât FC este mai mic, cu atât protecţia solară este mai eficace, energia calorică introdusă este mai mică şi temperatura încăperii mai joasă, respectiv necesarul de energie pentru răcire mai scăzut. Orientativ, pentru cele 3 poziţii ale jaluzelelor sau storurilor, pot fi luate în considerare următoarele valori pentru factorul de corecţie: ���� exterioară: FC = 0,09 ���� inserată: FC = 0,21 ���� interioară: FC = 0,60

Cerinţe diferite de design, formă sau culoare pentru sistemele de protecţie solară de tip storuri sau jaluzele sunt satisfăcute de următoarele materiale din care se realizează în prezent sistemele de protecţie solară: materiale acrilice, polyester, PVC, fibră de sticlă.

Sistemele de protecţie solară de tip rulou reprezintă unul dintre accesoriile din ce în ce mai des folosite în sectorul tâmplăriei, atât la clădiri noi cât şi reabilitate, fiind realizate din lemn, PVC sau aluminiu (lamele umplute cu spumă poliuretanică).

Cele mai performante sisteme de rulouri asigură:

- protecţie termică - protecţie fonică - rezistenţă mare la efracţie - o gamă largă de cerinţe prin posibilitatea montării în paralel a plaselor contra

insectelor şi perdelelor parasolare de diferite culori.

Ca parte integrantă a faţadei, cutia pentru rulouri poate crea un punct de neomogenitate fizică şi geometric (punte termică). Sunt necesare măsuri de protecţie termică locală care să asigure, valori ale coeficientului de transfer termic U=0,60 W/(m2K), pentru construcţii noi şi U=1,30 W/(m2K), pentru construcţii reabilitate. Montarea storurilor/rulourilor exterioare la clădiri existente se face în partea superioară a golului, în continuarea tâmplăriei, când se montează concomitent cu tâmplăria şi poate fi poziţionată în faţa tâmplăriei, sub buiandrug sau aplicat pe zid, deasupra golului.

49

Jaluzele încorporate între foile de sticlă ale unui geam termoizolant prezintă în plus avantaje ca durată de viaţă ridicată, nemaifiind expuse direct acţiunii elementelor de mediu, dar şi lipsa necesităţii de întreţinere a lamelelor (ştergere praf).

Soluţii de principiu privind alcătuirea şi amplasarea sistemelor de protecţie solară oferite de producători sunt prezentate în anexa 3.

3.6.28 La elaborarea detaliilor de execuţie ale proiectelor de modernizare termică a clădirilor de

locuit existente, rezistenţele termice ale tâmplăriei exterioare, reabilitate sau noi, vor fi determinate prin încercări şi/sau prin calcule de către un institut de specialitate. Coeficienţii de transfer termic ai geamurilor termoizolante (Ug) vor fi precizate şi garantate de către producători. Pentru tâmplăriile cu tocuri şi cercevele din PVC sau din aluminiu, valorile Uf, Ug şi UF vor fi precizate şi garantate de către producători, dar vor fi atestate de către un institut de specialitate.

3.6.29 O atenţie corespunzătoare trebuie să se acorde măsurilor de îmbunătăţire termică a tâmplăriei exterioare aferente încăperilor şi spaţiilor comune ale clădirilor de locuit cu mai multe apartamente. Astfel, pe lângă repararea şi recondiţionarea acestora, se va analiza oportunitatea şi eficienţa următoarelor măsuri: ─ dublarea ferestrelor simple, deseori existente la casa scării, la holurile de intrare în

clădire şi la windfanguri; ─ înlocuirea tâmplăriei metalice cu tâmplărie din lemn sau din PVC la spaţiile şi

încăperile menţionate mai sus; ─ montarea unor garnituri de etanşare la uşile de intrare în clădire, la uşile de la

windfanguri, precum şi la cercevelele mobile ale ferestrelor din casa scării; ─ prevederea unor dispozitive de închidere automată a uşilor de intrare în clădire şi la

windfanguri, precum şi, eventual, la uşile de acces din casa scării în ghenele tubului de gunoi;

─ montarea unei instalaţii de interfon la intrarea în clădire; ─ îmbunătăţirea izolaţiei termice şi a etanşării uşilor de acces în ghenele tubului de

gunoi; ─ izolarea termică suplimentară (eventual combinată cu capitonarea fonică) şi

etanşarea pe contur, dar îndeosebi la partea inferioară, a uşilor de intrare în apartamente.

3.6.30 O problemă direct legată de îmbunătăţirea etanşeităţii tâmplăriei exterioare este ventilarea

volumului interior, încălzit, al clădirilor de locuit. În condiţiile existente înainte de reabilitare, schimbul de aer se realizează în principal prin neetanşeităţile tâmplăriei. Prin prevederea garniturilor de etanşare, împrospătarea aerului trebuie realizată pe alte căi şi anume: ─ prin deschiderea periodică a elementelor mobile ale tâmplăriei exterioare

(cercevele, uşi de balcon); ─ prin crearea unor sisteme controlate de pătrundere a aerului proaspăt din exterior

(prize cu clapete mobile, ş.a.); ─ prin asigurarea unei corecte funcţionări a canalelor verticale de ventilaţie existente

în băile, grupurile sanitare suplimentare şi cămările neventilate direct, precum şi în unele bucătării;

─ prin executarea, eventual, cu ocazia modernizării, a unor canale verticale suplimentare de ventilare în cadrul apartamentului, în funcţie de spaţiile disponibile.

50

Se atrage atenţia asupra consecinţelor nefavorabile majore, care pot să apară dacă nu se rezolvă corect această problemă: ─ dezagremente în ceea ce priveşte condiţiile de locuire (aer viciat, umiditate relativă

mare, ş.a.); ─ riscul apariţiei condensului pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie

perimetrale; ─ creşterea cantităţii de vapori de apă care condensează în anotimpul rece în interiorul

elementelor de construcţie care fac parte din anvelopa clădirii.

Pentru a asigura o ventilare corespunzătoare a încăperilor, pe lângă măsurile menţionate mai sus, se mai recomandă următoarele: ─ prevederea, atât la ferestrele existente, cât şi la ferestrele noi, din lemn, a unui

număr raţional de ochiuri de ventilaţie; ─ prevederea, la tâmplăriile noi, a unor dispozitive de închidere-deschidere oscilo-

basculante; ─ revizuirea funcţionării corespunzătoare a canalelor verticale de ventilare naturală; ─ prevederea dispozitivelor prevăzute pentru acţionarea automată şi periodică a unor

ventilatoare amplasate fie la priză, fie pe acoperiş.

3.6.31 In anumite cazuri, după instalarea ferestrelor noi, pe geam sau pe pereţi, pot să apară fenomene de condens superficial determinate de creşterea umidităţii relative a aerului interior, ca urmare a reducerii la minimum a schimburilor de aer prin rosturile tâmplăriei (ventilare neorganizată).

Suprafeţele dintr-o încăpere pe care se observă preponderent condensul sunt:

a. suprafaţa de geam, în câmp - utilizarea geamului low-E reduce riscul apariţiei condensului

b. zona limitrofă a geamului, lângă profilul de tâmplărie - această suprafaţă va fi în cele mai multe cazuri o punte termică între interior şi exterior, nefiind suficient protejată termic (cantitatea de apă formată în urma condensării este de obicei destul de mică pentru a crea probleme).

c. suprafaţa profilului - profilele tricamerale armate din PVC, profilele din lemn stratificat şi profilele din aluminiu cu rupere de punte termică au valorile coeficientului de transfer termic apropiate, deci se vor comporta relativ identic, în cazul lor existând risc de apariţie a condensului pe elementele de tâmplărie. Performanţe superioare din punct de vedere higrotermic se obţin prin folosirea profilelor din PVC cu 5, 6, 7 sau 8 camere de aer, tâmplării cu coeficienţi de transfer termic sub 1,3 W/(m2K).

d. zona adiacentă ferestrei, pe zidărie – condens datorat zidăriei neizolată suficient şi punţilor termice create în jurul ferestrei.

e. anumite zone de pe pereţi care au început să condenseze după ce s-a înlocuit tâmplăria veche cu una modernă – se vizualizează astfel punţile termice (mai accentuat la blocurile realizate din elemente prefabricate)

Reducerea riscului de apariţie a condensului în clădirile reabilitate precum şi asigurarea compoziţiei optime a aerului interior se realizează prin ventilare naturală organizată (aerisire) sau prin ventilare mecanică.

Ventilarea naturală a încăperilor se asigură prin proiectarea corectă a ferestrelor, respectiv prin prevederea raportului corespunzător dintre volumul încăperii şi suprafaţa ochiurilor mobile. Se recomandă ca la lucrările de reabilitare să se păstreze suprafaţa existentă de ochiuri mobile sau refacerea calculelor în funcţie de volumul de aer interior.

51

Sistemele de ventilare mecanică pentru aport de aer proaspăt şi evacuarea aerului viciat, spre deosebire de ventilarea naturală, au avantajul că nu depind de variabilitatea parametrilor climatici (diferenţa de temperatură interior-exterior şi acţiunea vântului). Dispozitivele de admisie/evacuare a aerului din cadrul sistemelor de ventilare mecanică sunt integrate în diferite tipuri de tâmplării şi pot funcţiona pe bază de:

- acţionare cu senzor de umiditate - acţionare manuală - acţionare cu senzor de prezenţă - acţionare cu senzor de mişcare

Sistemele de ventilare higroreglabilă asigură controlul fluxului de aer în funcţie de umiditatea detectată în spaţiul interior

Tehnologiile noi au dezvoltat sisteme de ventilare integrate în orice tip de tâmplării, cum este grila higroreglabilă pentru aport de aer proaspăt prin tâmplăria termoizolantă care prezintă următoarele avantaje:

- participă la controlul umidităţii, în jurul valorii de 40%, eliminând riscul de condens; - montaj pe orice tip de tâmplărie: PVC, aluminiu sau lemn stratificat; - posibilităţi de montaj cu două unghiuri de intrare a fluxului de aer în încăpere; - nu utilizează energie electrică, nu conţine elemente consumabile, nu necesită

întreţinere special; - în sistem, împreună cu grilele de evacuare higroreglabile, participă la economii de

energie; termică de cel putin 15% (din energia termică pierdută cu aerisirea naturală a încăperilor);

Exemple de sisteme de admisie/evacuare a aerului sunt prezentate in anexa 4

3.7 Soluţii pentru alte elemente de construcţie perimetrale Pe lângă principalele elemente de construcţie perimetrale prezentate mai sus, cu prilejul

modernizării, trebuie să se amelioreze comportarea termotehnică şi în primul rând să se mărească rezistenţa termică specifică, a următoarelor elemente de construcţie care fac parte de asemenea din anvelopa clădirii:

─ Pereţii adiacenţi rosturilor de dilataţie, de tasare şi antiseismice, care se vor izola

suplimentar: - la exterior, spre rost - în cazul rosturilor deschise accesibile; - la interior, spre încăperi - în cazul rosturilor deschise inaccesibile şi a rosturilor

închise. Atât la rosturile deschise, cât şi la cele închise trebuie să se verifice şi să se ia măsuri de

etanşare suplimentară din punct de vedere termotehnic şi hidrofug, precum şi faţă de infiltraţiile de aer rece.

─ Pereţii adiacenţi spaţiilor şi încăperilor anexe neîncălzite (garaje, magazii, poduri,

camere de pubele, verande, sere, balcoane şi logii închise cu tâmplărie exterioară, ş.a.), care se izolează suplimentar, de regulă, în exteriorul volumului încălzit.

─ Pereţii exteriori - verticali sau înclinaţi - precum şi planşeele superioare -

orizontale sau înclinate - ale mansardelor existente, locuite şi încălzite, amenajate în podurile clădirilor. Ameliorarea comportării termotehnice a elementelor de construcţie perimetrale ale mansardelor, constituie o problemă complexă care trebuie să fie tratată cu deosebită atenţie, atât în situaţia în care elementele de construcţie separă spaţiul mansardei de

52

mediul exterior, cât şi în cazul în care acestea separă volumul încălzit al mansardei de spaţiul podului neîncălzit adiacent. La elaborarea proiectului de modernizare, se vor avea în vedere, considerentele, indicaţiile şi recomandările, precum şi detaliile de principiu din normativul special referitor la proiectarea mansardelor [22].

─ Planşeele care delimitează volumul încălzit de mediul exterior la partea inferioară

(la bowindouri, ganguri de trecere, planşee inferioare peste logii ş.a.), care se izolează suplimentar - de regulă - la tavanul planşeelor.

─ Planşeele care delimitează volumul încălzit de mediul exterior, la partea

superioară (planşee superioare sub logii ş,a,), la care stratul termoizolant suplimentar se dispune, de regulă, la faţa superioară a planşeelor, sub pardoseală.

─ Pereţii exteriori, sub CTS, în contact cu solul, la demisolurile sau la subsolurile

încălzite.

─ Plăcile din beton slab armat, la partea inferioară a demisolurilor şi subsolurilor încălzite, sub CTS, în contact cu solul.

─ Pereţii şi planşeele care separă volumul interior, încălzit al clădirii de încăperi

neîncălzite adiacente (camere de pubele, windfanguri neîncălzite, pereţi adiacenţi subsolurilor neîncălzite, ş.a.).

─ Pereţii şi planşeele adiacente cămărilor direct ventilate.

─ Pereţii şi planşeele adiacente unor spaţii care fac parte din volumul constructiv al

clădirii, dar care au alte funcţiuni sau destinaţii, de regulă mai puţin sau intermitent încălzite (spaţii comerciale la parterul clădirilor de locuit, birouri, ş.a).

─ Diverse suprafeţe vitrate, altele decât tâmplăria exterioară (luminatoare, pereţi

exteriori vitraţi, transparenţi sau translucizi, etc.).

─ Uşi exterioare sau care fac legătura cu spaţiile neîncălzite adiacente, opace sau parţial vitrate.

Măsuri de îmbunătăţire a comportării termotehnice, în principal în direcţia măririi

rezistenţei termice specifice, se recomandă a se lua şi la elementele de construcţie din interiorul volumului încălzit, dar care separă încăperile încălzite de unele încăperi mai puţin încălzite (windfanguri încălzite, holuri de intrare în clădire, casa scării, ş.a.)

53

4. SCHEME ŞI DETALII DE PRINCIPIU PENTRU SOLUŢII DE REABILITARE ŞI MODERNIZARE

TERMICĂ A CLĂDIRILOR

NOTĂ

• Detaliile din figuri nu sunt detalii de execuţie, ci reprezintă scheme şi detalii de principiu.

• Grosimile straturilor termoizolante se stabilesc în funcţie de condiţiile concrete, pe baza unor calcule termotehnice şi de optimizare termo-energetică.

54

CUPRINS

E – PEREŢI EXTERIORI E0 SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA

TERMICĂ A PEREŢILOR EXTERIORI - ÎN CÂMP CURENT

E1.1….E1.13 1. STRUCTURĂ COMPOZITĂ „ETICS” COMPACTĂ - DETALII DE RACORDARE ŞI ÎMBINARE

E2.1….E2.13 2. STRUCTURA CU STRAT DE AER VENTILAT – DETALII

E3.1 3. STRUCTURA CU STRAT TERMOIZOLANT POZIŢIONAT LA INTERIOR - DETALII

T – TERASE T0.1 SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA

TERMICĂ A TERASELOR FĂRĂ PANTE – Soluţia cu îndepărtarea tuturor straturilor. Terasa cu structura compactă. Terasa cu structura ventilată.

T0.2a SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE – Soluţia cu îndepărtarea parţială a straturilor existente. Terase cu structura compactă.

T0.2b SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– Soluţia cu îndepărtarea parţială a straturilor existente. Terase cu structura compactă.

T0.3a SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– Soluţia cu îndepărtarea parţială a straturilor existente. Terase cu structura ventilată.

T0.3b SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– Soluţia cu îndepărtarea parţială a straturilor existente. Terase cu structura ventilată.

T0.4a SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE – Solutia cu îndepartarea tuturor straturilor. Terasa ranversată necirculabilă.

T0.4b SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE – Solutia cu îndepartarea partiala a straturilor existente. Terasa ranversată.

55

T0.4c SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– Solutia cu îndepartarea partiala a straturilor existente. Terasa ranversată.

T0.5a SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR FĂRĂ PANTE– soluţia cu îndepartarea tuturor straturilor existente. Terasa grădină.

T0.5b SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– solutia cu menţinerea parţială a straturilor existente. Terasa grădină.

T0.5c SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– solutia cu menţinerea parţială a straturilor existente. Terasa grădină.

T1.1 – T1.7 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ PE CONTURUL TERASELOR NECIRCULABILE

T1.8 – T1.10 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TERASELOR NECIRCULABILE. RACORDĂRI.

T2.1 – T2.2 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ PE CONTURUL TERASELOR CIRCULABILE

T2.3 – T2.5 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TERASELOR CIRCULABILE. RACORDĂRI

T3.1– T3.2 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ PENTRU TERASELE GRĂDINĂ

A - PLANŞEE DE POD A0.1….A0.4 SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA

TERMICĂ A PLANŞEELOR DE POD

A1.1 …A1.10 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A PODURILOR NEÎNCĂLZITE

A2.1 …A2.2 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A PODURILOR ÎNCĂLZITE (MANSARDE)

56

S - PLANŞEE PESTE SUBSOL S0.1 SOLUŢII DE PRINCIPIU DE TERMOIZOLARE

SUPLIMENTARĂ ORIZONTALĂ ÎN CÂMP CURENT. Peste planşeul de peste subsol.

S0.2 SOLUŢII DE PRINCIPIU DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ ORIZONTALĂ ÎN CÂMP CURENT. Sub planşeu, la tavanul subsolului.

S1.1…S1.2 DETALII DE APLICARE A TERMOIZOLAŢIEI LA PLANŞEUL PESTE SUBSOL – DEASUPRA PLĂCII

S2.1…S2.2 DETALII DE APLICARE A TERMOIZOLAŢIEI LA PLANŞEUL PESTE SUBSOL – SUB PLACĂ

P – PLANŞEE PE SOL P1.1…P1.4 DETALII DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ LA PLĂCI

PE SOL

F – FERESTRE F1 SOLUŢII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TÂMPLĂRIEI DIN

LEMN CUPLATĂ

F2 SOLUŢII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TÂMPLĂRIEI DIN LEMN DUBLĂ

F3 SOLUŢII DE MODERNIZARETERMICĂ – TÂMPLĂRIE EXTERIOARĂ NOUĂ

F4 SOLUŢII DE MODERNIZARETERMICĂ – TÂMPLĂRIE EXTERIOARĂ NOUĂ

57

E

PERETI EXTERIORI

58

59

60

61

62

63

64

65

66

67

68

69

70

71

72

73

74

75

76

77

78

79

80

81

82

83

84

85

86

T

TERASE

87

88

89

90

91

92

93

94

95

96

97

98

99

100

101

102

103

104

105

106

107

108

109

110

111

112

113

114

115

A

PLANSEE DE POD

116

117

118

119

120

121

122

123

124

125

126

127

128

129

130

131

132

S

PLANSEE PESTE SUBSOL

133

134

135

136

137

138

139

P

PLANSEE PE SOL

140

141

142

143

144

F

FERESTRE ŞI UŞI EXTERIOARE

145

146

147

148

149

Anexa 1 – Ferestre şi uşi exterioare Material Secţiune profil tâmplărie Exemple 1. Lemn stratificat

2. Aluminiu

Fereastra lemn/aluminiu

150

3. Oţel

4. Tâmplării mixte

- dimensiuni standard profil mixt lemn/aluminiu

151

Anexa 2 – Geamuri termoizolante Tip geam

Numar foi de sticla Tip sticla Secţiune geam Exemple

Gea

m te

rmoi

zola

nt

2 foi de geam

netratată (normală)

o suprafaţă tratată

3 foi de geam

netratată (normală)

o suprafaţă tratată

152

Anexa 3 – Sisteme de protecţie la acţiunea radiaţiei solare Tip sistem Secţiune profil sistem de protecţie Exemple 1. Jaluzele Orizontale

exterioare

2. Storuri există numeroase modele de storuri, printre cele mai utilizate fiind variantele detaliate alăturat

Lamele cu margini bordurate cu ghidaj pe cablu sau pe şinele de ghidare

1. şină superioară; 2. angrenaj; 3. lamele; 4. şnur de ghidare şi bandă pt. tragere; 5. ghidare laterală; 6. şină inferioară; 7. manivelă

Lamele plate cu ghidaj prin cablu

1. şină superioară; 2. motor de mijloc; 3. lamele; 4. şnur de ghidare şi bandă pt. tragere; 5. ghidare laterală; 6. şină inferioară

153

3. Rulouri exterioare

Lamele din aluminiu dimensiuni si secțiuni variate

Material textil

Modalităţi de montare a storurilor/rulourilor : la partea superioară a golurilor; in faţa foilor de geam; intre foile de geam; in spatele foilor de geam

154

155

ANEXA 4 – Grile de admisie şi evacuare la tâmplărie Tip Sistem Exemple

6Gri

le d

e ad

mis

ie ş

i eva

cuar

e la

tîm

plăr

ie

Sistem de ventilare integrat în tâmplăria de fereastră

Grila higroreglabilă destinată introducerii aerului proaspat, montaj pe tâmplaria termoizolantă

Grila higroreglabila acustica destinata aportului de aer proaspat, montaj pe tamplaria termoizolanta

156

ANEXA 5 - CLĂDIRI DURABILE/SUSTENABILE Cladirea durabilă este definita ca “un proces de management responsabil al mediului construit sanatos bazat pe resurse eficiente si principii ecologice”. Proiectarea cladirilor durabile trebuie sa ia in considerare faptul ca resursa umana este la fel de vulnerabila astazi ca orice resursa de mediu si sa-si propuna ca scop eficienta energetica si eficienta in utilizarea resurselor. Urmatoarele principii sunt incluse in definirea cladirii durabile:

- reducerea la minim a consumului de resurse ne-regenerabile; - îmbunătăţirea mediului natural; - eliminarea sau reducerea la minim a toxinelor.

"Cladirile durabile" pot fi definite ca acele cladiri care un impact advers minim asupra mediului construit, dar si a celui natural, in termenii cladirilor insesi, a mediului din proximitatea lor sau la scara mai larga regionala sau chiar globala a asezarilor. "Cladirile durabile" pot fi definite ca practica in domeniul constructiilor, scopul urmarit fiind cel al calitatii integrate a acestora, deci calitatea inteleasa intr-un mod cat mai cuprinzator (cu includerea performantelor economice, sociale si de mediu) . Astfel, utilizarea raţională a resurselor naturale şi managementul adecvat al cladirilor existente vor contribui la economisirea de resurse limitate, reducerea consumului de energie (conservarea energiei), precum şi îmbunătăţirea calităţii mediului. Clădirea durabilă va fi luata în considerare pe întregul ciclu de viaţă al clădirii, ţinând cont de calitatea mediului, calitatea funcţionala şi viitoarele valori ce vor fi luate în considerare. Cladirea durabila este apreciata pentru valorile ei ecologice materiale (cantitative, masurabile, supuse evaluarii) si valorile non-materiale (supuse aprecierii calitative). In ceea ce priveşte cantitatea in sensul strict al cuvantului, intregul sector construcţii şi piaţa locuinţelor sunt acum saturate în majoritatea ţărilor, iar cererea pentru calitate este de mare importanta si este în continua creştere. Proiectantii cladirilor durabile isi asuma responsabilitatea acelei cladiri din momentul conceptiei si al proiectarii, pe tot parcursul ciclului de viata al cladirii, pana in momentul demolarii, reabilitarii sau refunctionalizarii ei. Atat iniţiativele privind mediul ale sectorului de construcţii cat şi cerinţele utilizatorilor sunt factori-cheie pe piaţa constructiilor. Au fost identificate 5 obiective pentru cladirile durabile:

- eficienta in utilizarea resurselor; - eficienta energetica (inclusiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ); - prevenirea poluarii (inclusiv calitatea aerului interior şi de reducere a zgomotului ); - armonizarea cu mediul (inclusiv de evaluare de mediu); - sistem integrat şi abordarea sistemica (inclusiv sistemul management de mediu );

Proiectarea clădirilor noi şi reabilitarea celor existente se face, în present, în ţările europene şi în SUA, într-o viziune nouă ţinând cont de mai multe criterii, respectarea acestora conducând la realizarea ”clădirilor durabile/sustenabile”. Au fost deja elaborate sisteme de etichetare ale acestora în numeroase ţări, exemple fiind sistemele:

- LEED, (Leadership in Energy & Environmental Design) – conceput în anul 1998, este un sistem de certificare a clădirilor verzi, recunoscut pe plan internaţional, care verifică dacă clădirea sau ansamblul arhitectural a fost proiectat şi construit utilizând strategii care conduc la îmbunătăţirea performanţei (amplasarea sustenabilă, reducerea consumurilor energetice, utilizarea eficientă a apei, reducerea emisiilor de CO2, îmbunătăţirea calităţii mediului, managmentul deşeurilor, utilizarea materialelor şi resurselor locale, inovaţia şi reacţia la impactul acestor aspecte). Dezvoltat de U.S. Green Building Council (USGBC), LEED intenţionează să furnizeze beneficiarilor un cadru concis pentru identificarea şi

157

implementarea soluţiilor practice şi măsurabile pentru proiectarea, construcţia, exploatarea şi întreţinerea clădirilor verzi. USGBC a stabilit ca Green Building Certification Institute (GBCI) să prevadă o serie de examene pentru acreditarea experţilor individuali.

- BREEAM, este un sistem de evaluare, creeat în 1990, având primele două versiuni destinate

birourilor şi clădirilor de locuit, utilizat pentru analizarea performanţei şi impactului clădirilor asupra mediului pe următoarele domenii: management, sănătate şi confort, energie, transport, apă, materiale şi deşeuri, utilizarea terenului şi ecologie, poluare. Fiecărui domeniu îi este alocat un număr de puncte, rezultând prin însumare un scor total în funcţie de care clădirea este clasificată pe o scală stabilită anterior: PASS, GOOD, VERY GOOD, EXCELLENT sau OUTSTANDING şi se atribuie un certificate. Un management bun al clădirii este foarte important pentru performanţa clădirii şi are impact pe toată durata de viaţă a clădirii, inclusiv întreţinerea şi modernizarea.

- Codul clădirilor durabile (The Code for Sustainable Homes) a intrat în vigoare, în Anglia, în

2007, iar în anul 2008 a devenit obligatoriu un cod de evaluare pentru clădirile noi, care a înlocuit codul pentru clădiri ecologice noi (BRE Global's Ecohomes). Codul conţine prevederi pentru construcţii cu performanţe ridicate, în vederea protejării mediului, în spiritul respectării principiilor dezvoltării durabile. Sunt stabilite niveluri minime de performanţă pe 7 domenii: eficienţă energetică/CO2, eficienţa utilizării apei, managementul suprafeţelor de apă, managementul amplasamentului, managementul deşeurilor, utilizarea materialelor, comportarea pe întreg ciclul de viaţă. Codul are un sistem de atribuire a punctajului pe şase niveluri care se ating atât prin acumularea de puncte cât şi prin atingerea unei proporţii de cerinţe ‘flexibile’. Se face o evaluare iniţială în faza de proiectare şi o evaluare finală cu certificare după construirea clădirii, pe baza unei faze de proiect revizuit cu modificările rezultate la execuţie.

- DGNB (Deutsche Gütesiegel Nachhaltiges Bauen) etc. un sistem de evaluare şi certificare a

clădirilor durabile lansat în Germania la începutul anului 2009. DGNB, Certificarea Construcţiilor Durabile din Germania, este un sistem de evaluare care acoperă toate elementele relevante ale unei construcţii durabile. Cele mai bune clădiri primesc categoriile bronz, argint si aur. Clasificarile se acorda pentru performanţa totală a clădirii sau pentru aspecte individuale. Certificarea Construcţiilor Durabile din Germania a fost dezvoltată de catre Consiliul German al Construcţiilor Durabile (DGNB) împreuna cu Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Proiectării Urbane (BMVBS) şi poate fii folosită ca un instrument în proiectare şi evaluare. Criteriile de evaluare sunt: ecologie, economie, criterii socio-culturale şi funcţionale, tehnice, tehnologii şi amplasare. Criteriile se punctează diferit pentru clădire, în funcţie de relevanţa lor. Fiecare criteriu este împărţit pe mai multe subcriterii. In evaluarea clădirii sunt considerate consumul de energie, calitatea acustică şi ocuparea terenului. Pentru fiecare criteriu sunt definite valori – ţintă şi se acordă maximum 10 puncte. In acelaşi timp, fiecare criteriu are o “greutate” în cadrul evaluării. De exemplu, consumul energetic al unei clădiri de birouri este mai important decât confortul acustic. Certificatul este bazat pe conceptul de proiectare integrată. Astfel, construcţiile durabile pot fi proiectate pe baza tehnologiei actuale şi îşi pot dovedi calitatea cu acest certificat. Pentru certificarea DGNB este necesară: înregistrarea clădirii cu DGNB; definirea scopurilor performanţei clădirii conform cu categoriile aur, argint şi bronz; utilizarea pre-certificării pentru marketing; documentarea în timpul proiectării şi construcţiei conform reglementărilor DGNB; evaluarea documentaţiei de proiectare şi construcţie de către DGNB; acordarea certificatului DGNB. Primul certificat DGNB a fost în anul 2009 la Munchen. Auditorii însoţesc proprietarii pe durata procesului de certificare. Avantajele certificării DGNB sunt următoarele:

158

- Contribuţie activă pentru durabilitate – certificatul demonstrează efectele pozitive ale construcţiei asupra mediului şi asupra societăţii.

- Acurateţe a costului şi a proiectării – certificarea oferă un procent ridicat de acurateţe în ceea ce priveşte atingerea scopurilor de performanţă până la sfârşitul lucrărilor; spre exemplu, ajută la reducerea consumului de energie şi a costurilor în timpul operaţiilor.

- Minimizare a riscurilor – certificarea promovează proiectarea integrată în timpul construcţiei. Aceasta duce la procese transparente şi bine definite în timpul proiectării şi construcţiei, măreşte potenţialul pentru optimizare, minimizează riscurile în timpul construcţiei, operaţiilor, renovării sau demolării.

- Constituie un instrument de proiectare orientată spre practică – certificatul a fost dezvoltat de către practicanţi, pentru practicanţi. Sprijină proprietarii şi designerii către o cale orientată spre rezultate pentru construcţii durabile.

- Concentrarea atenţiei către ciclul de viaţă – certificatul se bazează pe ciclul de viaţă al clădirii, care este indispensabil pentru evaluarea durabilităţii.

- Făcut în Germania – certificarea este adaptata la mediul construit din Germania şi din Europa. Aceasta include norme şi reglementări în construcţie şi experienţa de marketing pentru clădirile eficiente energetic.

- Instrument de marketing – certificatul foloseşte drept instrument de comunicare pentru investitori, proprietari şi utilizatori, atrăgând atenţia către mediu. Poate fi exportat şi subliniază atractivitatea domeniului imobiliar din Germania pentru investitori.

- Calitate a unei proprietăţi – certificatul măreşte şansele de vânzare şi de închiriere. - Performanţă – certificatul evaluează performanţa clădirii şi nu măsuri izolate. - Flexibilitatea – sistemul de certificare poate fi uşor actualizat pentru dezvoltatorii

tehnici, sociali şi internationali.

DGNB poate certifica toata clădirea sau doar anumite caracteristici ale clădirii, cum ar fi consumul de apă sau de electricitate. Acest lucru nu este tocmai corect, deoarece pentru evaluarea efectului unei clădiri asupra mediului, nu este suficientă doar o anumită caracteristică, ci toată clădirea, cu toate caracteristicile ei.

Certificatul DGNB s-a acordat abia in 2009 pe piata germană, astfel sistemul nu este suficient de dezvoltat si studiat precum este certificarea BREEAM care este pe piaţă de 20 ani, iar după 8 ani de la apariţie a suferit o schimbare majoră, fiind într-o continuă evoluţie.

In data de 16 iunie 2009, CSTB şi CertiVéA au semnat un Memorandum al Intelegerii pentru a lucra împreuna cu BRE din Anglia în scopul dezvoltării unei metode unice de evaluare a mediului construit în Uniunea Europeană, creându-se astfel Sustainable Building Alliance. Aceasta alianţă reprezintă dovada faptului ca în curând atât certificarea BREEAM, cât şi HQE se vor schimba complet şi vor deveni una singură pentru toată Europa. Avantajele unui singur tip de certificat sunt următoarele: unitatea certificărilor, valabilitatea lor în altă ţară şi folosirea mai bună a acestora în scopuri de marketing, ca elemente de comparaţie, fiind un sistem mai eficient. Dezavantajele unui singur tip de certificat vor fi: o bază de date foarte mare, sistem foarte complex de notare şi certificare care să ţină cont de climat, de specificul zonei şi poate şi de factorul social, iar dacă nu va fi bine realizat unele clădiri vor avea de suferit (prin departajari insuficiente între clădiri).

159

Certificatul unic în Europa ar trebui:

o să fie pe etapele proiectarii şi constructiei: proiect, construcţie, amenajare; o să includă un sistem de notare foarte clar şi care să fie foarte obiectiv (cu

punctaje la notele finale); o să aibă marje de diferenţe foarte mici între 2 certificari succesive ale aceleiaşi

construcţii; o să fie uşor de înţeles de către beneficiari; o să fie acordat de către o echipa multidisciplinară; o să specifice consumul global şi pe părţi al clădirii; o să ţină cont de echipamentele ecologice; o să ţină cont de calitatea arhitecturală a clădirii; o să ţină cont de calitatea finisajelor interioare şi exterioare şi de cât de “verzi”

sunt; o să ţina cont de dotările interioare ale clădirii precum aparatele electrocasnice,

sisteme de oprire a consumului pentru încălzire ăi aer condiţionat dacă utilizatorii nu sunt în clădire etc.

o să ţină cont de ciclul de viaţă al clădirii, al echipamentelor şi finisajelor şi costul de exploatare;

o să ţină cont de reciclarea materialelor de construcţie după ce clădirea nu va mai fi;

o să fie cu adevărat un sprijin pentru mediu, nu o unealta de marketing (cum este acum);

o să ţină cont de calitatea aerului interior şi de sănătatea oamenilor; o să propună amenajarea grădinilor (unde este posibil) sau a teraselor cu plante sau

cu fructe şi legume pentru a promova un mod de viata sănătos; o să fie o certificare oficială a Uniunii Europene, nu una particulară.

În Romania, Ministerul Mediului şi Pădurilor a propus programul “Casa verde”, care prevede subvenţii pentru achizitionarea echipamentelor care utilizează energie regenerabilă. Scopul acestui Program este îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului prin reducerea gradului de poluare cauzat de arderea lemnului şi a combustibililor fosili utilizaţi pentru producerea energiei termice folosite pentru încălzire şi obţinerea de apă caldă menajeră.

Constructiile durabile reprezintă construcţii inteligente, care servesc mediul, societatea şi domeniul imobiliar. Acestea sunt benefice mediului, conservă resursele, sunt confortabile şi sănătoase pentru oameni şi se potrivesc cu mediul socio-cultural. De asemenea, ele sunt eficiente economic şi au o valoare pe termen lung, au costuri reduse pentru întreţinerea şi funcţionarea lor.

160

ANEXA 6 - CARACTERISTICI ALE CLĂDIRILOR CU CONSUMURI ENERGETIC FOARTE SCĂZUTE - CASA PASIVĂ

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CASA PASIVĂ

CASA PASIVĂ este o clădire în care temperaturile de confort atât iarna cât şi pe timpul verii se realizeaza cu un consum minim de energie. Concepţia, proiectarea şi execuţia clădirii trebuie să satisfacă mai multe cerinţe. Aceste cerinţe trebuie listate, îndeplinite şi certificate. Certificarea unei Case Pasive se face de către Passivehouse Institut (PHI) sau de către Passivehouse Dienstleistung GmbH. Certificatul probează calitatea unei clădiri. Criteriile de evaluare în vederea certificării:

� Necesarul de energie pentru încălzirea spaţiilor; max. 15 kWh/(m²an) � Testul de presurizare pentru n50: max. 0,6 h-1 � Intregul necesar de energie primară max. 120 kWh/(m²an) care include consumul domestic

de electricitate. Criteriile trebuie sa fie verificate cu ajutorul programului Passive House Planning Package (PHPP). Pentru cerinţe specifice de încălzire ale unor spaţii, pot fi utilizate metode de calcul lunare şi anuale. Dacă este necesară răcirea activă (mecanică sau hibridă), consumul de energie pentru răcire nu trebuie sa depăşească valoarea 15 kWh/(m²a). Deasemenea, criteriul de consum al energiei primare trebuie să ramâna acelaşi, deci energia consumată pentru răcirea aerului trebuie să fie compensată din altă parte. Ca valoare de referinţă, suprafaţa utilă (Treated Floor Area) este suprafaţa delimitată de anvelopa clădirii.

2. SUMAR – STANDARDELE CASEI PASIVE (cu precizari suplimentare din partea ghidului AECB, UK al Asociatiei pentru Cladiri Durabile)

- valoarea U pentru elementele de constructie opace <0,15 W/ m2K, uzual <0,10 W/ m2K; - valoarea U pentru elementele de constructie vitrate <0,8 W/ m2K; - cladire fără punţi termice; - permeabilitatea la infiltratiile de aer <0,6 h-1 = <0,75 m3/h 50Pa; - energia necesara pentru incalzirea spatiului <15 kWh/m2an; - sistem de ventilare cu recuperare de caldura, inclusiv beneficiul adus de utilizarea aerului

tratat parţial într-un sistem de tip puţ candian; - sisteme de iluminare, aparatura electrica si echipamente pentru birouri de foarte inalta

eficienta. 3. DOCUMENTATIA NECESARA PENTRU CERTIFICAREA CALITATII DE CASA

PASIVA A UNEI CONSTRUCTII

PROIECT

• Planul amplasamentului trebuie sa indice orientarea cladirii, localizarea si inaltimea cladirilor din vecinatate, plantatiile, spatiile verzi si orice tip de relief care pot umbri cladirea. Planul poate fi insotit de fotografii privind imprejurimile cladirii. Documentatia trebuie sa fie insotita de studii de umbrire / insorire.

161

• Proiectul (planuri, sectiuni si fatade) va fi realizat la scara 1:100 si la scara 1:50. Piesele desenate vor fi cotate si vor cuprinde indicatii privind dimensiunea incaperilor, suprafetele atat ale cladirii cat si ale incaperilor si cotarea golurilor practicate in anvelopa.

• Detalii de arhitectura privind anvelopa si localizarea puntilor termice pentru un calcul exact

al suprafetelor si puntilor termice, date care trebuie introduse in programul de calcul PHPP.

• Calculul suprafetelor pardoselilor.

• Schite privind sistemul de ventilare si de incalzire, de aprovizionare cu apa calda de consum si climatizare, in cazul in care aceasta exista. Descrierea sistemului de generare de caldura, stocare si distributie si standardele de izolare corespunzatoare. Descrierea sistemului de ventilare cu specificatii privind dimensionarea, ratele fluxurilor de aer, izolarea acustica, filtre, instalatia de aprovizionare si extractie a aerului, cat aer este introdus si cat este eliminat in exterior, izolarea conductelor si schimbatoarele de caldura din subsol, daca acestea exista etc.

• Detalii constructive ale tuturor îmbinărilor anvelopei, de ex. Îmbinările peretilor interiori cu

cei exteriori, sau ai pereţilor exteriori cu placa peste subsol sau cu placa pe sol; instalarea ferestrelor (adancime de montaj, parapet si ancadrament), sistemul de ancorare al balcoanelor etc. Toate detaliile trebuie sa dea informatii cu privire la dimensiuni, materiale utilizate si conductivitatea termica a acestora. Trebuie marcata in proiect bariera de aer care impiedica infiltratiile de aer si trebuie realizate detalii specifice la jonctiuni ale diferitelor elemente de constructie cu anvelopa.

SPECIFICATII TEHNICE

• Urmatoarele detalii despre instalarea ferestrelor si usilor sunt necesare de indicat: firma producatoare, tipul, Uf , Ψinstalare si Ψ distantier si desene care sa arate amplasarea tuturor instalatiilor care penetreaza peretele exterior (valorile calculate trebuie sa fie verificate in concordanta cu EN 10077-2 sau cu produse certificate de Passivehouse Institut).

• Specificatii privind geamurile: firma producatoare, tip, Ug (EN 673 – acuratete 2 digits),

transmitanta totala solara g (EN 410), tipul distantierului (spacer).

• Descrierea succinta a sistemului de instalatii – daca este necesar se va suplimenta cu scheme.

• Firma producatoare, tip si toate specificatiile: sistemului de ventilare, de incalzire,

sistemului de distributie districtuala a apei calde (DDA), a tancului de stocare DDA, sistem auxiliar de incalzire si protectie antiinghet etc.

• Specificatii privind schimbatorul de caldura (daca exista), adancimea de pozitionare si

lungimea serpentinei si suprafata ocupata de acesta, calitatea solului, materialul din care este facuta serpentina si dimensiunea serpentinei, verificarea eficientei cu care se realizeaza schimbul de caldura (cu ajutorul PH-Luft). Cand este utilizat schimbatorul de caldura salin: control, categoria de temperatura vara si iarna, verificarea eficientei cu care se realizeaza schimbul de caldura.

• Specificatii despre instalatii si conducte: lungimea si izolarea tevilor de aprovizionare (DDA

si spatiul de incalzit) si a conductelor de ventilare intre schimbatorul de caldura si anvelopa termica a cladirii.

162

• Conceptul pentru consumul eficient de energie electrica intr-o gospodarie: aparatura de inalta eficienta si ghidul utilizatorului pentru economie de energie pentru cumparator. Daca nu exista specificatii pentru utilizare eficienta a aparaturii se va lua in considerare valoarea medie a aparaturii similare de pe piata (valori standard PHPP).

VERIFICAREA ANVELOPEI CARE NU ADMITE INFILTRATII DE AER (conform DIN EN 13829)

Conform DIN EN 13829 sunt necesare teste de supra si subpresurizare pentru fiecare proiect. Testele de presurizare vor fi facute numai pentru spatiile incalzite si care sunt separate de exterior prin anvelopa termica. Este recomandat sa se faca testul atata timp cat sunt vizibile toate masurile de etansare luate prin proiect in asa fel incat sa se poata proceda usor in a face corectii. Este recomandat ca testul de presurizare sa se faca de o institutie sau o persoana acreditate; in cazul in care testul este facut de chiar proprietar sau client, acesta va fi acceptat numai cu semnatura unui specialist care sa confirme prin semnatura corectitudinea datelor. Alte documente necesare certificarii calitative a unei case pasive vor fi: inregistrarea specificatiilor privind sistemul de ventilare, declaratia dirigintelui de santier, fotografii sau alte teste necesare. Casa Pasiva necesită o calitate superioară atat din punct de vedere al proiectarii de ansamblu si de detaliu cat si din punct de vedere al componentelor utilizate in realizarea constructiei cu privire la :

• izolare • punti termice (anvelopa exterioara sa nu prezinte punti termice) • infiltratiile de aer (foarte bine izolata impotriva infiltratiilor de aer) • proiectarea sistemului de ventilare (sistemul de ventilare sa fie proiectat astfel incat sa se

asigure o inalta eficienta in recuperarea energiei) • ferestre (confortul oferit de ferestre) • tehnologiile de incalzire a spatiilor (tehnologii inovative de incalzirea spatiilor)

4. IZOLAREA CLADIRII

Intreaga anvelopa a unei Case Pasive trebuie sa fie foarte bine termoizolata. Anvelopa este formata din toate partile constructive care separa climatul interior de cel exterior. Toate tipurile de tehnici constructive pot fi utilizate in realizarea unei Case Pasive si au fost probate cu succes prin certificare: cladirile din zidarie si structura cadre din beton armat, cele construite pe structuri usoare, cele construite din elemente prefabricate sau cladirile realizate pe structura metalica sau integral din beton glisat termoizolat si deasemenea orice combinatie intre aceste tipuri de structuri. Coeficienţii termici de pierdere de caldura (valoarea U) a pereţilor exteriori, a placii pe sol, sau la acoperisuri (sarpanta / pod sau acoperire in terasa) sunt intre 0.1 - 0.15 W / (m² K) (pentru climatul Europei Centrale). Acestea sunt valorile superioare date pentru toate cladirile contemporane. Ca o consecinta necesarul de căldura în sezonul rece este neglijabil. O alta consecinta este aceea ca temperatura interioara a suprafetelor de anvelopa este foarte apropiată de temperatura aerului interior. Toate acestea conduc la un climat interior confortabil si inlatura efectele periculoase asupra elementelor de constructie cauzate de umiditatea aerului interior. Pentru a obtine valori cat mai mici ale coeficientilor de transfer termic, este evident ca trebuie utilizate materiale foarte bune de izolare. Grosimea anvelopei va fi cu atat mai mica cu cat conductivitatea termica a materialului termizolant va avea valoarea mai mică (daca se vor utiliza materialele termo-izolatoare tipice, conventionale -vata minerala, polistiren, celuloza - grosimea anvelopei va fi in jur de 300 mm). Materialele izolatoare moderne, cu vacuum, pot fi utilizate pentru a reduce grosimea anvelopei.

163

Mai mulţi cercetatori au studiat inca de la mijlocul anilor '80 utilizarea materialelor translucide de tip structura fagurelui de miere in conversia energiei solare pentru încălzirea şi răcirea spaţiilor şi încălzirea apei. Materialele translucide fagure acţioneaza ca o diodă de conversie a radiaţiei în căldură. Cunoscute ca materiale izolatoare transparente de fatada (transparent insulating materials – TIM) acestea constituie o alternativa utilizata cu succes fata de materialele termoizolatoare clasice opace. Aplicatiile materialelor izolatoare transparente in sectorul constructii - cladiri pot fi de tip colector solar, pot fi utilizate pentru incalzirea spatiilor sau pentru optimizarea luminarii naturale a spatiilor. Studiile de racire a spatiilor sunt inca in atentia cercetatorilor si se bazeaza pe proprietatile performante ale sticlei si pe tehnologiile de umbrire utilizate in colaborare cu materialul izolator transparent cu care formeaza impreuna un sistem. Principiul de functionare in cazul incalzirii spatiilor se bazeaza pe faptul ca radiatia solara de unde scurte trece prin materialele izolatoare transparente şi ajunge la perete, incalzindu-l. Radiaţia solara de unde lungi nu poate trece prin stratul de izolatie, deoarece stratul de izolaţie transparentă este opacă pentru radiaţii infraroşii. Urmatoarea figura pune in evidenta într-un mod calitativ căile de transmitere a energiei in cazul utilizarii la cladiri a materialelor termoizolante opace si in cazul utilizarii a celor transparente. În funcţie de temperatura mediului ambiant, caldura castigata poate fi in cantitate mai mare sau mai mica.

radiatia solara

caldura pierduta prin transmisie si reflexie

Aport solar

zidarie exterioara

termoizolatie opaca

radiatia solara

caldura pierduta prin transmisie si reflexie

Aport solar

zidarie exterioara

strat absorbant (optional)

cavitate (optional)

material izolator transparent

164

Pentru o fatada orientata spre sud castigul de energie pe an este de max. 100 kWh/m² in cazul sistemului conventional si de max. 135 kWh/m² in cazul sistemului cu absorber solar. In cazul sistemului conventional peretele absorbant vopsit in culoare neagra este prevazut la exterior cu un strat termoizolant transparent aflat in spatele unei foi de geam (o unitate de fereastra cu o singura foaie de geam in spatele careia se afla termoizolatia transparenta). Principiul de

functionare: peretele incalzit transfera caldura spre interior. Pentru a realiza o eficienta crescuta in functionarea sistemului este necesar ca materialul din care este facut peretele sa aibe o densitate de cel putin 1,400 kg/m³ (caramida din argila, piatra naturala, beton). Performanta sticlei utilizate si tehnologia de umbrire sunt esentiale in controlul incalzirii / racirii spatiilor.

In sistemul materiale izolatoare transparente de fatada de tip colector solar peretele absorbant este inlocuit de unitati absorbante care au in compunere un sistem de recirculare a apei. Sistemul prezinta un avantaj de utilizare in special pentru anotimpurile de tranzitie, circuitul apei calde putand fi extins si folosit la incalzirea unui alt perete care nu este orientat spre Sud. Pe perioada verii, o izolatie termica performanta este o protectie impotriva caldurii. Pentru a asigura un confort termic proiectarea va lua in considerare deasemenea umbrirea si optimizarea ventilarii.

5. PUNTILE TERMICE

Un principiu de baza al proiectarii unei Case Pasive este acela de a diminua foarte mult puntile termice. Aceasta se poate realiza printr-o termoizolatie continua pe toata anvelopa cladirii. Temperatura suprafetelor interioare trebuie sa fie ridicata pentru ca umiditatea critica sa nu apara in niciun element de constructie, iar pierderile de caldura aditionale sa fie neglijabile. Daca transmitanţa termică liniară ψ este mai mică decat 0.01 W/(mK), detaliul capata calitatea de a fi “fara punte termica”. Exemplu: puntea termica la jonctiunea peretelui de zidarie exterioara sau interioara cu placa de beton poate fi complet indepartata daca se va introduce un bloc de beton poros (2) sub primul rand de blocuri de zidarie utilizate la constructia peretelui.

165

6. INFILTRATIILE DE AER

Daca o cladire nu este suficient de bine izolata contra infiltratiilor de aer, aerul umed din incaperi poate patrunde in elementele de constructie unde se produc deteriorari datorate condensului. Problema se rezolva prin proiectare in asa fel incat sa fie stopate infiltratiile de aer.

Izolarea la infiltratiile de aer nu este neaparat o masura de eficienta energetica, ci de a evita deteriorarea anumitor elemente de constructie.

Controlul fluxului de aer care traverseaza anvelopa de la interior la exterior sau vice versa poate fi considerat cel mai important aspect al realizarii performantei cladirii. Scopul proiectarii trebuie sa tinda spre fluxuri de aer zero. Primul plan de control al infiltratiilor de aer este considerat sistemul bariera de aer – SBA (air

barrier system - ABS). In cladirile rezidentiale de joasa inaltime SBA se realizeaza pe fata interioara a anvelopei. La multe cladiri moderne se mai realizeaza si o bariera de aer exterioara.

Un prim pas in realizarea sistemului bariera de aer este identificarea infiltratiilor de aer pe fiecare element de constructie separat (de aici si denumirea de sistem al barierei de aer). In a doua treapta se detaliaza felul in care bariera poate fi aplicata pe fiecare element de constructie in parte si corectitudinea aplicarii ei.

O anvelopa poate fi considerata bine izolata la infiltratiile de aer numai daca se respecta urmatoarele cerinte:

• continuitate (sistem de montare); • rezistenta in timp (material); • performanta (material); • nedeformabilitate (material); • impermeabilitate (material).

Materialele izolatoare, in general, nu sunt si izolatoare contra infiltratiilor de aer (exceptie spuma din fibre de sticla). Anvelopa izolata la infiltratiile de aer trebuie proiectata. Datorita faptului ca multe bariere de vapori se opun şi fluxurilor de aer s-a creat confuzie. Functia barierei contra vaporilor este aceea de a controla difuzia vaporilor de apa, de a evita sau a micsora intensitatea producerii fenomenului de condens. SBA controleaza fluxul de aer si deasemenea transferul masic al vaporilor din aer. Bariera contra vaporilor nu va fi prevăzută niciodata ca SBA montata la exterior la o cladire aflata intr-un climat rece.

166

Exista produse speciale pentru realizarea sistemului SBA si la exterior. Partea exterioara a anvelopei trebuie sa fie cat se poate de bine proiectata astfel incat sa se evite orice infiltratie de aer.

Amandoua cerintele, de termoizolare si de izolare la infiltratiile de aer sunt esentiale pentru a realiza o anvelopa de inalta calitate, dar in cele mai multe dintre cazuri amandoua trebuie sa faca obiectul unei proiectari separate:

• o cladire bine izolata nu este neaparat o cladire bine izolata si la infiltratiile de aer; aerul poate strabate usor prin unele tipuri de termoizolatii (de ex. vata minerala sau vata de sticla). Aceste materiale pot avea excelente calitati de termoizolare, dar nu sunt bariere de aer.

• pe de alta parte o cladire foarte bine izolata la infiltratiile de aer nu este neaparat si o cladire foarte bine termoizolata. (de ex. o folie de aluminiu este o bariera foarte buna contra infiltratiilor de aer dar nu prezinta calitati termoizolante).

In cladirile care nu sunt prevazute cu un sistem de ventilare, n50 - valoarea schimburilor de aer trebuie sa fie mai mica decat 3 h-1, iar daca exista un sistem de ventilare in cladire valoarea acestora trebuie sa fie 1.5 h-1.

Criteriul de calitate la cladirile pasive este ca n50 sa nu fie mai mare de 0.6 h-1. In practica valorile realizate s-au incadrat intre 0.2 si 0.6 h-1.

In cazul constructiilor masive realizarea izolatiei la infiltratiile de aer nu este o problema. Construirea unei case pasive din zidarie, lemn, prefabricate, din

beton cu cofraj pierdut sau structuri metalice au asigurat un sistem la un nivel superior impotriva infiltratiilor de aer. Este necesara o proiectare facuta cu multa grija si detalii pentru toate nodurile si pentru toate situatiile in care anvelopa este penetrata. Deasemenea, este necesara o executie facuta cu multa acuratete.

Respectarea principiilor de realizare a anvelopei izolate la infiltratiile de aer mai este cunoscuta ca respectarea “regulilor liniei rosii” care inconjoara continuu la interior tot volumul casei pe fata interioara a anvelopei.

7. PROIECTAREA SISTEMULUI DE VENTILARE

Sanatatea si confortul celor ce locuiesc intr-o Casa Pasiva sunt cele mai importante obiective in proiectarea ei. Pentru a realiza calitatea aerului interior, care este indispensabila, schimbul de aer cu exteriorul trebuie sa se faca la intervale regulate. Acest lucru nu se poate obtine numai prin deschiderea ferestrei. Un sistem de ventilare functioneaza corect daca aerul poluat este in mod constant inlocuit si indepartat din bucatarii, bai si din alte camere unde se poate produce poluarea aerului in mod semnificativ. Aerul prospat trebuie introdus deasemenea in camerele de zi, in camerele copiilor, in dormitoare sau in camerele care indeplinesc functiunea de birou. Sistemul trebuie sa aprovizioneze cu aer proaspat, atat de mult cat este necesar pentru a realiza tipul de confort igienic. Sistemul trebuie sa functioneze cu aprovizionare de aer proaspat numai din exterior, nu din recircularea aerului. Numai astfel se va obtine un nivel superior al calitatii aerului interior. Un sistem simplu este cel prin care aerul proaspat din exterior este introdus in cladire prin grilele de ventilatie practicate in peretii exteriori, dar acest sistem nu poate fi acceptat la o Casa Pasiva deoarece pierderile de caldura sunt in acest caz semnificative.

167

In cladirile nou construite, in cazul in care nu exista un sistem de ventilare mecanic, ferestrele trebuie deschise la intervale regulate. Pentru a obtine o rata a schimbului de aer de 0,33 schimburi de aer pe ora, toate ferestrele ar trebui deschise si lasate deschise 5’ pana la 10’ odata la 3 ore, chiar si pe timpul noptii. Aceasta, insa, este o metoda care nu poate functiona in toate locuintele. O ventilare inadecvata conduce la o calitate a aerului interior caracterizata prin confort igienic scazut si prin cresterea umiditatii si riscul aparitiei condensului. Daca ventilarea conduce la accelerarea fluxurilor de aer, atunci aerul interior va fi mult prea uscat pe de o parte si se va pierde o cantitate de energie prea mare, pe de alta parte.

In Europa Centrala sistemele de ventilare ale caselor pasive functioneaza la o inalta eficienta prin recuperatorul de caldura. Caldura din aerul care se evacueaza din cladire este recuperate si este cedata aerului proaspat introdus in cladire cu ajutorul unui schimbator de caldura. Fluxurile de aer nu se amesteca in acest process. Un sistem de ventilare performant recupereaza caldura la o rata care variaza de la 75% pana la 95%. Acest sistem de ventilare functioneaza cu un schimbator de caldura contorizat al fluxurilor de

aer si ventilatoare de inalta eficienta energetica (“EC-motors” de foarte inalta eficienta). Cu aceasta tehnologie recuperarea de caldura este de 8 pana la 15 ori mai mare decat necesarul de energie de consum.

O alta oportunitate in cresterea eficientei sistemului de ventilare consta in utilizarea asa numitelor puturi canadiene. Pe timpul iernii temperatura in interiorul pamantului (1,5 – 3,00 m adancime) este mult mai ridicata decat temperature aerului exterior, iar in timpul verii temperatura in interiorul pamantului este mult mai coborata decat cea din exterior. Deci aerul introdus in interiorul pamantului este preincalzit sau pre-racit in conductele ingropate in pamant. Procesul poate fi realizat direct utilizand aerul care sa circule prin conductele ingropate sau utilizand un schimbator de caldura apa-aer.

In casele pasive este posibil de realizat un sistem compact al tuturor instalatiilor cladirii in cadrul sistemului de ventilare.

8. FERESTRE

Ferestrele si alte goluri in anvelopa cunoscute ca suprafete vitrate au un impact major asupra eficientei energetice a anvelopei cladirii. Se estimeaza ca 30% din energia consumata intr-o cladire de tip rezidenta individuala se pierde datorita:

- deficientelor de proiectare in sistem pasiv privind amplasarea, orientarea si dimensionarea golurilor de pe fatade cu orientari diferite;

- deficientelor de proiectare in sistem pasiv privind umbrirea; - alegerii incorecte a tipului de tamplarie si a tipului de geam.

Dimensionarea si amplasarea golurilor pentru ferestre asigura iluminatul natural, ventilarea, controlul zgomotului, securitatea si, nu in ultimul rand, legatura cu peisajul din proximitatea cladirii. In proiectarea de tip pasiv, ferestrele joaca un rol important fie ca sunt proiectate pentru a deveni adevarate spatii solare, fie ca sunt de tipul performant al celor cu triplu vitraj.

168

Unul dintre principiile proiectarii de tip pasiv este acela conform caruia castigul termic solar poate fi controlat. Ferestrele trebuie sa fie astfel amplasate, orientate, dimensionate si umbrite incat sa poata acumula caldura in timpul iernii si sa o poata respinge in timpul verii.

Coeficientul de acumulare termica sau umbrirea sunt masuri pentru a realiza controlul termic al ferestrei. ELEMENTELE de analiza a PERFORMANTEI FERESTREI sunt:

� tipul tamplariei � tipul geamului � modul de instalare al

fereastrei (pozitionare in cadrul anvelopei termice)

Performanta termica a ferestrei este caracterizata de coeficientul de transfer termic U şi de transmitanţa termică liniară Ψ. O fereastra pentru Casa Pasivă, cu UW mai mic decat 0.8 W/(m²K), asigura un confort termic ridicat. Tipul de fereastra atat din punct de vedere al tamplariei cat si al geamului depinde de climat. In climatul Europei Centrale sunt trei cerinte esentiale la care trebuie sa raspunda ferestra Casei Pasive:

• triplu vitraj cu trei foi dintre care doua foi low-e (sau alta combinatie de panouri care au o pierdere redusa de caldura comparabila);

• distantieri calzi - "Warm Edge" (5); • tamplarie supraizolata.

A fost demonstrat ca utilizarea acestor ferestre de inalta eficienta va avea o comportare energetica pozitiva chiar in perioadele de iarna in Europa Centrala, atata timp cat amplasarea ferestrelor si orientarea cladirii sunt bine alese si nu se promoveaza umbrirea excesiva.

Solutia, in cazul proiectarii unei case pasive consta in utilizarea unei tamplarii izolate caracterizata de o valoare UW < de 0,8 W/ m2K.O consecinta este temperatura ridicata a suprafetei interioare a ferestrei care poate fi chiar mai mare de 17 °C, chiar in noptile reci de iarna. La casele pasive se utilizeaza tamplaria cu triplu vitraj si U = 0,7W/(m2K), iar geamurile prezinta fetele catre interspatiul umplut cu Kripton tratate low-e. Aceste geamuri performante au ca efect injumatatirea energiei pierdute in comparatie cu tamplaria cu dublu vitraj low-e si in acest caz vorbim de calitatea unei anumite sticle, care se foloseste mai ales pentru casele pasive solar eficiente. Castigul solar prin acest tip de geam este mult mai mare decat pierderile de caldura chiar in lunile de iarna decembrie sau ianuarie. Important este şi tipul “distantierilor” (spacers) utilizati.

169

Tabel. Tehnologii innovative in Casa Pasiva

componente ale constructiei caracteristici specificatii

anvelopa cladirii supraizolare U in jur de 0.1 W/(m2K)

jonctiuni intre elementele

constructiei

reducerea puntilor

termice

ψ =0.0 W/(m2K)

etanseitatea cladirii anvelopa care sa nu

permita infiltratii de aer

n50 =0.5 h-1

utilizarea terenului pentru

schimbul de caldura

preincalzirea aerului

exterior

peste 8oC

ventilare pentru asigurarea

confortului igienic

flux de aer introdus si

condus prin intreaga

cladire – extragerea prin

incaperile umede

total in jur de 140 m3/h sau

1m3/h/m2

recuperare de caldura schimbator aer-aer η>80%

recuperare de caldura din aerul

evacuat

pompa de caldura pentru

incalzirea apei

max. 1000 watts anual

COP> 3 sistem monovalent

utilizarea energiei solare in

sistem pasiv

optimizarea suprafetelor

vitrate

aprox. 40% acoperire din

necesarul de energie pentru

incalzirea spatiilor

geamuri performante 3-foi de geam low-e Ug < 0.7 W/(m2K)

g =50%

tamplarie performanta tamplarie supraizolata UW < 0.8 W/(m2K)

colectori solari integrati anvelopei 50% acoperire pentru

prepararea apei calde

menajere

aparatura electrica de inalta eficienta si joasa

energie

economie de energie peste

50%

acoperirea necesarului de

energie si din resurse

regenerabile

Ex: proiect cu utilizarea

energiei eoliene

100% acoperire peste

necesarul de energie mediu

de consum