Andrei Marga. OSCAR 2013 Ochiul curţii - Contemporanul · eban. Ce se întâmplă cu elita acestui...

■ Nicolae Breban. Ce se întâmplă cu elita acestui neam?■ Nicolae Breban. Ce se întâmplă cu elita acestui neam?■ Eugen Simion. Răzvrătirea împotriva formelor■ Eugen Simion. Răzvrătirea împotriva formelor

■ O carte în dezbatere – ■ O carte în dezbatere – Internaţionala mea. Internaţionala mea. Cronica unei vieţiCronica unei vieţi de Ion Ianoşide Ion Ianoşi

■ Mihai Voiculescu. „Medicina e o meserie apostolică.■ Mihai Voiculescu. „Medicina e o meserie apostolică.Dacă nu ai vocaţie de apostol, nu ai ce căuta în ea”Dacă nu ai vocaţie de apostol, nu ai ce căuta în ea”

■ Eveniment. Club A. 44 de ani de la înfiinţare.■ Eveniment. Club A. 44 de ani de la înfiinţare.„Mac Popescu ne- a oferit amintiri „Mac Popescu ne- a oferit amintiri

cât pentru două vieţi”cât pentru două vieţi”

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXIV · NR. 3 (732) · MARTIE 2013

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai mult prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

■ Andrei Marga. OSCAR 2013 ■■ Andrei Marga. OSCAR 2013 ■Ochiul curţiiOchiul curţii

2

ANUL XXIV � Nr. 3 (732)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

PolemiceNICOLAE BREBAN � CE SE ÎNTÂMPLĂ CU ELITA ACESTUI NEAM?/ 3LecturiBOGDAN CREŢU � RĂUL. O POVESTE/ 4■ O carte în dezbatere – Internaţionala mea. Cronica unei vieţi deIon IanoşiŞTEFAN BORBÉLY � PRINTRE FURCILE CAUDINE (I)/ 5MIREL HORODI � CRONICA VIEŢII LUI ION IANOŞI/ 6PolemiceMAGDA URSACHE � TRECUTUL LA MAI-MULT-CA PREZENT/ 7EseuTHEODOR CODREANU � DE LA „ESTETICA UMBREI” LA„ENCLAVIZAREA LITERATURII”/ 8Coasta lui ApolloAURA CHRISTI � SORBONA SUFERINŢEI/ 9LecturiMARIAN VICTOR BUCIU �MATEI CĂLINESCU ŞI ARTA DE A RECITI/ 10ProfilADRIAN DINU RACHIERU � AUGUSTIN BUZURA ŞI „REALISMUL DUR”/ 11Pagina 12BEDROS HORASANGIAN � ISTORIA LITERATURII ROMÂNE PRINPLĂCI MEMORIALE/ 12Polemice ANDREI MARGA � OCHIUL CURŢII/ 13ModeleEUGEN SIMION � RĂZVRĂTIREA ÎMPOTRIVA FORMELOR/ 15Polemice ■ Resurecţia modernismuluiTHEODOR CODREANU � ÎNAPOI LA MODERNISM?/ 16Con(texte)MARIA-ANA TUPAN � MALL-URI ŞI MUZEE/ 17ProzăDANIEL O. BEJAN � ULTIMUL CONTINENT/ 18Clubul Ideea europeanăGeorge Motroc în dialog cu Mihai Voiculescu„Medicina e o meserie apostolică. Dacă nu ai vocaţie de apostol, nu ai cecăuta în ea”/ 20Clubul Ideea Europeană în vizită la Club A■ Eveniment. Club A. 44 de ani de la înfiinţare.Daniela Lungu în dialog cu Barbu Emil Popescu„Mac Popescu ne-a oferit amintiri cât pentru două vieţi” / 23ModeleIULIAN BOLDEA � NICHITA/ 25Poemul luniiGELLU DORIAN � PUSTIA. (CUIB PENTRU ÎNGERI)/ 26Eseu filosoficIONEL NECULA � UN ALTFEL DE HEIDEGGER/ 26EseuCONSTANTINA RAVECA BULEU � DESPRE FRUMUSEŢEA UITATĂ AVIEŢII/ 28ModeleDAN ANGHELESCU � BALCANITATEA DIFUZĂ A OEDIPULUIENESCIAN/ 29TeatruJEANA MORĂRESCU � CARNET TEATRAL TIMIŞOREAN/ 31FILMOscar 2013DANA DUMA � LECŢII DE ISTORIE AMERICANĂ/ 32FilmCĂLIN CĂLIMAN � PAGINI DESPRE FILM/ 33Scrisori din Balkania MONICA SĂVULESCU VOUDOURI � ZIUA CRUCII, LUNA CRUCII,ANII CRUCII/ 34Pe cont propriuLIVIU IOAN STOICIU � A FOST UITAT GABRIEL STĂNESCU?/ 35Cartea străinăRODICA GRIGORE � O ALTFEL DE ALBĂ-CA-ZĂPADA/ 36Corespondenţă din Ţara SfântăG. MOSARI � ADIO ŞI NU „LA REVEDERE”/ 38Revista revistelorMARIN RADU MOCANU � CU POLITICA LA TRATAMENT/ 39

Senatul Contemporanul:

ŞTEFAN BORBÉLY, NICOLAE BREBAN,AURA CHRISTI, VICTOR IVANOVICI, ANDREI MARGA, VIRGIL NEMOIANU, BASARAB NICOLESCU, DUMITRU RADU POPESCU, EUGEN SIMION,ION SIMUŢ, EUGEN URICARU

AURA CHRISTI(redactor- şef)

ANDREI POTLOGCARMEN DUMITRESCUMIHAELA DAVIDADRIAN IONUŢ PREDAFLORIN AFLOAREI

Corespondenţi din străinătate:MONICA SĂVULESCU- VOUDOURI (GRECIA)EMIL RAŢIU (ITALIA)PHILIPPE PALINI (FRANŢA)MIRCEA GHEORGHE (CANADA)

Rubrici:IULIAN BOLDEA, ŞTEFAN BORBÉLY, MARIAN VICTOR BUCIU, CONSTANTINARAVECA BULEU, CĂLIN CĂLIMAN, IRINACIOBOTARU, BOGDAN CREŢU, CONSTANTINCUBLEŞAN, NICOLETA DABIJA, DANA DUMA, RODICA GRIGORE, BEDROS HORASANGIAN, BORIS MARIAN, MARIN RADU MOCANU, JEANA MORĂRESCU, ADRIAN DINU RACHIERU,MARIA- ANA TUPAN, LIVIU IOAN STOICIU, MAGDA URSACHE

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂViziune grafică – MIRCIA DUMITRESCU

Editor: Asociaţia CONTEMPORANUL

ISSN print 1220- 9864ISSN online 1841- 0685Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONTEMPORANULO. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18Sediul central: Str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti

Revista este membră a Aso ciaţieiRevistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE)E- mail: [email protected]

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de pagini

Tipar: SC PRINT MULTICOLOR SRL &Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revistei CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205- 206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Număr ilustrat cu fotografii realizate deJulia-Maria Kycyki

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România

ANDREI MARGA, AURA CHRISTI, DELIA MARGA, EUGEN SIMION, NICOLAE BREBAN, MIRCIA DUMITRESCU, MAYA SIMIONESCU

Sigur, nu ocolim partea noastră de vină,de slăbiciune şi confuzie vocaţională,care, ciudat, tresare mai ales acum, înlibertate; ce se întâmplă cu noi, cu elita

acestui neam? Am obosit deja? Încă suntem sau amfi prea tineri pentru a ne lua cu adevărat soarta înmâini sau, mai ştii, imperiile care ne- au protejat însecole ne- au infuzat un anume tip de dependenţă; cudeosebire în Ţara Moldovei şi în cea Românească,unde Ruşii şi Turcii ne- au tratat drept nişte coloniibune de muls, iar pe voievozii noştri ca pe niştebaş- buzuci sau viziri cu sarcini periferice… iar pe la1700 trimiţându- ne Grecii din mahalaua Fanaruluisă ne educe, adică să ne strice moravurile, dăruin-du- ne un fel de machiavelism oriental, un cinismîmbrăcat în caftane şi într- o limbă elegantă ca oarmă posibilă, printre altele, în rostul nostru de a nesuporta starea de veşnici cetăţeni de mâna a doua şivictime înfricate ale veşnicilor stăpâniri.

Cele vreo trei secole de fanariotism ne- audăruit, printre altele, şi acea nostalgie literară cuaccente geniale şi putrede totodată, din care s- aunăscut un Matei Caragiale sau Ion Barbu. Ca şisavoarea şi aproape cultul unei parfumate şi calme,lascive dezesperări, a unui isipititor şi moleşitfar- niente îmbibat de toate licorile şi sonurile cara-van- serail- urilor unor potentaţi de mâna a doua;apetitul, aproape aş zice dorul, după o ratare cuarome de narghilea inhalată visător, pierdut într- olume făcută spre a muri încet, cutreierat de amintiricolorate, larmoaiante şi dulci ale unei tinereţi şi aleunui trecut totdeauna minţite. Boala unui anumitscepticism care ia forme fataliste, provinciale şiaproape invincibile, atât de mult ne par ele a expri-ma un fel de bun- simţ al unei bătrâneţi şi înţelep-ciuni care ne curg din izvoare asiatice şi vechi. Sigur,alături de cei doi excelenţi scriitori evocaţi mai susmai putem să- l aşezăm pe bădiţa Mihai Sadoveanu,încă, se pare, cel mai mare prozator român, deoareceface parte dintre foarte puţinii care are o operă – odescriere în timp, dar şi în prezentul său şi al nostru,a unor stări, straturi şi figuri culese din zonele mari,istorice din toate psihologiile şi destinele care au vie-ţuit pe relieful unde se vorbeşte idiomul nostru latin.Numai că şi el era îmbibat de acel machiavelismmărunt şi oriental care ne face şi ne- a făcut înmomentele grele, de cumpănă, cum se spune, să ale-gem calea mai uşoară şi grăbită a plecării grumazu-lui; a unei viclene prostituări, să ne spoim victimiza-rea cu fel de fel de ghirlande motivaţionale şi senti-mentale, cel mai adesea inventate sau mult mărite.

Sadoveanu nu numai că a acceptat o înaltă şipur decorativă funcţie în parlamentul stalinist, ală-turi de golanii şi haimanalele comuniste înzestratede Ruşii bolşevici cu o putere cinică şi brutală, dar aîndrăznit să- şi inmoaie peana sa, cu adevărat înmi-ruită cu darul unui înalt şi unic talent, pentru a pro-pune o carte, un roman mediocru, care avea însă sar-cina de a ne cocoloşi şi minţi marea dramă şi dispe-rare a ţărănimii române – căreia, umilită de acti-vişti- baş- buzuci în cizme şi haine de piele, cu pisto-lul la şold şi călărind prin văgăunile satelor peGazuri sovietice, i se furau nu numai pământurile şi

vitele, dar şi demnitatea, prestigiul lor real, cuminteşi înalt răbdător, care s- a format şi ne- a susţinutdomnii, cei curajoşi, în secole Nu, bineînţeles, noi nune permitem să- l condamnăm pe acest titan al prozeişi limbii româneşti, ba am îndrăzni chiar să- l înţele-gem! Nu avem mulţi de talia lui, a conului Sadovea-nu, capacitatea sa de a oglindi un neam întreg, ca şivisul după o altă Românie. Nici ca severul poet IonBarbu, care s- a înflăcărat pentru un căpitan care tre-buia să salveze o ţară şi un neam căutându- şi adevă-rata soartă, vai câte entuziasme care se consumă înfalse ceasuri destinale; şi nici ca taciturnul şi snobulde fiu al marelui Caragiale, care a reuşit, în toatălenea sa misterioasă, să scrie o singură carte; carepoate fi recitită, e drept, cu un anume folos, cu oanume savoare indicibilă, aproape vinovată, în mal-dărul de file imunde pe care le- au aruncat atâţia din

dorul de o scurtă nemurire în nevârstnica şi vianoastră literatură.

Da, ne asumăm, trebuie să ne asumăm întrea-ga vină, care, se pare, continuă! Ba, unii au făcut dinea, dintr- un păcat, slăbiciune sau fugă chiar o misie,vrând să ne înnobileze meseria cu o altă sarcină –cea politică! După revoluţie, de îndată, unii tineriînvăţaţi, fini şi inteligenţi, pe bune, şi- au sacrificatpropria vocaţie cu care- i investiseră foştii lor învăţă-tori şi maeştri, pentru a salva poporul Român de noiinomenclaturişti. Care, mai dibace decât şi- au imagi-nat tinerii noştri corifei parcă vrând să le facă în

ciudă, s- au orientat mai ales spre finanţe şi econo-mie, construind iute averi colosale, cu care au făcuto alt fel de politică, mult mai modernă şi cu adevărateficace – cea a informaţiei, a mass- mediei, a băncilorşi a speculaţiei terenurilor. Şi astfel, tabăra noastră,zisă intelectuală, s- a împărţit în două, în trei. Şimarele şi abilul speculator financiar ungur- americanSoroş i- a ajutat mai ales pe cei care, chipurile, vor sălupte pentru dărâmarea comunismului, dar, cumdomnia- sa a sosit cu întârziere gravă, decisă, adicădupă ce popoarele foste satelite ale sovietelor nu- şigăseau capul să adune rămăşiţele grele ale unuidezastru, acest mecena improvizat de care vorbim aaprovizionat generos cu fonduri pe cei de la noi, maiales, din cultură, care nu mai credeau neapărat înnecesitatea unui stat unitar, a unei naţiuni şi a uneicredinţe ce venea din Tradiţie şi nici în nevoia demodele istorice, tot atâtea mituri obsolete şi provin-ciale, se spunea!… Sub platoşa şi scuza anti- comu-nistă – într- un moment când praful dens stârnit desurparea uriaşei şandramale comuniste se răspân-deşte încă peste întregul continent! – fondurileSoroş, iar, de curând, cele de la Microsoft, susţin încontinuare un fel de cosmopolitism de factură clarăneo- marxistă şi consumistă, new- age sau corectăpolitic, plină de autenticism şi colorată de unpost- modernism ad- hoc, aproape furibund, oriceafară de miturile naţionale, compromise pentru tot-deauna de comunism, se zice. Se zice şi unii o şi cred,într- o nouă confuzie de scopuri, pătată ca şi altădatăde uimirea abruptă, istorică, ca şi de vechea fricăamplă, subterană, care ne strică, încă o dată, funda-mentele calmului necesar, acum când ar trebui săre- începem; iar noi nu facem decât să vorbim, să vor-bim, pierduţi şi orgolioşi în norul de fraze care ni separe că ne susţine, ne ajută şi ne poartă.

Toată lumea în România scrie şi publică ver-suri, proze, amintiri şi confesiuni şi nimeni nu maicrede în literatură. Dispreţul afişat faţă de UniuneaScriitorilor e aproape o modă, dar ni se înainteazămereu sute de cereri de a deveni membru al acestuidinozaur, căruia Ceauşescu i- a furat primul sediu,iar acum unii abili avocaţi i- l iau şi pe al doilea. Oinstituţie care, e drept, nu durează decât de un secol,aproape cât statul naţional, şi ai cărui preşedinţi, cunume ca Mihai Sadoveanu sau Liviu Rebreanu, auaşezat stâlpi la noua construcţie sau navă a naţiunii,ce venea, săltând pe valurile năzdrăvane ale timpu-lui, ca şi corabia lui Ulise şi întocmai ca şi acel mic şiviclean tiran al unei mici insule pierdute în MareaEgee, tindea mereu spre o ţintă ce ni se părea cumvacunoscută şi dragă, aşa cum sunt unele amintiricare, cu timpul, ca şi fuiorul, se împletesc şi se răsu-cesc în felurite, mincinoase şi atrăgătoare chipuri,toate profund necesare acelui vis încăpăţânat al dăi-nuirii! �

■ fragment

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MARTIE 2013

3

© A

UR

AC

HR

IST

I

Nicolae BrebanCe se întâmplă cu elita acestui neam?

Cele vreo trei secole de fanariotismne- au dăruit, printre altele, şi acea

nostalgie literară cu accente genialeşi putrede totodată, din care s- au

născut un Matei Caragiale sau IonBarbu.

O spectaculoasă apariţie editorială: nouacarte a lui Gabriel Andreescu, intitulată Cărtu-rari, opozanţi şi documente. ManipulareaArhivei Securităţii (Editura Polirom, 2013). Înurma unor minuţioase cercetări, autorul, unuldintre cei mai importanţi dizidenţi ai perioadeicomuniste, militant pentru drepturile omuluişi ale minorităţilor după 1990, cercetător şiprofesor de ştiinţe politice, ajunge la concluziacă acuzaţiile de colaboraţionism vehiculate înultimii ani în legătură cu Adrian Marino, Con-stantin Noica, Nicolae Balotă, Vasile Vetişanu,Mihnea Berindei, Mihai Botez şi Nicolae Bre-ban nu se justifică. Despre aceste mult- discu-tate „cazuri” de intelectuali publici, despreîncercările poliţiei politice a vechiului regimde a manipula elitele culturale şi despre mani-pularea postcomunistă a Arhivei Securităţii,relativ recent, a avut loc o dezbatere, la Cafe-neaua critică, o masă rotundă cu GabrielAndreescu sub egida Clubului A.

„Manipularea arhivelor duce la distorsio-narea întregului sistem de interpretare a trecu-tului. Seamănă confuzie pesteistoria de 45 de ani de comu-nism”, scrie Gabriel Andrees-cu. Volumul Cărturari, opo-zanţi şi documente. Manipula-rea Arhivei Securităţii a apărutla mijlocul lui ianuarie, la Edi-tura Polirom. Lucrarea anali-zează modul cum imaginea dedisident a unora dintre perso-nalităţile de marcă româneşti afost distrusă prin atacuri înpresă, care s- au bazat pe distor-sionarea realităţilor din dosare-le Securităţii comuniste. Înurma studiului a sute de dosaredin Arhivele Securităţii, Ga-briel Andreescu încearcă săarate cât adevăr şi câtă manipu-

lare sunt în acuzaţiile aduse unor bine- cunos-cuţi oameni de cultură români, ale căror cazuri

au constituit de multe ori su-biect de polemică.

Din cuprins: Adrian Mari-no. Campania de distrugere aunui model • Constantin Noicaîn arhive. Ataşamentul victimeifaţă de torţionari • NicolaeBalotă faţă în faţă cu AlexandruPaleologu. Puterea subiectivită-ţii • Eşecul instituţional aldeconspirării. Explicare şi sem-nificare • Mihnea Berindei.Scenariul denigrării • Execuţialui Mihai Botez. Disidentultransformat în agent al Securi-tăţii • Nicolae Breban. Adevăruldin arhivă • Lumea informatori-lor

♦ Eveniment

Gabriel AndreescuCărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii

4


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Ceea ce atrage atenţia mai întâi de toateîn Viaţa lui Kostas Venetis (reeditatacum de editura Polirom într- o colecţiepopulară) este imaginaţia epică, apeti-

tul pentru poveste al autorului. Sincer, nu credeamcă Octavian Soviany ar avea răbdare, resurse şi„oase groase” pentru a construi un roman atât deepic, doldora de istorii şi evenimente. La o primăvedere, e vorba de un roman biografic în cel mai purînţeles al termenului: strategiile, liantele dintre epi-soade, artificiile sunt minime. Din când în când,povestea protagonistului se intersectează cu poveşti-le altor personaje în modul cel maifiresc. Ramele naraţiunii sunt şi elemai curând convenţionale decâtfuncţionale: autorul vorbeşte despreun manuscris descoperit, pe care nuface decât să- l traducă; textul pro-priu- zis este povestit de Kostas,aflat pe patul de moarte şi scris detânărul său amant, dar permanentverificat de cel care îşi deapănă cur-sul vieţii. Eroul revede manuscrisul,îl modifică, îl supraveghează, averti-zându- şi necontenit ucenicul să numodifice nimic şi să nu pună nimic de la dânsul. Maimult decât atât, Kostas îşi simte sfârşitul foarteaproape şi face orice să îl amâne până când va termi-na de povestit istoria vieţii sale. Altfel spus, pânăcând viaţa sa va deveni o carte. De ce este atât deimportant acest lucru? În faţa cui are de dat seamaacest personaj căruia nici un viciu nu i- a fost străin?Se simte vinovat faţă de cineva? Are remuşcări, areconştiinţa încărcată? Nu, o spune el însuşi: „Nu măcăiesc pentru nici una din faptele pe care ţi le voipovesti”.

Şi atunci? Viaţa sa ascunde o anumită filosofie,care nu este plauzibilă atunci când este rezumatăsec, fără argumente. La început, ai impresia că per-sonajului îi plac paradoxurile şi tinzi să nu acorzimare importanţă unor replici care capătă greutate,prin repetiţie, pe parcursul romanului. De pildă,Kostas Venetis, ajuns, după cum consideră, la vârstaînţelepciunii, crede în necesitatea răului: „Toţi amieşit din spiritul şi din suflarea lui Dumnezeu şi toţisuntem spirit. Cercul care le cuprinde pe toate semişcă înainte şi înapoi. Aşa se nasc viaţa şi moartea,pacea şi tulburarea, înţelepciunea şi prostia, bogăţiaşi sărăcia, grădinile şi deşerturile, frumuseţea şiurâţenia, domnia şi servitutea, vederea şi orbirea,auzul şi surzenia, mirosul şi lipsa mirosului, gustulşi lipsa gustului, graiul şi muţenia, îndestularea şifoamea, împreunarea şi neputinţa, lucrul şi lenea,mersul şi şchiopătatul, odihna şi lâncezeala”. Sigurcă da, pare o frază mult prea atent construită pentrua suna firesc. Şi totuşi, ea ascunde filosofia persona-jului şi, dacă vrem, morala întregii sale vieţi şi, înconsecinţă, a cărţii. Toate există prin voia lui Dum-nezeu, care a creat „şi trandafirul, şi şarpele”. Ceicare comit răul o fac tot prin dispoziţie divină, căci şide rău este nevoie în lume, pentru a pregăti un binemai mult sau mai puţin iluzoriu. De aceea, fidelacestei credinţe dualiste, asemănătoare până la unpunct bogomilismului şi altor gnoze medievale, Kos-tas Venetis este împăcat cu sine: el ştie că răul înslujba căruia şi- a pus întreaga viaţă face parte totdin planul lui Dumnezeu; mai ştie şi că „strâmbăta-tea” lui din naştere, pe care o evocă atât de des, nu afost alegerea sa, ci a fost înscrisă, prin voinţă divină,în datele destinului său. „Să nu crezi că vreau să măfudulesc cu păcatele mele, îi spune el la un momentdar scribului, căci păcatele – ca şi faptele bune – vinde la Dumnezeu, iar noi nu suntem decât unelteleSale, cu care El săvârşeşte răul şi binele, după ojudecată de nepătruns pentru minţile omeneşti”.

Aşa se face că romanul, deşi urmăreşte crono-logic etapele vieţii protagonistului, nu este structu-rat în funcţie de aceste evenimente, ci capătă o tur-nură simbolică, realizând un fel de categorisire apăcatelor: capitolele se intitulează Picioarele, Pânte-cele, Inima, Capul, Coroana, trimiţând la vicii speci-fice, de la cel al sexualităţii, la ură, trufie, sete deputere, crimă ş.a.m.d. Prin urmare, nu avem de aface cu o banală biografie, ci cu una exemplară: Kos-tas Venetis nu a fost străin de nici un păcat şi, cutoate acestea, nu este un personaj melafic. Cum esteposibil acest lucru? Vom vedea descâlcind iţele aces-tui destin contorsionat.

Atunci când îşi derulează firul vieţii, Kostasîncearcă să păstreze o distanţă igienică faţă de pro-

priile experienţe: nu se judecă, nu se învinovăţeşte şinu se dezvinovăţeşte, nu se menajează şi nu încear-că să îşi justifice în vreun fel faptele. Pur şi simplule prezintă aşa cum au fost, considerând că logicadestinului său nu îi aparţine. Adevărul e că biogra-fia acestui personaj este una ieşită din comun. Viaţalui Kostas Venetis este, dincolo de înţelesurile simbo-lice pe care le voi decripta, un roman picaresc, deaventuri, colorat cu de toate, de la dorinţe ilicite, lavioluri, crime, revoluţii, trădări, fugi, comploturi,iubiri nepermise şi împreunări împotriva firii. Totulîncepe cu o copilărie dominată de figura perversă a

mamei, fire bărbătoasă, nemulţu-mită de soţul efeminat pe care i l- ahărăzit protectorul cel bogat căruiai- a fost ţiitoare. Ura faţă de femei alui Kostas Venetis de aici porneşte:el va vedea în fiecare femeie figuramamei pe care a urât- o atâta. Ce edrept, aceasta împinge ticăloşiapână acolo încât să se joace cu sim-ţurile adormite ale puberului, pecare le stârneşte într- un joc grotesc,incestuos. Momentul în care mamaîşi dezveleşte, în faţa copilului spe-

riat de propriile dorinţe, sexul, marchează smulge-rea lui Kostas din copilărie. De acum, naivitatea numai este posibilă, de acum, orice dorinţă devinepăcătoasă. Inima adolescentului îngheaţă şi din tru-fia sa răsare mereu ura: cea care îl face să- l ucidă peturcul Mustafa şi care, de acum încolo, îi va dictarelaţiile încordate faţă de ceilalţi. Două sunt trăsătu-rile de caracter ale grecului Kostas Venetis: trufia şiura permanentă faţă de toată lumea. Cum mama l- aschilodit sufleteşte, cum peste tentativa eroticăeşuată cu micuţa Kiva nu poate trece, cum amintireasexului putrezit al Iepuroaicei (o femeie bolnavă, cumulţi copii) nu îl părăseşte, tânărul devine convinscă femeia este cauza răului în lume şi capătă o urăgrea faţă de ea. Mai târziu, în toate femeile pe carele va urî sau le va ucide, de la cârciu-măreasa Frosa, la servitoarea Mar-celline sau la contesa von Andrassy,îşi va urî şi ucide, de fapt, mama.Aşa stând lucrurile, homosexualita-tea sa este absolut explicabilă. Kos-tas nu se simte vinovat pentru acestlucru, chiar dacă experienţele pecare le cunoaşte (trece prin patulunor turci, de la blândul Yussuf, lascârbavnicul Fatih- Efendi, devineamantul efeminatului Manoil, secre-tarul boierului- diavol Mihalache,apreciază brutalitatea lui Leon, darşi frigiditatea arhiducelui Imperiu-lui Habsburgic, Rudolf) sunt de ungrotesc în stare să zdruncine sensi-bilitatea oricărui cititor. PentruKostas Venetis însă, nu e vorba de oalegere, ci de un blestem. Senzuali-tatea sa, ca şi silueta apetisantă, îltransformă fie în victimă, fie în fiin-ţă adorată. Doar el nu poate simţinimic pentru nimeni, având inimaîmpietrită pe vecie. Iar atunci când eaproape de pasiune, devine crud şirăzbunător.

Crimele iniţiale, răzbunările sale, ura faţă deceilalţi sunt un răspuns dat unui destin care nu i- alăsat posibilitatea de a alege. Totul pare să capete unsens odată cu intrarea în rândul armatei de slujitoriai boierului Mihalache. Doar că acest misterios boierchior, amic şi totdată duşman al lui Cuza, cu iscoadepeste tot, nu este un simplu intrigant, ci pare a fi unmembru important al unei organizaţii secrete, ocul-te, a unei frăţii cu braţe întinse în toată lumea, carepune la cale revoluţii şi care intenţionează să schim-be lumea din temelii. Mai mult decât atât, boierulMihalache pare a fi Diavolul însuşi. Aşa vorbeşte,aşa este descris. Atunci când câştigă partida de cărţicu tânărul Kostas Venetis, el îi spune franc că îi valua în stăpânire inima, după care îl înfierează cusemnul său, steaua în cinci colţuri, urmând să aibăputere deplină asupra sa. Tot ce va face de acumîncolo Kostas va fi cumva pus la cale de boierul celchior. Acesta propovăduieşte o religie a răului şi sedeclară în slujba unei puteri „care săvârşeşte răul înnumele binelui ce va urma după rău, năruieşte pen-tru ca să poată zidi, înrobeşte ca să poată apoi slo-bozi şi pregăteşte războiul pentru a înscăuna Pacea

de mie de ani”. După cum se vede, el este iniţiatorullui Kostas, pe care îl convinge prin frică, prin pute-rea sa nelumească de a paraliza voinţa celuilalt.Cuvintele sale sunt categorice şi întorc pe dos evan-gheliile: „Nu vei cunoaşte alt dumnezeu decât pemine care spun «urăşte- ţi aproapele», care poruncescsă minţi, să furi, să ucizi şi să te lepezi de Dumne-zeul celor nevolnici”. Intrat în acest joc, vânzându- şi,din trufie, sufletul, pe care oricum nu pune marepreţ, Kostas Venetis ajunge în mijlocul unor mişcărianarhiste ba la Paris, ba la Viena, parcugând undrum semănat cu desfrâu şi crime, jucând un rolcare nici lui nu i se pare foarte limpede. Şi nici nueste, pentru că din toate acţiunile sale nici una nupare a fi hotărâtoare. Diavolul cel chior pare a- l punela încercare în vederea unei misiuni importante,care se tot amână. Uneori se simte un răsfăţat,alteori un blestemat, dar îşi vede de amorurile salesodomiste şi ratează mereu şansa de a deveni erou.Chiar unul în slujba unei cauze ale cărei rădăcini nuîi sunt desluşite. Abia către final, când este închisîntr- un ospiciu pentru a fi protejat de acuzarea decrimă, apare beizadea Mihalache, care îi devoaleazăcâteva idei ce ţin de un program utopic: după un răz-boi cum n- a mai fost vreodată, toţi omenii vor scăpade sărăcie, se va instaura „împărăţia belşugului”,dar prin asta ei vor deveni controlabili. Pecetea rău-lui va lua locul semnelor sfinte. „Vom înlocui simbo-lurile religioase cu falusul şi dragostea de aproape cuprostituţia”. Sigur, totul seamănă cu programul decontrolarea a fiinţei prin satisfacerea necesităţilorprimare, pe care îl cunoaştem din Noi sau Minunatalume nouă. Diavolul ştie că, dacă îi promite omuluibunăstarea, îi poate obţine foarte uşor sufletul.Poate fi citită aici o aluzie la consumismul zilelornoastre, dar nu aş insista prea mult asupra acesteipiste.

Aici îşi încheie Kostas Venetis povestea vieţii.După care smulge pana din mâna iubitului şi seapucă frenetic de scris. În cele din urmă, disparefără urmă, iar novicele descoperă manuscrisul subun pod. Să nu uităm: grecul îşi deapănă povestea la30 de ani după evenimentele narate. Prin urmare, edoar o parte a vieţii sale, poate nu cea mai importan-tă. Ce s- a întâmplat între timp, de vreme ce Kostasse află în Veneţia, grav bolnav, hăituit de autorităţi,câştigându- şi traiul ca scamator, nu ştim. Mie unuiaacest final mi se pare hazardat. Sau accidental. Sauprovizoriu. „Din orice poveste care se termină senaşte mereu o altă poveste”, suntem avertizaţi înfinal. După care aceeaşi voce a ucenicului încheiecartea astfel: „Cine ştie, poate Kostas Venetis n- amurit niciodată”. Prin urmare, o continuare e ori-când posibilă. Şi chiar de dorit. Ce e drept, aşa cume construit romanul, el se putea încheia cu câteva

zeci de pagini mai devreme sau maiputea îmbogăţi şirul aventurilor cualte câteva. La nivel de construcţie,nimic nu ar fi diferit. Destinul luiKostas Venetis ar fi fost acelaşi, căciel nu vrea să fie unul plauzibil înlogica istoriei de secol al XIX- lea, cicredibil la nivel simbolic, ca personajcare săvârşeşte cam toate păcatelecapitale şi totuşi nu devine un mons-tru.

Kostas Venetis nu e un perso-naj negativ. Toată povestea saascunde o mare tristeţe: aceea aomului care nu mai e stăpân pe pro-priul destin şi care nu este responsa-bil pentru metehnele sale. E o anu-mită fatalitate care îşi pune ampren-ta asupra acestui grec trufaş, crud,desfrânat, răzbunător, dar nefericit,teribil de nefericit. O nefericire pecare speră să o răscumpere transfor-mându- şi viaţa într- o carte.

Cât despre stilul romanului, arfi multe de spus. Mă mulţumesc săprecizez că e vorba de o manieră a

aluviunilor groteşti, poetice, exotice, care frapeazăochiul, dar dau culoare şi mai ales ritm lecturii.Numele lui Eugen Barbu a fost corect invocat, doarcă aici epicul este mult mai viguros decât în Prince-pele sau Săptămâna nebunilor. Estet cu vechi state,Octavian Soviany nu se dă în lături să creeze scenede o cruzime care uneori frizează patologicul, descri-se însă cu un calm placid: dacă aşa este lumea, de cesă ne mai mirăm, pare a spune el. Şi totuşi, uneoriimpresia este de abuz: prea sunt toate personajeledereglate, perverse, prea se dedau fără să respire la„pidosnicii” (termen care revine sufocant în roman,obsesiv chiar). Nu e loc de fiinţe luminoase, naive,pur şi simplu bune în lumea lui Kostas Venetis. Dece? Pentru că este o lume care slujeşte răul în nume-le unui bine iluzoriu.

Oricum, Viaţa lui Kostas Venetis este un romancare îşi ţine în priză cititorul de la prima la ultimapagină. Are ritm, are poveste, are suspans, are şimorală. Octavian Soviany a devenit un prozator decalibru. Iar povestea lui Kostas îşi aşteaptă conti-nuarea. �

Bogdan CreţuRăul. O poveste

Viaţa lui Kostas Venetiseste un roman care îşiţine în priză cititorulde la prima la ultimapagină. Are ritm, arepoveste, are suspans,

are şi morală.

Sintagma din titlu numi aparţine, fiindluată din volumul de memorii Interna-ţionala mea. Cronica unei vieţi, de IonIanoşi (Ed. Polirom, Iaşi, 2012, 854

pag.!!!), unde ea figurează în repetate rânduri, pen-tru a defini etica supravieţuirii active într- o istoriepe care o alegi în deplină cunoştinţă de cauză la înce-put, şi care- ţi va deveni în timp defavorabilă, punân-du- te la încercări autodefinitorii exasperante. Opţiu-nea „în deplină cunoştinţă de cauză” înseamnă, încazul lui Ion Ianoşi, că el a fost un actant liber con-simţit al acestei istorii, nu doar cineva surprinsîntr- o derivă victimară, pe marginea căreia se vaputea broda ulterior cu graţie retractilă, cosmetizan-tă. Instructor al Comitetului Central în anii ‘50, omde stânga din convingere şi marxist până în zilelenoastre, Ianoşi a întreţinut, în jurul său, în ciudaunei verticalităţi morale incontestabile, o ambiguita-te „de sistem”, care la mulţi detractori (Ghe. Grigur-cu, M. Mihăieş etc.) se va converti într- o furie justi-ţiară foarte spumoasă lexical şi iacobină în esenţa ei,atunci când istoria se va da peste cap în decembrie‘89, decretând comunismul ca fiind „ilegitim”. Rapor-tul Tismăneanu din decembrie 2006 îl include peIanoşi printre „contrologii ideologici” ai regimuluitrecut, scoţându- l, totuşi, din categoria mult maiinfamantă a „supraveghetorilor”, unde intră, printrealţii, Crohmălniceanu şi Paul Georgescu. Dimpotri-vă, studenţii revanşişti de după Revoluţie îl vor ros-tui în categoria profesorilor „buni”, recuperabili, spredeosebire de Zoe Petre, de pildă – viitor decan alfacultăţii la care predă Ianoşi, şi apoi consilier prezi-denţial al lui Emil Constantinescu – înscrisă abuzivşi pripit în seria celor indezirabili.

Acestor vicisitudini li se adaugă în timp altele,pe care le aduc capriciile istoriei. Unele prejudiciisunt mici, contextuale, pe când altele sunt structura-le, imense. Dintre acestea din urmă, consecvenţa dea rămâne, ca evreu disimulat onomastic, marxist şiinternaţionalist într- o vreme când România vireazăînspre naţionalism şi autocefalie, începând cu„declaraţia de independenţă” a lui Dej din primăva-ra anului 1964 – perpetuată ulterior şi de cătreCeauşescu – e cea mai agravantă, ea legându- se şi deo altă evoluţie, culturală şi filosofică de astă dată, şianume de ontologism, de doctrina „fiinţei”, concen-trată discreţionar şi preferenţial în jurul lui Con-stantin Noica. Începând cu deschiderea culturală dinperioada 1967- 71 (reală, în ciuda multor mustăcelicu care ea este etichetată astăzi), literatura, filosofiaşi cultura română – inclusiv cea fundamentalistă,istorică, axată pe dacism şi tracism – se înscriu înmod preponderent pe o linie iraţionalistă, căutând sărecupeze de pe această platformă legătura pierdutăcu spiritualitatea interbelică, unii dintre reprezen-tanţii ei (Cioran, Eliade etc.) fiind încă în viaţă, îndiferite locuri din exil. În această privinţă, raţiona-lismul lui Ianoşi merge instinctiv şi firesc împotrivacurentului, generând şi un alt paradox, pe carenumai anii scurşi de la Revoluţia din decembrie 1989îl vor reliefa cum se cuvine.

Paradoxul rezidă în discrepanţa relativă dintreaudienţa publică a omului şi cea a operei, a douafiind în mod incontestabil mai estompată. Textelesale, foarte solide şi impecabil argumentate ştiinţi-fic, nu intrau în tiparul mental al zilei, aveau o Stim-mung pe care Zeitgeistul momentului părea să- l fidepăşit. Am fost dintotdeauna de părere că Ianoşipublică texte „din care ai ce învăţa”, dar îmi amin-tesc de suspiciunea cu care ne uitam la cărţile sale înperioada formării noastre „existenţialiste” şi „tema-tiste”, când nici foarte solida sa monografie dedicatălui Thomas Mann nu ne mai satisfăcea, după ce- icitisem pe Dilthey, Albert Béguin, Jaspers, Nietzs-che sau pe alţii. Un nou paradox – ultimul, probabil,din viaţa şi activitatea Profesorului Ion Ianoşi – afăcut ca el să apară într- o altă lumină, evident mainuanţată, în perioada de după 1989, când posibilita-tea de a călători şi accesul la bibliotecile academicestrăine au dus la risipirea multor prejudecăţi abuzi-ve pe care le nutrisem până atunci. Relaţionată cumarxismul lui Karl Popper sau cu cel al lui FredricJameson, coroborată cu promarxismul deloc „ruşi-nos” sau „anacronic” al multor campusuri america-ne, la care se adăuga redutabila disciplină a depar-tamentelor dedicate Războiului Rece (Cold War Stu-dies), consecvenţa stângistă a lui Ianoşi dobândea oaltă perspectivă filosofică şi culturală, mai flexibilă

decât aceea cu care ştiusem să- l credităm înainte. Înmod limpede, venise timpul unei „relecturi”. Prinsosirea postmodernismului, „obiectul estetic” se vanuanţa în direcţia eterogenităţii antipuriste,moment tocmai bun pentru a ne reaminti că Ianoşifusese cel dintâi care a militat, la noi, despre „near-tă” ca domeniu extensiv al percepţiei frumosului.Am, în continuare, dubii serioase în privinţa profun-zimii speculative a monografiei dedicate lui Thomas

Mann – reluată după Revoluţie, într- o nouă ediţie –dar nu pot să nu admit că este un foarte solid punctde pornire pentru analize mai adânci şi mai cuprin-zătoare, venite şi din direcţia unei bibliografii „abi-sale”, pentru care exegetul „nu era făcut”. De aseme-nea, ghidat de necesitatea de a structura o perspec-tivă metodologică comparată pentru raportul dintreRăzboiul Rece şi Contracultura anilor ‘60, am recititmulte texte pe care Ianoşi le- a scris despre ruşi(inclusiv monografia dedicată Leningradului), bene-ficiind totodată de seria postrevoluţionară de tradu-ceri din Berdiaev şi Soloviov, pe care el a iniţiat- o.I- am parcurs cu mult interes – dar şi cu reţineri…–monografia dedicată lui Noica, şi eseul de „confrun-tare” exorcizantă cu Ceauşescu, apreciind, între alte-le, atât luciditatea tranşantă a acesteia din urmă – osurpriză editorială, oricum – cât şi absenţa oricăreiapetenţe pentru ironizare, sastiseală suverană saugrotesc.

Dintre toate etichetele pe care i le- aş putea lipilui Ianoşi, cea a perfectei civilităţi austro- ungare ecea mai potrivită. Om de idei, nu de cabale sau can-canuri, a ierarhizat dintotdeauna opera deasuprapersoanei care o rostuise, motiv pentru care – poate– psihologia joacă un rol minor, nespeculativ în ana-lizele sale, el fiind interesat cu precădere de feno-men, nu de meandrele abisale, uneori incontrolabile,care îl generează. Marxismul lui Ianoşi e, tocmai deaceea, unul destul de paradoxal şi analizabil, fiindcă,în pofida a ceea ce se acreditează îndeobşte despre el,este mai mult Marx în el decât marxism inflexibilsau ideologie. Nici ceauşismul ca atare nu l- a intere-sat, dar cu atât mai mult Ceauşescu, cu care s- arăfuit demn, scriptic, fără să cadă în derapaje lexica-le, superiorităţi sarcastice sau în alexandrinisme.Aşa cum am amintit deja, multe amărăciuni îl vorajunge din urmă abia în perioada postrevoluţionară,când unii vor lovi în el eliberaţi de orice inhibiţie, cuun nesaţ justiţiar demn de o cauză mai bună. Inter-naţionala mea le menţionează mai scrupulos decâtar putea- o face orice istorie literară obiectivă, dar oface demn, echilibrat, fără să rostească o vorbă nepo-

trivită la adresa celor care- l iau peste picior sau îlironizează.

Dincolo de verticalitatea umană şi de vocaţiapentru echilibru, reticenţa de a lovi pieziş indică odisociere care este, ea însăşi, paradoxală la autorulpe care- l cercetăm, aşa cum multe lucruri sunt para-doxale în evoluţia de o viaţă a lui Ianoşi. E vorba deinapetenţa pentru spectacular, pentru detaliul mus-tos, zemos al vieţii, sau pentru pitoresc, în condiţiileîn care – e de precizat acest detaliu – Ianoşi areumor, moştenit, după toate indiciile, pe linie mater-nă. Burghezul ardelean de tip vechi, crescut într- ofoarte permisivă tradiţie iudaică, rămâne „ardelean”şi după ce se mută în Capitală, adică atunci când seidentifică, într- o măsură mai mare decât au făcut- oalţii, cu oamenii şi instituţiile sale, de partea vizibi-lă sau ocultă a Puterii. Prin forţa împrejurărilor sauîn virtutea participării directe, Ianoşi a văzut maimulte decât se pot vedea într- o viaţă de om. A întâl-nit – aşa cum el însuşi spune – oameni şi structuride tot felul, „fricoşi, morocănoşi, duplicitari, naivi,idealişti, ticăloşi”, tot aşa cum a „aspirat”, voluntarsau involuntar, o sumedenie de fapte, episoade şiprocese esenţiale ale vieţii noastre academice, cultu-rale şi literare, multe dintre ele drapate în circum-stanţe alunecoase, anecdote pitoreşti sau detaliifăcute să coloreze iremediabil faptul tern ca atare,prelungindu- l în „regăţenisme” spumoase, mitizate.Activist al CC fiind, responsabil cu revistele maghia-re, e imposibil să nu- i fi căzut în mână denunţuri dejoasă speţă, cabale oneroase, texte incriminante sauşoapte acide, rostite pieziş, „ca să se audă” şi să fiefolosite, la o adică, împotriva celui învinuit. Multememorii publicate în anii de după Revoluţia dindecembrie 1989 – unele fiind scrise de către foştidemnitari ai regimului – indică un comunism desuprafaţă, în general ipocrit, dublat de unul ocult,cabalistic, nevăzut şi nefăcut public, unde zac majo-ritatea ticăloşiilor. Din acest punct de vedere, raţio-nalismul detaşat al stilului şi al percepţiei pe care- lpractică Ianoşi prejudiciază, sub aspectul veridicită-ţii de profunzime, substanţa ca atare a paginilormemorialistice pe care el le consemnează. Internaţio-nala mea e un excelent – chiar indispensabil –instrument de orientare culturală şi istorică, e osursă de date perfect elaborată, întinsă de- a lungul apeste 80 de ani. Ianoşi fişează din interior, scrupulosşi – câteodată – frapant prin ineditul cu care se sta-bilesc sintaxe, se concatenează legături, detalii isto-rice şi culturale pe care nu le poţi găsi la nimeni, dela geografia socio- umană a evreilor braşoveni dinanii ‘30 şi ‘40, la – să spunem – participarea evreilorla mişcarea comunistă, dezvoltarea instituţiilor aca-demice, literare şi politice ale României comuniste,viaţa culturală maghiară din România, contextulspecial al anilor 1952 (al condamnării „devierii dedreapta” a grupului Ana Pauker – Vasile Luca – Teo-hari Georgescu) sau 1956 (al Revoluţiei Maghiare, cuefecte tragice nu numai în mediul intelectual şi estu-diantin transilvan), seria putând continua, prodi-gios, cu profilul biografic al multor prieteni sau cola-boratori (de la Gaál Gábor la Zigu Ornea) sau înalţipotentaţi comunişti, cu atmosfera şi realitatea de fie-care zi a studiilor leningrădene din perioada 1949 –1955, cu detalii – o spun din nou – inexistente în altăparte. Dar, ea nu coboară mai jos de epidermă, deevidenţele palpabile ale unor protagonişti sau eveni-mente, ca de pildă atunci când despre M. Dulea auto-rul se mulţumeşte să spună că „circulau despre elpoveşti urâte” (a se compara cu ceea ce relateazăZaciu în Jurnal!). Suprastructura obiectivă, erudităa asumării „rolului de martor” nu e dublată, laIanoşi, de analiza de profunzime a motivaţiilor careexplică anumite evenimente, a epicii subcutanatecare le susţine. Rămâi cu o insatisfacţie, aici, închi-zând masiva carte de peste 800 de pagini; e ca şi cumşansa de a înţelege s- ar fi irosit pentru totdeauna,detalile acoperind, prin luxurianţă, sensul. E ciuda-tă această inversare la un gânditor, fiindcă, parcur-gând Internaţionala mea, rămâi cu fenomenele vieţii,şi nu cu filosofia ei, cu sensul ei ireductibil, de pro-funzime… �

■ (Continuare în numărul următor)

5


MARTIE 2013

Ştefan BorbélyPrintre furcile caudine (I)

Opţiunea „în deplină cunoştinţă decauză” înseamnă, în cazul lui IonIanoşi, că el a fost un actant liber

consimţit al acestei istorii, nu doarcineva surprins într- o derivă

victimară, pe marginea căreia se vaputea broda ulterior cu graţie

retractilă, cosmetizantă.

� O carte în dezbatare – Internaţionala mea. Cronica unei vieţi de Ion Ianoşi

6


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

L- am cunoscut pe Ion Ianoşi şi pe soţiasa Janina acum şase ani, când a vizitatIsraelul şi ne- a onorat, acceptând invi-taţia noastră de a petrece o seară, la

noi acasă, în Haifa, împreună cu verişoara sa Kati şisoţul ei Victor. Desigur îi cunoşteam opera, dar con-tactul direct ne- a încântat. Acum, citind impresio-nantul volum de memorii Internaţionala mea, apă-rut la Editura Polirom, am avut revelaţia vieţii unuicărturar de mare valoare, cu o operă şi activitatebenefică pentru viaţa culturală din România, în adoua jumătate a secolului trecut. Cronica vieţii luiIon Ianoşi este prezentată pe fundalul evenimente-lor istorice. Provine dintr- o familie burgheză, libera-lă şi evreiască, cu rădăcini în imperiul austro- ungar,vorbitori ai limbilor maghiară, germană şi română.Bunicul patern Victor Steinberger şi bunicul maternLudovic Leitner, au lucrat la o exploatare forestierăcare avea centrala la Viena şi la Budapesta. Tatăl,Gyula/Iuliu, născut la Budapesta, a avut, la Braşov,o firmă comercială de articole coloniale şi delicatese.Deşi burghez, a fost un „simpatizant activ” al mişcă-rii comuniste ilegale. Mama, Ana, născută laComandău, a avut o „personalitate accentuată”, colo-rată, voluntară şi nonconformistă. Prin intermediulunor prieteni şi- a găsit vocaţia de ziaristă, semnândcu pseudonimul Latto Anna. Ioan- Maximilian(Janos), unicul copil al lui Iuliu şi al Anei Steinber-ger, s- a născut la 1 mai 1928 în casa braşoveană apărinţilor. Deşi familia nu era religioasă, băiatul afost circumcis. Părinţii s- au despărţit când copilulavea 7 ani, rămânând în grija tatălui. Mama s- arecăsătorit şi a plecat la Budapesta, unde băiatul ova vizita în timpul vacanţelor din 1937 şi 1938. Apoi,în 1939, simţind pericolul nazist, mama a plecat înMarea Britanie, angajându- se ca slujnică la o fami-lie din Bristol. După război se va reîntoarce în Tran-silvania, cu cel de- al treilea soţ al ei.

Ioan- Maximilian a fost „un copil nervos, intro-vertit, necomunicativ, însingurat”. Prima clasă de

şcoală primară a făcut- o la şcoala evreiască, în limbamaghiară, limba lui maternă. Apoi a fost trecut la oşcoală de stat în limba română, pe care o va absolviîn 1939. După un an la un liceu comercial, fiindexclus de la şcolile de stat din motive rasiale, aurmat, între anii 1940- 1944, o şcoală de meseriiorganizată de comunitatea evreiască. A fost un elevmediocru dar s- a instruit prin lecturi şi audiţii muzi-cale. După 1944, printr- un efort epuizant a dat exa-mene pentru a absolvi şase clase de liceu, dar înclasa a VII- a a clacat, aşa că a urmat- o în particular.De abia clasa a VIII- a o va urma ca elev cu frecven-ţă, la bacalaureat obţinând note bune. În august1945 el s- a înscris în UTC şi pe 30 decembrie a pri-mit carnetul de membru PCR, deşi nu împlinise încăvârsta de 18 ani. Partidul avea nevoie atunci decadre, nu se uita nici la vârstă, nici la origine socia-lă sau etnică. De altfel, şi tatăl lui s- a înscris în par-tidul communist. Adeziunea unor evrei, care ausupravieţuit Holocaustului, la mişcarea comunistăse explică prin speranţa lor într- o societate liberă dediscriminări etnice, speranţă care se va dovedi încele din urmă utopică.

După terminarea liceului, în 1947, s- a înscrisla Universitatea „Babeş- Bolyai” din Cluj, unde a stu-diat maghiara, cu limba secundară franceza, în pri-mul an şi rusa, în al doilea an. La sfârşitul anului1949 a fost trimis pentru continuarea studiilor înUniunea Sovietică. A avut norocul de a fi repartizatla Leningrad, oraş de care se va îndrăgosti. Perioadade şase ani, petrecută în oraşul de pe malurile Nevei,a fost o perioadă fericită, autorul având posibilitateasă studieze acolo ceea ce- şi dorea, adică filosofia, cuspecializarea în estetică. Autorul însuşi notează:„Trăiam în bună măsură izolaţi, feriţi cumva de fur-tunile vremii, atât din Uniunea Sovietică, dar şi dinRomânia” (pag. 216). De altfel, în această perioadăfericită a cunoscut- o pe Janina Caffé, care se trans-ferase de la Moscova la Leningrad şi cu care se vacăsători în vacanţa din anul 1952, formând un cuplude intelectuali de invidiat. În 1954 a primit „diplomade merit” a Universităţii Jdanov „în specialitateafilosofie” şi a obţinut să fie trimis pentru încă un anla aspirantură. În 1955, după susţinerea dizertaţieicu titlul „Problema tipicului în esteticamarxist- leninistă” i s- a conferit „diploma de candidatîn ştiinţele filosofice”, omologată la Bucureşti, în1958, cu titlul de „doctor în filosofie”. Revenit în ţarăîn 1955, datorită Janinei devine bucureştean şiadoptă limba română pentru activitatea sa. LaBucureşti s- a dedicat activităţii didactice în învăţă-mântul superior, la început ca lector la catedra deestetică marxist- leninistă de la Institutul de ArtăTeatrală şi Cinematografică (IATC). Pe 22 noiembrie1955 s- a născut fiica lor, Maria/Maşa. În 1958,întreaga familie şi- a schimbat numele din Steinber-ger în Ianoşi, iar autorul s- a transferat la Facultateade filosofie din cadrul Universităţii şi a avansat con-tinuu, primind în 1964 şefia Catedrei de etică şi este-tică, nou înfiinţată. În paralel cu activitatea didacti-că, în perioada 1956- 1965 a fost activist (instructor)la Sectorul de artă, apoi la sectorul de literatură, alComitetului Central PMR. Deşi titlul de instructorla Comitetul Central, pare a fi important, în realita-te era o funcţie minoră, un fel de referent, în nici uncaz n- a fost un „controlor ideologic” al culturii, cumse afirmă în raportul Comisiei Tismăneanu.

Autorul descrie atmosfera de teroare care dom-nea în 1965 la Universitate, când au fost „demascaţi”pentru atitudini duşmănoase câţiva studenţi de laFacultatea de filosofie şi sancţionat pe linie de par-

tid decanul TudorBugnariu (soţul luiDorli Blaga). Dinnotele securităţiirezultă că Ianoşi aavut cu acest prilejo „poziţie neprinci-pială” (sic), încer-când să- l apere peBugnariu! În 1966a reuşit să plecepentru prima oarăîn Occident, invitatla Arhiva ThomasMann din Zürich.Peripeţiile acestei

călătorii, făcută fără a avea banii necesari, sunt omărturie a situaţiei umilitoare în care se găseau înacele vremuri turiştii veniţi din România. În paralelcu activitatea didactică Ianoşi a publicat o serie delucrări, multe premiate. Studiul monografic despreDostoievski îi va mijloci relaţiile personale amicalecu Dinu Pillat şi N. Steinhardt. În anii 70 a elaborateseuri literare, studii didactice, prefeţe. Menţionezcele trei volume: Romanul unui oraş, Alegerea luiIona, Poveste cu doi necunoscuţi: Dostoievski şi Tol-stoi. În 1970 a fost ales membru al Academiei de Şti-inţe Sociale şi Politice, apoi în 1972 secretar al Sec-ţiei de critică şi istorie literară a Uniunii Scriitorilor.În deceniul următor Ianoşi a publicat cărţi mai cura-joase: Hegel şi arta, Secolul nostru cel de toate zilele,Opţiuni. „Ca eseist – scrie Ianoşi – mă străduiamsă- mi salvgardez libertatea lăuntrică” (pag. 566). Acontribuit prin referate favorabile la publicarea unorvolume „suspecte” pentru regim: Jurnal de la Pălti-niş (1983) şi Epistolar (1987) de Gabriel Liiceanu,Minima Moralia (1988) de Andrei Pleşu etc.

Ianoşi este un om deosebit de sociabil, leagăuşor prietenii şi volumul este plin de relatări desprepersoanele cu care a fost în contact. Minunate suntcapitolele dedicate prietenilor. Fac o listă parţială:Radu Cosaşu, Zigu Ornea, Alexandru Simion, Ange-la şi Mircea Martin, grupul de prieteni români dinCluj (colaboratorii profesorului Mircea Zaciu: Ion„Jean” Pop, Marian Papahagi, Ion „Doru” Vartic) etc.Autorul nu se cruţă în aprecierea greşelilor făcutedin dogmatism sau din frică. „Am păcătuit nu atâtprintr- o intransingenţă doctrinară «pură», cât prininteresul de a numi periclita situaţia” (pag. 241). Înprivinţa originii etnice el mărturiseşte cu naivitate:„Toţi mă consideră evreu, deşi personal mă considermaghiar” (pag. 353). Ianoşi are curajul să- şi menţinăconvingerile. El scrie: „Printre puţinii vechi comu-nişti mulţi au fost sinceri. Şi nu toţi au persistat încomportamente troglodyte. (…) S- au debarasat dedogmatism, au adoptat atitudini nuanţate, validân-du- şi convingerile exclusiv în activitatea profesiona-lă”. Printre aceştia îi include pe criticul literar Ov. S.Crohmălniceanu (Moise Cahn), pe scriitorul PaulGeorgescu, pe filosofii Nicolae Bellu şi Radu Florian.

După 1990 a fost atacat fără discernământ de„fostul prieten” Vladimir Tismăneanu, de SorinAntohi, de cunoscuţii resentimentari Gheorghe Gri-gurcu şi Alexandru George, de Bujor Nedelcovici dela Paris şi, în 2006, de Mircea Mihăieş. Desigur pro-fesorul stimat a fost afectat de aceste atacuri. Daraşa sunt comportamentele actuale. Cu toate acestemizerii, în noembrie 2001, Academia Română l- aales pe Ianoşi membru de onoare. Distinsul intelec-tual ajuns la vârsta senectuţii se poate declara mul-ţumit cu opera sa şi cu generaţiile de studenţi pecare le- a pregătit. Aşa cum mărturiseşte, a înţeles cuîntârziere că „socialismul real” era o formă mascatăa „capitalismului de stat” (pag.846). S- a salvat încercul profesiei prin cursurile de estetică şi eseuriledespre personalităţi de vază sau istoria ideilor. Arămas însă, „din cauza nedreptăţilor şi a nedreptăţi-ţilor” un om de stânga, un partizan al mişcăriloractuale de protest. A continuat să publice o serie devolume: Prejudecăţi şi judecăţi (2002), Idei inoportu-ne (1995), „eu – şi el” (2003) etc.

Cartea Internaţionala mea este o cronicămonumentală a unei epoci. Cred totuşi că s- ar fiputut renunţa la unele detalii (despre salarii, despretraseele plimbărilor etc.) Capitolul 143, în care secombate enunţul „regimul comunist a fost ilegitim şicriminal”, mi se pare discutabil. De pildă, faptul căalegerile interbelice erau măsluite nu justificămăsluirea lor din 1946. Mai ales că în cazul măslui-rilor interbelice, de bine de rău, era menţinută opo-ziţia, care în 1946 a fost desfiinţată. După cum câş-tigarea puterii printr- o majoritate reală în alegeri,ca în cazul naziştilor în Germania, nu conferă legiti-mitate, întrucât minoritatea a fost desfiinţată apoicu brutalitate de dictatura hitleristă. Rezultatelealegerilor au legitimitate numai într- un contextdemocratic. Desigur democraţia nu este perfectă, dareste preferabilă oricărei dictaturi, fie de dreapta saude stânga. �

Mirel HorodiCronica vieţii lui Ion Ianoşi

Am avut revelaţia vieţii unui cărturarde mare valoare, cu o operă şi

activitate benefică pentru viaţaculturală din România, în a doua

jumătate a secolului trecut.

ION IANOŞI. FOTO AURA CHRISTI

� O carte în dezbatare – Internaţionala mea. Cronica unei vieţi de Ion Ianoşi

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► C. Miu, T. Mămăligan, C. Ştefan, România în calea ameninţării teroriste

► Petru Demetru Popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 1

► Petru Demetru Popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 2

7


MARTIE 2013

„Memoria este jurnalul pe care toţi îl ducempeste tot cu noi.”

Oscar Wilde

Fapt cunoscut şi recunoscut, marele câştigal deceniilor postsocialiste a fost accentulpe literatura non- fictivă, devenită aşazi-când (ca să uzez de simpaticul tic verbal

al jurnalistului cultural Constantin Coroiu) operăprincipală. Memorii după memorii au împins în al doi-lea raft ficţia. Şi ce să mai imaginezi, când evenimen-tul zilei bate romanul? Spune Niculae Gheran, în tri-logia sa memorialistică Arta de a fi păgubaş: „N- amnici o vină că uneori realitateadepăşeşte forţa imaginaţiei”.

Causa causorum: irespon-sabilitatea editorilor din lungulşir BAN DAI l- a pus pe fugă pecititorul de construcţie epicăînaltă, amplă, masivă. Agasat depovestioare deocheate, întâm-plări de love hotel, lovituri de pat,într- o limbă sugrumată, de parcăse- njură pe ea însăşi, a schimbatdirecţia dinspre prozatori spre diarişti; povestaşii aupreferat, la rândul lor, să fie scriitori la ziar. Şi cum sănu fie agasat cititorul de maldărele de tipăreli pe carenu le- aş ţine nici în magazie, darmite în bibliotecă?„Întreabă- te dacă ăştia trăiesc aşa cum scriu”, mi- aspus odată Cezar Ivănescu. Cum? Considerând sexulaxis mundi, violând curcani, în dispreţul cuvântuluicurat şi- n favoarea celui neconvenabil. Iată şi o mostrăinsolent- vulgară (agresiv- obscene sunt mai ales proza-toarele), dintr- un roman comentat în emisiuni cultu-rale televizate: „Faţă de shit! L- am fucked, dar ampierdut fucking vaporul. Ne întoarcem mâine. Suntemfucked up, man!”. Iar limbajul stupros e continuu.

Critici mici şi subiectivi, pentru că avem destui(de observat că nu numai critica de întâmpinare emică şi subiectivă, dar şi istoriile literare s- au molip-sit, începând să devină extrem de subiective) i- auîncurajat pe noii veniţi, decişi să şocheze prin scabros.S- au constituit, cronicari şi prozaşi, într- un grup depresiune, în numele libertăţii de- a zbura/ zburda liber,fără zăbala cenzurii interioare. Cineva a alcătuit unghidaj de teme care „eliberează trupul”. Cât pe ce săfie clasicizaţi Bonciu şi Dessila, consideraţi mai bunidecât Rebreanu. Semnificaţie? Ba semnifornicaţie. Unautor al editurii Trei a ţinut să se afle: „Fiecare om aremetoda lui de a se pişa”. Ce Duios, Anastasia trecea?Scriitură trendoasă e Nastasia, un amor de aproapeun an.

Cu mult tupeu şi cu porniri demolante, lupiitineri i- au refuzat pe predecesori, în special şaizeciştişi şaptezecişti, în numele unui canon revizuit, etiche-tându- i defazaţi, ca să fie scoşi pe tuşă. Nu vă pierdeţitimpul cu Preda, cu Barbu, cu Buzura, cu Paler, cuUricaru, cu Bălăiţă, au fost sfătuiţi cititorii. Preda oriBuzura, oameni incomozi, cu operă epică mare, com-plexă? Nici, nici! au decis atacatorii. Şi, culmea, aces-te rechizitorii peste rechizitorii au venit dinspre pro-letcultişti, profitorii stalinismului. S- au formulat con-damnări a tot ce s- a scris sub dictatură ca non- etic, lahurtă, ca şi cum ar fi de comparat DRP cu Galan,Paler cu Pardău, Buzura cu Nagy Istvan, Vânătoarede lupi cu Animale bolnave ori Setea şi Străinul cuBunavestire şi Drumul la zid. Georgeta Horodincă,„divorţată” la tinereţe de Titu Maiorescu (v. Adio,domnule Maiorescu!) a trecut în Memorii 3 la atacarealui N. Breban ca „retardat”, „arierat social” etc. Cumsă nu se bucure neojdanoviştii (aşa cum le- a spus Mir-cea Iorgulescu, în Poştalionul cu boi), gata să zvârle latomberon „povara” literaturii trecutului socialist?

Dar m- am cam depărtat de subiect, să revin.Aşadar, cititorii plictisiţi sau scârbiţi de dragostea ca„lucrare de chimie şi hormoni” (l- am citat pe Al. Ciste-lecan) au întors spatele maidanului cu sex, îndreptân-du- se spre non- ficţiune, altfel zis, „literatură persona-lă” – l’ecriture du moi.

Pasionaţii de memorii şi de jurnale au avut ceciti. O probează şi Memoria la timpul prezent, volummare, de 240 de pagini A3 (TipoMoldova, 2011), întrecoperţile căruia Constantin Coroiu adună colaborărilela Cultura lui Buzura şi nu numai, despre memoria-lişti, diarişti, epistolieri, punând cartea sa, cu bunăştiinţă, sub mottoul decupat din G. Călinescu: „Atâtexistă pe lume cât se poate aminti”.

Memoria vie (cuvânt drag Aurei Christi) e ceamai bună medicaţie contra variilor propagande (n- amscăpat de ele) cârpite cu minciuni şi cu iluzii. Ca săieşi din gândirea captivă, e necesar să ai o bună ţine-

re de minte, fără scăpăciuni. Şi curaj. Dacă ai curajulsă- ţi deschizi arhiva secretă, sertarul secret, fărăteama că ai ieşi cu imaginea şifonată, dacă te confeseziîntru totul sincer, atunci scrierea memorialistică tre-buie neapărat citită. Cea „deghizată” n- are nici ovaloare.

Şi fiindcă veni vorba de sertar, trebuie să repetcă, în acest punct, mă despart de Constantin Coroiu.Literatura de sertar, câtă a existat când s- a deschis, înfine, sertarul, are importanţă. Romanul lui Dinu Pil-lat, tipărit postum pentru că a fost sechestrat de Secu-ritate sau Jurnalul fericirii preţuiesc cât o întreagăbibliotecă. Alt argument? Ar fi putut apărea, sub cen-zura Ardeleanu- Dulea, memoriile care fac tema cărţii

lui C. Coroiu? Mai niciunele.Eseistul Constantin Coroiu

este empatic, îi favorizează pe ceicu simţul destinului naţional (caValeriu Anania, Traian Chelariu,Octavian Paler, Niculae Gheran,Ileana Mălăncioiu), dar scrie iro-nicalmente despre mistificatoriiînşirând falsităţi ca să se lustru-iască pe ei înşişi. Îi detestă pecameleoni ca şi mine. Relaţio-

nând cu Puterea (de ieri, de azi!), opinează eseistul,rişti să ratezi Adevărul. Ca Titus Popovici, ale căruiromane (dar şi memorialistica) au fost distruse de tezefără antiteze.

Există teoria (în care nu cred) că literaturizareatrebuie alungată din jurnal şi din memorii; că utilă arfi doar informaţia nudă, precisă, seacă. Dar, ca să- ipoţi spune memorialisticii literatură subiectivă, caTudor Vianu, trebuie condei de literat. Vocaţia denarator potenţează jurnalul (lui Radu Petrescu, luiCostache Olăreanu, lui Tudor Ţopa, lui Livius Ciocâr-lie). Eu, una, am o incuriozitate (vocabula lui Călines-cu) totală faţă de diariştii fideli momentului carenotează pe o sută de pagini plat meniul zilei, cum serad dimineaţa, cu ce se ung după ceau stat în pieleagoală sub duş, ceau trăncănit la telefon, cât a costatkila de spanac, peste ce chilipir au dat la shoppingulsăptămânal. De ce s- ar pune la păstrare pentru poste-ritate banalităţile astea? N- are ce căuta epicitatea înmemorii? Nici personajele n- au ce căuta?

C. Coroiu îi selectează predilect pe cei care sebazează pe forţa epică (Valeriu Anania), cu talentnarativ (C. Ţoiu) şi asta pentru că mâna care scrie faceca „evenimenţialul efemer” să intre în altă ordine.Aşadar memorii din când în când şi- n interstiţii, por-trete literare, alcătuind istoria literaturii române ges-ticulate. Excelentă observaţie! Din păcate, Ţoiu a sufe-rit nu numai de complexul Preda, dar şi de complexulGoma, dacă îi pune pe cititorii virtuali să aleagă între„textişoarele nevolnicului, plângăciosului Goma şiarta seniorală a lui Petru Dumitriu”. În alte cuvinte,ce primează? Drum fără pulbere sau Patimile dupăPiteşti, unde Goma s- a „autopiteştizat” pentru a aducela cunoştinţă cumplitul, tragicul experiment al „reedu-cării” prin care au trecut atâtea victime? Să preferiPasărea furtunii unei capodopere, Din calidor; să alegiIncognito, roman cu cheie, plin de bârfeme şi de indis-creţii sentimentale, şi nu Jurnalele neiertătorului dia-rist, intolerant cu compromisurile şi cu marele com-promis, comunismul, ce eroare!

Coroiu îi dă dreptate lui Ţoiu, adnotându- l: „nuse compară floarea trandafirului cu cea a bostanului”.Mie îmi miros a Canal florile de măr (de lângă drum),trandafirii Doftanei, ca şi flora cultivată după metodarealist- socialistă. Spus limpede: vor fi clasici nu numaiPreda şi Nichita Stănescu, dar şi Breban şi Goma.

Memoria e „singura cale pentru a fi tu însuţi”,după Paler; la fel e şi pentru Ileana Mălăncioiu: „călă-torie spre mine însămi”. Sau, in verba magistri: „eusunt numai memoria pe care o am, şi aceasta este sin-gura istorie pe care pot s- o povestesc. Saramago, zicepe dreptate C. Coroiu, te face să renunţi la pixuri şi lapixeli, cu mouse cu tot, te descurajează cu uriaşul săutalent”.

Altă similiatitudine sau afinitate (s)electivă cufostul meu coleg de facultate e preferinţa amândurorapentru cartea mărturisitoare, sintagmă fericit găsităde el pentru Günter Grass. Decojind ceapa memorieipână la lacrimă, prozatorul german oferă „romanulvictoriei unui învins”, altă inspirată caracterizare a luiC. Coroiu. Aşa este, atrag mai mult spovedaniileînvinşilor decât ale învingătorilor; eşecul social e unbun învăţător.

Ca să fie pedagogic, exerciţiul de anamneză tre-buie să fie exerciţiu de sinceritate. Ca la N. Gheran,„sursă sigură de informare” şi pentru C. Coroiu, şipentru mine. „Conştient că însemnările au o valoare

istorică, după propria- i notaţie, Gheran face recurs lamemorie (e şi titlul interviului acordat de IleanaMălăncioiu lui Daniel Cristea- Enache). Din mărturiaca document, cititorul mai puţin avizat istoric aflămulte despre „paraşutiştii” în cultura română dupănefastul 23 august, ca Ioşka Chişinevschi, Mişa Novi-cov, Leon Tismineţki, Valter Roman, Leonte Răutu,Ofelia Manole, Ilka Melinescu, Ion Vitner… „Vai, cândcoada ajunge cap!”, oftează etnosoful. Ca să publiceintegral Ion, N. Gheran a avut nevoie de aprobarea luiGh. Pană, strungar, preşedintele CNSA. Cine ridicainterdicţiile? Răutu şi subalternii: Niculescu- Mizil,Pavel Ţugui, Manea Mănescu, Bujor Sion, VasileBihari.

Gheran e şi el un fel de nea Gică- păgubaşul, dusla război mondial călare pe armăsar, întors acasă fărăun ochi şi fără cal, dar cu decoraţie de front. În altecuvinte, istoria personală, individuală a exemplaruluieditor, scrisă şi cu stil, şi cu sinceritate, are funcţie deistorie literară. Şi- i aştept cu nerăbdare addenda pro-misă, Bordel nou cu dame vechi.

Dacă interviul poate fi eseu dialogat (N. Mano-lescu), şi memoriile pot fi istorie, cu condiţia ca auto-rul să- şi perceapă corect epoca, generaţia, timpul trăi-rii, fără mistificări intenţionate sau nu: „fiind mărtu-rie, scrie Goma într- unul dintre jurnale, este şi istorie,or, istoria nu- i doar a mea”. E, cu altă sintagmă,memorie colectivă.

Vreţi lecţia răbdării în suferinţă? Citiţi jurnalulprofesoarei Alice Voinescu: „martirii nu se răzvrătesc.Aşteptăm de la Dumnezeu scăparea”. Vreţi lecţia ade-vărului adevărat? Citiţi Cumplite încercări, doamne!Anii de ucenicie ai temniţelor comuniste de MarcelPetrişor ori Tăbliţele de la Itşet- ip de Mihai Buracu.Vreţi lecţia deghizării, a pseudo- memoriilor la capito-lul adevăr? Citiţi Amintiri deghizate de Ovid S. Croh-mălniceanu, care găseşte o droaie de argumente prose, dar îi denigrează pe „compromişii” Arghezi, IonBarbu, Camil Petrescu, G. Călinescu, Hortensia Papa-dat- Bengescu, N. Crainic… Vreţi să vedeţi cum seîngroapă adevărul epocii staliniste şi nu numai? Citiţimemoriile lui Brucan, Generaţia irosită (de el însuşi).Şi câţi nu deţin „memoria” a ce n- a fost, nu s- a întâm-plat sau „scornicesc” ce bine se trăia înainte!

Vreţi lecţia vocaţiei? Deschideţi memoriile lui N.Breban, unde veţi afla mărturisirea fabuloasă: „Cem- aş fi făcut fără literatură?”; sau Jurnalul suedez alGabrielei Melinescu: „poezia încălzeşte la propriu şi lafigurat”.

Despre condiţia scriitorului, mărturiseşte Már-quez în Discursul la primirea premiului Nobel: proza-torul n- a avut bani să expedieze la Editura Sudameri-cana din Buenos Aires întreg romanul Un veac de sin-gurătate; a expediat de câţi bani avea, 82 de pesos;soţia Mercedes a vândut câte ceva din casă şi a trimiscealaltă jumătate de manuscris. În ce- i priveşte peromâni, nu- i altfel. Oameni neavuţi: Cioran într- omansardă la Paris şi Ţuţea, simetric, în mansarda depe Şipotul fântânilor, lângă Cişmigiu.

Dacă vreţi jurnal ca Bildung- instrucţie, formareintelectuală, traseu spiritual, „jurnal al autodefinirii”după Constantin Coroiu, apelaţi la memoria lui PetruComarnescu, scriind despre episodul Criterion(1931- ’37). Prima conferinţă a fost despre Lenin, exce-dându- l pe Petre Ţuţea, care l- a numit Cretinion. Şidacă vă place lecţia ridiculizării adversarilor de idei,citiţi jurnalul lui Adrian Marino.

Dacă vreţi jurnal de exil, deschideţi Un fel dejurnal (1938- ’81), unde dăruitul eseist Matei Călines-cu scrie cu amăreală multă: „Exilul, în toţi aceşti ani,a fost o rană care refuză să se închidă”, nevindecatarană fiind „ţara pierdută a lui niciodată ca odată”.C.Coroiu e nedrept cu Goma, dar şi cu exilul româ-nesc, despre care notează: „arată rău de tot”. Îi replic:dacă l- a lucrat bine Securitatea dâmboviţeană! Şi mieîmi repugnă proletcultiştii care îşi cântă nostalgia înexil, ca Mioara Cremene, cetăţean francez din ‘74.Numai că exilul – diaspora e „animal ciudat cu multecapete”, cum îmi scrie din New York pictorul şi eseis-tul Ştefan Arteni. Şi detaliază: exilul vechi cu funda-ţii- fantomă, exilul nou cu Goma (şi cu Arteni însuşi,zugrăvind „orânduirea” totalitară; mai sunt şi vechiculturnici, talibani marxişti, critici de partid, foste„cadre” de la Academia „Ştefan Gheorghiu”, tracologiilui Iosif Constantin Drăgan, turnătorii infiltraţi laposturi de radio; marea masă – cei rămaşi în timpulunei călătorii cu autocarul. Periculoşi sunt însă urma-şii nomenklaturii, „răsădiţi” dincolo de zidul Berlinu-lui sau peste ocean. Iar „maimariiminţii iceriste” aupromovat „moaşte şi moaşe” staliniste pe care nu lemai numesc, se cunosc. Arteni îşi cultivă rădăcinile,chiar dacă dau floare pe alte meleaguri, fără recunoaş-terea meritată în ţara lui.

Conchizând: eseistul Constantin Coroiu areviciul lecturii întinse şi intense; deţine arta citatului,deprinsă la şcoala lui Călinescu, ghilimetând ce- i dereţinut; gazetarul e atent la derapajele secolului tre-cut sau prezent. Iată- l contrariat de faptul că un arti-col despre cenzura în totalitarism apare… cenzurat în„Le Monde” (asta când citeşte jurnalul lui D. Ţepe-neag, Un român la Paris). Îl perplexează notaţia luiCioran, epistolierul: „Peste cincizeci de ani, NotreDame va fi moschee”. Acroşante sunt şi digresiunilelui C.C., făcute, cum se cuvine, cu mémoire fraîche.

El însuşi diarist (a se vedea File dintr- unanti- jurnal), Constantin Coroiu semnează un moded’emploi garantat 100% al literaturii subiective. �

Memorii după memorii auîmpins în al doilea raft ficţia.Şi ce să mai imaginezi, când

evenimentul zilei bateromanul?

Magda Ursache

Trecutul la maimult- ca- prezent

Generaţia ’80 e pe cale de a intra în rân-dul „şaizeciştilor”, a glumit deunăzi unamic, referindu- se la faptul că optzeci-ştii se apropie de vârsta de şaizeci de

ani. Găsesc însă că „butada” are şi alt înţeles, că,maturizându- se deplin, optzeciştii au şansa ca să se„clasicizeze” nu doar formal, cucerind o pagină în pro-gramele şcolare preuniversitare, dar întorcându- sechiar la perenitatea (neo)modernismului generaţiei luiNichita Stănescu şi D.R. Popescu. Altfel spus, menta-litatea şi solidaritatea de grup cedează în favoareacristalizării depline a unor personalităţi care se susţinprin ele însele, iar nu prin narcisismul de grup. Gene-raţia îşi asumase, încă de la debut, eticheta de largecou care este postmodernismul. Acum, eticheta paresă şi- o mai revendice îndeobşte cei care încă nu s- audesprins de „fundal”, fie deoarece au rămas îndoctri-naţi „corect politic”, în spiritul moştenirii marxismuluicultural, fie din pricina mediocrităţii care îi ameninţăcu marginalizarea/uitarea prin „ieşirea din front”.Abia din acest punct de răscruce se conturează perso-nalităţile cu operă. Între acestea, cred că se află şinemţeanul Adrian Alui Gheorghe. O atestă nu numaiopera literară, dar şi viziunea asupra literaturii şi cul-turii, în genere, conturată în mai multe cărţi, inclusivîn recenta Contribuţii la estetica umbrei (Editura Tra-cus Arte, Bucureşti, 2012, 379 de pagini), carte alcă-tuită din interviuri, răspunsuri la anchete, articole şieseuri din ultimii ani. Autorul atrage atenţia chiarasupra primejdiilor ce ţin de narcisismul generaţio-nist: „Evoluţia «în grup», cu «generaţia», dusă preadeparte, favorizează fireasca mediocritate, trageînapoi valorile.” (p. 251). Or, spre a legitima mediocri-tatea, postmodernismul „culturii de consum” a elimi-nat din arsenalul conceptual pe cel de valoare, ca fiindanacronic.

Se poate emite un paradox: avantajul optzecişti-lor din provincie a fost acela de a nu paria exclusiv pecartea postmodernismului, ca singurul curent literarînnoitor de canon. În interviul cu tânărul Paul Gor-ban, Adrian Alui Gheorghe spune, cvasiglumind, că laPiatra Neamţ se vorbeşte „mai puţin despre postmo-dernism”, din probabilă pricină că „«provincia provin-ciei» a rămas încă în întunecatul modernism” (p. 244).Luând pentru prima oară contactul cu postmoderniştiibucureşteni, nemţeanul din „provincia provinciei”simte că există o falie între parodismul postmodernistal „sudicilor” şi partea de generaţie a moldovenilor„nordici”. Horia Gârbea, bunăoară, i- a privit de sus,trimiţându- i la „Eminescu lor” „învechit”. Or, AdrianAlui Gheorghe mărturiseşte că a purces în literaturăcu două cărţi de căpătâi: Biblia şi Eminescu (p. 173).El se simte dator să observe că, în vreme ce „sudicii”erau sprijiniţi şi aduşi în prim- plan de Nicolae Mano-lescu, cel care va crea mitul postmodern al lui MirceaCărtărescu, cei din provincie au simţit sprijinul neobo-sit al lui Laurenţiu Ulici. Probabil nu e deloc întâm-plător că „templul” în care se întâlnesc scriitorii Filia-lei Iaşi a Uniunii Scriitorilor poartă numele lui Lau-renţiu Ulici. Intenţia lui Adrian Alui Gheorghe nu estenici o clipă de a produce breşe în solidaritatea genera-ţiei ’80. Dimpotrivă. Recunoaşte că Mircea Cărtărescu,bunăoară, este un poet foarte bun, dar „nu e o excep-ţie”, cum îl acreditează unii, autorul regretând că poe-tul se lasă mistificat şi nu poate da o replică lucidă„criticilor oportunişti”: „Dragă Mircea Cărtărescu,dacă te simţi în stare dă şi tu o singură dată o replicăcriticilor oportunişti…!” (p. 128). Adrian Alui Gheor-ghe sugerează că şi din atare pricină generaţia ’80 esteinadecvat citită: „cea mai prost citită generaţie litera-ră din literatura română”, lipsindu- i, din atare prici-nă, în pofida aparenţelor, o critică pe măsură (p. 127).Altfel spus, generaţia este „hermeutizată” doar într- osingură cheie, fatalmente reducţionistă.

Adrian Alui Gheorghe preferă mai degrabă iden-tificarea unei solidarităţi de generaţie, nicicum o„înregimentare” într- un concept controversat, optze-cismul fiind o „chestiune de sensibilitate comună” (p.70). Scriitorul respinge ruptura de celelalte generaţii,cu observaţia de bun simţ că nimic nu se naşte pe unloc gol, dar şi din perspectiva, fie şi ironică, a faimosu-lui paradox al lui Zenon, cel cu broasca ţestoasă şiAhile cel iute de picior. Poetul respinge rând pe rândponcifele proliferate de postmoderni, ca ruptura dintrepoezie şi fiorul metafizic, dintre poezie şi religie, din-tre poezie şi identitate naţională etc. Iată câteva afir-maţii- cheie: „Poezia este, în ultimă instanţă, practicametafizicii. Ca şi religia.” (p. 67). Spre deosebire decongenerii postmoderni, Adrian Alui Gheorghe conti-nuă să creadă că poet e acela care nu şi- a pierdut

inocenţa. Apoi, nostalgia absolutului: „Poezia, arta îngeneral, e o pipăire a ideii de absolut.” (p. 181). Poeziaeste, de aceea, funciarmente, „romantică”, dar nu unromantism de recuzită, ci de intensitate. Mai mult deatât, autorul nu se iluzionează că generaţia lui a puscapăt ne- libertăţii, ci crede că şi aceasta a fost con-damnată de comunism să creeze, în raport cu Europa,din condiţia unei estetici a umbrei, din simpla pricinăcă scriitorii au fost nevoiţi să simuleze libertatea, nus- o trăiască efectiv. Şi asta deoarece în nici o ţară din„lagărul socialist” teroarea ne- libertăţii nu s- a mani-festat mai draconic. Iată de ce nici optzeciştii n- auputut să supravieţuiască decât sub poala/umbra celorcare şi- au manifestat românitatea ca europeni de talialui Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Vinti-lă Horia ş.a., toţi români siliţi să trăiască în străinăta-te. Aici ar putea intra şi cazul confratelui de generaţieMatei Vişniec, evadat aproape la timp din „lagăr”.Adrian Alui Gheorghe observă că „Scriitorii români,de dinainte şi de după Eminescu, ca să avem un reper,au tins spre Europa, s- au şcolit în marile universităţi,în marile civilizaţii, după care s- au întors, în cea maimare parte, acasă.” (p. 26). După 1944, regula nu amai fost posibilă: scriitorii mari au fost siliţi să nu semai întoarcă acasă. Mai degrabă să fugă de acasă,pentru ca adevărata rezistenţă prin cultură (în sensuldat cuvântului de Eliade) să fie posibilă.

Adrian Alui Gheorghe rămâne la convingerea luiG. Călinescu: nu putem fi universali decât prin naţio-nal. Este, probabil, semnul hotărâtor al despărţiriisale de postmodernism, care clamează tocmai „eradi-carea” identităţilor naţionale în numele unui „univer-salism” globalizant, ceea ce un Alexandre Kojèvenumea „stat omogen universal”, ca biruinţă a entro-piei. În această capcană, atrage atenţia scriitorul, auintrat şi primele „generaţii libere” de după 1989: nouă-zeciştii şi douămiiştii, ultimii ferm convinşi că nu maiau nici o legătură cu „tradiţia” românească. Sunt, alt-fel spus, postmodernişti în absolut. Şi asta cândnimeni din Europa nu te sileşte să te lepezi de propriaidentitate. Se pare că aceasta este urmarea cea maidramatică a „reeducării” sub comunism, pe care, cubună intuiţie, Adrian Alui Gheorghe o pune în corela-ţie cu „experimentul Piteşti” (vezi amplul comentariula cartea lui Petru Ursache, Istorie, genocid, etnocid).Ceea ce a subliniat, cu asupra de măsură, şi PaulGoma, în Jurnale şi în alte scrieri. Atât de mult ne- amînvăţat cu ne- libertatea în comunism, încât istorianaţională e „citită prin ochelarii «uniunii europene», şichiar dacă nu ne cere nimeni din afară să ne lepădămde adevărurile noastre şi de «poveştile» noastre istori-ce, am avut noi grijă, dintr- un oportunism «istoric», săo cosmetizăm până la a o lăsa fără identitate.” (pp.318- 319). Poetul simte că lepădarea de propria identi-tate înseamnă prelungirea stării de ocupaţie, cu iluzia„libertăţii”: „fără identitate naţională am fi ca sub ocu-paţie şi de data aceasta ocupaţia nu ar mai fi forţată,ci una introdusă cu insidioşenie până în cel mai intimcolţişor” (p. 351). Ceea ce nu fusese dus la capăt subimperiul sovietic se împlineşte în libertatea cucerităcu sânge în 1989: „Câteva secole neam pus în acord cupropria istorie, cu propria limbă, cu propria tradiţie,cu propria cultură. Suntem pe punctul de a denunţaacest acord. Şi e atât de simplu de realizat acestlucru…! E de ajuns ca unei generaţii de şcolari să îiinoculezi din şcoală, de la o vârstă fragedă, că ei apar-ţin universalităţii şi nu unei naţii, că au în faţă o cul-tură universală din care vor alege la maturitate ce le

convine, ca ruptura să se producă ireversibil. Ce voralege la maturitate? Cultura fast food, probabil. Cuicomandă şi cui plăteşte, s- ar zice în limbaj comersant.”(pp. 34- 35). Pe această cale, „scala lui Alfred Binet”(care categoriseşte oamenii în deştepţi, proşti, imbe-cili) nu se va mai respecta, iar imbecilii deja accedlejer în ierarhie (pp. 63- 64). Răsturnarea valorilor etot mai ameninţătoare. Nici universităţile nu mairezistă să fie bastioane menite să apere cultura româ-nească, ci au ajuns să „apere pe studenţi de influenţaculturii în general” (p. 29), lipsindu- i de idealuri, derepere: „Neîncrederea nu mai e individuală, ci colecti-vă, individul, la rândul lui, nu mai are încredere în celde alături. Şi nici respect. Istoria, religia cu tot cegenerează ele în societate, nu mai sunt înţelese, suntdespodobite de statutul social, de rolul de catalizatoriai «tonusului social». Când un individ pierde sensulvieţii, sensul existenţei sau chiar al suferinţei sale,cazul său «se topeşte» în societate. Dar când întreagasocietate pierde sensul vieţii, al suferinţei sau al isto-riei, atunci lucrul este cu adevărat grav.” (p. 32). Să fieo întâmplare că filosofia postmodernistă a proclamat,odată cu „moartea lui Dumnezeu”, şi moartea sensu-lui?

În cazul României, esenţialul în pierderea sensu-lui vizează metamorfoza naţiunii în populaţie: „Socie-tatea românească este compusă, într- o majoritatecovârşitoare, de indivizi care nu mai au încredere înnimic din ce e românesc, nici în gesturi, nici în promi-siuni, nici în strategii, nici în politici, nici în oameni.Nu mai au încredere nici în ei înşişi, în posibilitateaevoluţiei, a împlinirii personale. Încrederea a dispărutşi în ceea ce priveşte cultura, posibilitatea integrării încivilizaţia Europei, în educaţie.” (p. 32). Generaţia„Criterion”, cea a lui Mircea Vulcănescu, îşi croisedrept ideal, după înfăptuirea politică a Marii Uniri,realizarea unităţii spirituale, înţelegând că unitateapolitică nu va dăinui fără unitatea spirituală, în diver-sitatea ei regională, singura garanţie a unei integrăridurabile în Europa culturii şi civilizaţiei. Programul„generaţionist” al interbelicilor a fost semnat chiar deMircea Vulcănescu, în revista Criterion, sub titlulGeneraţie: prima misiune – „să asigure unitatea sufle-tească a românilor”, mai precis, „Să şteargă deosebiri-le regionale în măsura în care înseamnă altceva decâtnuanţarea aceluiaş suflet naţional”; a doua misiune –„să exprime în forme universale acest suflet românesc”,„cu alte cuvinte, să găsească formele autentice deviaţă cele mai potrivite acestui popor, de la politică şipână la teologie, în filosofie, în literatură, în ştiinţă şiîn artă, şi să le strălucească în ochii lumii întregi caexemplare ale unei specificităţi neasemănate./ Dacătineretul acestei ţări nu reuşeşte ca, în această gene-raţie, să reducă idealurile omeneşti centrifugale aleRomânilor din diferite colţuri ale ţării, într- un singurchip al omului românesc, în care să se recunoascăRomânii de pretutindeni, ca într- un bun al lor; dacătipul omului rusesc, dostoievskian şi tolstoian al basa-rabenilor şi omul latino- kantian al ardelenilor nu reu-şeşte să dea o sinteză vie cu omul bizantin din VechiulRegat, sinteză în care tendinţele centrifugale să nu semai regăsească decât ca ispite de universalizare aleaceluiaş om al lui Eminescu şi al lui Creangă, – unita-tea politică a acestui neam, care în clipa în care îşi dămâinile nu se mai recunoaşte – mi se pare ameninţa-tă./ Legând roadele unei adaptări inteligente, cu firultradiţiilor noastre, ispitind sensul diferitelor straturipe care le- a depus istoria în sufletul şi în structuracivilizaţiei româneşti, de la vechiul suflet tracic şipână la cele din urmă înrâuriri constitutive – aceastăgeneraţie va trebui să descopere acea originalitate deconfiguraţie, de dozaj specific al influenţelor şi eficien-ţei lor, care defineşte un suflet propriu.” (Mircea Vul-cănescu, Generaţie, în „Criterion”, nr. 3/ 15 noiembrie– 1 decembrie 1934)

Ce constată Adrian Alui Gheorghe la generaţiilecare au pierdut conştiinţa naţională, după trecereaprin „patriotismul” de comandă ideologică dincomunism? Şi asta în „consesns” cu întreaga societate.Procesul invers decât concepeau europenismulromânesc Eliade, Cioran, Vulcănescu, Noica,„denunţarea acordului” „cu propria istorie, cu proprialimbă, cu propria tradiţie, cu propria cultură”. Iaracum faptul e cu atât mai grav, cu cât se produce îndeplină libertate. Legile nescrise sunt abandonate înfavoarea celor scrise, numai că acestea n- au reuşit, înpeste două decenii, prin nestatornicie şi interesepolitice meschine, să coaguleze naţiunea. S- a ajuns la

8


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Credeam că generaţia ’80, parteacufundată iremediabil în iluziile

textualismului (pe care Paul Goma l- anumit, cu un joc de cuvinte, textilism)şi ale parodiei, s- a autocondamnat la

mize cu totul insignifiante.

(continuare în pagina 38

Theodor CodreanuDe la „estetica umbrei” la „enclavizarea literaturii”

ADRIAN ALUI GHEORGHE

Devine din ce în ce mai limpede că, încazul în care suferinţa şi boala n- arexista, ele ar trebui inventate. Căcilumea este de neconceput în afara sufe-

rinţei, în afara bolii şi a viului – posibile surse ale vie-ţii şi ale frumuseţii. Ale unui anumit gen de frumuse-ţe. Şi anume: cea căreia îi este familiară forţa de astăpâni lumea. Definiţia dată frumuseţii de ŞtefanBorbély, în acest context, ne vine mănuşă: „Frumosul,în care sălăşluieşte omul, reprezintă concesia metafi-zică pe care îngerul i- o face acestuia, amânându- i dru-mul inexorabil şi grăbit înspre moarte”. Concesie saudar de origine divină, e limpede că atitudinea faţă defrumuseţe, candoare, boală şi faţă de suferinţă defi-neşte, în mod fundamental, un om. Atitudinea faţă defrumuseţe, candoare şi suferinţă trădează atitudineafaţă de viaţă. Nu în zadar Friedrich Nietzsche propu-nea o scară a valorilor în funcţie de capacitatea unuiindivid de a suferi, cantitatea şi intensitatea suferin-ţei constituind un indiciu al valorii umane. (Dincolode bine şi de rău)

Cu cât suferinţa e mai atroce, mai multă şi maiintensă, cu atât se impune – afirmă creatorul ultra-omului, familiarizat cu fantomeledurerii – disciplina, din fântânilecăreia au crescut înălţările omu-lui. Prin disciplina suferinţeisunt revigorate frumuseţea, viul,viaţa însăşi, justificată exclusiv,în percepţie nietzscheană, înplan estetic. „Ştiţi oare că aceas-tă disciplină a fost singura care aînfăptuit toate înălţările de pânăacum ale omului?” se întreabăNietzsche, aducând argumentegreu de neglijat în favoarea valo-rii suferinţei care augmenteazăforţele şi le multiplică, fortificândspiritul şi dând un surplus deinventivitate şi curaj sufletuluiprins în menghinele nefericirii:„Tensiunea sufletului în neferici-re care îi inoculează vigoare, fio-rul pe care îl resimte la vederea marii pieiri, inventi-vitatea şi îndrăzneala de care dă dovadă în purtarea,răbdarea, tălmăcirea, exploatarea nefericirii, şi toatecele ce i- au fost dăruite din domeniul profunzimii,misterului, măştii, spiritului, vicleniei, măreţiei: –n- au fost oare toate acestea obţinute prin suferinţă,prin disciplina marii suferinţe?” Ca şi frumuseţea, caşi candoarea, suferinţa este inventivă; şi constaţiaceasta de cum o priveşti cu alţi ochi. Cu ochi maiatenţi, poate. Cu o privire încetinită, invocată nu odată de exploratorul avizat al spaţiilor aşezate dinco-lo de bine şi de rău. Ochiul suferind vede deşertăciu-nea şi lipsa de sens – la scară mărită. Prin contrast,ochiul fericit te face să pluteşti peste lucruri fără să levezi, ratând deci profunzimile lor. Ajunsă la paro-xism, sorbind forţă de pretutindeni, suferinţa rein-ventează lumea şi miracolul, explorându- le fără să leepuizeze. Astfel, încet- încet, suferinţa lunecă sprelimanul fericirii, investigate din palestra chinuluisublim de a fi om.

După ce îl binecuvântează pentru „marea sluji-re a lumii” şi- i dă ultimele porunci testamentare luiAlioşa Karamazov, stareţul Zosima îl trimite pe acestjumătate- înger- jumătate- om în lume. Nu înainte dea- i spune că va avea de suferit multe până să revinăîn lăcaşul sfânt şi că va „avea mult de lucru”: „Veiavea o mare durere şi, cu toată durerea care te vacotropi, vei fi fericit. Iată o poruncă pentru tine:caută- ţi fericirea în durere. Lucrează, lucrează fărăodihnă!”. Păstrându- l pe Christos în tine, El te va

ajuta. În suferinţă e ideea, îi spune Porfiri rătăcituluiRodion. Frumuseţea crescută din subteranele suferin-ţei poate stăpâni lumea, dar refuză să fie stăpânită,ea însăşi, de lume – este unul dintre motivele- cheie,pe marginea căruia meditează prinţul Mîşkin, recu-noscând, în cele din urmă, spuneam, că nu este pregă-tit. El, tocmai el, care urneşte aproape totul spreimposibilul transformat în şansă şi vorbeşte, ca şicând ar da, clipă de clipă, un examen în faţa întregu-lui Univers. Ca şi cneazul Mîşkin, Alioşa Karamazovstă în faţa imposibilului, de parcă s- ar afla în faţaunei uşi larg deschise. E de ajuns să urmăreşti modulîn care cei doi eroi lucrează „materialul viu” din preaj-ma lor, ca să rămâi gură- cască la porţile imposibilită-ţii de a- l schimba, eforturile lor de a- şi continuamăreaţa lucrare încăpăţânată dându- ţi de lucru.

Notăm, în treacăt, că absolut toate personajeledostoievskiene din romanele mari, conştiinţe pedeplin formate, vorbesc, gândesc, iubesc şi urăsc subsemnul urgenţei. Toate aceste lucruri se întâmplă nurareori în chenarul unei pagini carnavaleşti. MihailBahtin precizează că Dostoievski agrea formula car-navalescă în sensul caracteristic Evului Mediu, când

regele, bunăoară, vorbea, înplină stradă sau în salon, cucerşetorul sau paznicul, guver-nanta sau preotul cu prostitua-ta din clădirea de la intersecţiesau cu un criminal graţiat,măscăriciul se întreţinea cujudecătorul de la înalta curtede casaţie etc. Masca constitu-ia, în acel context istoric, para-vanul şi, totodată, accesul spreo lume diferită. Iar temporaraegalitate era o cale de accesspre cel altminteri cu desăvâr-şire străin, inaccesibil, ca edu-caţie, castă sau clasă socialăetc. Multe dintre personajeledostoievskiene se adreseazăîntregului Univers. Problemelefundamentale rămase nerezol-

vate este obligatoriu să fie soluţionate în regim deurgenţă, cu o gravitate pornită pe fapte mari. Încăie-rările ideatice din arena romanescă sunt harponatespre culmi tensionale. Iar limita e aerul firesc respi-rat şi de eroii mari, şi de cei mărunţi, ce vor să spar-gă pojghiţa oului, ieşind astfel în aerul unei vieţisuperioare, în văzduhul dens al ultrafiinţei aflate înposesia forţei de a- şi construi un Destin. Totul, ceartametafizică sau duelul verbal – în lume se poate intraexclusiv cum intră regii, adică pe poarta din faţă atemplului, ca la Stendhal, neapărat în urma unuiduel – cearta, iubirea sau ura, întreg caruselul exis-tenţial carnavalesc se derulează ca şi când mâine nuva mai fi zi, ca şi cum în clipa imediat următoareîngerii exterminatori vor aduce focul apocaliptic.

…Probabil că şi de aceea în Dostoievski, suge-ram în spovedania aşezată la începutul acesteiscrieri, mă simt acasă. Aici se vorbeşte, se discută şise iubeşte pe limită, în aerul firesc al imposibilului.Aici se dă totul, dincolo de limită, în zodia excesuluifiresc. Definitiv. Aici se încearcă, cu disperare dioni-siacă, să se rezolve probleme cioplite din coasta esen-ţei. Aici se stă ochi în ochi cu zeii. Aici te trezeşti înşu-rubat pe fundul abisului, în mâlul căruia te holbezipână cineva te fixează din străfunduri savant contor-sionate. Iar tu ai grijă, în tot acest timp, speriat deforţa ce ţi s- a dat, ţi s- a îngăduit, să nu te transformitu însuţi în monstru. Aici se amuşinează apocalipsa,apoteoza nihilismului, a jocului de a fi când totul eimposibil, sufocant, intrat în registrele pierzaniei.

Aici se asistă, cu inima tremurândă,la războaie formatoare, la bătăliiledintre contrariile muşcate de eriniile,fiarele, bestiile şi mama suferinţei.Aici se plânge. Se suferă enorm, din-colo de limită, într- o tragică şi copilă-roasă disperare, iar fericirea areramificaţii de sofisticate nervuri, cres-cute din mâlul deloc candid al suferin-ţei multiplicate, îmblânzite. Aici seglorifică suferinţa, fiindcă ea faceparte din prea plinul îmbelşugat alvieţii, suferinţa arătându- se, nu odată, ca un alt pretext de a spune daexistenţei. Aici înveţi să accepţi eredi-tatea blestemată, pe care ai moşte-nit- o şi pe care, în momente alese, o

iubeşti, deşi labirinturile ei sunt un soi de anticame-ră a morţii. Aici descoperi atâta viu, încât ţi se facefrică de graba cu care vei fi luat, fără să izbuteşti sărisipeşti totul, viul suferind stând la temelia tuturorlucrurilor. Aici găseşti putere să te reinventezi, să teexplorezi şi să te naşti din nou, iarăşi şi iarăşi, dinuterul spaimei de a fi luat prea devreme, exploatândcu asupra de măsură această spaimă. Aici regăseştiputerea de a- ţi inventa, în propria subterană, o sănă-tate nouă, de vis, care te sileşte să fii în aerul respiratde alte zeităţi, unde suferinţa, tristeţea şi disperarea,retopite, remodelate, se transformă în altceva; poate,în condiţii prielnice unei alte risipiri fericite. Aici seiubeşte, ca şi când în secunda următoare o stihiedevastatoare ne va face una cu pământul. Aici semoare discret, fiecare păstrându- şi demnitatea şinevoia de singurătate în intimitatea îngrozitoare amorţii. Aici totul există sub semnul sfârşitului. Aiciviaţa ia de mână moartea; viaţamoartea devin surorigemene, fiindcă există lucruri – mai puternice decâtharpiile bolii, mai puternice decât mesagerii morţii –da, există o puzderie de lucruri uriaşe de făcut în sub-teranele fiinţei proprii, unde găseşti şi Împărăţia vie,şi tristeţea neagră, abruptă, ca prăpastiile dintreculmi, şi veselia, şi seninătatea, la care se ajunge,Doamne, atât de greu. Acolo, da, în subteranele fiin-ţei vii – inventându- se fără răgaz, construindu- se dinuimire şi spaimă, rotindu- se neostenit în jurul ideii dea deveni ceea ce este – da, acolo, departe, în tine, cutine, lipit de tine însuţi, adică de ceva făcând partedin univers, găseşti totul: grădina Ta, Doamne, uria-şă, suferindă, bogată, unde sub semnul Legii Iubirii,pe ruinele convingerilor, ştiinţei, pe ruinele mândriei,din care praful şi pulberea s- a ales, ţi se reveleazăfaţa nebănuită a lucrurilor, fiinţei, viului, faţă con-templată de pe continente diferite de Alioşa şi Ivan,bunăoară: fraţi născuţi din aceeaşi mamă şi acelaşitată, rămaşi orfani de mamă şi fiind crescuţi departede casă; deci, din start, existenţa le este îmbrâncită înconstelaţia suferinţei, iar ei sunt, ca şi Peciorin, nişteindivizi infirmi din punct de vedere moral.

Suferinţa ca pinten dat spre fiinţă, spre viaţă,epicentru viu, matcă, în care se acumulează tone,megatone de energie sufletească şi spirituală. Sufe-rinţa ca instanţă pentru care depăşirea este aerulfiresc. Sufăr, deci, exist. Sufăr, deci, sunt viu, mai viudecât pot fi şi mai puternic, şi mai bogat decât am fostvreodată. Şi mai vesel, şi mai jucăuş decât oricaredintre delfinii zănateci, careau invadat aerul. Sufe-rinţa ca unul din semnele unei vieţi interioare îmbel-şugate pentru cei ce au harul de a o tălmăci aşa cumse cuvine. Adică pentru cei puternici, suficienţi lorînşişi. „O viaţă interioară puternică îşi ajunge sieşi şiar putea chiar să topească douăzeci de ani de gheaţă”,scria undeva un alt cetăţean al Republicii Aleşilor,Ferdinand Céline. O viaţă interioară poate fi atât deintensă, încât, ştiind că „în fiecare lucru doarme uncântec visând neîntrerupt”, omul puternic trezeşteacele cântece, urmărind cum geniul inimii întoarce cufaţa spre viaţa enormă mesagerii viului, solii faptelormari, visând neostenit. (Eichendorff)

În fiecare om doarme un înger. Dacă fiecare arşti cum să- l trezească, ar putea atinge cerul. Dacă amfi atenţi la clipele când îngerul din noi se trezeşte sin-gur... Dacă am avea urechi să- i auzim cântecele... şicuraj să- l privim ochi în ochi, duh în duh... am vedeacu toţii că din naştere ni s- au dat aripi terminate îngheare şi o blândeţe enormă, necruţătoare. �

■ Fragment

Cu cât suferinţa e mai atroce,mai multă şi mai intensă, cu

atât se impune – afirmăcreatorul ultraomului,

familiarizat cu fantomeledurerii – disciplina, din

fântânile căreia au crescutînălţările omului. Prin

disciplina suferinţei suntrevigorate frumuseţea, viul,

viaţa însăşi, justificatăexclusiv, în percepţie

nietzscheană, în plan estetic.

9


MARTIE 2013

© N

ICO

LA

EB

RE

BA

N

Aura ChristiSorbona suferinţei

� Coasta lui Apollo

■ Editura PoliromF.M. Dostoievski (1821 – 1881)

10


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Un fel de jurnal (1973- 1981), 2005, este blin-dat de lecturi şi reflecţii politice, nu fărănotaţii de criză şi existenţă (deseori indis-tincte), de aceea jurnalul ajunge mai puţin

unul al intimităţii şi mai mult – cu termenul francezuluiMichel Tournier – unul al extimităţii. Jurnalul acesta con-centrează reflecţii de tot interesul, divers aplicate, de lateme la oameni vii ori ficţionali, epocali, ca Don Quijote.Apar mai toate temele frecventate de autor, pe care le- nşiraici ca la „moşi”: modernitate, antimodernitate, kitsch,poezie, muzică, jurnal, critică, structuralism, autobiogra-fie, familie (părinţii, fiul singular), insomnii, fumat, haşiş,moartea şi focul, Bloomingtonul, psihologie, etică, minciu-nă, memorie, religie, (anti)metafizică, idei, genialitate,timp, iluzii, engleza sa. Sunt opinii, fapte, chiar inevitabi-le colportări, despre literaţi români, poeţi, prozatori,eseişti: Urmuz, L. Blaga, M. I. Caragiale, M. Eliade, E. M.Cioran, Paul Celan, M. R. Paraschivescu, Petru Dumitriu,M. Preda, N. Stănescu, N. Breban, D. Ţepeneag, P. Goma,Al. Ivasiuc, Petru Popescu, A. Pleşu, alţi intelectuali prie-teni: Ion Vianu (între timp, devenitscriitor deplin), Miron Chiraleu, VladGeorgescu, Ciprian Foiaş. Există aicicritici de- ai noştri, oarecum contempo-rani cu toţii: T. Vianu, A. Marino, I.Negoiţescu, N. Manolescu, V. Nemoia-nu, T. Pavel, Mihai Spăriosu, GeluIonescu, laolaltă cu critici celebri: P.Valery, R. Wellek, G. Steiner, HarryLevin, W. C. Booth, I. Hassan, R. Bar-thes. Sunt strânşi scriitori universalifrecventaţi de diarist, dintre aceia pro-fund şi ademenitor, chiar provocatorsau insolit implicaţi în artă şi istorie:Sade, Balzac, Dostoievski, M. Proust, F. Kafka, J. Conrad,J. L. Borges, A. Burgess, G. Orwell, A. Zinoviev, Al. Solje-niţân. Se află apoi gânditori ca J. S. Mill, H. Marcuse, G.Deleuze, chiar şi regizori, ca J. Grotowski, fără a lipsi desi-gur liderii nefaşti ai istoriei, ca N. Ceauşescu.

Relectura e reflectată în jurnal prin meditaţia asu-pra scrisului (celui al lui Proust): „Evident, putem citi,reciti. Dar să fie asta salvarea?” (15 iunie 1974). Pesteani, revine la Proust: „20 ianuarie 1981. Recitind À larecherche…, gânduri despre relectură. La Proust, dife-renţa dintre prima lectură (aşa cum mi- o amintesc) şirelectură e minimă. Prima lectură e deja o recitire sau…nimic. Cu alte cuvinte, Proust nu poate fi decât recitit.”Iată că M. Călinescu deja scrie mental (şi la propriu)Relectura. Ce citeşte? Are şi el „lecturi de vacanţă”, care- ldistrag voluntar, dar, se pare, nu îl distrează. Citeşte şide- a valma, ori din obligaţie profesională. Îşi face chiarun viciu din obligaţie, întrucât, extrem de scrupulos şi deatent, îşi „suprapregăteşte” cursurile. Nici lectura nu neface mereu liberi. De altfel lectura rămâne, se ştie, vastă.Undeva (19 ian. 1978) se referă la „Cinematograful calectură”. Cum citim? Citim în funcţie de aşteptarea uneitipologii textuale (im)precise. Putem citi un jurnal ca untratat de filosofie şi invers. E o libertate, un capriciu,care capătă justificare. Vechea, constanta sa virtute,recunoscută şi cultivată intens în timp, atenţia, vitezaîncetinită până la oprire intermitentă, devin scrupulecare se pot îndrepta împotriva sa: „sunt un cititor prealent şi atent la amănunte şi nuanţe” (26 oct. 1979). Îşidezvăluie fără sofisticărie „metoda”: „stilul meu de lucruprin imersiune în lecturi” (18 martie 1980). Cititorulajunge un fel de scufundător în text, supus de bună voieşi în mod necesar unui demers imanentist. Surprinzător,pentru cineva care îşi propusese, metodic, altceva, săimagineze, nu să realizeze cu opera un contact direct,restrâns, precis. Firesc însă pentru practica total recep-tivă a cititului. Ceea ce nu înseamnă că proiectul seîmplineşte în totul, de la sine. Legătura exactă cu obiec-tul lecturii rămâne mai curând imposibil, oricum impro-priu, de unde aspiraţia la lărgirea şi a acestui concept allecturii. Revenind la imersiunea în experienţa extinsă alecturii, să spun că aceasta mai are şi un alt sens, înafară de scufundare: ar fi o formă de aşezare în umbră.Aşa, cele două căi de lectură, transcendentă (pare- sedominantă, după referinţa insistentă la ea) şi imanentă,se întâlnesc şi se încrucişează. Aceasta este metoda lec-turii scrise. Teoreticianul particularist şi relativist clari-fică însă şi metoda paideică directă, orală, a profesoruluide literatură, care înseamnă spontaneitate şi nu erudi-ţie: „Un profesor de literatură trebuie să fie un profesorde lectură, atât.” Evident, trebuie, dacă e- n stare să înve-ţe cititul, reflexiv şi totodată activ, pe şi prin el însuşi.

Frica de a reciti propria sa cartea, Viaţa şi opiniilelui Zacharias Lichter, e consemnată în „amintirile în dia-log” de acest cititor obsedant şi îndrăzneţ. Îşi rade curecunoscută jenă ceea ce a publicat în România comunis-tă până la, inclusiv, Aspecte literare. În jurnal existăpuţine referiri la cărţile proprii. Lichter nu rezistă laauto- re- lectură (există şi aici o cale către poetică şi reto-rică!), crede că trebuie rescris, din memorie, în engleză,nu tradus: „să rescriu totul în englezeşte, fără să traduc,

fără să mă uit o dată la cartea tipărită: să rescriu dinmemorie, din imaginaţia memoriei”. Nu, deci, din simplamemorie, aproape negată. Pusă în paranteză, pentrurescrierea într- o limbă diferită de aceea originară. Din-tre vechile cărţi româneşti publicate sub cenzură, Frag-mentarium (1973) îl determină să exclame lucid: „cecarte dezolantă în ansamblul ei”.1 Feţele modernităţii,1977, a pornit dintr- o conferinţă apreciată la Harvard, în1976. Cartea a fost acceptată cu încântare la publicare.Apare la cinci ani de la plecare şi se întreabă la apariţiedacă este adevărat că el este „cel care a scris” cartea.Înaintea viitorilor cititori români, rămâne cel dintâi sur-prins: „mă izbeşte faptul că lipseşte până şi cea maipasageră referinţă la România” (11 mai 1977). Jurnalulsău mai pomeneşte de unele manuscrise confiscate lagraniţă, unde fuseseră aduse de cineva nedezvăluit.Regretă că face eroarea de a cere manuscrise din ţara deorigine, oprite de vama bine securizată. În interviuriparcă n- a mai vorbit despre ele şi se pare că nu le- a cerutla SRI.

E un fapt elementar acela călectura înseamnă cunoaştere, nu purhedonism. Nu plăcere în sine, darplăcere de a cunoaşte. A citi atent,profund şi puţin, intensiv, nu exten-siv, a reciti, iată ce- şi impune. Înlimba română există un verb, a răs-citi, care înseamnă, în limbaj popu-lar, a citi mereu. Nu e peiorativ cacitanie, în loc de citire. Mai las- o înco-lo de citanie, se spune, popular, cadespre ceva nelucrativ, cronofag,păgubos, dacă întrece o anumită, des-tul de mică, măsură. Dar a răsciti,

repet, şi- ar fi găsit locul în căutarea unei poetici a (re)lec-turii. Mă mir, aşadar, că autorul nu ştie ori nu foloseşteacest verb, nu- l are în memorie din copilărie, din vremeavacanţelor în Dârvarii mehedinţeni. Cartea sa e tradusădin engleză, e adevărat, dar în nu tocmai puţinele inter-viuri din publicaţiile româneşti de după revenirea inter-mitentă în ţara natală, ocazia de a folosi verbul a existat.Acolo, în interviuri, el reia şi adesea clarifică multe dintreproblemele incipientei poetici lectoriale. Cum este a citi(a)ţintit, nu împrăştiat ori „evazionist”, printr- o fugă dintext, dar mai ales din sinele cititor. Libertatea „abstractă”a exilului i- a revelat modul lecturii, insuficient reflectat,deşi nu oprit, în regimul totalitar, concentraţionar. Iată:„Lectura. Veneam în America dintr- o cultură duală: ceapublică şi cea «subterană». Lăsam în urmă o mare abilita-te secretă, făcută din înţelegerea regulilor nescrise desprefelul în care pot fi încălcate regulile scrise, oficiale, stricte;făcută din coordonări şi coduri spontane între prieteni, dinambiguităţi cu un sens precis, dintr- un fel de opoziţie taci-tă faţă de regim, o opoziţie care diferenţia subtil între ceeace poate fi spus şi ceea ce nu trebuie spus cu nici un chip– sub penalitatea dispreţului în interiorul grupului tău deprieteni. Era de fapt o situaţie schizofrenică. În exil m- amsimţit liber – dar liber într- o societate ale cărei reguli nes-crise nu le cunoşteam, liber de o libertate abstractă. Înacelaşi timp, această libertate era vitală pentru gândire,pentru ceea ce aş numi «respiraţia minţii». Întărit astfel,am putut explora anumite zone intelectuale şi ideologicecare, în ţară, nu erau propriu- zis interzise, dar erau ini-maginabile. Una dintre marile descoperiri subiective pecare le- am făcut a fost lectura sau, cu un termen pe carel- am folosit în cartea mea Rereading (1993), carte careurmează să apară în traducere românească, (re)lectura,cititul care este în acelaşi timp recitire, care poartă în sinerecitirea, meditaţia retrospectivă, sau, altfel spus, un modparticular al atenţiei. Mi s- a părut că în România comu-nistă în care m- am format eu – împotriva comunismuluidar şi, dată fiind relaţia mimetică inevitabilă cu adversa-rul mai puternic, cu limitările impuse de acesta – se citea,sau cel puţin eu citeam, superficial: mult şi superficial,adică «evazionist», chiar şi în cazul lecturilor riguroase defilosofie, văzute şi ca prilejuri de ieşire din marxismul ofi-cial, strâmt, sufocant. Or, lecturile «evazioniste» rămân –chiar şi atunci când sunt repetate – superficiale.” (Cf.interviul din România literară, nr. 17, 2002.) Într- un felaparte, în România comunistă se răscitea. �

1 E straniu că acolo unde M. Călinescu recunoaşte dezola-re se poate citi, fără (auto)cenzură, subversivitate: „Îşi va reuni oparte a cronicilor şi a eseurilor mai importante în volume de tipmiscellanea (Aspecte literare, Eseuri critice, Eseuri despre literatu-ra modernă, Fragmentarium), între care primele două poartăamprenta concesiilor ideologice ale epocii, iar ultimul are, dimpo-trivă, un caracter aproape subversiv.” (Paul Cernat, „Clasicitatea”unui critic al modernităţii, în Cuvântul, nr. 1- 2, august- septem-brie 2008)

Marian Victor Buciu

Matei Călinescu şi arta de a reciti

E un fapt elementar acelacă lectura înseamnăcunoaştere, nu pur

hedonism. Nu plăcere însine, dar plăcere de acunoaşte. A citi atent,

profund şi puţin, intensiv,nu extensiv, a reciti, iată

ce- şi impune.

■ ex libris Editura Ideea Europeană

♦ George MorărelScardanelli

O simfonie nevrotică în transe poetice nu s- a maiscris. S- a făcut însă apel la această formulăneconvenţională, pentru a se încerca o radiogra-fiere a imaginarului poetic, a stărilor şi obsesiilorcelui condamnat de societate să se retragă şi sătrăiască într- un turn. Poate este pentru primadată când se ajunge în Groapa Marianelor a poe-ziei. Scardanelli, o carte parcă scrisă cu gândul lamarii damnaţi, la Hölderlin, Kleist şi Trakl.

♦ Tudorel UrianA afla şi a înţelege

Vreme de mulţi ani am fost o maşină de citit cărţi.Şapte ani de cronică săptămânală la Românialiterară au însemnat sute de cărţi citite, aparţi-nând unor scriitori mai buni sau mai puţini buni.Autorii despre care scriu în volumul de faţă suntcei pe care îi preţuiesc cel mai mult. Cărţile lorm- au făcut să îmi pun întrebări, să îmi configurezun sistem de valori, să înţeleg mai bine lumea dincare am ieşit şi să ştiu ce doresc de la lumea de

mâine. Sunt cărţi formatoare la nivelul spiritului, din care ai mereuceva de învăţat, căi directe sau mai ocolite spre marea înţelepciune.

Tudorel Urian

♦ Ada Ioana Raluca BăceanuHarul

Îngeri, demoni, fantome, mister şi pasiune. Harul,primul roman paranormal romance din literaturaromână, urmăreşte transformarea lui Amy dintr- oadolescentă timidă şi marginalizată într- unaputernică şi îndrăzneaţă. Aici este momentulcând viaţa ei ia o întorsătură neaşteptată şi cândconvingerile şi temerile din trecut pe care credeacă le uitase încep să se adeverească. Tocmaicând viaţa ei părea că devenise normală, dintr- o

simplă dorinţă totul se schimbă. Misterele şi secretele se adâncescşi sunt la ordinea zilei.Harul, prima parte a trilogiei cu acelaşi nume, evocă viaţa adolescen-tei Amy de dinainte de dramatica schimbare şi până la consecinţelefatale pe care le poate avea contactul permanent cu Lumea de Din-colo. Rămâne de văzut dacă va reuşi Amy să trăiască la graniţa sub-ţire dintre cele două lumi�

♦ Cătălin- Mihai ŞtefanApaosuri

Cătălin- Mihai Ştefan a reuşit să scrie o carte tul-burătoare despre avatarurile unei identităţi încurs de revelare. Poemele sale, imagini fulguran-te ale memoriei, sunt ofrande aduse unui timpdeja trăit, mici lumi dispărute care îşi cer dumica-tul de pâine şi linguriţa de vin. Ce am fi fără amin-tiri, ce ar fi amintirile fără noi cei de acum� Puz-zle- ul acestor „istorii” personale prinde conturabia după ce lucrurile nespuse încep să se acu-

muleze şi să fie la fel de prezente ca şi acelea rostite cu apăsare.După un debut onorabil Muza avatarului (2005), Cătălin- Mihai Ştefanrevine în poezie cu un volum cât se poate de convingător, alăturân-du- se astfel, celor mai buni poeţi ai celui de- al doilea val douămiist.

Şerban Axinte

♦ Mihai GiugariuCină cu langustine

Cină cu langustine, apărut iniţial în anul 1987(Editura Cartea Românească), se constituiedintr- o suită de schiţe şi povestiri având, ca numi-tor comun, spaţiul geografic al Peninsulei Iberice.Stilul prozelor este alert, cu notaţii scurte, impri-mând un ritm viu lecturii. Este o proză care anga-jează subtil interesul cititorului, provocându- lîntr- un registru discret la reflecţie şi corespon-denţe de trăiri. Povestirile iberice ar putea fi şi un

posibil vestibul de pătrundere în lumea uneori fabuloasă a celuilaltcapăt de orizont al Europei.

♦ George ŞovuIubirea e mereu regină

Profesor, ziarist, cineast, George Şovu este „celmai mare prozator român contemporan al ado-lescenţei”. A publicat 32 de volume, dintre care23 sunt romane consacrate anilor tineri. A publi-cat, de asemenea, câteva mii de articole, studii,prefeţe etc., a prezentat timp de 25 de ani sutede emisiuni la Radio şi Televiziune, iar după sce-nariile sale s- au realizat filmele artistice din CiclulLiceenilor.

Această carte dă viaţă unei poveşti de iubire, puternică şi curată, din-tre doi liceeni, elevi în clasa a- XI- a, poveste care trece prin tot felulde vămi otrăvite ale lumii în care trăim, ajungând până la urmă să- şipună pe frunte coroana de speranţe şi izbânzi a învingătorilor.

♦ Liana Ivan- GhiliaMinimanimalisme

Poezioare şi imagini reformulează virtual un uni-vers sălbatic diminuat cât să încapă în raftulbibliotecii, în viziunea severă a părintelui grijuliu,circumspect faţă de orice pericole din planul fizic,dar mai ales în orizontul deschis al legitimeiinvestigaţii infantile.

♦ Grigore Traian PopMirmidonii doctorului mengele

Aventura tragică a unei mari familii de evrei pitici din satul maramu-reşan Rozavlea, internaţi în lagărul de la Birkenau şi folosiţi de doc-torul Mengele în experienţele sale de eugenie, a părut unora literatu-ră picarescă în sine. Poate şi din această pricină, cercetările avizateau cam lipsit, invocându- se mai ales faptul că felul în care au fost tra-taţi în lagăr ar afecta imaginea de călău sanguinar a medicului ger-man. Reconstituind într- o scriere de ficţiune această teribilă saga afamiliei Ovitz, autorul încearcă să se apropie de acel filon al filosofieiistoriei care uneori este sufocat de lianele ideologiilor partizane.

11


MARTIE 2013

Fie că se desfăşoară romanesc, stăpânpeste un ţinut (cel nordic), cu o geogra-fie proprie, personalizată, fie că se măr-turiseşte vehement într- o editorialisti-

că bogată şi vitriolantă sau, provocat, în interviuri,Augustin Buzura, asaltat de roiul întrebărilor (marişi mici), ţine sub observaţie lumea şi se dovedeşte, întoate împrejurările, un observator grav. Motiv caprotagoniştii săi, porniţi în cruciada adevărului, săfie într- o necurmată căutare (de sine, îndeosebi), săînfrunte frica, durerea, singurătatea, disperarea,moartea etc., să aibă drept deviză, în confruntareacu un mediu potrivnic, alienant, un enunţ simplu,urmat cu sfinţenie: „important este să spui ce crezi”.Deviză care este, negreşit, şi a prozatorului, îmbrăţi-şând „reţeta” realismului dur, tenebros, justiţiar,deloc sedus de rafinamentul stilistic; şi care, respec-tând legile confesiunii, provocând o memorie asocia-tivă, involuntară, produce romane adiţionale, stufoa-se, complicate, repetitive, aglomerând întâmplărisenzaţionale, în pragul melodramei, a şarjei satiricesau a mizerabilismului (demistificator).

Cum prea bine se ştie, A. Buzura ţine de şaize-cism. O generaţie orfelină, întâmpinată cu entu-ziasm, propunând nume grele, rezistente; şi care,potrivit logicii noilor veniţi, de o agresivitate nerăb-dătoare, ar trebui să dispară, alunecând în uitare,sub eticheta „expiraţilor”. Şi care chiar dispare, cafatalitate biologică, rezervându- şi, însă, şansa redes-coperirilor, semnând – împreună – în răstimpul„dezgheţului” ideologic, un moment resurecţional,refăcând legăturile cu o tradiţie boicotată.

În cadrele acestei generaţii, Augustin Buzurareprezintă un caz. Citite / recitite dincolo de timpullor, cărţile fostului clujean, un moralist grav, îndato-rate – temperamental – seriozităţii ardeleneşti,aparţin unui supravieţuitor. Întrebarea e cum tra-tează generaţiile mai noi de lectori astfel de romane,de un criticism încrâncenat, legate sever de realita-tea sociopolitică înconjurătoare, în raport problema-tizant, denunţător, la limita insuportabilului, vehi-culând o viziune sumbră, cu o Românie comunizată,livrând adevăruri interzise (atunci). Dincolo demesajul camuflat, denunţând incisiv distanţa dintreiluzii şi realitate, scrisul lui Buzura n- a fost ocolit dereproşuri. Era amintit, de pildă, stilul greoi şi pate-tismul turbulent (Alex Ştefănescu), „desenul unic” şipersonajele- marionetă (M. Ungheanu) sau iritantulpsihologism veleitar, cum zicea N. Manolescu. Avemde- a face, însă, survolând harta scrierilor, cu puter-nice romane sociale, sincere, invitând – în epocă – lacititul printre rânduri, iscând vâlvă, cozi şi, desigur,alerta autorităţilor. După ce autorul, epuizat, lupta-se cu cenzura („negocieri”, concesii etc.), radiografi-ind un mediu constrângător, deformator, strivindpersonalităţile, încercând a salva prin monologurisufocante, cu puseuri melodramatice şi aluzii deran-jante, subversive, propunând confruntarea, tocmaiautenticitatea. Inadaptaţii lui Buzura, recapitulân-du- şi eşecurile, refuză dresajul, ingerarea minciuni-lor şi traversează seismice crize de conştiinţă; expri-mă destine frânte sub tăvălugul Istoriei, dar nu vorsă fie „o mobilă dinamică”. Captiv, poate, al unei for-mule, prozatorul dezvoltă situaţii repetitive (medii,

conflicte, drame) într- oproză justiţiară, datată,s- a spus, cu imens succesde public (cândva), de-pendentă de o lume pro-miscuă (moral şi intelec-tual) care ar fi dispărut.Oare chiar a dispărut?Rămân, desigur, dificul-tăţile de elaborare, docu-mentarea trudnică, gre-oaie, invitând la tenaci-tate lecturală. Nu maisunt probleme cu cenzu-ra (vezi Tentaţia risipi-rii, 2003), dar mizeria,degradarea, zarva politi-cianistă ne însoţesc coti-dian, încât, în asprelesale rechizitorii, Buzura– constata N. Manolescu– „a rămas la fel de pesi-mist astăzi ca şi ieri”.Stilistic acelaşi şi înscrierile postdecembris-te, oferind expediţii ro-maneşti în căutarea ade-vărului (care „trebuie şi

poate fi spus”), el developează experienţe traumati-zate pendulând între singurătate şi frică, putere şiumilinţă, revoltă şi laşitate. Şi care se refugiază înobositoare monologuri despletite (testând răbdareacititorului), tocmai pentru a ajunge la salvatorulliman al eliberării morale. Ca dovadă, producţiunilemai noi precum Recviem pentru nebuni şi bestii(1999, ed. definitivă 2008), cu un Matei Popa dedicatjurnalisticii, traversând un „anotimp istoric incert”(tranziţia postcomunistă), cu o istorie „bulversantă”,confuză şi lungi confesiuni, cu biografii palpitante, lacota senzaţionalului, populate cu impostori, delatori,profitori, parveniţi etc., cu – inevitabil – calomnii,mistificări şi ameninţări. Şi în care protagonistul,„un fel de Atila al presei”, în ochii cinicului doctorCernescu, onest, lehamisit, încercat de insidioasafrică, se va întreba „la ce bun” efortul său de a lumi-na adevărul (la cotidianul Cronica zilei), „spovedin-du- se”, într- o retrospecţie stufoasă, unei ascultătoa-

re ideale, traducătoarea şi fermecătoarea AncaNegru. Sau în acel „prim caiet” anunţând un Raportasupra singurătăţii (2009) prin sihăstria doctoruluiCassian Robert, şi el un dilematic, vizitat de spaimade boală şi de moarte; şi care, cu „simţuri trezite”,ascultând glasul vieţii (Mara), renaşte spectaculos.În fond, după o documentare exasperantă, aşteptânddeclicul, acel ceva urnind maşinăria romanescă(cum, repetat, se mărturisea), A. Buzura palpeazărăbduriu, din varii unghiuri, adevărurile mari,radiografiind „obsedantul prezent”: conştiinţe încriză, cercetată pe spaţii ample, încâlcite monolo-guri, anchete, depoziţii, observaţii şi, negreşit, pro-blema refugiului, încercând a evita / alunga moarteapsihică, iată, rezumând, miza cărţilor sale, masive,dificile, provocatoare, „scormonitoare”, ar fi zisEugen Simion, refuzând o lectură leneşă, epidermi-că, de ventilaţie mentală. Fin analist, pasionat deradiografia socială şi problematica morală, Augustin

Buzura oferă prin cărţile sale o depoziţie chinuită defrisonul interogativ. Eroii săi au de ales între a trăişi a supravieţui. Or, tăcerea – preciza scriitorul –înseamnă aprobare, vinovăţie, laşitate; având curaj,pierzi dar exişti.

Ce vrea, de fapt, Buzura? „Uneori cred – măr-turisea romancierul – că în toate cărţile mele amspus cam aceleaşi lucruri”. Da, hiperlucizii lui Buzu-ra, trecuţi prin „şcoala” suferinţei, dezvoltă o viziunepsihiatrică asupra lumii. Poţi găsi un loc curat, seîntreabă ei, în care să trăieşti fără umilinţă? Trau-matizaţi, solitari, structuri fragile, aşadar, ei se înro-lează în cruciada pentru Adevăr. Agresiunile exte-riorului, fluxul memoriei, lungile confesiuni sau gra-vele anchete nu împărtăşesc grija formulei, sterilacalofilie. Conţinutul covârşeşte forma. Romancierul(care e şi medic) ştie că fiecare om are „o clapă sensi-bilă”. Mărturisindu- şi dezgustul şi căutându- şi izbă-virea cu încrâncenare eticistă, eroii lui Buzura sea-mănă; suferă toţi de „aceeaşi maladie tâmpită”, pardeci „programaţi”, reduşi la acelaşi numitor; cer,nota un critic, să respire „mai liber” într- un contextostil, stăpânit de reflexe totalitare, egalizând vocile.Obsesia eticului alimentează acest impuls justiţiar,punând sub lupă împrejurările. Fireşte, e vorba şi decazierul epocii, de nuditatea faptelor, de rigorismulmoral care ne aruncă în maniheism; dar, mai cuseamă, va fi vorba de haloul meditativ dilatând efec-tele, de imposibilitatea comunicării, de erupţia rău-lui şi căutarea erorilor într- un dialog „eliberator”.Sunt idei care dor şi scriitorul, judecând viaţa, trebu-ie să depună mărturie. Buzura n- a suportat nicioda-tă rozul. Din observarea realistă a mediilor sociale(învăluită într- un limbaj camusian), din credinţa căscriitorul are obligaţia de „a vorbi sau a striga înnumele altora”, romancierul pătrunde într- un uni-vers aberant, înţelegând că adaptarea este o „perver-tire etică”. Vrea să afle „ce se întâmplă cu noi”, vreaca omul – înlănţuit de circumstanţe, cum spuneaPreda – să nu se piardă, ameninţat de frica oarbă,scufundându- se în moartea psihică.

Cu ani în urmă, Valeriu Cristea intuia la nuve-listul Buzura (când prozatorul, fără a se bâlbâi, făceaprimii săi paşi) tocmai marile calităţi de romancier.Timpul l- a confirmat. Ne întrebam, ieşind din aniinegri, ce şi cum va scrie Buzura mai departe; proiec-tele – recunoştea puternicul romancier – se înmul-

ţesc şi timpul scade. El poate,eventual, acuza criza de timp, nude subiecte. Mai mult, fibra deardelean cheamă lucrul temeinicfăcut, verticalitatea, demnitateaprofesiei. Augustin Buzura s- a luatîn serios, fără a gusta gratuităţilebizantine, zeflemeaua sprinţară.Literatura, repetă el, lanseazăîntrebări, nu se dizolvă în trăncă-neala spumoasă şi iresponsabilă.Şi din acest punct de vedere, para-lela cu Rebreanu e necesară. Din-colo de ecourile rebreniene (săamintim aici doar căutarea jumă-tăţii pierdute, a celor ce simt, rătă-cind, că „trebuie să se întâlnească”)vom scrie apăsat că lumea luiBuzura poartă un sigil existenţia-list: o lume aleatorie, castrată afec-tiv, populată de inşi care – sufocaţide acest prizonierat, crispaţi – vorsă se afle, „spărgând” cercurile sin-gurătăţii, aflând izbăvitoare refu-gii. Fire analitică, spuneam, chi-

nuită de întrebări, Augustin Buzura imprimă o tur-nură poliţistă epicului; dar, încă o dată, gustul pen-tru senzaţional, scenariul palpitant nu dilueazămesajul. A scrie înseamnă un „exerciţiu de supravie-ţuire”, posibilitatea de a pune, astfel, degetul perană, incriminând tăcerea laşă, domnia fricii, suro-gatul de viaţă. Or, Buzura n- a ţinut cont de capricii-le modei. Încăpăţânat, interesat de „introspecţiadureroasă”, el pune în pagină spovedaniile celor carerefuză narcotizarea conştiinţei, radiografiindu- şifrica şi eşecurile; sperând, cu tăria luminoasă a celorvulnerabili, la resurecţia morală. E mare nevoieacum, într- un climat tulbure, învolburat de poftebăloase, de aceste obsedante întrebări şi căutări. Şide un astfel de scriitor pentru care ţara, istoria, dem-nitatea nu sunt negociabile. Simţind „nevoia unui altînceput” (vezi Vîşinski reloaded, în Cultura, nr.32/2012, p. 3). �

Adrian Dinu Rachieru

Augustin Buzura şi „realismul dur”

Cu ani în urmă, Valeriu Cristea intuiala nuvelistul Buzura (când prozatorul,fără a se bâlbâi, făcea primii săi paşi)tocmai marile calităţi de romancier.Timpul l- a confirmat. Ne întrebam,ieşind din anii negri, ce şi cum va

scrie Buzura mai departe; proiectele –recunoştea puternicul romancier – se

înmulţesc şi timpul scade.

AUGUSTIN BUZURA

12


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Bedros HorasangianIstoria literaturii române prin plăci memoriale

Nu prea mai avem timp şi stare pentrucitit. Ne agităm pentru multe, multealte nimicuri. Unele necesare, altelevin peste noi. Că vrem, că nu vrem.

Bucurii sau necazuri. Viaţa fără literatură. Se poatetrăi şi aşa. Călătorii şi cumpărături, copiii, bunicii,job- ul, plus televizorul, plus telefoanele de tot felul,mai nou computerul. Cu mic cu mare, ne jucăm sausocializăm – aşa se spune? – cu te miri cine, căscămgura la filme- filmuleţe sau urmărim, fel de fel deanunţuri, articole sau luări de poziţie. Şi câte şi maicâte. Lectura, sau ceea ce nu numeam cândvaa- ţine- o- carte- în- mână, pare expediată undevadeparte, nu se ştie unde. Iar când o facem, adicăvrem să citim ceva, totuşi, totul, pare pe fugă, super-ficial, lipsit de bucuria de a parcurge cu adevărat unroman, un volum de povestiri sau un volum de poe-zie. Ăsta e adevărul, dincolo de fasoanele culturali-ceşti cu care ieşim în public. Sau suntem agresaţi înfel şi chip, Kultur und Kultur, de ţi se străpezescdinţii. Să ne oprim aici cu această paranteză care nuduce nicăieri.

Cine mai citeşte astăzi, bine, cine nu, nu sepoate face nimic. Şi cu asta basta.

Punct. Ne- a picat în mână o carte extrem de intere-

santă. Puţin spus. Foarte bună chiar. Cu toate că autrecut câteva luni de când a ajuns la mine, abiaacum am reuşit s- o parcurg. Au şi cărţile destinullor, ca şi oamenii. Şi brusc am avut revelaţia uneicărţi deosebite. Nu imediat, ci abia după ce am par-curs- o la pas, fără prea multe opinteli. Despre cecarte este vorba? Un fals jurnal şi un metaromandeopotrivă în cel mai pur stil mirceahoriasimionesc,un text complex, aparent calat doar pe o idee gene-roasă, o carte cu multe niveluri de abordare dacă arfi să o sucim pe multiplele ei faţete. Este vorba deOdiseea plăcilor memoriale (Editura BibliotecaBucureştilor, 2012). Autorul ei, scriitorul Ion Lazu.Spre ruşinea mea nu- i citisem nici o carte până laacest volum. Un volum semnat de un scriitor careare o anume vârstă şi un impresionant parcursbio- bibliografic. Bine face autorul că însoţeşte carteacu o utilă fişă din care aflăm câte ceva despre autor.Dar să lăsăm autorul pe mâna criticilor şi istoricilorliterari şi să ne ocupăm de carte. Un volum masiv, aşputea spune, frumos editat, care se citeşte cu multinteres, mai ales de către cei care, într- un fel saualtul au avut de a face cu literatura română. Am totamânat să pomenesc de pretextul care a constituitincipitul volumului. Ion Lazu vine cu ideea de a puneplăci memoriale tuturor membrilor decedaţi ai Uni-unii Scriitorilor din România. De ieri sau şi mai ieri,dar şi celor care până mai azi au fost contemporanicu noi. (Alexandru George, prins în insectarul cărţii,

îi mărturiseşte lui Ion Lazu că poate să- i facă şi lui oplacă. Ironie? Premoniţie? Iată că între timp şi Ale-xandru George moare, ca ultim târgoviştean şi aravea îndreptăţirea la o placă. Doar că Ion Lazu şi- aîncheiat proiectul şi cartea în 2009. Ce va urma? Nuştim.) Să revenim la cartea lui Ion Lazu. Şi proiectullui din 2007. Se poate aşa ceva? Ion Lazu crede căda. Şi se duce peste conducerea operativă a USR(Manolescu, Chifu, Gârbea – din motive care nescapă, Varujan Vosganian nu e prins în acest demersadministrativ şi financiar), obţine nu doar un acordde principiu, ci chiar fondurile necesare ducerii pânăla capăt a ideii lui. Zis şi făcut. Ion Lazu – născut înBasarabia, în 1940, geolog de formaţie – se dovedeş-te un bărbat destoinic şi tenace. Se apucă de lucru.Dar şi să consemneze toată această aventură a plă-cilor memoriale. Un jurnal, cum ar veni. Primaintrare în jurnalul pe care- l ţine de acum înainteeste din 15 martie 2007.

Citez. „De dimineaţă telefon de la G. Chifu, îmispune că a arătat lista şi preşedintele i- a trasat sar-cina să mă capaciteze, pentru că uniunea nu areoameni, ar însemna să blocheze un funcţionar cuaceastă problemă – şi că se vor gândi la o modalita-te de plată pentru mine. Îi spun că altele au fostintenţiile mele, crezusem că se vor implica cei de laMuzeu, cei de la Asociaţie, dar dacă aşa stau lucru-rile, în câteva zile mă voi debarasa de nişte problemeurgente, după care mă voi prezenta şi mă voi ocupapersonal de proiectul plăci memoriale.” Aşa începe oaventură – cum să- i spunem? – existenţială şi tex-tuală deopotrivă, care se va termina, cel puţin aceas-ta e ultima notificare din jurnalul/roman care s- a iţitpe parcurs, în data de 18 martie 2009

Sugestivă şi notificarea finală. „De dimineaţă citesc intens Adamek. Ies în

oraş pentru întălnirea cu Florin M. În aşteptare, untânăr îmi vorbeşte despre falsa criză, ca unii finan-ţişti să câştige încă mai mult decât până acum. Laieşire îl ajungem din urmă pe Eugen Negrici, parcămai galben la faţă, grăbit să plece la Craiova. Îl facsă înţeleagă că suntem consăteni, eu şi Florin. ŞiMincu zice. Rău supărat că Marin Mincu a scrisinsultător despre el. Îl atenţionează pe Florin că valovi şi el, fără jenă, dur, nedrept etc. Îi spun că amdat Iluziile… sale la vreo 3- 4 persoane, lucru chiaradevărat. Da, zice, nu se mai găseşte, el a cumpăratnişte exemplare. Îl învăţ cum să ceară exemplare încontul drepturilor băneşti, dar spune că nu are ast-fel de drepturi, de unde? Nu mai insist. Ne despăr-ţim. Prin ploaia subţire, noi fără umbrele. Discutândde- ale literaturii, vezi bine…”

Cu acest episod, aparent anodin, se încheie car-tea lui Ion Lazu. O carte neobişnuită, dincolo deîntâmplările terestre şi pedestre consemnate în ea.

Şi care exprimă o stare de fapt a vieţii literare româ-neşti şi nu a literaturii; ea se găseşte undeva în altăparte, disipată în povestea aventurii plăcilor memo-riale. Cu multă răbdare, ironie şi umor pe alocuri,Ion Lazu consemnează nu doar odiseea plăcilormemoriale, dar şi iliada lor. Tenacitatea geologuluitrecut prin asprimile vieţii îl ajută să depăşeascănenumărate şi incredibile obstacole. De la jemanfi-şismul unor cetăţeni la resentimentele unor confraţide breaslă, de la adversitatea unor rude ale scriitori-lor decedaţi la bicrocraţia şi haosul administrativcare ne caracterizează. Nimic nu- l înfrânge pe IonLazu. Străbate oraşul în lung şi lat, caută oameni şiadrese, e amabil cu cine nu merită şi tolerant cu temiri cine, vrea să facă o treabă ca lumea. Şi aşa sederulează proiectul şi se naşte o carte foarte tare.Portrete de toate felurile, ale scriitorilor cu plăcimemoriale, dar şi ale unor rubedenii, în marea lormajoritate, în vârstă, păţanii mai mult enervantedecât simpatice, insectar uman variat şi o faunăcolorată de întâmplări. Nu ştiu dacă e bine sau utilca toţi scriitorii români să beneficieze de plăci memo-riale. Dar cine s- ar fi încumetat la o selecţie? CăRadu Petrescu da, şi Mihai Beniuc, nu? Dar şi cunivelarea asta postumă parcă nu prea e în ordine.Până la urmă timpul le aşază în matca deşertăciuniitoate vanităţile şi orgoliile. Până atunci avem cartealui Ion Lazu. Avem un roman şi nu doar un simplujurnal. Ion Lazu consemnează lecturi proprii, dar şipăţanii de familie pe lângă cele datorate plăcilor.Informaţia se diversifică şi textul are forţă epică. IonLazu se dovedeşte şi un foarte bun story- teller. Aparşi câţiva confraţi, prieteni cu autorul, care tot bom-bănesc în fel şi chip, cum stă bine scriitorului român.În general, veşnic nemulţumit. Ion Lazu paredintr- un alt aliaj. Se pare că nu generozitatea carac-terizează scriitorul/artistul român. Sigur că nu intră

în judecarea unei opere de artă decât produsul final– cartea, pictura, concertul, spectacolul etc. – darparcă nu e chiar rău să constaţi că artistul e şi un omde treabă. Am citit cu bucurie şi interes cartea luiIon Lazu. Care ar merita să fie parcursă şi în altregistru decât cel melancolic- amintirist. O bunăcarte de proză- proză de luat în considerare de aziînainte. Nu doar de către cei care citesc de plăcere.Transmit dlui Ion Lazu din acest colţ de pagină, gân-durile mele bune şi salutul meu cordial deprozator- cititor pe apucate. Menţionez că aceasta nueste o cronică literară, ci doar suma unor simpleînsemnări de lectură. �

Un fals jurnal şi un metaromandeopotrivă în cel mai pur stil

mirceahoriasimionesc, un textcomplex, aparent calat doar pe o idee

generoasă.

� Pagina 12

ION LAZU

L- am tratat mereu pe Andrei Pleşu cu unamestec de colegialitate şi condescen-denţă. Fiind împreună în guvernulRadu Vasile, l- am pus alături de cei pe

care i- am tratat cu respect. Devenind între timp, separe, ochiul curţii, Andrei Pleşu mă atacă, înăuntrulunei ofensive mai largi împotriva a tot ceea ce esteviu şi promiţător în ţară, după aprilie 2012, când aînceput schimbarea regimului din România. CrinAntonescu, Victor Ponta, Cristina Anghel, IoanGhişe, Petre Roman sunt, de asemenea, ţintele sale.Nu merită să comentez sfătoşeniile unui frustrat înfaţa istoriei. Cu toate acestea, fac cinci menţiuni.

În primul rând, nu există nicio probă pentrususţinerile sale în ceea ce mă priveşte. Eu nu am fostservitorul unei curţi care va sfârşi într- o detestaregenerală. Eu nu am discutat niciodată despre mode-le în politică şi nici nu am turnat vreodată pe cineva.Acum observ – cum, de altfel, bănuiam – că AndreiPleşu şi învăţăceii săi nu parstrăini de dosariada menită să- icompromită pe intelectuali, dela Adrian Marino încoace, pre-cum şi pe cei care mai pun înmişcare lucrurile. Pe scurt,Andrei Pleşu vorbeşte fărăprobe, ceea ce, în condiţii norma-le, ruinează un moralist.

În al doilea rând, AndreiPleşu a folosit, ca puţini alţii înaceastă ţară, bani publici pentruo promovare personală chestio-nabilă. Îmi pare rău că trebuiesă o spun, căci fiecare luptă pentru recunoaştere.Poţi avea însă o conştiinţă curată câtă vreme tu nuai promovat decât ca favorit al oricărui regim? Lasrăspunsul în seama fiecăruia.

În al treilea rând, Andrei Pleşu se opinteşte sădiscute situaţia României care, precum în orice ţarăeuropeană, depinde de politică. Andrei Pleşu vreaimposibilul: să ne convingă de faptul că el nu facepolitică, atacând politica schimbării unui regim. I- aşspune direct că greşeşte, căci nu se pot păcăli la infi-nit oamenii cu un discurs pretins „apolitic”, într- osituaţie evident dependentă de politică. Aproapetoate textele sale acre conţin această ipocrizie: înlo-cuirea discuţiei politice propriu- zise cu consideraţiilaxe, moral- estetice, despre orice.

În al patrulea rând, Andrei Pleşu, graţie unorîmprejurări pe care nu le discut aici, întâmpină puţi-ne critici şi alternative cunoscute de public la discur-sul său. El este tratat cu complezenţă pentru că estemereu simpatic, cum îşi doreşte. În fapt, ce propuneAndrei Pleşu? Efectiv nimic. Având respect pentruşarmul său de cafenea, nu pot să nu reiau o maximă:„Toate florile să înflorească”. Adaug însă că de aicinu rezultă că toate fructele sunt bune.

În al cincilea rând, venind din provincie, nuştiam de organizarea în haită decât la lupi. Îmi parerău să o regăsesc la unii concetăţeni, care participăla încercări de sfâşiere comandate. Nu mi- e teamă.Sunt doar dezamăgit.

Închei cu o observaţie în treacăt, promiţând sărevin, dacă va fi cazul. În epoca libertăţilor şi a des-chiderilor, România a fost împinsă, din păcate, înstagnare şi sărăcie. Ea are nevoie, simplu spus, de oreconstrucţie, în care orice forţă promiţătoare este desalutat. Andrei Pleşu se face că nu vede toate aces-tea. El rămâne ochiul vigilent al curţii.

ATÂT DE JOS?

După repetate osteneli, Andrei Pleşu a începutsă mă ia la rost fără noimă. L- am sprijinit în modes-tele roluri pe care le- am avut, dar, fireşte, faptul nutrebuie să- l sensibilizeze. Mai nou, într- un text dinAdevărul (martie 2013), mă atacă la pachet cuguvernarea şi majoritatea parlamentară actuală. Numă deranjează.

Sunt nevoit, însă, să precizez din nou că toateelucubraţiile lansate în ceea ce mă priveşte, dupărevenirea mea la Bucureşti, în mai 2012, se infirmăla confruntarea cu realitatea. Desigur, fiecare e libersă- şi întemeieze susţinerile pe ceea ce doreşte.Trăim, până la urmă, după cum argumentăm. Înmod cert, însă, Andrei Pleşu ia fabulaţiile dreptfapte. Se înşală şi vrea să înşele. Este destul să- i

spun că se pot nominaliza, univoc, creatorii de zvo-nuri pe care apoi, se vede, el le ventilează.

Atacul recent conţine alte patru falsificări, lacare răspund pe scurt.

Nu mi- am transformat postul de preşedinte alICR în post de ministru. Iniţiativa precede venireamea în funcţie (11 septembrie 2012) şi a aparţinutComisiei de cultură a Senatului. Nu am avut nici unmerit în decizie, căci nimeni nu m- a întrebat.

Pe Andrei Pleşu îl interesează unde locuiesc înBucureşti (sper să nu ajungă să gloseze şi în jurulaltor amănunte cotidiene!). Îl asigur că am locuinţăla Cluj, iar, în Bucureşti, locuiesc acolo unde mi s- adat un spaţiu. Este oare cazul să- l întrebăm şi noiunde stă şi de ce?

Nu s- au înfiinţat filiale ICR finanţate de labuget. Andrei Pleşu se face ecoul unei preocupări pecare un apropiat al său a formulat- o simptomatic:„Pe ce să le dăm bani proştilor ăia din provincie?” Mă

întreb, însă, dacă nu ar trebuisprijinit efortul de internaţiona-lizare, în sens bun, al luiArghezi sau Brâncuşi? Nu artrebui să sprijinim surprinzăto-rul muzeu din Tulcea, să- şi eta-leze numeroasele piese unicedin pictura lui Victor Brauner şidin alţi pictori români, şi acţiu-nile europene din Deltă? Nu artrebui să evidenţiem ruta vieţiişi literaturii lui Liviu Rebreanusau, la Mediaş, a lui HermannOberth? Pot să aduc numeroase

alte exemple. În istoria României, actuala provinciea fost creatoare în sens universal, de asemenea. Ştimprea bine că misiunea ICR este în exteriorul ţării.Dar audienţa externă se pregăteşte deja pe acestemeleaguri, care n- ar trebui desconsiderate apriori.

Nu am publicat nici un volum la ICR cu caresă- mi împodobesc bio- bibliografia. Nu am nevoie săapelez la această editură. Am publicat un volum depromovare a ICR, care deranjează poate pentru căinfirmă zvonurile lansate sârguincios de curte.Obstinaţia lui Andrei Pleşu mă face să mă întreb: cear fi dacă cineva ar glosa nu în jurul zvonurilor, ci alfaptelor sale?

Andrei Pleşu este nemulţumit de răsturnareaguvernării din aprilie 2012. Este dreptul său. Elspune că nu este specialist în macroeconomie. Fireş-te, nu le putem şti pe toate. Dar dacă ne încumetămsă spunem ceva, atunci avem obligaţia să ne docu-mentăm. Furat de facilitatea frazării, Andrei Pleşupare a nu mai resimţi răspunderea pentru cuvinte.Peste toate, însă, fiind conştient cât de grave sunttemele de astăzi (declinul calificărilor, nevoia recons-trucţiei, restabilirea democraţiei etc.), numi potreprima întrebarea: chiar atât de jos au ajuns uniiintelectuali încât degustă rumori şi se ocupă deRAPPS şi de repartizarea de locuinţe?

PROBLEMA LEGITIMĂRII

În România, dezbaterea asupra legitimării nua început încă. În afara unor volume care pot finumărate pe degete, tema nu a preocupat. Îmi per-mit să amintesc volumul Andrei Marga, Filosofia luiHabermas (Polirom, Iaşi, 2006), în care se indicăpaşii făcuţi de celebrul filosof spre abordarea legiti-mării: elaborarea unui model descriptiv al „societăţiiactuale”; identificarea crizelor acesteia; profilarea„crizei de legitimare” (alături de „criza economică”,de „criza de raţionalitate”, de „criza de motivaţie”);tematizarea legitimării normelor şi delimitarea înraport cu Max Weber, Carl Schmitt, Johannes Win-ckelmann; respingerea concepţiei neopozitiviste,după care normele nu sunt capabile de adevăr; ela-borarea teoriei „discursului” drept cadru al legitimă-rii (pp. 127- 130).

Mai recent, o revistă din Bucureşti (Euresis2010) a explorat, la sugestia unui literat american,implicaţiile legitimării (legitimacy) în studiile cultu-rale şi, în particular, literare. Preocuparea pentrulămurirea legitimării, mai ales în relaţie cu legalita-tea, care, la noi, este adesea redusă, a rămas, în pofi-da câtorva intervenţii, abia insulară. Se cuvine cajurişti, sociologi, filosofi să se pronunţe asupra ei. Înfapt, instituţional vorbind, ţara noastră întâmpinădeja în mod acut problema legitimării. Este destul să

amintesc un exemplu cât se poate de intuitiv. La ale-gerile parlamentare din 2008, a participat în jur de40% din electorat. A rezultat o configuraţie politicăcu un partid de ceva peste 30% din voturi, care a fostînsărcinat să formeze guvernul. În loc să asistăm lao distribuţie a puterii corespunzătoare proporţieivoturilor şi, de ce nu?, reprezentativităţii în raportcu electoratul, un partid a confiscat treptat puterea(recurgând, de pildă, la adoptarea de legi prin asu-marea răspunderii guvernului şi interdicţia pentruproprii parlamentari de a vota moţiuni de cenzură),graţie deciziei unei persoane. Germania a făcutaceastă eroare clasică în 1933! Gestul era oarecumlegal, dar nu era legitim. Trebuie să ne obişnuim, şiîn Romania, cu distincţia între „a fi legal” (adică,conform legilor în vigoare) şi „a fi legitim” (adică,conform voinţei politice exprimate în forme corecte şiîn mod concludent de electorat).

În România – am spus- o de multe ori şi îmiasum răspunderea afirmaţiilor – sunt multe deciziilegale care nu sunt legitime. De pildă, întreagacohortă a legilor adoptate prin „răspunderea guver-nului”, în 2009 – 2010, este (dacă forţăm prevederileConstituţiei) legală, dar nelegitimă. Un guvern cusuportul electoral de atunci nu avea legitimitate săadopte, fără aprobarea Parlamentului, acele legi deimportanţă crucială (salarizare, pensii, educaţieetc.). Să introducem problema legitimării printr- unsuccint excurs istorico- teoretic. În societăţile moder-nităţii târzii, în care ne aflăm, datorită politicilorautoritare sau chiar dictatoriale din secolul anterior,a devenit o problemă gravă legitimarea sistemuluide norme (legi, reglementări etc.). Nu se poate obţi-ne motivarea cetăţenilor conştienţi fără legitimareanormelor. Max Weber a teoretizat legitimarea prin„credinţa” în politica ce se duce, în fapt; Carl Schmitta propus legitimarea prin „decizia” liderului; Win-ckelmann ne- a propus legitimarea prin „raportare lao valoare”; Luhmann invocă legitimarea prin „proce-duri”; Habermas preconizează legitimarea prin dez-baterea publică („discursul raţional”). Putem invocaşi alte puncte de vedere. În România actuală, cred,însă, că trebuie revenit la cel care a pus cel mai sim-plu şi mai concludent problema legitimării. Îl am aiciîn vedere pe James Madison, celebrul leader ameri-can, care aşeza legitimarea acolo unde îi este locul:în voinţa exprimată democratic a poporului. Trebuiereluată această tradiţie de gândire, chiar dacă,astăzi, autoritarisme ascunse, unele de provincie,caută să farmece minţile neinformate cu promisiunifără acoperire. În fapt, legitimitatea sistemului denorme, care include, prin efecte, deciziile, este asigu-rată numai dacă majoritatea populaţiei s- a pronun-ţat pentru o soluţie anume sau, pentru ocupareaunei funcţii anume. În fapt, nu este guvern legitimfără peste o jumătate de voturi ale corpului electoralde partea sa şi nu este şef al statului legitim fără oastfel de majoritate.

Nu dă rezultate tăinuirea problemei legitimăriisau escamotarea acesteia sub tot felul de pretexte„realiste” („nu vin oamenii la vot”, „asta- i situaţia”,„mergem mai departe aşa”, „acum nu se poate altfel”etc.). „Realismul” de azi este o formă de conformismşi oportunism care maschează problemele, în loc săle rezolve. Ca să rămânem la acelaşi exemplu, citatpentru caracterul său intuitiv, aş observa că repri-marea continuă a înseşi punerii problemei (cu repe-tata angajare a răspunderii guvernului, în locul dez-baterii publice şi parlamentare, pentru adoptareaunor legi de importanţă crucială şi interdicţia, faţăde proprii parlamentari, de a vota, spre a împiedicaeventuala deviere a acestora de la opinia guvernului)s- a răzbunat în criza socială gravă etalată în protes-tele din ianuarie 2012, apoi în răsturnarea guvernu-lui şi suspendarea legală a preşedintelui, cu tot ceeace a urmat. Împrejurarea că ulterior situaţia dinRomânia a fost reglată în baza unor considerente for-mal- legale – chiar în pofida unui referendum şi, apoi,a unor alegeri parlamentare, care au arătat într- unmod covârşitor că electoratul se opune dizolvării legi-timării într- o legalitate formală – nu schimbă dateleproblemei. Legitimarea se impune ca temă, până laurmă, oricare ar fi subterfugiile tăinuirii ei. �

13


MARTIE 2013

Andrei Marga

Ochiul curţii

În fapt, ce propune AndreiPleşu? Efectiv nimic. Având

respect pentru şarmul său decafenea, nu pot să nu reiau o

maximă: „Toate florile săînflorească”. Adaug însă că de

aici nu rezultă că toatefructele sunt bune.

EUGEN SIMION ŞI ANDREI MARGA, 2013

14


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Diferenţa dintre modul în care e trata-tă cartea şi scriitorul, omul cărţii,acasă, în România, şi în restul lumii– dă nu puţin de gândit.

Acasă. România ocupă ultimul loc în Europala capitolul producţia de carte; da, şi aici suntem încoada Europei. Numărul analfabeţilor a crescut înţara noastră până la cota alarmantă de 6 %. Dacăregimul Ceauşescu a desfiinţat biserici şi a distrussatul românesc, regimul Băsescu a desfiinţat şcoli,spitale, inclusiv spitale de alienaţi mental (argu-mentul în favoarea închiderii acestora e unul aiuri-tor, şi anume că nu sunt renatibile!), librării, iarcultura română vie a fost declarată, ca în stalinism,suspectă din punct de vedere politic.

Există zeci, sute de localităţi rurale, unde nuvei găsi nici urmă de librărie, în schimb, vei vedea

pârtii nefolosite, gata să se dărâme, săli de sport înplin câmp sau terenuri de fotbal în pantă şi parcurila marginea satelor… Pe întinderea ultimilor circaopt ani, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţio-nal n- a făcut achiziţie de carte pentru biblioteciledin ţară, vaga excepţie existentă confirmând regu-la. Scriitorul român nu prea există în spaţiul public.Emisiuni culturale pe canalele publice – cu câtevaexcepţii. Canalele comerciale nu intră în discuţie,cultura fiind aici o floare între flori. Relativ recent,scriitorul Bedros Horasangian comenta extrem denefavorabil nivelul emisiunilor de divertismenttransmise pe majoritatea canalelor TV în vacanţade iarnă. Vreun străin îndrăgostit de România s- arîntreba, probabil, în ce ţinuturi străine şi- a exilatRomânia poeţii, romancierii, interpreţii de muzicăclasică? Unde sunt artiştii români, despre care sevorbeşte mai tot timpul în treacăt, mai ales, atunci

când se moare în lumea artiştilor ţării? Şi se moarepe capete.

În străinătate. În timp ce în România, zeci,sute de biserici, în plină dictatură, erau fie şterse depe faţa pământului, fie transformate în depozite, iarla ora actuală ţara e împânzite de zeci, sute de lăca-şe de cult neterminate sau abandonate, la Maas-tricht, în Olanda, o veche catedrală dominicană,după cum ne informează domnul profesor ŞtefanBorbély, din secolul al XIII- lea a fost transformatăîn librărie, după ce a fost o vreme parcare de bicicle-te. Proiectul (2008) a câştigat deja mai multe pre-mii, unii socotind- o cea mai frumoasă librărie dinlume.

■ FlashCartea în România şi în străinătate


MARTIE 2013

15

Cât de statornice pot fi în viaţa unui filo-sof aceste opţiuni luate la 17- 18 anisub presiunea lecturilor? Cioran vaspune mai târziu, după ce îşi schimba-

se limba, devenind scriitor francez şi avusese, însfârşit, succes (chiar mare succes), că tot ceea ce ştiela 60 de ani, ştia deja la 20 de ani şi că ceea ce s- aîntâmplat timp de patruzeci de ani nu reprezintădecât un lung exerciţiu de verificare. Are şi nu aredreptate, cum se întâmplă des în asemenea cazuri.Sigur este că, schimbând limba, a schimbat culturaşi, implicit, o bună parte dintre referinţele sale inte-lectuale, adaptându- şi stilul la altmodel spiritual. Au rămas însăangoasele lui, cam aceleaşi, eadevărat, la 18 ca şi la 70 deani… Când îi citeşti la rând cărţi-le şi articolele rămase în presă,observi că temele, fantasmele,angoasele revin ca anotimpurile,într- un discurs din ce în ce maiapocaliptic şi, în acelaşi timp, dince în ce mai sclipitor, mai binelucrat… O cursă într- adevărlungă, paradoxală, în care nega-ţia se îmbracă în haine somptuoa-se ca pentru un bal într- o Vienăimperială. Contrastul acesta sevede chiar în articolele din gaze-tele româneşti, la începutul ani-lor ’30, atunci când adolescentuldin Sibiu devine student în filoso-fie la Universitatea din Bucu-reşti. Din corespondenţa dinacest răstimp deducem că nu- iplace stilul de viaţă valah şi nu- iplac, cu mici excepţii, nici profe-sorii. Nemulţumirea lui este însămai adâncă şi e de origine metafi-zică. Existenţa, în genere, îi pareo imensă tragedie, iar omul unprodus în totalitate eşuat. Cuaceste două convingeri caută, totuşi, o soluţie deexistenţă şi soluţia merge spre un militantism bazatpe o terapeutică a conştientizării şi asumării dezas-trului. Caută modele peste tot şi, evident, le descope-ră. Pictura expresionistului Kokochca îi oferă mode-lul unui „mazochism metafizic”, în scrierile elogioaseale lui Erwin Reisner află un „ethos de decadenţă” şiintroduce numaidecât formula în limbajul său, reia,în altă parte, ideea sistemului în filosofie şi o maiumileşte o dată, socotind- o aberantă, catastrofală. Îngenere, tânărul Cioran respinge tot ce se leagă degândirea clasică şi de raţionalismul vechi şi nou.„Prea multă claritate”, avertizează titlul unui articoldin această perioadă. Claritate înseamnă platitudi-ne, cultul formelor şi el, tânărul barbar, vrea o supri-mare a formalismului şi o vitalizare a formelor. „Avenit vremea unei încântătoare explozii a conţinutu-rilor, a unei afirmări vulcanice a vieţii, a unei expan-siuni nebune şi aventuroase cari vor distruge cadre-le şi formele ce înăbuşe posibilităţile interioare. Spi-ritul formalist a menţinut lumea într- un echilibruplat, în care orice efervescenţă sau agitare erauimposibile, unde închistarea era ideal iar limitareanormă. Exigenţa clarităţii este expresia unei culturiraţionaliste, care, dacă- şi trăieşte crepusculul, nueste mai puţin adevărat că reflexele ei luminoasepentru noi nu mai au nici o virtute revelatoare. Exis-tă o experienţă profundă în care se descoperă aspec-te mult mai complicate şi mai chinuitoare, în faţacăreia exigenţa clarităţii este ridicolă.”

Şi, dacă e vorba de claritate, formalism, vineautomat în discuţie stilul francez. Cioran nu scapăprilejul de a cere, acum (suntem în 1933!), lichidarealui fără să bănuiască faptul că peste un deceniu şijumătate va încerca să- i deprindă subtilităţile, deve-nind în cele din urmă, horribile dictu, unul dintremaeştrii lui… Deocamdată formalismul, claritatea,stilul francez îi ofensează tumultul interior şi, deaceea, îi par semne clare de decadenţă. De altfel,cum se va vedea, ideea decadenţei spirituale a Fran-ţei revine permanent în discursul cioranian din anii’30 şi ’40. Stilul francez exprimă totodată un „senti-ment francez” al existenţei pe care moralistulromân, interesat acum de filosofia culturii şi de spe-cificul naţiunilor, îl detestă şi- l repudiază cu aceeaşivehemenţă: „A sosit timpul în care lichidarea senti-mentului «francez» al existenţei a devenit inevitabi-lă. Stilul acesta franţuzesc de viaţă, literatura şi filo-

sofia franceză nu dezvăluie nici o cale înspre mister,nu revelează nici o infinitate lăuntrică sau untumult interior, nu permite a descoperi dincolo derânduri un om care se agită, un spirit neliniştit şifrământat. Va fi claritatea semn de inteligenţă disci-plinată, dar, din punctul de vedere al bogăţiei şiîncordării lăuntrice, ea este un semn de deficienţă.”Claritatea este, aşadar, un produs al superficialităţiişi reprezintă expresia unui spirit „normal şi medio-cru” şi, se ştie, că „tot ce este normal în mod necesareste mediocru” – zice filosoful ostil faţă de toateraţionalismele, clarităţile, normalităţile spiritului.

Este, în genere, contra formelor pentru că ele nu potexprima experienţa individului, dimpotrivă, arată„incapacitatea de a trăi devenirea şi succesiunea”.Modernii au formalizat „forma”, răpindu- i astfelorice element ontologic, de aceea moralistul româneste, categoric, un duşman hotărât al formelor: „For-mele nu dovedesc nimic pentru existenţă, deoarececristalizarea lor se realizează prin îndepărtarea deexistenţă, prin separarea treptată de lumea datuluişi a trăirii. Transcendenţa formalului este expresiaacestei tendinţe de purificare progresivă, de abstrac-tizare şi idealizare. A fi dincolo de timp însemneazăa fi dincolo de existenţă. Drumul în spre forme esteo cale de depăşire a timpului”.

O întrebare, totuşi, se pune văzând aceastărăzvrătire împotriva formelor secătuite de viaţă:prin ce „forme” putem exprima indignarea noastrăîmpotriva formelor? Cum putem vitaliza formele,aşa cum cere filosoful, dacă nu (tot) prin limbajul for-melor? Ideea mai generală din spatele acestui şir denegaţii (multe dintre ele delicios paradoxale) este căîn spatele realităţii pe care o recunoaşte gândirearaţională există o altă realitate, esenţială, după Cio-ran: realitatea naţionalităţii, după cum, în spateleraţionalismului, normalităţii, clarităţii, obiectivită-ţii (concepte şi instrumente ale cunoaşterii clasice)se află neliniştile problematicului, „datul lăuntric”,individualismul, subiectivitatea, conştiinţa morţii,ethosul tragic, dialectica demonică, pe scurt: sensulontologic al fiinţei.

Dorind să fie, cum spune, „un gânditor existen-ţial” (formulă ce i se potriveşte), Cioran pune ordinemai întâi în conceptele pe care le- a luat din cărţile pecare le- a citit (în sensul că le respinge) şi caută altecăi de acces spre ceea ce el numeşte cunoaştereademonică şi misterul fiinţei. Respinge, dar, filosofiade şcoală şi, dintre filosofii români, admite, dacă îmidau bine seama, doar pe Blaga, care nu deveniseîncă obiect de studiu în şcoală şi nici stilul lui de aface filosofie nu se impusese încă. Scrie, adevărat, şidespre Rădulescu- Motru, dar n- am sentimentul,citindu- i eseul, că aderă la metoda profesorului defilosofie care se bucura, atunci, de mare stimă înlumea universitară. Cioran îl simpatizează, dintreprofesorii lui, pe Nae Ionescu – ca toţi, de altfel, dingeneraţia criterioniştilor – dar îi reproşează şi lui,într- un rând, că a căzut în istorie, a părăsit, cu altecuvinte, metafizica negativităţii şi a iraţionalităţii.

Un spirit, altminteri, condamnat la luciditate, singu-rul care- l învaţă pe elevul său (Cioran se recunoaşteîn această poziţie!) „ce pierdere mare e cunoaşterea”.Obiecţia ridicată de ucenicul care nu crede în nicioinstituţie şi în nicio credinţă este că Nae Ionescu agăsit în lumea aceasta – din păcate – „ceva în ce săcreadă” şi că s- a amestecat în istorie, coborând, ast-fel, metafizica în politică… Ce poate să- l determine,pe un metafizician să „se degradeze” în lume, întrea-bă el? Cum se naşte în omul care meditează „tenta-ţia timpului, adică bucuria căderii, participareavoioasă la păcatul de a fi, la imediat şi devenirea?

[…] Când Dumnezeu nu te- a luatîn braţe, te consolezi cu dezmăţultemporalităţii; tăcerea divină ducepe oamenii torturaţi în politică” –scrie, cu adâncă tristeţe, Ciorandespre profesorul care l- a obligatsă fie el însuşi şi l- a convins că„toate lucidităţile sunt criminale”.Nu sunt, totuşi, atât de criminaledin moment ce, pentru a trăi înistorie, ele caută soluţii de adapta-re în istorie. Un păcat pe caretânărul Cioran nu- l acceptă, celpuţin acum, pe la mijlocul dece-niului al IV- lea : „Nae Ionescu şi- adat seama că pentru a trăi trebuiesă- ţi înşeli luciditatea cu diverse«formule de echilibru»: Dumnezeu,naţiune etc… Şi astfel, unul dincei mai lucizi oameni cari au exis-tat pe aceste meleaguri a reuşit săse integreze în istorie, să «adere»,umbrindu- şi voluntar şi dramaticluciditatea. Participarea la luptăprin hotărâre, iar nu prin instinct,explică de ce a stat în ultimii zeceani în centrul vieţii noastre politi-ce, fără să fie ceea ce se numeşteun om politic, fiindcă totdeauna afost mult mai mult decât atât.

Istoria este făcută de plutonieri inspiraţi. Iată de ceNae Ionescu nu se va putea realiza direct niciodatăîn istorie. Turma are instinct şi ea simte că unelesunt căile vieţii şi altele ale spiritului. Şi că, pentruorice om lucid, lumea există prin concesie”…

Gânditorul existenţial optează, dar, pentru operspectivă pesimistă a istoriei, respinge vehementistorismul ca atare şi crede că datoria vremii saleeste să dezvolte „simţul pentru tragic în viaţă şi isto-rie”… Pentru aceasta, trebuie demascaţi cu frenezieistoricii („a fi istoric înseamnă a fi un om inutil”), tre-buie eliminate numaidecât exigenţa lor sterilă şipretenţiile lor de obiectivitate. în realitate, revelaţii-le lor sunt fără importanţă. Şi, în definitiv, ce ne- arputea spune ei, ce near putea dovedi, întreabă Cio-ran convins că un tânăr intelectual din anii ’30 tre-buie să ia totul de la capăt şi că revelaţiile experien-ţei sale sunt mai puternice şi mai fecunde decâtdovezile oricărei istorii. Suntem condamnaţi, aşa-dar, la adamism, dacă vrem să înţelegem ceva. Şi, casă înţelegem, trebuie să învăţăm să ne dezvăţăm dece ne- au spus alţii. Este filosofia de existenţă pe careo adoptă, ca model teoretic, şi Noica pe urmele luiNae Ionescu. Mai puţin, poate, Mircea Vulcănescucare recomandă un „istorism al resemnării”, înţele-gând prin această formulă plină de ambiguităţilivreşti „conştiinţa răspunderii colective şi sentimen-tul solidarităţii”, mai simplu spus: a- ţi face datoriaîn veac, nu zbuciumul steril al agoniei… Este ceea ceconstată mai aprig, cu mai zgomotoasă iritare, Cio-ran. Nu solidaritate colectivă, nu istorism (indife-rent dacă este resemnat sau nu), ci un eroism care săarunce pe individ dincolo de istorie, pentru că este odovadă de adâncă mediocritate să rămâi în istorie:„Nu există decât o scăpare: să însumăm în noi oparte din trecut, ca şi cum aceasta n- ar fi trecut.Dacă vrem s- o luăm de la capăt, întocmai ca în epo-cile mistice, apoi trebuie neapărat să renunţăm lagroaznicul impediment al istoriei şi să ne avântămîntr- un elan nebun şi o pasiune absurdă, fără nici orezervă şi fără nici o teamă. Vom renunţa atunci laîntreg perspectivismul istoric, la întreaga „înţelege-re” fadă care prinde conţinuturi trecute fără nici uninteres adânc şi pentru care actualitatea sufleteascăa omului nu dovedeşte nimic”. �

■ fragment

Eugen Simion

Răzvrătirea împotriva formelor

„A venit vremea unei încântătoareexplozii a conţinuturilor, a unei

afirmări vulcanice a vieţii, a uneiexpansiuni nebune şi aventuroase

care vor distruge cadrele şi formelece înăbuşe posibilităţile interioare”

EMIL CIORAN

16


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

� Polemice � Resurecţia modernismului

Într- o recentă conferinţă susţinută la Bis-triţa, cu prilejul manifestărilor LiviuRebreanu, sub titlul Resurecţia modernis-mului, Aura Christi pledează pentru

întoarcerea la modernism, ca alternativă la impasulîn care a intrat postmodernismul. Trebuie să recu-noaştem că modernismul a constituit cea mai impor-tantă mişcare culturală, în toate domeniile, în seco-lul al XX- lea, atât în Europa (cu extindere pe mapa-mond, din America până în Japonia), cât şi în Româ-nia. De fapt, modernitatea a fost o permanenţă a cul-turii europene, chiar sub această denumire începândde la celebra „querelle des anciens et des modernes”,de la sfârşitul secolului al XVII- lea1, care a deschiscalea spre iluminism şi romantism, din care, ulte-rior, s- au născut mişcările moderne puse în ecuaţiede simbolism şi de celelalte curente literare şi artis-tice de la sfârşitul secolului al XIX- lea şi începutulsecolului al XX- lea.

În cele mai fericite şi mai multe cazuri, aderenţiila modernitate n- au respins ceea ce era viu şi stimula-tiv în tradiţie, dimpotrivă, au pornit chiar de la aceas-ta. Aşa se explică de ce, la un moment dat, UmbertoEco a susţinut paradoxul că o adevărată avangardă(după epuizarea vechilor avangarde) nu e posibilădecât prin întoarcere la tradiţie. Nu alt sens are fai-moasa eternă reîntoarcere a lui Nietzsche, ca şi mituleternei reîntoarceri la Mircea Eliade. În acelaşi contextcultural a pledat şi Edgar Papu, într- o carte din 1970,Feţele lui Ianus, aducând, bunăoară, argumentul debun simţ că un performer la săritura în lungime facemulţi paşi înapoi pentru a- şi lua avânt. Imaginea miti-că a „feţelor lui Ianus” este grăitoare în atare privinţă.Să ne gândim doar la performanţa înnoitoare în sculp-tura modernă a lui Constantin Brâncuşi, avându- şirădăcinile în modul de fiinţare a strămoşilor săi ţăranide la Hobiţa. Altminteri, trăsătura cea mai izbitoare amodernismului românesc este tocmai sinteza dintretradiţie şi modernitate, recunoscută şi de principalulteoretician al modernismului autohton, E. Lovinescu,care a îmbinat teoria imitaţiei/sincronismului cuaceea a diferenţierii, ocultată, din păcate, de mulţi lovi-nescieni. Un înnoitor al romanului, la modul prous-tian, precum Camil Petrescu, a vorbit, totodată, desubstanţa românească; un Liviu Rebreanu a fost recep-tat de acelaşi Lovinescu sub semnul modernismului,deşi întreaga substanţă a lumii sale este cea tradiţio-nal românească; Tudor Arghezi, unul dintre cei maimari poeţi moderni ai secolului al XX- lea, şi- a revendi-cat cuvintele potrivite de la „bătrânii” săi ţărani. Şiexemplele pot fi continuate.

Trebuie spus că nici avangardiştii cei mai radi-cali n- au putut ignora total tradiţia, deşi, la modulteoretic, au pretins că au aruncat- o la coşul de gunoi.Un Urmuz a valorificat absurdul care nu lipseşte dinfolclor, dar nici din Caragiale. „Constructiviştii” ausimţit tentaţia să- l asimileze pe Brâncuşi la avan-gardă etc. Iată însă că postmoderniştii au ajuns la„înţelepciunea” că lumea contemporană începe doarcu dânşii. Am auzit voci spunând că Liviu Rebreanueste atât de „învechit”, încât nu mai are ce căuta înprogramele de învăţământ. Nu mai vorbim de Emi-nescu. Acesta n- ar fi decât un scriitor „istoricizat”,interesant, cel mult, prin câteva poeme cu tentăparodic- textualistă, cum susţine un eminent istoricliterar, care consideră că locul în „canonul literar”românesc trebuie cedat postmodernistului MirceaCărtărescu, cu detronarea „poetului naţional”, sin-tagmă complet depăşită. Captatio benevolentiae dinconferinţa Aurei Christi începe cu o astfel de provo-care: „M- am întrebat nu o dată, pe întinderea ultimi-lor ani, ce s- ar întâmpla dacă, într- o bună zi, ne- ampomeni faţă în faţă cu Mihai (sau Mihail, cum îi spu-nea Nichita Stănescu) Eminescu, cu Lucian Blagasau Nicolae Iorga, cu George Călinescu sau LiviuRebreanu, cu Titu Maiorescu sau cu una dintremarile doamne ale literaturii române, HortensiaPapadat- Bengescu? S- ar simţi acasă? Aici, printrenoi, scriitorii români… Aceste întrebări ar stârni,fără îndoială, ironiile sau comentariile sarcastice alemultor postmodernişti, textualişti, douămiişti saupost- post- modernişti, care şi- au întocmit, într- ograbă suspectă, precipitată, o «nouă tablă de valoriacceptate», fiindcă noţiunea de cultură e... «suspectădin punct de vedere politic!»”.

Desigur, aceşti mari scriitori nu s- ar mai simţiacasă, ci abandonaţi, cu patria lor cu tot, în numele

alteia, obscură, fudulă, în vulgaritatea ei, hibridădin punct de vedere nu numai cultural, aşa cum oprevedea, alarmat, Mircea Eliade în celebra lui con-ferinţă din 1953, Destinul culturii româneşti: „Ade-vărata primejdie începe, însă, pentru întreg neamulromânesc, abia după ocuparea teritoriului de cătreSoviete. Pentru întâia oară în istoria sa, neamulromânesc are de a face cu un adversar nu numaiexcepţional de puternic, dar şi hotărât să întrebuin-ţeze orice mijloc pentru a ne desfiinţa spiritualiceşteşi culturaliceşte, ca să ne poată, în cele din urmă,asimila. Primejdia este mortală, căci metodelemoderne îngăduie dezrădăcinările şi deplasările depopulaţii pe o scară pe care omenirea n- a mai cunos-cut- o de la asirieni. Chiar fără masivele deplasări depopulaţii, există primejdia unei sterilizări spiritualeprin distrugerea sistematică a elitelor şi ruperealegăturilor organice cu tradiţiile culturale autenticnaţionale. Neamul românesc, ca şi atâtea alteneamuri subjugate de Soviete, riscă să devină, cultu-raliceşte, un popor de hibrizi”.2

Va fi părând paradoxală punerea în ecuaţie a„hibridării” postmoderniste cu hibridarea culturalăprovocată de ocupaţia sovietică timp de aproapejumătate de secol. Dar nu este aşa. Geniul lui PaulGoma a înţeles că „experimentul Piteşti” (distruge-rea, în ansamblu, a elitelor naţionale, în toate dome-niile), coroborat cu experienţa canalului Dunărea –Marea Neagră, s- a rafinat, ulterior, în spaţiul cultu-rii, încât, finalmente, îndepărtarea elitelor de tradi-ţie, a dus, în spaţiul românesc, cel puţin, la aceastăhibridare soldată cu „beţia de cuvinte” postmodernis-tă şi cu lepădarea de valorile naţionale, care, desi-gur, nu se mai pot simţi acasă. Efectul este posteriorcauzei şi se prelungeşte chiar şi atunci când, măcaraparent, cauza a dispărut, cum credem noi, în condi-ţiile de libertate de după 22 decembrie 1989. Recent,Ion Filipciuc constata surprinzătoare „afinităţi”între proletcultism şi textualism.

Cu generaţiile ’60- ’70, resurecţia spirituluinaţional, cum prevedea Eliade în aceeaşi conferinţă,se produsese prin întoarcerea la tradiţia interbelică.De aceea, istoria literară identificase în creaţia luiNichita Stănescu, a lui Marin Sorescu, a lui NicolaeBreban, a lui D.R. Popescu, a lui Cezar Ivănescu ş.a.,ceea ce s- a numit neomodernism. Prin raport cuneomodernismul, postmodernismul, care s- a instalatcu generaţia ’80, a însemnat o resurecţie a tendinţeispre hibridare culturală începute prin proletcultism,instituit, la rându- i, cu faimoasele liste negre, de miide titluri, care trebuiau scoase din bibliotecile publi-ce şi cărţile arse. Una dintre cele mai puternicepagini din romanul lui Paul Goma Din calidor estetocmai aceea în care fostul elev al învăţătorului Eufi-mie Goma, acum mancurtizat în entuziasmul antiro-mânesc din Săptămâna Roşie, îl sileşte pe dascăl săscoată cărţile din bibliotecă, pentru a fi arse. Desi-gur, postmoderniştii nu vor cere arderea fizică a căr-ţilor lui Eminescu, a interbelicilor, ci doar una ritua-lică, „rafinată”, pentru ca în locul lirismului eroticeminescian şi blagian să ne invadeze pornografia şiscatofilia unor „boieri ai minţii”, ca în scrierile luiMihail Gălăţeanu, Alexandru Vakulovski, ElenaVlădăreanu, ca în Politicele lui H.- R. Patapievici. Înistoriografie, s- a produs resurecţia rollerismului,prin Vladimir Tismăneanu, cel chemat să condamneoficial comunismul adus şi de tatăl său pe tancurilesovietice.

Din fericire, reacţia s- a produs chiar din sânulgeneraţiei ’80 şi a următoarelor, adevăratele valoriîncercând să readucă literatura română acasă, reso-lidarizând- o cu Dimitrie Cantemir, cu marii croni-cari, cu Ion Budai- Deleanu, cu Grigore Alexandres-cu, cu Eminescu şi Caragiale, cu Ion Barbu şi LiviuRebreanu, cu Nichita Stănescu şi Cezar Ivănescu,modernitatea lor sporind în credibilitate. E de speratcă simptomele postmodernismului au fost doar unfenomen de mimetism şi de ieftin teribilism autoh-ton. Şi în Occident, sub impulsul „corectitudinii poli-tice”, descinsă din marxismul cultural al lui GeorgLukács şi din mondialismul revoluţionar al luiTroţki, s- a produs un dispreţ suveran faţă de marilevalori europene, considerate ca „depăşite” (la noi, s- avorbit de scriitori „expiraţi”). La un asemenea trata-ment, au fost supuşi Dante, Michelangelo, Shakes-peare, Kant, Beethoven, Tolstoi, Dostoievski, Proust,Brâncuşi ş.a. Ar fi apus, pentru totdeauna, şi moder-

nismului „disperaţilor”, de la Kafka până la EmilCioran şi Eugen Ionescu. Vorba lui Alain Finkiel-kraut: „Inutile d’être désespéré”.3 „Conglomeratdezinvolt al nevoilor pasagere şi întâmplătoare –atrage atenţia acelaşi filosof – individul postmoderna uitat că libertatea era acelaşi lucru cu puterea de aschimba bestia şi că însăşi cultura transfigurainstinctele”4. Acum, singurul ideal al culturii estedivertismentul. Idealul burghez Enrichessez- vous! afost înlocuit cu postmodernul Amusez- vous!5

Desigur, o parte a culturii va continua să ne dis-treze, dar ar fi o enormă eroare dacă s- ar limita laatât.

Aşadar, ca să închei cu întrebarea din titlu:Înapoi la modernism? Poate fi şi aşa, cum ne propu-ne Aura Christi, însă i- am nedreptăţi, stricto sensu,pe Eminescu, pe Caragiale, pe Shakespeare, pe ceiconsideraţi de un Antoine Compagnon6 antimoderni,de la Joseph de Maistre şi Charles Baudelaire lapărintele Lacordaire şi Roland Barthes. Să nu uitămreacţia paradoxală a lui Ion Barbu care a respinsîncadrarea lui în modernism, deşi toţi criticii vremiişi cei de după război l- au văzut în primele rânduriale modernismului. Modernismul a fost şi el uncurent cultural- literar istoricizat, iar Ion Barbu sim-ţea că nu- l poate reprezenta. Dar marile valori ţinîntotdeauna de o modernitate perenă şi a fi fost veri-tabil romantic, ca Novalis şi Eminescu, însemna a fi,totodată, modern. De aceea, Titu Maiorescu nu a ezi-tat nici o clipă de a- l considera pe Eminescu „om altimpului modern”, spre deosebire de istoricii literariulteriori care s- au împiedicat în eticheta „romanticîntârziat”. Compagnon susţine paradoxul că a fi cuadevărat modern înseamnă să fii… antimodern:„antimodernii nu sunt orice fel de adversari aimodernului, ci sunt gânditori asupra modernului,teoreticienii lui”7. La 4 iulie 2001, Milan Kunderaafirma în Le Monde: „Astăzi, singurul modernismdemn de acest nume este modernismul antimodern”.Să se observe că Milan Kundera nu optează pentruconceptul de postmodernism, fiindcă ştia în ce înfun-dătură proiectase literatura. Ca alternativă la post-modernism, cam în aceeaşi vreme, am optat pentrutermenul de transmodernism8, capabil să- i înglobe-ze, deopotrivă, pe Dante, Shakespeare, Baudelaire,Dostoievski, Eminescu, Lucian Blaga, Liviu Rebrea-nu, Ion Barbu, Nichita Stănescu şi Nicolae Breban.

Fireşte, ca orice concept, şi transmodernismuleste supus ambiguităţilor de tot felul, cu denaturărişi abuzuri, care n- au întârziat să apară, atât în ţară,cât şi în străinătate, după cum atrag atenţia în edi-ţia a doua a cărţii, apărută la Princeps Edit din Iaşi,în 2011. În orice caz, radicalul trans, convergent cu„logica” Sfintei Treimi şi a terţului ascuns din meto-dologia transdisciplinarităţii propuse de BasarabNicolescu, pe urmele gândirii sub semnul celor treimaterii/etici ale lui Ştefan Lupaşcu, implică elimina-rea exclusivismelor de orice fel, inclusiv a celor vehi-culate de postmodernism.

Aşadar, transmodernismul converge cu îndem-nul la întoarcerea la modernism, dar, simultan, şi laromantism, la realism, la simbolism, la tradiţiona-lism, la expresionism, la suprarealism şi la toateismele derulate în istoria literaturii şi culturii, fărăînsă a deveni captiv în vreunul dintre ele. De aceea,transmodernismul nu este un curent cultural sauliterar, ci un ethos, o formă de toleranţă simfonică atuturor formelor literare, artistice, filosofice etc. �

„Primejdia este mortală, căci metodele moderneîngăduie dezrădăcinările şi deplasările de

populaţii pe o scară pe care omenirea n- a maicunoscut- o de la asirieni. Chiar fără masiveledeplasări de populaţii, există primejdia unei

sterilizări spirituale prin distrugereasistematică a elitelor şi ruperea legăturilor

organice cu tradiţiile culturale autenticnaţionale. Neamul românesc, ca şi atâtea alteneamuri subjugate de Soviete, riscă să devină,

culturaliceşte, un popor de hibrizi”.

Theodor CodreanuÎnapoi la modernism?

1 Principalii actori ai disputei au fost: de partea „cla-sicilor”: Boileau, Racine, La Bruyère, La Fontaine; de par-tea „modernilor”: Corneille, Ch. Perrault, Bernard de Fon-tenelle, Philipp Quinault, Charles de Saint- Evremond.

2 Mircea Eliade, Profetism românesc, I, Editura„Roza vânturilor”, Bucureşti, 1990, p. 143.

3 Alain Finkielkraut, Le défaite de la pensée, Galli-mard, Paris, 1987, p. 167.

4 Ibidem, p. 166.5 Ibidem, pp. 162- 163.6 Cf. Antoine Compagnon, Antimodernii. De la

Joseph de Maistre la Roland Barthes, trad. din franceză,de Irina Mavrodin şi Adina Diniţoiu, prefaţă, de MirceaMartin, Editura Art, Bucureşti, 2008.

7 Ibidem, p. 30.8 Cf. Theodor Codreanu, Transmodernismul, Editu-

ra Junimea, Iaşi, 2005.

17


MARTIE 2013

Cui îi e frică de Mihai Eminescu? Celmai mult, probabil, celor care i- auocultat aniversarea naşterii sub nume-le abstract de „zi a culturii naţionale”.

Spunem „abstract”, în loc de „generic”, deoarece doardespre sentimentul că sintagma se goleşte vertiginosde sens se mai poate spune ca s- a „generalizat”.Memorabile sunt însă tot zicerile poeţilor, de exem-plu, constatarea lui Liviu Ioan Stoiciu, care consultădestul de des barometrul entropiei spirituale a civi-lizaţiei noastre, cum face şi în ultimul volum, Sub-stanţe interzise (Editura Tracus Arte, 2012): „O şimai mare încetinire a conşiinţei./ A conştiinţei apro-pierii morţii lui. Sau o încetinire a/ conştiinţei dinUnivers?”. Un sentiment de neputinţă însoţeşte ape-lul la o autoritate sofianică transcendentă: aplecatsub epitrahil, poetul aşteaptă lectura amânată sauineficace a preotului din Carte. Îşi va croi atuncidrum prin universul mut cu propriile cuvinte. „Poe-mele din Parcela K” (Aleea Scriitorilor de la Cimiti-rul Bellu) ne pot face să ne gândim la etimologie,sema/semn fiind cuvântul grecesc pentru mormânt,dar umorul lor negru e mai curând o amară glosă petema degradării logosului într- o societate care aadus la suprafaţă drojdia umană, conferindu- i unaiuritor statut de putere şi vizibilitate.

Împuţinarea inefabilei substanţe a gândirii einvocată ca sursă a oboselii psihice şi dezorientăriiaxiologice în asemenea reflecţii hamletiene, dar şi înconversaţiile cotidiene. Un călător străin se mira, înprimele zile ale anului, de lipsa de discernământ aunui popor care continuă să trăiască în cultul unuiadintre „cei mai răi dictatori ai Europei”. Cel maisărac program de Revelion din istoria TeleviziuniiRomâne – redus la reportaje de la marile generatoa-re de zgomot în principalele pieţe ale Capitalei şi opetrecere domestică încheiată cu un brâu sau o horă– nu omisese, într- adevăr, scenele legate de Sărbă-tori, cu colinde interzise şi ruine de biserici, din viaţaCeauşeştilor. Din marea schelălăială, tinerii s- aurevărsat în mall- uri, începând Noul An cu ocupaţiafavorită, adică, „shopping”. Despre copiii lor, părinţiispun că i- ar prefera educaţi de învăţătorii din liceelepedagogice de altă dată decât de absolvenţii de facul-tate de astăzi, o alegere oarecum justificată în condi-ţiile în care, în loc să aplice standarde europene(Europass), miniştrii- Frankensteini ai educaţiei con-tinuă să recicleze trupul mort al unor universităţipopulate prin politici clientelare.

Manifestul lansat de revista Contemporanul(nr. 1/2013), prin care se urmăreşte, pe de o parte,restabilirea adevăratelor valori naţionale după oprea lungă perioadă de răsturnări carnavaleşti, iar,pe de alta, reconectarea la marea tradiţie europeană,coincide cu apeluri similare, mai ales din cercuri uni-versitare apusene, către reconstrucţia culturii euro-pene în condiţiile favorabile ale unificării politice.T.S. Eliot, Dante, and the Idea of Europe (T.S. Eliot,Dante şi Ideea de Europa), editată de Paul Douglass(Cambridge Scholars Publishing, 1911) este o colec-ţie de eseuri pe tema convergenţei estetice şi filosofi-ce a popoarelor de pe continentul nostru, începută înEvul Mediu creştin, oglindită în opera lui Dante şisusţinută programatic de T.S. Eliot, pentru care nicio creaţie individuală nu are valoare, dacă asupra sanu se proiectează mintea mai puternică a Europei.Editorul recunoaşte prioritatea lui Dominic Mangia-no (1989) în aria genealogiei culturale, unde T.S.Eliot apare ca părinte al Ideii de Europa, o matricespirituală, ce ar include Estul originii sanscrite.„Sensibilitatea unificată” a acestei sfere de spiritua-litate este conceptul propus şi ilustrat de autoareaunuia dintre eseuri, Viorica Pâtea, o româncă stabi-lită în Spania, profesor la Universitatea Salamanca,dar care continuă să acţioneze ca un mediator cultu-ral, o traducere din Ana Blandiana fiind una din rea-lizările sale recente. Este unul din capitolele celemai interesante ale cărţii, scris într- un stil afin ace-lei raţionalităţi lipsite de uscăciune pe care Augustino numeşte claritas şi care e una din caracteristicileraţionalismului occidental. Eseista clarifică undemers care ar putea trezi suspiciuni de pretenţiinormative neoclasice sau de tradiţionalism inhibitorde energii, căci ce înseamnă a resuscita şi impune uncanon estetic al altui timp istoric? Nu, nu este vorbade impunerea modelelor unui nou imperiu, ca pe vre-

mea când elevii învăţau poemele lui Victor Tulbureîn limba rusă, ci de activarea unei baterii de energiespirituală într- o vreme când degradarea culturii aatins punctul zero al parodiei stereotipe a... stereoti-purilor tabloide sau exacerbarea violenţei într- o civi-lizaţie a imaginii, incluzând o producţie cinemato-grafică a cărei temă invariabilă este duelul unoradversari reduşi la gestica reductivă a unor automa-te sau a unor subdezvoltaţi mintali. Cu talent teore-tic, Viorica Pâtea extinde discuţia unui concept –conştiinţa europeană aşa cum e reprezentată de tri-umviratul Dante /T.S.Eliot /Pound – într- un expozeude filosofia culturii. Podul aruncat peste timp de ceidoi americani europeneizaţi ar fi avut rolul de aanula efectele raţionalismului abstract, empirismu-lui şi materialismului născute în secolul al XVII- lea.Arta imaginarului plastic, de a „vedea” idei, adică dea le turna în aliajul limbajului sensibil, ar fi atinsapogeul în scrierile poetului florentin, care au bene-ficiat şi de contextul unificat religios al creştinătăţiimedievale, de limba italiană născută din latină, lin-gua franca a aceleiaşi civilizaţii, dar, mai ales, de cli-matul unei intense spiritualităţi filtrate estetic înartefacte al căror simbolism era universal.

Dacă despre discursul academic contemporanputem spune că îşi datorează caracterul internaţio-nal unui corpus unificat de teorie critică şi protocoa-le disciplinare, una din capitalele sale, cu o intensăintersectare de forţe, este Universitatea din Sal-zburg, ale cărei teme de cercetare sunt adesea pre-luate de alte conferinţe internaţionale. Dacă, în ceeace priveşte estetica creaţiei, modelul internaţionaleste modernismul, a cărui deviză a fost „înnoieşte” –raportul admirativ dar şi transformator cu tradiţia –consensul şi, în consecinţă, legitimitatea demersuluicritic sunt posibilităţi deschise de teoria literară,care este opera ultimei generaţii. Numai marile civi-lizaţii, spune Niklas Luhmann în Societatea societă-ţii, ajung la conştiinţă de sine, adică la capacitateade a reflecta asupra propriei logici, alcătuiri sauartefacte. Auto- reflexivitatea poate fi definită aşacum o fac editorii antologiei The Museal Turn (Revo-luţia muzeală), apărută recent la Editura Winter aUniversităţii Heidelberg: Sabine Coelsch- Foisner,profesor la această universitate, Douglas Brown,asistaţi de Christopher Herzog şi Andrea Oberndor-fer. Muzeul şi- a diversificat specatculos funcţiile,asumându- şi, pe lângă rolul tradiţional de tezaur aloperelor de cultură, un scop educativ, transformândmodul tradiţional, pasiv, de receptare estetică într- oexperienţă interactivă, oferindu- se ca spaţiu demeditaţie asupra istoriei, asupra identităţii cultura-

le, transpunând chiar şi viaţa cotidiană în imagineîn oglindă şi posibil obiect de studiu. Despre SabineCoelsch- Foisner, un universitar de o extraordinarămobilitate intelectuală şi energie creatoare, cu obibliografie impresionantă, se poate spune că nu- i estrăin nimic din eterogena şi adesea dificila, princaracterul interdisciplinar, teorie critică a postmo-dernităţii. Cele două conferinţe dedicate spaţiuluimuzeal în 2009 şi 2010 au schimbat radical perspec-tiva asupra lui. Nu exponatele, plinul material, eraobiect de reflecţie, ci naraţiunile prin care pot fireconstituite codurile societăţilor care le- au produs,iar codificările se dovedesc, la o examinare atentă,un efect al ideologiei. Muzeul nu aruncă lumină doarasupra obiectelor valorizate de o comunitate umană,ci şi asupra politicii de ocultare, de metonimizare amemoriei rasei, de distorsiune, de repunere în circuitsau de rescriere a trecutului. Ce imagini au stârnitimaginaţia oamenilor de altă dată, cum a evoluatcunoaşterea, ce aspecte ale experienţei unei comuni-tăţi au fost deliberat cenzurate, care e imaginea afri-canului din muzeul stăpânului european, în cemăsură e muzeul sorginte a construcţiei culturale, aidentităţii naţionale, ce au luat cu ei călătorii şi cumputem reconstitui trecutul din această istorie criticăa civilizaţiei, care e acum muzeul? Când s- a instau-rat democraţia gustului, cum interpretăm faptul cătocmai societăţile cu o aristocraţie puternică au fostcele dintâi care au deschis publicului larg universulartei, cunoaşterii şi vieţii rafinate?

Un exemplu edificator este muzeul de dată mairecentă dedicat regelui britanic George III. Scopulexpres a fost revizuirea portretului nefavorabil alregelui care a pierdut coloniile din America şi a sfâr-şit nebun (se pare, din cauza otrăvirii lente cu arse-nic) prin imagini ale unui cuplu regal de o moralita-te desăvârşită, patrioţi şi generoşi patroni ai artelor.Poate că tendinţa unei societăţi ca a noastră, ieşitedintr- un regim politic ce nu a încurajat individul săjudece critic, de a adopta propoziţii simpliste, ilogice,ar fi corectată mai eficient prin reconstrucţiemuzeistică şi narativitate decât prin informaţienudă şi lacunară, care nu angajează percepţia nemij-locită, edificatoare.

E prima zi a noului an, şi medalionul decupatde privire din lacul de la Căldăruşani trage cortinapeste imaginile unei zile norocoase, căci mi s- a înde-plinit dorinţa de a o trăi ca pe una vrednică de amin-tire. Poate icoana Maicii Domnului chiar este făcă-toare de minuni, dar în mod sigur e ea însăşi o minu-ne. Vădind mai curând tendinţa catolicismului de aacoperi în nestemate crucea sau figuri evanghelice,icoana adusă din Basarabia e mărturia unei civiliza-ţii cu resurse enorme, financiare, dar şi în materiede artizanat. Risipa de aur, argint, safire, smaralde,rubine te face să te gândeşti la pereţii acoperiţi cupietre preţioase ai Ierusalimului ceresc. Muzeul, încare intrăm într- o doară, căci românii sunt risipitoricu propriile valori, este un fragment de culturăest- europeană reconstituit cu superioară ştiinţămuzeologică. Tipăriturile contemporane cu istoriatiparului, veşmintele, obiectele bisericeşti, firmane,precum cel al domnitorului Ghica, te trag înapoiîntr- un timp asemănător celui invidiat de Eliot laDante: al forţei şi unităţii spirituale. Arta şi religiaşi- au împletit aici cărările încă de pe vremea cândGrigorescu îndruma şcoala de pictură. Crezusempână atunci că Grigorescu a avut mai puţin fler, ale-gând Şcoala de la Barbizon, decât Brâncuşi, care aintuit direcţia curentului estetic poposind în atelie-rul lui Rodin. Icoanele lui Grigorescu expuse lamuzeul Mănăstirii Căldăruşani, ocultate de „şlagă-rele” pastorale cu ţărăncuţe, care cu boi şi lanuri,revizuiesc însă complet imaginea mea despre artist.Admir forţa lui plasticizantă, ce concurează naturaînsăşi, în portretele extraordinar de vii şi expresive,remarc o alegorizare personală a figurilor biblice,dominate de Iisus Invăţătorul. Cultura română nuare nevoie să- şi însuşească ziua unui poet. Zilele cul-turii, celebrate în existenţa personală de omul civili-zat, ar trebui să fie toate zilele anului. �

Maria- Ana TupanMall- uri şi muzee

Manifestul lansat de revistaContemporanul (nr. 1/2013), prin care

se urmăreşte, pe de o parte,restabilirea adevăratelor valori

naţionale după o prea lungă perioadăde răsturnări carnavaleşti, iar, pe dealta, reconectarea la marea tradiţie

europeană, coincide cu apelurisimilare, mai ales din cercuriuniversitare apusene, către

reconstrucţia culturii europene încondiţiile favorabile ale unificării

politice.

�Polemice �Resurecţia modernismului� (Con)texte

Nu ştiu când m- am gândit prima datăla sinucidere. Undeva, în unul dinanii adolescenţei, cred. Spun undevaşi nu cândva pentru că aşa simt. Pri-

vesc timpul ca pe un tărâm, iar timpul meu ca pe uncontinent. Sensul deplasării, pe acest continent, nicinu contează. De altfel, nici nu sunt deloc convins cădeplasarea în timp este obligatoriu unidimensională.Dimpotrivă. Ştiu lucrul acesta pentru că ades călăto-resc în propriul trecut. Cu mintea, veţi spune. Cumintea, desigur. Şi de ce sună asta a reproş? De cepare afirmaţia legată de această călătorie mai puţinserioasă dacă am admis că se petrece doar cu min-tea? V- aţi dori să puteţi călători undeva doar cu tru-pul, detaşând mintea de el? Personal găsesc prefera-bilă propria opţiune.

În trecut călătoresc des. În propriul trecut. Vii-torul îl frecventez mai puţin asiduu, e mult maifluid, mai schimbător decât trecutul, care nici el nue împietrit, imuabil, cum aţi putea fi tentaţi să cre-deţi. Trecutul îmi oferă însă mai multe certitudini.Şi de ce am nevoie de certitudini, mă întrebaţi? Nuştiu. Prefer să nu îmi pun întrebarea aceasta. Mi- amcultivat o anume voluptuoasă laşitate: pur şi simplurefuz să îmi pun întrebări pentru care nu am răs-punsul deja pregătit. Şi mai ales acele întrebări careîmi oferă ocazia unor răspunsuri disconfortante.

Nu mai ştiu în ce context m- a vizitat pentruprima dată gândul sinuciderii. Mă suspectez, cu oindulgenţă, veţi admite, scuzabilă, de neseriozitate,la acel moment. Nu mai ştiu dacă era ecoul vreuneilecturi inoportune sau o răbufnire romantică, depuşti suficient de rebel pentru a se crede şi neînţeles.Nici nu e atât important, evidenţa mă obligă săadmit că nu am dat curs acelui gând. Lucru pe carenu îl socotesc nicicum regretabil, tot astfel cum nu- lsocotesc lăudabil, e un episod pe care îl privesc cusurprinzătoare neutralitate şi indiferenţă, cu detaşa-re. Aşa cum am privit şi viaţa care a urmat aceluiepisod.

Ideea sinuciderii avea ceva seducător, la vârstaaceea. Chiar dacă numi mai amintesc ce mi- a adusgândul acela, încă îmi amintesc orele petrecute cuprivirea în tavan şi felul în care am gândit la asta.Ce fel aveam să o fac era ne- esenţial – asta avea săse schimbe mai târziu. Ceea ce mă interesa mai multera ca gestul acesta, supremul act de teribilism, săprovoace maximum de reacţie. Mi- a plăcut să îmiimaginez durerea celor din preajmă, durere pe care,acum nu am nicio îndoială, o exageram cu mult.Lacrimile sunt obligatorii la o înmormântare, ştiam

că pot conta pe asta. Iar imaginara durere a celorrămaşi îmi oferea un sentiment reconfortant. Oripoate doar îmi excita o vanitate supra- dimensionatăşi nicicum motivată. Îmi puteam imagina felul încare aveau să se rostogolească lacrimile pe obraji,tiradele de un patetism ridicol şi asta îmi dădea ostare de bine, îmi dădea sentimentul că poate chiarsunt important pentru unii. Uitând că totul se petre-cea doar în imaginaţia mea. Apoi, odată stârnită,mintea continua să fabrice fără încetare, dezvoltând,îngroşând, adăugând o complicată recuzită şi trans-formând totul într- un spectacol grotesc, dar pe careatunci îl socoteam o adevărată desfătare.

Privindu- i pe toţi aceia cuprinşi de remuşcărila imaginara mea moarte, mă simţeam cumva răzbu-nat, mulţumit, satisfăcut. Erau oameni cărora nureuşisem să le spun ce aveam de spus, să le arăt ceaveam de arătat, dar cărora astfel aveam să le daupeste nas, să- i silesc – îmi închipuiam – să trăiascăveşnic cu durerea pierderii mele. Puteţi râde dacădoriţi. Şi eu zâmbesc amintindu- mi. Singurul incon-venient în această întreprindere era acela că nuaveam convingerea că voi mai putea asista la toatăaceastă colosală masturbare a vanităţii dacă aş fiales să duc lucrurile până la capăt. Iar acesta era uninconvenient destul de serios.

Singurul care a plâns în acea seară am fost euînsumi, cutremurat de milă pentru o tragedie carenu avea să mi se întâmple, zguduit de panegiricecare nu aveau să se rostească. Trezindu- mă, a douazi, am descoperit că- i iertasem pe toţi cei faţă decare, dintr- un motiv sau altul, nu aveam cele maicalde simţăminte. Cumva îşi plătiseră datoria faţăde mine prin lacrimile de cu o seară înainte, chiardacă şi acelea nu s- au petrecut decât în bezna minţiimele. Inutil să mai spun că sentimentele lor în ce măpriveşte au rămas neschimbate. Şi astfel am ajunspentru a doua oară să mă gândesc la sinucidere.

– La ora paisprezece, da? Perfect, luaţi loc acoloşi am să vă anunţ. O să trebuiască să aşteptaţipuţin.

Are vocea plăcută. Poate doar cu un semitonprea groasă, cu inflexiuni studiate. Politeţea e profe-sională, rece, ca şi zâmbetul. Asta mă deranjeazăprea puţin. Aproape deloc.Pentru un rupt de lume, unînsingurat ca mine, un zâm-bet e un zâmbet. Iar o voce eo voce. Orice voce e plăcutăatunci când mi se adresează.Orice ochi sunt frumoşiatunci când mă privesc.

Ochii îmi alunecă îndecolteul generos şi mă ruşi-nez că nu mă ruşinez de asta.Îmi observă privirea, dar nu- idă nicio importanţă. E obiş-nuită cu asta. Şi apoi decol-teul acela a fost ales pentru afi privit. Nu am înţeles niciodată indignarea femeilorcare te surprind cu privirea scufundată în abunden-ţa din decolteul lor. De ce ai alege un decolteu atâtde adânc dacă nu doreşti ca privirile să se îndrepteacolo. Şi orice mi s- ar spune, îmi vine greu să cred căe vorba de probleme de respiraţie.

Am insistat necuviincios de mult cu privirea.Acum ar fi momentul să merg şi să mă aşez, aşa cumam fost invitat. Îmi zâmbeşte. Am contacte puţine şiinconsistente cu lumea, dar mă aventurez să cred căacesta nu mai este un zâmbet profesional, de recuzi-tă. Nici dacă e o încurajare nu ştiu. Ce ar fi de încu-rajat? Buimăceala mea sau indiscreta şi prelungitarătăcire a ochilor? Zămbesc şi eu. Încerc un zâmbetstânjenit, dar mă tem că mi- a ieşit mai degrabă unrânjet de bătrân pervers. Abia când realizez asta îmiiese şi zâmbetul stânjenit.

Mă aşez. Mă ţin cu mâinile de marginea scau-nului. Vinilinul tapiţeriei e scorojit. Un fir de aţă dinurzeală atârnă sub scaun. Involuntar îl înfăşor pedeget şi încerc să- l rup.

După aceea gândul acesta a devenit un vizita-tor frecvent, neam împrietenit. Pe măsură ce înain-tam în vârstă şi mă îndepărtam de lume a devenitsingurul prieten cu adevărat loial. Perfid, admit, darloial. Mă tem că, în ce mă priveşte, nici măcar lui nu

i- am fost loial aşa cum aş fi dorit. Dacă i- aş fi fost cuadevărat loial prietenia noastră ar fi durat cu mult,cu mult mai puţin.

Perdono tutti e a tutti chiedo perdono. Va bene?Non fate troppi pettegolezzi.

A existat o etapă la care devenise o obsesie.Dezvoltasem un adevărat fetiş al sinuciderii. Stu-diam cu o sârguinţă de care nu mă ştiam în stare ( şide care nici nu am mai fost, ulterior, în stare) tomuriîntregi de medicină legală, căutând metoda perfectăde sinucidere. Am să revin asupra acestui aspect.Citeam biografiile marilor sinucişi – care îmi deveni-seră cumva egali, colegi, parteneri, aşa cum cuimpertinenţă socoteam. Eram tobă de literatura scri-sorilor de adio. Devenisem expert în sinucidere.Aveam fundamentul teoretic, dezvoltasem o întreagădoctrină, suficient de sofisticată şi de ne- inteligibilăpentru a impune respect. Îmi doream cu asiduitateca propria sinucidere să fie o capodoperă, demnă demarii înaintaşi. Lipsea un singur lucru, evident.Curajul de a o face.

De fapt nu ştiu dacă mi- a lipsit curajul de a oface. Cred că, în cel puţin două situaţii, curajul de anu o face a fost infinit mai mare. N- aş spune că mi- alipsit nici puterea. Nu ştiu ce mi- a lipsit. Poate nuceea ce mi- a lipsit m- a împiedicat să o fac, ci ceea ceprisosea. Cât de surprinzător vi s- ar părea dacă v- aşspune că tocmai dorul de cei care mă trimiteau cugândul la sinucidere era cel care mă împiedica să ofac?

Exagerez. Întocmai ca în pomeniţii ani ai ado-lescenţei. Nu ştiu dacă au existat persoane din cauzacărora să fi ajuns la această dorinţă de sinucidere.Cel mult persoane cărora aş fi vrut eu să le pot impu-ta asta. Mai potrivit ar fi să recunosc că propriainadecvare a fost, mai întotdeauna, adevărata moti-vaţie. Mi se părea cabotin, de prost gust, exagerat, săîmi spun că dezgustul faţă de lume era motivul,chiar când ştiam că aşa este. Scuza unei idile eşuatelamentabil era mai prozaică, dar, mi se părea, maiadmisibilă, mai discretă, mai încarcată de modestie.Mă lăudam că nu aveam ipocrizia lui Pavese, care sesinucisese dezamăgit în amorul pentru ConstanceDowling:

Verrà la morte e avrà i tuoi occhiDar simţise nevoia să strige unei lumi întregi

acuzator:Tutto questo fa schifo. Non parole. Un gesto.

Non scriverò più.Aşa cum pe prima pagină a „Dialogurilor cu

Leuco” scrisese:Perdono tutti e a tutti chiedo perdono. Va bene?

Non fate troppi pettegolezzi.La fel de exagerată mi se părea şi grandiloc-

venţa acelui До свиданья, друг мой, до свиданья,scris cu propriul sânge de către Esenin. Sinuciderealui Socrate era, desigur, mult prea teatrală. De altfelîntreaga lamentaţie a stoicilor (înţelepciune, curaj,

dreptate, temperanţă... ce ilu-zii!) o găseam neconvigătoare,sinuciderile lor îmi păreauîncărcate de ostentaţie, ca înplăsmuirea mea de adoles-cent. La urma urmei aceastaavea să fie opera mea ultimă,opera magna, deci deveneaimperios să fie perfectă, sub-tilă, discretă. Cum sunt por-nit pe confesiuni, nu am sămă feresc să recunosc, accep-tând aparentul paradox cădiscreţia de care pomeneam

avea ea însăşi o anume osten-taţie. Am spus că citisem enorm despre acest subiect:formulam sinuciderea încadrând- o în canoane esteti-ce de mine însumi definite. De Montherlant, Socrate,Pavese, Gherasim Luca, Celan, Hemingway,VanGogh, Trakl, Nero. Îi cercetasem pe toţi ca pe nişteconfraţi şi înaintaşi. Pe Nero îl înţelegeam cel maibine. Ezitarea sa în faţa ultimului gest îmi era fami-liară. Şi apoi am fost mereu tentat să îl socotesc maidegrabă un mare neînţeles. Divaghez.

– O să mai aveţi puţin de aşteptat. Nu văderanjează, da?

Picioarele sunt puţin prea groase poate, dar pie-lea e netedă, lucioasă, cu o notă de aramă. Nu am săîi privesc picioarele aşa cum, mai devreme, îi pri-veam decolteul. Nu sunt un libidinos. De ce am sim-ţit nevoia să îmi spun asta?

Facem acelaşi schimb de zâmbete. Îmi impunsă cred că zâmbetul pe care mi- l adresează mie e unulcald şi sincer. Ce mă poate împiedica să gândesc ast-fel? Evidenţa? Cui îi pasă de evidenţe? La fel îmiimpun să cred că zâmbetul meu e unul egal de prie-tenos, uşor ştrengar. Şi ştiu că sunt prea slăbit, preaobosit, că mă doare prea tare pentru a fi aşa. Înabsenţa unei oglinzi fac ce pot şi rămân întrebân-du- mă dacă ceea ce doream să fie zâmbet nu a fostdoar o grimasă chinuită.

– Sigur. Desigur.

18


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Nu de puţine ori mă gândescla Cioran şi, dând dovadă de o

impardonabilă lipsă demodestie, mă găsesc

comparându- mă cu el.Comparaţia nu are nimic

vanitos în ea, chiar dacă estenemeritat de măgulitoare îndimensiunea ei intelectuală.

Termenii comparaţiei sunt alţii.

Daniel O. Bejan

Ultimul continent

Am vocea răguşită. Un nod în gât. Tuşesc ca sămi- l alung şi sunt răsplătit cu un nou zâmbet.

– Vă mulţumesc.Categoric are o voce plăcută. Plăcută e puţin

spus. Ar trebui să mă ruşinez că îi găsesc vocea sedu-cătoare? Sau ar trebui să mă ruşinez că am nevoiesă- i găsesc vocea seducătoare? Cu siguranţă nu măruşinez că privirea îmi rămâne fixată pe fesele ei, învreme ce se întoarce să se aşeze la biroul ei. Le citescprin pânza netedă, arcuindu- se, fremătând, ca douăcupole de biserici slave, desăvârşite. Şi nu mă ruşi-nez. Mă ruşinez de lipsa erecţiei. În faţa unor astfelde monumente ale naturii o erecţie ar fi fost singurareacţie politicoasă. Reacţie de care mă găsesc incapa-bil acum. Rămânem la schimbul de zâmbete.

Tentative au existat. De fapt fiecare secundăpetrecută reflectând la acest subiect poate fi socotităo tentativă. O sinucidere incompletă. Pentru că dupăfiecare astfel de episod m- am despărţit de ceva saucineva. Din păcate (nu văd de ce aş spune din ferici-re) nu şi de propria existenţă. Înainte de a povestidespre asta am să mă întorc la ce spuneam maidevreme.

Cu timpul spectacolul post- suicidal m- a intere-sat tot mai puţin, ajungând să îmi fie indiferent.Modul în care aveam să o fac devenise mult maiimportant. Despre motivele care mă aduceau pe pris-pa de unde contemplam acea vale am să vorbesc maitârziu. Am spus că aveam o viziune estetică asupramorţii. Dacă lamentaţiile postume, elegiile şi regre-tele celorlalţi începuseră să îmi devină indiferente –într- o scrutare a unor sinucideri întotdeauna imagi-nare – felul în care aveam să o fac devenise esenţial.În primul rând pentru că, repet, aveam o viziuneestetică asupra morţii, nu îmi era indiferent ce felaveam să arăt după. Apoi pentru că am fost şi amrămas îndeajuns de laş pentru a mă teme de durereafizică. Durerea cealaltă era o stare continuă, nu omai luam în calcul.

Spânzuratul îl respingeam ab initio. Limbascoasă, faţa tumefiată, ochii bulbucaţi, vintrele scă-pate de sub control şi un cadavru năclăit de proprii-le scurgeri nu aveau cum fi o opţiune. Aveam să afluulterior că indiferent de metoda aleasă, ultima ruşi-ne era inevitabilă. Aşa că nu de puţine ori mi- am ofe-rit ca pretext pentru încă o amânare lipsa clismei şifaptul că băusem prea multe lichide. Otrava îmi erainaccesibilă. Iar cea care îmi era accesibilă presupu-nea dureri prelungite, chinuitoare, fără garanţiareuşitei. Somniferele nu îmi păreau nici ele foartesigure. Pistolul nu era o opţiune din aceeaşi nevoiede estetică postumă. Oricum nu am acces la aşaceva. Înecul era exclus – o veche fobie, mi- am admislaşitatea, da? Aruncatul în faţa trenului era muti-lant, deci rezultatul nu se încadra în canonul esteticpomenit.

Nu am să urmez cu inventarul acestor metodede plecare din viaţă. Suficient să spun că făcusemacest inventar, că cercetasem fiecare cale în parte peîndelete, cu o minuţiozitate pe care o puteţi găsi con-damnabilă. Îmi construisem o serioasă competenţăîn materie de suicid, dar una pur teoretică. Am deciscă singura metodă acceptabilă era tăierea venelor.Ulterior în toate revenirile la gândul sinuciderii pro-blema modului în care aveam să o fac nu s- a mai pus.

Spuneam că au existat tentative. Urmele de laîncheietura mâinii vorbesc despre asta. Dar şi des-pre nepriceperea mea. Aveam mai târziu să aflu că,dacă aş fi fost cu adevărat competent, aşa cum afir-mam mai sus, mi- aş fi crestat venele longitudinal şinu transversal, aşa cum făcusem. Astăzi ştiu. Acestaa fost motivul pentru care prima tentativă a eşuatrămânând doar un episod încărcat de ridicol, desprecare îmi amintesc cu o anume jenă. Cea de a doua afost mai reuşită, vorbind dintr- o perspectivă pur teh-nică. Din păcate atunci au existat persoane care audecis că viaţa mea e mai importantă pentru ele decâteste pentru mine. Sinucigaşii întorşi din drum spuncă, după ce au fost salvaţi, s- au născut a doua oară.Există o urmă de adevăr în afirmaţia asta. Pentru căatât la naştere cât şi atunci când suntem salvaţi, decele mai multe ori, nu suntem în nici un fel întrebaţi.

Nu de puţine ori mă gândesc la Cioran şi, dânddovadă de o impardonabilă lipsă de modestie, măgăsesc comparându- mă cu el. Comparaţia nu arenimic vanitos în ea, chiar dacă este nemeritat demăgulitoare în dimensiunea ei intelectuală. Terme-nii comparaţiei sunt alţii. Ca şi Cioran am fost oviaţă prieten cu gândul sinuciderii, fără a o face. Edrept, spre deosebire de el, până astăzi, nu am sim-ţit nevoia să vorbesc despre asta. Nici acum nu simtnevoia. Pur şi simplu o fac.

– Îmi cer scuze. Cred că va mai dura puţin.Doriţi o revistă? O colegă mi- a adus puţină cafea,doriţi şi dumneavoastră puţină?

Categoric acesta este un zâmbet uman. Iaraceia sunt cei mai frumoşi ochi din lume. Iar tu eşticea mai frumoasă femeie din lume...

– Mă scuzaţi, ce aţi spus?

Sper că nu am spus cu voce tare. Ba da. Şi îmizâmbeşte. De ce mă agăţ atâta de zâmbetul ei? De ceam nevoie de zâmbetul ăla? De ce e atât de impor-tant să caut ceva în el?

– Da... V- aş fi recunoscător.Nu m- am bâlbâit. M- am temut că m- am bâl-

bâit. Sper că nici nu am roşit. Incapacitatea mea dea funcţiona social mă împiedică să leg o conversaţie,dar cel puţin îmi îngăduie să emit răspunsuri lapida-re, timide. Şi să zâmbesc prosteşte. Din nou mă agăţde zâmbet.

Mă priveşte întrebător şi îmi dau seama că amrăspuns prosteşte. Adaug:

– Mi- ar prinde bine puţină cafea.Din nou îmi zâmbeşte. Din nou mă prind cu

amândouă mâinile, cu unghiile mă agăţ, cu dinţii, dezâmbetul său. Apoi îmi las privirea din nou să seînmoaie pe conturul celor două fese cărora din nourefuz să le răspund cu politeţea necesară.

Izolarea de lume, înstrăinarea, nu se întâmplăatunci când fugi de ea în sihăstrie, în cine ştie cegrotă, impunându- ţi o ridicolă şi inutilă asceză.Lucrul acesta se petrece mult mai subtil, se insi-nuează încetul cu încetul până când devine o stare.Nu ştii dacă e înstrăinare sau alienare, dar, orice arfi, alegi să- i spui înstrăinare. Cuvântul e mai frumos,ideea e mai convenabilă.

Trăiesc între oameni, în societatea lor, chiardacă am redus la minimum contactul cu ei. Interac-ţionez cu ei. Mai frecvent decât mi- aş dori, mult preapuţin faţă de ce ar fi socialmente sănătos. Îndeparta-rea aceasta, autoimpusă, nu e o psihotică aşezareîntr- un turn de veghe de unde să îmi imaginez că îiobserv pe ceilalţi şi îi judec cu dispreţuitor dezgust.Dezgustul există, de multe ori. Dispreţul doar oca-zional. Dar nu despre asta este vorba. Nici măcar denevoia de singurătate. De fapt chiar nu am nevoie desingurătate, dar o găsesc preferabilă pentru că alter-nativa, din păcate, e nesatisfăcătoare. Comunicareadintre ceilalţi (ceilalţi, aţi observat cuvântul? Insist,totuşi, că nu e o psihoză) e superificială, lipsită deadâncime. Aproape întotdeauna grăbită, repezită,abreviată până la absurd, până la neinteligibil, pânădincolo de ridicol. Până acolo unde încetează să maifie comunicare şi devine doar emisie de semnale lip-site de sens. Ei se încăpăţânează să o numească,totuşi, comunicare.

O tehnologie, care de cele mai multe ori mădepăşeşte, oferă instrumente tot mai sofisticate caresă faciliteze accesul la comunicare. Paradoxal tocmaiaceastă comunicare a alterat, a schimonosit ideea decomunicare, ducând- o într- un loc la care nu amacces. Şi nu am acces pentru că nu îmi doresc asta.

Sub aparenţa simplificării şi informalizăriilimbajul s- a degradat într- un mod pe care îl găsescinacceptabil, devenind un rudiment de limbaj, careexprimă rudimente de emoţii. Poezia nu mai arenevoie de formă, de muzicalitate. Dezbrăcându- se deconvenţia formei se leapădă apoi de nevoia de emo-ţie, explorând zone fetide, depozitul de deşeuri alumanităţii. Se dezvoltă o întreagă literatură a sordi-dului, o cultură a sordidului. Exerciţiul de maculare,însoţit de o adecvată pocire a limbii, definită ca des-făşurare stilistică, devine ritual obligatoriu pentruadmiterea în cartierele cu biblioteci ale societăţii. Oprosperitate murdară şi nu neapărat meritată a năs-cut o nevoie inexplicabilă de sordid. Scufundarea înzoaie a devenit un demers intelectual necesar. Întot-deauna cu o ipocrită compasiune şi o rău disimulatăcondescendenţă faţă de nefericiţii supuşi scrutăriicare chiar îşi duc existenţa în zoaiele unei societăţiîmbecilizate, gonind haotic după o prosperitate pecare nu e în stare să o înţeleagă, după o abundenţăpe care nu ştie decât să o risipească.

O tehnologie tot mai rafinată, tot mai complica-tă, e pe cale să nască un om primitiv, dezumanizat.Incapabil de exprimarea emoţiilor altfel decât pringrohăieli semiarticulate, prin onomatopee sau, în celmai fericit caz, prin limba aceasta nouă, redusă,amputată, desfigurată. Poate omul cel nou nici nuare emoţii de exprimat. Doar nevoi. Primare. Sauprimitive. Iar pentru acestea nici nu este nevoie derafinament stilistic, nici de întorsături persiene dincondei.

Mi s- a imputat ades că nu înţeleg eu lumea. Nuam niciun fel de problemă în a valida această impu-taţie. Am însă nevoie să o înţeleg pentru a spune cănu mă mai simt bine în ea?

Am fugit mult de la subiect. Nu ştiu de ce. Nusimt nevoia să îmi justific însingurarea. Îmi estesuficient dacă sunt lăsat să mi- o trăiesc. Nu amnevoie să îmi argumentez fuga de lume. Am nevoieînsă să îmi repet mereu lucrurile acestea, să privescchipul hâd al lumii, pentru a- mi înfrânge tentaţiacare, uneori, rar, e drept, mă încearcă. Tentaţia de amă întoarce iar în ea. �

■ Fragment

19


MARTIE 2013

■ ex libris Editura Europress Group

■ Marieta Mihăiţă RădoiGenul programului: dramă

„Marieta Mihăiţă Rădoi face parte din acea res-trânsă categorie de poeţi a căror creaţie este lip-sită de metafora spectaculoasă (gălăgioasă!),beneficiind însă de taina cuvintelor, dând alătură-rii acestora acea imprevizibilitate, venind parcădinspre Mallarmé sau, şi mai aproape de noi, dela Ion Barbu, acest farmec al imprecisului careasigură autoarei o indiscutabilă originalitate şiesenţializare a acestei poetici.”

Radu Cârneci

■ Marin Radu MocanuOameni de nicăieri

„În anii ‘75- ‘80, nu am putut trece de cenzură curomanul Oameni de nicăieri – o frescă a anilor‘55- ’60 despre viaţa orăşelului meu (Alexandria)– povesteşte Marin Radu Mocanu – din cauzacaricaturizării unor activităţi de partid, iar cândera aproape să trec (la Editura Cartea Româ-nească) cu sprijinul marelui prozator Marin Preda(teleormănean şi el), acesta a decedat (în mai‘80), rămânând să- l editez ulteior”.

Marin Radu Mocanu

■ Adrian BuşilăCondamnat să ucidă

Romanul Condamnat să ucidă este o încercarede a reda realităţile „epocii de aur”, dar şi cele dinperioada impunerii de către ruşi a comunismuluiîn România. Personajul central, arhitectul TudorGurău, sătul de lipsa de perspectivă a meserieisale, ca proiectant de garduri de prefabricate,coteţe de porci şi blocuri de garsoniere pentrunefamilişti, realizează că locul său nu este într- uninstitut de proiectări fără perspective. Se întreabă

dacă nu a venit momentul să fugă peste graniţă, sperând că în Apusîşi poate valorifica aptitudinile�

■ Şerban CodrinBaladierul

„O carte monumentală, la propriu şi la figurat,este Baladierul lui Şerban Codrin, carte care, canumăr de titluri şi poeme în formă fixă, atingenumărul zilelor dintr- un an. (�) Baladierul –cuvânt inventat de Şerban Codrin prin analogiecu cunoscutul titlu petrarchian – e o carte care secere parcursă cu încetinitorul, ca triumf al virtuo-zităţii şi ca pariu al poetului cu sine că va învingeo cursă literară maratonică.”

Ion Roşioru„Baladierul lui Şerban Codrin este una dintre construcţiile impunătoa-re ale poeziei româneşti ale începutului de nou mileniu.”

Theodor Codreanu

■ Ion LazuVreme închisă

„Mai devreme decât niciodată”, cum scriamîntr- un vers de tinereţe, ajunge la tipar materiaînjumătăţită, vămuită a jurnalului meu de scriitordin perioada 1979- 1989; cel din anii anteriori s- apierdut, nu mai are rost să explic în ce fel. Iarmateria jurnalelor mele din perioada de după1989, structurată în două volume: Lamentaţiileuitucului şi Gândirea înceată, îşi aşteaptă edito-rul. Şi, implicit, cititorii�

■ Const. MiuIstorie şi sacralitatePrin volumului Istorie şi sacralitate, Const. Miu nepoartă prin lumea cuvântului spus ori scris, de laînceputuri şi până în prezent. Autorul, în acestvolum, atrage atenţia, alături de alţi autori dedi-caţi adevărului, pe care domnia sa îi citează, călingviştii noştri din motive de neînţeles au lăsat ase înţelege că limba română ar fi una de împru-mut.

■ Constantin BanuJapiţa

Televiziunea, văzută din interior, aşa cum arătaînainte de 1989, merita atunci ca şi acum poreclafolosită ca titlu al romanului, o fiinţă demnă de totdispreţul. Este un roman cu coloratură istorică,deşi în ansamblul său pare o ficţiune istorică aunei generaţii de naivi.

20


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

„Medicul este ultima redută...”Domnule Profesor Mihai Voiculescu, vă rog să

fiţi de acord să începem cu o definiţie a ceea ceînseamnă medicul în societatea contemporană, dinpunctul dvs. de vedere...

Medicul în societatea contemporană cred căreprezintă ultima resursă, ultima redută la care maipoate apela fiinţa umană pentru remedii sufleteşti,emoţionale sau fizice, legate de boală. După noi numai e decât infinitul...

Deoarece sunteţi conducător de clinică dar şiun renumit profesor universitar, vă rog să ne oferiţişi două definiţii bazate pe experienţa dvs. pentru ceeace înseamnă un bun manager, dar şi un bun profesorastăzi...

Vă mulţumesc pentru titlurile pe care mi le- aţiacordat, rămâne de evaluat altă dată, mult mai târ-ziu... Am să vă dau altfel de definiţii decât cele pecare le găsiţi în DEX: un bun profesor este acelacare, indiferent de vârstă şi de situaţia în care seregăseşte, are la uşa cabinetului sau amfiteatruluitineri care simt nevoia să poarte cel puţin o discuţieşi să capete un sfat. A fi bun manager înseamnă totceva legat de ambientul sociopolitic în care negăsim, o definiţie foarte originală: este acea persoa-nă care nu are de rezolvat nicio reclamaţie, nicioplângere a celor care se află în subordine, căci a avutintuiţia de a preveni şi de a rezolva mai înainte de ase declanşa un scandal stările potenţiale de conflict.Spun asta pentru că în momentul de faţă deschizi unjurnal, te uiţi la un program de televiziune, dainumai peste evenimente care au un senzaţional ief-tin în ele şi care ar putut fi prevenite şi rezolvatefără ca ele să fie exhibate pe pagina jurnalelor sau latelevizor. Cred că acel care conduce un astfel decolectiv nu e de fapt un bun manager! Desigur că unbun manager trebuie să aibă ţinte, proiecte, resurseumane şi resurse materiale cu care să- şi atingă ţin-tele, dar în momentul de faţă numărul şi calitateamanagerilor este într- o descreştere covârşitoare. Eususpectez că adevăraţii manageri sunt undevaretraşi în expectativă şi privesc, după părerea meaîntr- un mod greşit, cum sunt incorect manageriatediverse situaţii. Nu cred că este vorba de o pasivita-te, cred că este vorba de o indiferenţă pe care o con-sider criminală şi adevăraţii manageri care există,din punct de vedere statistic, biologia ne spune căalături de noi, printre risipitori, alături de cei careîşi bat joc de bunul public, avem şi gospodari careştiu să îl gestioneze. Dar aceştia par a se fi retras înacest moment! Nu pot să- mi imaginez că poporul

român nu are aceste rezerve! Le are şi consider căprincipalul lucru pe care ar trebui să îl facă de faptmedia şi nu numai media, politicul, este ca să valori-fice aceste talente în manageriat şi să îi încurajeze,căci avem o foarte mare nevoie de buni manageri. Săînlocuim cuvântul manager cu termenul mult mairomânesc, gospodari!

Toate aceste gânduri pot fi considerate parte aunui cod deontologic personal în relaţia cu pacienţii,studenţii sau ceilalţi colegi?

Absolut! Aşa am fost învăţat, aşa am fost edu-cat atât la nivelul familiei, cât şi la nivelul Clinicii demedicină internă de la Colentina, unde nu numaiprofesorul Bruckner, dar şi conferenţiarii Purice,Geib miau dat un strălucit exemplu de ceea ceînseamnă management; ei de fapt continuau ceea ceîncepuse Lupu pe care îl consider până în ziua deastăzi un manager desăvârşit. L- am cunoscut şichiar îngrijit în ultimele zile din viaţă pe profesorulBurghelea care era un fantastic manager, desigur ceicare au trăit în acea perioadă îşi reamintesc şi deunele acţiuni greşite, mai puţin corecte, dar per totala generat un rezultat extrem de pozitiv! Niciodatămedicina românească nu a fost pe o culme atât deînaltă cum a fost în perioada Burghele, Brukner,Voiculescu ca decan al Facultăţii de medicină, Fodorsau Dumitraşcu la Cluj, şi ei urmaşii lui Haţeganu.Acei manageri în momentul de faţă cu greu pot figăsiţi şi convinşi să se expună riscului de a fi mana-ger în ziua de azi!

Aţi ştiut dintotdeauna, din adolescenţă proba-bil, că veţi ajunge un mare medic... A fost o ambiţiela mijloc sau dorinţa de a continua un drum, începutde tatăl dumneavostră...?

A fost şi o obligaţie! Nu puteam să pătez nume-le familiei şi nu puteam să dezamăgesc profesoriicare m- au primit lângă dânşii, aşa încât s- a combi-nat într- un mod decent ambiţia care niciodată însănu a depăşit ceea ce mi se oferea ca un cadru admi-nistrativ şi juridic şi am ştiut să- mi temperez ambi-ţiile, ele erau o rezervă, o resursă, dar întotdeaunaam respectat sistemul în care am activat.

Ne puteţi spune care sunt cele mai frumoaseamintiri din perioada facultăţii?

Asta nu pentru că soţia mea va citi interviul,dar în mod firesc cred că poate cea mai frumoasă şideosebită amintire este ziua când am cunoscut- o pesoţia mea, undeva, într- un amfiteatru de la Faculta-tea de medicină.

Facultatea de medicină a rămas şi după 1990un reper. Pe de altă parte, există un exod al cadrelormedicale tinere spre lumea occidentală... Se poate

limita sau opri această situaţie îngrijorătoare pentrustabilitatea sistemului medical românesc?

Într- un minut se poate produce lucrul acesta cucondiţia ca noi, cadrele didactice, să fim ceva maialtruişti, să îi tratăm pe cei tineri ca egalii noştri, săle oferim măcar un proiect, o speranţă şi nu să- iabandonăm pe coridoare, diverse birouri unde stauşi scriu doar acte pentru Casa naţională de asigurăride sănătate!

Anul acesta, se împlinesc 100 de ani de la naş-terea academicianului Marin Voiculescu, cel care arealizat numeroase lucrări ştiinţifice, dar şi cărţi lagraniţa dintre medicină şi literatură, precum Mediciscriitori şi Scriitori medici. Dvs. aveţi preocupări lite-rare?

Tatăl meu s- a născut în satul Bălănoaia, delângă Giurgiu, pe data de 3 august 1913.

„Medicina e o meserie apostolică. Dacă nu ai vocaţie de apostol, nu ai ce căuta în ea”

� George Motroc în dialog cu Mihai VoiculescuUnii dintre medici au fost

mari scriitori şi unii dintremarii scriitori au fost şi medici

şi aceasta nu numai înRomânia, dar şi în lumea

întreagă.

Domnul Profesor Mihai Voiculescu, şeful Clinicii de Medicină Internă dela Institutul Fundeni, este o personalitate puternică, care, în pofida invitaţiilorde a profesa medicina la mari clinici din străinătate, rămâne în ţară, alături depacienţii, colegii şi ucenicii săi, împărţindu- se între colocvii, manifestări, con-grese ştiinţifice naţionale şi europene, orele la Universitatea de Medicină dinBucureşti şi Institutul Fundeni. După cum menţiona şi cu alte prilejuri, în altedialoguri, „dificultăţile îl stimulează şi îl provoacă”, „viaţa la Spitalul Fundeni,din ultimii aproape 30 de ani, au însemnat o continuă luptă între idealism şipragmatism, într- o permanentă strădanie de realizare”. De revista Contempo-ranul domnul profesor este legat de câteva decenii. Pe vremuri, i- a fost prietenşi pacient George Ivaşcu, de care l- a legat o relaţie foarte specială; i- a fost medic

în ultimii ani de viaţă. De circa trei ani, pacient îi este actualul redactor- şef alrevistei, poeta Aura Christi, care, acum circa un an scria, în paginile aceleiaşireviste, fondate la 1881: „Odată cu darul bolii, mi se aduce în viaţă, cu o regu-laritate care mă stupefiază (un alt imens noroc), câte un mare om, care are forţade a mă asista, de a mă ghida prin infernul bolii, făcându- mi curaj. Căci nu ştiucum se face că, atunci când uriaşul în halat alb din faţa mea mă priveşte, încer-când să afle, să citească dincolo de fraze, cuvinte, alte şi alte cuvinte, în primulrând, reacţia psihicului la boală, el, acest uriaş, simte spaima, enorma spaimă– rareori vorbesc despre această domnişoară bine instalată – pe care îşi propu-ne s- o diminueze, înlocuind- o cu speranţă şi credinţă. Dacă ar fi în faţa mea, înclipele în care scriu aceste rânduri, domnul Profesor Voiculescu, în mod cert, arspune: «Nu- mi fac decât datoria». Continuând prin acea frază ce mi s- a întipă-rit în minte: «Medicina e o meserie apostolică. Dacă nu ai vocaţie de apostol, nuai ce căuta în ea».

Am avut privilegiul de a asista la câteva şedinţe ale domnului Profesor.Are circa douăzeci de colaboratori – echipa. «Echipa» acesta a fost răspunsul laîntrebarea mea: «De mine cine anume se va ocupa?» Pendulând între termenimedicali, ultimele informaţii şi rezultate de oră recentă în studiile efectuate îndomeniul hepatitei cronice cu virus C, am remarcat că există, între domnul Pro-fesor Voiculescu şi colaboratorii săi, o comunicare subterană, o complicitate vie,care îţi redă echilibrul, seninătatea, necesare, dacă nu obligatorii în lupta cu oboală, gravitatea căreia puţini o conştientizează mai ales în draga noastrăRomânie, acest iubit «zbor deasupra cuibului de cuci», cum defineşte ţara mea,ţara noastră, un medic- prieten. Ceea ce văd, ceea ce simt, de fiecare dată, laInstitutul Fundeni, este lupta. O luptă atroce pentru fiecare om în parte, acolo,mai exact, şi acolo, unde se iţeşte disperarea şi lipsa de încredere că se maipoate face ceva, că există o şansă”.

Ce este un medic la începutul mileniului al III- lea? Din ce punct mediculse transformă în apostol?

Relativ recent, la Institutul Fundeni, acest mare om, mare profesor şimare medic – Mihai Voiculescu – ne- a răspuns la o serie de întrebări, printrevizite, conferinţe, telefoane şi cursuri, fără să epuizeze toate curiozităţile dinpuşculiţa Conte.

Într- adevăr anul acesta sunt 100 de ani decând s- a născut... El a fost şi este în mintea tuturorrecunoscut nu numai ca un profesor de medicină, darşi ca un literat, drept dovadă stau cărţile pe care le- ascris: Medici scriitori, Scriitori medici. A deconspiratpentru prima dată că unii dintre medici au fost mariscriitori şi unii dintre marii scriitori au fost şi medicişi aceasta nu numai în România, dar şi în lumeaîntreagă. Există o a doua carte intitulată Arta scri-sului medical, există şi o a treia carte pe care o con-sider de o valoare excepţională, se intitulează suges-tiv De veghe pe frontul vieţii, în care sunt un cumulde eseuri filosofice, dar cu importante implicaţiipractice privind relaţia medic- medic, medic- bolnav,medic- societate. Aşa încât v- am citat doar câteva dinprestaţiile literare ale tatălui meu. El se întâlneaadesea cu academicianul Oprescu, se întâlnea cu JanLivescu care conducea catedra de limbi germanice,în sfârşit avea un cerc de literaţi pentru că el nu aagreat să facă clientelă în cadrul medicinei, nu că nuar fi fost etic şi moral, dar iubea prea mult peniţa şihârtia şi chiar scria cu toc şi peniţă pentru că, da,caligrafierea textului pentru el era un lucru extremde important şi aceasta nu se putea face decât cu tocşi peniţă. De altfel, eu nu ştiam că dvs. o să- mipuneţi această întrebare; în spatele dvs. se găseşteaşa- zisul registru de consultaţii pe care tatăl meu l- aprimit cadou în ziua căsătoriei cu maică- mea şi pecare l- a transformat nu într- un registru de consulta-ţii, ci într- un splendid caiet unde şi- a scris poemele,pastelurile şi deşi nu l- a cunoscut pe Vasile Voicules-cu cu care purta acelaşi nume, tot ceea ce a scris else apropie enorm de sonetele lui Vasile Voiculescu.De altfel a scris minunate sonete şi o să vi le arătimediat, cu desene şi acuarele făcute de celebrii pic-tori, desenatori din anii 50- 60.

Tot legat de portrete... V- aş ruga să schiţaţi şiun portret al celui care a fost George Ivaşcu, redacto-rul- şef al revistei Contemporanul de altădată; ştiu căi- aţi fost medic în ultimii ani de viaţă...

Între mine şi distinsul academician GeorgeIvaşcu a exista o relaţie greu de explicat. În orice cazamândoi ne simţeam bine, căci niciodată nu duraumai puţin de 3 ore momentele în care stăteam cudânsul de vorbă despre sănătatea dânsului, despreprobleme greu de abordat în scris ale vieţii sociale,ale politicii de dinainte şi de după război. M- a fasci-nat şi regret că nu am găsit motive, pretexte, că nuam inventat situaţii ca să mă întâlnesc şi mai des cudânsul pentru că avea o forţă spirituală... Deşi dân-

sul era un om scund, din trupul dânsului, din voceadânsului, din gândirea dânsului emana o forţă extra-ordinară! Nu ştiu ce senzaţie, ce percepţie au avutcolaboratorii dânsului din zona Contemporanului cucare lucra, dar pe mine ca medic m- a impresionataceastă forţă extraordinară care se degaja! Avea ofrază extrem de imperativă, greu mai puteai săgăseşti o conciliere – ce spunea aia era – fraza era şifoarte scurtă, extrem de clară şi de mare bun simţ,era ca o judecată solomonică faţă de care nu maiaveai drept de apel. Aia era şi cu aia se încheia totul!Evident că toate se opreau până la nivel medical,acolo dânsul mă asculta cu o singură excepţie... Cu osingură excepţie... Nici acum nu pot să- mi temperezsupărarea că l- am lăsat să plece la Varşovia unde acontactat acea pneumonie devastatoare care s- acomplicat cu un infarct miocardic. Am avut o presim-ţire şi i- am spus: ,,Vedeţi să nu păţiţi ce a păţit Ghe-orghiu- Dej la Varşovia! Sigur că era un fel de glumăpentru că eu nu ştiu ce a păţit Gheorghiu- Dej la Var-şovia, dar ştiu că s- a întors bolnav de acolo şi amîncercat să folosesc acest mic truc, această micăinvenţie ca să îi descresc interesul! Parcă am avut opresimţire... S- a întors de la Varşovia bolnav, a mersdirect într- un oarecare spital unde lucrurile au dera-pat către un infarct şi ca şi bunica mea n- a mai pututface faţă infarctului. M- a impresionat lucrul acesta,de altfel aveam în minte scenariul prin care s- a pier-

dut bunica mea şi mi- a fost frică să nu se întâmpleaşa; şi aşa s- a întâmplat: în coada pneumoniei afăcut un infarct întins, mare, care i- a fost fatal. Îiport o amintire cu totul deosebită şi nu îi găsesc încăun egal în peisajul publicistic românesc...

„Să rezistăm pe meterezeleperformanţelor medicale aleînaintaşilor noştri”

Legat de literatură v- aş întreba dacă există şiîn domeniul medical acea obsesie, chiar un fel denevroză a Premiului Nobel?

Probabil că există, dar noi avem o altă obsesie:bugetul cu care să ne acoperim nevoile, problemelecurente, dar cu siguranţă fiecare profesor poartă înraniţa lui ca soldaţii lui Napoleon gândul unui Pre-miu Nobel! Dar nu se acordă uşor...! Nu ai nevoiedoar de o descoperire senzaţională care nu se maipoate face decât cu resurse tehnice greu de obţinut!Mai e nevoie şi de un lobby, de o susţinere, de niştepropuneri, de nişte recomandări substanţiale, ori înmomentul în care noi ne bălăcărim în felul în care nebălăcărim şi profesorii au ajuns să fie ostracizaţi aşacum sunt astăzi, pericol public, pensionaţi la 65 deani, eu aş zice să- i pensioneze la 60 sau nici să nu- imai facă profesori, la cear mai folosi?! Cam asta afost la un moment dat impresia... Evident căbunul- simţ şi viaţa au reparat toate aceste nenoro-ciri şi nu am putea evolua sau rezista, căci deocam-dată ne punem problema să rezistăm pe meterezeleperformanţelor medicale ale înaintaşilor noştri,decât dacă avem oameni cu lungă experienţă şi boga-tă capacitate managerială.

Revenind la domeniul medical, vă rog să nespuneţi care este cel mai periculos tip de hepatită?

Toate sunt periculoase, dar parcă niciuna cavirusul hepatitic B împreună cu asociatul lui virusulD nu creează dezordini şi riscuri mai ridicate carepot conduce la ciroză şi cancer hepatic în numai uninterval de 5- 7 ani!

Pentru hepatita B sau C există în acest momentun vaccin?

Pentru virusul hepatitic B avem un vaccin efi-cace care are o perioadă de acoperire de 4 ani şi caree nevoie să îl repetăm, dar asigură o protecţie de95%. Virusul hepatitic C este atât de abil încât înmomentul de faţă nu avem un vaccin, deci nu am

reuşit să facem ca sistemulnostru imun să pregăteascăanticorpi protectori.

Cum se poate trataHepatita Cronică cu Virus C,Genotip I? Am înţeles căboceprevirul face minuni...Aveţi grupuri de studiu şistatistici legate de tratamen-tele de ultimă oră aplicate?

Pentru virusul hepati-tic C în momentul de faţădispunem de triplă terapieîn care rivalerinului şi inter-feronului i se asociază boce-previrul sau telaprevirul,aceşti inhibitori de proteazăde generaţia întâia sunt sus-ţinuţi de alte molecule inhi-bitoare de protează, de gene-raţia a doua pe care le vomavea peste 3- 4 ani pe piaţă,urmează inhibitorii de poli-merază, astfel încât se pre-văd chiar şi protocoale cu 4agenţi intravirali antivirali

C, căci numai în această formulă, de asociere a 3 sau4 molecule se poate garanta o rată de vindecare sus-ţinută de 95 %, iar pentru moment interferonulreprezintă în continuare o moleculă antivirală C debază, căci produsul din fiolă e copia prin ingineriegenetică a citochinei pe care organismul uman ofabrică singur împotriva unor infecţii virusale. Decin- am putea să ne renegăm propria noastră redută deapărare antivirală, însă e adevărat că la nivel devirusuri selecţia naturală a permis apariţia unorvirusuri care deocamdată par a fi mai rezistente lainterferon. Deja noi am pregătit interferonul lam-bda, în eprubetă, astfel încât acei pacienţi la careinterferonul propriu sau interferonul sintetic nu maie capabil să învingă virusul C, să fie ajutaţi cu inter-feron lambda şi inhibitorii de protează sau de poli-merază.

Având în vedere că hepatita cronică cu Virus Cse răspândeşte pe tot globul cu o viteză aiuritoare,numărul bolnavilor de VHC creşte alarmant de la ozi la alta, această boală foarte gravă se diagnosti-chează extrem de greu, iar costurile tratamentuluisunt apropiate de cele ale tratamentului de boli can-ceroase, vă rugăm să ne spuneţi ce reguli elementaretrebuie avute mereu în vedere pentru a evita îmbolnă-virea?

Evitarea infecţiilor, nu numai virusal- hepatice,dar a oricărei infecţii, are drept principiu de bază

respectarea regulilor epidemiologice şi anume: tre-buie să identificăm focarul de unde are loc propaga-rea. În cazul virusurilor hepatitice A, B sau C gazdaeste în principal sau exclusiv omul, cu alte cuvintetrebuie identificaţi purtătorii aşa- zis sănătoşi careastăzi se numesc mult mai corect purtători inactivi,căci ei sunt zona unde virusul se replică, îşi perfec-ţionează arhitectura genomică şi de acolo se răspân-deşte. Aşa că a doua metodă de limitare a infecţiilorîn general şi hepatitice în special e blocarea căilor detransmisie. Virusul hepatitic A şi E are cale detransmitere aşa- zis fecal- orală, cu alte cuvinte mâi-nile trebuie bine spălate, apa dezinfectată sau şi maicorect evitat sursele de apă posibil contaminate.Sunt celebre epidemiile de infecţie cu virus A dinşcolile unde copii mâncau sandvişuri unul de la altulcu mâinile nespălate sau epidemiile cu virusul acutE din India, Bangladesh, infectanţii folosind apă dinrâurile zonei geografice respective plină de tot felulde bacterii şi virusuri. În ceea ce priveşte virusulhepatitic B, C şi D calea de transmisie este aşa- zisparenterală, deci virusul se transmite în principalprin produse de sânge, umori ale omului şi aceste căisunt intravenoasă, vaginală, deci transmitere sexua-lă extrem de importantă, în special pentru virusulhepatitic B sau cu obiecte tăietoare care poartă peele fragmente, părţi din umorile organismului umanbogat în virusurile B sau C sau D. Cu alte cuvintetrebuie evitate cu străşnicie folosirea în comun a ace-lor obiecte, instrumente tăietoare folosite în stoma-tologie, chirurgie sau în autoadministrarea de injec-ţii care să fie folosite de mai multe persoane încomun. Aşa de fapt s- a şi născut industria instru-mentarului medical de unică folosinţă, aşa s- au năs-cut şi diversele produse de unică folosinţă care sefolosesc în bucătărie, tocmai penrtu a limita căile detransmisie. În sfârşit, a treia metodă epidemiologicăde limitare a transmiterii infecţiilor virusal- hepaticeeste creşterea rezistenţei potenţialilor infectaţi şiaceasta se realizează numai cu vaccin. În prezentdispunem de vaccin antivirus A şi B, obligatoriuadministrat după naştere în România şi multe alteţări şi din nefericire nu dispunem de un vaccin impo-triva virusului C sau împotriva virusului D. Pentruaceştia dispunem doar de seruri plurispecifice carereduc într- o anumită măsură riscul de contaminarecu virusul C. Evident că beneficiul maxim va fiatunci când vor exista seruri monospecifice, aşa cumavem pentru virusul B care blochează cu anticorpipregătiţi în alte organisme şi care au capacitatea,aceşti anticorpi, să neutralizeze virusul. Încă o dată:pentru virusul B dispunem de un arsenal imunologiceficient, pentru virusul C nu avem încă acest arma-ment!

„Sunt boli tăcute, au fost poreclite «ucigaşi tăcuţi»”

Se poate spune că aceste tipuri de hepatită suntnişte boli tăcute până la un moment dat, fără simpto-me evidente?

O, desigur, sunt boli tăcute, au fost poreclite,,ucigaşi tăcuţi” pentru că la un caz depistat şi inter-nat într- un spital, epidemiologii apreciază că existăalte 4- 5 cazuri nediagnosticate care rămân, contami-nează populaţia, iar el însuşi, pacientul, evolueazăsubclinic şi i se descoperă uneori boala într- un stadiuavansat de ciroză sau cancer hepatic.

Care ar fi etapele îmbolnăvirii şi complicaţiileposibile?

Etapele de îmbolnăvire sunt cele clasice, existăo perioadă de invazie care este mai mult sau maipuţin zgomotoasă, perioada de diseminare în careinfecţia o regăsim în majoritatea structuri-lor organismului şi etapa în care virusul se

21


MARTIE 2013�

„Doina Ruşti este o excelentă pro-zatoare, de mare talent şi intuiţie, cuun stil frust când trebuie şi altfel şi înmulte feluri când se cere, cu umor şicandoare, sarcasm şi afecţiune faţă depersonajele ei mereu vii, interesante,ambigue, originale, cum le vrea autoa-rea.” (Norman Manea)

„Doina Ruşti, după părerea mea,e un prozator de primă mărime al lite-raturii actuale.” (Nicolae Breban)

Romanul Lizoanca, publicat deEditura Trei, în 2009, a fost tradus decurând în limba germană, la Horle-mann Verlag, Berlin, aceeaşi editurăcare publică în limba germană cărţilelui Mo Yan. Invitată la Târgul Internaţional de Carte dela Leipzig (14- 17 martie a.c.), Doina Ruşti va susţine maimulte lecturi şi va avea o serie de întâlniri cu cititorii ger-mani (Cafe Europa şi Theater Fact). În aceeaşi perioadă,

autoarea va participa şi la alte activi-tăţi, printre care un dialog literar, orga-nizat la Berlin, de Deutsch- Rumänis-ches Forum, în colaborare cu AmbasadaRomâniei. (13 martie)

Promovarea romanului Lizoancade Doina Ruşti se bucură şi de sprijinulMinisterului Culturii.

Romanul Lizoanca (Editura Trei,2009) a primit Premiul „Ion Creangă” alAcademiei Române şi se află în curs deapariţie în Italia (Editura Rediviva,Milano) şi în Spania (Ediciones Tras-piés, Granada). Versiunea germană îiaparţine scriitorului Jan Cornelius.

„În mijlocul cărării, Lizoancaobservă cu emoţie o mişcare mică şi apoicoada tremurătoare a unei fiinţe. Era

un guşter, parcă ieşit din buzunarele porumbilor, verde şisubţirel, ţintuit în mijlocul potecii. Nu stătea de bunăvo-ie. Avea înfipt în spinare un cui, pe care o mână nemiloa-să îl împlântase în carnea lui şi a pământului. Pe pielea

verde se prelingeau pică-turi diforme de sânge, ţâş-nite din corpul terciuit.Primul impuls fusese săscoată imediat cuiul şi săelibereze guşterul. Dar ofulgeră imediat gândul căoricum nu- i mai folosea lanimic. Era ca şi mort.Când un câine trage sămoară, omul îi crapă capulcu un par, ca să- i scurtezesuferinţa. Lizoanca se uitădupă o piatră, deşi i serupea sufletul. Între rân-durile de porumb, guşte-rul se legăna încet, prinsîn cuiul argintiu, iarLizoanca, lăsată pe vine, îl privea fără să ştie ce să facă.Era prizonier într- un timp perfid, care nu era nici al vie-ţii, nici al morţii.” (Doina Ruşti, Lizoanca)

22


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

cantonează la nivelul ficatu-lui. După această etapă carepoate să dureze între 2- 4- 6

săptămâni există o a patra etapă: lavirusul B 96% dintre subiecţi elimi-nă inumologic virusul, se vindecă,dezvoltă anticorpi şi în felul acestanu se va mai îmbolnăvi cu acelaşigenotip de virus, la virusul C doar15- 20 % dezvoltă anticorpi eficienţineutralizanţi şi blochează virusul,pacientul vindecându- se. Aceşti 46 %din infecţia cronică cu virusul B şi80% din infecţia cronică C evolueazăspre cronicizare, cu perioade în carevirusul se replică activ şi perioade încare virusul nu se replică pe operioadă variabilă de timp, dar ori-cum într- un interval de câteva luniîşi ia replicarea. În această perioadăorganismul pare că schiţează o tole-ranţă, este aşa- zisa fază de imunoto-leranţă în care analizele sunt înşelă-tor normale, mă refer la investigaţii-le acelea curente cum sunt transaminazele, dar dacăse face uremia se constată că nivelurile de uremiesunt impresionante, uriaşe, pentru că virusul sereplică nestingherit, nefiind atacat de sistemulimun, întrucât ne aflăm în faza de imunotoleranţă.După care urmează o altă fază în care răspunsulimun încearcă să îndepărteze virusul, dar fiind ine-ficient, căci vorbim de acei 46% cu virus B şi 80 %dintre cei cu virus C, are loc un conflict cu grave con-secinţe asupra ficatului în special, cu apariţie deinflamaţie, de fibroză, fenomen care se repetă an dean, astfel încât după circa 5- 6 ani bolnavul cu virusB evoluează către ciroză, iar după un interval de10- 15 ani cei cu virus C către steatofibroză şi ciro-ză... Ambele categorii cu o probabilitate de 1- 2 % pean se transformă în ciroză, întrucât virusul persistă,nu a fost înlăturat, iar dintre aceştia alţi 2% dezvol-tă anual cancer hepatic, în acest fel virusul hepaticB fiind considerat cancerigen, iar virusul hepatitic Ceste principalul furnizor de cancer hepatic şi trans-plant hepatic în Europa de vest şi Statele Unite, iarvirusul B este principalul agent cancerigen şi cauzăde deces în zonele africane subecuatoriale sau înAsia îndepărtată, undeva în zona Taiwan,Hong- Kong.

Legat de tratamente eficiente pentru hepatitaB, aş dori să vă întreb dacă acest medicament numitBocepevir este o nouă o soluţie salvatoare sau se aflăîn teste noi medicamente?

Atât Boceprevirul, cât şi Telaprevirul ca inhibi-tori de protează, au o mare capacitate să blochezereplicarea virusului C, astfel că dintre bolnavii nicio-dată trataţi 70%- 80% răspund susţinut terapeutic,iar dintre cei cu eşec terapeutic anterior, în funcţiedacă sunt non- responderi sau recăderi, răspund înproporţie de 30- 40% non- responderii şi 50- 60% cei curecăderi. Oricum, introducerea Boceprevirului şiTelaprevirului ca triplă terapie a triplat rata răs-punsurilor virusologice stabile. Mai rămâne un pro-cent de 15- 20% de bolnavi care nu au un răspunsterapeutic satisfăcător şi probabil acestora li se voraplica noi inhibitori de protează de generaţia a II- asau noile molecule de inhibitori ai polimerazei.

Cât de mult trebuie să se schimbe alimentaţiaşi stilul de viaţă al unui bolnav de hepatită pentrureuşita oricărei terapii?

Esenţial ca bolnavul hepatic cronic infectat cuvirusul B sau C să- şi schimbe modul de viaţă, deexemplu se interzice cu desăvârşire folosirea produ-selor cu alcool, iar volumul de efort fizic trebuie

raţionalizat, ficatul fiind o structură care resimteconsumurile crescute metabolice cu ocazia efortului.Deci odihna şi dieta fără alcool sunt esenţiale!

O întrebare despre o problemă la ordinea zilei:medicina românească a avut mereu un bun renume,totuşi astăzi sunt prezentate mai ales la televizor totmai multe cazuri de malpraxis... Cum s- ar puteaexplica această situaţie paradoxală?

E un fapt foarte bine cunoscut că informaţiapozitivă dezamăgeşte publicul, nu interesează pen-tru că te vezi în oglindă şi- ţi dai seama de lipsa ta deperformanţă, în timp ce informaţia negativă te liniş-teşte, spunând că uite mai sunt şi alţii care fac gre-şeli. Aşa că până la urmă pe piaţa informaţiei sevând de 3- 4 ori mai bine informaţiile cu un caracternegativ, nu se caută informaţii cu un caracter pozi-tiv! În momentul de faţă informaţia a ajuns o armă,iar media un instrument, încât se conduc după altereguli decât cele după vremuri. În caz de război veţivedea imediat ce se întâmplă, aşa cum s- a întâmplatşi în Anglia sau în Germania în timpul războiului, serechiziţionează nu numai transportul, dar se rechi-ziţionează şi informaţia şi veţi vedea numai informa-ţii pozitive. Este exemplul clasic ce s- a întâmplat cuAnglia înainte de cel de- al Doilea Război Mondial şiîn timpul celui de al Doilea Război Mondial: nu maiapărea nicio veste, nicio informaţie cu un caracternegativ, pesimist care să descurajeze populaţia, bachiar se elogiau sau se cosmetizau informaţiile ca săcrească moralul populaţiei. Deci înţelegeţi şi dvs.singuri că suntem maturi şi un popor inteligent ceeste de aflat...

Înainte de 1990 medicul, preotul, profesorul şiscriitorul erau priviţi ca nişte repere... Ce ar trebuifăcut astăzi pentru ca medicul, preotul, profesorul şiscriitorul să- şi recapete prestigiul de altădată?

Şi aici răspunsul este foarte simplu: de educatpopulaţia pentru că în definitv şi până în cele dinurmă indicaţii preţioase de sus nu se mai dau! Popu-laţia singură îşi selectează idolii! Dacă aceşti idolisunt cântăreţii de muzică de o calitate îndoielnică şipe primul plan se pun petrecerile în restaurante şinu lectura într- o bibliotecă, dacă cele mai vândutesunt revistele agresive şi nu cărţile de mare valoare,atunci este clar că devenim o populaţie de consum şiîncă un consum ieftin şi de proastă calitate...

Mai aveam multe întrebări, dar ştiu că pacien-ţii dumneavoastră vă aşteaptă, de aceea în final vămulţumesc pentru acest interviu! �

Februarie 2013

Doina Ruşti, Lizoanca

� FlashProiecte derulate recent de

Institutele Culturale Româneştidin străinătate:

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN DE LA LONDRA● Expoziţie de design vestimentar românesc, cu ocaziaprestigiosului eveniment London Fashion Week (LFW).Proiectul a fost al doilea din cadrul programului „Inter-national Fashion Showcase”, iniţiat de British Councilîn 2012, la care Institutul Cultural Român de la Londraa participat cu expoziţia „Fashion is (Not) a Mask”. Încadrul expoziţiei din februarie 2013, au fost prezentatecreaţii din colecţiile toamnă- iarnă 2013 ale designerilorromâni de succes Doina Levintza, Irina Schrotter,Lucian Broscăţean, Andreea Badala, Carla Szabo (biju-terii) şi Dinu Bodiciu (pălării). Fiecare designer a pre-zentat o creaţie special concepută pentru proiect, inspi-rată din specificul şi valorile româneşti, fie din indus-tria textilelor, fie din domeniul etnografic, ştiinţific sauartistic. Expoziţia a fost organizată în colaborare cuGaleria Galateca a Bibliotecii Centrale Universitare dinBucureşti şi va fi prezentată şi la Bucureşti, în lunamartie a anului 2013. Artiştii implicaţi în London Fas-hion Week au fost selectaţi de către ICR Londra, pebaza expertizei interne dar şi a sugestiilor fashion aleeditorilor de la Elle România. Important a fost ca selec-ţia să constituie o secţiune nu numai valoroasă, ci şireprezentativă a designerilor de modă români, săcuprindă diferite generaţii şi opţiuni estetice. Propune-rile au fost discutate şi confirmate cu echipa de curatoriai British Council, coordonatorul general al intreguluiprogram. Deşi viziunea curatorilor de la British Councilse concentrează aproape exclusiv pe tineri designeri, s- aargumentat cu succes în favoarea prezenţei unor desig-neri consacraţi în lotul românesc. Proiect fără finanţa-re.● Proiecţia filmului Înghiţitorul de săbii r.: Alexa Visa-rion, la sediul ICR Londra, organizată în cadrul progra-mului de film „Cinemateca românească”. Programulpermanent a debutat în martie 2010 şi prezintă lunarcâte un film românesc, adresat publicului larg şi diaspo-rei din Londra. Proiectul „Cinemateca Românească”promovează filmul românesc în mediul britanic, recon-stituind parcursul său de la constrângerile regimuluicomunist la originalitatea şi succesul regizorilor tineri,afirmaţi după anii 1990. Acest proiect reprezintă o com-pletare a programelor de film românesc ce vor fi prezen-tate în anul 2013 în marile festivaluri de film din MareaBritanie. Proiect fără finanţare.● Două expoziţii de ouă încondeiate la Muzeul ValenceHouse (26 februarie – 7 mai), respectiv la Muzeul Ves-try House (26 martie – 7 mai). Expoziţiile „Easter Eggsof Romania” cuprind peste 100 ouă încondeiate dinBucovina şi materiale video despre arta încondeierii.Proiectul urmăreşte expunerea unui segment semnifi-cativ şi insuficient exploatat al culturii tradiţionaleromâneşti – obiceiul sărbătorii ortodoxe româneşti aPaştelui. Valence House şi Vestry House sunt case isto-rice, din secolul al XVII- lea, aflate în cartierele Dagen-ham şi Waltham Forest din estul Londrei, care au colec-ţii de artă veche şi programe de expoziţii contemporaneşi educaţionale în regim muzeal. Estul Londrei estepopulat de o semnificativă comunitate românească, ast-fel încât expoziţiile servesc totodată şi scopului de afir-mare şi conservare a identităţii naţionale a românilordin diaspora britanică. Muzeul Horniman este o vecheşi presigioasă instituţie londoneză specializată în colec-ţii de factură antropologică şi etnografică. În 2013 secontinuă colaborarea de succes cu prestigiosul MuzeuHorniman, care a găzduit anul trecut expoziţiile „Eas-ter Eggs of Romania” şi „Body Adorned”. Muzeul acope-ră costurile de achiziţionare şi transport al ouălor dinSuceava la Londra. Proiect fără finanţare.

�

23


MARTIE 2013

„Visam ca acest loc să poată fimoştenit din generaţii în generaţii şisă rămână”

Daniela Lungu: În martie 1969 a plecat ladrum un proiect nonconformist pentru vremurile ace-lea. Dar nu ne mai mirăm deloc pentru că acel an,1969, are o aură aparte în istoria omenirii. Iată câte-va evenimente: Neil Amstrong a fost primul om carea păşit pe lună, studentul ceh Jan Palac şi- a dat focla Praga, în semn de protest faţă de invazia sovietică,tinerii hipioţi au protestat ceva mai paşnic împotrivarăzboiului din Vietnam prin festivalul Woodstockorganizat la New York, apoi în acelaşi an, RichardNixon a vizitat România. La Bucureşti, un tânăr stu-dent arhitect, Mac Popescu (Prof. univ. dr. BarbuEmil Popescu mai este cunoscut sub numele de MacPopescu – n. red.) pune la cale un club exclusivist,după un model englezesc, numim aici Clubul A.Domnule profesor, explicaţi- ne puţin contextulsocial- politic al apariţiei acestui club, trebuie să recu-noaştem că o asemenea idee era greu de înfăptuit,dacă nu chiar imposibil, în plină epocă comunistă.

Barbu Emil Popescu: Ideea s- a născut în 1967,când am vizitat câteva cluburi de acest tip în Polo-nia. Când m- am întors de acolo, am lansat un mani-fest, primul manifest al Clubului A. Îi informam petoţi studenţii de la arhitectură că trebuie să avem unClub, în care să ne întâlnim, să discutăm şi să petre-cem. Visam ca acest loc să poată fi moştenit dingeneraţii în generaţii şi să rămână în familie, fami-lia studenţilor de la arhitectură, precum se întâmplăîn cluburile englezeşti. Neavând un alt spaţiu, stu-denţii arhitecţi mergeau la cofetăria Albina. Lozincainstituită a fost: să scăpăm de Albina şi să ieşim dininerţia care nu caracterizează un student la arhitec-tură.

Cu ce bunătăţi vă îmbiau cei de laAlbina? Cu prăjituri?

Erau şi prăjituri, dar se consuma îngeneral votcă şi Amarfi, o invenţie a ani-lor 60. Se prepara din jumătate pahar devermut şi jumătate de pahar de votcă.Climatul de la arhitectura era mai boem,mai lipsit de control. Cam tot ce făceamnoi se auzea în tot târgul. Fiind preşedin-te al studenţilor, mi- a fost uşor să măadresez tuturor celor 1200 de studenţi şisă le expun intenţiile faţă de viitorulClub A. Aveam destulă credibilitate pen-tru că tot eu am adus în şcoală primeleFlippere (jocuri mecanice). Era o nebunie,se juca pe liste interminabile timp deşase luni, dimineaţa, la prânz şi seara,mai ales că descoperisem cum funcţionea-ză jocul fără a- l alimenta cu bani. Cevreau sa spun? Că existau influenţe occi-dentale clare, ca dovadă aceste jocurimecanice. Prin anul cinci de studenţie amorganizat un carnaval, apoi am adus înşcoală o pistă de carting pe care am pus- ochiar pe terasa de la arhitectură. Traver-

sam aşadar o perioada de mai mare lejeritate, chiarlibertate aş putea să spun. Anul 1968 a venit cu marimişcari studenţeşti în Europa, care nu puteau rămâ-ne fără ecou în România. Revenind la Polonia, trebu-ie să spun că nu am găsit un model care să- mi placă.De aceea am inventat altul.

De ce doreaţi un club exclusivist, dedicat numaistudenţilor la arhitectură?

Eu sunt de părere că un lucru durabil trebuiesă se adreseze unui nucleu restrâns, să aibă o ţintăanume.

Nu erau invidioşi studenţii celorlalte facultăţi?N- au preluat ideea unui asemenea club?

Au încercat, dar nu au rezistat decât un an- doi.Era o perioadă când se înfiinţau astfel de cluburi, cade exemplu clubul de la Politehnica care a rezistatun singur an. Club A împlineşte anul acesta 44 deani de activitate neîntreruptă.

Ceilalţi chiar nu aveau acces în club A? Ba da, numai duminica şi doar cu invitaţie de

la un membru fondator. Câţi membri fondatori erau? Am început cu 400 de membri care au făcut

donaţii în valoare de 30.000 de lei în 1967. Cine erau aceştia? Studenţii, evident. Iar în anul 1968 a urmat

boom- ul. S- au înscris cu donaţii absolut toţi studen-ţii arhitecţi care primeau la înscriere un carnet defondator. Şi acum, după 44 de ani, mă mai întâlnesccu ei în diverse ocazii şi- mi arată carnetul cu mân-drie afirmând: „Eu am fost fondator al Clubului A”!

Care era atmosfera într- o seară de club lamomentul începutului?

Ca o serată de familie şi mai aveam ceva demare preţ: o disciplină liber- consimţită extraordina-ră. În 1969 am organizat primul Festival al muzicii

pop şi folk şi am descoperit că un anume student afăcut nişte şmecherii, a sustras bani de la bilete.L- am aflat pe cel vinovat, i- am cerut carnetul de fon-

dator al clubului A şi a fost exclus, dorind să dau unexemplu pentru ceilalţi. De atunci nu s- a mai întâm-plat aşa ceva. Ne doream seriozitate printre membriiclublui şi fiecare era dator să facă ceva pentru club,

activităţi de la cele mărunte, cum ar fisă asigure paza la intrarea în club,până la cele mai mari, ca organizareade evenimente. De exemplu, organizamperiodic Carnavalul Clubului A, eveni-ment aşteptat cu nerăbdare de toatălumea studenţească.

De când nu aţi mai fost în Club? De la ultima aniversare. Este vreo diferenţă de atmosferă? Foarte mare. Clubul nu mai apar-

ţine exclusiv studenţilor arhitecţi, ei numai au această apartenenţă la un cevanumai al lor. Asta mă doare cel maimult, dar nu e de vină nimeni, doar vre-murile… Pe de altă parte, culorile numai sunt pe placul meu. Evident sunttributar imaginii iniţiale, noi aveam pepereţi nişte saci plini cu ziare străineprimite cadou de la toate Ambasadeledin Bucureşti. Noi eram la zi cu infor-maţia externă, aveam ziare ca Times,Herald Tribune, de exemplu. Toate fil-mele primite de ambasade erau trimisela noi în club spre vizionare. Aveam oechipă de studenţi care ţineau legătura

„Mac Popescu ne- a oferit amintiricât pentru două vieţi”

Barbu Emil Popescu esteiniţiatorul celui mai longevivclub studenţesc din Europa.

Celebrul Club A există de 44 de ani

EMIL BARBU POPESCU s- a născut în data de 15 septembrie 1938. Esteprofesor, preşedinte al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”. Aabsolvit Liceul „Mircea cel Bătrân”. Este absolvent al Şcolii Tehnice Postlicealede Arhitectură şi al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti. Doc-tor în Arhitectură la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. (1980) Membru fon-dator al Ordinului Arhitectilor din România. Un palmares ştiinţific impresio-nant. Autor şi co- autor la peste 80 de proiecte de construcţii realizate; cele maiimportante au făcut obiectul unor premii naţionale sau internaţionale de arhi-tectură. Între lucrările cele mai cunoscute menţionăm Stadionul Naţional „LiaManoliu”, Biblioteca Naţională din Bucureşti, Facultatea de Aeronautică, Uni-versitatea Politehnică din Bucuresti, Facultatea de Chimie, Universitatea Poli-tehnică din Bucureşti. Expoziţii de Arhitectură Românească, Istambul, respec-tiv Ankara (Turcia); Expoziţie de arhitectură, Bienala de arhitectură, Veneţia(Italia) etc. Director- fondator şi editor al revistei de arhitectura Arhitext Design(Fundaţia Arhitext Design). Iniţiator, fondator şi coordonator al clubului stu-denţesc Club A, de la fondarea căruia în martie 2013 se împlinesc 44 de ani.Iniţiator şi coordonator al Festivalului naţional de muzică pop şi folk.

Clubul Ideea Europeană în vizită la Club A� Eveniment. Club A. 44 de ani de la înfinţare

Daniela Lungu în dialog cu Barbu Emil Popescu

DANIELA LUNGU

24


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

cu ambasadele şi astfel primeam tot ce era nou şivaloros. Îmi amintesc că am fost primii care au pro-iectat Portocala mecanică (film regizat în 1971 deStanley Kubrik). Înlăuntru erau 200 de privilegiaţicare vizionau şi afară mai aşteptau încă o mie…

Care dintre personalităţile culturale ale Româ-niei au trecut pragul Clubului A?

Nici un nume consacrat sau în prag de consa-crare nu a scăpat atmosferei efervescente din ClubA. Dacă vreţi: Radu Beligan, Zaharia Stancu, EugenBarbu, Adrian Paunescu, Nichita Stănescu, NicolaeBreban, Ioan Alexandru, precum şi toţi marii actori,i- aş aminti aici: Ion Caramitru, Florian Pittiş. Şipentru că ne aflam în plina epocă a jazzului am fostgazdele trupei Modern. Fiecare zi era dedicată uneiarte, de exemplu, lunea era dedicată teatrului şiatunci invitam atât actori mari, cât şi studenţi laactorie. Cu toate aceste succese, eu voiam să ieşimdin perimetrul clubului. Mi- a venit ideea să organi-zăm 2- 3 evenimente mari pe an în locaţii mai ample.

„Impactul cu civilizaţia capitalistă nu putea să nu genereze o generaţiecapitalistă”

Club A a participat la depistarea şi lansarea denoi talente?

Noi am organizat primul Festival de muzicăpop şi folk. La activitatea muzicală a tinereţii muzi-cienilor consacraţi de azi a participat indubitabil şiCLUB A. Erau animatori ai clubului care mergeau lapreselecţii din oraş în oraş, poate că aşa, da, amputea să spunem că am participat la găsirea detalente, dar nu neam propus neapărat acest lucru.Cred că în acea perioadă s- au lansat Mircea Florianşi Marcela Saftiuc care îmi plăcea mie foarte mult.Erau cunoscuţi în zonele lor, dar nu la nivel naţio-nal. Au urmat apoi trupele: Basorelief, Cromaticş.a.m.d. Festivalul s- a transmis în direct la televiziu-nea naţională şi a fost un lucru extraordinar. Amrepetat experienţa după un an şi jumătate la SalaPalatului, atunci însă, lumea politică a fost cam zgu-duită de amploarea evenimentului. Între timp semai strânsese menghina. A urmat primul seminarinternaţional de arhitectură, în 1971, cel mai mareeveniment de arhitectură la care au participat peste50 de nume mari din arhitectura mondială, organi-zat în întregime de studenţi, pe banii lor, fără impli-carea şcolii de arhitectură. De asemenea Muzeulmilitar din Parcul Carol a fost realizat cu machetelerealizate de studenţii de la Arhitectură.

Domnule profesor, vă plac tinerii din ziua deazi?

Normal că- mi plac, uneori sunt gelos pe tinere-ţea lor.

Sunt ei altfel decât erau tinerii din generaţiadumneavoastră?

Sunt un pic altfel decât eram noi. Impactul cucivilizaţia capitalistă nu putea să nu genereze ogeneraţie capitalistă. Tineri de azi sunt mai direcţi,mai preocupaţi de sfera materială şi mai puţin gene-roşi, mai deştepţi unii dintre ei, au multă iniţiativă.Nu- mi place că fac totul numai pentru ei, sunt maiindividualişti decât eram noi la vârsta lor.

Studenţii vremurilor dvs. erau mai generoşi? Să vă spun ceva, ştiu multe cazuri de studenţi

la arhitectură care au pierdut examene sau aurămas chiar repetenţi pentru că erau mult preaimplicaţi în activităţile clubului A, nu pentru că nuar fi invăţat, trebuie să subliniez că erau dintre ceimai buni studenţi! Lucrau cu multă dăruire pentruclub şi pentru folosul celorlalţi colegi, de fapt. Şcoalaera şcoală şi clubul era club. Însă ei au acceptat săpiardă. La una dintre întrunirile absolvenţilor, acumvreo doi ani, o doamnă care pierduse un an sau doiîn studenţie pentru că îşi oferise timpul în folosul

Clubului A a spus un lucrufoarte emoţionant: „Aş vreasă- i mulţumim lui MacPopescu pentru că ne- a oferitamintiri cât pentru douăvieţi”.

Aţi spus într- un inter-viu că şcoala este pentrudumneavoastră ca un drog.

Da, respect profundşcoala românească de arhi-tectură. Tot ce am făcutde- alungul timpului şi maifac chiar şi la această vârstătânără (râde – n. red.) a fostdedicat şcolii. O fac pentruafirmarea sau mai bine spusreafirmarea unei profesii încare orgoliile sunt foartemari şi care începe să piardădin teren din cauza vremuri-lor. Trebuie să înţelegem cănu poţi câştiga toate meciu-rile din viaţă. Însă cândlupţi, pentru o şcoală, fie eade arhitectură, aici nu aivoie să pierzi, pentru că cei

care pierd, de fapt sunt viitoarele generaţii. Muncindastfel, investeşti timp, talent, cunoştinţe în ei, ceicare ne urmează. Şi asta înseamnă foarte mult.

Aţi trăit în trei epoci istorice, dacă o considerămşi pe aceea foarte scurtă de dinainte de al Doilea Răz-boi Mondial, (Mac Popescu s- a născut în data de 15septembrie 1938). Cu o asemenea experienţă de viaţă,ce părere aveţi despre România, despre români? Şifără să facem politică credeţi că mai avem vreoşansă?

Primul impuls ar fi să nu răspund la aceastăîntrebare. Sunt intoxicat de atâtea talkshow- uri deteleviziune din care nu mai înţeleg nimic. Cred că peundeva s- a produs un derapaj de la un normal pecare- l întrevedeam la un moment dat. Dar sunt opti-mist din fire şi sper că într- o zi se va aranja şi dru-mul României, ar fi păcat să nu se întâmple aşa.S- au produs tot felul de derapări, prea multe schim-bări, mai ales în caracterul oamenilor. Acesta estelucrul cel mai dureros. Cred că am trăit în epoci carenu ne- au dat răgaz de a ne cunoaşte unii pe alţii, noi,oamenii acestui popor. Ne cunoaştem şi ne descope-rim abia acum.

V- am întristat şi nu vreau asta. Să ne întoar-cem la lucrurile frumoase. Aveţi vreun cineast favo-rit?

Îmi plac Pintilie şi Purcărete, dintre ai noştri.Din cinematografia mondială prefer creaţiile luiFrancis Ford Coppola şi Clint Eastwood, căruia îiapreciez evoluţia de la un actor de western până laun regizor cu profunzime.

„Citeam în tinereţe Lermontov”Ce spuneţi de noul val al cinematografiei româ-

neşti? Sunt buni. Îmi place Porumboiu pentru ce face,

dar şi pentru că îl cunosc bine pe tatăl lui (râde – n.red.). Cristian Mungiu nu poate trece neobservat.

Mă bucur pentru ei, par a fi spart o barieră, o corti-nă. Au trecut dincolo de graniţele româneşti şi astae formidabil.

În materie de literatură care vă sunt favoriţii? Citesc mai puţină poezie astăzi. Citeam în tine-

reţe Lermontov, iar acum în afara literaturii de spe-cialitate, recunosc, citesc mai puţin. Dar îmi placShakespeare, Dostoievski şi Marin Preda.

Studiind biografia dumneavoastră nu amputut să nu observ că aproape toată viaţa aţi fost unlider: al studenţilor, al fotbaliştilor, acum suntetiPreşedintele Universităţii de Arhitectură. Ce îi trebu-ie unui tânăr ca să fie lider? Sunt calităţi înnăscute?Sau dobândite?

Eu cred că te naşti cu anumite calităţi, printrecare: puterea de convingere, charisma, energia de aface lucruri, de a schimba ceva, de a lăsa urme.M- am bucurat dintotdeauna de o energie uriaşă.Făceam trei- patru lucruri deodată din dorinţa de aperforma. Aceasta îmi vine, cred, din sport. Trebuiesă mai adaug că sunt… puţin deformat. Eu am tra-seele mele atunci când îmi doresc să reuşesc unanume lucru, cu un punct de pornire şi un punctfinal. Dacă pot ajunge şi printre primii este şi maibine.

Domnule Profesor, să nu- l uităm pe arhitectulMac Popescu. Mărturisesc că nu cunosc clădirile pro-iectate de dumneavoastră.

Eu am introdus în România programul Caselorde Cultură ale tineretului. Am văzut în Franţa ast-fel de locaşuri de cultură şi am vrut să avem şi noi înţară. Am reuşit să conving la vremea respectivăautorităţile şi am proiectat şapte astfel de instituţii.Doctoratul meu în arhitectură îl reprezintă Casa deTineret. Cea de la Slatina, pe care nu am maivăzut- o de treizeci de ani a câştigat în 1989 premiuldoi pentru arhitectură la Bienala Mondială de Arhi-tectură de la Sofia. Am mai făcut una la Galaţi, caredin păcate a fost masacrată, acum e transformată înMall. Am mai făcut Casa Student Parc din Bucu-reşti, Casa de cultură a tineretului din Târgu Jiu.Toate aceste lucrări gestionate de mine şi de cătreechipele mele ieşeau din linia oficială impusă de con-ducerea de atunci. Nici unul din echipa mea şi cuatât mai puţin eu, nu a participat la proiectareaCasei Poporului chiar dacă, cum se spune, eram peval. Noi neam menţinut un stil propriu de la care nune- am abătut indiferent ce impunea stilul eclectic alacelor timpuri. După 1989 am proiectat împreună cucolectivul meu clădirea care adăposteşte sediul Fede-raţiei Române de Fotbal premiată în 2002, Academiade Fotbal de la Mogoşoaia, premiată de asemenea.Am proiectat şi multe locuinţe, apoi Stadionul Naţio-nal în parteneriat cu un mare birou german de arhi-tectură, mai recent Casa Olimpică şi Muzeul Sportu-rilor. N- am fost atât de avid de lucrări. Am fostambiţios în a lansa foarte mulţi tineri arhitecţi pepiaţă.

Eu vă mulţumesc, am învăţat multe în acestscurt răstimp petrecut împreună şi vă doresc sădebordaţi cât mai multă vreme de energia care văcaracterizează şi să continuaţi să formaţi, să lansaţitineri arhitecţi, lideri, de care avem mare nevoie.

Şi eu vă mulţumesc. �Februarie 2013

25


MARTIE 2013

Ruptura dintre eu şi lumea dominată demultiplicitate este resimţită ca vină, caşi relaţia dihotomică dintre cuvânt şiobiecte, sau dintre conştiinţă şi cuvin-

tele ce îi sunt date pentru a exprima realitatea. Adescifra, a înţelege, a figura, a reprezenta – suntverbe exponenţiale pentru viziunea lirică a lui Nichi-ta Stănescu din A cincea elegie, sunt cuvinte- cheie ceîncearcă să transpună raportul tensionat dintre con-ştiinţa interogativă şi universul ce nu se lasăpătruns în intimitatea sa ireductibilă. Tentaţia rea-lului este, în fapt, un refuz al înţelegerii sumare,neîmplinite, neîncheiate a lumii, e o tentaţie a limi-telor cunoaşterii şi o provocare adresată conştiinţeide elemente. Culpa eului liriceste una beatificantă, în măsu-ra în care înţelesurile carecresc din obiecte şi făpturi suntprelungite de conştiinţa între-bătoare a poetului şi modelateîn conturul fragil al cuvântului.Eugen Simion are dreptatecând afirmă că „în Elegii temaeste suferinţa de diviziune,tânjirea de unitate, ridicată latreapta cosmică […]. Obsesiarupturii aduce imediat, înaceastă dialectică fecundă şisucită, ideea de culpabilitate.Refacerea unităţii primordialenu- i posibilă până ce poetul nuva şti limba sâmburilor, limbaierbii”. Idealul poetic este, aşa-dar, circumscris, în A cinceaelegie, de dorinţa de armoniza-re a conştiinţei cu lucrurile, decomuniune între unu şi multi-plu, de refacere a echilibrului şia unităţii primordiale dintre euşi lume. Stilistic, poezia seimpune prin aceeaşi viziuneabstractă, specifică liricii nichi-tastănesciene, în care fervoa-rea ideii e modelată în termeniai unei vitalităţi extreme avocabulei poetice. Faptul eremarcat de Alex. Ştefănescu, între alţii: „NichitaStănescu este, mai mult decât alţi poeţi ai noştri, uniubitor de abstracţii. O simplă operaţie statisticădemonstrează că în versurile sale abstracţiile aparcu frecvenţa cu care apar în versurile lui Vasile Alec-sandri diminutivele. Cifre şi litere, infinitive lungi,figuri geometrice, noţiuni din diferite ştiinţe intră înmod curent, ca nişte fire transparente, în ţesăturapoeziei sale şi lor li se adaugă numeroase cuvinteobişnuite, golite de orice concreteţe – pasăre, frunză,

cal, capră, nor, floare – de parcă, înainte de utiliza-re, ar fi fost ţinute în spirt”. Plasticizând confrunta-rea eternă dintre subiect şi obiect, dintre conştiinţăşi lumea cu manifestările şi formele sale plurale,Nichita Stănescu dă glas unei poetici a crizei cunoaş-terii umane, unei poetici a sensului încifrat şi a dina-micii aleatorii a cuvintelor. Limbajul intelectualizat,turnura gnomică a discursului liric, frazarea abs-tractizantă se regăsesc şi în Elegia a zecea, cu unsubtitlu edificator (Sunt), subtitlu ce pune în luminămiracolul existenţei individuale, acea unitate corpo-rală şi afectivă care induce ideea de identitate aeului cu sine.

Asumarea propriei fiinţe, ca şi anexarea lumiiexterioare, în datele ei esenţiale, sunt percepute deautor ca o boală, o maladie a fiinţei care se înstrăi-nează de sine pe măsură ce percepe lumea exterioa-ră. Cunoaşterea înseamnă distanţare vinovată faţăde propriul sine, înseamnă alienare prin raportare laaltceva, reducere a sinelui la ceva care nu face partedin esenţa sa: „Sunt bolnav. Mă doare o rană/ călca-tă- n copite de cai fugind./ Invizibilul organ,/ cel fărănume fiind/ neauzul, nevăzul/ nemirosul, negustul,nepipăitul/ cel dintre ochi şi timpan,/ cel dintre degetşi limbă, - / cu seara mi- a dispărut simultan./ Vinevederea, mai întâi, apoi pauză,/ nu există ochi pentruce vine;/ vine mirosul, apoi linişte,/ nu există năripentru ce vine;/ apoi gustul, vibraţia umedă,/ apoiiarăşi lipsă,/ apoi timpanele, pentru leneşele/ mişcăride eclipsă;/ apoi pipăitul, mângâiatul, alunecare/ peo ondulă întinsă,/ iarnă- ngheţată- a mişcărilor/mereu cu suprafaţa ninsă”. Boala pe care o acuză eulliric este una gnoseologică, ea ţine de regimulcunoaşterii, al percepţiei lumii. Simţurile nu suntaltceva, sugerează poetul decât instrumente imper-fecte ale asimilării formelor, contururilor şi culorilorrealului, dar modul în care se formează reprezentă-rile lucrurilor în conştiinţa sinelui poetic diferă fun-damental de imaginile perceptiv- senzoriale oferitede simţuri. Poetul este bolnav datorită nevoii uneicunoaşteri subtile şi totale, care să circumscrie cumaximum de autenticitate reflexele universului, rit-murile sale instabile, perpetuu fluctuante („Dar eusunt bolnav. Sunt bolnav/ de ceva între auz şi vede-re,/ de un fel de ochi, un fel de ureche/ neinventatăde ere./ Trupul ramură fără frunze,/ trupul cerbos/rărindu- se- n spaţiul liber/ după legile numai de os,/neapărate mi- a lăsat/ suave organele sferii/ între văz

şi auz, între gust şi miros/ întinzând ziduri ale tăce-rii./ Sunt bolnav de zid, de zid dărâmat/ de ochi- tim-pan, de papilă- mirositoare./ M- au călcat aerian/ abs-tractele animale,/ fugind speriate de abstracţi vână-tori/ speriaţi de o foame asbtractă,/ burţile lor ţipândi- au stârnit/ dintr- o foame abstractă./ Şi au trecutpeste organul ne- nveşmântat/ în carne şi nervi, întimpan şi retină/ şi la voia vidului cosmic lăsat/ şi lavoia divină”). Neputinţa exprimării plenare a ritmu-rilor universului declanşează morbul acestei insatis-facţii gnoseologice, al acestei nostalgii a absolutului,

reînnoită, mereu clamată, niciodată satisfăcută(„Organ pieziş, organ întins,/ organ ascuns în idei, carazele umile/ în sferă, ca osul numit/ calcaneu în căl-câiul al lui Achile/ lovit de- o săgeată mortală; organ/fluturat în afară/ de trupul strict marmorean/ şi obiş-nuit doar să moară./ Iată- mă, îmbolnăvit de- o rană/închipuită între Steaua Polară/ Şi steaua Canopus şisteaua Arcturus/ şi Casiopeea din cerul de seară./Mor de- o rană ce n- a încăput/ în trupul meu apt pen-tru răni/ cheltuite- n cuvinte, dând vamă de raze/ lavămi”).

Starea de fiinţă este, aşadar, echivalentă cusuferinţa, cu boala, cu nostalgia purificatoare, cutânjirea după lumea esenţelor ideale. Eul liric seidentifică atât de mult cu universul, în manifestărilelui cele mai diverse, încât suferinţa şi dereglărilelucrurilor şi fiinţelor sunt resimţite ca suferinţe pro-prii, ca manifestări ale unei voinţe de empatie, deconsonanţă cu ritmurile firii. Regăsirea subiectuluiliric în cosmosul ce- l înconjoară este o expresie avoinţei de comuniune, a identităţii de esenţă ce leagăfiinţa umană de elementele lumii. Răsfrângerea chi-pului uman în oglinzile firii se fundamentează toc-mai pe o astfel de corespondenţă secretă, pe un ast-fel de echilibru armonic. Eul poetic suferă „de- ntreguniversul”, pe măsură ce ecourile acestuia sunt înre-gistrate de conştiinţa sa atât de sensibilă la cele dinjur: „Iată- mă, stau întins peste pietre şi gem,/ orga-nele- s sfărâmate, maestrul,/ ah, e nebun, căci el sufe-ră/ de- ntreg universul./ Mă doare că mărul e măr,/sunt bolnav de sâmburi şi de pietre,/ de patru roţi, deploaia măruntă/ de meteoriţi, de corturi, de pete./Organul numit iarbă mi- a fost păscut de cai,/ orga-nul numit taur mi- a fost înjunghiat/ de fulgerultoreador şi zigurat/ pe care tu arenă- l ai/ OrganulNor mi s- a topit/ în ploi torenţiale, repezi,/ şi de orga-nul Iarnă, întregindu- te,/ mereu te lepezi./ Mă doarediavolul şi verbul,/ mă doare cuprul, aliorul,/ mădoare câinele, şi iepurele, cerbul,/ copacul, scândura,decorul./ Centrul atomului mă doare,/ şi coasta ceacare mă ţine/ îndepărtat prin limita trupească/ detrupurile celelalte şi divine./ Sunt bolnav. Mă doareo rană/ pe care mi- o port pe tavă/ ca pe sfârşitulSfântului Ioan/ într- un dans de aprigă slavă”. PentruNichita Stănescu lumea exterioară îşi are raţiuneasa de a exista doar în măsura în care se oglindeşte înconştiinţa eului liric, în măsura în care se prelungeş-te în sinele poetului, cu rezonanţele şi semnificaţiile

sale cele mai adânci şi mai legiti-me. Ion Pop notează, în acest sens,următoarele: „Se poate spune călumea obiectelor există pentrupoet în măsura în care este înstare să provoace, să emită vibra-ţii sau reflexe, ori să le prelun-gească efectul dinamic- transfigu-rator. Imaginarul său se anunţă afi dominat, sub acest aspect, defiguri ale transparenţei şi oglindi-rii, de o materie negându- şi opaci-tatea, lăsându- se pătrunsă deundele luminoase”. Finalul poezieitrasează datele unui scenariu alcunoaşterii în care nostalgia em-patică se conjugă cu un impulsambivalent, de raportare la unu,la unitatea eleată a lumii şi, înacelaşi timp, de propensiune spremultiplicitate: „Nu sufăr ceea cenu se vede,/ ceea ce nu se aude, nuse gustă,/ ceea ce nu se miroase,ceea ce nu încape/ în încreierareaîngustă,/ scheletică a insului meu,/pus la vederile lumii cei simple/nerăbdând alte morţi decât morţi-le/ inventate de ea, să se- ntâmple-./ Sunt bolnav nu de cântece,/ ci deferestrele sparte,/ de numărul unusunt bolnav,/ că nu se mai poate

împarte/ la două ţâţe, la două sprâncene,/ la douăurechi, la două călcâie/ la două picioare în alergare/neputând să rămâie./ Că nu se poate împarte la doiochi,/ la doi rătăcitori, la doi struguri,/ la doi leirăgind, şi la doi/ martiri odihnindu- se pe ruguri”.Elegia a zecea este o expresie lirică a atitudinii fun-damentale a eului liric nichitastănescian, aceea deaspiraţie spre esenţe, de asumare a lumii prin iden-tificarea cu ritmurile ei, într- o reacţie de consonanţăcu elementele firii. �

Iulian Boldea

Nichita

Starea de fiinţă este, aşadar,echivalentă cu suferinţa, cu boala, cu

nostalgia purificatoare, cu tânjireadupă lumea esenţelor ideale.

NICHITA STĂNESCU

NICHITA CU EUGEN SIMION

26


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Martin Heidegger s- a remarcat însecolul nostru ca un nume de atrac-ţie şi mulţi dintre cei ce s- au încu-metat în asumarea gândirii sale au

înţeles că profesorul din Freiburg a conceput o înnoi-re a discursului metafizic prin căutarea altor direcţiide acces spre determinaţiile existării. Ne- a încredin-ţat încă odată, de data aceasta din perspectivă feno-menologică, un lucru stabilit deja de empirismulengez, că nu există ontologie fără antropologie şi nuse poate ajunge la esenţa fiindului fără o participareapofantică a subiectului la constituirea reprezentăriilui. A confirmat de pe poziţii fenomenologice ceea cese ştia de la empiriştii britanici că subiectul are par-tea lui de participare, dar nu la construcţia cunoaş-terii, ci la deconstrucţia fiinţei fiindului – atât prinregândirea vehicolului logic, a cuvântului, cât şi prinmodul de aşezare în expresie şi de organizare a dis-cursului metafizic.

Heidegger a fost de la început şi a rămas consi-derat şi în zilele noastre ca un gânditor de top şi deatracţie printre iubitorii de înţelepciune, deşi siste-matica propusă de el prezintă destule dificultăţi deasumare comprehensivă şi de adeziune euforică,patetică mandolinară. Cine- i parcurge rostirile epis-temice, rămâne cu imaginea unui gânditor rece,uscat, rătăcit prin ţinuturi glaciale, prin urmare, lip-sit de sensibilitate şi de căldură umană. Tocmai gân-ditorul care redactase acea sagace scrisoare despreumanism, lăsa impresia că şi- a pierdut umanitatea,capacitatea de relaţionare interumană – umană, nuumanistă.

Impresia, spun, pentru că iată, corespondenţalui cu Hannah Arendt ne dezvăluie o altă imagine,un alt fel de Heidegger, mai apropiat de ceea cereprezintă un om şi semnifică natura umană. Han-

nah Arendt era cu 17 animai tânără decât Heideggerşi i- a audiat cursurile laUniversitatea din Marburgîn anul 1925. Începutulrelaţiei lor s- a petrecut lasfârşitul unei zile de curs,când tânăra studentă evrei-că s- a dus la profesor încabinet pentru o oră de con-sultaţie vesperală. Era înfebruarie 1925, se lăsaseseara, dar Heidegger n- aaprins lumina în încăpere.Când studenta s- a ridicat săplece, filosoful a făcut ungest cu totul neaşteptat. Aîngenunchiat în faţa ei, i- acuprins capul în mâini, asărutat- o şi eu i- am răs-puns, avea să mărturiseas-că eseista ulterior fostului eicoleg Hans Jonas. Acesta afost începutul. Dar relaţia,începută aşa de intempestivva dura, prin scrisori sauvizite reciproce, cinci dece-nii, până la stingerea ei pre-matură, la 69 de ani, în1975. Publicarea epistolaru-lui lor (Hannah Arendt &Martin Heidegger, Scrisori,1925/1975), de prolificaEditură Humanitas în 1998este, oricum, o iniţiativăoportună şi, din multe punc-

te de vedere, lăudabilă. Cartea reconstituie întregulfond epistolar schimbat de cei doi cărturari într- unlung interval de timp, dar reface, în subsidiar, şicâteva secvenţe importante din biografia ambilorgânditori, amândoi deveniţi între timp autorităţireferenţiale în spiritualitateaeuropeană şi de peste ocean.

Volumul cuprinde întotal 166 de scrisori şi, dacăavem în vedere punctualita-tea partenerilor de dialogepistolar, putem evalua căele pot fi distribuite oarecumegal între cei doi corespon-denţi, poate cu un uşor exce-dent de partea lui Heidegger.Şi mai subliniem – succint,telegrafic – că în perioadacelor cinci decenii de dialogepistolar a existat un intervalde 7- 8 ani (iarna anului1932/1933 - februarie 1950) când cei doi şi- au suspen-dat corespondenţa. A fost perioada de exaltare anaţional- socialismului german (pe stindardul căruiaideea antisemitismului figura în forma cea mai atro-ce), şi care, se ştie, îl cuprinsese şi pe Heidegger, bachiar, după o mărturie târzie a fiului său, filosofuln- a renunţat niciodată la carnetul de membru al par-tidului patronat de Hitler. Bineînţeles că- n aceastălungă perioadă de timp, corespondenţa lui Heideggercu o evreică nu cădea deloc bine, ba chiar îi puteagenera anumite suspiciuni şi- i putea pricinui chiarnecazuri.

Totuşi, în scrisoarea de dinaintea lungii sus-pendări, cea din iarna anului 1932/1933, Heidegger

se dezvinovăţeşte de acu-zele antisemite, care i sereproşau, probabil dinmai multe direcţii. Zvonu-rile care te neliniştesc suntcalomnii, în deplină con-sonanţă cu ceea ce mi- afost dat să trăiesc în ulti-mii ani (p.75). Şi, pentru afi convingător în mărturi-sirile sale, îi relateazădespre cei câţiva studenţievrei în favoarea cărora aintervenit pentru bursă,sau pe care pe care îiîndruma pentru susţine-rea licenţei sau doctoratu-

lui. Era sincer? Probabil că da, câţi germani nu s- aucutremurat când a aflat de ororile ce se petreceau îninteriorul lagărelor de la Auschvitz sau Maidanek?

Oricum, corespondenţa va fi reluată în 1950prin invitaţia lui Heidegger de a- i face o vizită. Fur-tuna care tulburase Europa trecuse şi cei doi puteauacum să se întreţină liniştiţi, ca două cunoştinţevechi – amândoi animaţi de haloul mirării filosofice.Heidegger îi mărturisise soţiei sale despre fosta luistudentă, aşa că invitaţia venea din partea familieiHeidegger. Bănuim că a fost o revedere glazurată,rafinată şi colocvială, dacă avem în vedere scrisoarealui Heidegger trimisă imediat după revedere. Dupăplecarea ta, camera a rămas scăldată în luminacalmă a dimineţii. Soţia mea e cea care o chemase.Tu ai ajutat- o să vină. Acel poate rostit de către tinea fost ca un răspuns ce dezleagă şi luminează totul.Dar în lumina aceea matinală a ajuns să se vadă cutoată claritatea şi propria mea vină, care este aceeade a fi tăcut. Ea va rămâne (p.80).

La fel de puţin lămuritoare despre discuţiile ces- au purtat în casa lui Heidegger este şi scrisoareaHannei Arendt către Heidegger, scrisă la fel, dupărevedere. Avusese o reticenţă la primirea invitaţiei,se temea de o reacţie mai ţepoasă din partea soţieifilosofului, dar lucrurile s- au lămurit imediat şi civi-lizat. Elfride Heidegger a dat dovadă de o înţelegerenesperată. Sunt fericită că am venit şi fericită că afost totul bine, îi scria şi soţiei lui Heidegger. Sunt

oricând gata, după cum i- amsugerat şi lui Martin, să port odiscuţie politică obiectivă(p.85).

Un început de discuţiepolitică obiectivă îl găsim înscrisoarea lui Heidegger din11 februarie 1950. Ceea ceeste doar internaţional sau sedovedeşte a fi o unificare anaţiunilor se hrăneşte încă, înascuns, doar dintr- un naţio-nal care, în esenţă, nu s- aemancipat câtuşi de puţin(p.90). Cam la fel se justifica

şi Goering, când a fost adus înfaţa tribunalului, că a acţionat pentru o naţiune, nupentru umanitate sau dintr- o perspectivă universa-lă. Altfel, înţelegem de aici, şi din alte scrisori ulte-rioare, că armonia care- i făcuse fericiţi altădată secontinua într- o consonanţă biunivocă. Deşi foculdevenise spusă, câţiva cărbuni rămăseseră încăaprinşi. Am nevoie de iubirea ta care, în chip miste-rios, s- a păstrat aşa cum a fost la început, eliberânddin profunda- i profunzime ceea ce este doar al ei. Lafel, ţin să nutresc în inima mea o prietenie tăcută faţăde soţul tău care, de- a lungul acestor ani plini desuferinţă, ţi- a fost însoţitor (p. 100).

Totuşi, între timp, între ei se interpusese o isto-rie atroce, care i- a adus în poziţie antitetică şi cores-pondenţa lor n- o putea eluda, doar că faptele erauprivite de amândoi cu o luciditate debordantă. Euro-pa îşi schimbase înfăţişarea, iar Rusia postbelicădevenise principalul factor de putere. Probabil căHannah Arendt şi- a arătat îngrijorarea, pentru că înscrisoarea din 12 aprilie 1950, Heidegger recunoaşte:Între timp, ameninţarea crescândă pe care o repre-zintă sovieticii ne obligă să avem o privire ceva mailucidă, mai lucidă chiar decât o are Vestul în clipa defaţă. Căci acum noi suntem ameninţaţi nemijlocit.Stalin nu are nevoie să declare războiul la care tegândeşti tu. Câştigă deja în fiecare zi câte o bătălie.(p.105). Dar Heidegger, în aceeaşi scrisoare maispune ceva: în ce măsură istoria, înţeleasă strict isto-ric, determină sau nu în chip necesar esenţa faptuluide a fi om. Bineînţeles, filosoful postula o esenţăumană într- un plan absolut, în afara determinaţiilor

Ionel Necula

Un alt fel de Heidegger

Corespondenţa lui cuHannah Arendt ne dezvăluie o

altă imagine, un alt fel deHeidegger, mai apropiat de ceeace reprezintă un om şi semnificănatura umană. Hannah Arendtera cu 17 ani mai tânără decât

Heidegger şi i- a audiat cursurilela Universitatea din Marburg în

anul 1925.

■ semnal editorial ■ EuroPress Group

► Dan Perşa, Viaţa continuă

► Frank Wedekind, Teatru

► Mircea Ioan Casimcea, Misterul cărţii

MARTIN HEIDEGGER

HANNAH ARENDT

27


MARTIE 2013

spaţio- temporale, altfel cimitirul de la Sighet, cel dela Aiud, şi atâtea- alte cimitire din lumea comunistăi- ar fi oferit destule exemple despre felul cum istoriabolnavă poate decima omul şi esenţa umană.

Era evident că după viforniţele care bântuiserăpeste Europa, filosofia şi actanţii ei nu mai puteauocoli problemele grave şi nici nu se mai putea gândica înainte. Ipostaza de gânditor- spectator, impasibilşi detaşat de vântoasele care traversaseră lumea numai era de bon ton. Gânditorul trebuia să iasă dinsingurătatea cabinetului de lucru, să intre- n arenă,să reacţioneze, să ia atitudine şi să dea un înţelesderapajelor istoriei. Sigur, părerile, opiniile, puncte-le de vedere erau împărţite, dar faptul că se simţeanevoia de opinia filosofului, că aceştia se puteauexprima public şi nestingherit era încă un câştigpentru intelectualii Germaniei fracturate. De undeunii gânditori vorbeau despre culpă, Heidegger, lafel ca şi Hannah Arendt, invoca ideea de reconciliere,ca o dominantă a lumii postbelice.

Altfel, înţelegea că lumea postbelică nu estedeplin aşezată, că multe din rănile războiului aurămas necicatrizate, că funcţionează încă suspiciu-nea şi că i se cenzurează corespondenţa. Este un fapt,îi scria la 1 aprilie 1951, că mi se cenzurează cores-pondenţa, cea internă şi cea externă. Beaufret (unbun comentator francez al filosofiei lui Heidegger)mi- a spus de curând că ar fi mai bine să nu îi trimitcărţi prin poştă, ci prin prietenii care mă vizitează(p.145).

Am căutat în scrisorile lui Heidegger câtevadirecţii de sens, indicii şi semne care să-l familiarize-ze pe cititor cu filosofia sa. N- am găsit decât vagireferinţe despre limbă şi limbaj, ca fundamente alefilosofiei sale. Studiul despre Limbă arată în ce felgândirea mea e legată intim de limba în care se expri-mă; nu este o filosofie despre (p.125). În 1934 ţinuseun curs Logica şi întrebarea privitoare la esenţa lim-bii. Ştii foarte bine, îi scria la 21 aprilie 1954, dinconvorbirile noastre purtate pe drumurile din jurulZahringen- ului că această întrebare decisivă stă încentrul gândirii mele şi că fără ea, chiar şi reflecţiadespre relaţia dintre gândire şi poezie îşi pierde teme-iul (p.163).

M- am convins încă odată că scepticul de la Răş-inari (Cioran), care nu era defel fascinat de filosofialui Heidegger îl citise bine. Filosofie originală(subl.aut) nu poate să facă decât cineva care constru-ieşte, pornind de la ştiinţă, de acolo, de unde apareceva nou. O asemenea filosofie este, desigur, origina-lă, dar în acelaşi timp ea nu prezintă nici un interes.Luaţi- l şi pe Heidegger. În definitiv ce- a scris el des-pre moarte şi toate celelalte tradus în limbaj curent,n- are nici o originalitate. Numai că el a formulataltcumva decât au făcut- o ceilalţi. Nou e până laurmă limbajul, tonul, nota, ceea ce fiecare aduce por-nind de la intensitatea experienţei sale (Gabriel Lii-ceanu, Itinerariile unei vieţi, Editura Humanitas,Bucureşti, 1995, p.81).

Am înţeles că acolo unde Cioran suspecteazăfilosofia de lez- limbaj, îl are în vedere şi pe Heideg-ger, care n- a reformat filosofia, ci doar limbajul filo-sofic. Şi- am mai înţeles de ce, atunci când poetul IonAlexandru l- a vizitat pe Heidegger la cabana sa dinMunţii Pădurea Neagră, la întrebările simple şi pro-funde pe care i le- a pus poetul român, filosoful a răs-puns cu banalităţi. Căci neputând să- şi foloseascăjargonul obişnuit nu putea să spună nimic în limbacurentă, vie, normală. Nu mai putea să trişeze (Cio-ran, Ciete III, p.93).

Episodul se cunoaşte. Poetul IonAlexandru l- a vizitat pe Heidegger pentrua se împărtăşi din filosofia lui şi, după odiscuţie destul de lungă, i- a sărutat mânaîngenunchind. Heidegger a fost întors pedos de acest gest şi i- a spus lui ŞtefanT(eodorescu – Nenea, un fost student de- allui Heidegger) că poporul român are cusiguranţă un viitor religios… Şi- a propussă scrie ceva despre asta (Cioran, CaieteIII, p.209). s

Pentru cei interesaţi de biografia luiHeidegger sau a Hannei Arendt, schimbulepistolar dintre ei constituie o sursăimportantă de informaţii şi detalii deviaţă privată. Dintr- o scrisoare a soţiei luiHeidegger către Hanna Arendt din 20aprilie 1969 aflăm că pentru o extindere alocuinţei lor ar fi avut nevoie de o maresumă de bani de care bineînţeles nu dis-punea şi se interesa de valoarea manus-criselor Fiinţă şi timp, pe care ar fi doritsă- l scoată la vânzare. Cum nu ne price-

pem la probleme de bani, nu avem habar cât valorea-ză manuscrisul şi nici unde ar putea fi, eventual, ofe-rit spre vânzare. Se- nţelege că Hanna Arendt le oferătoate lămuririle trebuincioase. Aflat în plină glorie,Heidegger se bucura de o audienţă neaşteptată prin-tre tinerii iubitori de înţelepciune care îi frecventaucursurile şi conferinţele. Pentru cursul său de o orăpe săptămână, bunăoară (Ce înseamnă a gândi), nuexistă nici o sală destul de încăpătoare. Amfiteatrulunde îşi ţinea prelegerea este atât de plin încât numai poate intra nimeni – de abia reuşesc eu să măstrecor înăuntru; cursul se transmite şi în alte douăsăli; în total sunt cam 1200 de studenţi, care îndurărăbdători (p.151).

Multe din scrisorile lui Heidegger sunt împă-nate cu versuri calde, simţite sau cu declaraţii dră-găstoase, pline de poezie, de sensibilitate, de iubirenereprimată. Aş vrea să ştii Hannah, că toate floriledin grădină cărora Elfride le poartă de grijă, narci-sele, lalelele şi cireşii în floare, toate te salută pe tine,îi scria l2 aprilie 1950 (p.107).

Încheiem. Regăsim în această corespondenţă,cum am şi intitulat aceste rânduri marginale, un alt-fel de Heidegger – mai uman, mai atractiv şi maiapropiat de condiţia omenescului. Coborât din ghe-ţurile polare ale filosofiei se împregnează de umani-tate, devine mediteraneean, adică om ca toţi oame-nii. Cuvântul altfel are aici sensul normalităţii. �

� Poemul lunii

Gellu Dorian

Pustia. (Cuib pentru îngeri)În amintirea Mamei mele

De cum m- am născut, a mînă nevăzută a presurat pe umerii mei firimituri de pîine,pentru îngerii care vor veni şi vor rămîne acolo,pe pervazurile ferestrelor unei case pustii,

cînd pe umerii mei invadau mii de păsăriîn ale căror ciocuri vedeam sfîşiată cămaşa în care se îmbrăca alt om pe carenici eu nu- l mai recunoşteam,furios, al nimănui, singur,vinovat de toate relele lumii,cineva deschidea ferestrele să iasă pustiul afară din casă,om ostenit sub cer ca iarba cosită,

acele firimituri nu s- au terminat,cu cît erau devorate, cu atît mai multe se cerneau ca zăpezile pe garduri,mereu deasupra capului se secera un lan de grîu,zborul era viu, om trezit din somn după ce a fost alergat toată noapteaprin lumea cealaltă,umbre negre fugeau din mine,se pierdeau fără urmă,cîrciumile din drumul meu deveneau biserici,femeile erau paturi în care dormeam,nopţile, zori de zi,duşmanii, prieteni,străinii, cunoscuţi,eu deveneam eu cel inexistentieşit dintr- o oglindă pe care pînă atunci n- o văzusem,întors din necunoscut, la o masă la care nimeni nu risipea nimic,nici măcar o firimitură care putea fi atît de folositoarepe cît s- au dovedit a fi cele pe care o mînă nevăzutămi le- a cernut printre degete pe umerii mei –

cuib pentru îngeri.

MARTIN HEIDEGGER

28


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

„M ic compendiu de înţelepciunecotidiană”, în receptarea priete-nească a lui Gabriel Liiceanu,statut recuzat autoironic şi

decomplexat de către Andrei Pleşu, volumul Desprefrumuseţea uitată a vieţii, apărut în 2011 la EdituraHumanitas, cuprinde între paginile sale o încântă-toare strategie sapienţială, adaptată la dinamicaveacului şi fragmentată de necesitatea evadării dinexcesul de prezent al României actuale. Impulsuldecantării darurilor mărunte ale vieţii printr- unexerciţiu intelectual reflexiv rafinat şi viu e capabilsă transforme hermeneutic aspecte banalizate aleexistenţei în miracole ale spiritului.

Funcţionând catalitic, imaginea unui maida-nez impasibil şi extatic se lăfăieşte antagonic şi cusubtil ludic- nietzschean în avanscena volumului (Înloc de prefaţă: Inactualităţi), într- o meditaţie a agi-taţiei oamenilor prinşi în reţeaua cotidiană şi într- onostalgie a instinctului „rupturii denivel”, a pierderii „animalităţii celeibune” şi, odată cu ea, a „amplitudiniiintelectuale”, a propensiunii spre temeesenţiale, surdinizate din prea maresofisticare – precum iubirea, prietenia,umorul, destinul, moartea – şi a inte-resului pentru autori fundamentalialtădată. Disecat curajos împotrivastereotipiilor în prima parte din Cefacem cu viaţa noastră, Munca. Daunecolaterale, regimul muncii intră şi el înaceastă ecuaţie de fragilizare a indivi-dului, de serializare prin anularea sin-gurătăţii şi, în consecinţă, a „reflexivi-tăţii şi a construcţiei de sine”, de anihi-lare a libertăţii şi plăcerii oferite derăgaz. O posibilă soluţie se contureazăîn pedagogia decomplexată din Susinima!, adresată în primul rând politi-cienilor şi gazetarilor autohtoni, prinşinu atât în mecanica atotcuprinzătoarea muncii, cât în interesele lor imediateşi în haosul cotidian: „Încercaţi să fiţi,măcar o oră pe zi, «singuri şi inac-tuali», cum spunea cândva GeorgeCălinescu”. Însă îndemnul nu anulea-ză maladia mediului politic autohton,diagnosticată în Ce ştii să faci? dreptspirit al ciocoismului, caracterizat depierderea noţiunii de competenţă, de „criza acută aresponsabilităţii”, de „surparea autorităţii” şi deeternizare parazitară în schema puterii. La capătulacestui tablou clinic, concluzia amară a lui AndreiPleşu este aceea că atunci „când nu ştii să faci nimic,nu- ţi rămâne decât să- ţi confecţionezi un destin poli-tic. Cu atât mai rău pentru alegători”. Deprofesiona-lizarea cronică depăşeşte perimetrul politic în Onoa-rea meseriei, devine subiectul unei contextualizăriistorice şi al unei critici aspre, ce sfidează orice reto-rică patriotardă.

Variaţiile captivităţii cotidiene trec prin filtrulunei subtile balanţe autoironice în Tipuri de trecereprin viaţă, orchestrate infinit într- o gamă ce mergede la subzistenţă la dedicaţie, în vreme ce Lehamiteaşi entuziasmul înregistrează dizolvarea progresivă aentuziasmului postrevoluţionar al autorului într- o„luciditate mai curând amară”, mefientă la progra-me de salvare naţională, dar reactivă la contactul cupesimismul cronic şi atentă la tensiunea întreţinutăde interogaţia constantă privind Sensul vieţii. În sia-jul acesteia se organizează suita de reflecţii din a

doua secţiune a cărţii, Despre lucrurile cu adevăratimportante, începând cu analiza fără concesii aautenticităţii sau cu impecabilul medalion consacratdemnităţii şi continuând cu hermeneutica stereoti-piilor romantice legate de ecuaţia bani – fericire, saua raportului dintre stat (politică) şi înrăire, mainuanţat în spaţiul românesc decât în axioma Lordu-lui Acton.

Experienţă capabilă să genereze o „ruptură denivel”, iubirea trece printr- o sinusoidală discursivăce atinge atât relativizarea lucidă, cât şi domeniulmetafizic, impresionante prin arsenalul cultural pusîn joc şi cuceritoare prin frumuseţea decriptării sen-surilor. O altă virtuală suspendare, sărbătoarea,este surprinsă în plin proces de dezvrăjire, de răstur-nare antropologică, marcată în vremurile noastre de„ne- linişte”, de oboseală şi risipire energetică. Res-trângând sfera într- un alt eseu (Două feluri de necre-

dinţă), sărbătoarea religioasă, convertită pentrumulţi în chef, intră sub tirul critic al autorului nugraţie acestui derapaj, ci din cauza conduitelor extre-me etalate în jurul ei: ireligiozitatea totală şi caboti-nismul smerit, plin de sine şi semidoct, alimentatede precaritatea educaţiei religioase şi de lipsa buneicuviinţe.

Ordinea subtilă a lumii (cea de a treia secven-ţă a volumului) presupune subtilul avans al optimis-mului în raport cu pesimismul şi, simetric, al spe-ranţei faţă de disperare. Aceeaşi tensiune inegalădescrie şi relaţiile dintre comunitate şi individ, pe deo parte, raţiune şi spirit, pe de altă parte. „Nu estesuficient să te aliniezi – observă autorul în Textecomentate – Trebuie să te aliniezi păstrându- ţi intac-tă singurătatea. Alinierea fertilă, autentică, liberăcade în disciplină anonimă, în spirit gregar, dacă nulasă mereu deschisă perspectiva evadării, a desprin-derii. Dacă nu- şi menajează potenţialul de nealinie-re”. Altfel spus, „comunitatea adevărată” este „înte-meiată pe ipoteza fiului risipitor”, ecuaţie expulzatăde autoritarismul ostil oricărei manifestări de viaţă

interioară.Sensibil la jocul cultural şi psiholo-

gic al perspectivelor, Andrei Pleşu con-struieşte în Introducere la vicii o predi-că atipică în opt acte, extrem de percu-tantă retoric, finalizată într- un îndemnla gândire, la implicarea constantă ainteligenţei în utilizarea bună a lumii şia propriei persoane.

După o elegantă analiză a herme-neuticii stoice şi a depăşirii creştine,autorul revine la mundanul authton înPerplexităţi şi indispoziţii cotidiene,unde amendează mai întâi abuzul reto-ric de principii în perioadele de confuziemorală şi pune în dezbatere, cu argu-mente teologice, licenţele dezirabile de

la principii, mai ales atunci când intervine libertateajudecăţii. Tonalitatea se schimbă în secvenţa urmă-toare, când, intrigat de variabilitatea „diet- eticii”televizate, Andrei Pleşu comentează (auto)ironic şiaccentuat personal incongruenţa fenomenului cubucuria vieţii, în ciuda propriei sale utopii „hiper- igi-enice”. Distanţa se reinstaurează în observarea para-doxalului efect maculant al tranziţiei asupra valori-lor spre care tinde, cu un detaliat studiu de caz con-sacrat luxului, ideal şi obsesie pentru unii, semn dedisoluţie şi inumanitate pentru alţii. Lărgind înspreOccident aria de referinţă, negativitatea răsăriteanăse reliefează parcă şi mai mult, iar manifestareailustrativă în acest sens este mânia, starea conflic-tuală generalizată până la punctul transformăriisale în mod de viaţă, perpetuată de resentiment.Frica şi ura colorează extrem tabloul acestei psiholo-gii negative, prăpăstioase, dar aducătoare de rating.

Efectele paralizante ale televiziunilorîn goană după rating sunt la rândullor pe larg analizate în Cum stăm latelevizor. Nevoia de audienţă iscăuneori scenarii menite să transformepersonalităţile culturii româneşti însubiect de divertisment, prin insinua-rea unor fisuri. Victimă a unei aseme-nea tentative, provocat să mărturi-sească o „plăcere vinovată” în materiede muzică, Andrei Pleşu denunţă tru-cul mediatic şi deconstruieşte savu-ros şi decomplexat validitatea sintag-mei „plăcere vinovată” în domeniulestetic.

Monopolul politicului, derivavalorilor şi „malformaţia” spirituluicritic sau carenta înţelegere a libertă-ţii reprezintă subiectul altor patrusecvenţe discursive, cea din urmăînglobând o observaţie riscantă înobtuzitatea actuală: „Uneori mi separe că libertatea este ceva atât depreţios şi de subtil, încât nu trebuiedistribuită egal. Trebuie s- o meriţi,s- o pierzi şi s- o recâştigi, să capeţiatâta libertate câtă acoperire în res-ponsabilitate ai. Nu e indiferent cine eliber”.

Dura tipologie a ticălosului dinFeluri de a fi este urmată de una consacrată capita-listului autohton („karaoke” – în terminologia luiKjel Nordström şi Jonas Riddersträle), de o dezavua-re a conduitei egolatre (ancorată în experinţa deţintă a autorului) sau de inventarierea acidă aProastei folosiri a inteligenţei şi a nuanţelor discur-sului de talkshow. Abordată rafinat, tipologia politi-cianului român se configurează antagonic printrerândurile consacrate Dormitorului lui Goethe, subti-lă analiză a compatibilităţii dintre spaţiul personalşi programul de viaţă.

Esenţială îndeletnicire în viaţa lui AndreiPleşu, „Cetitul cărţilor” rememorează – iniţial pen-tru ancheta lui Dan C. Mihăilescu (Cărţile care ne- aufăcut oameni, Humanitas, 2010) – primele lecturi şiautorii care au avut un impact masiv asupra sa, con-stată critic impostura facilitată de Cultura de Inter-net şi raportul dintre „declinul lecturii” şi „inflaţiatextului”, analizează tipologia lecturii şi impulsulscrisului.

„Dacă mă gândesc bine, reproşul esenţial pecare îl am de făcut ţării şi vremurilor este că măîmpiedică să mă bucur de frumuseţea vieţii” – măr-turiseşte autorul în eseul Despre frumuseţea uitată avieţii, prins, în calitate de persoană publică, în ava-lanşa cotidiană ce obturează recunoaşterea realuluişi, implicit, a (ne)fericirii. Şi totuşi… „Dacă îţi acorziun cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, oprivire odihnită, curioasă şi nepătimaşă, vei găsidestule argumente să te bucuri […] Trăim într- un sostoxic, dar el conţine încă mirodenii subtile, cu efectanesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să iaîn serios agitaţia noastră propagandistică, spaimelenoastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine.Se poate (încă) trăi frumos” – scrie Andrei Pleşuîntr- un Scurt acces de optimism finalizat într- o con-statare mai degrabă pesimistă a cantităţii de binedin lumea ce- l înconjoară. �

„Uneori mi se pare că libertatea esteceva atât de preţios şi de subtil, încât

nu trebuie distribuită egal. Trebuie s- omeriţi, s- o pierzi şi s- o recâştigi, să

capeţi atâta libertate câtă acoperireîn responsabilitate ai. Nu e indiferent

cine e liber”.Constantina Raveca BuleuDespre frumuseţea uitată a vremii

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► Florin Logreşteanu,Puzzle

► Dorin Popescu, Noica. Bătălia continuă

Moto:Visez la o muzică asemănătoare cu ţărmurile insule-

lor din mările greceşti. Ţărmuri abrupte sau armo-nioase, neted desenate, goale, aride, fără o pată,fără un copac; siluete puternice se profilează pe

marea şi pe cerul albastru. Aş vrea să mă inspir dela natura aceea, să scriu o muzică esenţială, încă şimai sobră decât aceea a lui Gluck, o muzică de con-

tururi simple şi măreţe. George Enescu

Prin Oedipul enescian, muzica româ-nească ridica în sfera valorilor univer-sale „o capodoperă de absolută origina-litate şi de o putere dramatică pur şi

simplu formidabilă (...) tot atât de îndepărtată desuccedaneele wagneriene ca şi de pastişele debussys-

te sau pucciniene”. Aprecierea aaparţinut compozitorului ArthurHonegger, unul dintre cei maiimportanţi maeştri ai artei sune-telor din veacul XX. În ceea ce nepriveşte, am spune că forţa, valoa-rea şi originalitatea acestei operese datorează, în mare parte şiunui ethos cu totul special. Dinprofunzimile lui, Enescu a ştiut săextragă esenţe rarisime intrând înrezonanţă cu spiritul străvechi allumilor care înfloreau odinioară însud- estul eropean.

În vara anului 1942, la Sina-ia, în prezenţa unui auditoriunumeros, Enescu îşi lansa lucra-rea accentuând un fapt – nu lipsitde stranietate – şi anume căOedip- ul său nu are nimic de„operă”. Considerând faptul dinperspectiva oferită de impresiiledistinsului critic (prie-ten apropiat al compozi-torului şi traducător alversiunii româneşti alibretului scris deEdmond Fleg) EmanoilCiomac, distingem, ală-turi de acesta, „ambiţiaînaltă, dar nemărturisi-tă /…/ de a reînvia tra-gedia antică.” Afirmaţia

de mai sus ne introduce instantaneu peteritoriul uneia dintre complicatele proble-me ale istoriei artei sunetelor. Înalta operădatorată lui Eschil, Sofocle şi Euripide aexercitat o fascinaţie atât de puternicăîncât, de- a lungul timpurilor, căpăta formaunei dramatice şi neostoite obsesii deresuscitare a Tragediei atice. În siajul ei,lumea artei cunoscuse un lung şir deîntâmplări care, începând cu CamerataFiorentina a lui Giovanni Bardi, conte deVernio, vor domina preocupările a nume-roşi muzicieni, poeţi şi gânditori de la Monteverdi, laLully, Gluck, Nietzsche, Wagner, Debussy, RichardStrauss, Stravinski sau Schönberg. S- ar părea că elecontinuă şi în zilele noastre.

Deşi studiile şi – în esenţă – întreaga lui forma-ţie intelectuală şi artistică s- au desăvârşit sub ori-zontul civilizaţiei apusene, ethosul creaţiei lui Geor-ge Enescu poartă amprenta unei experienţe spiritua-le de o factură sensibil diferită de aceea a Occidentu-lui. Ea vorbeşte în numele unei umanităţi şi al uneicivilizaţii în care domină un aliaj inedit „de elemen-te oriental- occidentale (ce) impregnează psihologia,mentalitatea şi, corelativ, creaţia artistică a omuluide miazăzi de ieri şi de astăzi.” Cu precădere înOedip, imemoriala străvechime traco- helenică paresă se reconfigureze într- un sincretism sui generisreamintind arhaica unitate dintre discursul artisticşi cel religios. În timpurile de început, pregnanţaacesteia era atât de accentuată încât, ulterior, s- aafirmat că „…până şi critica adusă poeţilor de filoso-fia greacă rămânea, într- un sens ultim, tot teologie”.Aspectul explică, printre altele şi fenomenul de con-tagiune a oricărui fapt de artă cu o discretă, darmereu prezentă, incandescenţă de natură mistică.Este ceea ce persistă şi iradiază continuu; ceea cesingularizează atât ethosul cât şi filosofia pe care se

întemeiază arhitectonica spirituală a spaţiuluilevantin. Ca manifestare din sfera artisticului, niciOedipul enescian nu face excepţie.

Începând însă de aici ne situăm deja în zona deconfluenţă cu o întreagă serie de determinaţii carelegitimează apartenenţa la cele ce se pot cuprinde şise pot înţelege prin conceptul de Balcanitate. Apt săopereze şi în sfera ethosului creaţiei enesciene, acestconcept apare, în esenţialitatea lui, ca deschidereasupra unui orizont unde semnificaţiile vădesc o evi-dentă valenţă emblematică. Dintr- o anume perspec-tivă, Balcanitatea se identifică cu evanescenţa acelorvibraţii survenind din orizonturi înceţoşate deîntâmplări ale soartei: civilizaţie şi barbarie, cultu-ră, tragism, durere, confruntări cu iraţionalul, cre-dinţe, toleranţă, înţelepciuni şi tulburătoare ispite.(Iată, de pildă, ispita bizantină pe care Mircea Vul-cănescu o identifica în operele lui Iorga, Haşdeu, sauEliade). Umbra unui Ego absconditus, supra sauinfra- personal, se aluvionează din imemorialeletrăiri laolaltă, insinuându- se din icoana pe careLevantul şi- a făurit- o gândind despre lume şi timp,despre luminile şi întunecimile lor, despre soartă,oameni, temple şi zei. Sunt semne şi peceţi prin care– atunci când este vorba despre cultură, gândire saucomportamente – ne regăsim şi ne recunoaştemîntr- o coloratură spirituală ce ne exprimă şi ne defi-neşte. Căci, precum se rostea Blaga în Apriorismulromânesc, „Noi suntem, unde suntem: cu toţi veciniinoştri împreună – pe un pământ de cumpănă.”Într- un anume fel, cuprins în datele lui esenţiale,conceptul de Balcanitate a fost – cum se va vedea –întrezărit ca atare şi de Mircea Eliade: „Noi, spuneael, ne aflăm realmente la mijloc, între două culturi,Orientul şi Occidentul, noi putem înălţa un fel depod, putem înlesni comunicarea valorilor din Occi-dent şi Orient şi viceversa. Şi asta nu numai pentrucă suntem unde suntem – în Orient şi totuşi în Occi-dent – dar pentru că suntem una din puţinele culturieuropene care am păstrat încă vii anumite izvoareale culturii populare şi deci arhaice.”

Prin urmare, Balcanitatea se suprapune şi ace-lui orizont ce estompează diferenţele etnice, fixân-du- se acolo unde istoria, ca amprentă irepetabilă de


MARTIE 2013

29

Dan Anghelescu

Balcanitatea difuză a Oedipului enescian

În opoziţie cu predecesorii, Nietzscheîntrezăreşte groaza existenţială a

anticilor în faţa neantului, adezmărginirii, a apeiron- ilui. Potrivit

lui, Tragedia atică era depozitaraunei semnificaţii neobservate până la

el: consolarea metafizică a omuluigrec survenită din nevoia de iluzie, de

aparenţă, menite să întreţină viaţa.

Deşi studiile şi – în esenţă – întreaga luiformaţie intelectuală şi artistică s- au desă-vârşit sub orizontul civilizaţiei apusene, etho-sul creaţiei lui George Enescu poartă ampren-ta unei experienţe spirituale de o factură sen-sibil diferită de aceea a Occidentului. Ea vor-beşte în numele unei umanităţi şi al unei civi-lizaţii în care domină un aliaj inedit „de ele-mente oriental- occidentale (ce) impregneazăpsihologia, mentalitatea şi, corelativ, creaţiaartistică a omului de miazăzi de ieri şi deastăzi.” Cu precădere în Oedip, imemorialastrăvechime traco- helenică pare să se reconfi-gureze într- un sincretism sui generis reamin-tind arhaica unitate dintre discursul artisticşi cel religios.

30


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

evenimente, devine răscrucea determinantelor onto-logice ale umanităţii din sud- estul european. Trans-pare în ea un eleatism al sensurilor existenţei, careînsă, paradoxal, coexistă concomitent cu un heracli-tism datorat întâmplărilor care trec peste lume.

În lipsa unei atente priviri în profunzimile spi-ritualităţii pe care o exprimă unicitatea absolută aTragediei celui de- al cincilea veac al antichităţiiheladice, orice încercare de pătrundere în orizonturi-le esteticii de la care se revendică Oedip- ul enescianar fi sortită eşecului. Tragedia din vechea Atică –susţine George Steiner – s- a profilat ca „un complexmultiplu care oferea idiom epic, mitologie publică,lamentaţie lirică, precum şi postulatul etico- politic alunor atitudini civice şi personale obligatorii pe care- lgăsim la Solon”. Subliniind unicitatea şi singularita-tea fenomenului, Steiner mai afirmă şi că: „…nici unalt polis elen, nici o altă cultură antică n- au produsceva asemănător cu teatrul tragic atic al secolului alV- lea.” Fenomenul devine prin urmare semnificativ– şi nu lipsit de o anume stranietate – prin aceea căa constituit „întruchiparea unor concordanţe atât despecifice energiilor filosofice şi poetice, încât înflori-rea lui n- a durat decât o perioadă foarte scurtă, dedoar şaptezeci şi cinci de ani, sau chiar mai puţin”.

Ceea ce singularizează în chip esenţial Trage-dia atică este viziunea poetului tragic. Potrivit ei,forţele ce ne călăuzesc sau ne distrug acţionează înafara raţiunii sau a dreptăţii şi aparţin de adevărurimai puternice decât cunoaşterea. Omul este înconju-rat de energii daimonice care- l cufundă în iraţiona-lul unor crime de neînţeles. Incandescenţa mistică aTragediei atice se va întrezări prin urmare dintr- operpetuă proximitate cu entităţile acelui Eu ocult pecare Empedocle îl identifica prin termenul religios de

daimon. Fatalmente, aceste forţe se întorc împotrivaomului şi a celor apropiaţi lui. Din formulările luiGeorge Steiner rezultă că Tragicul nu este altcevadecât „reprezentarea dramatică /…./ a unei concepţiidespre realitate, în care omul este considerat unmusafir nedorit în această lume”. El apare atuncicând esenţialul asupra existenţei se exprimă prinaserţiunea sofocleană Mai bine e să nu te naşti! Por-nind de aici, se întrevăd şi sensurile reacţiei luiNietzsche privind imaginea asupra spiritualităţiigreceşti, imagine care dominase (prin Winckelmann)gândirea europeană. Accentul cădea pe ideea Seni-nătăţii greceşti (Griechische Heiterkeit), postulând„constituirea şi instituirea unei ordini şi a unei core-lative seninătăţi născute fără îndelungate cazne,fără şovăieli, fără urmă de răni, de umbre şi regresiidin propria lor apriorică şi incoruptibilă substanţă.”În opoziţie cu predecesorii, Nietzsche întrezăreştegroaza existenţială a anticilor în faţa neantului, adezmărginirii, a apeiron- ilui. Potrivit lui, Tragediaatică era depozitara unei semnificaţii neobservatepână la el: consolarea metafizică a omului grec sur-venită din nevoia de iluzie, de aparenţă, menite săîntreţină viaţa. Subtilele lui argumente demonstraucă Tragedia s- a născut „din pântecele muzicii, dinacel tainic asfinţit al dionisiacului”, pentru că „mitulnu- şi găseşte nicicum obiectivitatea adecvată încuvântul rostit.” „Ceea ce poetul nu a izbutit să facăprin cuvinte, adică să atingă cele mai înalte culmiale spiritualităţii şi ale idealităţii mitului, i- a reuşitca muzician creator.”

Începând cu Nietzsche, apollinicul şi dionisia-cul devin polii între care a pendulat întreaga spiri-tualitate heladică. Dionysos instaura dominaţiaprincipiului pluralităţii întunecând luminile conşti-inţei în extazul celei mai pure dintre arte: muzica.

Dispensându- se de cuvinte, eaexprimă şi cuprinde lumea,păstrându- se departe de impu-ritatea imanenţei. Potrivitcelui care a scris despre Naşte-rea tragediei, arta sunetelorposedă o evidentă dimensiuneapofatică. Se înţelege că, lega-tă ombilical de spiritul muzicii,„tragedia se naşte /…/ ca o gno-seologie atenuată estetic şi oestetică redimensionată gno-seologic”, prin consolarea meta-fizică.

Analizând ascensiuneaspiritului muzical spre înaltarevelaţie a mitului ce culminaîn sublimul Tragediei, Nietzs-che constata – nu fără stupoa-re – că aceasta dispare din artaelină tocmai în apogeul strălu-cirii sale. O moarte subitădatorată – gândeşte el – unuioptimism exacerbat princunoaştere, luptei dintre con-cepţia teoretică şi concepţiatragică a lumii, credinţei în „însuşirea ştiinţei, de afi un panaceu universal, credinţă ce a fost întrupatăprima oară în Socrate.” Prin toate acestea, susţineNietzsche, nu numai că a fost nimicit mitul (exempluunic al unui adevăr şi al unei generalităţi în faţacărora se întinde infinitatea), dar Poezia însăşi a fostizgonită din domeniul ei ideal, devenind apatridă.Arta eşua în ambianţa unei lumi teoretice. Geniulmuzicii părăsind Tragedia, concepţia tragică despre

lume s- a retras în întunericul cultelor tainice. Inun-dată de voioşia devastatoare a omului teoretic, lumeaelină luneca sub „plăcerea socratică a cunoaşterii şiamăgirea că ea va putea tămădui rana eternă a exis-tenţei.” Omul teoretic devenea Idealul ce se va încar-na în Socrate. Veacul XX s- ar spune că repetă aceas-tă istorie.

Periplul nostru pe teritoriul meditaţiilor asu-pra Tragediei atice nu este o îndepărtare de subiec-tul propus, cât o situare în sfera lui abisală. Iată dece nu ezităm nici în faţa afirmaţiei că – în anume pri-vinţe – eseul lui Nietzsche anticipează apariţiaOedip- ului enescian. Scriind despre dispariţia Tra-gediei autorul lui Zarathustra întrevăzuse şi posibi-la retrezire a spiritului dionisiac în lumea artei sune-telor. Prin muzica germană – spune el – al căreiavânt „puternic şi radios” provenind de la Bach,Beethoven şi Wagner, ca şi prin spiritul filosofieigermane, datorită lui Kant şi Schopenhauer, s- arputea să se „nimicească plăcerea plată de a trăi asocratismului ştiinţific, arătând care îi sunt limite-le”. În acest mod s- ar regenera „o concepţie infinitmai profundă şi mai serioasă despre problemele eti-cii şi ale artei, pe care putem chiar s- o numim înţe-lepciunea dionisiacă. /…/Ne vom da seama de mareavaloare a tragediei abia când ea ne va apărea, pre-cum grecilor, ca o chintesenţă a tuturor puterilortămăduitoare”. Afirmaţiile lui Nietzsche, numai apa-rent surprinzătoare, la nivel de detaliu dau de gân-dit. Căci purtător nativ al unei încărcături de spiri-tualitate est- europeană, Enescu îşi apropriase laViena tocmai elementele spiritului muzical germanevocat de Nietzsche: clasicismul unor Bach, Mozart,Beethoven, Brahms şi Wagner. Cu toate acestea,creaţia lui nu poartă nici amprenta şcolii muzicalegermane şi nici pe aceea a şcolii din Franţa unde îşi

desăvârşise studiile. Edificatoare sunt chiar mărtu-riile lui Enescu: „nu puteau să stabilească cu exacti-tate ce fel de muzică făceam. Nu era modelul francezdupă maniera Debussy, nu era cel german.” Deşiadopta ca punct de plecare mitul şi simfonia, Enescunu se situa în descendenţa Operei Totale a lui Wag-ner. Nici abordarea Tragediei din perspectiva impli-caţiilor şi originilor ei religioase nu plasează capodo-pera enesciană în trena esteticii nietzscheano- wagn-eriene. Chiar dacă cel care descifra în Oedipul luiSofocle intonaţia unui imn triumfal al sacrului fuse-se Nietzsche. Deosebirea faţă de Wagner se vede şidin faptul că întâmplările şi eroii acestuia transpardin tărâmurile de veşnic amurg ale zeilor nordici.Prin contrast, Oedip este gândit într- o lumină medi-teraneană. Enescu, observa unul dintre comentatori,îşi mediteranizează muzica conformându- se parcăacelui, atât de paradoxal şi de târziu, îndemn alanti- wagnerianismului nietzschean”. De altfel, fra-panta balcanitate a acestei capodopere este premedi-tată. În acest sens mărturiile compozitorului nu lasăloc de îndoială: „Muzica lui Oedip are desigur cevabalcanic, o rigiditate clasică, insuflată de vedereaunor clădiri greceşti. Documente de pe vremea home-rică nu există. Artiştii sunt chemaţi să le interprete-ze, să le născocească. Aspirând apropierea de inega-labila şi lapidara simplitate atică, arhitectura sono-ră a acestei muzici suportă o severă rigoare. Desigur,şi aici, structurile de extracţie folclorică contină sărespire, dar numai în formulele esenţialităţii lor.Astfel, ecoul fluierelor ciobăneşti ce răsunau la fel înHelada, în Balcani sau în Carpaţi, ca şi modurileatice care readuc culoarea străvechilor melisme,reînvie în Oedip cu alte irizaţii şi limpezimi. Intuin-du- le adevărul şi trama interioară Enescu şi- a apro-priat cu discreţie doar reliefurile lor paradigmatice.Evident, în complexitatea sincretică a acestei capo-dopere „…esteticul subţiază etnicul în fapt conti-nuându- l: logosul preia o parte din atributele mytho-sului, într- o superbă aventură a spiritului.” Regăsindo străveche esenţă, Enescu regăsea glăsuirile origi-nare ale unui genius loci, acelea care, în limbajul luiBlaga, capătă un nume: Dor. Este ceea ce, cu remar-cabilă fineţe a observaţiei sublinia Em. Ciomac,într- un articol din Convorbiri literare: „...la Enescu,în paginile cele mai inspirate, melodia are o urmădepărtată de cântec duios al neamului nostru..…Este o jale, o duioşie, un dor, pe care numai noi leavem…” �

Eaproape ciudatăîn opera lui LiviuRebreanu – vigu-ros- realistă – pre-

zenţa unui roman metafizic:Adam şi Eva – el constituind„povestea a… şapte poveştiintrate una în alta ca trupurile„păpuşii ruseşti” Matrioşka.„Şapte poveşti” sau şapte Vieţisuccedate – câte le- ar trebui„sufletelor- pereche” să se întâl-nească aici pe Pământ, cel maiades în afara cutumelor socialeale căsătoriei, ele înfruntândoprelişti şi ostilităţi cu finalita-te îndeobşte tragică, soldatăprin moartea cel puţin a unuiadintre iubiţi. Pentru ca abiadupă finalul acestor şapteîntâlniri pământene să se con-topească într- un suflet unic –androgini, desigur, din momentce ele şi- au epuizat ciclul„încarnărilor” lor. Ciudat e şică în pofida romanelor sale con-siderate capodopere prin vânarealismului „brut” – autorulacestei cărţi- unicat declară:„Mie din tot ce am scris pânăacum, Adam şi Eva mi- e carteacea mai dragă. Poate pentru că întrânsa e mai multăsperanţă, dacă nu chiar mângâiere, pentru căîntrânsa viaţa omului e deasupra începutului şi sfâr-şitului pământesc, pentru că Adam şi Eva e carteailuziilor eterne”. Ochiul regizorului Alexander Haus-vater a ţintit acest roman, pentru a- l aduce pe scenă– desigur, în formulă rezumată – e un fapt neaştep-tat şi bine- venit – deşi adaptările din proză sunt, înmai mult de jumătate din cazuri, frustrante pentruautorii epici. Există însă şi destule cazuri fericite,când „economia” artistică a scenei scoate mai expresla suprafaţă o vână conflictuală, mai difuză în ţesă-tura epică, sau un fond existenţial de natură drama-tică. E cazul însăşi al acestui roman, regizorul moti-vându- şi alegerea prin modul unei meditaţii existen-ţiale: „Nu opera lui Rebreanu în general, ci acestroman anume, Adam şi Eva, vorbeşte în mod directdespre călătoria prin timp, prin spaţiu, prin istorie şiprin geografie ca necesitate, ca latură esenţială anaturii umane”. Hausvater plasează însă aceastănecesitate în rana amprentei unei epoci speciale:epoca dintre cele două războaie mondiale, „aniinebuni” („les années folles”) – cu amintirea morţii„încă foarte prezentă”, când aproape pentru fiecarefamilie, au existat prieteni şi membri ai ei care aumurit. „Faptul că noi, în prezenţa atât de acută, amorţii, nu neam împlinit, a determinat mulţiartişti, mulţi intelectuali, să reflecteze asupra nevo-ii esenţiale a omului de a trece dincolo de limitele lui,dincolo de conturul lui fizic, ana-tomic şi să trăiască, să aibă expe-rienţe în lumi diferite, în posturidiferite /…/ vorbim despre necesi-tatea absolută a unei generaţiicare şi- a pierdut părinţii şi priete-nii în primul război mondial –părinţi a căror generaţie, pe dealtă parte, a făcut posibil războiul/…/ eu consider că Adam şi Evaeste una din acele cărţi importan-te în memoria unei generaţii /…/întâlnirea cu Rebreanu nu e ocoincidenţă, ci o întâlnire spiri-tuală şi emotivă. Sper ca spectaco-lul să- i facă pe spectatori săcitească şi să recitească Adam şiEva”.

O singură nedumerire înfaţa rândurilor lui Hausvater: dece numai trauma psihică a gene-raţiei de după primul război mon-dial – şi nu şi a celei de după aldoilea? Romanul lui Rebreanu nuţine de fantezie şi iluzionată visa-re auctorială. El s- ar impune„viziunii” de azi a „ştiinţei de gra-niţă” care acceptă pluralitateadimensiunilor spaţiale – şi înţelege că Pământul nue o planetă autonomă – ci e parte comună dintr- unsistem: un sistem cosmogonic, care permite cu nece-sitate persistenţa, dincolo de expierea fizică, a tot ce

poartă ca informaţie psihé- uluman.

Alex. Hausvater e unregizor cu o capacitate imagi-nativă fascinantă, uneori chiarstupefiantă în ce priveşte vi-ziunea compoziţională a fiecă-rei scene din spectacolele sale,gândite până la cel mai măruntamănunt vizual: expresionsit,metaforic, ori simbolic. Ambi-ţionează „spectacolul total” detext, imagine şi mişcare – miş-care în care intră deopotrivăinserţia de limbaj coregrafic,dar şi o cinetică morfologicămai amplă. (Memorabilă deexemplu, în privinţa acesteivirtuozităţi de strunire cineti-că a unui ansamblu uman,caricaturizat în registru dure-ros- grotesc – e, în acest specta-col, prima scenă de după „pro-logul” lui: un grup citadin defemei şi bărbaţi străbătândscena de la un arlechin la altulca o vântoasă, schimonosiţiacut de un „râsu- plânsu” iste-ric, în care absolut fiecare dinei îşi are o participaţie fiziono-mică specială, ca şi cum ar face

parte dintr- un tablou înviat, cu personajele alune-când din el, ca al unui pictor).

Incitantă e deschidereaspectacolului (ceea ce am numit„prologul” lui): o deschidere mi-tologizantă, printr- un rit: ofemeie înălţată doar de la brâudeasupra scenei îşi toarnă apăpe braţe şi pe bust. Pentru ferti-liate – sau purificare? Simbolul eambiguu – dar ceea ce va preva-la va fi cel de- al doilea înţeles.Căci toate suferinţele, soldatetragic în mod repetitiv, ale uneiiubiri sextuplu revenite în timp,dezvăluie martiriul unei purifi-cări spirituale a cărnii. Scena eînsoţită de amplificarea semnifi-caţiei ei prin proiecţia, pe un latecran de fundal, a unei multitu-dini de „văluriri” nebuloase, cavalve repetate ale unui începutde Creaţie cosmică, prin care seva desluşi imaginea cadranuluiimens al unui ceasornic alb.Spectacolul se aşează, emblema-tic, sub efigia Timpului! Care e,însă, întinderea lui de ethosideatic, sub această efigie? Să

vedem mai în-tâi care a fost teoretic profesiuneade credinţă a regizorului: „Înacest spectacol, iubirea nu are oformă recognoscibilă – declarăHausvater – sau dacă da, atunci ecea a comunicării copilăreşti, ajocului. Nu are forma pasionalădin povestea Medeii şi a lui Iason,de pildă. Este capacitatea de acontinua un joc etern ce nu se vafinaliza niciodată. Are uneoriforma sărutului sau a îmbrăţişăriicâteodată, dar mai mult decâtatât, are forma unui zâmbet carespune „îmi palce să fiu cu tine /…/Să ne jucăm de- a Mesopotamia,de- a Egipul, de- a Roma. Şi dinjoaca asta să înţelegem ceva des-pre noi”. Aici, regizorul greşeşte înconcepţie, făcând, de aceea, nesi-gur axul spectacolului, deşi înspectacol există multă frenezie şichiar violenţă. Am putea înţelegeideea că personajele nu şi- arputea conştientiza în timpul vieţi-lor lor însemnătatea întâlniriidintre ele şi că o consideră aleato-

rie, abia finalul finalurilor dovedind că ea – şi nu cea„serios- statutată” în fiecare viaţă, a fost iubireaautentică. Dar, a transfera totul în registrul unui jocînseamnă a ieşi în afara cărţii lui Rebreanu. Specta-

colul suferă astfel de un „minus” în adâncimea luiontologică. El pare a se opri la un anecdotic trans- ist-oric şi geografic, în care momentele iluminate aleîntâlnirilor neprevăzute nu reuşesc să zvâcnească,precum odată ivite ar opri în loc timpul ceasornicu-lui. E adevărat că spectacolul are factura fascinantăde „Halima” – dar e văduvit, până la urmă, de fiorulmisterului metafizic – deşi e interpretat cu o virtuo-zitate generală a actorilor, încărcată de tempera-ment, într- o derulare frenetică şi concis decupată aamănuntelor vizuale. În orice caz, el îşi refuză supor-tul „ludic”. Şi nici nu ar putea să îl accepte câtăvreme în toate cele şapte episoade ale acestor întâl-niri, în toate cele şapte vieţi, se petrec evenimentedure, pline de cruzimi. Călugărul confesor, de pildă,al unei mănăstiri de maici, rezistă cu greu ispiteiîntâlnirii tinerei călugăriţe, considerând- o o ispită dela diavol, ca până la urmă să- i cedeze – iar persona-jul feminin devine victima Inchiziţiei şi e condamnatla spânzurătoare. Şahul Persiei îşi biciuie cu furiesclavul care a îndrăznit să se uite la iubita lui şifuria creşte până la o înfricoşată dezumanizare.Eroii din text joacă această carte intempestivă, aiubirii neprevăzute şi „ilegitime”, de fapt, pe viaţă şipe moarte!

Regizorul va pune totul ca scenariu adaptativ,în ancadramentul poveştii adulterine, sau viitor- a-dulterine – dintre profesorul universitar TomaNovac şi Ileana, soţia unui emigrant „alb” din RusiaSovietică – pe care Toma Novac îl creditează finan-ciar să plece în Basarabia spre a- şi recupera nişteproprietăţi – sperând că nu se va mai întoarce – sauel va putea pleca în timpul acesta din ţară, cu iubita.

Poplinski – soţul Ilenei – îşi dăseama „de mişcare” – şi în plinăstradă îl va împuşca pe Novac.Secvenţele celorlalte şase vieţi„trecute”, care schimbă specta-culos timpul şi locul acţiunii, sepetrec în timpul în care TomaNovac se luptă cu moartea pe unpat de spital, cu Ileana lângă el.După ce el moare, va fi şi eaîmpuşcată, semn că cei doipăşind în acelaşi timp în „lumeade dincolo”, şi- au încheiat ciclulîntâlnirilor pământene şi voralcătui o unică entitate. În spec-tacol mai apare „relicva” pito-rească a unui obscur profesor deliceu, devenit „înţeleptul reso-neur” al jocurilor existenţei(ce- şi ucisese soţiile) – şi – perso-najul- metaforă al „Femeii înnegru”, un fel de Moarte caredeschide drumul altei vieţi –prezenţă halucinatorie ce vinesă lege între ele episoadeleviziunilor „revelatorii”, ale luiToma. Căci toate acele alte vieţise petrec, în versiunea scenică,

în creierul aflat în febră, al muribundului. Deci eleaparţin unui imaginar care aduce acestui muribundîn conştiinţă viziunea mutantă asupra vieţii. Amspus că toţi actorii joacă perfect, frisonant, am să onumesc totuşi special pe Mara Opriş – Femeia înnegru care îşi execută aproape simultan o dublă par-titură, coregrafică şi vorbită. Repet că spectacolulsuferă prin lipsa acelei dimensiuni a misteruluiîntâlnirilor destinale – singurele momente care nutrec rampa emoţional, deoarece au fost tratate fărărelevanţă în fluxul anecdotic generalizat al acestuispectacol- „Halima”.

Colaboratorii lui Alex. Hausvater nu suntniciodată accidentali: conceptul scenic general, alregizorului, le cere să- i fie… osmotici. M- am între-bat, după mai multe spectacole ce purtau semnăturaacestui regizor, unde sfârşeşte viziunea sa poli- arti-culată imagistic şi unde începe a lor. E un merit maimare decât acela de a parcela spectacolul prin recu-noaşterea mai multor individualităţi co- auctoriale,deşi e clar că ele există. Deci Adrian Damian – reali-zatorul Decorurilor, Alina Lăţan, realizatoarea Cos-tumelor, Adrian Enescu – autorul muzicii acompa-niatoare, Lucian Moga – autorul light- design- ului şiLucian Matei, al video- design- ului, atât de importan-te în acest spectacol – şi Andreea Vasiliu, semnataracoregrafiei ce împregnează întregul într- o textură desemne artistice. Spectacolul a fost montat în sala IIa Naţionalului, în spaţiul re- amenajat, al unei clă-diri ce aparţinuse cândva Administraţiei unui spaţiude manej. �

31


MARTIE 2013

Jeana MorărescuCarnet teatral timişorean

Ochiul regizorului AlexanderHausvater aţintit pe acest roman,

pentru a- l aduce pe scenă – desigur, înformulă rezumată – e un faptneaşteptat şi bine- venit – deşi

adaptările din proză sunt, în mai multde jumătate din cazuri, frustrantepentru autorii epici. Există însă şi

destule cazuri fericite.

Oscenă emblematică din Naşterea uneinaţiuni (1915), primul film epic ame-rican realizat de David Wark Griffith,inspirat din Războiul de Secesiune, ne

arată cum un soldat înfige un enorm drapel în guraunui tun. Deşi la această ediţie a Premiilor Oscar aufost destule filme inspirate din istoria mai veche saumai recentă a Statelor Unite, niciunul nu ne- a lăsatîn amintire o imagine de o asemenea forţă emblema-tică şi emoţională. Peliculele cu şanse de a nu fi uita-te prea curând ne- au reamintit cât de obsedat estecinematograful american de aducerea pe ecran amomentelor dramatice din trecutul său, dar ne- auarătat că cineaştii de azi evocă trecutul pe căi diferi-te faţă de cei de ieri.

În spatele câmpului de luptăMai puţin pe câmpul de luptă şi mai mult la

tribuna Congresului sau în birourile CIA se desfă-şoară înfruntările decisive pentru SUA în filmele celmai des nominalizate la Oscar 2012. Pornit ca favo-rit în cursa pentru statuetele de aur (12 nominali-zări), Lincoln de Steven Spielberg aduce pe ecransfârşitul războiului fratricid între Nordul democraticşi Sudul partizan al sclaviei ( în 1865). O singurăscenă de bătălie (spectaculos orchestrată de regizo-rul cu reputaţie de maestru al cinemaului de marespectacol) conţine pelicula care îl portretizează pelegendarul preşedinte american Abraham Lincoln,urmărind implicarea lui (din culise) în apriga înfrun-tare parlamentară pentru votarea amendamentuluinumărul 13 al Constituţiei, referitor la abolirea scla-viei. Faţă de filmele care i- au adus lui Spielberg pre-mii Oscar pentru regie, ediţia 2013 a PremiilorOscar ne- a reamintit cât de obsedat este cinemato-graful american de aducerea pe ecran a momentelordramatice din istoria sa.

Salvaţi soldatul Ryan- 1993 şi Lista lui Schlin-der- 1998, Lincoln nu este o pledoarie pacifistă baza-tă pe reprezentarea distrugerilor provocate de cre-dinţa în superioritatea unei rase. Lupta împotrivacelor care susţin inferioritatea rasială a afro- ameri-canilor se duce cu arme politice, printre care senumără forţa şi justeţea discursului, dar şi compro-misurile. Scenariul şi regia demonstrează cu subtili-tate, şi uneori cu fină ironie, că o idee înălţătoare,care a reuşit până la urmă să pună capăt războiuluidevastator, a putut avea câştig de cauză şi graţiecorupţiei politicienilor. Voturile unor delegaţi înCamera Reprezentanţilor au fost obţinute în urma

negocierilor din umbră, încare unora li s- au oferit pozi-ţii şi funcţii aducătoare deputere şi avantaje materiale.Spielberg are dreptate cânddeclară că Lincoln „e filmulcel mai european pe carel- am făcut”, dacă prin euro-pean înţelegem mai multenuanţe şi mai mult spirit cri-tic în evocarea istoriei. Deşiportretul preşedintelui ame-rican este impunător îninterpretarea lui Daniel DayLewis (Oscarul pentru Celmai bun rol masculin), per-sonajul nu are răceala uneistatui urcată pe soclu. Lin-coln este văzut în intimita-tea familiei, unde are certuriaprige cu nevasta în momen-tul când fiul cel mare vrea săse înroleze pe front sau undee tandru- proteguitor cu fiulcel mic. Şi, nu în ultimulrând, preşedintele aprobătratativele secrete ale oame-nilor săi de încredere careobţin, cu preţul mituirii,voturile aducătoare de pace.Probabil că aceste idei caresubminează puţin imagineapreşedintelui ca părinte alnaţiei de o moralitate intac-tă l- au îndepărtat pe Spiel-berg de consensul votanţilor.

Lincoln nu a câştigat Oscarul pentru cel mai bunfilm (obţinut, în schimb, de Argo) şi nici pe cel pen-tru regie (atribuit lui Ang Lee pentru Viaţa lui Pi),rămânând în palmares doar cu statuete-le pentru rol principal şi pentru cele maibune decoruri. Probabil că în rezultatulfinal al Oscarurilor a avut un cuvânt despus şi amestecul politicienilor de azi,cărora nu le- a convenit portretizarea lorpe ecran şi chiar s- au înfuriat (precumcongresmanul democrat care a cerutcorecturi în filmul „infidel realităţii isto-rice” când sugerează că reprezentanţidin Connecticut ai partidului său n- aususţinut de la început amendamentulaboliţionist).

E bine că în reprezentarea acestuimoment istoric au intervenit şi abordărimai fanteziste, precum Django dezlăn-ţuit, westernul parodic al lui QuentinTarantino ale cărui aventuri au loc cudoi ani înainte de începerea Războiuluide Secesiune. Filmul a câştigat, pe bunădreptate, Oscarul pentru Cel mai bunscenariu şi Cel mai bun rol secundarmasculin (atribuit lui Christoph Waltz,inteligent şi eficient în interpretarearolului de vânător de recompense scrisanume pentru el de Tarantino).

Marele nedreptăţitDin păcate, politicienii s- au ames-

tecat cam mult, la această ediţie, în sus-ţinerea sau demonizarea unora dintrefilmele nominalizate. Cel care a profitatde susţinere este Argo, regizat de BenAffleck, a cărui victorie a fost anunţatăde la Casa Albă chiar de Prima DoamnăMichelle Obama, adusă pe video wall-ul Galei pen-tru a deschide plicul cu titlul câştigător şi pentru apronunţa un mic speach admirativ faţă de cei dinlumea filmului. De altfel, din această lume au făcutparte cei care, în criza ostaticilor americani la Tehe-ran din 1979, au colaborat cu CIA pentru a atestaproducerea unui fals film, din echipa căruia ar fifăcut parte şase diplomaţi care au reuşit să fugă dinIran, cu ajutorul agentului Tony Mendez. Cu alurasa de thriller bine ritmat şi filmat Argo este o pro-ducţie agreabilă, care oferă o versiune light şi uneori

edulcorată a dramaticelor evenimente din Iranulrevoltelor revoluţionare din 1979. Nu pare un filmcare va rezista judecăţii timpului, fapt sugerat şi derealitatea că Ben Affleck nu a fost nominalizat şi laOscarul pentru regie.

Marele nedreptăţit al palmaresului Oscarului2013 (unde mai figurează doar la categoria Cel maibun montaj sonor), rămâne Zero Dark Thirty de Kat-hryn Bigelow, o impresionantă reconstituire peecran a operaţiunii de urmărire, prindere şi executa-re a lui Osama Bin Laden. Bazat pe o minuţioasădocumentară (prea minuţioasă, după unii ploliticienicare au demonizat filmul pentru că ar devoala infor-maţii secretizate) filmul are meritul de a umanizarelatarea despre eforturile disperate ale CIA de aidentifica locul unde se ascunde teroristul numărulunu al planetei şi complicii săi. Rezultatul care aadus avantaje în campania electorală a lui BarackObama s- a bazat în mare măsură pe eforturile şi per-severenţa unei agente modeste, care a reuşit să deacoerenţă informaţiilor acumulate. Singura femeiecare a câştigat un Oscar pentru regie (în 2009, pen-tru The Hurt Locker) Bigelow este cineasta care faceo figură aparte la Hollywood şi pentru că abordeazăcurajos genuri considerate prin tradiţie ca fiind mas-culine: filmul de război, thrillerul, SF- ul. Ea combi-nă de obicei codurile lor, realizând genuri hibride.Near dark (1987), este un hibrid între horror şi wes-tern, Loveless (1981) combină road movie şi dramadespre tineri revoltaţi, Point Break (1990) este unamestec de thriller şi dramă psihologică, StrangeDays (1996) mixează SF- ul cu thrillerul, iar TheHurt Locker (2008) filmul de război cu drama psiho-logică. Pelicula care a candidat acum la Oscar păs-trează ceva din formula ultimului, la care adaugăelemente de thriller politic. În plus, el este şi un inte-resant portret de femeie, pentru că întregul materialse coagulează în jurul figurii Mayei (impresionantinterpretată de Jessica Chastain) care îşi învingeoroarea provocată de mijloacele dure folosite înanchete şi crede, fără emfază, în justeţea cauzei pen-tru care luptă.

Cum filmele lui Kathryn Bigelow nu ocolescreprezentarea violenţei, avem din nou parte de ea înscenele cu torturarea suspecţilor (care au adus pro-testul politicienilor) sau în aceea cu intervenţia tru-pelor speciale în locuinţa lui Bin Laden. Reprezenta-tă aproape în timp real (aproape jumătate de oră peecran faţă de 40 de minute atestate) operaţiuneaJeronimo este descrisă, cinematografic vorbind, cu omână de maestru al mizanscenei. Spectatorul sesimte participant el însuşi la periculoasa intervenţiea forţelor speciale din Marina Militară, crede că, înesenţă, s- a făcut dreptate, dar îşi pune şi întrebări denatură etică. Finalul nu împrumută un ton triumfa-

list (cum se întâmplă în Argo) şi ne- o arată pe agen-ta Maya însingurată şi apăsată de întrebări dupăîncheierea cu succes a misiunii. Poate că tocmaiaceastă abordare „dilematică” a lucrat împotrivapremierii acestui film a cărui valoare şi importanţăau şi vor avea în continuare multe confirmări. �

32


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Dana DumaLecţii de istorie americană

ZERO DARK THIRTY, CU JESSICA CHASTAIN

Oscar 2013

LINCOLN, INTERPRETAT DE DANIEL DAY LEWIS

Scriam în prima ediţie a „Istoriei filmuluiromânesc”, apărută în anul 2000 (şireluam, în ediţia a doua din 2010): „Cinese gândea că, în anul sfârşitului de secol

şi de mileniu, vom merge cu o floare la Bellu, pentrua- l reîntâlni pe George Littera, eminentul critic şi teo-retician al artei a şaptea, atât de des evocat – prinjudecăţile sale de valoare fără moarte – în acest com-pendiu cinematografic?” Da, neui-tatul nostru coleg şi prieten GeorgeLittera (1941- 2000) ne părăsea înplină forţă creatoare, atunci, înultimul an al fostului mileniu,răpus de o boală necruţătoare, fărăa fi găsit timp, pe parcursul vieţii,să- şi strângă în volume scrierilesale, „judecăţile sale de valoarefără moarte”. Găsise timp doarpentru volumul antologic VictorIliu, Fascinaţia cinematografului(realizat în colaborare cu BiancaSofia Iliu). Datorită, în primulrând, strădaniei depuse de soţia sa,doamna Ileana Littera, parte dinmoştenirea teoretică a ilustruluicritic a fost pusă, în ultimii doi- treiani, la dispoziţia cititorilor deastăzi şi de mâine. În anul 2010,când se împlinea un deceniu de laplecarea lui George Littera, a fostlansat volumul Istoria filmuluiuniversal 1895- 1945, realizat pebaza „notelor de curs” ale unor foştistudenţi ai săi de la UniversitateaNaţională de Artă Teatrală şiCinematografică, ediţie îngrijită de prof.univ.dr.Dana Duma. Ne bucurăm acum de volumul Paginidespre film, în care sunt strânse mare parte din scrie-rile teoretice ale lui George Littera, apărute între anii1964 şi 2000, în presa vremii, în diverse publicaţii despecialitate ori în volume colective consacrate celeide- a şaptea arte. Selecţia articolelor incluse în voluma aparţinut Ilenei Littera, care, împreună cu criticulde film Marilena Ilieşiu şi cu regizorul LaurenţiuDamian, a şi îngrijit editarea cărţii. Volumul estestructurat în trei capitole principale: primul – cu unaccentuat profil teoretic, ia în discuţie specificul lim-bajului filmic, genuri şi specii cinematografice, filmulde autor, limbajul metaforic, precum şi, într- unsub- capitol special, preocupări de critică şi teoriecinematografică în România anilor 1925- 1935; al doi-lea – dedicat exclusiv filmului românesc; al treilea – ocălătorie în timp printre autori şi filme din alte ţări,de pe alte continente. Pe lângă aceste capitole mari,volumul cuprinde şi o „notă asupra ediţiei” a autori-lor, şi un scurt portret al distinsului critic, în care searată, printre altele, că a absolvit, în 1964, Facultateade limba şi literatura română a Universităţii Bucu-reşti, cu lucrarea de diplomă „Metafora cinematogra-fică”, că în 1979 şi- a dat doctoratul cu lucrarea „Con-figuraţie ideologică şi amprentă stilistică în arta fil-mului”, pentru ca, în 1999 să primească un „Premiude excelenţă pentru întreaga activitate”. Cu îngă-duinţa cititorului, recurg la o mărturuisire, într- o„paranteză deschisă”: respectivul moment, absolutemoţionant, s- a petrecut doar cu câteva luni înainteamarii sale treceri, într- o sală arhiplină a cinemato-grafului bucureştean „Studio”, unde publicul, prepon-derent tânăr, studenţesc, l- a salutat, în picioare, cuovaţii prelungite, cu urale şi aplauze îndelungi pe dis-tinsul laureat. Păstrez cu sfinţenie această ultimăimagine publică a criticului George Littera, emoţionatşi tulburat la rându- i, ba chiar„încurcat”, de spectacu-

loasa „declaraţie de dragoste” a ucenicilor săi într- alefilmului. Dar să revin la volumul recent apărut…

Antologia „Pagini despre film” cuprinde, printrecele câteva zeci de articole ale autorului, cel puţintrei- patru studii pe care le- aş numi „capitale”. Unular fi chiar articolul de debut, „Estetica filmului: câte-va probleme actuale”, în care sunt luate în discuţie,printre altele, principalele „teoretizări ale specificuluifilmic”, „funcţiile creatoare ale montajului”, „regia caunitate creatoare”, „documentarul şi animaţia”. Delocîntâmplător, volumul colectiv „Estetica” în care a apă-rut, în 1983, studiul lui George Littera, a fost distinscu Premiul „Simion Bărnuţiu” al Academiei Române.Alt studiu capital inclus în volum este „Repere în evo-luţia stilistică a filmului de animaţie românesc” (apă-rut în „Studii şi Cercetări de Istoria Artei”, seria tea-tru- muzică- cinematografie, tom 32,1985), una dintrecele mai importante contribuţii teoretice în studiereaacestui gen cinematografic de largă audienţă. Un altreilea studiu capital ar fi „Victor Iliu: schiţă pentruun portret”, o postfaţă, de fapt, a volumului „VictorIliu, Fascinaţia cinematografului”, antologia îngrijităde Bianca Sofia Iliu şi George Littera, apărută la Edi-tura Meridiane în 1973. Aş menţiona, în aceeaşi ordi-ne de idei, şi studiul „Momente- cheie în evoluţia teo-riei de film româneşti: preocupări de critică şi teoriecinematografică în perioada 1925- 1935” (publicat par-

ţial, în versiune franceză, în„Revue d’Histoire de l’Art”, sérieThéâtre, Musique, Cinéma, tomeXXIII, 1986), o importantă contri-buţie la istoriografia cinematogra-fică românească. Lista acestor stu-dii capitale ar putea continua, darprefer să întârziu asupra unorarticole de dimensiuni mai reduse,dar, unele, de- a dreptul pasionan-te, fie prin tema propusă, fie prinmodul personal de tratare.

În primul capitol al volumu-lui sunt incluse, de pildă, originaleeseuri pe teme foarte diverse pre-cum relaţiile artei a şaptea cu fap-tul de viaţă real, specificul şi origi-nalitatea cinematografului „la per-soana întâi” (cu accent pe cineaştii„noului val” francez), recursul lainterpreţi neprofesionişti (cufireşti şi binevenite trimiteri spremarii maeştri ai şcolii de filmsovietice Serghei Eisenstein, Vse-volod Pudovkin sau Alexandr Dov-jenko sau spre capodopere ale

neorealismului italian), consideraţii privind poeziaecranului (cu seducătoare analizeprilejuite de metafora imagistică,metafora verbală şi stilul „nud”),precum şi o suită de alte reflecţiiteoretice privitoare la câtevagenuri şi specii cinematografice.Îndeosebi substanţial este capito-lul consacrat cinematografieinaţionale. George Littera insistă,în mod cât se poate de firesc, asu-pra filmelor şi autorilor care aujalonat istoria creaţiei cinemato-grafice româneşti (menţionez, înaceastă ordine de idei, filme pre-cum Moara cu noroc de Victor Iliu,Pădurea spânzuraţilor de LiviuCiulei, Mofturi 1900 de JeanGeorgescu, Duminică la ora 6 deLucian Pintilie sau Meandre deMircea Săucan), analizează crea-ţia unor deschizători de drum pre-cum Marin Iorda sau Ion Şahi-ghian, semnalează evenimente şimomente cinematografice ieşitedin comun (cum ar fi, de pildă,intrarea în cinematograf a regizo-rului Sergiu Nicolaescu cu Memoria trandafirului,„manifestul unei generaţii”, adică filmul documentarcolectiv Apa ca un bivol negru, sau venirea pe platouriromâneşti a unor importanţi regizori ai lumii precumfrancezul Henri Colpi, care a filmat în RomâniaSteaua fără nume), consacră articole analitice şi sin-tetice documentarului românesc şi filmului de anima-ţie, schiţează şi o „scurtă istorie” a filmului istoricromânesc, pornind, în mod firesc, de la IndependenţaRomâniei (Războiul pentru independenţă) de GrigoreBrezeanu, dar ajungând şi la „filmele reper” ale unor

cineaşti de mai târziu precum Sergiu Nicolaescu (dela Dacii la Mihai Viteazul şi mai departe), LucianBratu (Tudor), Malvina Urşianu (Întoarcerea luiVodă Lăpuşneanu), Doru Năstase (Vlad Ţepeş), Mir-cea Mureşan (Horea), fără a omite şi filme referitoarela o istorie mai apropiată precum Valurile Dunării deLiviu Ciulei, Serata de Malvina Urşianu sau Putereaşi adevărul de Manole Marcus. Din cel de al treileacapitol, aş semnala, înainte de toate, studiul eveni-menţial „Dictatorii şi filmul” (rămas, practic, înmanuscris, şi publicat, acum, pentru întâia oară!),dar mi se pare important de semnalat şi faptul căsuita articolelor selecţionate schiţează, de fapt, o isto-rie „în secvenţe scurte” a cinematografului universal,de la începuturi până înspre zilele noastre, pentru căautorul s- a referit la momente antologice şi cu adevă-rat semnificative ale devenirii artei a şaptea, de laGeorges Méliès la Andrei Tarkovski, de la CharlieChaplin la Abbas Kiarostami, de la fraţii Marks lafraţii Taviani, de la „impresionismul francez” la„Cinema Giovani”… Sunt incluse în volum câtevaarticole incitante referitoare la o regizoare aproapeuitată a cinematografului francez precum GermaineDulac, este analizată creaţia neorealiştilor italieni, aexpresioniştilor germani precum şi contribuţia „şcolii

sovietice” la evoluţia filmului mondial (cu accent pecreaţia de mare efect imagistic a ucraineanului Ale-xandr Dovjenko), nu putea fi uitat marele Orson Wel-les, George Littera a schiţat, apoi, portrete inspirateunor alţi mari cineaşti ai lumii precum Mel Brooks,Nelson Pereira dos Santos, Satyajit Ray, AndrzejWajda, Michelangelo Antonioni, în timp ce capitolulconţine, deasemenea, câteva cronici de film exempla-re (îndeosebi prin profesionalism şi originalitate) alereputatului critic, la mari filme ale lumii, printre careStrigătul şi Noaptea de Michelangelo Antonioni, LaStrada de Federico Fellini, Kozara de Velijko Bulajić,Sedusă şi abandonată de Pietro Germi, Agonie şiextaz de Carol Reed, Poienile roşii de Emil Loteanu.

„De cărţile sale n- a găsit timp să se ocupe(scriam, la plecarea dintre noi a lui George Littera,într- un articol publicat în „Contemporanul”, la 13aprilie 2000). Cineva, repede, va trebui să- i strângă şisă- i publice lucrările sale teoretice, un tezaur nepre-ţuit: sunt câteva dintre cele mai importante paginidin întreaga istorie a gândirii cinematografice româ-neşti, fie că privesc principiile specificului filmic, fiecă parcurg momente esenţiale ale istoriei filmului depretutindeni şi de la noi, fie că vizează opera princi-

palilor teoreticieni ai artei a şap-tea”. Iată că „cineva”, adică soţiasa, doamna Ileana Littera (ajuta-tă, în primul rând, de criticul defilm Marilena Ilieşiu) a strâns şi apublicat mare parte din scrierileadmirabilului critic. Nu ştiu dacăvolumul ar fi arătat întocmai,dacă George Littera s- ar fi ocupatel, în timpul vieţii, de editareaunei asemenea antologii. Ştiusigur, însă, că realizatorii volumu-lui „Pagini despre film” s- au stră-duit să respecte, cu sfinţenie, gân-dul artistic al autorului, rezulta-tul fiind cel scontat într- un aseme-nea atât de necesar demers edito-rial: cititorii au la dispoziţie câte-va dintre cele mai importantepagini din întreaga istorie a gân-dirii cinematografice româneşti.Şi mă întorc o clipă la ceea cescriam, în urmă cu un deceniu şiceva, la plecarea dintre noi a emi-nentului critic: „Îşi alegea cuvinte-le cu o minuţie de bijutier, îşi ale-gea filmele preferate cu o bucurie

de copil şi cu o pricepere de mare maestru, era elînsuşi o cinematecă, toată istoria filmului mondial şiromânesc trecuse pe ecranul minţii sale, pe ecranulinimii sale, consideraţiile sale despre filme sunt,deopotrivă, lecţii de cinema, lecţii de măiestrie, lecţiide viaţă”… �

33


MARTIE 2013

Călin CălimanPagini despre film

LAURENŢIU DAMIAN

EMIL LOTEANU

Bărbaţii care sar goi în apa rece ca ghea-ţa de Bobotează sunt oameni săraci dinPireu. O fac pentru o recompensă. Searuncă asupra unei cruci, se îmbul-

zesc, dau să şi- o rupă din mână. Pe mal bat clopote-le de la biserici. Religia este ultima încercare pe carese mizează, pentru a- i ţine pe cei săraci şi pe ceibogaţi la un loc. În haine grele de brocarturi şi biju-terii, preoţii ortodocşi de rang înalt urmăresc de peţărm trupurile numai abur ale celor ce se hăituie- nmare. Clerul, un segment social lăbărţat peste poate,despre care ziarele scriu că stăpâneşte bună partedin averea unei ţări răvăşită până la nimicire decriză. Şi alături de preoţi iau parte la show reprezen-tanţii guvernului. Al căror nume se află pe listadoamnei Lagard. O listă ascunsă de cei de la putere,de câteva luni. Pentru a nu fi daţi în vileag. Şi pen-tru a nu se afla astfel, în această ţară flămândă, cinedintre ei are depuneri uriaşe şi imposibil de justifi-cat, prin băncile elveţiene. O listă asupra căreia seconcentrează toată mânia celor sărmani. Toate dis-cuţiile din Parlament. Toate insultele. Toată deşer-tăciunea.

E ziua Crucii. S- au sfârşit Sărbătorile.

În seara de Ajun, în urmă cu două săptămâni,mă hotărâsem totuşi în ultimul moment să împodo-besc un brad. Aveam musafiri din România. Şi nuvroiam să le întunec bucuria, deşi ei nu înţeleg nimicdin ceea ce se întâmplă aici. Nimeni nu înţelege. Pos-turile străine de ştiri arată doar din când în când oAtenă înecată în fumul gazelor lacrimogene. O Atenăîn care se dă foc la clădiri, la chioş-curi, la staţiile de autobuze. O capi-tală în care poliţiştii se bat cudemonstranţii şi se aruncă cubucăţi de marmoră ruptă din statuiprin aer. De atâta repetare, imagi-nile s- au tocit. Şi musafirii mei auvenit nonşalanţi să- şi petreacăacum Sărbătorile la noi, la Atena.Ca în urmă cu câţiva ani, cândieşeam de Crăciun la restaurantelede pe malul mării.

Nu cumpăr brad natural.Nu- mi vine să sacrific şi eu, cubună ştiinţă, un pom. Fiindcă eisunt sacrificaţi şi dispar văzând cuochii. Brazii, palmierii, salcâmii,chiparoşii şi cedrii. Parcurile auînceput să arate ca gurile ştirbe.Noaptea, cu un fierăstrău îmbrobo-dit ca să nu facă zgomot, locuitoriidespăduresc ţara. Nu pentru bra-dul de Crăciun, pe care s- au învăţatîn epoca consumismului să- l com-pere de la Carrefour, gata împodo-bit, din material plastic. Ci pentrua întreţine focul în sobele improvi-zate.

Deşi aproape toate casele dinAtena au calorifere, ele nu maifuncţionează. În această iarnă,comitetele de blocuri au hotărât sănu se mai dea drumul la încălzirea centrală. Nu suntbani. Preţul petrolului nu mai poate fi achitat. Frigulatenian este umed. Este mai dezolant decât frigulcontinental, fiindcă e apă vaporizată care pătrundepână- n măduva oaselor. Casele la Atena sunt făcutecu pardoseală de marmoră. Când pui jos dimineaţapiciorul din pat, răceala marmorei parcă te curentea-ză.

Apartamentele mai de vază au şemineuri. Încare ard buturugii acum pe Mediterană ca- n Scoţia.În casele mai de mâna a doua s- au improvizat fel defel de sobiţe. Care de care mai ineficiente, care decare mai periculoase. Şi mai nocive pentru atmosfe-ra şi aşa poluată la maximum a oraşului. Mediciispun că pericolul de astm pluteşte asupra generaţieide copii din locuinţele care se încălzesc cu acest sis-tem. Fumul din coşuri se adună în nori compacţi,care spânzură deasupra oraşului. Magazinele deelectrice au făcut mari reduceri la radiatoare. Doarcă oamenilor nu le dă mâna să le achiziţioneze, fiin-dcă de la 1 iauarie se vorbeşte despre o mare scum-pire la curentul electric.

Mă hotărâsem deci în seara de Ajun să împodo-besc pomul. Din fundul unui dulap am scos o cutie

mare cu globuri şi cu beteală. Mult prea multe glo-buri. Mult prea lungi şiragurile de beteală. În cutieam găsit jucării de- ale nepoatelor mele. Mi- am adusaminte de Crăciunul trecut, când încă mai eramîmpreună. Încă mai eram o familie. Acum copiii şicopiii copiilor mei sunt departe. Şi nu numai ai mei.Cred că nu există casă din Grecia de unde să nu fiemigrat cineva. Generaţia tânără nu găseşte delucru. Şi cei care au de lucru nu pot să iasă din dări.Salariile sunt reduse. Impozitele au crescut pesteorice putere de achitare. Aşa că oamenii tineri şi- auluat copiii şi- au plecat să muncească prin alte părţi.Oare a câta oară se- ntâmplă exodul acesta în Grecia?Şi parcă numai în Grecia? Ne- am globalizat, avemvize, intrăm şi ieşim din ţările unei Europe carede-abia îşi mai trage sufletul. Se pleacă spre nord.Aşa cum am plecat şi eu spre nord în vremea când înRomânia nu era foc în sobe. Oare ce- o fi simţit mamamea, acum 30 de ani, când a scos din dulap jucăriileşi podoabele de Crăciun? Oare cu ce suflet a împodo-bit ea un pom, când o lăsasem singură şi plecasem cunepoata ei peste mări şi ţări? Mi- a venit rândul. N- aşfi crezut niciodată că- mi va veni rândul.

Scot pomul mititel de plastic cumpărat la Car-refour din cutie. Şi atârn în crengile lui câteva glo-buri. Şi un şir de beteală. Spre a nu- i priva pe musa-firii din România de senzaţia de festivitate. Spre anu le strica bucuria Ajunului de Crăciun. Restul glo-burilor le las în cutie. Şi micile jucării de pom. Şişirurile de beteală. Ies cu cutia din apartament.Cobor cu liftul în stradă. E întuneric. Nu mai suntarterele Atenei de altădată, luminate şi zgomotoase.

Mă uit în jur. Nu e o oră târzie, dar e pustiu. Maga-zinele nu mai au programe de lucru. Micile prăvăliiparticulare care făceau hazul acestui oraş meridio-nal au dat faliment. Micile magazine în care tecunoşteai cu patronul şi- i ştiai clienţii. Pe care- isalutai din stradă, fiindca uşile erau deschise la oriceoră din zi şi din noapte. Se lucra nonstop, fiindcănonstop era fluxul de cumpărători. În Atena se trăiape stradă, chiar atunci când erai în salon. Fiindcăuşile de la balcoane erau dechise, fiindcă cele de lamagazinele de la parter nu se închideau niciodată.Cumpărai din mers. „Manoli, vreau o sticlă de ulei,dar să ştii că n- am bani la mine” „Dar ce, sufleţel,te- a întrebat cineva de bani? Doar nu ne cunoaştemde ieri, de alaltăieri. Ia uleiul. Şi uităte- n jur,poate- ţi mai lipseşte ceva”.

Acum uşile sunt închise cu lacăte şi alarme. Dela magazine. De la apartamnete. Acum toată lumease teme de hoţi. Unde nu- i mâncare şi nu sunt bani,e crimă şi furt.

Mă uit în lungul străzii. La băcan geamurilesunt sparte, le- au ciobit la evacuare. La florar aurămas câteva ghivece şi s- au uscat în stradă, dupăce- a închis, după faliment. Tot aşa şi la croitoria dincolţ: în vitrină au rămas câteva manechine. Stau

stinghere în întunericul serii, afişate în faţa geamu-lui cât un perete, despuiate, chiele, deşuchiate, unafără un braţ, una întoarsă cu fundul la lume, altacomplet fără cap.

Mă opresc cu cutia cu globuri şi cu beteală înbraţe, aproape deun tomberon. O las pe trotuar. Lespun jucăriilor nepoatelor mele adio. Şi le doresc săbucure în această seară sufletul unor copii. Mă întorcîn apartament. Mă simt parcă înseninată. Când,peste vreo zece minute mă uit pe fereastră, cutia cupodoabele de Crăciun nu mai e lângă tomberon.Cineva a trecut şi a luat- o. Într- o casă de oameni săr-mani s- a împodobit astă seară un brad. Undeva,nişte copii s- au bucurat de jucării, de globuri şi debeteală.

Mă consider avantajată, într- un fel, că am maiprins încă odată o asemenea stare de criză. Suntmulţumită că viaţa nu m- a scutit de o asemenea lec-ţie. Ştiu că sunt încorporată într- o comunitate careînvaţă să supravieţuiască. Şi sentimentul de solida-ritate în asemenea cazuri se manifestă tulburător.Fel de fel de anunţuri te fac atent că eşti parte a unuiîntreg, că nu trăieşti rupt de lume. La supermarke-turi te aşteaptă coşurile pentru săraci. La farmacii,s- a inventat formula: pilule pentru durerea celui delângă tine. Cumperi într- o punguţă câteva bomboa-ne de mentă. Plăteşti un euro şi cincizeci de bani.Din diferenţa de preţ se achită doctoriile pentru ceicare nu au bani. S- au înfiinţat fel de fel de comitetede stradă. Se pun mese, se fac mâncări simple, seinvită nevoiaşii la o farfurie cu o fiertură caldă. Sedeschid dulapurile, se scoate în stradă ceea ce e deprisos. Oamenii caută în pungile de pe trotuare, caredispar cât ai clipi din ochi. La gurile de metrou, bile-tul nu se mai aruncă în coşul de gunoi după călăto-rie. El e valabil o oră şi jumătate. În urma ta poateveni un altul, care- şi mai poate face treaba cu el.Oamenii au inventat un sistem de a- l lăsa la vedere,pe porţiunea de marmoră din stradă, de la intrareaîn staţie. Cei fără bani, controlează locul înainte de- acoborî. Se călătoreşte prin ajutorare. Seara sau înzilele cu vânt puternic, am văzut cum se caută încoşul de gunoi, cu lumina pe care o face bricheta sautelefonul mobil.

Mai există, desigur, şi hoţii de buzunare.Uneori ajung la poliţie. Şi la tribunal. Ildiko, priete-na mea, este translator pentru ţiganii din România.

Care nu lipsesc nici dânşii din pei-saj. „S- a stricat lumea, doamnaIldiko, i se plâng aceştia. Nu maimerită să ne spetim pentru mese-ria asta peaici. Furăm genţile şi...sunt goale, Grecii nu mai aubani”.

S- au terminat, aşadar, Săr-bătorile. În piaţa mare din Atenapreţul cărnii de capră a crescutdin nou. La fel preţul tuturorcelorlalte produse. Nimeni nu- şipoate plăti taxele la lumină dinbinefaceri. La televiziune loculprezentatoarelor cuceritoare şiîmbrăcate- n paiete l- au luat feţeleîncrâncenate. Unde sunt listele pecare i le- a încredinţat preşedintaFMI, doamna Lagard, ministruluigrec al economiei, în urmă cu câte-va luni, pentru a- i urmări pedepunătorii în băncile elveţiene?Unde sunt de pe listă numele celordin guvern şi al neamurilor lor,şterse la publicarea unei a doua şia treia variantă a documentelor?Ce se va întâmpla cu guvernul?Cade? Ce caută băiatul nostrurebel, chipurile de stânga, al căruipartid a câştigat locul doi în ale-geri, în turneu prin Germania? Nu

există, se pare, decât un răspuns la miile noastre deîntrebări. Un răspuns pe care inteligenţa popularăl- a concentrat tot într- o întrebare: „Cine face oaremiau- miau pe casă?”, spune un proverb grecesc.Poate că nu- i prea greu de răspuns, doar că mâţa deacum miaună pe prea multe voci.

Deschid din nou dimineaţa la prima oră televi-zorul, să urmăresc ştirile. Şi... Hai că vorbim parcădin nou despre vizita fulger a doamnei Merkel dintoamnă. Nu ne mai interesează acum ce sacou a pur-tat, cum a călcat pe pamântul grecesc când s- au des-chis uşile avionului, cum s- a plimbat prin grădinapalatului alături de un prim ministru grec careumblă parcă pe picioare de lemn şi nu i se mai miş-cau ochii în cap. Se părea, după acest episod, că semai răresc norii deasupra ţării însorite de pe Medi-terană. Dar, uite, am intrat în 2013 şi lucrurile nupar în regulă. A trecut Ziua Crucii. Şi azi de dimi-neaţă la buletinul de ştiri s- a anunţat numărul băn-cilor cărora peste noapte li s- a dat foc. Pe malurileMediteranei poliţiştii de frontieră scot cadavrele dinvasele cu emigranţi naufragiate. Cei fără adăpost nuau mai fost peste noapte adunaţi de pe străzi şi găz-duiţi creştineşte. A nins în munţi. Se închid şcolile şispitalele, fiincă nu sunt bani pentru încălzire. �

34


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Monica Săvulescu VoudouriZiua Crucii, luna Crucii, anii Crucii

� Scrisori din Balkania

35


MARTIE 2013

Marţi, 29 ianuarie 2013. Pe la ora13.30 primesc un telefon de la Ştefa-nia Coşovei, cunoscuta prozatoare, oprezenţă benefică la MNLR: Aşa- i că

n- ai fost invitat la Rotondă, azi? Nu, de ce? Eşti tre-cut pe afiş, e evocat Gabriel Stănescu, la „Clubul deproză”. Mă mir: nu ştiam că a scris şi proză GabrielStănescu. La ce oră e? La ora 17… Închid telefonul,mă uit pe site- ul MNLR, văd: „Clubul de proză: Lec-tură publică – Emilian Bălănoiu. Lansare de carte:Camelia Pantazi Tudor. Evocare: Gabriel Stănescu”.Ciudat amestec, dar aşa o fi formatul manifestării…Anul trecut, Lucian Chişu şi Nicolae Iliescu au pro-pus această evocare, Gabriel Stănescu era un optze-cist scump nouă, dispărut din senin. Soţia (şi copiiilui, domiciliaţi în SUA, cu cetăţenie americană) şi- adorit nespus această evocare, fie şi în absenţa ei. Voiface un exerciţiu de rememorare. Probă a neputinţeipostcomuniste, a unor vremuri care- i ascund pescriitorii români decedaţi. Nu contează că e un scrii-tor a avut operă, a fost receptat ca scriitor mare saumai puţin mare, după moarte e uitat – cărţile luisunt date deoparte şi amintirea lui e ştearsă încetulcu încetul. Gabriel Stănescu a emigrat cu familiadupă Revoluţie în SUA, acolo a înfiinţat o revistăliterară („Origini”) şi o editură a lui (Criterion) cutiraje exclusiv pentru emigraţia românească, în anii2000 a stat însă mai mult în România, unde şi- atipărit revista şi a pus pe roate editura (la preţurimai convenabile faţă de cele din SUA; lasă că în SUAse plictisea). Generos, pe lângă revistă şi editură ainventat şi o tabără de creaţie a lui (la una am par-ticipat şi eu, la Mila 23, în Deltă, de neuitat; să nuuit, a inventat şi publicaţia „Caiete Internaţionalede Poezie”, tip carte; în plus, publica şi un almanahal revistelor lui). Era un exemplu de scriitor demn,de excepţie.

Gabriel Stănescu: bucureştean, născut la 9 sep-tembrie 1951, mort la 21 noiembrie 2010 (în Wikipe-dia e trecută greşit data morţii lui, 10 noiembrie; amverificat în jurnalul meu), acasă la el, într- un apar-tament la bloc, la Bucureşti – tocmai îşi pregăteacărţile publicate la editura lui pentru standul Târgu-lui de carte Gaudeamus (efortul depus l- a omorât,era uşor supraponderal şi era bolnav de inimă).Apropo de Wikipedia, citesc în dreptul lui: „Licenţiatal Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti,1977. Doctor în filosofie, 2002, cu teza: Particulari-tăţi etnoculturale ale românilor americani. Contri-buţii la studiul comparativ al etnosului românesc. Afost membru al cenaclului Universitas. Volumepublicate: Exerciţii de apărare pasivă, Ed. Albatros,1984; Împotriva metodei, Ed. Albatros, 1991; Ameri-

ca! America!, Ed. Euphorion, 1994; Sfârşitul careîncepe, Ed. Panteon; 1996; Peisaj cu memorie, Poemehaiku memory landscape, Ed. Criterion Publishing,1996; Stress, Ed Helicon, 1998; Identitatea neantu-lui, Colecţia Poeţi optzecişti, Ed. Axa, 1998.”. În fer-parul USR e adăugat: „Gabriel Stănescu a lucrat înpresa studenţească. A fost membru fondator al cena-clului Universitas. După 1990, Gabriel Stănescu aemigrat în SUA, revenind în România după maimulţi ani de exil. A condus o revistă româno- americ-ană de cultură: Romanian Roots. Gabriel Stănescu adebutat în revista „Cronica” din Iaşi în 1969… În2010 i- a apărut o antologie bilingvă cu 111 poeme.Prin dispariţia lui Gabriel Stănescu, poezia noastrăpierde un autor valoros, cu o mare sensibilitate”.Horia Gârbea (cel care publica ferparele USR) maiscrie la moartea lui Gabriel Stănescu, pe blogul lui:„L- am cunoscut în 1982 când lucra la Casa de Cultu-ră a Studenţilor la revista Centrului Universitar(redactor şef era Ştefan Mitroi). Am scris despredebutul său. În 1983 a fondat alături de ŞtefanDamian şi Sergiu Ştefănescu cenaclul Universitassub conducerea domnului profesor Mircea Martin.Iată că, la scurt interval, Ştefan şi Gabriel s- austins”. Apropo, ce am scris eu în jurnal pe 22 noiem-brie 2010, aflând de dispariţia lui Gabriel Stănescu,ştiind că e singur acasă:

Sunt blocat iar – venit la ora 20.45 să scriuaceastă pagină de jurnal online am descoperit peInbox două mesaje (Letiţia Ilea şi Victoria Milescu)cu acelaşi anunţ îngrozitor: a murit Gabriel Stănes-cu! Poetul, eseistul şi publicistul cu orientare fermă,de dreapta (acea dreaptă tradiţională, atât denedreptăţită azi), editorul optzecist Gabriel Stănes-cu, care după Revoluţie s- a stabilit cu familia înSUA, dar în ultimii zece ani stătea jumătate de an înRomânia, unde avea o editură (Criterion Publishing)şi două reviste (Origini şi Caietele Internaţionale dePoezie), plus Almanahul Origini de dus în cârcă... Mise face rău când mă gândesc. L- am căutat săptămâ-na trecută, joi şi sâmbătă, prin Târgul Gaudeamus,după ce i- am descoperit standul de carte (undeveghea o copilandră), nu l- am întâlnit. N- a fost să neîmbrăţişăm cordial înainte de plecare. Ieri, dumini-că, scriitorul- filosof Gabriel Stănescu a murit subitîn apartamentul lui din Bucureşti, „probabil pe unfond de epuizare psihică şi fizică ocazionat de Târgulde Carte Gaudeamus 2010, unde programase nume-roase lansări” (cum citesc pe un site românesc dinSUA). Prin moartea lui subită a lăsat atâtea proiec-te editoriale în lucru suspendate şi promisiuni carenu mai pot fi onorate. Cei interesaţi găsesc amănun-te legate inclusiv de înmormântare pe

http://www.observatorul.com/Default.asp?action=articleviewdetail&ID=9607.

Avea 59 de ani, împliniţi în 9 septembrie, năs-cut în Bucureşti (era un bucureştean cu totul aparte,deschis, generos, era printre puţinii bucureşteni cucare puteam să am un dialog sincer). Îl cunosc peGabriel Stănescu din prima tinereţe, când frecven-tam aceleaşi cenacluri bucureştene şi călcam pragulaceleiaşi facultăţi pe filosofie (abandonată de mine;el a absolvit- o strălucit; lucrarea lui de doctorat erape tema etnosului românesc, studiu comparat), înani diferiţi. După ce eu m- am stabilit la Focşani (lanaşterea fiului, când m- am căsătorit), i- am pierdutcu totul urma. A făcut parte din cenaclul Universi-tas, am înţeles. Abia după Revoluţie l- am reîntâlnit,când eu m- am stabilit la Bucureşti şi el a emigrat înSUA. El a debutat editorial în 1984 la aceeaşi editu-ră la care am debutat şi eu, Albatros, prin concurs(eu am debutat cu o carte a mea în 1980), şi până laRevoluţie n- a mai publicat altă carte. Era îndrăgos-tit de filosofie, nu s- a omorât să scoată cărţi de poe-zie. Făcea parte din rândurile unei elite filosoficedeschise, care se opunea celei oficiale (a fost acuzatpe nedrept că ia apărarea „legionarilor” Eliade, încare se specializase, Cioran şi Noica). În anii 2000(din păcate, când caut o carte nu o găsesc, orice aşface) am fost invitat şi eu la Mila 23, în Deltă, întabăra lui literară cu scriitori şi artişti plastici profe-sionişti, la o pensiune de lux – eram în familie, a fostceva de vis, a publicat şi o carte a taberei. Cât amcondus revista Viaţa Românească l- am publicat custudii şi interviuri care rămân de referinţă. Am cola-borat la revistele lui, onorat. Îi admiram inteligenţaspeculativă nativă. Mereu blând, jovial, amabil cândieşea din bârlogul lui din Bucureşti, se plângea că- ie greu singur să facă faţă, că familia nu vrea să seîntoarcă în ţară şi era obligat să plece înapoi în SUA(era stabilit „la Tropice”, lângă Atlanta, în statulnord- american Georgia). Vă invit să citiţi un interviuliber cu Gabriel Stănescu apărut într- o publicaţie aemigraţiei, luat de Laurenţiu Orăşanu, în 2006, pehttp://conexiuni.net/autori/Gabriel%20Stanescu/por-nire_Gabriel%20Stanescu.htm Nici numi dădeamseama când „Gabi” pleca în SUA şi se întorcea, deparcă venea de undeva dintr- un cătun românesc.Avea microbul scrisului original şi al editării de cărţişi reviste, ele erau sufletul lui, nu simţea oboseala.Ieri, moartea l- a luat prin surprindere – trebuiacineva să- l oblige să se odihnească.

A mai murit un optzecist drag. Lista scriitori-lor optzecişti dispăruţi e deja nefiresc de lungă.

*Ce a mai rămas. Au trecut doi ani de la pleca-

rea lui Gabriel Stănescu, soţia lui (Virginia Stănes-cu, căreia Gabriel Stănescu i- a lansat în anul morţiilui, 2010, o carte intitulată „Mircea Eliade, istoric alreligiilor”) a preluat revista „Origini” şi o editează cubanii ei şi ai diasporei noastre (căreia se adresează,în principal). Optzecist, debutat editorial în 1984, ele considerat şi poet nouăzecist, fiindcă a fondat cena-clul Universitas (e evocat în antologia coordonată deMircea Martin, intitulată „Universitas. A fost odatăun cenaclu”, îi sunt publicate trei excelente poeme).Gabriel Stănescu, „poet, eseist şi editor” are o fişăbiobibliografică semnificativă în Dicţionarul Generalal Literaturii Române (DGLR literele S- T, apărut în2007) – sunt de făcut o grămadă de completări nece-sare faţă de ceea ce am cuprins eu aici, trebuie con-sultat obligatoriu (Gabriel Stănescu a avut o povestede succes şi în emigraţie, reuşind să adune în jurpersonalităţi remarcabile nu numai româneşti ci şiamericane). Spirit neliniştit, distins, a fost un scrii-tor incomod şi înainte şi după Revoluţie. Din păcate,„ca la români”, după moarte numele lui nu mai apareîn nici un context – motiv în plus să mă bucur azi căMuzeul Naţional al Literaturii Române îl evocă,chiar dacă trecător. Că veni vorba: are MNLR în cus-todie manuscrise sau cărţi cu autograf ale luiGabriel Stănescu (cel care l- a recuperat în ediţii peun Ernest Berna, de pildă, şi a publicat inclusiv cres-tomaţii Nae Ionescu sau Mircea Eliade)? �

� Pe cont propriu

Liviu Ioan StoiciuA fost uitat Gabriel Stănescu?

Ciudat amestec, dar aşa o fi formatulmanifestării… Anul trecut, LucianChişu şi Nicolae Iliescu au propus

această evocare, Gabriel Stănescu eraun optzecist scump nouă.

Începând cu luna martie 2013, Revista Contemporanul poate ficumpărată de la casele de marcat ale Caravanei Bookland.

Pe rafturi regăsiţi titlurile publicate de Editurile Contemporanul, Ideea Europeană şi EuroPress Group.

36


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Privit adesea drept unul dintre reprezen-tanţii cei mai de seamă ai postmoder-nismului sau unul dintre continuatoriimetodelor de creaţie suprarealiste, iar

alteori considerat „cel mai influent autor din istorialiteraturii americane, dar a cărui operă nu a fost,decenii în şir, citită cu adevărat”, Donald Barthelme,mare maestru în a reconstrui (deconstrui!) textecelebre ale culturii occidentale, dar şi specialist în„flash fiction” (sau „sudden fiction”: povestirea com-pactă, focalizată pe câteva amănunte semnificativeşi care nu mizează prea mult pe acţiuneapropriu- zisă, ci pe concreteţea detaliului, pornind dela o estetică sui- generis a fragmentului), este şi auto-rul câtorva romane (cărora, însă, unii criticinord- americani au ales să le spună întotdeauna„romane” sau „aşa- zise romane”) unde se regăsesc,dezvoltate şi nuanţate, toate aceste procedee. Iardacă în Dead Father (1975) sau The King (1990),scriitorul a tratat în cheie parodică şi într- un stilaccentuat ludic şi ironic istoria cu accente mitice aRegelui Arthur şi a Cavalerului Lancelot, în SnowWhite el îşi îndreaptă atenţia asupra Albei- ca- Ză-pada – şi nu atât asupra imaginii acesteia, aşa cumapare ea în basmul celebru inclus în culegerea Fraţi-lor Grimm, ci a aceleia impuse, mai ales în rândulpublicului american, de ecranizarea realizată deWalt Disney, datând din anul 1937.

Romanul Albă- ca- Zăpada (1965), având acţiu-nea plasată în perioada contemporană, reprezintă –iar acest fapt este evident încă de la titlu – un exem-plu al tendinţei din ce în ce mai evidente în contra-cultura americană de la mijlocul anilor ’60 de a luaîn răspăr texte consacrate şi istorii considerate cafiind (arhi)cunoscute de toţi cititorii. Desigur, dacăfundamentul cărţii este cunoscut, detaliile, esenţialeîn acest caz, sunt cu totul altele decât cele din basm.Astfel, Albă- ca- Zăpada nu mai e o prinţesă neprihă-nită şi delicată, ci o femeie atrăgătoare (seducătoarede- a dreptul!), care, deşi seamănă, la nivel fizic, cufata din poveste, având, ca şi aceea, „părul negru caabanosul şi pielea albă ca zăpada”, nu ezită să aibă,la duş, întâlniri erotice cu cei şapte pitici – care, fărăîndoială, au şi ei alte ocupaţii decât modelele lor dinbasm, fiind angajaţi ca specialişti în spălarea clădi-rilor înalte. În timpul absenţei acestora, Albă- ca- Ză-pada e foarte ocupată aşteptându- l pe alesul ei, Paul,care, însă, e prea puţin doritor a fi identificat cu figu-ra prinţului din poveste şi visează, în schimb, să fiedescoperit de producători celebri şi să devină star de

televiziune. Pe de altă parte, apriga Jane reprezintăfigura mamei vitrege gata să facă orice pentru a odistruge pe Albă- ca- Zăpada, chiar îi oferă rivaleideja tradiţionala otravă, însă aceasta e consumatăde Paul, care moare în acest fel, după ce, în preala-bil, din cauza geloziei şi a suspiciunilor pe care leavea cu privire la cei şapte pitici, pusese el însuşi lacale un plan (aproape perfect!), instalând un sistemde supraveghere a locuinţei iubitei sale şi aducândpână şi câini antrenaţi pentru descoperirea infideli-tăţilor. Fără îndoială, povestit – şi redus – în felulacesta, romanul lui Barthelme pare comic şi parodic,însă vom descoperi, dincolo de zâmbetele pe care pri-mul contact cu un asemenea text îl stârnesc, o ade-

Rodica GrigoreO altfel de Albă- ca- Zăpada

� Cartea străină

DONALD BARTHELME

►Info ■ ICRScriitori români despre

prezenţa României ca ţarăinvitată de onoare la Salon du livre 2013

Am adresat scriitorilor români participanţi laediţia de anul acesta a Salon du livre două între-bări: Ce poate aduce literaturii române ediţia dinacest an a Salon du Livre, al cărei slogan este „Let-tres roumaines à l’honneur”? şi Ce înseamnă pentrudumneavoastră prezenţa la această ediţie la careRomânia este oaspete de onoare? Ne bucurăm că amprimit deja câteva răspunsuri, pentru care le mul-ţumim.

BOGDAN SUCEAVĂ:Cred că niciun autor nu se mai impune singur

în vremurile noastre. Pentru a avea o oarecareşansă în mediul saturat de informaţie de azi, auto-rii de literatură scrisă în limba română au nevoiede expunere în mass-media în momente-cheie aleindustriei editoriale. Ajută foarte mult când existăcontinuitate în eforturile Ministerului Culturii, aleInstitutului Cultural Român, ale diverselor progra-me româneşti, astfel încât, vreme de mai multedecenii, cultura română să poată propune sistema-tic pe plan internaţional produse culturale bine rea-lizate şi bine prezentate. Sunt însumate, într-unastfel de moment cultural, eforturile unor autoricare muncesc enorm, ale unei industrii editorialecare a crescut mult în profesionalismul cu care îşipregăteşte cărţile (cel puţin asta am simţit eu, pebaza lucrului alături de echipele editoriale de laPolirom şi de la Curtea Veche), ale unor traducătoride o excelentă calitate (lucările mele au beneficiatde efortul depus de Dominique Ilea, pentru ediţiafranceză a romanului Venea din timpul diez, şi, maiînainte, pentru alte traduceri, de Alistair Ian Blyth,Sean Cotter sau Éltető József) şi nu în ultimul rânde nevoie de un efort diplomatic şi administrativinteligent pentru a aduce culturii române unmoment de vizibilitate ca acesta. Cred că scala tem-porală pe care ar trebui să învăţăm să ne proiectămeforturile ar trebui să aibă ca unitate de măsurădeceniul, pentru că avem o mare distanţă de par-curs şi multă muncă stă înaintea noastră. Din feri-cire, în anii din urmă, cinematografia românească aizbutit să schimbe anumite percepţii asupra a ceeace românii produc. Acest element mi se pare foartepromiţător. De asemenea, câteva programe aleInstitutului Cultural Român au reprezentat totatâtea instrumente culturale utile care au permisliteraturii române să călătorească. Mi-aş dori caSalonul Cărţii din acest an să reprezinte unmoment de reflecţie despre cum s-ar putea continuatoate aceste eforturi importante, care pentru ovreme au fost bine direcţionate. Mi-aş dori să sepoată spune despre ediţia 2013 a Salonului Cărţiică a reprezentat un punct de turnură în felul încare cititorul interesat de literatură din Franţa aînceput să perceapă literele româneşti. Am senti-mentul că toţi autorii care scriu în limba română şivor fi prezenţi la Paris între 21 şi 25 martie îşi vorconjuga eforturile în acest sens. Şi nu e vorba doarde ei, pentru că, în spatele fiecărei cărţi, există opoveste şi un îndelungat efort al atâtor oameni careau făcut acest moment posibil.

Întrucât, din 1996, trăiesc în Statele Unite,mi se întâmplă să reprezint cultura română în fie-care zi. Atunci când am prezentat romanul Veneadin timpul diez în faţa unor cititori interesaţi deliteratură, în diverse locuri din America de Nord,am câştigat o experienţă importantă. Ştiu să des-criu valori ale culturii noastre, care ar putea treziinteresul unui cititor, care şi-ar dori să afle maimulte despre spaţiul literar de limbă română.Poate ar fi fost o vreme când aş fi fost emoţionat departiciparea la un eveniment editorial precumSalonul Cărţii de la Paris, dar, între timp, lucruriles-au schimbat: am învăţat să vorbesc despre litera-tură în termeni pragmatici. Ştiu care ne-ar putea fisperanţa secretă şi o amintesc aici: căutăm o confir-mare că eforturile noastre literare, elaborate custrădania orelor de singurătate şi reflecţie, admit ocompatibilitate cu un discurs traductibil. Visăm însecret că putem ieşi din cochilia unui destin local,căci limba noastră literară ne este casa. Sperăm căefortul celui care lucrează în bibliotecă ori, neştiut,retras într-un colţ de lume, scriind într-un idiomminor, înspicat cu parfumul vechilor cazanii, poateajunge să spună mult despre transformarea princare a trecut întreaga lume în aceşti douăzeci deani. E paradoxal: există oare vreo măsură a realită-ţii mai fidelă decât ficţiunea? Aceasta e speranţasecretă pe care o nutrim atunci când prezentămceea ce ne interesează pe noi cel mai mult.

37


MARTIE 2013

vărată structură narativă „subversivă”, în sensul pecare Mihail Bahtin îl dădea acestui termen, în anali-za pe care a făcut- o operei lui Rabelais. În fond, car-tea lui Barthelme reprezintă, la un anumit nivel alinterpretării, şi un excelent exemplu al dialogismu-lui interior, ca să ne raportăm din nou la un termenimpus de Bahtin, câtă vreme scriitorul american ini-ţiază, în Albă- ca- Zăpada, multmai mult decât un simplu act dedeconstrucţie de natură să afec-teze doar nivelul expresivităţiilimbajului şi, desigur, depăşeştestadiul de joc gratuit cu cuvinte-le (sau conceptele), discursul săutransformându- se, treptat, într- oadevărată poetică ce nu poate fiidentificată complet cu aceea apostmodernismului în general;căci demersul lui Barthelme seindividualizează profund maiales prin curajul de a repovesti oistorie atât de cunoscută, dar, în acelaşi timp, de aprovoca la tot pasul clişeele de exprimare ori de gân-dire, precum şi ierarhiile convenţionale ale sisteme-lor filosofice contemporane, ale analizei freudiene şichiar termeni deja „canonici”, cum ar fi „obiectivita-te” sau „subiectivitate”.

Privind romanul (şi)din această perspectivă,înţelegem că textualismulinovator nu se limiteazăla complicatele jocuri decuvinte, ci devine adevă-rată orchestrare a maimultor voci narative carese suprapun exact în mo-mentele esenţiale, suge-rând, în acest fel, tocmainatura disfuncţională alimbii, căci, din punctul devedere al lui Barthelme,toate procedeele lingvisti-ce şi stilistice sunt mijloa-ce îndreptate împotrivalimbajului / limbajelorînvechit(e), iar nu scopuriîn sine. Autorul nu facealtceva decât să respingăcu toată hotărârea con-venţionalismul de oricefel, protagonista cărţii,chiar Alba- ca- Zăpada ex-primându- şi nemulţumi-rea faţă de acest fenomenşi, mai cu seamă, faţă derudimentara comunicareinterumană: „Of, aş vreasă existe pe lume cuvinte care să nu fie cuvintele pecare le aud mereu!” Desigur, frustrarea Albei- ca- Zăp-ada vizează, dincolo de nivelul lingvistic, revolta faţăde gândirea încorsetată de orice modele prestabilite,oricât de prestigioase ar fi acestea; iar îndemnulunuia dintre pitici (care doreşte să- i demonstrezefrumoasei stăpâne că oricând pot exista idei, cuvinteşi concepte noi): „Ucide ca să creezi!” aruncă o meta-forică mânuşă esteticii moderniste ce se întrevede în

Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock, cele-brul poem al lui T. S. Eliot. La rândul său, Barthel-me, în calitate de autor, tinde, în multe pagini aleacestui roman, să construiască dialoguri de substan-ţă din ceea ce tot el sugerează că ar fi doar un balastverbal. Nu întâmplător, în câteva momente cheie aletextului, cuvintele tind să- şi depăşească sensul bine

determinat, combinând, uneoriimperceptibil – şi, din nou sub-versiv! – înţelesul literal cu celfigurat. Prin urmare, privit glo-bal, discursul romanesc dinAlbă- ca- Zăpada se dovedeşte a ficompus din numeroase naraţiuni(sau linii narative) care nu auîntotdeauna un „deznodământ”clar, în sensul tradiţional al ter-menului, cititorul însuşi fiind, înacest fel, implicat în text, chiardacă Barthelme a fost adeptuldeclarat al sentimentului de

aşteptare frustrată de care orice cititor ar trebui săfie cuprins pentru a putea intra cu adevărat în lumeaunui astfel de text.

În plus, într- un subtil comentariu dedicataspectelor stilistice din proza contemporană, intitu-lat, semnificativ, Not Knowing, Donald Barthelme

şi- a exprimat convingerea că, pentru a fi valide dinpunct de vedere estetic, cuvintele trebuie să fie „ocu-pate să sugereze, în orice moment, nenumărateleecouri care se găsesc, la o privire atentă, dedesubtuloricărei fraze.” Doar în acest fel, considera scriitorul,textul literar poate dobândi un nou statut ontologic,iar arta devine, numai şi numai în acest fel, posibilă(şi autentică). Strategia aceasta va fi aplicată, de alt-fel, în multiplele sale variante, pe tot parcursulromanului Albă- ca- Zăpada, interesantă fiind şi ati-tudinea pe care Barthelme o are – iar acest lucru sevede tocmai prin intermediul atitudinii protagonistei– faţă de suficienţa marilor autori/ texte. Astfel, cândtrebuie să acţioneze conform schemei epice prestabi-lite din povestea lui Rapunzel, noua Albă- ca- Zăpadademonstrează că este conştientă de semnificaţiadeopotrivă literară şi culturală a acţiunilor şi cuvin-telor sale, abandonând, temporar, căutarea prinţuluimult visat, tocmai din cauza convingerii lipsei desens şi de împlinire de care era afectată întreaga saexistenţă şi exprimându- şi iritarea faţă de cei care seadună la fereastra ei doar pentru a privi, evitând,însă, să- i ofere şi câteva sugestii pentru finalul aces-tei linii narative şi a rolului ad- hoc pe care ea însăşiacceptase să- l interpreteze. Ia naştere, în acest fel,ceea ce critica literară a numit „o perspectivă disi-dentă”, de natură a ilumina într- un mod neaşteptattocmai contextul social în care apare problema deco-dării sensului / sensurilor cuvintelor sau acţiunilorumane. Numai că Barthelme nu se mulţumeşte săcritice de pe o poziţie imobilă atitudinile învechitesau sensurile anacronice, ci creează, în chiar textulromanului său, un spaţiu discursiv ce permite apari-ţia unei varietăţi de linii narative aparent indepen-dente – şi, implicit, de sensuri.

■ Donald Barthelme, Albă- ca- Zăpada. Tradu-cere de Ana Chiriţoiu, prefaţă de Mircea Cărtărescu,Bucureşti, Editura Leda, 2010.

Fără îndoială, povestit – şiredus – în felul acesta,

romanul lui Barthelme parecomic şi parodic, însă vom

descoperi, dincolo dezâmbetele pe care primul

contact cu un asemenea textîl stârnesc, o adevărată

structură narativă„subversivă”.

►Info ■ ICRScriitori români despre

prezenţa României ca ţarăinvitată de onoare la Salon du livre 2013

IOAN ES. POP:Faptul că literatura română le este relativ

puţin cunoscută cititorilor francezi se poate trans-forma într-un avantaj, tot aşa cum străinul caretrecea pe vremuri printr-un sat stârnea curiozita-tea avidă a tuturor membrilor comunităţii, fie şipentru faptul că nu era de-al locului şi că purta oaltfel de îmbrăcăminte decât aceştia. Am partici-pat în Franţa la trei evenimente care implicau poe-zia: o serie de trei lecturi la Paris şi în împrejuri-mile acestuia, alături de distinşii poeţi NicolaePrelipceanu, Gabriel Chifu şi Dinu Flămând; osăptămână de lecturi şi dialoguri la Festivalul„Les Voix de la Mediterranee”, desfăşurat la Lode-ve, lângă Montpellier, unde am avut-o alături peexcelenta poetă şi traducătoare Linda MariaBaros; şi o lectură la sediul Institutului CulturalRomân din Paris, cu prilejul apariţiei la EdituraL’Oreille du Loup a volumului meu Sansissue/Fără ieşire. Cei enumeraţi mai sus pot con-firma percepţia mea că poezia română de astăzi şi,în mod direct, poezia lor a avut un impact puternicla public. Sunt sigur că şi alţi scriitori români careau trăit o experienţă literară franceză au fostimpresionaţi de atenţia care li s-a acordat. LaSalon du Livre nu e nevoie să epatăm. Vom firemarcaţi în mod natural şi vom lăsa amintiri fru-moase. (Prezenţa la această ediţie înseamnă pentrumine n.r.) Marea onoare de a fi alături de mariscriitori români la un eveniment cu ei şi despre ei.

CONSTANTIN ABĂLUŢĂ:Această ediţie a Salon du livre ar putea

aduce o mai bună vizibilitate literaturii române,care are destule valori ocolite de editurile din stră-inătate. Mi s-a părut de bun augur faptul că lastandul României va fi expusă (şi vândută) şi carteromânească. Sunt mulţi români care vor vizitaSalonul şi sunt sigur că se va face vânzare. Păcatcă nu s-au reglementat aspectele administrative castandul României să poata expune şi vinde şi căr-ţile apărute în Franţa, cele ale căror editori nu-şipermit să-şi rezerve un stand. Astfel, cartea meaPéripéties quasi-imaginaires dans les rues deParis, apărută la Editions du Cygne, va fi ca şi ine-xistentă. Se creează astfel o discrepanţă întremarile şi micile edituri şi este defavorizată carteaşi autorul. Sper ca jocurile să nu fi fost încă înche-iate şi să se îndrepte cumva această injustiţie. Estevorba mai ales de poeme şi de ciudata idee (comer-cială!?) după care poezia este considerată cenuşă-reasă.

Pentru mine această invitaţie înseamnă otardivă recunoaştere a meritelor francofone depoet şi traducător şi, în acelaşi timp, o reparaţiemorală. Spun asta pentru că, atât în 2002, când mis-a tipărit o carte în Franţa, cât, mai ales în 2007,când mi s-a editat antologia DOUZE POETESROUMAINS, tradusă împreună cu Gérard Augus-tin, cu o prefaţă de Sorin Alexandrescu şi cuprin-zând nume însemnate de poeţi români actuali(Nora Iuga, Gheorghe Grigurcu, George Almosni-no, Constanţa Buzea, Ion Pop, Angela Marinescu,Nicolae Prelipceanu, Vasile Igna, Vasile PetreFati, Adrian Popescu, Ion Mircea), Ed. L’Harmat-tan & Ex Ponto, 2007, nimeni nu s-a gândit să măinvite la Salonul Cărţii. Dar, conform sloganului lamodă: Să gândim pozitiv! Mulţumesc celor ce m-auinvitat şi mai târziu. Şi poate că voi mai face şi oaltă antologie de poezie românească, dacă vreo edi-tură din Franţa va fi interesată cât timp mai suntîn viaţă.

DANIELA ZECA:Din fericire, suntem la mai bine de o sută de

ani de la momentul în care un erudit ca AlexandruOdobescu ducea într-o valiză douăsprezece piesede aur masiv, la Universala de la Paris, ca să aratelumii câte ceva din comorile României. Calitateade Invitat de Onoare, în 2013, la un evenimentinternaţional ca Salon du livre demonstrează cane-am păstrat şansa de a conta într-un cor euro-pean de voci şi chiar nu ar trebui să ratăm ocaziade a ne face auziţi.

Personal, mă îndrept spre Paris ca un proza-tor român cu viziune şi conştiinţă transnaţionale,care, trăind şi scriind în fosta enclavă de Est, a pri-vit continuu, fără complexe, spre contorsionărilelumii globale şi a avut ceva de spus.

ACCADEMIA DI ROMANIA DIN ROMA● Expoziţia „Spiritualita” a fost organizată în sala deexpoziţii a Accademiei di Romania, şi a promovat dialo-gului artistic Orient- Occident. Vernisajul a avut loc îndata de 9 februarie şi a fost urmat de un recital AdaBracchi (pian) şi Giuseppe Magliocca (clarinet). Expozi-ţia a reprezentat un dialog între artişti plastici italieni,francezi (Fausto Arrighi, Caterina Spatafora, DanielaCovarelli, Maurizio Farina, Giovanni Iovene, GraziaMassa, Laurence Lamandais, Fabio Cicuto, Paolo Mir-mina, Anna Sticco, Alessandro Trani, Marguerite Mon-ticelli, Maria Malara, Patricia Del Monaco, MarioSalvo, Maura Menichetti, Antonella Lagana) şi tineriartişti români rezidenţi în cadrul Accademiei di Roma-nia în calitate de bursieri „Vasile Parvan” (Marius Bur-han, Irina Grosu, Claudia Mandi). Curatorul expoziţieia fost Maria Teresa Prestigiacomo, critic de artă, cura-tor, jurnalist, preşedinte al Accademia Euromediterra-nea delle Arti (Messina, Sicilia). Proiect fără finanţare.● „Etica ştiinţei la începutul veacului XXI”, zi de studiidesfăşurată la Accademia din Romania, cu participareaprof. Emilian M. Dobrescu, lector univ. dr. GabrielOlteanu, prof. Mariano Bianca, prof. Saverio Fortuna-to. Cei patru conferenţiari au prezentat cele mai noitendinţe din etica ştiinţei şi evaluarea cercetărilor şti-inţifice din domeniile lor de specialitate – filosofie,sociologie, drept, criminalistică – ilustrându- le prinexemple concludente pe plan mondial, european şinaţional. Parteneri: Academia Română (Bucureşti),Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” (Bucu-reşti), Facoltà di Lettere e Filosofia dell’Università diSiena (Italia), Universita’ di Lugano (Elvetia). Proiectfără finanţare.

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN DE LA BUDAPESTA● Lansarea traducerii în limba română a volumuluiVieţi mărunte de Sándor Zsigmond Papp, în cadrul

„Serilor de literatură”, la sediul Institutului. Eveni-mentul a fost însoţit de o masă rotundă la care au par-ticipat, alături de autor, editorul cărţii în limbamaghiară, Bence Sárközy, reprezentanţi ai mediuluiacademic, jurnalişti şi studenţi. Sándor Zsigmond Papps- a născut la Rădăuţi, este jurnalist şi coordonator aldepartamentului cultural al cotidianului Népszabad-ság de la Budapesta. Volumul Vieţi mărunte a fostpublicat în 2011, în Ungaria, de Editura Libri. Tradu-cerea în limba română a fost realizată de Marius Taba-cu şi publicată în 2012 de Editura Polirom, în colecţia„Biblioteca Polirom”. Proiect fără finanţare.● Continuarea proiectului lunar „Film Klub”, la sediulICR Budapesta, cu proiecţia documentarului Wild Car-pathia, realizat de Travel Channel, în anul 2011, şi careprezintă zone pitoreşti şi obiceiuri din Transilvania. Înplus, documentarul surprinde prezenţa în Ardeal aprinţului Charles, reprezentant al Casei Regale a MariiBritanii. Proiect fără finanţare.

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN „DIMITRIECANTEMIR” DE LA ISTANBUL● Spectacolul de dans contemporan „Transperforman-ce”, în interpretarea balerinei Natalia Murariu, la tea-trul SAHNE din Istanbul, unul dintre cele mai cunos-cute teatre independente din Istanbul. Performanţa aprezentat timp de două ore o transpunere coregrafică acâtorva motive româneşti, începând cu „Baltagul” –interpretarea coregrafica a operei lui Mihail Sadovea-nu, inspirată din Mioriţa şi terminând cu o secvenţă dedans pe muzică veche românească (Maria Tănase).Spectacolul a fost urmat de un cocktail la sediul ICRIstanbul. În datele de 9 şi 10 februarie 2013 Fundaţia„Sanat Odasi” a organizat vizite de documentare aleNataliei Murariu în vederea unor proiecte viitoare. Pro-iect fără finanţare.

38


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

� Corespondenţă din Ţara Sfântă

G. MosariAdio şi nu „la revedere”

Între România şi Israel au existat întotdeau-na, de la înfiinţarea Israelului în 1948, rela-ţii diplomatice consecutive la cel mai bun

nivel. Ambasadorii României au fost primiţi – deceniila rând – excepţional în Ţara Sfântă iar ei, absoluttoţi, şi- au îndeplinit misiunea diplomatică avută. Înplus au ştiut să ţină legătura cu sutele de mii de evreicare au emigrat din România în Israel şi care au con-tribuit la puntea de legătură dintre ţările noastre. Înultimii cinci ani însă (patru ani şi- o prelungire) amba-sadorul României în Israel, Eduard Iosiper, a procedatinvers decât predecesorii lui, a dovedit nepăsare faţăde relaţiile cetăţenilor români domiciliaţi în Israel, astricat legăturile cu majoritatea presei în limba româ-nă, cu organizaţii româneşti, etc. De aceea vă redaumai jos „discursul” ambasadorului Iosiper la plecareadin Israel, deşi, se înţelege, este vorba de un text iro-nic la adresa lui, care nu se îndură să părăseascăIsraelul, fiindcă probabil reprezintă pentru el „lapte şimiere”. Iată cuvântarea aşa cum a apărut în RevistaFamiliei din Israel.

Discursul ambasadorului României Eduard Iosiperla plecarea din Israel

Dragi israelieni şi israelience, Se ştie că un ambasador trebuie să fie cât de

cât diplomat şi să aibă o dicţiune perfectă. Eu însăam un defect de vorbire, la câteva cuvinte spun „ă, ă,ă”, dar de asta nu se râde, ci de faptul că am accep-tat postul de ambasador. Ca şi cum un bâlbâit enumit crainic la televiziune. Dar de când am fostfuncţionar la ambasadă în Statele Unite, susţinătoriimei au aranjat să înaintez în grad, numai eu ştiucum şi atunci şefii mei şi- au spus ca francezii pe vre-muri: facem un ambasador pentru Orient! Şi m- autrimis în Orientul Apropiat, adică în Israel, ca să facumbră în Ţara Sfântă. Şi aşa – pentru prima oară înviaţă – am ajuns aici unde am aflat că toţi ambasa-dorii care au fost înaintea mea au întreţinut relaţiiperfecte cu originarii din România, cu presa, organi-zaţiile obşteşti, aşa că am hotărât ca eu să fac...invers. Am fost numit pentru patru ani dar mi s- aprelungit mandatul cu încă un an, ca să- i învăţ binepe israelieni ce- nseamnă un adevărat ambasador.

În afara rolului meu în faţa statului Israel, amavut obligaţia să mă ocup de cetăţenii români caredomiciliază în Israel dar i- am tratat cu indiferenţă şin- am făcut nimic. Nu m- am dus nici la şedinţeleunde am fost chemat, am trimis acolo diverşi oamenidin ambasadă iar când nu le- a convenit am făcut totposibilul ca să scap de ei. Şi am scăpat!

Am primit în schimb, o nouă diplomată: penevastă- mea. Era păcat ca doi oameni să trăiascădintr- o singură leafă în loc de două, plătite de Româ-nia şi chiar m- am gândit să adaug pe firma ambasa-dei numele nostru ca să sune astfel: „AmbasadaFamiliei Iosiper”, dar de la Bucureşti mi s- a spus cănu- i voie.

Până una alta am făcut din Ambasadă o adevă-rată feudă, unde nu mai intră nimeni, şi m- am lău-dat că am schimbat sediul consulatului, deşi n- amniciun amestec la această modificare.

Am avut însă grijă ca la consulat nimeni să nudiscute frumos cu israelienii şi am reuşit. Atitudineafaţă de cetăţeni a celor din spatele ghişeului este încontinuare rece, superioară, ca pe vremea comunişti-lor, ca să înţeleagă bine aceşti cetăţeni că ne deran-jează cu problemele lor agasante.

Îmi place poziţia de ambasador căci fiind înaltşi voinic îi privesc pe toţi de sus şi chiar unii când măvăd venind zic: uite că a sosit „ă, ă, ă”! În schimbnevastă- mea vorbeşte bine, e deşteaptă şi ştie sămişte sforile. Împotriva mea a scris majoritatea pre-sei în româneşte dar nu- i nimic, căci conducătoriin- au grija mea, au grija lor, aşa că mi- am permis sănu particip la câteva evenimente importante legatede România. Mai ales că s- au strâns în jurul meuvreo sută- două de „iubitori de ambasadă”, care mălinguşesc iar eu îi chem la reuniunile pe care le fac săse gudure pe lângă mine. Iar când vin în Israelminiştri din România eu invit aceleaşi persoane casă le zică că n- au văzut încă un ambasador atât demare cum sunt eu. De aceea unii miau propus ca laplecarea din Israel să iau linguşitorii cu mine pestehotare şi să- i las acolo.

N- am să uit Israelul şi mai ales că am făcut ceam dorit. Ştiu că în bună parte originarii din Româ-nia nu mă cunosc, nu- i interesează persoana mea, iarmajoritatea care mă ştie bine ar vrea să mă vadă ple-cat. Dar eu, ca de obicei, am să fac pe dos şi voi veniîn Israel chiar dacă ei vor spune că rămân în aminti-rea lor ca cel mai nepotrivit ambasador pe care l- aavut vreodată România în Israel.

Notă: Corespondentul nostru ne- a comunicat căEduard Iosiper mai are de stat în Israel puţin timp casă- şi facă plinul de 5 ani. De aceea i- am pregătitcuvântarea de mai sus pe care s- o ţină la despărţiredacă vrea să respecte adevărul măcar la plecare.

� FlashProiecte derulate recent de

Institutele Culturale Româneşti din străinătate:

ceea ce poetul numeşte imposibila solidaritate, cândpoporul a devenit o simplă populaţie. PărinteleDumitru Stăniloae arăta că esenţa lumii nu esteontologică, ci dialogică. Frecventator al unorduhovnici ca părintele Iustin Pârvu, Adrian AluiGheorghe ajunge în preajma acestui adevăr allumii- ca- lumen: „Un om îl explică pe alt om, oexistenţă o explică pe alta. S- ar părea că asta e şimenirea popoarelor – indivizii care le compun suntfaţete ale unei «individualităţi colective». Cândindivizii nu mai seamănă, când «nu se mai explicăunul prin altul», deja nu se mai vorbeşte de un popor,se vorbeşte de o populaţie.” (p. 316).

Ce înseamnă asta în planul culturii şi al litera-turii? Exact procesul invers decât aspiraţia către uni-tate sufletească a generaţiei Criterion: destructurareaşi enclavizarea spirituală, care vor uşura destructura-rea statului şi naţiunii în plan politic, demografic şieconomic. Adrian Alui Gheorghe se întreabă dacă„enclavizarea” culturală a României este premeditatăsau nu. El constată un paradox: după 1989, avem, înrealitate, o creativitate bogată, dar lipsită de putereavalorizării la nivel naţional: „Paradoxal, acum avem oliteratură bogată, vie, dar total necunoscută în Româ-nia. În aceste condiţii orice tentativă de ierarhizare e

falsă. Ce ştiu moldovenii despre cărţile apărute înBanat? Dar ce ştiu oltenii despre cărţile care apar înMaramureş? Nimic. Sau, mai nimic. Dialogul culturalîn interiorul României este fracturat, incoerent. Dacămâine nici un scriitor român contemporan nu ar maiaccepta să publice în România, sunt convins că nicioinstituţie a statului nu ar tresări, nu s- ar impacienta.Poate că faptul ar trece chiar neobservat. Pentru căscriitorii nu sunt mineri sau lucrători la metrou.” (pp.374- 375). Dialogul între generaţii, provincii este frac-turat, incoerent, încât s- a ajuns la o enclavizare peprovincii, oraşe: „Până şi minima circulaţie a cărţilorşi a presei culturale în România a fost distrusă (pre-meditat?), încât avem o cultură enclavizată, regionali-zată. Comunicarea interumană este incoerentă,greoaie. Limba română, cea care ar trebui să fie «codulintim» al relaţionării noastre, este stricată cu pro-gram, zilnic şi silnic în chiar locurile în care ar trebuiprotejată, conservată, îmbogăţită: şcoală, for public,mass- media. Dacă vrei să vezi cât de jos a ajuns limbaromână, cât de încâlcită, «cât de grea», e de ajuns săasişti la o şedinţă a parlamentului. Sau la oricareîntrunire politică, acolo unde vorbesc «vocile responsa-bile» ale neamului.” (p. 319).

Credeam că generaţia ’80, partea cufundată ire-mediabil în iluziile textualismului (pe care Paul Gomal- a numit, cu un joc de cuvinte, textilism) şi ale paro-diei, s- a autocondamnat la mize cu totul insignifiante.Dar iată că sunt scriitori cărora le pasă de ceea ce Mir-cea Eliade numea, într- un cunoscut eseu din 1953,destinul culturii româneşti. Unul dintre ei, spirit criticlucid, amar, chiar cu o puternică undă de tragism, esteAdrian Alui Gheorghe. �

Theodor Codreanu

De la „estetica umbrei” la „enclavizarea literaturii”(urmare din pagina 8)

Dacă vrei să ştii cauzele unor nemulţu-miri, unor neajunsuri şi neplăceri dinviaţa socială, fie ele de ordin materialşi spiritual – n- ai să găseşti nimic, nici

o cauză, nici un efect, care să te orienteze în bine sauîn rău, dacă nu porneşti de la politică cât de cât ori întotalitate, ca fenomen, grup sau persoană, ca partid înultimă instanţă. În cazul politicii de pe la noi, scrieeditorialistul Ovidiu Şimonca (Obs. Cultural, 13februarie), „…există un principiu: trebuie cunoscutadevărul, întregul adevăr despre personalităţile dinspaţiul public. Tismăneanu a avut un trecut comu-nist, a fost un zelos propagandist al regimului comu-nist. Poziţiile sale, de susţinerea ideologiei comunistetrebuie cunoscute. Pur- şi- simplu, istoria trebuie săştie ce se scrie în România (…), suntem o revistă, nuo instanţă, care, prin Radu Călin Cristea, citim o seriede date şi citate din perioada românească a lui Vladi-mir Tismăneanu (…) se poate extrage din acea lume,pe care a lăudat- o, şi ne poate cere să uităm perioadasa de elogiere a comunismului? În definitiv, R.C.Cris-tea nu face decât să respecte sugestiile Comisiei pre-zidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste dinRomânia condusă de V. Tismăneanu (Homo Sovieti-cus).” Este descris în detaliu de analistul R.C. Cristea(Obs. Cultural), făcând apel la seriozitate: „Să fim câtse poate de limpezi, problema nu este că Tismăneanua scris (elogiind comunismul – n.n.) Au fost ca el atâ-ţia alţii (…) problema nu este, aşadar a cuvintelor însine, biete şi seci dovezi de pervertire moral-intelec-tuală, ci a pierderii oricărei pretenţii de credit moralpe care autorul îl mai poate avea astăzi. Ce credibili-tate poate avea un om pentru care visul comunist erao datorie şi care, câţiva ani mai târziu, le ţinea stu-denţilor americani cursuri despre oroarea comunis-tă?!”

La rândul său, analistul Dan Pop, lăsându- ldeoparte pe V.T., relevă platoşa promiscuităţii consi-derând că „în cazul politicii de la noi, comportamentulpromiscuu defineşte acea convieţuire dezagreabilă, decele mai multe ori în mod dubios şi mizerabil, fărănici un fel de respect pentru răposaţii, ca şi în cazulpoliticienilor, comportamentul promiscuu, specific, deexemplu, unor specii marine – unele nevertebratepractică un tip de sexualitate prin care ouăle suntlăsate în ocean, pur şi simplu, plutind în derivă, pânăla găsirea unui partener aleator – şi în politica noas-tră promiscuitatea este un comportament istoric.L- au practicat domnitorii ortodocşi care slujeau Înal-ta Poartă, l- au exersat francofonii, conduşi de un regeneamţ, şi fasciştii legionaroizi deveniţi activişti aipartidului comunist. (…) Avem un nume pentruaceastă manifestare a promiscuităţii politice la noi(…) Traseismul (politic – n.n.) la noi devine promis-cuu atunci când trece de la un partid la altul şi de laun set de valori şi idei la altul, complet opus”.

Unele dintre partidele cele mai promiscue dinRomânia contemporană este Partidul Democrat- Libe-ral. Deşi figuri ale moralităţii pure, precum MonicaMacovei, susţin curăţenia politică prin pedepsireatraseismului este o qintesenţă de promiscuitate(idem)”.

Evenimentele politice din vară şi cele de până înprezent continuă să facă, încă, subiectul analiştilor,între care şi Cristian Pârvulescu, care, în acelaşi„Observator Cultural”, scrie, de data aceasta, urmă-toarele: „Suspendarea emisiei postului de televiziuneOTV (Otvrizarea României) de către C.N.A. nu poateschimba mare lucru în mass- media, nici în politicaromânească. Şi nu doar pentru că OTV, transformatîn partid, a dat frâu liber neopopulismului (…), atacu-lui la persoană, fanatismului religios, rasismul anti-rom, xenofobia, homofobia, mai nou şi antieuropenis-mul – sunt la modă. Şi asta pentru că, din pragma-tism politicienii sau jurnaliştii au refuzat să aplicestrategia spaţiului public (…) Fondul de confuzii doc-trinare, apropierea discursului neopopulist şi partido-craţia crează cadrul politic ce permite extinderea (…)neopopulismului (…). Încet, dar sigur, influenţa (lide-rilor – n.n.) a afectat calitatea dezbaterilor publice şia gripat funcţionarea întregului sistem politic şi înconsecinţă a societăţii.” (ibidem)

Dacă citim şi paginile revistei „Cultura” (7februarie), vom constata cum ramificaţiile politiciipenetrează pe nesimţite şi articulaţiile demografice,luându- se în calcul consecinţele acesteia. Nu maideparte, „Dacă populaţia maghiară s- ar fi mobilizat,spre exemplu, după spusele analistului Dan Ungu-reanu, să vină la vot, U.D.M.R. ar fi obţinut un pro-cent de 10%, iar P.D.L.- ul, prin sciziparitate s- aînmulţit în mai multe partide (Forţa Civică, NouaRepublică ş.a.), împărţindu- şi fostul electorat, şi aşaaflat în scădere continuă” – toată această viermuială

conducând la concluzia că„în politicile demograficelupta nu se dă între stângaşi dreapta, ci între ţăriletotalitare şi cele democrati-ce, în cele democrate preva-lând drepturile individualeasupra interesului public (şiinvers în China)”.

În aceeaşi revistă, ana-listul Ionuţ Vulpescu popo-

seşte ceva timp în Cehia: „Revenirea în social- demo-craţie, după un deceniu şi jumătate de dominaţie adreptei. O întoarcere care va fi de durată, întrucât nueste provocată numai de criza economico-financiară,ci de excesele dezechilibrate generate de capitalismuldereglementat, vizibile şi înainte de declanşarea cri-zei” – cum ar veni, ca şi pe la noi, unde Bodyguarziilui Băsescu ar trebui să lucreze mai intens nu numaila sală, ci şi la bibliotecă” – după spusele lui BedrosHorasangian.

Fenomenul dictatorial, legat de politica prezi-denţială, practicată şi la nivel guvernamental şi teri-torial, este şi el, mai ales în ultimul timp, în vizorulpublicisticii culturale, mai ales după cum percepe rea-litatea scriitorul Nicolae Breban („Contemporanul”,ian. 2013): „Şi cum de se întâmplă că azi, suprastruc-tura administrativă şi politică, mai ales la vârfurileei, se dezinteresează total de artă şi cultură în gene-ral, iar miniştrii numiţi la organismele de resort seocupă, mai ales, dacă nu de raţiuni politice atunci decele mercantile, pecuniară cu siguranţă. A dispărutorice interes al statului în ediţii de carte, firmele pri-vate nu mai sunt interesate (…) dramaturgii, poeţii,romancierii, criticii şi istoricii literari nu mai suntchemaţi la rampă, se vrea, oare, să însemne sfârşitulconştiinţei de sine a acestui popor? Sau un atac prostdisimulat asupra celor care nu s- au angajat iute şifără rezerve în câmpul politicii sau în cel afacerist?Putem, oare, înşine, la modul senin, să includem celemai de sus în capitolul numit ironic de noi – elogiuldictaturii?”

O altă temă de larg interes din perimetrul poli-ticii a constituit- o şi o constituie încă „ManipulareaArhivei Securităţii”, după cum consideră cercetătorulşi autorul Gabriel Andreescu („Contemporanul” ian.2013): „Cu greu se poate imagina, scrie autorul, o dis-creditare profesională mai făţişă decât interesul de aconcretiza ideile cu materialul faptic ce ne stă la dis-poziţie. Cu C.N.S.A.S.- ul s- a ajuns la acţiunea desabotare a procesului deconspirării – erori, gafe, abu-zuri în organizarea activităţii proprii. ColegiulC.N.S.A.S. a dat publicităţii rezultatele cu verificăridoar parţiale (şi de „convenienţă” – n.n.) ale candida-ţilor P.R.M şi P.D. (…). Practic C.N.S.A.S. a interve-nit în alegerile din 2000, căci prin informarea asime-trică a opiniei publice a avantajat anumite formaţiuniîn detrimentul altora. Într- o democraţie autentică, oastfel de acţiune ar fi dus la destituirea membrilorcolegiului”.

Lărgindu- ne privirea observatoare şi analiticăpână, hăt, departe, în perimetrul ascuns al politicilorde tot felul, ne vom întâlni, surprinşi, cu alte zone şipersoane, în care politicul se vrea a acţiona, din moti-ve uşor descifrabile, cu faţa îmbrobodită. Unul dinasemenea cazuri este scriitoarea Herta Müller, care,în afară de a se informa la zi, calomniază, uneori,imaginea ţării sale – România, susţinând într- uninterviu acordat publicaţiei The Guardian, faptul că„social-democraţii ajunşi la putere după opt ani deopoziţie sunt nişte stalinişti care ne duc ţara în tre-cut. De altfel, nu este prima dată când autoarearomanului Călătorie într- un picior denigrează imagi-nea României. Qui prodest?” Se întreabă scriitoareaAura Christi (ibidem).

Din toată această extensie a politicului sufe-rind, nu se putea să lipsească scriitorimea română,curtată de stânga, dreapta, centru şi alte „direcţii”.Numai că această breaslă nu prea se înghesuie lamasa politicianistă, văzându- şi de meseria şi sărăciaei. Ba, unele cohorte ziaristice, precum Adevărul, îicalifică pe oamenii literaturii ca fiind impostori „ce augrijă să îmbătrânească iute ca să înhaţe, pe lângăpensie, indemnizaţia la care au dreptul prin lege (…)ca şi impostorii din celelalte uniuni de creaţie” – dupăcum scrie Ştefan Mitroi în Jurnalul Naţional (13februarie 2013), care continuă: „Ar fi fost interesantca să se înceapă cu ziariştii impostori, care nu suntmai puţini decât scriitorii (…) Ce ne facem, însă, cuscriitorii neimpostori, ca să nu spun foarte valoroşi,care aproape mor de foame? Există, fireşte, şi înaceastă breaslă aşa- zişi scriitori, ca şi preşedinţi deasociaţii ori directori şi consilieri care, complă-cându- se în această postură, n- ar vrea să mai devinăscriitori – de – rând. Astfel, scriitorul clujean ŞtefanBorbély are nedumeririle sale asupra modului în carefuncţionează democraţia la U.S.R., „Funcţionareaaleatorie” a U.S.R., discutată în ultima şedinţă a U.S.(Alba- Iulia, 15 dec. 2012), s- a recomandat prin„renunţarea la limitarea numărului de mandate pecare le poate îndeplini un preşedinte al U.S.”, fără săfie consultaţi membrii U.S.R. înainte de a se lua o ase-menea decizie, care presupune modificarea unor pre-vederi statutare.” („Contemporanul” – ian.2013).

Tot ca o nemulţumire a breslei este şi „renunţa-rea la serviciile Magdei Cârneci de a conduce I.C.R.Paris, scriitoare pe care o regretă scriitorii şi oameniide cultură francezi (idem)”. Pierderea câştigului, maiales în politică, nu este atât de dureroasă pentrulideri, cât mai ales pentru susţinătorii la scenă des-chisă. Altfel, nu se explică dureroasa critică pe caresusţinătorii PDL şi ai lui Băsescu o fac acestor politi-cieni, în ultima vreme mai ales în „Revista 22” ( 22- 25februarie), analistul Andrei Cornea scrie, printre alte-le, că „elitele pedeliste sunt cu atât mai condamnabi-le şi mai responsabile pentru trădarea principiilor lor.Căci oamenii politici nu au voie doar să asculte voceaschimbătoare a poporului, ci sunt datori să aibă şivocaţia de a- l ghida (…). Nici noi (susţinătorii – n.n.),prin urmare, n- am ştiut să- i ghidăm pe cei veniţi maipe urmă. Eşecul e comun şi toţi îi gustăm deja amără-ciunea. Diferenţa este că noi credem că remediul stăîn a ne uita din când în când şi în oglindă, ceilalţinumai la televizor”.

Analista Andreea Pora este mai radicală, maineiertătoare cu „mărirea şi decăderea PDL”, dacăspune că „De la glorie şi putere PDL a ajuns pe o liniemoartă”, căutând „cauzele dezastrului, unde Blaga,Udrea şi Băsescu se află în prim- plan: „Electoratul afost bulversat şi enormitatea greşelii s- a văzut înrezultate: PDL a obţinut de unul singur 7%, iar îndiverse combinaţii populare, care de care mai aiuris-tice, a ajuns la 21%. Eşecul cu adevărat răsunător afost însă la Bucureşti, petrecut sub bagheta EleneiUdrea, şi este rezultatul unei politici a sforăriilor, aînţelegerilor pe sub masă, încurajării trădătorilor, acompromisului fără limită”. (idem) În ceea ce- l priveş-te, analistul Alexandru Gussi crede că „PartidulDemocrat (Liberal) traversează probabil cea mai greacriză internă din istoria sa şi are de ales între a fi şipentru, a fi şi contra lui Băsescu”, analistul fiind,însă, de părere că „Un preşedinte aflat la al doileamandat îşi poate permite luxul să meargă în răspărulopiniei publice”. (ibidem)

„Observatorul cultural” (16 februarie) comen-tează şi el prin vocea analistului Bedros Horasangianrelaţia „Europa, România şi noi” afirmând că este„multă vorbărie pe eşicherul politic românesc. Rapor-tul pe Justiţie al Comisiei Europene a relansat dispu-ta politică. Trăncăneala mai mult. (…) o moară decuvinte care macină în gol (…) Ce se întâmplă cu Tra-ian Băsescu? Şeful statului caută gâlceava cu lumâ-narea. Ce putem face? Îl suspendăm iar sau coabi-tăm? Liderii de la Bruxelles vor coabitarea. OK. Desituaţia asta profită Traian Băsescu, care caută nodîn papură la orice. E un fel de a spune: Sunt şi eu peaici, nu scăpaţi de mine, hă, hă, hă!”

Analistul Cristian Pârvulescu semnaleazăsubiectul crizei de identitate a dreptei, astfel : „Cânda izbucnit criza, atât mesajul cât şi coerenţa organiza-torică au devenit problematice. (…) PPDD vrea să iaelectoratul PDL, fiind cel mai expus efectelor negati-ve ale acestei evoluţii (negative – n.n.). Celelalte douăpartide, PSD şi PNL, nu sunt în aceeaşi situaţie.”Crin Antonescu nu este „liderul salvator”, ci un pro-dus al organizaţiei (…) . PDL a acceptat (…) politicilede austeritate impuse de Traian Băsescu, care, larându- i, le- a acceptat şi el de la Bruxelles”.(ibidem)

Să fie, oare, aceste poziţionări, ca şi atâtea alte-le, tot o germinaţie a politicului, pentru a- şi trataşubrezeniile morale din ultimul timp, ne întrebămnoi?… �


MARTIE 2013

39

Marin Radu MocanuCu politica la tratament

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Pentru anul 2013 vă invităm să văabonaţi la revista Contemporanul

ABONAMENT ROMÂNIA: 60 LEI/ANABONAMENT STRĂINĂTATE: 70 EURO/AN

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia CONTEMPORANULAdresa: OP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001Cont Euro: RO34RNCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E- mail: [email protected];

[email protected]: www.contemporanul.ro

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Zirkon Media, S.C. Hiparion Distribution S.A., S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C. Manpres Dis-tribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.

Cărţile noastre – în librăriile de calitate

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.europressgroup.ro

www.librariapentrutoti.rowww.biliotecaeuropeana.ro

Dorin PopescuNoica. Bătălia continuă

■ Semnal editorial

Cristian Miu, Tudor Mămăligan, Constantin Ştefan

România în calea ameninţării teroriste

Frank WedekindTeatru

Andrei Marga. OSCAR 2013 Ochiul curţii - Contemporanul · eban. Ce se întâmplă cu elita acestui...

Documents

Transcript of Andrei Marga. OSCAR 2013 Ochiul curţii - Contemporanul · eban. Ce se întâmplă cu elita acestui...