Socializarea politică

Formarea culturii politice este un proces destul de îndelungat. El începe în copilărie, aproximativ pe la vârsta de 3-5 ani. Conform părerii politologului elveţian contemporan A. Kolberg socializarea politică se realizează în procesul plăzmuirii moral-cognitive a personalităţii şi include trei etape:

1.preconvenţială

Acestei etape e caracteristic egocentrismul vădit şi perceperea individualistă a lumii. Sub influinţa familiei în acest timp la copil se formează identitatea individuală şi componenţii general cognitivi, intelectuali şi etici de conştiinţe, inclusiv atitudinea faţă de putere, supunere, conform scării ierarhice;

2. convenţială (în genere perioada de viaţă şcolară)

La această etapă individul îşi dă seama de legătura sa cu societatea, cuelementele ei şi cu politica. În acest răstimp se obţin şi anumitecunoştinţe politice, se formează identitatea politică şi orientările poli tice de bază ale personalităţii;

3. postconveţială

Această etapă se caracterizează prin formarea poziţiei morale şi critice proprii, care poate fi apreciată ca generator al conduitei politice. Ea semnifică formarea personalităţii politice.Din acest moment omul e capabil să se manifeste ca cetăţean de valoare, important, care nu numai a asimilat, a însuşit valorile şinormele sociale, dar şi apreciază critic realităţile politice şi exercită asupra lor o anumită influinţă proprie şi destul de activă.

Aşadar, socializarea politică reprezintă un proces de lungă durată pe parcursul căruia omul însuşeşte, asimilează valori, norme, orientări politice şi modele corespunzătoare de comportare, ce-i permit să corespundă cerinţelor şi aşteptărilor prezentate omului decătre societate, partid politic, instituţie, colectiv.

Formarea calităţilor şi capacităţilor ce-i permit să corespundăacestor cerinţe. În mersul socializării politice omul se acomodează lasocietate şi interacţionează cu ea. Socializarea politică include atât procesele direct şi nemijlocit orientate la formarea personalităţii cu ajutorul instituţiilor sociale (instituţiile preşcolare, şcoala, universitatea, instituţii deînvăţământ politic, etc.) cât şi influenţa stihiinică a factorilor mediului înconjurător (grupuri neformale, de serviciu, retrăirile, carereflectă experienţa personală a participării şi reflectării asupra diverselor evenimente politice, etc.).

Socializarea politică reprezintă un element necesar demenţinere şi reproducere şi concomitent de refacere şi perfecţionarea sistemului politic, deoarece ea pregăteşte cetăţenii pentru a îndeplini sarcinile, regulile, obligaţiunile politice corespunzătoare: ale cetăţeanului, alegătorului, membrului de partid, membrului sindicatului. În acelaşi timp socializarea politică e importantă pentru însăşi personalitate, deoarece socializarea îi permite să seadapteze la politică, să însuşească

valorile, normele şi regulile ei şi, incluzându-se în viaţa politică, să-şi realizeze cu ajutorul puterii politice propriile interese care sunt foarte variate.

Aşadar, includerea individului în viaţa politică se realizează sub influenţa unui şir de subiecte a socializării politice. La ele sereferă familia, instituţiile preşcolare, şcoala şi alte instituţii deînvăţământ, grupuri primare (grupuri de aceeaşi vârstă, de rudenie, de clanuri), instituţiile speciale de învăţământ politic (exemplu: societăţi şi fonduri de iluminare politică), instituţiile politice, organizaţiile de tineret, feministe, ale veteranilor, asociaţiile oamenilor de creaţie, societăţile religioase.

Instituţiile socializării politice se folosesc de către stat şi de alţi subiecţi politici (mişcări politice, partide politice, lideri politici) cu scopul de a introduce una sau altă cultură politică, de a forma un tip concret de personalitate politică. Acesta poate fi un cetăţean activ, cu convingeri democratice şi poziţii sociale critice, sau conformist politic, cu dominare în conştiinţa lui a consumatorismului, sau şi o persoană apolitică, sau nationalist înveterat, sau patriot adevărat, sau cosmopolit. Socializarea politică ale cetăţenilor este un fenomen şi concomitent sarcină de importanţă socială majoră. De caracterul sănătos şi conţinutul bogat al acestui proces depinde în mare măsură caracterul, conţinutul, calitatea masivului uman încadrat înactivitatea politică profesionistă, şi deci funcţionalitatea sistemului politic, stabilitatea orânduirii politice şi în genere a orânduirii sociale.

Socializarea politică depinde direct de apartenenţa la o generaţie anumită, influenţa căreia se manifestă mai întâi de toate prin includerea generaţiei lor în viaţa şi procesul politic. În multe ţări, de exemplu, subcultura specifică a tineretului în mare măsură determină valorile şi standardele comportării politice, care suportă influenţa modei şi mass-media contemporană: subcultura generaţiei de vârstă medie, care, în majoritatea cazurilor, doresc echilibru în societate, linişte, condiţii normale de activitate; subcultura pensionarilor, care în ultimul timp, numărul lor evident creşte, şi bineînţeles, creşte şi influenţa lor, care determină valorile şi regulile trecutului nu tocmai îndepărtat, cu amintirile unei vieţi liniştite, îndestulate, fericite, iar astăzi nemulţumiţi de schimbările ce au locîn societate, de relaţiile noi între oameni.

În condiţiile contemporane o influenţă puternică şi crescândă asupra procesului de socializare politică o acordă mass-media, şi în primul rând, televiziunea. Cu intrarea diferitor ţări în etapa de nformatizare, mass-media devin nu numai agentul principal al socializării politice dar şi reglator al întregului proces politic. Din cele ce a fost spus în cadrul acestei prelegeri vom face unele concluzii.

Mai întâi de toate subliniem că cultura politică în epocanoastră este rezultatul însuşirii cunoştinţelor bogate, tezaurului politic a civilizaţiei, învăţământului politic, ale conştiinţei politice introduce în activitatea concretă, creativă, de transformare a vieţii materiale şi spirituale. Formarea culturii politice reprezintă o activitate umană în numele omului şi umanităţii.

Cultura politică poate fi percepută ca o noţiune cumulative generală, care include ansamblul închipuirilor, perceperilor, cunoştinţelor despre universul politic al subiecţilor sociali şi locul

acestora din urmă în acest univers, formele de implicare ale lor înceea ce se numeşte proces politic.

Ea reprezintă întreaga reţea de orientări, atitudini, convingeri şi valori prin care individul seraportează la sistemul politic. Analizată structural ea include mai multe elemente componente: cognitiv, axiologic, creativ, praxiologic, comunicaţional, din care putem deduce că ea este chemată sărăspundă mai multor funcţii.

În literatura de specialitate domină clasificarea culturii politice în:

1. parohială, sau locală, provincială;

2. de supunere, sau de subordonare;

3. participativă, fiecare din ele avându-şi particularităţile sale.

Pentru societăţile care parcurg tranziţia la democraţiefomarea unei culturi politice participative capătă o însemnătatemajoră, de ea depinzând atât tempurile cât şi calitatea reformelor,rezultatele modernizării.

Societate civilă

Societatea civilă este ansamblul formelor de organizare care asigură "o solidaritate și o capacitate de reacție spontană a indivizilor și a grupurilor de indivizi față de deciziile statului și, mai în general, față de tot ce se petrece în viața de zi cu zi a țării."(Nicolae Manolescu)

Societatea civilă- totalitatea organizațiilor și instituțiilor non-guvernamentale care exprimă interesele și voința cetățenilor indivizii și organizațiile din societate independente de guvern.

Societatea civilă este organizata pe principiul voluntariatului, fiind independenta de autoritatile de stat. Unul din momentele principale cand societatea civila se implica este cel al alegerilor electorale (educarea electoratului, observatori la alegeri).

Noțiunea de "societate civila" descrie forme asociative de tip apolitic și care nu sunt părți ale unei instituții fundamentale ale statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizațiile neguvernamentale - asociații sau fundații, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societații civile, care intervin pe lângă factorii de decizie, pe lângă instituțiile statului de drept pentru a le influența, in sensul apărării drepturilor și intereselor grupurilor de cetățeni pe care îi reprezintă.

Societatea civilă este cel mai simplu termen pentru a descrie un întreg sistem de structuri, care implică cetățeanul în diferitele sale ipostaze de membru intr-o organizație neguvenamentală, într-un sindicat sau într-o organizație patronală.

Societatea civila este formată din cetățeni, asociați sub diferite forme, care au aceleași interese și care își dedică timpul, cunoștințele și experienta pentru a-și promova și apăra aceste drepturi și interese.

Exemple de instituții ale societății civile:

1. organizații nonguvernamentale (ONG-uri)2. organizații comunitare (eng. Community-Based Organizations)3. asociații profesionale4. organizații politice5. cluburi civice6. sindicate7. organizații filantropice8. cluburi sociale și sportive9. instituții culturale10. organizații religioase11. mișcări ecologiste12. media

Societatea civilă descrie un întreg sistem de structuri, care permit cetățenilor noi roluri și relații sociale, prin diferite modalități de participare la viața publică.

Societatea modernă se structurează prin trei componente: componenta economică, componenta politică (instituțiile fundamentale ale statului), componenta societății civile, sectorul fără scop lucrativ, care legitimează sau amendează celelate două componente.

Societatea civila in Republica Moldova

În condiţiile tranziţiei democratice afirmarea societăţii civile marchează modul democratic de organizare a societăţii. Societatea civilă este un element important al oricărui proces de democratizare, astfel democraţia rămîne fără realul său fundament. Democraţia are nevoie de societatea civilă deoarece aceasta-i pune la dispoziţie nu numai cetăţeni activi, ci şi structuri de organizare a intereselor de grup, de clasă sau general cetăţeneşti, respectiv pluralismul social şi politic, una din premisele şi formele instituţionale indispensabile a democraţiei contemporane. Prin structura şi formele sale organizaţionale societatea civilă este capabilă să asigure tranziţia treptată a societăţii la un nivel calitativ nou de formare a statului democratic.

Societatea civilă este ansamblul structurilor de interes avînd în prim plan cetăţeanul. Fiind un domeniu al realizării intereselor private, societatea civilă se formează preponderent de jos. Activitatea în structurile societăţii civile creează posibilitatea autodeterminării, autodezvoltării omului. Societatea civilă se formează în acelaşi timp în domeniul privat, unde omul se afirmă ca o personalitate şi în domeniul public unde se formează calităţile sale civice în activitatea asociativă – organizaţii, mişcări, instituţii. În acest context dezvoltarea structurilor societăţii civile consta în dezvoltarea acestor două domenii.

Societatea civilă se formează în acea măsură în care toţi membrii societăţii sînt recunoscuţi în măsură egală ca cetăţeni liberi, care posedă drepturi şi libertăţi naturale şi inalienabile. Societatea civilă se formează nu numai din activitatea indivizilor, dar şi din interacţiunea grupurilor organizate, formaţiunilor, instituţiilor, organelor administrării publice locale . Mecanismele de

bază a autoreglării societăţii civile în care se manifestă principiul egalităţii sînt – libertatea politică şi democraţia (mecanismul politic), economia de piaţă liberă (mecanismul economic), aplanarea conflictelor din societate prin intermediul justiţiei independente (mecanismul juridic).

Societatea civilă ca entitate activă şi autonomă există doar în măsură în care dimensiunea sa obiectivă (prezenţa unui spaţiu al intereselor umane, particulare şi private) se întregeşte cu cea subiectivă, adică cu conştiinţa organizării diverselor structuri de interese, cu posibilitatea de acţiune în plan social-politic. Fundamentul funcţionării societăţii civile este nu pur şi simplu crearea unui spaţiu unde se realizează interesele individuale a cetăţenilor, dar şi realizarea unui înalt nivel de autoorganizare a societăţii.

Apariţia interesului faţă de problema constituirii societăţii civile este condiţionat, mai întîi de toate, de schimbările politice, economice şi sociale ce au loc în Republica Moldova. După părerea cercetătorului C.Marin în timp ce în ţările occidentale are loc redescoperirea societăţii civile, în cele est-europene, inclusiv, în Republica Moldova se impune abia descoperirea societăţii civile. Deosebirea semnalată este decisivă, marcînd, modalităţile particulare de conştiintizare şi de valorizare a societăţii civile. Diferenţa în cauză este determinată de trecutul totalitar, dar şi de itinerarul parcurs de ţările est europene. Societatea civilă prin vocaţia sa de a promova supremaţia cetăţeanului se înscrie printre valorile democraţiei spre care tinde societatea moldovenească.

În general putem evidenţia următoarele condiţii a constituirii societăţii civile:

O condiţie primordială a constituirii societăţii civile este dezvoltarea multilaterală a personalităţii, care este elementul de bază a societăţii civile. Numai o astfel de personalitate posedă o conştiinţă liberă, sentimentul propriei demnităţi, încrederea în sine. Demnitatea se manifestă în aceea că cetăţenii se respectă reciproc chiar în situaţia cînd ei au diferite opinii privind conţinutul problemelor comune, iar conflictele ce apar se aplanează tolerant faţă de oponent. Omul numai atunci se formează ca cetăţean activ, cînd este înzestrat cu idealuri morale înalte, viziuni progresiste, independenţa individualităţii, respectînd drepturile şi libertăţile altor cetăţeni. Realizarea unei aşa stare este posibilă în cazul schimbărilor psihologice şi mentalităţii, statusului lor social-economic. Aceasta poate fi realizat cănd este respectată valoarea supremă a dezvoltării personalităţii – libertatea. Anume într-un mediu liber omul îşi realizează interesele şi îşi dezvoltă capacităţile.

Alegeri si sisteme electorale

Alegeri- procedura de formare a organelor puterii si a conducerii cu ajutorul exprimarii vointei politice a cetatenilor, respectind anumite reguli in conformitate cu sistemul electoral. Candidatii alesi primesc prerogativele puterii.. Alegerile sint marca democratiei actuale, principal forma a aparitiei suveranitatii natiunilor. Rolul alegerilor este reprezentarea intereselor ale diferitor grupuri sociale in organelle acestei puteri. La alegeri generale au dreptul sa participle toti cetatenii , sa pastreze sau sa schimbe parlamentul si guvernul, sa-I oblige sa-si indeplineasca obligatiile fata de popor.

Impactul alegerilor asupra vietii sociale:

1. Articularea, agregarea si reprezentarea diferitor interese ale cetatenilor (in perioada electorala se creeaza conditii ca cetatenii sa-si constientizeze interesele sis a le include in programele de alegeri ale partidelor)

2. Controlul asupra institutiilor puterii (se creeaza cea mai importanta institutie de control asupra conducerii- parlamentul, opozitia)

3. Integrarea diferitelor opinii si formularea generala a vointei politice (cu ajutorul alegerilor se produce unirea mai multor cetateni in jurul unei anumite platform politice si a liderilor ce o reprezinta)

4. Legitimarea si stabilirea sistemului politic (participarea cetatenilor la alegeri inseamna acceptarea acestui system politic, a regulilor de formare a organelor puterii)

5. Largirea comunicarii, relatiilor de reprezentare intre institutiile politice si cetateni (in timpul campaniei electorale, candidatii se intilnesc regulat cu cetatenii, le asculta dorintele si propunerile, fac corectari in programele lor electorale)

6. Rezolvarea pasnica a conflictelor politice (cu ajutorul poporului)7. Mobilizarea corpului electoral (in scopul rezolvarii problemelor sociale actuale prin

informarea cetatenilor despre programul lor, convingindu-i de importanta sustinerii unor idei, teluri politice)

8. Socializarea politica a cetatenilor (functie: se largeste circuitul de informatie politica si propaganda, se activeaza lucrul de instruire politica, se concentreaza atentia oamenilor la problem politice actuale si caile alternative de solutionare)

9. Recrutarea elitei politice (alegerile sint principal cale prin care cetatenii se pot include in elita politica, facindu-si cariera politica)

10. Reabilitarea, innoirea societatii printr-o lupta intre programele politice (alegerile dau posibilitatea diferitelor forte politice sa-si expuna punctual de vedere in legatura cu problemele societatii sis a propuna programe de solutionare)

11. Instaurarea unei opozitii eficiente si pregatirea ei pentru indeplinirea functiei de conducere

Rolul principal al alegerilor democratice e sa oglindeasca parerile si cerintele cetatenilor, sa asigure prezenta principalelor grupuri sociale si organelor puterii.

Principiile votului democratic1. Generalitatea . Toti cetatenii, indifferent de gen, rasa, nationalitate, aparteneta la o clasa sau profesie, limba, avere, studii sau convingere politica, au drept la participare la alegeri active (in caz de alegator) si passive (in calitate de candidat). Cenzor: virsta, participarea la vot a cetatenilor bolnavi psihic, cei private de libertate2. Egalitatea . Fiecare cetatean are dreptul doar la un vot3. Votul secret . Principiul asigura libertatea alegatorilor, siguranta cetatenilor care ar putea fi urmariti sau mituiti4. Votarea directa . Alegatorul poate vota un candidat anume la functia elective

Votul democratic ar trebui sa fie universal (valabil pentru toti), egal (fiecare vot sa conteze la fel de mult), direct (direct la alegerea candidatilor), secret (exprimat fara a fi vazut sau sanctionat de cineva), semnificativ ( sa aiba influienta asupra impartirii puterii politice).

Principiile generale ale organizarii alegerilor-Libertatea alegerilor (absenta tensiunilor politice, administrative, social-economice, informationale, psihologice asupra alegatorilor, activistilor, candidatilor, organizatorilor alegerilor)-Existenta candidaturilor alternative (pluriasm politic)-Competitia electorala (posibilitatea de a lupta pentru incerderea alegatorilor)-Periodicitatea si regularitatea alegerilor -Egalitatea posibilitatilor partidelor politice si candidatilor (resurse material si informationale)

Factori eficienta alegerilor: a) economici- detinerea proprietatii, salariului si bunastarii material, asigurarea cu locuri de munca, organizarea rationala a productieib) sociali-existenta unei clase de “mijloc”, a sedentarismului territorial, a unor relatii familiale stabil, respectful fata de propria muncac) morali- calitati ca maturitatea politica, constiinta nationala, patriotism, repectarea legilor, responsabilitate civicad) psihologici-simtul colectivismului, implicarea in problemele societatii, predispunerea cetateanului sa intre in lupta pentru atingerea unor conceptii de viata mai bunee) politici- dezvoltarea societatii civile cu toate institutiile ei, dezvoltarea multipartidismului, baza legislative, prezenta traditiilor istorice

Factori optiunea de vota) virsta (tinerii stinga, virstnicii dreapta)b) social-economici (bogati dreapta, saraci stinga)c) studiile (studii superioare- centru)d) locul de trai (oras stinga, sat dreapta)e) religia (PPCD)f) etnia (moldovenii dreapta, rusii stinga)

Conceptia campaniei electorale. Tehnologii si strategii electorale

Campania electorala se desfasoara in 3 etape:

1. Etapa preparatory (analiza electoratului, problemele sociale)2. Etapa de baza (stafful electoral)3. Etapa finala (iesirea din campanie electorala a partiddului)

Conceptia campaniei electorale:

a) modelul tehnic al campaniei electorale b) principiile de redistribuire a eforturilor si a cheltuielilor financiarec) directiile de baza campaniei (programul politic, personalitatea candidatului,

profesionalismul echipei)d) tema generala publicitara a campaniei electoralee) scenariul de baza de petrecere a campaniei electoralef) formarea imaginii candidatuluig) elaborarea strategiei si tacticii campaniei electoraleh) reclama politicai) elaborarea planului financiar

Tehnologii electorale:a) dupa resursele si metodele utilizate

-modelul de piata (marketing)-modelul administrative de comanda-modelul de partid-modelul nestructurat

b) dupa procedeele utilizate -tehnologii pure ( neutralizarea anticipate a materilaului compromitator, tactica martirului, aducerea pozitivului la absurd, istovirea electoratului, tehnica polarizarii) - tactica excluderii tertei parti (tehnica cresterii increderii, tehnica segregarii) -tehnologii murdare (falsificarea rezultatelor alegerilor, utilizrea resursei administrative, mituirea alegatorilor, provocarile electorale, discriminarea si compromiterea oponentilor, utilizarea candidatilor “gemeni” sau “clonarea” oponentilor, blocada informationala

Falsificarea rezultatelor alegerilor, tipuri de escrocherii electorale.-Oferta ilegala de ajutor-Dublarea voturilor-Sustragerea atentiei observatorilor-Escrocheria prin cifre-Oferirea citrova buletine de vot-Descalificarea alegerilor-Instructii gresite-Caruselul-Introducerea masiva de buletine-Aranjarea buletinelor