SOCIETĂŢILE TINERIMII.

Şcoala noastră pr imară trece as tăz i printr'o m a r e criză mater ia lă şi morală .

Material ismul vremii de după răsboiu a micşorat e lanu l suf letesc a l muncitori ­lor de là catedră. P e cei m a i în etate i-a a tras miraju l luptelor politice; foarte mulţ i eăpătuindu-se, au fost pierduţi pen­tru şcoală. In erarhia şcolară, s'au ridicat şi nechemaţi , ca unşi a i cluburilor poli­tice,, pe care le-au servit în paguba în­v ă ţ ă m â n t u l u i şi a tinerilor generaţi i de învăţători .

îna in te de Unire, î n Ardeal, se cunoştea o s ingură luptă: cea naţ ională . învăţă to ­rii e rau cei m a i devotaţi luptători pen­tru cauza d&eo-remână. Şi a tunci erau greutăţ i materiale , nes iguranţă î n servi­ciu, dar s tăpâniâ o credinţă care încăl-zià pe toţi, făcându-i să xiite .toate neca­zurile.

Din gura nici u n u i învăţător nu s'au auzit vorbele: „muncesc, c u m sunt plă­tit". Fiecare se trudiâ s ă întreacă în ac­tivitate pe colegul d i n satu l vecin. N u m a i meritele câşt igate prin m u n c ă — n u prin agitaţ i i politice — îl îndreptăţ iau l a u n post delà o şcoală cu m a i mulţ i învăţă­t o r i

Voiu stărui îndeosebi asupra activi­tăţi i desvoltate de aceşti învăţătorii în cadrul societăţi lor formate de tinerii sa­telor,, în societăţi le corale.

Astăzi ele dispar. Activitatea lor este redusă şi î n sate le bănăţene.

Odinioară, în jurul acestor societăţi co­rale, se desvoltâ o act ivi tate care a con­tribuit foarte mul t la răspândirea s imţu­lui pentru frumos şî a sentimentelor so­ciale.

Pr in cântecele populare şi cântecele patriotice cântate de corurile t inerimii

delà sa/te s'a păstrat , cu toată urgia vre­mii , comoara noastră suf letească ş i s'a adânc i t sent imentul naţ ional .

Poezii le lu i Coşbuc şi Goga erau r o s ­tite cu lacr imi în ochi de t ineri i satelor. Piese de teatru — priceput a lese — de-prindeau pe săteni l a solidaritate naţ io­nală , procurându-le în a c e l a ş t i m p ş i câ­teva ceasuri de recreaţie sufletească.

Tot în jurul acestor societăţi compuse din t ineri şi conduse de învăţători i şi în­văţătoarele satelor, s'au păstrat jocurile naţ ionale şi portul românesc . După fie­care producţie, la care lua parte şi „inteli­genţa" satelor vecine, u r m a joc p â n ă ' n zori, a jutând ş i acesta la c imentarea su ­fletului românesc oprimat.

P r i n aceste societăţi corale, şcoala s'a ancorat tot m a i m ul t î n sufletul popula­ţiei săteşti , care aducea bucuroasă toa te jertfele pentru menţ inerea acestor c i ta ­dele naţ ionale .

învăţător i i erau înconjuraţ i cu iubire şi respect de t ineretul satului , dornic de cântec, de joc şi vorbă românească .

A m schiţat act iv i tatea vechilor învăţăm tori ca u n î n d e m n pentru t ineri i î n v ă ­ţători d e astăzi,, cari d in diferite pr ic in i h u au pus încă p lugu l î n brazda aceasta . Sunt convins că legătura dintre t ineretul sa tu lu i şi învăţător formează cea m a i pu­ternică pârghie pentru în lă turarea greutăţi lor pe cari le în tâmpină u n învăţător în activitatea lui . învăţător i i s ă n u uite că tinerii da astăzi vor fi bărbaţi i de mâ ine şi că ei vor a v e a mare spri j in în toate planuri le bune pe care le u r m ă ­resc pentru r idicarea satelor.

Societăţi le t inerimi i într'un sat sunt ş î u n mij loc de progres,, căci în jurul a c e s ­tora se poate desvoita o act ivi tate soc ia lă

care s ă ajute la c imentarea vieţii săteşti . T impul de iarnă este ce l m a i potrivit

pentru înjghebarea unor societăţ i a t ine­r imii , dacă ele l ipsesc.

Dacă între cititorii revistei s e găsesc conducători ai Societăţi lor t inerimii , car i

a u real izat u n program vrednic s ă fie cunoscut şi de alţii, p u n e m cu plăcere l a dispoziţia lor pagini le acestei reviste.

CONST. IENCICA.

PSIHOLOGIA CA ŞTIINŢĂ DUPĂ RIBOT *).

Filosof ia a început pr in a ii ş t i in ţa u-n iversa lă despre l u m e ş i v iaţă. Cu t im-(pul, treptat ce cunoştinţele s'au îngrămă­dit, din ea, s'au desprins diferitele şti inţe speciale, oare se ocupau de diferitele do­meni i de cunoaştere î n parte, ca: mate­mat i ca , şt i inţa raporturilor cantitative, fizica, apoi medic ina, şt i inţele istorice ş i filologice, fiziologia, biologia, etc . Azi e pe cale de desprindere ps ihologia şi so­ciologia.

Diferitele şt i inţe, cuprinzând toate do­meni i le filosof iei, fi losofia a încetat a m a i fi „şti inţa universală", ea n e m a i a v â n d nic i u n rost în aces t sens , în locui tă f i ind de şt i inţe le speciale . E a a r ă m a s în s ch imb altceva, a n u m e disc ip l ina cunoaş­teri i omeneşti , care s e ocupă de n a t u r a ş i esenţa în s ine a lucruri lor , spre deo­sebire de diferitele şti inţe, care se ocupă n u m a i de fenomenal i ta tea concretă a lu­crurilor, cu scopul prinderi i ş i f ixării modal i tăţ i lor lor generale de producere, adecă a legilor empirice delà baza lor. S'a produs astfel o dublare de funcţ iuni: a l ta e funcţ iunea şi rostul filosofiei şi a l ta funcţ iunea ş i rostul şti inţei . Câteva exemple pentru a a r ă t a l ă m u r i t a c e a ­sta .

Socot ind matemat i ca n u c a o discipli­n ă şti inţif ică, ci ca parte integrantă în filosofie, problemele ei centrale s u n t na­tura axiomelor, l eg i t imitatea metodei, ma­tura cantităţi i , măsur i i , t impului şi spa­ţiului , apoi n a t u r a n u m ă r u l u i ín s i n e şi

'*) F r a g m e n t d i n lucrarea „Psihologia franceză contimporană", care v a apare în decursul anului .

a. m. d. Fi losofia vrea să facă m a i în -tâiu depl ină l u m i n ă asupra acestor pos ­tulate ş i principi i a le matemat ic i i , ur­m â n d ca n u m a i după aceea s ă proce­deze şi la întrebuinţarea lor, după pă­rerea ei f i ind absurd ş i nelogic a lucra cu u n ins trument d e cunoaştere îna in te de a cunoaşte perfect na tura lui . Repre­zentanţi i matemat ic i i , c a ş t i inţă , proce­dează cu totul a l tcum. F ă r ă a se m a i pre­ocupa de natura spaţ iu lu i , t impului , n u ­mărului , etc., pentru a î m p ă c a pe New­ton cu Leibnitz, Locke c u Kant, ori alţ i i , ei acceptă, fără discuţie , oxiomele mate ­matice şi realitatea, spaţ iului şi a timpu­lui, a ş a c u m se prezintă ele cunoaşteri i noas tre d e toate zilele ş i o i a u pur ş i a implu la drum, un i i mul ţumiţ i f i indcă a j u n g la rezultate şi aşa. Mai a l e s că aceste rezultate de obiceiu s u n t m ul t mai de valoare decât cele ale filosofiei! Acelaş lucru se în tâmplă în fizică, chimie , bio­logie. Fiz ica s'a const i tui t ca ş t i inţă a-tumci când Galileu a renunţat a se m a i ocupa de natura în sine a mişcări i , mul-ţumindu-se ia pleca de là constatarea şi admiterea e i ca atare, c u m se prezintă î n real itate experienţa zi lnică, ş i c ă u ­tând a ana l i za şi descompune î n păr­ţile ei compotente ş i a-i prinde legile de producere ín a n u m i t e eondi ţ iuni date. La fel c u celelalte şt i inţe . Linguis t ica n u m a i s tudiază natura î n s ine a l imbaju­lui, ci s e mul ţumeşte cu c lasarea şi gă­s irea legi lor de apardţie, existenţă şi moarte a cuvinte lor; biologia n u se m a i ocupă de n a t u r a în s i n e a vieţii, c i de legi le ei de rn&aifestaro ş i reacţrune, faţă de mediu , etc. Toate la să la o parte pre-

ocuparea de ce a fost l a începutul lucru­rilor şi ce va fi l a sfârşit, precum şi dt ce se a s c u n d e in dosul lor, preocupându-se n u m a i de fenomenele c a atare, ca rea­l i tăţ i concrete de cunoaştere . Renunţând l a ceeace formează trecutul, vi i torul şi esenţa lucrurilor, s e mul ţumeşte a şt i şi a cunoaşte prezentul, aşa concret ş i real c u m ei n i s e înfăţ işează; renunţând la o f o n d a t principială,, s e m u l ţ u m e s c cu u n a practică, bună mul ţumită , f i indcă re­zultatele ei s u n t indiscutabi l m a i bune decât cele a lo filosofiei. Geniul u m a n , în cazul ştiinţelor, „nu-şi m a i cheltueşte e-nerg ia pentru a rezolva insolvabi lul şi pentru a găs i ceeace n u e de găsi t , ci-şi economiseşte (totul î n profitul cercetării faptelor concrete, care m e r g e într'un pro­g r e s continuu". „Riguros vorbind, ele (ştiinţele) n'au de loc început, ele debu­tează l a hazard, c u m pot; n u se ştie n ic i de unde vin, nici unde merg; î n s ch imb însă se ştie ceeace sunt. Pentru cine Ie judecă şi caută s ă le în ţe leagă e a filosof, punctu l lor de plecare e şubred, rău sta­bilit şi nêfondat; dar dacă fi losofia le condamnă, experienţa le absolvă. Şi logi­ca deasemenea, arătând că ele trebuesc să procedeze ca atare".

In l u m i n a acestor fapte, p u t e m înţele­ge condiţiunile cu oare şti inţele aparţină­toare încă filosofiei, pot deveni indepen dente". Vor trebui să plece delà, u n anu­mit postulat, delà a n u m i t e adevăruri ra­ţ ionale şi experimentale , fără a se opri un moment la chest iuni de principiu, lă­s â n d acestea filosofiei. Morala, de exem­plu, n u se v a m a i ocupa deloc de oeeacf e binele în s ine, ps ihologia n u va mai întreba n ic icând ce e sufletul. Ele îş i vor interzice orice excursie în domeniu l cau­zelor primare. Aceasta e condi ţ ia absolu­tă a existenţi i lor ca şt i inţe exacte şi ca­pabile d e progres. Acei cari au repro­ş a t acestor tentative de emancipare , că s u n t l ipsite de fondare şi care a u zis mo­ralei şi psihologiei: „E antifUosofic eă vă încercaţi să vă lipsiţi de o metafizică

prealabilă" debutul vostru e arbitrar, d a ­tele voastre sunt af irmate, n u discutate , voi nu sunteţ i deloc fixate a s u p r a pr inc i ­pi i lor !", c u m de n'au văzut ei că e vorba aci de o neces i tate logică şi că o -ştiinţă caro discută toate, nu rezolvă nimic , c ă desbateriie asupra principii lor opresc pentru totdeauna de a a j u n g e la conse­cinţe? Cum de n'au văzut ei că repro­şul lor trebue s ă se adreseze tot a ş a de mul t ş i geometriei , fizicei, chimiei , cu u n cuvânt tuturor şt i inţelor constituite actualmente? Vor o p u n e aceas tă dificul­tate cu totul gratui tă că ceeace e c u p u ­t inţă pentru studiul naturi i , nu e pentru cel al omului ; că poţ i s ă te l ipseşt i da primele principi^ când e vorba de s tud iu l materiei şi proprietăţi lor ei, fără a putea însă face aceasta , c â n d e vorba de suflet şi manifes tăr i le lu i ! Această af irmaţie n u n u m a i că n u va fi bazată p e fapte, dar va fi contrazisă de fapte. Printre şt i inţe­le, zise morale, adecă ace lea care a u drept obiect manifestări le gândir i i ş i voinţei umane , n u p l a s ă m oare ş t i i n ţ a Mrnbii, dreptul, economia polit ică, care-şi inter­zic c â t m a i mult cu put inţă şi pe zá ce trece tot m a i mult , toate discuţi i le meta­fizice?". Iar drept concluzie l a toate : „Ceeace poate constitui o ştiinţă indepen­dentă e studiul faptelor şi numai al fap­telor". I n aces t fel s'a procedat î n cazul psihologiei germane ş i engleze — ceeace Ribot arată lămur i t î n cele două lucrăr i de istoria psihologiei — şi în acest fel va trebui să procedeze şi ps ihologia fran­ceză. Ea va înceta să m a i fie o disc ipl ină a filosofiei,, care să se ocupe ide n a t u r a suf letului şi facultăţi lor sale, c u m e cazul la Maine de Biran, Cousin, Jouffrey, — căci această cale n u va duce n ic icând la adevărată ş t i in ţă exactă şi pozitivă ş i s e va ocupa d e fapte şi n u m a i de fapte, de­scrierea, clasif icarea şi reducerea lor la, legi , f i ind s ingura şi u n i c a ei preocu­pare.

MCOLAE MARGINEANU.

PAGINI AUTOBIOGRAFICE. (Serisoare adresată domnişoarti Bottm)

de Giuseppe Lombardo-Rndlce

Aşadar şi era a v u s e s e m la P i s a elevi i m e j privaţi ş i-mi f ă c u s e m pr imul sta­g i u de educator.

Avusesem şi m a i mulţ i elevi l a Firenze, u n d e a m cont inuat v iaţa de s tudent în ­c ă do i a n i de zile, deja ca s tudent lau­reat, c u o bursăi mică , ab ia de 90 lire pe lună , ceeace m ă constrânse s ă - m i caut şi u n a l t câştig. L a Firenze d ă d e a m ore l a colegiul „La Qubice", u n colegiu ve-c h i u ş i frumos, sus ţ inut de Barotabiti, ş i acolo a v e a m două c lase , u n a de copii de zece ani,, şi cea la l tă de t ineri d i n c lasa opta secundară, aproape de o vârstă cu mine . Era p r i m a m e a şcoală între an i i 1901 —1902, i n care-mi în făptu isem pedagogia m e a practică. D ă d e a m m a r e teren poe­ziei, pentru copii, a m lăsat mul te pe sea­m a imaginaţ ie i copilului şi a tânărulu i , a-mintindu-ani totdeauna frăţiorii şi veri­şori i mei , pe colegi i me i de l iceu şi de Universi tate , pe profesorii mei.

Pedagog ie d in instinct, pentrucă d i n propriu z i sa pedagogie nu-1 c u n o ş t e a m decât pe Pestalozzi — pe care l 'am citit împreună cu surori le mele , încă de copil — ş i pe Herbart, despre care a făcut u n cure scurt la Firenze profesorul Tocco. Insă Herbart era pentru mine u n „anti­patic" ş i n u m a i după mulţ i ani a m în­ceput să-l sufăr, apoi sÈ -̂i cunosc valoa­rea, r ă m â n â n d cu toate acestea întotdea­u n a u n antiherbart ian convins (să ini-o ierte profesorul Credero!)

Primia m e a experienţă adevărată în l egătură cu ceaace se n u m e ş t e azi „şcoala nouă" iam câştigat-o în 1902. Exis ta l a Firenze u n „Colegiu pentru orfani i de marinari", protejat de ducele Strozzi. A-v â n d c a elevi pe câţ iva „mici mar inar i" într'un linstitut privat, în s t rada S. Re-porata (azi cred c ă n u m a i există),, a m vrut s ă cunosc colegiul ş i a m început s'o frecventez. N u era n u m a i o şcoa lă , ci mai mul t decât atât. Avea elevi delà vârsta

de 6 p â n ă la 14 ani , aproape toţi mici l i -gurieni; v i a ţ a colegiului s e des făşura p r i n m u n c a lor. Ei frecau pe jos, dregeau hamacuri le , supravegheau ca ajutori de bucătărie ş i d ă d e a u semnale le de t râm­biţă pentru comunitate şi — cei p u ţ i n î n parte — ei îşi cârpeau şi-şi coseau hai ­nele d e purtat . Cei m a i mic i «rau î n ­credinţaţ i celor m a i mari , am s i n g u r în­văţător supravegh ia la instrucţ ia celor mic i ; aar ce i m a r i frecventau scoale de a-fară, l a inst i tutul despre care v 'am vor­bit. Acolo se făcea m u l t ă g imnast ică ma­rinară, s u s pe nişte catarguri m a r i de corabie,, împlântate în mij locul une i curţ i mari , şi m â i n i l e acelor copii erau foarte dibace în exerciţ i i le de noduri, în m i c i construcţi i mechanice , în i lustrările in­genioase a le feluritelor obiecte. Sub apa­renţa unei vieţi puţ in c a m prea mil i tă-reşti, se ascundea o m a r e libertate pen­tru băeţi, împreunată ou o m a r e respon­sabil itate, erau trataţi „ca nişte oameni mari" fi ind î n s ă respectată vârsta lor fragedă în a ş a fol, încât inst i tuţ ia eră în ace laş t imp şcoală, educaţ ie fizică ş i familie. Vara erau duş i la mare şi nav i -g a u serios.

In mijlocii i acestor mar inăraş i găsi i o deplină satisfacţie a necesi tăţ i i mele de a educa. Pe trecusem c u ei c ea m a i m a r e parte l a excursi i le lor; adesea ,,,mă invi ­tau" la cină şi eu p r i m e a m invi taţ ia pen­tru a face plăcere miculu i şcolar — a-jutor de bucătărie . Adesea, după. vre-o excursie, d o r m e a m la ei, şi u n m i c m a -r inăraş m ă învăţă să fac hamacuri , iar eu în orele libere oram „cantastotria" l or . In deosebi cei mai m i c i mă iubeau. Azi, după m a i mul t de 25 de an i , s u n t încă a legături de corespondenţă cu uni i din­

tre aceşt i vechi şcolari, ajuraşi o a m e n i maturi , mul ţ i părinţ i deja, deveniţi oa­m e n i de mare , bravi, s impl i şi dragi, cu sufletul bogat de virtuţi le tradiţ ionale.

Chiar in luna aceas ta a m întâlnit la R o m a totr'un t r a m w a y p e unul dintre ei, c a r e m ă recunoscuse şi paru foarte fe­ricit. '

Cât datorez mici lor mei marinar i? S p u n fără s ă exagerez, că l e datorez to­tul. In 1903 a m fost numiţ i profesor la c la sa întâ ia de l iceu într'un orăşel pe Etna , la Ader-no. Atunci eram de 24 de ani . Ca imint ire ale' acestor prime lecţii turuie de mine a m o cărticică care a m scris-o pe atunci : „Dala şcoala pr imară la cea secundară". Aici a m citat în felul m e u din câteva scrieri clin tinereţe ale lu i Gentile, a s u p r a „Unităţ i i şcoalelor se­cundare" şi acel esseu admirabi l a l său a s u p r a „Conceptului de P e d a g o g i e ' din 1900, care e aproape î n s ă ş i naşterea noi i pedagogi i i talieneşti , ş i cons iderasem cl. í. de l iceu c a şi o c lasă a VI-a primară ş i de aceea a m devenit „antigramatic"; m ' a m raportat la studiul m e u a s u p r a copiilor, înţeles n u ca u n s tudiu schema-matiic de pskho log ie , însă, ca o intuiţ ie a individualufcti, a m ajuns ca în şcoli să s e discute despre felul m e u de a concepe re l ig ia (fără însă de a vorbi vreodată despre religie în înţe lesul strict al cu­vântu lu i ) ca u n „sent iment profund a l frumuseţ i i vieţii , întovărăş i t cu necesi­ta tea de a scurta aceas tă frumuseţe în toa­t e manifestăr i le ei", accentuasem respec­tu l m e u faţă de copii şi dorinţa de a obţi­ne destă inuirea s inceră a sufletului său.

„Sent imentul — ziceam eu — deşi de o n a t u r ă indiv iduală intransmis ibi lă , t inde să - ş î găsească o expres iune ş i s ă se co­m u n i c e (manifeste). In expresiune în­

ce t ează pasivi tatea şi începe l ibertatea u-mană"; expres iunea e chiar sooialibili-ta tea copilului . Aceste să fie primele mele aspiraţ i i neprecise la metoda activă? Din punct d e vedere didactic, această pr imă încercare a m e a merită de abia luarea a m i n t e pentru două puncte m a i însem­nate: predarea l imbei latine, contopită cu c e a a l imbei italien», pentru a da m a i m u l t ă viaţă latinei, concepută ca vechea l i m b ă i ta l iană, îndrumarea l imbei italie­n e pr in s tudierea dialectelor suprimarea

s i s temului tradiţ ional de a compune l u ­crările îsnpr«Haă, înloeuisadu-1 tototdesau-n a cu exerciţi i de expres iune ind iv idua lă a vieţii d e şcoa lă ş i de acasă., c u exerciţii de expunerea experienţei ş i a lecturilor cu mic i naraţ iun i de subiecte maveüstic« populare locale. Acesta este u n » l d in tre primele nuclee a le ideilor mele ş i a pro­pagandei male şi ale al tora deadreptul fu­rioase, în contra retoricei şi a compuner i ­lor scolast ice, propagandă dé jà victo­

rioasă, mul ţumită reformei lui Geniale d i n 1923.

Tot î n ace laş an in i ţ ia sem acele „ocu­paţi i inte lectuale recreatoare" saw „jo­curi de intel igenţă" la recreaţie pentru copii, în tre o i ec ţ iune ş i a l ta ş i i e -am fă­cut şi pentru la t ină m a i ales, pre luând idaaa lu i Basedow. L a această idee a Qcupaţaei recreative m'am reîntors apoi de m a i multeori , ch iar şi în reforma di­dact ică d i n 1923. î n c u r a j a s e m î n ace le t impuri „spiritul de colecţie" a copi lului , folosindu-1 spre s trângerea i lustraţi i lor, cari a r putea d a o oarecare concret i tu-dine istoriei civilizaţiei romane , ceeace pe a tunc i nici n u ex i s ta în p r o g r a m u l de s tudiu a clasei I de l ieeu. A m progre­s a t u n pas între an i i 1904—1905, pre ­dând i n c lasa I die l iceu, l a Arpimo, pa ­tria lu i Mario şi a lu-i Cicerone. Acolo o r g a n i z a s e m în m o d didactic „ant igrama-tica" mea , a j u t â n d pe elevii meu s ă des ­c o p e r e — î n mod copilăresc, c u m puteau ei c u cea zece ani a i lor — m a r e a bogăţ ie a l imbei şi imposibi l i tatea de a da „regule". Eră u n joc l iber d e căutarea defectelor m ă s e u t e ín regulele gramat ic i i d e fa l să raţiune, pe care, durere, o aveau déjà î n cap când începusem să- i învăţ eu.

In predarea l imbei lat ine a m mers c u îndrăzneala până l a supr imarea g r a m a ­ticei ş i a întrebuinţări i dicţ ionarului , p nă l a compunerea în lat ineşte , ca d in g lumă, expl icând de exemplu Geografia l a hartă, s a u rezum â nd m i e i bucăţ i da* istorie. Erà o lat ină veselă, ridicolă a-proape, compusă.. . d i n câte ş t iau eîs, ceea, ce erà foarte puţ in , î n s ă le dădu o i m ­presie de vivacitate ş i o dorinţă de a to-văţâ, şi de a cetj, ceeace m ă încântă .

110 SATUL Şl ŞCOALA

Antonio Fiamanazzo — valorosul inter­pre t a i u i Baute, — care era preşedintele şcoale i d i n Arpino, a v u o surpriză plă­cută,- constatând că copii i d e c l a s a în­t â i a făceau î n c lasă într'un t imp foar',e «ciirt şi fără vreun ajutor, lucrări scr ise d e lat ină, cari ar fi fost grele ş i pentru copii d e c lasa a treia.

Secretul m e u era î n a concepe l imba c a o unitate indivizibilă ('iar programele propuneau întâi morfologia, apoi s inta­xa!) unitate ş i o r g a n i s m complect, în­cepând diin pr imul m o m e a i , făcând s ă c r e a s c ă d i n s i n e însăş i , dintr'o lat ină co­pi lărească, o lat ină din ce în ce m a i bo­g a t a ş i m a i precisă: aceea a scri i torului . Ş i e m a r e păca t c ă n u ex i s tă aproape ni­m i c într'adevăr copilăros, popular, s ă zic, d ia lectal ş i folcloric ân l i teratura lat ină!

Scriitorii la t in i erau prea puţ in copi-lăroşi , şi, pentru copii , ei s u n t prea în­făşuraţ i î n toga lor. Iar de altfel , încer­c a s e m s ă trăesc c u şcolarii m e i în afară •de şcoală, şi, aceas ta fiind foarte uşor într 'un mic centru rural ca Arpino, m a i a l e s m ă p l imbasem mul t cu ed afară, pe câmpi i .

Când trecui la predarea pedagogiei î n şcol i le normale — la Foggia , între 1905—1906, la Palermo, 1906—1907 şi 1907 —1908; la Messiina î n 1908, n u m a i pen­tru câteva lun i (apoi cutremurul sgudui-tar distruse şcoala ş i pe aţâţ i dragi e levi a i mei), la Catania 1908—11 m ă găs i i în­tr'un mediu atât d e s traniu şi a tât de i a l s , încât m ă samţiam disperat. Azi î n şcol i le de apl icaţ ie v in regulat tineri stu­denţi , a tunc i veniiau o m u l ţ i m e de ştren­gar i diin a l te şcoli medi i s a u chiar uni i cari • şi-<au greşit cariera şi au încercat alte ocupaţii . î m i a d u c aminte c ă l a Fog­g i a a v e a m zeci de elevi de aceeaş vârs tă cu m i n e şi chiar patru mai bătrâni: trei dinire ei erau capuri de famil ie! î m i dădui str igătul de a larmă în 1906 la Con­gresul Asociaţiei Naţ ionale d intre profe­sorii şi amator i i de fslosofie cu o dare de geamă asupra „Pedagogie i şi predării în işcolile normale".

Dar găsi i o foarte mare recompensă în

şcoli le pr imare (clasa I—V), care e r a u anexate şcolilor normale. Aici făcui a d e ­vărata m e a pract ică de învăţător, eu^ care trebuia s ă formez învăţători i ! Ade­văraţi i mei elevi î n an i i ace ia erau copi i i mici; adevăraţ i i mei maeştr i erau b u n i i învăţători d in şcolile e lementare, cu cari m'am întovărăş i t frăţeşte. Petrecusem în şcoala pr imară foarte mul te ori d in pro­pria m e a plăcere, făceam pe ajutorul în­văţătorului clasei, adesea î l s u p l i n e a m ; în recreaţie e r a m tovarăşul copiilor. A-ceasta eră adevărata m e a experienţă, p r i n care a m câş t igat cea m a i mare comoară a vieţii mele: încrederea în forţele crea­toare proprii copi lăr ie i N'ain publicat n imic în epoca aceea în legătură cu edu­caţia copiilor, p â n ă l a 1913, afară de câ­teva discuţi i , în 1911, t ipărite aproape îr» mod privat. Dar pot să zic, că toate „Sec­ţiunile" mele d e didactică din 1913 s u n t bazate pe aceea foarte interesantă expe­rienţă. In ace laş t i m p întrodusem „lucra­rea liberă personală" î n programul cursu­lui m e u d e pedagogie . î m i a d u e a m i n t e că t imp de un a n dra zile, l a Catania, t i­nerii mei vi itori învăţător i lucrau,, fie­care pentru sine, întregul an , l a s tudie ­rea vieţii sociale, a instituţi i lor, şcoalei , condiţiei de cultură poporană în propr ia lor regiune; erau aproape toţi d i n reg iuni i de ţară din provinci i le orientale ale Si -ciliiei. P r i n cercetările lor ei n u n u m a i că ş i -au dobândit experienţa lor persona­lă, dar chiar şi eu învă ţasem să cunosc populaţ ia insule i mele. Cine nu lucra l a tema aceasta, îşi a legea a l te cercetări ş î studii , d u p ă propria plăcere, dintr'un pian foarte bogat de lucrări, pregătit de mine (după s i s temul ce se ch iamă azi „Laboratory plan"). Micile monograf i i erau exami na te de m i n e în d o u ă rândur i : întâi în schi ţa generală, apoi î n executa­rea detaliilor. Pentru studierea datelor; tinerii trebuiau s ă răscolească biblioteci­le, arhivele comunale , să consulte v o l u m e de stat is t ică , legi, anchete şi chiar cărţ i de .pedagogie şi de istoria şcoalei, trebu­iau s ă facă din când în când vizite, să convorbească c u autorităţi le polit ice ş i

administrat ive , să se s fă tu iască cu direc­torii şi inspectorii de şcoli, trebuiau să scrie scrisori, s ă formuleze cereri învă ­ţătorilor micu lu i lor orăşel , s ă studieze obiceiurile ş i l i teratura poporană locală, trebuia în s fârş i t să cu leagă documente şi fotografii.

Despre încercară aceea de „Dal ton P l a n " . . . . „avânt l a lettre", din 1910, se găsesc dăr i de s e a m ă în rev is ta „Nuovi Doveri" din Noembri© 1910. Capo-d'opera genului mi-a venit delà u n şcolar, care, pentru sus ţ inerea sa» conducea cu fratele său o vânzătorie populară de cărţ i şj ziare şi care, îna inte de a Veni l a ş c o a l a normală , scria „romanul cavalereşti" î n gustul poporului s ic i l ian, care î n ado­raţ ia lu i pentru Carol cel Mare, Orlando şi faptele vitejeşti a i paladimilor, merge p â n ă acolo, încât î i pictează p â n ă ş i pe carul său. Acel t ânăr impastieeiatore (?) de l i teratură eftină azi e u n valoros dra­maturg dialectal şi u n novel ist f in ş i delicat: Constant in Catanzaro. P e atunci , d e ş i . . . scri i tor pentru marinar i ş i căru­ţaşii d in Catania , erà s i m p l a m i n t e u n

vânzător de ziare, cu o cultură primitiv vă. Insă erà un spirit meditat iv ş i u n observator bun; alese ca subiect de lu ­crare: „Desvoltarea inte lectuală a popo­rului din Catania", a d ă u g â n d : „observat după vinderea m e a de ziare". Erà o ade­vărată revelaţie pentru mine , profesor şi catanez !

Alte mul te lucrări de aces t gen le păs ­trez pentru m i n e şi m i - a m promis să le studiez, pentru i lustrarea încercări i mele d e „Şcoală - laborator" din t impuri le a-cele.

Ceeace mi-e t e a m ă să releveze faptul, că cu acei elevi a i m e i din 1910 a m con­t inuat să lucrez m a i departe m a i b ine de cincisprezece ani , p â n ă azi . Cu ajuto­rul lor a m putut înt inde reţeaua une i ini ţ iat ive în Sici l ia mea , ci sunt colabo­ratorii mei cei m a i act iv i în în temeiarea bibliotecilor populare, ale azilelor, a l e co-. loni i lor scolastice. Nic i u n u l dintre ei (nu puţina, vai, a u mur i t în război) n'ai l ipsit vre-odată să răspundă c h e m ă r i i mele.

(Tradus de Olga Cuba.}

ŞCOALA SENINA DIN ÂGKO.

Atenţiunea pedagogi lor din Europa şi America este atrasă tot m a i m u l t spre înoirÊ. Teoriile s u n t un lucru bun. Dai-, c u m s ă l e apl icăm? In acest scop o zi petrecută într'o şcoală experimentală, eau într'o şcoală model, este m a i instruc­t ivă decât u n semestru d e s tudi i a b ­stracte într'o univers i tate şi valorează m a i m u l t decât cit i tul multor vo lume groase.

Dar ş i a ie i s e iveşte o dificultate. Ceea­ce se vede într'o şcoală model este rezul­tatul mul tor a n i de eforturi.

Vor ghic i ş i vor înţelege rezultatul sfor­ţări lor făcute n u m a i ace ia cari, prin pre­găt irea dor anterioară, teoretică şi prac­t ică (mai a les practică), ş t iu d in experi­enţă ce greutăţ i s e în tâ lnesc ş i care este idealul către care trebue s ă se orien­

teze, oricât ar costa, şcoala v i i t o r u l u i Tocmai pentru aceasta sunt în fiecare

an,, tot m a i numeroş i vizitatorii pe care- i vede sos ind şcoa la pr imară superioară d]n Agno. N u curiozitate î i î n ­d e a m n ă pe a tâ tea su te d e învăţător i , profesori şi inspectori , veniţ i d i n toate părţi le lumii . Este u n sent iment m i l t m a i profund. Aceşti vizitatori poartă to sufletul lor o nevoie de perfecţionare. E i s i m t î n modul cel m a i v iu sent imentu l proprielor l ipsur i şi ez i tă a s u p r a drumu­lu i pe care trebue să-1 urmeze. Au în­credere într'o perfecţionare m a i desăvâr­şită, dar le l ipseşte v iz iunea clară a mi j ­loacelor care trebue puse în aplicare. Iată da ce v in ei l a Agno.

A m venit ş i eu, pentru a petrece acolo opt zile, în Aprilie trecui.

Áia fost profund mişcat d e ceeace a m văzut. Atâta respect, a tâ ta mul ţumire , a tâ ta spontanertat«, a soc ia te c u t i» spi­r i t de touncă st&tsidto&re, a tâ ta libertate d e mişcare , a s o c i a t a c u © diae ip ls iă şi o l inişte, foarte rar întâlni tă î n a l t é părţ i !

E a s e m e n e a unu i l in iş t i t cuib î n eafe păsăredile s e preparat pentru cucerirea zări lor îtemă-rgmite. E o m ă n ă s t i r e ase-inenea ace lora pe care levain văzut lângă Florenţa,

Astfel apar aceste suf lete de copii , de copi i s i m p l i de agricultori , de meseriaşi , d e lucrători, în i răgez imea tor candidă . C a l m u l privirii lof„ i n frăgezimea şi se-í iöz i tá tea care le radiază din ochi, a m a ­bil i tatea cu care se comportă uni i faţă d e Alţii, humorul lor, vese l ia care erupe î n toate spontană, seriozitatea veselă care Ü învă lue pe toţi cu l u m i n a sa, toate aces tea demonstrează că n e a f l ă m într 'un loc excepţional, într'un p ă m â n t a les . Cine f»Ge acest miracol? Este învăţătoarea Modestă şi a tâ t de devotată operai sa le , D o a m n a Maria Bosclîetti Alberti? E a ne a s igură că nu! Este metoda pe care e a o întrebuinţează? Este conversaţ ia de di­mineaţă , <este Academia p r i n care fee cult ivă frumosul şi binele, este m u n c a i n ­dividuală prin oare fiecare îna intează cu pasu l s ă u propriu? Poate s ă fie a şa . Dar aceasta n u ajunge. Atunci ar fi pro­g r a m a ? Dar programa de bază este cea iareScrisă de regu lamentu l şcolar oficial; şi ace la (pe care îl adaug băeţii , s u b for­m a de probleme luate din actual i tate şi s u b forma de monografi i istorice ş i fol­clorist ice ale satului lor natal , v ine din äädtiatiiVa lor proprie ş i n u din suges t iun i porni te d in afară. Dacă este întrebată d o a m n a Boschetti , care este secretul s ă u , e a răspunde: „Mediul este care conduce te &eeste rezultate" şi d e unde vine aces t medáü? — Mediul naş t e î n sufletul însuş i a l copiilor. Respectaţi personal i tatea lor in t imă, profundă,, sens ibi lă şi creatoare, ş i voi veţi obţine ori unde aceleaşi rezul­tate !"

Tirei luerur î s u n t necesare pentru a rea l iza Şcoala Senină: 1. A favoriza crea­

rea unui mediu sănătos , de respect reci­proc ş i de devotament pentru adevăr şi f fumuseţă . ,

2. A acorda l ibertatea de alegere a ma­teriei, p r o g r a m a oficială servind n u m a i ca bază şi punct de plecare.

3. A acorda l ibertatea t impului , ad ică l ibertatea de a s i ege momentu l î n «are se va face cutare s a u cutare a i t lu-, cru. Aşa s e respectă r i tmul individual al f iecăruia, care-! duc® la ac ţ iune sau te rwpsus conform echi l ibrului sau dez­echil ibrului m o m e n t a n a l natur i i sale .

Ş i rezultatele s u n t acolo. Rezultate ac­tua le şi aparente; a r m o n i a şi seriozitatea m u n c i i î n şcoa la senină . Rezultate viitoa­re şd invizibile, cari s e vor releva ş i l a examene (da, şi la examene a ş a de p u ţ i n psiehologioe, p e cari le -au inventat le­gis latori i şcolari de a c u m o s u t ă de ani) , şi m a i presus d e toate în v ia ţă; în v iaţa vi i toare de soţi, de tată s a u m a m ă , de profesionişti , de cetăţeni.

Şi n u aces ta es te scopul cel m a i îna l t şi cel m a i frumos care s e poate concepe: — a înzestra n a ţ i u n e a cu femei ş i băr­baţi sănătoş i şi echilibraţi, a înzestra o-menirea cu fiinţe armonioase , pentru care a adora p e D-zeu devine actu l de mul ţumire cotidiană şi naturală?

Lecţ ia m a r e care ne v ine n o u ă peda­gogilor d t o toată l u m e a de là Şcoala s e ­n i n ă d in Agno este aceasta: va loarea u-nei şcoli n u se naş t e d i n dispoziţi i le ex­terioare, c i dintr'o s tare sufletească in­terioară. N u se naş t e din programele m a i mul t s a u m a i puţ in supraîncărcate; n u se naş te din metodele m a i m u l t s a u m a i puţ in active, aco lo unde se ames tecă î n dose înţelepte m u n c a ş i recreaţia, a t e n ­ţia, memoria , judecata. N u se naş t e din hârtie, d i n peniţe, d i n localuri le şcoale i şi n ic i (tremur scr i ind aceasta) d in vizi­tele d-lor inspectori. Nu . Valoarea şcoalei naş te din seriozitatea sufletească a î n ­văţătoarei ş i a copiilor. Naşte din s ă n ă ­tatea tar spir i tuală , d in a r m o n i a care e-m a n ă d i n ei. Tot ceeace se. exprimă îna­inte de oricare alt lucru în mediu l şco-lor. Pentru aceasta, fără m e d i u s e n i n

voi n u veţi face nici u n bine; cu acest m e d i u veţi obţine totul. Şi apoi„ d in me­diu , sen inăta tea se răspândeşte asupra f iecărui copil, îl pătrunde la rândul s ă u ş i Ia, t impul său: pa uni i imediat , pe alţii m a i lent. In fiecare an, mediu l absoarbe ş i pe cei nou sosiţi şa adaptarea lor ac­t iva se face delà s ine.

In conferinţ-ele sale D-na Boschetti povesteşte cu predilecţie „convertirile" sa l e de copii. Uni i au fost trataţ i rău a-casăj alţii n'au fost înţeleş i în şcoala un­d e erau m a i înainte; toţi au primit cu neîneredea*© Iu cirul care le-a fost impus , d i sc ip l ina impusă . Ei a u fost deciş i s ă reziste d in toată putea-ea lor autoritaris­m u l u i insuportabil a l adulţi lor. Şi vedeţi nuracoî&U Iată-i surlzători, veseli , activi, p l in i de consideraţie faţă de D n a Bos­chetti , care nu le-a s p u s n imic , s a u a-

proape nimic . Mediul face totul. Mediul? Da. Dar aces t m e d i u e s t e

produsul a ceva mai profund. El e s t e acţ iunea Unuia. A u n u i a care lucrează in suflete, pentrucă este lăeat s ă lucre­ze liber. Linişte ! Liniş tea î n care vo i veţi auzi cuvântul său ş i veţi în ţe l ege sensul extern a l acestor cuvinte: „Lăsa ţ i să vii ,ă copiii la Mine !''

In adevăr, mare este lecţ ia pe care o primeşte un învăţător la Şcoala senină, din Agno.

1—VI. 1931. A . FERRlfiRE. {Tradus de Al. DoboşQ

NOTĂ. Acest interesant articol, datorit dlui Adolphe Fernere, pedagogul elveţian, cunoscut învăţătorilor noştri atât din. lu­crările sale, cât ii din vizita făcută în Románia, a fosd luat din revista italiană „II gruppo di uzione".

LECŢII DE INT

Ascultare : Lecţie nouă

A m auzit că voi aţi învăţat despre lup. Care a n i m a l depe l â n g ă casa noas tră s e a m ă n ă eu lupul? Care dintre câini sea­m ă n ă m a i bine cu lupul? (câinele lup). Dupăce putem cunoaşte c ă . e u n lup şi n u câine? ţe mai mare şi mai puternic). La ce teebuie s ă n e m a i u i t ă m ca să c u n o a ş t e m lupul? (la blană). Ce culoare « r e b lana lupului? Ce m a i ştiţi voi de­spre blana lupului? De ce i-a l ă sa t Dumnezeu Mană m a i b u n ă lupului? Când e b lana l u p u l u i m a i d e a s ă şi m a i fru­moasă? De ce oare? La ce trebuie s ă m a i l u ă m încă s e a m a ca s ă cunoşatem toine lupul? Cum e coada lupului? Dar când lupul è m a i departe, ştiţi voi ce fac o a m e n i i ca să-1 poată cunoaşte? (chiuie). Ce face lupul atunci? (se întoarce cu tot trupul) . De ce? Dar pe înserate sau noap­tea , c u m putem şti că lupul e prin apro­piere? (ochii lui lucesc ca doi cărbuni «pr inţ i ) . Dar fără să-1 vedem, p u t e m să ţ t i m că lupul nu e departe? (după urlet).

UIŢIE. CL. II.

Lupnl. : Vulpea.

Când urlă mai mul t lupii? Cum è ur le tu l lor? Dar un i i călători nici nu-1 văd, n ic i nu-1 aud şi cu toate acestea şt iu când lupul este pr in împrejur imi . Cine le spu­ne? Da, copii, caii s i m t foarte bine lupM delà o depărtare m a r e de tot şi fără să- i î n d e m n e s tăpânul , ei s forăie ş i fug cât î i ţ in picioarele. Când ies lupi i î n c a l e a oameni lor? (când sunt f lămânzi) . C a n * o m u l pleacă la d r u m — pe o v r e m e c a aceasta — ce ia cu el? (puşca). De *e- i e fr'ică omulu i de lup? (are colţi foarte pu­ternici). Despre care oameni se zice c ă a u colţi d e lup? (aceia cari sunt r&ij. Ce fel de a n i m a l e lupul? (rău). Daca se dă ei şi la o m , ce fel este? (îndrăsuet}-Cànd e iarna l u n g ă şi grea, lupu l intră şi în sat . Dacă nu-1 s i m t e n imeni ş i intra într'o turmă , ce face? (trânteşte toaf& öile, a tât e de l a c o m de sânge ) . Cine ş t i e c u m m ă n â n c ă lupul? (cu lăcomie, înghite bucăţi întregi , fără să mestece) . Copoi povestesc Lupul, şi cocorul. Despre c a r *

copii s a u oameni zicem, că „ m ă n â n c ă ca un lup"? Dar când z i cem că a v e m o „foame ca de lup"?

Dintre voi , care a văzut lup? De ce? (stă în pădure). Dar m a i - t o ţ i aţi fost în pădure , de ce n'aţi în tâ ln i t pe cumătru l lup? (vara, s tă l inişt i t în des i şu l păduri i ) . Care d intre voi a r fi fost bucuros să-i iasă lupul î n cale? De ce? (e u n a n i m a l fioros). Cu toate c ă e fioros, uni i oameni sunt bucuroşi să-l în tâ lnească ! (vână­tori i ) . Când pot vânători i s ă d e a m a i uşor de m i n a lupului? (iarna, c â n d nin­soarea e proaspătă) . Dupăce se iau ei? (după urmele picioarelor). Când p u t e m s ă netez im b lana lupului fără frică? (când e mort) . Şi când încă? (când c u m p ă r ă m M a n a lui din prăvălie) . Ce fac oameni i «lin b lana lupului? (gulere, manşoane , o pun întreagă îna intea patului) .

Pauză. 1

Ştiţ i voi a l t a n i m a l care î ş i are locuin­ţa tot prin desişuri şi pr in locuri le m a i p u ţ i n umblate din pădure? ( jupâneasa vulpe) .

Să- i punem chipul a ic i , î n faţa noastră , f i indcă vorbim despre ea !

Predare. C u care din animale le domest ice sea­

mănă vulpea? Uitaţi-vă bine de tot la ea, ca să pute ţ i

spune după ce a v e m s'o cunoaştem? (e m a i mică decât câinele , are Mania roş­cată , are c o a d a l u n g ă ş i stufoasă) .

Dintre părţile t rupulu i , la >care n e p l a c e să ne oprim ochii m a i mult? (la cap) . Cum e capul? Dar botul ei?

Uni i câini au urechile blegi. Vulpea are urechi le n u m a i în felul acesta. Spuneţ i vo i , c u m s u n t urechile vulpii? De ce le ţ i n e aşa oare? (vrea să nu- i scape n imic) .

D u p ă felul c u m î ş i ţ ine capul, ce ve­dem numaidecât? (că e îndrăsneaţă , că e cArasnică chiar).

I n aJară de ce-am vorbit împreună de­spre vulpe, voi ce m a i şt iţ i despre ea? (a foarte ş ireată , v ic leană) . Ştie c ineva »reo în tâmplare din v ieaţa vulpi i d in

care s ă se vadă cât e de vicleană? (ct/plii .povestesc: Vulpea şi ţapul, Vulpea şi tur­turica, Corbul ş i vulpea, Vulpea şi pesca­rul). Cu aceas tă ocazie se l ă m u r e s c şi expresi i le: Ce mai vulpe eşti! ş i Vulpoi bătrân. Ce fel d e i n i m ă a u oameni i , ani ­male le care s u n t viclene? (rea). Dar c a s ă s e pr iceapă bine, l a viclenii , c u m tre­buie s ă fie m i n t e a lor? ( isteaţă) . Ce fel de a n i m a l es te cucoana vulpe care s e pricepe a t â t de bine la viclenii? (un. ani­m a l isteţ). Unde trebuie să n e u i t ă m ca să p u t e m ş t i d a c ă a n i m a l u l e isteţ, r ă u ­tăcios s a u blând? (în ochii Iui). Pr iv i ţ i ochii vulpi i şi spuneţ i ce s e poate vedea în ei?

Voi ştiţi c u m se n u m e ş t e locuinţa vul­pii? (cuv. v izu ină se scrie pe tablă ş i s e citeşte to cor). Cu ee-şi face vulpea cul­cuşul ei? U n d e are vulpea ghiare? S ă Ie arate u n u l dintre voi ! C u m trebuie s ă fie ghiare le vulpii , c a s ă p o a t ă s ă p a pă ­m â n t u l cu ele? (puternice). Când m a i foloseşte vulpea ghiarele? Ce pradă are vulpea în ghiare? Privi ţ i şi spuneţ i c u m se foloseşte v u l p e a de ghiarele ei ! L e înfige adânc în carnea animalului , aşa c u m înf igem noi dinţ i i furculiţei în bu­cata d e carne pe care vrem s'o m â n c ă m . Ce s u n t deci ghiarele pentru vulpe? (un fel de furcul i ţă) . Noi c u ce t ă i e m carnea în bucăţ i m a i mici? Dar cuţitul vulpi i care e? (colţii). Cum s u n t colţii vu lp i i dacă poate tăia bine cu ei? (ascuţiţ i) . Care d i n a n i m a l e l e domestice m ă n â n c ă l a fel ,cu vulpea? Care dintre voi a b ă g a t de s e a m ă c u m m ă n â n c ă cânele? C u m s u n t colţi i vulpi i d a c ă ea poate să t r a g ă cu ei şi să desprindă bucăţi mar i d e c a m e ? (puternici) .

Pauză. 1

* Uitaţi-vă încă odată bine d e tot l a vu l ­

pe, ca să vă r ă m â n ă în minte aşa c u m eâte chipul ei !

închideţ i a c u m ochi i ş i -mi spuneţi : c& parte a trupului o vedeţi m a i b ine 3* chipul din m i n t e a voastră !

Se face î n felul aces ta î-ecapitularea .di­feritelor părţi a le trupului vulpii ş i m

însuşiri lor lor. Se s tăruie asupra părţilor caracterist ice î n felul următor:

De aci îna inte , copiL voi trebuie să cu­noaşteţ i bine de tot vulpea.

Dacă pe înserate u n an imal trece re­pede d r u m u l deaeurmezişul îna intea noa­stră, la ce trebuie să ne u i tăm, îndată ce-1 vedem, ca să ş t i m dacă a fost câine s a u vulpe?

Cum e coada vulpii? De ce să nu ne u i t ă m ş i l a celelalte părţi ale trupului? (n'avem vreme). Dar când o vedem z iua prin porumb s a u pr in iarbă înal tă , du-păce o putem cunoaşte uşor? (după bla­nă) . Ce cu loare are b lana vulpii? Dar când a m vedea-o c u capul sus , aşa c u m este chipul din tablou, l a ce trebuie s ă n e u i t ă m repede? (la botul ei). Spuneţi , încă odată, c u m e botul vulpii?

Dar f ă r ă s'o vedem, c u m a m putea s ă ş t im că e pe aproape o v u l p e ? (după scheunat) . Dar c â n d scheaună vulpea? (mai ales c â n d se ceartă cu câini i , s a u când e pr insă vie). Cine prinde vulpea, copii? Care sunt duşmani i , deci? (omul, câ ini i şi a l te a n i m a l e m a i mari) . Cu ce se apără vulpea, când v ia ţa ei este în primejdie? (cu colţii). Da, copii, c u colţii a tunc i c â n d n u m a i poate altfel. Ştiţi voi c u m se m a i a p ă r ă vulpea? (se pre­face că e moartă , n u fuge drept; când e pe aproape vizuina, intră î n ea).

Şi c â n d intră în vizuină, ştiţi ce face? (iese pe a l t ă parte, pe unde nic i n u bă-nuieşti) . Dar fi indcă o m u l şt ie că e viclea­n ă rău, ce face, m a i a les c â n d vrea s'o pr indă vie? Şi când pune cursa, ce grijă are? {s'o acopere c u frunze, cu iarbă c a să n'o v a d ă vulpea).

De ce s u n t e m noi, oamenii , duşmani i vulpii? Ce păsăr i m ă n â n c ă ea? Ştiţi voi, copii, c e face vu lpea îna inte de a m â n c a păsări le? (gâtuie mul te şi apoi le cară la v izu ina ei). E aşa de lacomă,, copii , că de n'ar pr inde de veste câini i s a u omul, ar gâtu i toate păsăr i le din coteţ. Dar c u m poate şt i omul când vulpea e în vizită l a g ă i n i s a u l a raţe? (strigă pasă­ri le — daeă are câini, aceşt ia o latră si se reped la ea). Dacă n'ar s imţi-o ni ­

meni , de unde ştie omul că vulpea a fost„ aceea care a făcut isprava? (fulgi mulţii1-. — sânge — dacă rămâne vreo pasăre»., după felul c u m e gâtuită) .

Dar vulpea, c u m ştie unde e coteţul,, cu găini? (miroase). Vulpea, copii, ar© miros bun de tot. Cu ce miroase ea? Dar noi c u m î i z icem părţi i aceşt ia dim-, trupul vulpii? (bot). Din ce e format bo­tul? Ce are în gură? Ce face vulpea cu,, l imba? (bea a p ă , m â n g â i e puii , îşi spa lă blana). Voi ştiţi când e m a i f rumoasă b lana vulpii? (când îş i s ch imbă părul —-în spre toamnă) . Atunci b lana vulpi i e m a i luc ioasă şi m a i roşcată. De ce-i z i ­cem blană? Şi de ce se îmbracă vulpea?., cu o blană n o u ă toamna? Dar voi ş t i ţL c u m î ş i s ch imbă ea blana? Când vulpea* are b l a n ă nouă, a tunc i u m b l ă vânătoriL m a i mul t d u p ă ea şi sunt foarte b u c u ­roşi s'o prinde vie. De ce oare? Ce fae-vânători i cu b lana vulpii? C u m se n u ­mesc negustor i i car i c u m p ă r ă piei d e -animale? Dar prăvăl i i le lor? O blană care nu e găur i tă se v inde cu preţ m a i brau.. Pentru ce c u m p ă r ă oameni i b lana vulpii?;** Când b lana este întreagă şi a.re coadă.< frumoasă, ştiţi voi, ce se face d i n ea?* (Mană de pus la gât) . Se recapitulează :r hrana vlupii, duşmani i ei, c u m îş i a p ă r a t visata.

încheiere. Ocupaţie d u p ă voie : UniiS copii modelează diin plast i l ină s a u lut; alţ i i desenează şi apoi colorează chipufc vulpii, a l ţ i i îl taie din hârt ie colorată (de -preferat galbană-roşcată) şi î l l ipesc în» caietele lor, al ţ i i desenează din i s p r ă v i l e -vulpii . ,

* Fi indcă încheierea unei lecţii de intui ­

ţie cere t imp, a v e m grijă încă dala .înce­putul anu lu i s ă f i x ă m î n orar — d u p £ orele de intuiţie — ore d e lucru m a n u a l 1

s a u desemn. In ora de lectură din cursu l s ă p t ă m â ­

nii, s e vor cit i sau povest i câ t de multe*-întâmplăr i din viieaţa. acestui animal , dar­in ora d e cânt se va învăţa Va&pe tu-mi-ai furai găsea, cântec potrivit şi cab melodie pentru copiii de cl. II.

Am dat odată cu lecţia nouă de îa tu i -"4îe şi felul — c u m socotesc eu — că s'ar i a c e m a i cu folos, ascultarea unor astfel

»sde lecţii. Ea trebuie totdeauna completată «cu povestiri d in v ieaţa an imalu lu i şi cu JIueriri de-ale copiilor şi făcută într'o oră «aparte. Povestiri le cu an imale şi păsări s-sunt foarte plăcute, m a i a l e s pentru copi i i

m a i mici şi pun i n lumină vieaţa a n i m a ­lului, care este partea cea m a i de s e a m ă din lecţ ia de intuiţ ie . In ce priveş­te lucrările copiilor, — chiar d a c ă n a m m i n ă r i prin iele decât price­perea noas tră la lecţii — şi tot trebuie să d ă m capiilor cât mai mult t imp pentru ele.

DASCĂLUL CA ÎNDRUMĂTOR ÎN VIAŢA ECONOMICĂ A SATULUI.

II.

In n u m ă r u l trecut al revistei minam p e r m i s a releva rolul de îndrumător,, ce 11 a r e dascălul to v iaţa economică a sa­

ş iului , Ani d iscutat c u acea ocaziune şi ..proMema organizări i Ia sa te a societăţilor •tie a s igusare mutuală .

De data aceasta vo iu face o nouă in­c u r s i u n e în v iaţa economică delà ţară, arătâJidu-i anumite defecte şi propunând diverse soluţi i pentru amel iorarea răului .

-Cuvintele mele sunt adresate tot dască ­l u l u i , cu r u g ă m i n t e a de a fi interpretul l o r în rânduri le ţărănimi i .

N u fac nici o introducere, ci intru dea-•*dreptul în miezul chestiunii . E vorba de »data aceasta despre raţionalizarea pro-

«iducţiunii agricole. Exis tă u n principiu e lementar în eco­

n o m i a politică: principiul minimului efort, •ceeace înseamnă a real iza u n m a x i m u m •de satisfacţie , cu m i n i m u m de efort.

ApMcând acest principiu producţiei , re­z u l t ă , că tendinţa tuturor trebuie să fie d e a produce cât m a i m u l t şi m a i bine, -cu cât mai puţ ină consumare de bogăţi i ş i de energie. In apl icarea acestui princi­

p i u s tă întregul secret a l îmbunătăţ ir i i .-situaţiei agricultorilor noştri.

Azi agricultura, principala ramură de •producţie a ţării , n u m a i rentează. De ce? •Fiindcă producem la u n cost d e producţie

Tprea ridicat, faţă d e preţul de producţie {â& cost) scăzut , realizat de alte ţări, cari 1» concurează. Intre ţările concurente v in în primul rând cele transoceanice, i ar în

xsl doilea rând Rusia.

In ţările transoceanice, populaţ ia fi ind rară, agricultori i posedă loturi m a i mar i de teren arabil. D i n această cauză, pre­c u m şi din l ipsa braţelor d e m u n c ă , agr i ­cultorii s 'au văzut siliţi să întrebuinţeze m a ş i n i agricole, cu ajutorul cărora a u reuşit s ă intensif ice producţia l a hectar şi să- i amelioreze cal itatea în ace laş t imp. Faptele de m a i s u s a u înlesnit u n cost de producţie ş i u n preţ de vânzare scă­zut. De a ic i a i svo i i t concurenţa exerci­tată asupra produselor noastre.

In Rus ia s'a a j u n s l a utn preţ s căzut prin colectivizarea terenurilor agricole, prin concentrarea lor î n mar i „uzine" de cultură, cari pe l ângă că întrebuinţează maşini , se bucură în acelaş t imp de ief-t inătatea munci i , f i indcă guvernul sovie­tic a introdus în cupr insu l ţării sale s i s ­t e m u l m u n c i i forţate.

Ţara noastră, cu proprietate mică ţără­nească şi cu principiul l ibertăţi i m u n c i i legiferat şi respectat, n u poate ap l i ca n ic i s i s temul amer ican , nici pe cel rusesc . N o u ă ne trebuie un a l t s istem, care să se împace şi cu~ principiul proprietăţii indi­v iduale şi cu cel al l ibertăţii munci i .

S i s temul ex i s tă ; t rebuie însă să fie aplicat. El consis tă în asocierea agricul­torilor in cooperative de producţie {de cultură) agricolă. Pr in învoirea tuturor, se vor asoc ia loturile mici în loturi m a r i de cultură, se vor asoc ia capitalurile m o ­deste a l e tuturor, pentru procurarea de maşini , seminţe selecţionate, îngrăşă ­minte chimice, etc. Se va înfăptui î n ace -

l aş t i m p o c o n c e n t r a r e a inventarului agr icol , ş i a for ţe lor de m u n c ă . I n felul a c e s t a v o m r e u ş i s ă r e a l i z ă m ş i n o i p r e ­ţ u r i « c ă z u t e î n p r o d u c ţ i a agricolă, , p u t â n d astfel c o n c u r a eu succes celelal te ţ ă r i şi r e d o b â n d i n d as t fe l debuşee le p i e r d u t e .

D a r a soc i e r ea a g r i c u l t o r i l o r n u s e p o a t e l i m i t a n u m a i l a p r o d u c ţ i e , ei v a c u p r i n d e şi des facerea p roduse lo r , cu s c o p u l d e a î n l ă t u r a pej i n t e r m e d i a r i i , d e m u l t e o r i nec in s t i ţ i .

Azi s i i tuaţ ia d i n a c e s t p u n c t de vede re es te c â t se poa t e de n e p l ă c u t ă . Agr icu l ­t o r i i n o ş t r i r i s ipesc b o g ă ţ i i ( cap i t a lu r i ) şi t i m p , a t â t cu p r o d u c ţ i a , câ t şi cu va lor i ­z a r e a p roduse lo r .

Ţ ă r a n u l face de t o a t e : îş i r e p a r ă une l ­tele d e m u n c a , îş i face d e m â n c a r e , a p o i l u c r e a z ă şi p ă m â n t u l . D a c ă p r o p r i e t ă ţ i l e a r fi asocia te , ei a r l u c r a n u m a i p ă m â n ­t u l şi a r a n g a j a u n s e m e s t r u ca s ă facă celelal te l u c r ă r i .

A d ă u g â n d la t oa t e aces tea t i m p u l , ce îl p i e r d e f iecare c u d r u m u l de câ te 5—10 k m . p â n ă la lo tu l lu i , s a u p â n ă l a o r a ş , în scopul desfacer i i p roduse lo r , n e d ă m s e a m a c â t ă v r e m e se p i e rde în z a d a r . Aso­cierea t u t u r o r a r î n l ă t u r a aces te incon­ven ien te .

„ I n c u l t u r a m a r e es te u n l u c r u cunos ­cut : cel m a i b u n g o s p o d a r n u î n t r e b u i n ­ţ ează m a i m u l t de u n p l u g şi 1 pe reche de boi Ia 15 h e c t a r e ; 200 de boi şi 100 de

pluguri cons t i t u i e u n i n v e n t a r suficient:., p e n t r u e x p l o a t a r e a u n e i moş i i d e 1500-h a . " 1 ) .

Cu ocazia e x p r o p r i e r i i , cele 1500 d e ha„.. s a u d i s t r i b u i t l a 300 d e ţ ă r a n i . Acéft i 300 de p l u g a r i , p e n t r u c u l t i v a r e a a c e t e e a ş i . î n t i n d e r i de ' p ă m â n t u t i l i zează a z i 300 de p l u g u r i şi 600 d e boi (cel p u ţ i n 1 pe r . d e . boi ş i 1 p l ug . f iecare) . Deci i a t ă o r i s i p ă de 300 % l a i n v e n t a r u l (capi ta lu l ) a g r i ­col. Acest f ap t a t r a g e d u p ă s i n e neces i ­t a t e a u t i l i z ă r i i u n o r m a i m a r i î n t i nde r i . , de p ă m â n t p e n t r u iz laz şi p e n t r u c u l t u r a p l a n t e l o r f u r a j a r e ; dec i o s c ă d e r e a posa- -b i l i t ă ţ i i de p r o d u c ţ i e şi d e câş t ig .

Exemple l e da t e m a i s u s , cred, că s u n t . c o n v i n g ă t o a r e . Ele n e î n d e a m n ă ş i m a i , m u l t s ă s u s ţ i n e m a p l i c a r e a p r i n c i p i u l u i u— nor n o u i -sisteme de c u l t u r ă î n a g r i c u l t u r ă

c u l t u r a ag r i co l ă p r i n asociaţii cooperati­ve, c a r i s ă î n l e s n e a s c ă r e a l i z a r e a celui ­l a l t p r i n c i p i u a l raţionalizării.

D a r . p r o b l e m a a g r i c u l t u r i i n o a s t r e e m a i complexă , p r e z e n t â n d şi a l te aspecte . . . Despre a c e s t e a voîu t r a t a î n să î n t r ' u n v i i ­

tor a r t i co l , ür. GH. DRAGOŞ,.

prof esor.

' ) Prof. Gh. Taşeă: „Cap i t a lu l şi r a ţ i o ­nal izarea" ' , v o l u m u l Nr . 3, d i n „Bibl ioteca. , R a ţ i o n a l i z ă r i i " , pag . 64, edit . „ScrisuK.. R o m â n e s c " , Cra iova , 1930.

SCHIŢĂ MONOGRAFICĂ A S U P R A LUJERDIULUI — SOMEŞ. (In amintirea unor dragi „scînteuţe")

(Continuare)

Ocupaţiuni (viaţa economică). In marea majoritate a cazurilor, poporul* de jos este singurul producător. Acest adevăr se traduce în următorii termeni? populari : „după prostime trăim, după prostime trăesc şi domnii". Acest ade­văr exprimat lapidar, mi l'a spus un cioban (ion Pâcurariu, din Teoeul de Jos, jud. Someş). Se pare că marele corp al poporului nostru nu-şi dă seama de el însuşi decât rar, şi că această conştiinţă anonimă se nimiceşte în fatalitate., Rezorturile active populare nu-s aţâţate decât la răsfâmpuri de mişcare crea­toare sau la momente de auto-gândire singulară a celor mai buni dintre inşii lor..,.

Vom intra însă în subiect : ţinând seamă de caracterul solului, de ţ inu t ocupaţiunile sunt o rezultantă firească a mediului. Aici în primul rând vom avea agricultura.

E şi firesc: din tot hotarul satului suprafaţa culţivabilă este cea mai î n ­cinsă. Şi cu tot solul sărac, se caută să se scoată hrana zilnică din ce se jpoate. Ceeace însă doboară la pământ orice speranţă, este lipsa mijloacelor de producţie. Se spune clar că după război, în sat n'a intrat nici o maşină agricolă, şi la statistică numărăm între mijloacele primitive de lucru în loc de fracţiuni mecanice, aceleaşi pluguri cu boi, grape, sape, hârleţe, lopeţi, furci ^§i greble. Nu ne-am speria dacă locuitorii ar fi îndestuliţi, dar în taină, cu -această lipsă de grije, de sistem şi de muncă, se reduce tot mai mult din posibilitatea de manifestare a ţăranului nostru. Capitolul economic dintr'o

^monografie, astăzi nu mai este un excurs pedant a unei liste de alimentaţie — ci este o privire interioară care îngrijorează. Lipsa de asistenţă socială şi la­

nsarea în voia sorţii a satelor noastre lipsite în cele din urmă şi de o şcoală bună, este până la un punct un atentat la viaţa unei naţiuni creatoare de stat.

Eu nu mă voi mărgini fireşte decât să fiu ecoul realităţei : pâinea nici aici nu este alimentul de bază decât la zile mari — mai adesea se face „mă­lai" — deci pâine din făină de porumb. Şi oricât ar spune un ţărart că „grîiele*

-vin pe planul întâi, la o cantitate de 190.180 kgr. de grâu, avem 288100 kgr. «de porumb. Se poate vedea deci, disproporţia. Vor urma cifre statistice, mai mult sau mai puţin probabile fireşte, după cum ne putem aştepta delà orice

-statistică. Suprafaţa totală a satului : 2291 Jugăre. Din acestea:

96A ha. arabil; 833 ha. fâneţe, păşuni. 6 ha. pruni şi vii ; 42 ha. (?) 9 ha. stuf; 103 ha. neproductive.

Producţia pe 1928 şi 1929—30: grâu porumb orz ovăz secara trifoi lucerna

?<pe 1928) I. 1.458 kg. 2.435 kg. 35 kg. 170 kg. 15 kg. 688 kg. 234 kg. <pe 1929-30)11. 190.180 „ 288.100 » 11.250 „ 12.900 „ 3.900 „ — (*) —

Oricât de cu îndoială am privi cifrele de mai sus, se vede clar cum agricultura are spaţiul cel mai întins. O sumă întreagă de pământ în plină reg. de câmpie, rămâne neproductivă din cauza slăbiciunii omeneşti faţă de mediul încă nesupus sub picioare cu ajutorul mijloacelor noastre de exploa­tare a terenului.

Bucatele sunt singurul mijloc de câştig al Lugerdeanului. Dacă nu'ş are bucate de vândut, este silit să stea încremenit. Pe acestea când è timpul, le duce la zi de târg (la Gherla ori Cluj) de le vinde — se înţelege, ce trece

j>este puterea lui de consumaţie. Pentru a localiza şi mai mult Lujerdiul în lanţul de sete de pe valea cu

acelaş nume, dau mai jos în ordine geografică suprafaţa arabilă a câtorva, din •care va reeşi înc'odată caracterul agricol al Lujerdiului (*).

(*) Cifrele acestea trebuesc luate din capul locului aproximativ. Ele sunt d e - a dreptul inexacte aşa cum se schimbă delà an la an, căci oricât producţia ar fi i n ­fluenţată de timp, diferenţa delà an la an e prea mare.

(*) Pentru prefacerea grăunţelor în făină, avem în Lujerdiu o moară „de foc" \cu 3 0 HP.) . Bârlea, Lujerdiu, Lona, sunt satele ce vin să macine aici. Intre aparatele tehnice pentru răscolit pământul ne sunt date oficial 4 6 pluguri (cu boi) 4 2 grape, 2 3 0 sape, 2 6 hârleţe, Maşini de treerat 1. Tracţiuni mecanice, nimic. După război nu s'a introdus nici o maşină agricolă, aşa încât locuitorii sunt ramaşi la formele etno­

grafice de a lucra pământul.

v>\ Lujerdiu 964 ha. arabil; 833 ha. fâneţe, păşuni ; 50 ha. p idure . , Teoltiur 695 „ „ 1026 n „ 62 „ 1 Morău 298 „ „ 570 „ „ „ 28 „ Sgi Teocul de Jos 721 , „ 399 „ „ „ 90 ,

Cu cât ne suim mai sus, cu atât fâneţele, păşunea şi pădurea, ocupă un ioc tot mai întius — aşa că distribuţia vegetaţiei ascultă în felul acesta de caracterul solului.

Cu toate acestea, fiind vorba de Lujerdiu hotarul satului este împărţit în aşa fel, încât să rătnâie şi pentru fâneţe şi păşunat. De partea aceasta de loc va depinde deci o a doua ocupaţiune: creşterea vitelor. In felul acesta se compensează natural lipsa de avânt şi siguranţă a agriculturei, prin creşterea vitelor. Intr'adevăr, după terenul arabil, ca întindere, avem imediat locul de fâneţe. Intre aceste sisteme de susţinere a vieţii: loc de păşunat ; loc de cul­tivat; păstorit şi agricultură, altădată era o strânsă legătură de alternantă. Astăzi nu se mai ţine în seamă acest sistem de alternanţă a locului de pă ­şune cu cel de arătură, ae zice astfel în vorbire directă : „e comisat ; nu este furdulaşuri. Fiecare la tabla lui. Nu să-n schimbă arâturili. Mai nainte, so-nschimbat, amu-s 20—30 de ai — o fos furdulaşuri" (*). Astăzi această revoluţionare a vegetaţiei a apus în Lujerdiu. Fâneţele şi păşunea s'au stabi­lizat: într'o anumită parte a satului avem „legheleu" (loc de păscut) sau „pustă", „imaş" (**) ; în altă parte au „mălai" (porumb) — loc de multe ori plantat şi cu „grîie"- Dar, în general, locurile au luat un caracter propriu : ce e loc arabil rămâne cu acest caracter, ce e fâneţe deasemenea. In Lujer­diu, la 533 ha. de fâneţe şi păşune, corespund un număr de peste 630 de oi cu la 243 vite mari(***) — toate raportate la o populaţie de 848 suflete. Aceasta arată cum într'o regiune agricolă, (putem spune slab agricolă) creşterea vite­lor esteTTSîrexă principală, dacă nu o soluţie pentru trai.

In ceeace priveşte forma sub care se cresc vitele, avem de observat ur­mătoarele: vara, toamna şi primăvara, râmân pe loc (creştere de vite locală).

n timpurile de faţă, sătenii sunt în parte împroprietăriţi pe moşiile domneşti (grofilor). Intre cei împroprietăriţi şi cei neîmjroprietăriţi, se fac unele deo­sebiri de nuanţă dar şi de fond: cei dintâi, se zice că au pământ „forţat", şi îşi ţin vitele toţi laolaltă (pe valea Uşolţului), cam l ' / 2 iugăre de cap de vită, cu până la 133 capete („dăraburi") ; a doua grupă e la („pusta hailaltă") „Oarda Ţarinii" — unde sunt până la 105 capete de vite. Intre unii şi alţii se pot strecura de multe ori ironii cari să-i caracterizeze: „Bunica" e numele uneia din turmele de pe pământul „forţat", „pentrucă, o zîs că-ş oameni buni", iar a l ţ i sunt numiţi „cruzaci", pentrucă „s-o revoltat întîie, o zîs că nu mai stă dinco'o„ (adică în partea sudică a satului). In general, cei împro­prietăriţi sun^ „bolşovici".

(*) Furdulaşuri : „fn anu ista, era furdulaşu ista — nu era voe să-1 ar ; da acu nu-i aşa, s -a comisat. Atunci, e r a - n t - u n an doi imaşi şi apoi ţarină. Anul aesta imaş, al doilea an mălai, a treilea an grîu — rămînea mălâină pe ogor. Era patru furdu­laşuri. Se-nştimba din an în an. La al patrălea an iară venea unde-o fost vitili-ntîi. Mai bine-o fost atunci că locurili s-o hodinit'' (delà Pacuraru Iacob, nu ştie carte, d e 4 8 ani, din Lujerdiu).

(**) „imaş" „care unde umblă ciurda şi vine sara-n sat, unde umblă vacile-alea •cu lapte".

(***) Vitele sunt „ardelene" — albe, bălţate şi corcituri.

Se înţelege : imaşul e „comunal". In lot Lujerdiul sunt 5 grupe de oi. Pe valea Uşolţului (vara) sunt două gr tpe a 200 capete; 4C0 total. La„Fiun-tea copaciuJui", 3 grupe, a 220 într'o grupă, total 66G(*), păzite de câte un „păcurar" în timpul verii, primăverii şi toamnei (**). In fiecare din aceste ano­timpuri, „simbria" păcurarului diferă. Astfel, pentru vară „oamenii" plătesc (de „darab") păcurarului, 4500 lei (bani) şi 4 „tapti" în total ; „şi u» iapte-i umblă peste vară pîn ce mută strunga. Mai are toamna bucate, o cupă (d-apoi zece cupe e o jumătate de merţă) şi doi lei de darab — o pită d e zece oi, iar primăvara opt lei de darab, ş'o cupă de grăunţe tot de dărab — şi de două ori alege mieii, şi laptele muls este al lui".

In Lujerdiu, cel care paşte oile e „păcurar", iar cel care păzeşte vitele mari, e „cioban". Cât priveşte ciobanul, el e plătit deasemenea de fiecare om (proprietar) în parte (tot „de darab"): „25 lei bani, şi un fond («/2 kg*".) de slănină ori brânză, ca şi ce are omu, şi şapte cupe de bucate : două de grâu şi cinei de mălai. O jumătate de mierţă de ciucalăi nedesfăcaţi şi un iugàr de iarbă de cosalău". Ciurda o ia unul singur cu băeţii lui şi o păzeşte.

După cât se vede, o deosebită grije se dă şi creşterii vitelor. Această formă de ocupaţiune, se pare că în trecut s'a bucurat de mai multă impor­tanţă, după cum reese din faptul următor: „împreumtu" oilcr se face cu un deosebit fast. Se adună într'o ogradă mai spaţioasă şi acolo, în văzul tuturor, se mulg oile — fiecare stă tíe faţă până se măsoară laptele, şi după canti­tatea de lapte de acum, iot anul va lua lapte peste vară delà oile lui. Odată laptele măsurat, oile se consideră împreunate şi le dă în pază, în grija p ă ­curarului — de unde, când îi vine rândul, se duce şi-şi ridica laptele, după care, adus acasă, îl face caşi sau brânză (de cbiceiu brânză). Acest moments îl consideră important (v. pl. ). Fac petrecere cu ceteraşi — se cântă ş i -ş i petrec până seara (*).

Tot în legătură cu creşterea vitelor e importantă, terminologia : cel care păzeşte „ciurda", e „ciurdar" şi se înţelege prin aceasta, păzitor al vacilor cu fapte, cari vin seara în sat delà „imaş" — pe când, Ia numărul vitelor mari (ce nu merg seara acasă) i se zice „ciopor" („ducem jitili la ciopor").

Atât cu vitele de prisos cât şi cu bucatele, merg de le vând la zi de târg în Gherla ori deadreptul la Cluj. Vitele, (în deosebi cele mari) suat de soi bun : mari şi frumoase. E o mândrie să vezi astfel de vite. Şi totuşi asu­pra felului de viaţă a locuitorilor, nu hotărăşte cu mult — până în a le ri­dica mândria. Locuitorul din Lujerdiu rămâne tot domol, cumpănit. (In nici o parte a ţării n'am văzut oameni mai cumsecade ca în Lujerdiul aeesta) 4

Dar, pentru a reveni, ne propunem să facem amintire şi de livezile de pruni. Acestea deşi s'ar părea că sunt într'adevăr de menţionat, totuşi nu al-cătuesc un mijloc de existentă. Pentru regiune însă, cei câţiva pruni, pe lângă casa omului, sunt totuşi de băgat în seamă. Prunele nu rămân ca să îndes-

(*) In felul acesta, statistica oficială, se dovedeşte cu totul greşită. (**) Iarna le ţin fiecare pe lângă casă. (*) fa legătură cu „beteşugu" vitelor, avem de remarcat următoarele: gMbeazci

nu se găseşte. „Beteşugu" vine mai degrabă din altă parte ; „de broască graknică.. Ala moare-n trei ceasuri de vreme. Are o beşică de apă su limbă şi o rupe şi trăieşte mai departe".

Artnorar'u : 24 de ciasuri ţine. Mai mult nu t i n e , — „aşa vine pă su pieie, aşa un rău şi să trage la inimă şi moare. Din afară la coaste dacă este se poate vindeca** Apoi, vitele se mai îmbolnăvesc de „splină".

tuîeze alimentar, ci se face şi vinars (sau Jinars'). Deaceea, „bchtăru" când sună cu „doba", delà un capăt la altul al satului, el pentru cazul acesta pro­nunţă: „tăt omu, care-a făcut jinars de prune, să plătească..." (etc, e vorba de o taxă oarecare — ca şi cum ar striga să se plătească „arînda" : „tăt omu, să-şi plătească arînda la primărie...".

Sistemul acesta de anunţ îmr'un sat cu case învelite în majoritatea, lor a i paie, liniştit, dă o impresie de vechime, de tradiţie, care te mână cu ard în urmă, îmboldind mintea spre meditaţie în legătură cu cele ţtecute vremuri... (Va urma) *<»» Chelcea

ARTA POVESTIREI ÎN ŞCOALELE DE COPII MICI.

Ţiuul conferenţei mele de astăzi 1 ) Arta povestirea, este poate c a m pretenţios . A-v â n d î n s ă to vedere că arta de-a povesti este o parte însemnată , foarte în semnată din pedagog ia şcoale i d e copi i mici ; că povest irea ocupă o parte m a r e d i n în ­v ă ţ ă m â n t u l nostru; face parte dim p r i m a educaţ ie es te t ică a copi lului; priveşte des-voltarea fanteziei lu i ; de aceea a m zis c ă este foarte importantă şi pentru a o pre­da b ine şi frumos, trebuie să ţ inem s e a m a do a n u m i t e reguli .

De aceea firesc a r f i ca ea , adică arta, s ă n i s e fi propus ori deprins în scoa-lele p r i n care a m trecut; s a u s ă n i s e fi cerut m a i ins i s tent la examenele de ca­pacitate pentru cariera noastră . Eu , per­

sonal , mărtur isesc C 3- M H l f i H i H U mi~i£l Ici -

murit-o n ic i teoretic, indci practic; şi că d i n aces t punct de vedere, a m r ă m a s a-

izată la experienţa m e a , l a autocontro­lul m e u şi >a propria s i l inţă. Insă cele câteva idei ce m i - a m format despre n u ­mita artă, le cred potrivite pentru o dis-iniţie în cercul nostru intim.

îna in te de toate să, f i x ă m scopul ppve-R t i r e i în general .

Orice povest ire are scopul de a deştep­ta i n cercul ascultătorului , cât m a j exact, m a i clar, ideile ce se desfăşoară î n po­vestitor. Materialul este c o m p u s din idei,

^ Ţ i n u t ă î n şedinţa cercului cultural d i n 30 Ian. 1932.

mij locul de a-1 trezi in creierul ascu l tă ­torului s u n t cuvintele .

De ex.:

Pe o stâncă neagră, într'un vechiu castel Unde curge 'n vale wi râu mititel. Plânge şi suspină tânăra domnită mice şi suavă ca o garoţiţă.

Versurile lu i D. Bol int ineanu n e s i l esc a vedea: s tanca , u n caste l vechiu, u n r â u l â n g ă el, o domni ţă tânără , suavă , o garoafă. Cuvintele acestea, s u n t sugestive; adică ele ne sugerează repede şi c lar ta-* • oul d i n ba lada poetului .

Sugest iv i tatea se bazează pe uşur in ţa de înţelegere a ascultătorului , l a nod a copii lor; deci l a noi e a trebue s ă ţie sea­m a de tot ce î n copil este aperceptiv, a-> dică Snlesnitar a l înţelegeri i copi lăreşt i . In cazul contrar, tabloul r ă m â n e neîn-! ţeles, neclar, confuz, ad i că n u a fost bi i ne sugerat. Aceasta, întru icât priveşte idei le întrebuinţate .

Pr iv i tor la cuvinte, e de zis: dacă cu­vintele poetului , în cazul nostru a l e pove-stàtorului n u ne-or sugera cu clari tate tabloul, ar fi o dovadă că s a u noi n u î e -am înţe les b ine s a u e i e n'au fost a l e s e bine.

P r i n u r m a r e pentru noi, putem s ă for­m u l ă m o regulă, d e povestire care ar f i: Să gândim corect şi clar, noi, şi să ale­gem numai cuvinte înţelese bine de au­ditorul nostru, d^ copii; şi să facem, prin povestirea lort un control delicat.

Controlul pr in repetirea povestirii tre-buie sa dovedească întâi: p lăcerea copii­lor de-a o spune; plăcerea lor este dova­d a efectului estetic a l povestirii; el nu trebuie s ă ceară f idel itatea deplină, de­oarece copiii fantazează mult , adaugă , des-voltă» dar nici n u trebuie s ă a d m i t ă aba­teri exagerate. La acest control, întreru­perile d i n partea noastră s a u a copiilor s ă n u fie prea dese, î n c â t povestirea s ă devie conversaţie s a u critică: Povestirea trebuie să rămână curată povestire.

*

Pentruca s ă şt ie a lege cuvintele în­ţelese de copii, este necesar ca povestitoa-rea s ă fi urmări t delà pr imirea î n şcoală, vorbirea lor, felul lor de-a povesti , pentru a-şi d a s e a m a de formele ce le-ar putea î m p r u m u t a delà ei, î n t o r c â n d u 4 i i e lor, în povestirea ce ar s e m â n à cât de cât c u felul lor de a^şi spune ideile.

Deci a d o u a regulă a artei noastre ar fi: Să ne silim a primi in povestirea noa­stră elemente din modul vorbirii copilă­reşti.

Ocazional, l a o conferinţă univers i tară, l a extensiune, a m auz i t c ă s u n t scriitori, cari scriu cărţi întregi pentru copii, î n fe lu l lor de cugetare. De ex. Odysseia toi Homer, scr isă îna inte de războiu de Berthold Otto, s p u s ă î n st i lul copiilor de G—8 ani , apoi tot Odysseia în a l celor de 12—14 ani. Eu n u le -am citit; î n s ă î m i Snchipuese, că trebue s ă fie o deosebire destul de mare între povest irea ca l a 6—8 a n i şi aceea ca l a 12—14 ani. Povest ir i le noastre, d a c ă p r i m i m aces t fel de a vedea, a r î m p r u m u t a vorbe şi forme delà st i lul copiilor de là 4—6 ani .

S'ar puteà obiectà c ă mul t n u s'ar îm­prumuta . F ie ş i puţin, n'ar fi rău , pen­truca chiar şi cu acel puţ in s'ar real iza o regu lă pedagogică: Delà cunoscut" spre necunoscut , printre cunoscut s ă a d a u -g e m necunoscutu l nou. Cunoscutul î n ­lesneşte înţelegerea; deci la povestiri e l a j u t ă la producerea scopului arătat m a i sus . . . -

Cum la noi astfel de încercări de st i l nu s'au făcut, sau n u le cunosc eu, con­t i n u u pur teoretic. Orice povestire cuprinde, de sigur, şi ceva nou pentru copii. Nou-l ace s ta cere cuvinte noui pentru ei. Deoi trebue s ă ne d ă m os tenea la şi despre ce fel trebue ori pot s ă f ie cuvintele noui, pe care co­piii le -aud întâ ia oară.

îna inte d e toate trebue/ iafirmat, că vorbele povestirii , trebuie s ă fie cele ma, româneşti, a d i c ă cele m a i generale româ­neşti .

Copiii trăesc în m e d i u românesc , la sat; tot a ş a l a oraş, de ce le m a i multeorj . In mediul lor e i aud o l imbă r o m â n e a s ­că de cele mai multeori bună; dar ade­seori este şi s t o c a t ă s a u chiar necunos­cută, m a i ales, în reg iunea noas tră a tâ t î n oraşe cât şi î n sa te (cu populaţ ie po­l iglotă). In oraşele noastre, f i ind şcoala româneaseă , a v e m dator ia a desvoltâ l i m b a copiilor români , a le-o îmbogăţi , ş i a le-o corecta c â n d trebue; iar pe copiii s tră ini a-i învăţa să vorbească într'o l im­bă românească frumoasă. De atei m i se pare c ă u r m e a z ă foarte logic că nod trebue să n e d ă m s u i n ţ a a vorbi, deci şi ia povesti , într'o limbă perfect populară şi corectă. Materialul de cu­v inte v a fi, aşadar , popular, î n s ă formele gramat ica le vor fi cele exacte.

(De ex. n u v o m admite forme ca: Oa­meni i tăcea în loc de tăceau; au fo în loc de au fost. Etc.)

, Cu alte vorbe, nou l cuvânt s ă curgă d in bogăţ ia poporului , in troducând (încorpo­rând) oarecum pe copil în acea bogăţie.

*

Totuşi, şi la sat, dar m a i a les l a oraş, povest ir i le pot a t inge uneor i lucruri ş i în tâmplăr i cari n u se pot spune fără cu­vinte n o u ă şi străine. De ex.: c inemato­graf, c irc, bicicletă, parc, catedrală, me­nagerie , crampus , etc. Fireşte, nici vor­bele s tră ine n u le v o m evita; dar mi-se pare c ă ndci prea des n u le putem fo­losi.

Conţinutul povestirei este de obiceiu luat d in v iaţa de toate zilele, cu idei da

toate zilele; pentru el în trebuinţăm vor­b a c o m u n ă ; dar atât trebue să conchidem că ş i cuvântul nou şi s t ră in (neologis­mul) are drept la întrebuinţare.

Vorba c o m u n ă poate a v e a .şl détecte. A n u m e : Ea poate să a ibă cuv inte vulgare p e care noi n u l e p u t e m admite . Ce-i vul­g a r aparţine urâtului ; urâtul , de orice formă, trebue combătut. Nu-1 v o m .tolera n ic i copiilor; dar n ic i no i nu-d v o m în­trebuinţa nici în conversaţie, nici în po­vestiri .

De pi ldă: In (poveştile noas tre (Ispires-cu , Creangă) apar ş i cuvinte vulgare; re ­petând de ex. povest irea lor n u se poate e ă p r i m i m şi cuvinte le urâte d i n original .

Cu a l te vorbe: Din sti lul l i terar a l ţă­ranului , a ş a c u m aces ta apare î n poveşti , f i ind uneori chiar picant , n u n u m a i dur, n o i trebue să e l i m i n ă m duri tatea şi vul­gari tatea . Aşa a u făcut ş i culegători i d e povestiri cari n'au păstrat cuvinte le dra­stice, ci le-au înlocuit c u a l te le m a i b lân­de ori m a i culte.

I n poveştile noastre m a i a p a r şi cu­v inte arhaice, ad ică vechi ş i străvechi, pe care eu de multeor i c a s ă l e pot înţe­lege, a m întrebat şi p e a l ţ i i or i iam căutat î n dicţionar. Eventual repetând aseme­n e a poveşti , cuvintele arhaice oricât de frumos a r s u n a , n u trebue primite şi pă­strate; a fară d e rari cazuri încă actuale: De ex. buzduganul l u i Fă t -Frumos (care pentru intuire ar trebui chiar ară ta t ori desemnat) .

Povest irea n u are însă n u m a i cuvinte; are şd frază, propoziţie ş i combinăr i de cuvinte .

Fraza poate î i simplă, ca s ă fie înţe­l e a s ă uşor ş i repede; dar ea poate devenii şi retorică, adică agi tată d e vreun senti­m e n t şi vie.

Când este retorică fraza schimbă ordi­n e a cuvintelor, se compl ică pr in a d ă u ­giri, repeţiri, etc. E a poate s ă fie uneori necesară , când vo im m a i ales, c a u n sen­t i m e n t oarecare să fie bene s imţ i t şa de •elevul nostru; a tunc i fireşte c ă o păs trăm.

Dar mie-mi pare că fraza e i m p l ă tre-îmae s ă precumpănească şi frazele l u n g i s ă f ie evitate.

Din lecturi le mele a m observat c ă o a s t ­fel de frază apare consecvent l a M. Sa -doveanu î n Bal tagul ş i în Genoveva. De ex. u n mij loc potrivit d e a învă ţa a lcă­tu irea frazei ar fi deci l ec tura repeţită a lui Sadoveanu, dar n u cu g â n d u l d e a petrece noi, cit ind romane le lui , ci cu gândul de a-i s tud ia fraza, pentru a o imita. Exemple:

Din Baltagul p. 118. „Au umbla t astfe l vorbind; a u l ă sa t î *

u r m ă şi poposiţi de amiazi; ş i pe u r m ă a u prins a avea în coada ochiului stâng, necontenit , umbra Mbastrie a Ceahlăului nins. Acuma, acolo, î n râpi sorite, scot botul d i n peşteri «rjiii, fornăesc l a soare ş i strămută. I n curând a u s ă bată d i n a-ripi asupra molizilor bătrâni cucosii să l ­bateci ş'au s ă s e lese pe crengi, c a s ă ciugulească cucuruzi. Pâraele a u prins a s u n a altfel, cu svon de clopoţei, ş i sar pe trepte de s t â n c ă ş i gh ia ţă şi apar d i n ele arătări de-o clipă jucând, c u rodaţi şi horbote de spumă".„.

Acest tablou este admirabi l descris: cu fraze simple, stil popular şi uşor.

Aş vrea să m a i a d a u g o observare re­la t ivă l a imi tarea l u i Sadoveanu ş i a al­tor (autori) scriitori.

E u însu-mi c u şcoala de bază ardele­nească , deci cam greoaie, citesc mul tă li­teratură românească n o u ă şi s imt c u m sti lul m e u se inf luenţează d e aceas tă li­teratură.

Ceeace observ în mine este prefacerea st i l i s t ică la care m ă supun , vrând ne-vrând; şd sporul de înlesnire l a vorbă ce-1 s imt.

Cred că aces t proces se repeţeşte în fie­care d i n noi.

Observarea m e a este a ş a d a r in t en ţ ia de a î n d e m n a Ia u n s tudiu cu stăruinţa şi a l frazeologiei nouă româneşt i .

* Mijloace de care povest irea s e m a i fo­

loseşte sunt ş i altele. S u n t figurile (poetice, împodobirea fra­

zei, sentinţele cari s e intercalează în tex­te etc .

Cred că despre acestea este destul s ă a-f irm c ă s impl i ta tea copiilor n u a d m i t »

«aţfel f rumoase împodobiri . Ele a r în- bine înţeleasă, corectitatea de limbă i i gşţlţţlk înţe legerea ş i ar împiedeca astfel frază şi, ori de câteori se poate caic o Pl&cerea de-a ascu l ta povestirea. Deci şi înflorire sentimentală. d^H acest punct de vedere, a j u n g l a con­c luz ia că arta povestirea în Şc. de copii CONSTANŢA BOGDAN-DUICÄ, mic i trebue s ă urmărească simplitatea Directoarea şc. de copii mic i No. 6 Cluj.

ORGANIZAREA GRĂDINILOR DE COPII DIN BELGIA.

Tot acest învăţământ este făcut cu multă atenţiune, fiind partea cea mai importantă, căci Iasă urme toată viaţa. Educaţia morală trebuie să fie întot­deauna socială. Copilul fiind chemat să trăească în societate, nu singuratic, trebuie ca prin calităţile caracterului său, în contact cu semenii — ori cari ar fi ei — să lase o impresie de drep­tate şi de respect al libertăţii indivi­duale.

Ca să se poată" ajunge la acest rezultat, se servesc de istorioarele mo­rale, de exemplul viu al conducătoarei. I se infiltrează copilului datoriile către el însuşi, către familie, către supe­riorii lui deta şcoală, datorii faţă de camarazii lui, datorii către plante, ani­male, etc.

Educaţia manuală are"* de scop de a face pe copil apt să-şi exercite activi­tatea sa asupra diverselor materii, de a le transforma în vederea unui rezul­tat final folositor sau estetic.

îndemânarea serveşte de bază în toată educaţiunea gr. de copii. Nu tre­buie să ne închipuim o activitate ne­întreruptă şi fecundă; grădinile de copii se prezintă sub forma de şcoală activă ; activă însă din punct de ve­dere fizic, intelectual şi moral, cu ma­terial foarte bogat şi variat.

Ocupaţiunile manuale sunt din când în când colective, lucrările lor sunt atractive, uşor de executat şi nu du­rează, prea mult, pentrucă copilul să nu piardă plăcerea, să se plictisească, silit fiind de a executa acelaş lucru prea mult timp.

In toate grădinile de copii din Belgia

şi Franţa, copiii sunt repartizaţi în clase, ţinând întotdeauna seama de vârsta lor. Deci şi lucrul manual, pre­cum şi ocupaţiunile lor, sunt şi ele împărţite după vârstă.

In clasa inferioară (4—5 ani), se lucrează la înşiratul mărgelelor, orna­mentare de cadre, cutii, frize, toate simple; toate acestea sunt aplicările exerciţiilor de culoare, mărime, formă, înţepăturile şi tăieturile sunt interzise în anul întâiu în divizia inferioară.

In divizia mijlocie, care cuprinde copii în vârstă de 5 - 6 ani, lucrul manual este cu mult mai intens. Se lucrează tot felul de mobile, tablouri, modele, mărgele, desemn, lipituri şi tăieturi, desemn cu nisip ; acest desemn constă din a contura cu nisip — puţin umed — figuri de carton.

In divizia superioară, adică cu copii de 6-7 ani, sunt aproape aceleaşi lucrări manuale, dar cu subiecte mai compli­cate şi maî variate.

In aceste şcoli de copii mici, în geneial educaţia fizică cu gimnastica, jocurile şi lucrul manual ocupă cea mai mare parte din program. Jocurile ritmice sunt mult apreciate, exerciţiile cu cercuri şt cu coarda circulară sunt cele mai obişnuite, dat fiind importanţa lor în desvoltarea fizică. De observat că la toate exerciţiile şi jocurile care servesc la desvoltarea fizică a copiilor, le este absolut interzis de medici de* a cânta când execută mişcările. Ele sunt totdeauna acompaniate de pian, dar niciodată de muzică vocală.

Urmează orare tip pentru fiecare din* cele trei divizii.

ORELE Luni 1 Marţi Miercuri Joi J Tineri Sâmbătă

8 3 / 4 -9 ' /2 M o r a l a p r a c t i c ă . — J o c u r i c u j u c ă r i i .

9» Ir-10 E d u c a ţ i a s i m ţ u r i l o r Bibliotecă Educaţia simţurilor

10—io'/4 M o r a l a p r a c t i c ă . — G u s t a r e a .

ioV4-io3/4 Construcţii Lucru man.

ţesături. Construcţii Desemn Construcţii Modelaj

103/4- ll*/4 J o c u r i r i t m i c e

M o r a l a p r a c t i c ă . — P l e c a r e a

D u p ă m a s ă.

l 3 / 4 - 2 ' Í 4 J o c u r i c u j u c ă r i i Jocuri cu jucării

2 > / 4 - 2 3 / 4 Mărgele Bibliotecă Lucru man.

flori Desemn Lucru manual

2 3 / 4 -3V4 J o c u r i J o c u r i

3 ' /4 -3 3 / 4

Jocuri în nisip

Exerciţii 1 practice

Jocuri în nisip

Lucru man. rafie Bibliotecă

33/ 4 -4 P l e c a r e a J P l e c a r e a

D i v i z i a c o p i i l o r ( 5 — 6 a n i ) .

ORELE Luni Harţi Miercuri Joi Vineri Sâmbătă

8 3 /4 -9V 2 E d u c a ţ i a s i m ţ u r i l o r

9V2—10 J o c u r i r i t m i c e

10— ! o y 4 M o r a l a p r a c t i c ă

D i v i z i a i n f e r i o a r ă ( 4 — 5 a n i ) .

io ' / 4 - ioV4 Construcţii Lucru

manual Construcţii Tăieturi, lipituri Construcţii

j Lucru man. j flori

Mărgele Exerciţii practice

Exerciţii ]| . „ recreative || Biblioteca

Exerciţii recreative

j Exerciţii ! practice

i l ' A - H Va I s t o r i o a r e m o r a l e

D u p ă m a s ă .

l 3 / 4 - 2 ' / 4 Tăieturi Lipituri mărgele Modelaj Bibliotecă

Lucru manual

2 " 4 - 2 3 / 4 J o c u r i c u j u c ă r i i Jocuri cu jucării

2 3 / 4 3» / 4

Jocuri în nisip Bibliotecă Desemn

I

1 Desemn

Exerciţii practice

3 ' / 4 - 3 3 / 4 J o c u r i d i f e r i t e

ii jj j o c u r i d i f e r i t e ii

3 ^ 4 - 4 P l e c a r e a j P l e c a r e a

D i v i z i a s u p e r i o a r ă (O—7 a n i ) .

ORELE Luni 1

Marţi Miercuri Joi Vineri Sâmbătă

8V4-9V2 E d u c a ţ i a s i m t u r i 1 0. r

9V2—10 J o c u r i d i f e r i t e .

io— 10V4 M o r a l a p r a c t i c ă .

1074-103/4 J o c u r i r i t m i c e .

> 103/4-10'/a Lucru manual Construcţii

Tăieturi, ; lipituri Construcţii

Tăieturi [j lipituri J Construcţii

D u p ă m a s ă .

Bibliotecă •m

Lucru manual Mcdelaj Modelaj

Lucru man., mărgele

2 ' / 4 - 3 3 / 4 J o c u r i d i f e r i t e . Jocuri diferite.

1 23/4-3 ' /4

j Exerciţii „ Desemn | r e c r e a t i v e Desemn

Exerciţii D e s e m n practice

3 » / 4 - 3 3 / i J o c u r i c u j u c ă r i i Jocuri cu jucării

33/4-4 P l e c a r e a P l e c a r e a '

Din orarele lor putem vedea că tot învăţământul grădinilor de copii din Belgia se bazează pe istorioare morale, pe jocuri, pe educaţia simţurilor şi lucrări manuale. Biblioteca în grădina de copii se compune din albume cu ilustraţii. Copiii se servesc de ele ca mijlcc de a vorbi şi exprima cu uşu­rinţă, povestind tot ce văd în ilustraţii. Blândeţea, disciplina predomină peste tot ; deci şi rezultatele sunt din cele mai tune .

Deoarece grădinile de copii delà noi sunt încă în formaţiune şi ca atare nu dispunem nici de localurile din străină­tate şi nici de materialul bogat şi

variat cu care acele şcoli sunt înze­strate şi cum nici comuna roastia nu a avut până acum posibil tatea de a ne oftri un asemerea ajuter moral, găsesc că ar fi cu cale ca şi la noi sâ se dea o mai mare ctenţime organi­zării acestor şcoli de ccp;i mici, î n ­cepând cu pregătirea srecială a ele­velor normaliste şi dând posibilitatea comunei să dea tot sprijinul moral şi mateiial de care au nevoie sceste şcoli. Energie şi drsgoste de muncă se gă­sesc din belşug, mijloacele ne lipsesc spre a ne putea obţine şi număra, şi noi un loc de frunte printre popoarele a căror civilizaţie e cunoscută.

Zoica Boerescu

CU FAŢA SPRE SAT.

Deprinşi d in şcoală, de bătrâni das­căli, cu adagiul că zeii au urît pe ace la pe cari l-au făcut învăţător, fiecare din­tre noi a m păşi t în l u m e împovărat de re­gretul că părinţi i n u ne-au a les o altă carieră. De aceea, rar ţi-e dat s ă auzii în­văţătoare şi m a i a les învăţător, cari să spună: „Dacă m'aş renaşte, tot învăţător aş vrea să fiu'\

Evident, în a tmosfera de nemul ţumire în care trăese astăz i învăţători i , e greu să- i convingi pe toţi că îndeletnicirea lor e printre cele m a i frumoase.

Delà umi lu l munci tor , căruia i s e cere să-şji îndepl inească sarcina ca un automat , până la inginerul care crează şi condu-duce, ori până la f inanciarul care com­bină loviturile sale, ori până la politi­c ianul care s tăpâneşte masse le cu iluzii

create de verbul său , este o nesfârş i ta g a m ă de îndeletniciri , fiecare cu greută­ţile sa l e şi cu bucurii le sale. Dar peste fiecare pândeşte vrăjmaşul , care loveşte şi ucide în concurenţă.

P e munci tor îl ucide m a ş i n a care-1 in-locueşte, aruncându -1 pe drumuri; pe ne­gustor îl sdrofoeşte concurenţa şi criza; pe pol i t ic ian îl uzează puterea şi suprali­citarea adversarului .

Grijile acestea nu-1 pot nel inişt i pe în ­văţător. Munca sa e t ihnită, e frumoasă , e nobilă. Mai presus de toate, ea se bu­cură de avanta ju l unei lungi cont inuităţ i , aşa c u m n u se poate a f la în n i c i o a l tă carieră. O vieaţă întreagă o poţi petrece în locul în care te-a purtat în tâmplarea sau dorinţa. Şi din sătucul ui tat de Dum­nezeu şi de oameni , în cine ştie ce vale,

i s cus inţa învăţătorului .poate face m i n u ­n e a „coltului de rai" rătăcit pe pământ .

Pretut indeni şcoa la bună deşteaptă î n sufletul t ineretului dorinţa de à crea în cariera îmbrăţ işată .

N u m a i l a n o i şcoala, cea normală în special , dă drumul tânăru lu i învăţător fără nobi la ambi ţ i e de a r idica u n sat prin priceperea şi prin virtutea s a

Izbânda tareaţiei, între itoate foiruinv; ţe le cea m a i subl imă, n u ispiteşte şi n u pas ionează pe n imeni , pentrucă îamintea oricărei acţ iuni frumoase, conşt i inţa noa­s t r ă e invadată de o ser ie nesfârş i tă de îndoelnice şi n imici toare gânduri : „Sta-tul nu mă plăteşte la timp, nici eu nu-s dator să-l servesc. Satul nu-mi răsplă­teşte munca, de ce-aş face mai mult de­cât trebue? Alţii nu fac nimic, de ce-aş fi mai breaz decât ei? Nu schimb cu faţa lumii; n'o să-mi ridice nimeni monu­ment, etc. etc" In ace laş t i m p î n s ă fie­care râvneşte d u p ă u n loc m a i bun ş i 'n epoca transferări lor e u n adevărat „du-le, vino" î n î n v ă ţ ă m â n t u l nostru pri­mar .

Câte desamăgiri stau la capătul tutu­ror transferărilor şi al detaşărilor!

învăţătorul înţelept se resemnează cu orice loc. îna in te de a păş i aco lo , unde nic i n'a gândi t cu o oră s a u două înainte de împărţirea locurilor, el a urmări t pe o hartă de tot a m ă n u n ţ i t ă satul... L-a a-flat... U n punct.. . între dealuri, între alte sate , tot a tât de mici , tot a tât de necu-

Cel dintâiu învăţător a l meu, care a început a-mi deschide inte l igenţa ş i a-mi înflori sufletul, a fost „domnu" Minai Busuioc , î n Paşcani , pe l a 1888. A fost u n o m cuminte şi modest . De mul t doarme în ţ int ir imul locului,, aproape de părinţi i mei.

N u înţe leg (aş putea zice m a i degrabă c ă înţeleg), de ce f i inţa lui î m i apare de

noscute. U n n u m e care aminteşte m i ­reasma câmpii lor, ori evoacă o frântură d i n epopea n e a m u l u i , ori numele unu i s t r ă m o ş evlavios şi viteaz, u n n u m e de cătun neşt iut şi nevisat , pătrunde în s u ­fletul tán...

încep peripeţii le expediţiei... 0 largă privire de pe dealul care-ţi a r a t ă sătucul-pitulat c a într'o găoace. Pe cea d i n ur­m ă co l ină fiecare tânăr învăţător trebue să-ş i adune sufletul şi să-şi spună în si­ne: Aici va birui mintea mea luminată şi gândul meu generos", ş i să coboare h o ­tărât s ă înfrunte c u voinţă bărbătească toate obstacolele pe care i le ridică satul necunoscut . I scus inţa lui va ascunde î n s ă toate nemul ţumir i l e şi m â n a pe care o - " întinde, va c o m u n i c a tuturor încrederea şi a v â n t u l suf letului tineresc.

Tot ce poate face vîeaţa p lăcută se câ­ş t igă c u perseverenţă şi satul căruia i-ai fost «statornic, în care a i urmări t u n p lan de m u n c ă s implu , dar care c u amil te duce l a rezultate măreţe, te răsplăteşte în toate felurile dorite de u n o m întreg', el îţi dă ş i avere ş i consideraţie . Belşu­gul t ă u arm va supăra pe n imeni şi n u m e ­le tău va fi pe buzele tuturor.

Nespus de dulce trebue să fie t i h n a bătrâneţelor acelui învăţător, î n faţa că ­ruia se inc l ina u n sat de o a m e n i voinici şi harnic i şi o a r m a t ă de copil sburda l ' n ic i în nev inovăţ ia lor.

Poate fi altul rostul unui brav învăţă­tor? D. GOGA.

Pagina l iterară.

câ tva t imp î n aureolă. Mi-l evoc neconte­nit. E m a i mult o întruchipare mora lă de m u n c ă ş i de jertfă. Noi copii i — atunci — nic iodată n u mi l -am închipuit pr imind bani pentru oficiul lui. N imic în at i tudi ­nea lu i n u accentua asupra contingenţelor materiale . In toate a le lui era gr i jă de instrucţ ia noastră, m a i ales de suf letul nostru; î n g lasu l lu i vibra trecutul ş i s e

„DOMNU" BUSUIOC.

schiţa, cu accente profetice, vi itorul; el irii-a interpretat totftiu pe Creangă, deci el jn'a î n v ă ţ a t s ă a s c u l t g lasu l aces tu i pământ . Mulţ i n u l -au înţeles; e u a m avut urechi de auzit ş i încă azi1 nu -1 pot uita.

D in cât m i - a m d a t s eamă, căci l - a m re­văzut de mul te ori m a i târziu, progra­mele anal i t ice n'au lo s t pentru el nic i ­o d a t ă u n spr i j in ori o piedică. Manuale le e r a u indiferente; ş t iu că a v e a m grama­tici , istorii şi ari tmetic i diferite; n u m a i „Cetirea" „Asociaţilor" era aceiaşi . Sto­c u l nostru de poezii ş i de l ec tur i era î m ­bogăţ i t de biblioteca lu i part iculară. Sis­t emul lui pedagogic era d intre cele m a i fireşti şi-nii! închipui că nu -1 argumentase nic i într'un s e m i n a r i u şi nu -1 valorif icase nici prin vreo d ip lomă deosebită.

Interesul, în pr imul rând, era s ă nu-1 c u n o a ş t e m no i sub aspectu l de învăţător necăjit . Trebuia să fie, c u m a şi fost, cel m a i de s e a m ă ş i m a i m i n u n a t o m din câ ţ i există.

într'o cameră lungă , care atunci m i se părea foarte mare , erau adunate toate clasele şcol i i pr imare de là Paşcani . Cei mic i , bucherii , înainte , aproape de cate­dră; cei de-a patra şi de-a c incea l a fund. D u p ă c u m era împrejurarea ş i nevoia, „domnu" Busu ioc ţ inea lecţie directă c'o c lasa , pe c â n d celelalte se îndeletniceau e u lucrări scrise. Urechea lu i era atentă în faţă; ochiul lu i veghia p â n ă î n fund.

In recreaţii , f igura lu i b lândă şi impo­z a n t ă erai totdeauna î n preajma noastră . Monitorii trebuiau să-i d e a socoteală de purtarea elevilor pe d r u m , p â n ă acasă . L a u n ki lometru de şcoală , a m e n i n ţ a t de u n c a m a r a d m a i m a r e şi împins în şanţ, C iomârtan Dumitru a s t r iga t în chip fi­resc: Dom'Busuiioc! — şi agresorul s'a re­t r a s precipitat .

Duminic i le , sărbători le naţ ionale , pre­mii le , — ce zile neui tate!

D i n această işcoală mi-au r ă m a s p â n ă as tăz i reguli le de gramat i că ş i d e ardtme-l i c ă , — p e care l e -am memorizat . Şt iu « ă astăzi metoda aceas ta es te pErimată; î n s ă n u m ă sfiesc să declar c ă memori ­

zarea este s i s t ema cea m a i infai l ibi lă a-primilor a n i de î n v ă ţ ă m â n t . Gramaitieá în toate a m ă n u n t e l e şi f ineţele ei, cu de­clinări, conjugări , verbe neregulate; arit­met ica p â n ă l a regu la d e d o b â n d ă şi de •asociaţie, — ou numerele ordinare, zeci ­m a l e şi complexe, mi -au r ă m a s î n régule , formule şi scheme.

A m anal izat fraze de felul aces ta: «Vo­dă va ş i Hâncu ba"; „doriam să te m a i văd în Maiu"; „capra sare 'n piatră, p i a ­tra crapă 'n patru", etc.

Ş t iam că d a c ă u n examinator, la con­curs, n e prezintă u n ceas, ori u n condei , cu vorbele: Na! ce^i asta? — noi trebuie să răspundem: „verb neregulat", — căci e vorba d e „na!" n u de ceas. Ortografia, punctuaţ ia şi toate a le gramat ic i i şi a l e s intaxe i n u erau uitate.

Probleme bizare, jocuri de numere ni le î n s u ş i a m d e l a e l î n taină,, c a s ă punem în u imire p e a l ţ i copii , de l a a l te şcoli.

Vă mărtur i sesc , pe cinste, că toate a-ceste lucruri s'au făcut î n bănci , în con­tact direct cu „domnu" Busuioc , şi c ă nu-mi aduc a m i n t e s ă fi lucrat teme şi probleme acasă .

Ah! vremea liberă, cât de frumos ş i bine a m petrecut-o! în ce expediţ i i l a Ş i ­ret, în ce part ide de oină p e maidanoir i i Ce copilărie liberă şi bogată. Şi c e plăcere ca s ă m ă întorc t o a m n a — la 1 Septem­brie — l a şcoală, (Noi, cei rurali , eram m a i favorizaţi; căci şcol i le urbane se des­chideau la 15 August) . Ce părere de rău când a m isprăvit şi u r m a s ă n e despăr­ţ i m de învăţătorul nostru. Ne-a urmăr i t şi ne^a asistat cu grijă l a concursuri . S'a bucurat de succesele noastre . S'a bucurat din nou icând v e n i a m să -1 vedem în va­canţe, d in ce în ce m a i melancol ic , Ettal bătrân şi m a i împovărat de grij i le vieţii.

Târziu i -am priceput suferinţele şi i -am înţeles apostolatul . Dar fără suferinţă, fără jertfă ş i fără idea l n u se poate face nimic . Ca s ă primeşt i iubire, trebuie să dai iubire.

Aduceţi-vă aminte, voi, toţi d in genera­ţ ia mea, de dască l i i voştri — căci) „döra-nu" Bucuioc n'a fost u n exemplar u n i c

învăţă tor i i de-atunci au s imţit că înain­t e a „asociaţ ie i ' , a politicii, a intereselor felurite, s tă datoria.

Ii.

L a portretul bătrânului m e u învăţător d i n pr imi i a n i de şcoală m a i a m de a d ă u ­g i t ceva. Delà ..propedie" până l a n u m e ­rele complexe şi regula de asociaţie, el ne -a fost călăuz; delà substant iv până la i r a z ă şi punctuaţ ie el ne-a iniţ iat în ar­cane le l imbii române; delà şapte a n i pâ­n ă Ia doisprezece, d o m n u Busuioc ne-a a v u t subt privegherea lud pentru r â n d u ­iel i le h ig ienice şi sanitare: ne cerea să a r ă t ă m o batistă curată ş'un picior c u botine văcsuite . Duminica , ne d u c e a l a biser ică şi cânta cu no i în cor, impre-« w n â n d u - n e cu vocea Iui profundă de b a s ; l a zilele naţ ionale n e făcea totdea­u n a bucuria une i muzic i care ne condu­cea ş'a unei cuvântăr i pl ine de dragoste

p e n t r u ţară şi rege; tot caiace sporia in­s trucţ ia noastră c'o educaţie de fiecare

oră, mărturisesc că-mi prie inueşte admi­raţ ie ş 'acuma, c â n d pot privi î n trecut c'o imaginaţ ie potolită şi c'un ochiu l iniş­t i t . Dar n u era n u m a i asta. l in i aduc a-m i n t e ş i de ate clipe interesante din acea v r e m e a formaţiei mele.

Despre u n a a m vorbit m a i demult, în câ teva pag in i despre l o a n Creangă. Fer­

vent cititor al l i teraturii senzaţ ionale a epoci i — haiduci i lu i Nedea Popescu şi a i lu i P a n a i t Macri — a m ascul tat c u ui­mire, într'o zi c u soare, în cerdacul şcoli i ,

«e le d intâ i pag in i ale mare lu i povesti­tor delà Humuleşt i . D o m n u Busu ioc lin-terpreta eu des tu lă măiestr ie şi urechea m e a încă de^atunci a putut fi sens ib i lă ace le i m i n u n a t e sinteze armonice, pe care •unii o n u m e s c proza populară a lu i Creangă .

D a r într'o a l tă zi de lumină , învăţătorul m e u ne-a mânat , c a p e u n cârd de miei, î n d u m b r a v a Şiretului. Cerul azuriu avea te adânc imi le Iui nouraş i de s eamă şi « iocâr l ia se înă l ţa la Dumnezeu pe trepte invizibi le de aur.

In poieni le ocolite de sălc i i înverzite gă l -biu şi roşcat î n pr imăvară , stătea t ă c e ­rea, ca un abur subtil: c â n d a m năvă l i t noi s'a înşurubat spre soare. Odată c u fantasmele ei fine s a u ridicat şi raţe le sălbatice d i n revărsările râului . P ă s ă r i l e mărunte a u ridicat g las de ceartă ş i doi pu i de vulpe s'au tupi iat î n tufe ş i s 'au strecurat î n hruba lor. In domnia aceas ta

a s ingurătăţ i i , d o m n u Busuioc ne-a a d u s s ă t ă i e m mlajă . F iecare a m dus înapoi spre şcoală u n snop de raze în suflet ş i unul de smice le subţiri s u b braţ. Iar în ­văţătorul n o s t r u ne-a învăţat s ă facem obiecte folositoare din nuie luşe le mlă­

dioase.

Iar c â n d s'a ridicat soarele în zodia ge ­menilor, pe calea lu i cea m a i înaltă de lumină , domnu Busuioc ne-a d u s pe o-goarele din deal , la aria unu i gospodar bătrân, ş i dupăce ne-a arătat acolo une­le d i n minuni l e verii , ne-a întors spre şcoală c u m ă n u n c h i u r i de paie de secară , din care ne^am făcut pălări i le de pa ie pentru vacanţă .

Dar învăţătorul nostru ne-a dus să ve­dem l a faţa locului şi a l te mani fes tăr i ale vieţi i rurale. Adevărat este că se a f lau atârnate pe pereţii c lasei noastre felurite tablouri de intuiţ ie , l a care noi n e u i t a m cu oarecare interes. In pl imbări le noastre cu domnu, a m văzut î n s ă că real i tăţ i le erau cu m ul t m a i m i n u n a t e ş i m a i fru­moase decât t icăloasele reprezentări al© mater ia lu lu i didactic . A m fost deci să pr iv im c u m se a r ă ş i c u m se s e a m ă n ă . A m fost l a seceriş . A m fost să vedem oameni mari prinzând cu mreaja peş te Ia adânc, î n Şiret. A m văzut cos i tul s i adunatul .

De acest din u r m ă spectacol se l e a g ă şi istorioara cu care vreau să înche iu evocarea mea.

Domnu Busuioc as i s ta la intrarea fâ­nului în ograda şcoli i . Noi e r a m î n re­creaţie. O recreaţie destul de l u n g ă şi d e

gă lăg ioasă . Mireazma florilor uscate u m ­pluse ziua. Oamenii î m p u n g e a u cu furca,

de pe creştetele carelor şi aruncau p a l e celor care c lădeau stogul. Ne adunaseră

în privelişte şi a scu l tam poruncile pe care le dădea învăţătorul nostru, ca u n bun gospodar.

Atunci a intrat pe poarta deschisă o trăsură, s'a oprit, ş i d i n ea s'au coborît doi negustori . Aşa a m crezut eu,, că sunt doi negustori , cari v in, poate, să cumpere fân — desigur cel m a i bun fân din câte puteau să existe.

Oamenii s 'au oprit din lucru: noi n e - a m întors către negustori; d o m n u Busuioc a coborit din fundul ogrăzii ş i i-a întâmpi­nat. A răspuns polit icos la sa lu t şi a întrebat:

— Mă rog, ce poftiţi dumneavoastră? — A m venit s ă v iz i tăm şcoala. Noi, capiii, ne -am bucurat de asta , căci

eram mândri de ceeace voiau negustori i eă viziteze. Totuş eu crezusem c'au venit pentru fân.

Au întrebat: — Dumneata eşti învăţătorul? — Da. Dar dumneavoas tră cine sun­

teţi ? —• Eu s u n t inspectorul şcolar. Domnia-

sa e domnul ministru. D o m n u Busuioc s'a veselit. — Giuma-i bună. Eu sunt bucuros s ă

văd clin c â n d în când pe domnul revizor.

Cine-a m a i auz i t d e u n inspector Ş'UVA minis tru l a o şcoală pr imară ?

Negustori i l -au privit cu atenţ ie; cel& m a i în vârstă chiar cu severitate. Fânul . ,

era de faţă, copiii în petrecere gă lăg ioasă în ograda şcolii; odaia sacră a o f i c iu lu i , instrucţiei publice, goală !

După un schimb de vorbe, pe care noi. , n u le-am m a i auzit , domnu Busuioc ne^a făcut u n semn. Cu rânduia la ştiută, am-., intrat în clasă şi ne-am aşezat ca n i ş t e , sfinţi la locuri le noastre. îndată au intrat negustori i , urmaţ i d e învăţătorul nostru.. . Şi caş icum ar fi vrut să ne cumpere, a u început a ne pune foluri şi chipuri de-întrebări, l a oare toţi a m răspuns cu-, cinste ş i ou dreptate. Această inspecţie • memorabi lă , cunoscută de corpul d idact ic dinainte de răsboiu din anecdotele severe . rămase despre Spiru Haret, s'a .isprăvit, printr'o înfricoşată biruinţă a dascălului:,' nostru. Programele anal i t ice , orele stric-te şi toată hora de fantome reglementare au rămas deoparte. Realităţi le erau d e -faţă. Domnul minis tru s'a l u m i n a t la»

faţă şi a felicitat din toată i n i m a pe a p o s - -toiul acela a l nostru, cu nume simbolica de floare,

M. SADOVEADiU.

COPILAŞUL, de Giovanni Pascoli

0„ nu, departe de a ş a ceva. Dacă totuşi câteodată, văzând şirurile izosiiabice şi homotilentiice (nu te speria: este oaş icum a m zice „versuri rimate"), cu care anu­miţ i oameni , cari trag c u urechea, vreau s ă facă să se creadă c ă exercită arta ta, v in şi eu în primejdie să gândesc ca mulţ i alţii, că această vorbire cadenţată şi sonoră n u este nici naturală , n ic i cu judecată. Insă n u m a i o clipă. Uit cleveti­rile acelea şi-ţi s p u n că pentru cl ipa a-ceea, m'ai ţ inut înspă imântat ş i nemulţu­mit , cu aceşt i ochi car i v ă d cu minunare . Iţi spun:

Nu, nu: n'ai frică. Tu eşti copilul etern care vede toate cu mirare, toate ca pen­

tru întâ ia oară. Omul nu vede lucrurile..-d inăuntru şi de-afară aşa c u m le vezi tu: , el cunoaşte atâtea a m ă n u n t e de care tvfc n u şt i i n imic . El a învăţat şi a tras f o ­loase din studi i le altora. Astfel că o m u i t impuri lor noastre ştie m a i mul t decât acela al t impurilor trecute şi, pe ce se -ridică, tot mai mul t şi încă m a i mult. . Pr imi i oameni nu şt iau n imic; ş t iau ceea­ce ştii ş i tu, copi laşule .

Cu s iguranţă ţi se a semănau , pentru-că copi laşul dinăuntrul lor se contopea. . —• spre a zice a ş a — cu întreg omul care> era. Dânşi i se m i n u n a u cu întreagă f i i n - -ţa nedesluş i tă , de toate; încât într'adevăr— toate erau noi pe atuncea, nu n u m a i p e n - -

-oîru copilaş, ci şi pentru om. Se m i n u n a u -seu u n sent iment amestecat a c u d e vesé­ire, acu de tristeţe, c â n d de nădejde, c â n d d é teamă. Dacă pe u r m ă voiau s ă expri­m e înfiorarea aceea lor înş i le sau al tora -— dânş i i scoteau din tolbă — pentru a

. s p u n e ca t ine — săgeţ i preţioase şi multe , •-cu care n u trebue să se arunce.

Pronunţau primii oameni cu încet ineală •.nniformă, cu o gravitate socotită, cuvân­t u l greu care î i u imea, ar fi zburat, ar fi s tră luc i t , ar fi r ă s u n a t şi ar fi fost a l lor şi ar fi devenit al a l tora şi s a r fi întors în jurul sufletului ace luia care 1-a scos d u p ă înde lungă şi tăcută cumpănire . O, ei n u le a r u n c a u ca pe nişte lucruri jos­nice , car i s â n t de prisos, cuvintele chiar a c u m a născute , legate cu nodurile cele m a i subtile, î n s e m n a t e cu semne le cele m a i vii , lucrate în încrustări le cele m a i îndémânatece . Dânş i i î i vedeau întreg preţul, greutatea ş i t imbrul meta lu lu i lor, sune tu l cu care l a început a u izbucnit

4 dèpe buzele lor, care se deschideau ş i a-céla c u care la s fârş i t bâză ia în urechile

-desch i se . Şi tu , copilaşuie, faci caşi d â n ­ş i i , pentrucă eşti ca dânşi i .

Tu faci ca toţi copiii, cari n u n u m a i când s â n t puţintel m a i răsări ţ i se joacă

>çi sai* după anumite cântecele bine rit* -mate, dar c â n d sânt încă sugaci şi cântă <eu m ă s u r ă şi cadenţă, gânguresc între

' dânş i i ş irurile lor de ta-ta şi ma-ma. Şi în as ta este raţ iune pentrucă este

' natură . Tu eşti în faţa lumi i şi întrebuin­ţezi c i s'o n u m e ş t i cuvinte noi. L u m e a

- s e naşte pentru fiecare care se naş t e în " lume. Şi în aceasta s tă taina existenţi i

şi funcţiunii tele. Tu- eşti foarte vechiu, •oopilaşule ! Şi foarte veche este h u n e i p e care tu o vezi d in nou. Este pr imit iv

• r i t m u l , (nu acesta, s a u acela, ci r i tmul Sn general) , e u care tu o l egeni şi o dan­sezi. Cât de proşti s â n t aceia, c i r i vreau s ă se răzvrătească împotriva uneia sau alteia din aceste două trebuinţe car i p a r ­cea s e ceartă întreolaltă: s ă vezi nou şi să

• v e z i din vechi — c i unul d i n vechime — •şi s ă Spui ceeace n u s'a m a i spus şi s'o ' s p u i c u m întotdeauna s'a spus şi se va «•spune.

Tu eşt i înţelept şi s â n t mul ţumit . N u vrei nici s ă repeţi ceeace ai spus odată, nici să găseşt i ceeace n u se poate spune; n u vrei să fii nici inuti l i tate nici vani­tate; tu vrei noul însă ştii că pentru cine ştie să vadă în ele, noul este în lucruri.

Noul niu se inventează, se desco­pere. Sânt mul ţumit , pr in urmare , c a s'o spun între noi, vreau să zic, între mine. Insă s ă n e înţe legem: pentru as ta nu-ţi aduc mare laudă , pentrucă n u v ă d mare merit . Cum? Aşteaptă şi ai răbdare pen-trucă-mi v ine bine s ă înt ind povestea. Şi m a i întâ iu a ş vrea să-ţi p u n o între­bare : Ai tu vre-un scop ? Şi poţi să-mi spu i care? A m nevoe s'o ştiu. N u răspunzi? Gândeşti , şovăi, s ta i l a îndo­ială? î m i închipui că scopul acela n u este, de pildă, să dai u n m i c ajutor, să mij loceşt i puţin aur bătrânei tale gazde, care are a tâ ta nevoe de dânsul . î m i în­chipui, ba ştiu, că tu nu cunoşti alt aur decât cel metaforic , adică ace la care n u se cheltueşte. Râzi? Să n e înţelegem. Ştiu ca s igur că tu n u crezi să-mi procuri ne­mijlocit u n mater ia l folositor, însă bă-nuesc că-ţi închipui că mi-1 mijloceşti indirect, u n i n d n u ş t iu ce reputaţie s ă ­racei mele f i inţe şi n u ştiu ce preţ umi­lelor mele virtuţi , aşa c a meser ia pe care ştii că o profesez să-mi folosească puţin­tel m a i mult . Ei zine, te-ai înşelă. Află că G t ocmai dimpotrivă şi că este raţional să fie dimpotrivă. Tu eşti u n copil: a-cuima n u toţi pot să te deosebească pe tine copilul, de m i n e bătrânul şi deoarece m ă văd şi m ă aud jucându-mă câteo­da tă c a u n copil, cred bucuros c ă m ă joc întotdeauna, şj c â n d lucrez serios, pentru a-mi câş t iga viaţa. De aceea ei preţuesc m a i puţin lucrări le serioase, i a r eu trag folos m a i mic. Şi e i n'au dreptate, întotdeauna? Să ştii că nu întotdeauna n'au dreptate. A u dreptate, de pi ldă, (şi n u vorbesc de mine , ci şi de mulţ i alţii) , c â n d printre judecăţi le mele, care n'ar trebui să fie decât drepte şi clare, văd că răsar zâmbetele şi chiotela tale. Vezi: vrăbii le sânt păsări p lăcute (şi ele, dece nu?), însă în semănătur i ţărani i mi le vreau, deşi sunt plăcute. Albastre-

lele sânt flori foarte frumoase, in­să ar 'fi mul t m a i bine să n u fi fost printre grâu . Insă dau o privelişte a ş a de frumoasă! N u spun, că n'ar putea să-1 desfete p e vre-unul: însă nu-1 desfată pe acela care nădăjdueş te folosirea acelui grâu. înţelegi? Şi dacă este vre-unul că­ruia âi plac freamăte le şi străfulgerări le tale în mij locul raţionări i , care ar trebui să fie ser ioasă , n u se poate în tâmpla să nu displacă celor m a i m u l ţ i Şi .ştii ce urmează? Aceştia găs indu-te a ş a de ne-laloc, n u gândesc că tu ai fi copi­lul c u vocea argint ie , î n s ă cred că a u d în itine pe o m u l răguşi t , o m u l care vor-heşte ca s ă amăgească , ş i s tr igă: Reto­rică! A c u m a c a s ă eviţi u n astfel de s c h i m b pentru t ine şi o astfel de pagubă pen&ru mine , n'ar fi r ă u ca atunci <când îmi văd de treburi, t u să t e duci departe şi e ă adormi în adânci le crânguri a le Italiei, în mirosi toarele tuf işuri de ma­ghiran. Dacă tu l*ai cunoaşte pe Platon, ţinai zice, c ă precum el are dreptate s ă vrea ca poeţii să facă mythons ş i n u lo­gons, poveşti şi n u judecăţi , tot a ş a la rândul m e u s u n t nedrept să pretind ea cei cari judecă s ă facă logons şi n u mythons . Insă într'adevăr e anevoios să-1 găseşt i pe acela care să se mul ţumească să facă ceeace are datoria. Şi chiar, P la­ton1 î n s u ş i . . . Insă ©1 era Platon!

Imtorcându-ne l a noi , pr in urmare, n ic i un folos, n ic i direct, nici indirect, nu-mi v ine delà tine, copilaşul©. Orice a i putea să «jpui, n ic iunul . Căci într'adevăr, care ar fi? Vorbeşte!

COPILAŞUL : Nici pietre scumpe, nici comori de aur Oaspete drag, eu nu-ţi aduc, e drept; Dar fac ca să-ţi ajungă florile Pe cari le strângi din verdea cărăruie Pe ziduri şi pe umede spărturi, Pe 'ngrăditwi ghimpoase.

Şi nu aştern la prânzul tău felia Abimtoare, de mefxnde grase; Bar fac, plăcută să-ţi fie ridichea Plină de 'aroma ierburilor, Precum ş:i oul, pe care disdedimineaţă Ţi l-a cântat .găina.

Tu mi -ari pentru mine, o poete, Nici vii stâncoase şi nici rodnice Pârloage; însă spune-mi, de mai mult Se bucură de vie şi de ţelini Acel posomorât stăpân; sau vrabia Flecară, şi cu tine ?

Şi n'ai ca să te ghicească din privire.^ Nici paj şi nici vre-o rumenă copMă Dar veselă E pentru tine sora ia cea dulce, Care-şi încinge sorţul şi surâde 'L desleagă şi s'aşmză.

Cu tine ...Şi drept patul tău de moartfif Ce pentru toţi — e aşa vârtos ş i greu —-Ştii tu ce-ţi pregătesc să-ţi dau, ştii tuf-" O, pentru pat de moarte trandafiri, Care-au \căzut depe măcieş: e blânda Durere care-a fost. —

Bine! Tu a i cântat ş i a i s p u s : a i cânta t strofe şi a i s p u s adevărul . Şi -mi v ine to' minte, că afară de aces te adevăruri , s ă zicem a ş a de obicinuite , pentru care-ţiV s â n t martor , este s u b graiul t ă u u n a d e ­văr m a i a s c u n s şi m a i puţ in c o m u n , c ă ­ruia totuşi conşt i inţa tuturora îi răspun* de c u u n c o n s i m ţ ă m â n t subit. Care? Ace­sta: că poesia, întrucât e poésie , poes ia fără adjectiv, are u n îna l t folos mora l şi s o c i a l . . Şi tu n'ai raţionat deloc c a s ă - m j rale-vezi scopul tău. Tu a i zis ceeace vezi şii auzi. Şi z i lcândo ai expr imat scopul poe­ziei. A c u m a e rândul m e u e a s ă ra ţ io ­nez asupra spuselor tale. Cine observă c u : luare aminte , înţe lege ce este s e n t i m e n ­tul poetic care î l face m u l ţ u m i t pe p ă s ­tor de coliba lui, pe târgovăţ de odăi4ej.e lui mobilate, ce-i drept, poate fără p r e a mul t gust , însă cu m u l t ă răbdare ş i î n ­grijire; şi o spui . S a u e contraruţî Ş i păstorul , îngr i j ind d e turmă, v isează ş ă deschidă o prăvăl ie î n târgul laşoropiaj; ş r r

târgovăţul care v isează despre u a pa­lat In oraş m a r e ş i zgomotos, sânt, <t4nşiî da, poeţi fantas i i ş i visători , ş i cagfgţfr' nu? In fine, pentru m i n e u n a e s e n t i ­mentul poetic ş i a l t a fantas ia ; care f i - -reşte poate fi m i ş c a t ă ş i însufleţ i tă d© •

asentimentul acela, dar poate s ă şi n u fie. Poes ie este să găseşt i î n lucruri , cumi să

,zic?, surâsul ş i l a c r i m a lor; şi a s t a o fac doi ochi copilăreşti , care privesc s implu şi s e n i n prin întunecata învă lmăşea lă a suf le tu lu i nostra.

Uneori , nevăzând n imic l u m i n o s şi fru­m o s în lucruri le care îi înconjoară, dân­şii se închid c a să viseze şi să cerceteze

«în depărtare. Insă tocmai în lucrurile apropiate era ceeace căutau, ş i dacă n'au găsit-o, era l ipsă n u de poezie în lucruri, c i de pătrundere în ochi. Veţi zice (nu-ţi vorbesc ţie acuma, copilaşule, c i unor

-hăeţi), veţi zice, că sent imentul poetic este mai abundent în acela care, întor­când şi r idicând ochii delà real i tatea prezentă, găseşte f rumoase ş i demne de cântare n u m a i florile de agar americane, s a u în acela, oare admiră şi pune să se admire chiar şi cei m a i mic i ciucuri de

•coloare fumurie ai c imbrului pe povârni­ş u l pe care se află?

P r i n urmare sent iment poetic puternic are acela care găseş te poezie în ceeace-1 înconjoară şi în aeeeace altul obic inueşte s ă dispreţuiască, şi nu ace la care n'o gă­s e ş t e aici ş i trebue să se s i l ească s'o caute a l tundeva. „Şi ce l m a i binefăcător este sent imentul acela care pune u n frâu g ingaş şi uşurel dorinţei neobosite, care te face s ă a lergi mereu c u neobosită râv­n ă spre calea fericirii. Vai, c ine ar şti

- să-1 întărească în ace ia cari îl au , să- i dea puteri în aceia car i s tau să-1 peardă şi să-1 ins inueze î n cei cărora le l ipseşte, n'ar face pentru v iaţa omenească o operă m a i folositoare decât u n oarecare desco­peritor ingenios de comodităţi şi de leacuri? „Şi n'aş putea s ă s p u n cu cât m a i î n l e s n i t ă a r fi comuniunea oameni­lor, m a i ales în aceste vremuri, în care

• g o a n a spre fericirea imposibi lă se face cu atâta dispreţ din partea celor care o iau înainte , ou atâta p izmă desnădăjduită d i n partea celor cari r ă m â n în u r m ă . . . — Da, puţinul şi micul era v i su l celor

doi mari poeţi înfrăţiţ i . Virgi l zicea: fraudă câmpi i l e largi ş i r ă m â i la cea

• snkuţă . Şi Horaţiu: Aceasta era dorinţa

mea: un ogor nu prea mare, cu grădină, cu un izvor şi ca adaos puţ ină pădurice. Cine n'ar trebui să prefere câmpia m a r e celei mici , dacă n u i-ar veni lu i rândul ca s'o cultive. Insă celor doi poeţi c â n d erau poeţi„ n u le venea î n minte o con­sideraţie a ş a de s implă . Ca să zic mai bine, „scopul care era într'înşii , prefera ca toţi copiii ceeace era micuţ: căluţul, trăsurica, strătuleţul . O! Există oameni care i-au reproşat lu i Horaţ iu iubirea a-ceasta pentru lucruri de rând. Insă s ă fii poetul lucrurilor d e toate zilele n u însem­nează s ă fii poet de rând. Contrariul însă e adevărat . N u iubeşte ace la care spune că iubeşte u n serai de femei. N u este poet ace la care nu se f ixează într'o viziune pe care ochii lu i s'o poată cu­prinde. Şi lucruri le mari , lucruri le boga­te, lucruri le subl ime n u reuşesc să devină poetice, decât s imţ i te şi zise prin însuş i acela care e uluit în faţa lor, a n u m e pen­trucă el e m i c şi s ă r a c ş i umil . Poetul este sărăcuţu l umani tă ţ i i , adeseori şi orb şi bătrân. Şi dacă n u este a şa , chiar dacă e m a r e d o m n şi t â n ă r ş i fericit ei bine, vreau să zic că dacă el e bogat, e însă sărăcuţ copilul, ©arej es te itatrrnsul, ad ică s'a păstrat sărac , c u m s'ar zice copil. Pentrucă sărac este totdoauna co pilul, fie născut într'un l eagăn de aur, căci to tdeauna înt inde m â n a spre toţi şi spre toate, eaş icum n'ar a v e a nimic, şi doreşte îmbucătura de pâne tare a nevo­iaşului lui tovarăş , şi-ar vrea să îndepli­nească el grozava trudă a tovarăşului lui necăjit . Din pr ic ina asta, mu că Virgil însuşi , da copilaşul pe care îl a>'ea în in imă, n u vo ia s ă aibă sc lav i po o^oave. Vom spune oare că Virgil a scos din căr­ţile cutărui filozof sau cutărui profet a-ceastă lege de libertate? N u : el însu- i poate mu era conşt ient de aceas tă liber­tate pe care o proclama. Poez ia lui era aceea care în lă tura sclavia, pentrucă scla­v ia nu e r a poetică. N u era poet ică şi di­v inul copi laş , care n u vede decât ceeace este poetic, n u o vedea. Aşa că noi, dacă drept martori ai t impuri lor lui Virgil n u l-am avea decât pe Virgi l ar trebui s ă

credem că atuncea n u m a i ex is ta acea mizerie şi ruş ine care n'a încetat nici în vremea noastră. O, ar trebui să e r e i am c ă Isus î n c ă n e n ă s c u t insp irase poetului ţăran din Hesperia, c a profeţie a venir i i sale , presimţirea mare i înfrăţiri omeneşt i . In Ital ia Virgi l iană n u este sc lavie; nici chiar salariatul , n ic i chiar arendaşul .

Astfel poetul adevărat , fără c a s'o facă într'adins şi fără ca să-ş i d e a s e a m a , purtând, ca s ă z icem c a Dante, l u m i n a după dânsul , m a i b ine nu , înăuntru, înă­untrul sufletului s c u m p , purtând s tră lu­cirea şi că ldura candelei care e poezia, — este cum se zice astăzi , socialist , s a u c u m ar trebui să se spue, u m a n . Astfel poezia, netrâmbiţată a l t u i a c a poezie, este a c e e a oare îmbunătăţeş te şi regenerează umani ta tea , dând afară din ea, n u de-a-dneptul răul , f ireşte î n s ă nepoeticul . A-c u m a , se găseşte treptat-treptat c ă ne­poetic este aceea ce mora la recunoaşte drept r ă u şi ceeace estetica c o n d a m n ă drept urât . Insă despre ceeace este rău ş i urât mu judecă, î n cazul acesta, băr­batul filozof. Copilul d inăuntru este cel care se desgustă . Care precum, povest ind cureririle eroilor să i şi s p u n â n d toate despre dânşi i şil afară de lupte şi de vor­biri, n u spune şi de m â n c a r e şi de s o m n , ş i descri indu-ne de pi ldă ca i i lor şi spu­n â n d că păş teau ş i s e trudeau şi spume­g a u , totuş i n u zice n ic iodată că s tăteau în .grajd; tot astfel în sufletul nostru nu poves­teşte decât cele bune ş i d in vizi u n e a noastră n u aminteşte decât frumosul . î n c â t pen­tru a cânta răul trebue să-ţ i împui o s forţare cont inuă, n u m a i dacă n u e vor­ba de nebunie . Şi în cazul acesta , nebu­n i e s t ă în aceea, că gândeşt i cele bune şi l e cânţi pe ce le rele.

Astfel, copil drag , deoarece t u n u vezi d e c â t bunul , se înşea lă ace ia care atribue, mer i tu l bunătăţ i i celui care te găzdueşte . E l poate să fie chiar u n tâlhar d e drumul m a r e şi s ă a ibă î n s ine u n copil care să - i cânte plăcerile păci i şi ale nevinovă­ţiei şi casa în care n u m a i trebue s ă se o d i h n e a s c ă şi biserica în care n u m a i ş t i e sa ee r o a g e . . .

. . . P r i n u r m a r e . . . Insă înţeleg. Tu n u aspir i Ia gloriolă, ci la glorie; şi d i s t ing i aşa, caş i cum gloriola a r fi între cei vi i , iar gloria după moarte . N u vreau să - ţ i spun (închipuiri le tale-mi s â n t dragi) , n u vreau să-ţi s p u n că după moarte n u v o m m a i auz i n imic d i n cele ce se vor zàce despre noi. Voi auzi s a u cel puţ in v e i auzi: n u te posomori . Vei auzi oare l u ­cruri frumoase? Aici e nodul . îna in te de toate: n u vor zice nimic? In zilele noastre fiecare se grăbeşte să tră iască; şi vis i te le la c imit ire n e fac s ă pierdem t impul . N« asurz im, î n zilele noastre, cu propria v ia­ţă, şi n u e cu put inţă s ă auz im s tr igătul uşor a l umbrelor. In zilele noastre morţ i i n u m a i contează. U n poet a s p u s c ă zeul morţi i eră zeul landei; însă ceeace spusese , puţ in ani dupăce fusese spus , n u m a i era adevărat; şi Prat i însuş i o ştie, n u m a i dacă în m o r m â n t s e m a i şt ie ceva! Şi aceas tă uitare oare îi apară pe morţi nu este, î n ceeace-i priveşte pe lite­raţi , fără raţ iune şi fără dreptate. In via­ţă nod literaţii prea vo im s ă u m p l e m lu­m e a cu noi. Dacă a m s t a în col ţ işorul nostru, dacă n u ne-am trudi a t â t a în m i j ­locul oamenilor, dacă n'am s t r i g a a tâ ta , n'am a v e a după moarte compensarea e u aceasta l inişte. Pr in urmare nu vor s p u n e n imic despre tine? Şi dacă vor vorbi vreodată, vor vorbi bine şi drept? S a u crezi c ă a t u n c e a va fi încetat m a n i a c la­sificării , artif iciul sugestiei , orbia par fa­delor şi sectelor? Să vezi: morţi i adeseori sânt turburaţi în odihna lor şi traş i a fară ca să îmbrâncească pe cei vii. Foarte des. Ştii m a i ales ta ce fel se pune în apl icare invidia. Tu dai lauda cuvenită u n u i a ta prezenţa cuiva. Acesta confirmă scurtă, vreme: apoi m u l t ă vreme se întoarce să- l laude pe altul, care poate fi inferior s a u superior lăudatulu i tău; însă aproape Î n ­totdeauna e mort . A c u m a tu, copi laşule , ai vrea s ă fii desmormântat în scopul a -cesta? Dupăce vei fi umbră, ţ i -ar p l ă c e a să fii folosit s ă faci umbră vre-unui b u n copi laş voinic , care trăeş te ş i cântă? Asta. n u ţi-ar plăcea; m a i bine s ă dormi u i ta t . E m a i bine să fii mort de tot decât să.

cont inui s ă te înfăţişezi tribunalelor şi s ă fi i judecat ş i c lasif icat .

Tu n u vrei judecăţi; vrei emoţie, vrei cons imţire , vrei iubire; şi n u pentru tine, ci pentru poezia ta. Ei bine, mort c u m a i fi d a c ă g lasu l tău a fost curat, d a c ă a fost g lasu l suf letului ş i a l lucruri lor şi n u ecoul, s a u m a i s lab s a u m a i tare de­cât a l t g las ; eî bine, această voce va fi nebăgată Sn s e a m ă , d a c ă c u m v a mu va fi u i tată . Intr'adevăr, dacă adeseori este re-peţită, cu t impul s e va topi şi n u ştiu dacă î n tăcerea s a u în zgomotul înconju­rător; c a şi ciripitul rândunelelor sub s treaş ină ta, pe care dacă- l a u d mul t t imp, nu-1 m a i aud .

Vrei să vorbeşti? Aşteaptă: <n'am ispră­vit.

Oricum, pentru ce ar trebui s ă fie alt­fel? Ce lucru faci t u oare intr 'adevăr să fie d e m n de laudă şi de glorie? Tu râzi, t u plângi : ce merit e 'n asta? Dacă crezi că e vre-un merit în as ta , însemnează , că râzi şi p lângi a n u m e : dacă o faci dina­dins, atunci ce faci t u n u e poezie: d a c ă nu e poezie n a i drept la laudă. S'a s p u s că tu descoperi, n u inventezi: şi ceeace des­coperi erà îna inte de tine şi v a fi ş i fără t ine. Ai vrea să-ţi scrii numele de-asupra. Pr imeşt i ca ei s ă vrea s ă te judece, ba chiar s ă te răsp lă tească pentru ceeace nu- i decât firea ta şi mani fes tarea t a de viaţă. In sfârşit , ce-ţi pasă ţie de renume?

COPILAŞUL: Faima, faima? Eu seamăn sufletul Ce-i alb 'năuntrwl miezului meu,

Care 'n pământ se pierde, Dar naţie 'n frumosul pom verde.

Nu vreau nici laur, nici bronz; ci viaţă: Si viaţă e sângele, râu ce undoaie

Făr'de alt zgomot Decât de-abia o bătae a inimii.

In inimă vreau să rămâe o tresărire [de-a mea

-Fără-altă mândrie decât aceea a unui fior, Care tremură peste ape

' Oglindind stânca în adâncuri.

In aer vreau să rămâe un geamăt ide-al meu :

Dacă bufniţa ţipă, vreau să fiu Intre sălciile râului In întuneric şi eu.

Şi dacă clopotele plâng, plâng , In serile turburi, nevăzut

Vreau să fiu lângă Ceeace plânge cu plânsul acela.

Eu vreau puţin; şi totuşi, mult: s'aprind De-asupra mutelor morminte candela

Care să lumineze şi să mângâie Veghea sărmanilor morţiu

Vreau totul; şi totuşi, nimic: s'ajung Un punct în lunile Căii Lactee

In nesfârşitul cer; Şi nouă dulceaţă să-i dau scâncetului.

Vreau să-mi las viaţa, atârnată, De orice tulpină, de-asupra oricărei petale

Ca o 'n?'ourore Ce saltă din somn şi recade.

In scurtele noastre zori. Cu curcubeul Din miile sale de picuri în unicul soare

Se pierde şi străluceşte Lăsând mai muMă viaţă ca 'nainte.

Bine! Insfârşit repet, ca un o m serios ce sânt . Poezia , pr in însuş i faptul că e poezie, fără să fie poezie morală , civi lă, patriotică, socială, a ju tă moralităţi i , c ivi­lizaţiei, patriei, societăţi i . Poetul n u tre­bue să aibă, n'are a l t scop (nu vorbesc de bogăţie, de gloriolă sau de glorie), decât acela de a s e topi din n o u î n n a t u r a din •care a ieşit, l ă s â n d într ' însa u n accent, o rază, o tresărire nouă , veşnică, a sa_ Poeţi i au în frumuseţat pentru ochii , pen­tru amintirea, pentru gândul o a m e n i l o r pământul , marea , cerul, iubirea, dure­rea, virtutea; şi oameni i n u le ş t iu n u m e ­le, î n c â t n u m e l e pe c a r e dânş i i le s p u n şi le laudă întotdeauna,, s a u m a i totdea­una, n u m e d e epigoni, de repeţitori inge ­nioşi , de cizelatori eleganţi , a tunci c â n d n u s â n t n u m e fără cuprins . Când înflorea.

ÈÀTUL şi ŞCOALĂ 18?

.adevărata poezie; aceea vreau s ă zic, care se găseşte, n u se face, se descopere, nu se inventează; — se băga de s eamă a s u ­pra poeziei şi n u se lua în privire poetul; dacă era bătrân s a u tânăr, f rumos s a u urat, chel s a u cu păr, gras sau slab, unde s'a născut , cum a crescut, când a murit . Indatăce s a u făcut n imicuri despre via« la poetului, îndată începură s ă povesteas­că, să studieze, s ă cerceteze cu de^amă-nuntul , când însuş i poetul a vrut s ă che­ma asupra sa atenţia şi admiraţ ia oare este datorită n u m a i poeziei. Şi a fost rău. Şi răul creşte mereu. Poeţi i t impuri lor noastre par să caute , î n loc de pietrele scumpe, pe cari le -am amint i t , să gă­sească vani tatea , care este persoana lor. Asta n'au tăcut-o primii . Şi tu, copilâşule, ai vrea să faci ceeace au făcut cei delà început, cu răsplata pe care primii n'au avut-o; răsplată, pe care tu o crezi mare pentrucă, deşi nenumiţ i , adevăraţi i poeţi trăesc î n lucrurile pe care, pentru noi, le-au făcut dânşi i .

Este aşa ? . . . . . . . Da.

Era 'n apus; de gureş in aloi joacă Cuprinşi erau, în pacea aurie A drumului umbros, doi copilaşi.

In joaca serioasă ca o muncă, Trecură printre ei, umplăndu-i ae mânie, Cuvintele mai grele decât dânşii. Şi noi ochi îşi văzură, şi 'ncruntă7'i Semaizărite, şi — ambii palizi 'Şi .găsiră 'n degetele slabe, ghiare.

Şi-o poftă crudă 'n suflete, de sânge; Şi şi-l văzură-.afară, dânşii, fraţii Unul altuia — sângele, pe faţă.

Dar palidă, tu (o cu scumpul păr împrăştiat şi smuls) pioasă mamă, Zburaţi spre ei şi-i despărtişi, leişorii: Şi poruncişi: „In pat acum,, răilor".

In pat 'invălui 'ntunericul Plin de-umbre dese; umbre vagi ce par Din orice colţ că-un deget pun pe buze.

Acum mai tare, şi mai slab acuma Li-era sughiţul, căci nu ştiu ce negru Era simţit că trece prin tăcere.

Unul se răsuceşte, uşor, şi cellalt; O inimă aude 'ÎI întuneric Bătaia — aproape — a celuilalt drumeţ.

Puţin trecu, şi uşurei, tăcută Veni să-4 vadă mama, cu lumina Umbrită de trandafiria mână. Privi 'ndoită; buni peste-obiceiu Dormind îi vede, pe-unul strâns de'attul Cu-albele aripioare fără puf;

şi 'nvălui, într'un surâs, pătucul.

I I I . Oameni, în ceasul luptelor grozave, Gândiţi la umbra soartei neştiute Din juru-ne, la liniştea adâncă

Care domneşte după scurtul zgomot Al vieţii, dupd-al războirii vuet. Zumzet de-albină într'un stup golit.

Pace, oameni!. Pc trudnicul pământ Prea mare-i taina; cine se 'ngrijeşte Să aibă fraţi în frică, nu greşeşte.

Fraţi, pace! Şi 'ntocmiţi ca braţele Pe care-aproapelui le veţi întinde, Să nu cunoască — ameninţări şi lupte.

Şi să vă vadă buni, dormind în giulgiuri Cuminţi şi .albi, atunci când neauzită Şi nevăzută peste voi s'apleacă.

Cu candela-i fiind aprinsă, Moartea. Ţinând In mâni făclia aprinsă, Moartea.

(Traducere ddn italieneşte.)

186 SATUL ŞI ŞCOALA

Pagina juridicii

MODIFICAREA LEGII ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR.

Reproducem textul proiectului de lege votat de adunarea deputaţilor.

Art. I. — Art. 115 din legea învăţă ­mântu lu i primar, publ icată în Monitorul Oficial Nr. 161 d i n 26 Iulie 1924, s e înlo-cueşte cu următorul:

Persona lu l didactic a l învăţământu lu i pr imar se c o m p u n e din învăţători i titu­lari, învăţători superiori şi suplinitori ,

a ) învăţător i i t i tulari se recrutează dintre absolvenţi i cu examen de capaci­tate ai şcoalelor normale , cari au sat is fă­cut legea recrutării, în ordinea de vechi­me şi merit. E x a m e n u l de capacitate se ţ ine grupând în regiuni pe absolvenţi i tu­turor şcoalelor şi în faţa unei ace leaş delegaţi i numite de Minister, care va face clasificarea generală.

b) Invăţătoriii superiori se recrutează dintre învăţători i l icenţiaţ i în ş t i inţe sau litere şi filosofi© şi dintre, învăţători i cari a u dovedit s a u vor dovedi creaţiuni şco­lare s a u sociale, recunoscute de minis ter în condiţiile fixate de regulament.

învăţător i i superiori a u precădere la recrutarea personalului didactic delà cla­sa a V-a l a a Vll^a (complimentar) şi a personalului de control şi administraţ ie , ţ inându-se s e a m ă de studiile lor şi la nu­mirile de directori.

Examenele şi gradele, definitiv gradul II şi înaintare l a -gradul I se desfiinţează şi s e înlocueşte prin trei recompense de merit cultural; modal i tatea recomandări i şi obţinerii recompenselor de merit cul­tural s e vor stabili prin regulament , ţi­nându-se seamă de realizări le culturale în orice domeniu înfăptui te de învăţă­tori.

Pvecomandările vor fi făcute de orga­nele de inspecţ ie ale Ministerului Instruc­ţiunea sau a le oricărui Minister, înadotea uned comis iuni de pedagogi sil sociologi aleşi de Academia Română, de Universi-

versităţi şi de Oficiul naţ ional al coope­raţiei,

Drepturile materiale ce decurg din gra­daţiile de merit cultural sunt echivalente cu acelea prevăzute în legea î n v ă ţ ă m â n ­tului pr imar din Iulie 1924 pentru gra­dele definitiv, gradul II şi gradul I.

Drepturile câşt igate de actuali i m e m ­bri a i corpului didactic pr imar se pă­strează;

c) In cazuri excepţionale învăţători i su­plinitori se pot recruta dintre absolven­ţii liceelor, l icenţiaţ i i în litere s a u şti in­ţe şi normalişt i i fără drept de numire ca titulari.

După trei ani de funcţionare învăţători i t i tulari care n'au a v u t n ic i o pedeapsă primesc î n m o d automat sa lar de în­văţător definitiv, conform legi i din 1924.

Recrutarea învăţător i lor t i tulari din învăţători ajutori c u 4 clase secundare sau absolvenţii de l iceu prevăzută de le­gea din Iulie 1924, precum şi dintre ab­solvenţii seminarişt i , se abrogă, cu ex-cepţlunea şcolilor din regiunea eteroglo-tă, unde preoţii absolvenţi de seminar cu 8 clase, cu practică pedagogică şi examen de capacitate la şcolile normale, pot func­ţ iona şi ca învăţători .

Art, 142 d in aceeaş lege se modifică după cum urmează:

Cuvintele „Răsplata Muncii pentru în­văţământ" se înlocuesc prin cuvintele: „Medalia pentru învăţământ".

Art. II. — Orice dispoziţiuni contrare acestei legi sunt şi r ă m â n abrogate.

LEGEA NU FACE DISTINCŢIE INTRE ÎNVĂŢĂTOR SĂTESC SAU ORĂŞENESC In faţa înaltei Curţi de Casaţie s. III, în complet de divergenţă, sub preşedinţia d-lui Dim. Volansclii , a venit spre jude­care chest iunea de a se şti dacă atunci când e vorba de transferarea a doi insti­tutori, unu l delà ţară şi a l tu l delà oraş, la o catedră, vacanţă în aceiaşi localité-

te, se mai păstrează «rdtoaa de preferinţă [prevăzută de art. 126 din lege), s a u se aplica dispoziţi i le u l t imulu i a l ineat dim art. 240 d i n regulament, care prevede că învăţătorii clin aceiaş localitate s u n t pre­feraţi la transferare îna intea celor delà ţară.

După lung i desbateri,, în u r m a conclu­ziilor puse şii de dl pi-ocuror general Vifo-reanu pentru admiterea .recursului Mi­nisterului de Instrucţie, reprezentat în instanţă prin dl prof. Alexianu, înalta Curte a hotărît că u l t imul a l ineat a l art. 240 din regulament adaugă la textul legii şi trebuite înlăturat .

In temeiul acestei decizii, învăţători i delà ţară v in direct în concurenţă cu cei delà oraş, a tunc i când este vorba de transferare şi sunt obligaţi să sat isfacă în totul condiţiile art. 126 d in legea înv. primar.

REOGAN1ZAREA ŞCOLiLOR DJE A-PLICAŢU. M t o M « r u ! Iftfttţafttbtt>i*-* tocmit u n proeet de lege, prin « ¥ • m modif ică art. 202 ş i SIS d i n Jefeá peaatru organizarea ínvatamaatú lu i primar şi normal . Art. 202 se modif ică în s©Jă*uT că orice şcoală d e apltcaiţe v a a v e a o cir­cumscripţ ie şcolară, l a fel c u orice scoa­lă primară.

Art. 213 s e modif ică î n seneul că În­văţătorii delà şcolile de aplteaţ ie ee vor recruta pe viitor pîita concurs — nu pe baza de medii c a p â n ă a c u m ^ - d i n t r e absolvenţii c u titlu definitiv a i scölüor normale .

învăţători i , card după Magiul de 3 mi vor fi obţinut note exceptional* fié Jnïne, pot rămâne şi mail departe 1a şeolHe de aplicaţie, dacă vor şi dacă stint ceruţ i de şcoală.

Prôectul va fi a d u s zilele acestea în desfoaterile Par lamentulu i .

Pagina administraţirâ

INSTRUCŢIUNI PENTRU ÎNVĂŢĂTORII CARI TREC LA PENStE.

Casa generală de pens iuni a tr imis ur­mătoarea c irculară către administraţ i i le f inanciare: Conform dispoziţiunilor pre­văzute l a art . 12 d i n regu lamentu l ei de aplicare, t impul servit de funcţionari i publici se constată prin certificate libe­rate de autoritatea, unde funcţ ionarul a exercitat u l t ima sa funcţiune.

Autoritatea este obligată a l ibera certi­ficatul pe baza cazierului de serv ic iu pre­văzut de art. 12 d i n legea pentru statutul funcţionarilor publici.

Aceste dispoziţ iuni s u n t de o importan­ţă deosebită a t â t pentru funcţ ionar, a l cărui interes este să-şi poată dovedi în condiţ iunile legii, în treg t impul servit, care-i d ă drept la pensie, « u m ş i pentru Casa generală de pensiuni , care trebuie să a ibă cert i tudinea şi posibi l i tatea de control a s u p r a datelor constatate prin certificate.

Cu toate acestea, se observă că unele autorităţ i l iberează cu m u l t ă uşur inţă certifcatele de serviciu, dând ocazie n u n u m a i l a corespondenţă Mutila, dar adu­c â n d prejudicii a t â t celui interesat , câ t si casei pensii lor.

De a s e m e n e a s e m a i constată, că i m se respectă a c e a dispoziţie d i n art. 12 a l regulamentului .legii generale de pen­

siuni, c a odată cu certif icatul de serviciu să se tr imită ş i foaia (statul) dé serviciu, care trebuie să se găsească î a cazierul f iecărui funcţionar, î n g M u i n d comis ie i de pens iuni s ă p o a t ă face verif icarea datelor d i n cert i f i cat

Pentru respectarea dispoziţ i i lor legale menţ ionate m a i sus , c u m şi pentruca co­m i s i a de pens iuni să a ibă Ja dispoziţ ie date exacte şi s incere l a s tabürea t impu­lui ut i l de pensie, s'au luat următoare le dispoziţiuni :

1. Certificatele de serviciu să fia lifce-

140 SATWL Şl ŞGeĂLA

rats numai de autori tatea superioară a funcţ ionarului respectiv, făcându-se o verificare minuţ ioasă de către serviciul personalului!, a actelor pe baza cărora se l iberează certificatul.

2. Că odată cu l iberarea certif icatului de serviciu să se tr imită foaia (statul) dc serviciu în original Casei generale de pen­siuni , împreună c u toate actele pe baza cărora s'a l iberat certificatul.

Foa ia (statul) de servic iu să poarte vi­za celor cari a u l iberat şi semnat certifi­catu l cu menţ iunea că pe baza ei ş i a cazierului s'a l iberat certificatul.

3. Certificatul să fie t imbrat, să aibă n u m ă r de ieşire, să poarte ş tampi la au­torităţii şi două semnătur i ale celor în drept să semneze.

4. Certificatul s ă constate întreg t im­pul servit, cu începere de là data intrării în serviciu a funcţionarului , c u m ş i toa­te celelalte date prevăzute de art. 12 din regulamentul leg i i generale de pensiuni , concentrându-se în aces t certificat datele cuprinse î n orice a l te certificate pentru tot t impul servit la alte autorităţi .

5. Pentru funcţionari i proveniţi din te­ritoriile liberate să se precizeze şi u r m ă ­toarele date: a) salari i le de bază primite de funcţ ionar în cursul întregului t imp servit pentru a-şi putea valorifica t im­pul servit p â n ă la 1 Octomvrie 1925, în conformitate c u dispoziţiunile art. 98 din legea generală de pensiuni; b) reţinerile la pensie ce s'au făcut d i n aceste retri-buţ iuni (arătându-se cota); c) dacă func­ţ ionarul a fost membru l a vreun fond special de pensiune, să se arate data pe care a fost primit membru la acel fond.

6. Pentru funcţionari i cari a u servit n u m a i p â n ă la Unire fostelor state strei­n e şi n u a u cont inuat a face servic iu Sta­tului român, certificatele de serviciu se pot libera de serviciul respectiv care păstrează acele caziere şi la care solicita­torul a funcţionat când a încetat ser­viciul.

Pentru a n u întârzia rezolvarea cere­rilor de pensii , s e va lua. dispoziţia c a foaia (stat) de serviciu a f iecărui func­

ţionar s ă fie completata cu toate datele privitoare la durata de serviciu şi func­ţ iunile ocupate ş i la alte autorităţ i a şa î n cât el să fie ţ inut la zi cu toate muta­ţiile, c u m d e altfel so prevede şi în l e ­gea şi regulamentul s tatutului funcţiona­rilor publici .

Certificatele, cari n u vor fi întocmite c u m se arată mai sus, nu vor putea fii ţ inute "în seamă.

Funcţ ionari i , cari semnează certifica­tele şi statele de serviciu, r ă m â n răspun­zători, conform legii, ele exacti tatea con­ţ inutului lor.

Legea generală de pens iun i şi regula­mentu l ei prevăd între alte acte, ce tre­buie să se prezinte pentru înscrierea şi încasarea pensiei u n certificat de identi­tate, în care să se arate: domicil iul pen­sionarului , dacă ocupă s a u nu vreo funcţ iune s a u delegaţ iune sa lar iată de Stat, judeţ sau comună, sau vreo a l tă instituţie de uti l itate publ ică şi pentru văduvele pensionare, s ă s e arate încă dacă s'au remăritat , dacă copiii minori pensionari sunt Sn v iaţă şi trăiesc îm­preună cu dânsa şi pentru fetele minore dacă mu s'au căsătorit, Tutorii orfanilor pensionari trebuie să facă aceleaş i dovezi pentru pupi l i i lor (art. 64 şi 110 din re­gulament) .

Aceste certificate trebuesc eliberate în munic ipi i şi oraşe, de către c ircumscrip­ţiile respective poliţieneşti , iar în comu­nele ruale şi suburbane de către primă­rii le respective.

De oarece s'a constatat că uni i pensio­nari, pe bază de certificate, eliberate cu uşurinţă, a u încasat pe nedrept s u m e în­semnate, producând prin aceas ta pagube importante Statului, se vor da dispoziţii autorităţi lor sus menţionate , oa la elibe­rarea acestor certificate să se pună toată grija, conţinutul lor să corespundă cu real itatea î n special în ce priveşte loca­l itatea de domici l iu a pensionarului .

De oarece pens ia variază cu local i tatea unde pens ionarul locueşte efectiv, a ş a cum variază .şi salari i le funcţionarilor. Mulţi pensionari sunt tentaţi prin urma-

SATUL 'fi $c§Àrx m re, a-şi declara domici l iu l Într'o localita­te,, care le da dreptul l a o pens ie m a i mare. Pentru a pre în tâmpina astfel de fraude, prin jurnalul consi l iului de mi­niştri, care a reglementat indemnitatea do scumpete, s'a precizat că domic i l iu l pensionarului este acolo, u n d e îş i are aşezarea obişnuită ş i locueşte permanent , cel puţ in 9 lun i pe an.

Spre a u ş u r a controlul şi aplicarea sancţiunilor celor cari vor comite fraude, este strictă nevoe ea pens ionarul (pentru minori şi orfani tutorele lor), s ă facă o declaraţie cu arătarea datelor susmenţ io ­nate, scr isă şi subscr isă de el. N u m a i pe baza unor astfel d e declaraţii contro­

late şi verificate pr in acte şi ceroetări locale, autoritatea respectivă va elübera certificatul solicitat. Declaraţi i le trebuesc păstrate în arhiva autorităţilor ce elibe­rează certif icatul pentru a servi ca piesă în justiţie, atunci când această casă se va adresa justiţiei pentru fraudele făp­tuite.

Funcţionari i , cari vor libera certificate sunt răspunzători băneşte de sumele plă­tite pe nedrept, în a fară de pedepsele pe­nale, î n cazul când se vor doviedi că au fost de rea credinţă (art. 110 regulamen­tul legi i pensiilor). Pensionari i , bineînţe­les, r ă m â n şi ei supuşi sancţiuni lor pre­văzute de lege.

C r o n i c a. DELA ADMINISTRAŢIA REVISTEI.

Dl Geandomenico Serra, prof, l a Univer­sitatea din Cluj, a donat pentru fondul de susţinere ia! revistei noastre 1000 lei, în amint irea învăţătoarei Teresa Galetti, decedată de curând î n Italia.

Dl Vasi le Ivan, dir. şcoalei pr imare No. 2 din Satulung, jud. Braşov, a donat pen­tru ace laş scop s u m a de 500 lei.

Le m u l ţ u m i m din tot sufletul.

Revista „Satul ş i Şcoala" apare prin bunăvoinţa unor dist inş i colaboratori şi prin s trăduinţa a trei profesori, cari a-deseori au fost îmbiaţ i de învăţători spre o asemenea îndeletnicire. E a a fost ex­pediată unui mare n u m ă r de învăţători , fără s ă n e facem iluzia că va fi pr imită de toţi.

Acei carinşi fac o plăcere d i n a cit i pa­gini bine gândite ş i bine scrise , a u pri­mit revis ta cu o s impat ie care ne-a făcut o deosebită plăcere. Ingrajindu-se ş i de hrana sufletului, ei n'au ezitat să rupă din puţ inu l lor p lata u n u i -abonament şi să ne tr imită o vorbă de prietenească încurajare şi de aceea le mul ţumim.

Acei cari socotesc zadarnică truda ci­t itului şi poate şi a gânditului , ne-au înapoiat-o.

N u s u n t e m supăraţ i pe nimeni . Suntem însă indignaţ i c ă s'au găs i t învăţători cari, l ipsiţ i de respect pentru o m u n c ă şi o jertfă care nu-s ale lor, ne-au înapoiat revista cu fel de fel de inscripţii , — fă­când-o inuti l izabilă, — sau cu banda de adresă ruptă. In felul aces ta n e expun la o c o n t i n u ă pierdere, pentrucă n u ş t im pe cine s ă ş t ergem d i n l i s ta abonaţi lor. De aceea, spre mare le nostru regret, con­t inuăm a o tr imite acestora din urmă, aş teptând d i n partea lor u n refuz cinstit.

Cele m a i mul te refuzuri le-am primit delà învăţători i unu i judeţ cu numeroase şcoli minoritare , întreţ inute de Stat. O regretabilă, 1 ş i s imptomat ică aversiune pentru scrisul românesc . De ce ?

.»

EXAMENELE DE DIFERENŢA ALE NORMALIŞTILOR. Examenele de diferen­ţă aprobate normalişt i lor se vor ţ ine Ia Bucureşti , Iaşi, Cluj şi Cernăuţi. Ele vor începe la 11 Aprilie. înscrieri le se fac la Inspectoratele şcolare respective. Taxa de înscriere este de 1000 lei.

142 SATUL $i

Au dreptul 4a aceste «xameüe n u m a i aiMclvemţii şcoalelor normale , n u şi în­văţători i proveniţ i din ajutori de învăţă­tori.

PREMIILE „ARHIVEI DE FOLKLÓR A ACADEMIEI ROMÂNIE". A trecut m a i bine de a n de când Academia Ro­m â n ă , în marea ei grije, pentru civil izaţia poporului nostru delà ţară, a înf i inţat „Arhiva de Folklór". (Vezi art icolul „Cu­legeţi folklór" din ântâiul n u m ă r a l ace­stei reviste). în tâ iu l ei g â n d a fost s ă organizeze o culeger câ t m a i grabnică şi m a i s i s temat ică a mater ia lu lu i nostru folkloric. La „Apelul" adresat de „Arhi­vă" l a începutul anu lu i 1931 către „inte­lectual i i satelor", prin care le cerea să-i tr imită 'culegerile lor folklorice şi s ă răs ­pundă chestionarelor p e cari l i se va adre­s a din când în când, au intrat sute de caiete cu culegeri .

încă delà început „Arhiva" a promis că va răsplăt i cu diferite p r e m i i . p e cei m a i harnici , m a i conşti incioşi şi m a i pricepuţi culegători . Iată tabloul celor premiaţi pentru culegerile făcute în cursul anului 1931:

Premiul I lei 2000: Gh. Bădescu-Aluaiş , învăţător în Aluniş , jud. Olt; premiul II lei VàOO: G. G. Fierăscu, învăţător în P ă u -şeşti, jud. Vâlcea; premiul III lei 1000: P. Hossu-Longin, învăţător în Vulcan, jud. Hunedoara;.

3 premii ă 500 lei au fost distribuite d-lor: V. Babiuc, învăţător în Satul-Mare, jud. Rădăuţi ; M. D. Niţu, învăţător în Ştirbeşti, jud. Vâlcea; P. Lenghel , învăţă­tor în Bârsana, jud. Maramureş; C. N. Gafiţescu, învăţător în Dumbrăveni , jud. Botoşani; I. N, Dumitrescu-Bistr i ţa , în­văţător în Valsa-Copcii , jud. Mehedinţi.

Un premiu de lei S00, dest inat unu i elev normal is t a fost dat lui: Fi l ip Şo-poteanu, el. VII, şcoala normală din Cetatea-Aîbă.

Aceste premii vor fi împărţite şi în anii următori .

Nădăjdu im că intelectual i i satelor noa­stre, convinşi de important® deosebită a

ŞCeALA

culegerii folklorului românesc , se vor în­demna l a m u n c ă ş i vor tr imite materia­lele pe car i le a u culese Arhivei de Folk­lór a Academiei Române (Cluj, sir. Eiisa-beta No. 23). Oricine va scrie la aceas tă adresă v a primi imed ia t chest ionare cu instrucţi i , pentru a putea contribui la frumoasa acţiune a culegerii folklorului nostru, ac ţ iune care este î n acelaşi t imp şi. o datorie naţ ională .

K LIGA NAŢIUNILOR $1 ÎNVĂŢĂMÂN­

TUL NOSTRU PRIMAR. Biroul .interna­ţ ional de educaţie a l Ligii Naţ iuni lor a rugat Ministerul nostru de Instrucţie să-i răspundă asupra unor chestiunii în legă­tură cu învă ţământu l primar din Româ­nia .

Chestionarul cuprinde următoarele în­trebări:

1. Care este n u m ă r u l copiilor în vârstă de şcoală între 7—14 a n i din anul şcolar 1930—1931 ?

2. Care este procentajul copiilor admiş i în şcoalele p r i m a r e ?

Biroul arată că are informaţ iuni că procentajul global este de 43.84.

3. Care este n u m ă r u l copiilor cari trec din şcoalele primare în şcoalele imedia t superioare?

i. Care este n u m ă r u l sălilor de cla ă din toată ţara. special construite penKu învăţământ?

5. Care este n u m ă r u l mediu normal al capiilor ce pot fi cuprinşi într'o şcoală primară, după regulamentele noastre de învăţământ ?

6. După ce norme se construesc şcoale­le şi mater ia lul şcolar, începând delà imo­bilul propriu zis p â n ă la bănci, catedre fi table?

7. Care este devizul prevăzut de Minis­tre, relativ la costul mediu al u n d săli construite s i echinate complet, fără a so . coti mater ia lul didactic?

8. Pentru şcoalele ce urmează s* <s« construiască, ce ,wn este acceptabil: 1. 2, 3. A. 5. 6 sau 7 săli de clasă?

9. La scoale sunt prevăzute sali de g im­nastic»', săli de duşuri, sau nu?

10. Biroul cere — dacă este posibil — un deviz a l une i scoale de curând con­struite, u n bilanţ de cheltueli, detailat şi real.

11. Ce reforme s u n t necesare pentru desăvârşirea actualului material didac­t i c?

K O APRECIERE BINEMERITATA.

Dl N. Iorga, Pr im-minis tru scrie în „Neamul Rpmânesc",, următoarele cu­

vinte ele laudă şi îmbărbătare despre prietenul şi colaboratorul revistei noa­stre:

„Traian Mager n u este u n o m căru ia după sfârşitul vieţi i să i s e arate merik tele ş i aceste r înduri n u s înt un necro­log.

E u n contemporan al nostru, profesor la o şcoală n o r m a l ă din Arad, ş i a fost mul ţ i an i de aile învăţător î n ţ inutul Hăl lmagiului

învăţător d u p ă Unire. Şi î n aces t t i m p

C ă r ţ i , G. GAY AN:

Dieu chez les Soviets

• Desrădăcinarea din creierul poporului rus a ideii de Dumnezeu, îndepărtarea privirii poporului rus delà cruci şi icoa­ne; impunerea tăceri i aspiraţ iuni lor po­porului rus; impunerea tăcerii vocilor tradiţiei acestui popor slav şi însăş i Crea-ţiunii , i a t ă ce pretind în acest s traniu Sinai — cum a devenit Moscova, — edu­catorii improvizaţi a unei mar i naţiuni .

Dar ei a u constatat zădărnic ia sforţă­rilor lor ş i c u febrilă şi turburată ac ţ iune pedagogică, repede şi nervoşi caută u n mod s igur de a putea face să cadă la picioarele lor umanitatea .

Imn Zarianow, în lucrarea sa: „Pro­paganda antireUgioasă" (1926), nu neagă obstacolele d e care se izbeşte această sa­tanică propagandă, în sufletele mul ţ imi i din Rusia.

Zarianow îşi d ă s eama, că umbra cru­cii lui Isus, imag inea neştearsă a Fiului

el n'a căutat s ă a jungă l a s i tuaţ i i între colegi i să i , n u i-a grupat pentru .„apăra­rea drepturilor", n u ş i -a suflecat niîne-oile pentru pugi la t contra autorităţ i i şcolare, n u s'a l ă sa t s edus de exemple norocoase ale înălţări i învăţătorului prin politică.

Ci a str îns şt iri asupra regiiunei sale, le-a c lasat , a tras foloase dintr'însele, şi-a făcut u n întreg, corp de învăţături cu privire l a acele locuri atît de origi­nale ş i interesante. Fotografii luate de d însu l s ingur împodobesc manuscr i su l , a cărui t ipărire s e impune .

Dar n u crede m ă c a r că a făcut o carte. E n u m a i u n ajutor,, spune el, pentru ca elevii săi s ă a jungă a n u fi teoreticieni fără folos, ci oameni practici, şti ind bine întâ iu ce e î n jurul lor, ca să a jungă a înţelege ce este ţara şi a lucra pentru dînisa efectiv.

Tipul de învăţător „Traian Mager", a-cela trebue susţ inut şi încurajat". .

lui Dumnezeu dau naştere în sufletele muncitori lor şi ţărani lor ruşi, la alte re­flecţii decât acelea căutate sau impuse de pedagogi i Satanei ,

Portretul lui Lenin, -portretul lui Cari Marx şi a celorlalţi reprezentanţi <ú ge­niului distructiv, ar produce al te asocia-ţ iuni de idei, ar conduce la alte sent imen­te ş i către u n alt ide i i , care toate ar ajuta organizări i proletariatului ş i a lup­tei claselor. Dar cu toate sforţările sluji­torilor Satanei, crucea nu poate fi s m u l s ă din sufletul mujicului , femeii şi copilu­l u i

Zarianow şi-a p u s şi ei întrebarea fi­rească: deoeoare a tâţ ia savanţ i au crezut şi cred in Dumnezeu: Newton, Darwin, care se descoperià când pronunţa numele Creatorului şi alţi i . N u ţ»im ce o i i rezul­tat în creierul lui Zarianow, după ce şi-a pus această întrebare, dar ş t im că s'a hotărât să arate cu orice mij loace — ori­cât de barbare — .atât ţăranului , cât şi lucrătorului rus, că religia din punct de

R e v i s t e .

vedere social , este s t r i c ă t o a r e , nefolosi­toa re .

I n n u m e l e ideii de l u p t ă de c lasă , Za-rianovj v r e a s ă c o m b a t ă crezul şi morala bătrână, a d â n c î n r ă d ă c i n a t ă î n sufle­t u l s lav.

Vrea s ă î n l ă t u r e vechea m o r a l ă p e n t r u că e b u r g h e z ă ; b u r g h e z ă e şi p u d o a r e a . Să n u m a i î n f r â n ă m deci ins t inc te le căci n u m a i astfel n e v o m r i d i c a d e a s u p r a n i ­ve lu lu i cap i t a l i s t . Şi t oa t e î n t r e p r i n d e r i l e sovietice b r o d a t e pe a c e a s t ă s a t a n i c ă concepţ ie , d u c la boli, la m o a r t e p r e m a ­t u r ă , p r i n . istovire fizică, d i s t r u g e r e psi­h ică s a u s inuc ide re .

N ic ioda t ă î n s ă n u vor r e u ş i să d i s t r u g ă în suf le tu l s l a v a l m u n c i t o r i l o r şi ţ ă r a ­n i lo r ruş i , p r i n mi j loace le pedagogici rău­lui, credinţa.

Dr. OD. APOSTOL.

MAMA Şl SUFLETUL'COPILULuCds Felicia Anastasiu (35 lei, l a a u t o a r e , Şcoa la de fete Nr . 15 Sf. Elértenie, B u c u ­reşt i ) .

I n l i t e r a t u r a n o a s t r e s u n t foa r t e r a r e luc ră r i l e , cu c a r a c t e r pedagogic , c a r e să p o a t ă fi p u s e î n m â n a p ă r i n ţ i l o r , ch ia r c â n d n ' a u o p r e g ă t i r e p e d a g o g i c ă spe­cia lă .

Conş t i en t ă de i m p o r t a n ţ a m a m e i î n • e d u c a ţ i a copii lor, a u t o a r e a î ncea r că , c u depl in succes , s ă dea o ser ie de in ţe lepte î n d r u m ă r i î n a c e a s t ă d i rec ţ ie . S u n t sfa­t u r i i s v o r â t e d i n t r ' o l e c t u r ă b o g a t ă şi b ine u t i l i z a t ă şi d in t r ' o e x p e r i e n ţ ă l u m i ­n a t ă de î n v ă ţ ă t u r ă şi î n c ă l z i t ă de o du­ioasă d r a g o s t e p e n t r u copii,

.*. Din i n i ţ i a t i v a I n s t i t u t u l u i de i s tor ie

u n i v e r s a l ă a l U n i v e r s i t ă ţ i i d i n Cluj , a a p ă r u t v o l u m u l „închinare lui NICOLAE IORGA, cu prilejul împlinirii a 60 de ani".

N u m ă r u l foar te m i c de exempla re , p r e c u m şi e o n d i ţ i u n i l e t ipograf ice , ex­cep ţ iona l d e alese, î n ca r e a fost i m p r i ­m a t ă a c e a s t ă operă , a u r id i ca t m u l t p r e ­ţ u l (1000 lei).

P r i n t r e n u m e r o a s e l e a r t ico le se r e m a r ­că ace le scr isa de iLd. Ş lei un Metes: t>i-b i i o g r a i i a opere lor D-lui N. l o r g a şi î .) Con t r i bu ţ i i n o u ă p r i v i t o a r e l a s i t u a ţ i a a g r a r a a R o m a n i l o r a e pe t e r i t o r iu l ce­t ă ţ i l o r r ega le - î i sca le d m T r a n s i l v a n i a ; ion is-r&uiu: D o r a d l s t r i a şi E d g a r Qui-•net; Silviu Dragomir: î n c ă ceva despre s c r i s o a r e a apocr i fă a i u i Mina i - Viteaz ui;

'Maria Kasterska: Les R o u m a i n s d a n s u n e épopée po lona i se du XVII-e s iècle; Al. Lapedatu: Din gr i j i l e şi g r e u t ă ţ i l e unc i domni i . — Opt sc r i so r i ale l u i Glieorghe

ş t e f a n Vodă; Sexül Fuşcariu: Despre neo­log i sme ; P e t r e Sergescu: Sc r i so r i ined i te alo lu i V. A l e c s a n d i i şi O d o b e n a r u .

" LUPTELE DE EMANCIPARE ALE RO­MANILOR DIN ARDEAL IN LUMINA EUROPEANĂ, de George Moroianu, Rec­t o r u l Academie i Comerc ia le d in Cluj (Cul­t u r a N a ţ i o n a l ă — B u c u r e ş t i ) .

L u c r a r e a este e x t r a s ă d i n o p e r a come­m o r a t i v ă „ T r a n s i l v a n i a , B a n a t u l , Cr i şa -n a , M a r a m u r e ş u l , 1918—1928", vol. I I I . A u t o r u l a r a t ă p e l a r g ce r ă s u n e t a u avu t , în Apus , l up te l e p e n t r u a p ă r a r e a şi a-f i r m a r e a n a ţ i o n a l i t ă ţ i i r o m â n e î n Ar­deal . Ope ra p r e z i n t ă d o u ă î n s u ş i r i r a r e : d u p ă 1890 a u t o r u l a l u a t p a r t e a c t i v ă l a o r g a n i z a r e a p r o p a g a n d e i î n Apus , î n fa­v o a r e a R o m â n i l o r s u b j u g a ţ i ; m ă r t u r i i l e sale, de o v a l o a r e excep ţ iona lă p e n t r u i s tor ie , s u n t î n f ă ţ i ş a t e î n t r ' u n sti l de fin poves t i tor , as t fe l c ă l e c t u r a se face cu o deosebi tă p l ăce re .

P e n t r u l ă m u r i r e a opin ie i publ ice eu ro ­pene , i n d u s ă î n e r o a r e de p r o p a g a n d i ş t i i m a g h i a r i , se a n u n ţ ă o ediţ ie în l i m b a f ranceză a aces te i va lo roase opere. (D. G.)

11. SCHARRELMANN: „Degeţel", traci. D-na S p e r a n ţ a N i s i p e a n u . Edi t . C u l t u r a R o m â n e a s c ă , B u c u r e ş t i . — Lei -10.

In a c e a s t ă poves t i re , p l i n ă de î n v ă ţ ă ­t u r ă p e n t r u copii, se povestesc isprava Ie u n u i băe ţe l m i c c â t u n deget.

R e c o m a n d ă m a c e a s t ă ca r te p e n t r u bi­bliotecile şco lare şi ca p r e m i u p e n t r u şcolar i .