Timur şi oglinda

Odată, Timur îl chemă pe Nastratin şi îi mărturisi că este foarte trist pentru că arată aşa de urât. Şi spunând asta, luă o oglindă, se privi şi începu să plângă. Atunci Nastratin se puse pe un jelit şi pe un urlet de durere, din care nu se mai oprea. Timur, neştiind ce să mai creadă, se opri din plâns şi-l întrebă pe Nastratin ce l-a apucat. - Dacă tu ai plâns că te-ai privit doar o dată în oglindă, dar eu care te văd tot timpul?

Cum şi-a pierdut Hogea copilul

Odată, Hogea îşi luă băiatul de mînă şi porni la târg. Aici, furat de forfota şi de minunăţiile din târg, uită de băiat şi îl târî după el în neştire, căscând gura.La un moment dat, copilul, obosit, ceru să fie luat pe umeri de tatăl său. De la o vreme, nemaiauzind glasul copilului, Nastratin se sperie, crezând că l-a pierdut. Începu să-l caute prin târg şi-l căută o zi întreagă, până când, în cele din urmă, copilul, văzând pe o tarabă halva, îl rugă să-i cumpere şi lui o bucată. - Da de ce nu mi-ai cerut până acum? îl mustră el.Nu te-aş mai fi căutat toată ziua. - N-am vrut să te supăr când mă căutai, îi răspunse copilul.

Fesul şi cititul

Un om primi o scrisoare trimisă din Bagdad şi-l rugă pe Hogea să i-o citească. - Nu o pot citi, spuse Hogea, pentru că nu este scrisă în limba noastră.Omul se supără:- Nu îţi este ruşine, Hogea, degeaba mai porţi fesul dacă nu ştii să citeşti nici o scrisoare. Fu rândul Hogii să se supere. Îşi scoase fesul şi îl trânti omului în cap. - Na, acum citeşte tu, dacă crezi că fesul te face să fii mai isteţ decât alţii.

Când nu eşti dispus să dai

Un vecin îi ceru Hogei o sfoară. Hogea se făcu doar că o caută, intră în casă şi ieşi repede, spunând:- N-am de unde să-ţi găsesc sfoară, pentru că nevastă-mea a întins pe ea făina.

Vecinul, mirat, îi răspunse:- Cum să întindă făina pe sfoară, cine a mai auzit aşa ceva?Hogea îi răspunse:- Dacă îţi spuneam că nu vreau să ţi-o dau, te-ai fi supărat. Aşa că, mai bine mirat, decât supărat.

Ce zi e azi?

Odată, Hogea a pornit în pelerinaj. Ajungând în satul vecin, cineva il întrebă:- Ce zi este astăzi?- Nu ştiu, răspunse Hogea, eu nu sunt din acest sat, ca să pot şti ce zi e la voi.

Haina îl face pe om

Mergând la o petrecere îmbrăcat cu hainele lui jerpelite, Nastratin n-a fost deloc luat în seamă , ba, mai mult, fu aşezat în coada mesei.Peste un timp, mergând din nou în casa aceea, dar îmbrăcat de data asta cu haine scupe, fu tratat cu plecăciuni şi pus în capul mesei, apoi servit cu toate bunătăţile.Văzând această deosebire în felul de a fi primit şi omenit, Hogea luă poala hainei celei noi şi o înmuie rând pe rând în toate felurile de mâncare. Gazdele, nedumerite, îl întrebară pe Hogea, de ce face asta.- Păi, când am venit cu hainele cele vechi, nu v-aţi uitat la mine, iar acum nu ştiţi ce să-mi daţi, pentru că am haine noi. Deci e meritul lor şi atunci să aibă cinstea să se înfrupte şi ele din mîncare.

La moartea măgarului

La moartea nevestei sale, sătenii veniră să-l consoleze pe Hogea, deşi acesta nu se arăta prea îndurerat. - Asta a fost voinţa lui Allah, se lamentau ei, nu te lăsa răpus de durere. O să-ţi găsim noi o femeie mai tânără ţi mai frumoasă. La câteva luni după aceea, lui Hogea îi muri şi măgarul, ceea ce îl întristă de moarte.Atunci sătenii, nemaiputând răbda felul de a fi al lui Hogea, îl luară la rost:- Dar bine, Hogea, la moartea măgarului toată lumea vede că suferi mai mult decât la moartea nevestei. Nu ai pic de ruşine?Nastratin le-a răspuns:- Lesne de înţeles. Când mi-a murit nevasta, prieteni şi

săteni, aţi venit la mine, şi mi-aţi zis că o să-mi găsiţi altă nevastă, mai tânără şi mai frumoasă; dar când mi-a murit măgarul, nimeni nu mi-a spus să nu-mi fac griji că o să-mi cumpăraţi un alt măgar, mai tânăr şi mai puternic decât cel care mi-a murit. Pentru asta plâng mai mult după măgar decât după nevastă!

Nastratin copil

În copilărie, un vecin îl întrebă pe Nastratin:- Măi, Nastratine, care din voi doi este mai mare, tu, sau fratele tău?- Anul trecut, mama zicea că fratele meu este cu un an mai mare decât mine; anul ăsta cred că avem amândoi aceeaşi vârstă.

Hoţul şi Nastratin

Într-o noapte, un hoţ veni să fure lucrurile lui Nastratin care, simţind, se prefăcu adormit, până ce hoţul, rând pe rând, îi luă toate lucrurile. Nastratin rămase cu casa goală. Atunci se sculă şi în plină noapte, hoţul se trezi cu Hogea la uşă.- Ce te-a apucat, Hogea, de mă vizitezi în miezul nopţii?- Păi ce rost mai avea să-mi muţi toate lucrurile, dacă nu voiai să locuiesc şi eu la tine?

Cerceii zgomotoşi

Un vecin veni cu noaptea în cap şi-l întrebă pe Nastratin ce se întâmplase noaptea trecută de se auzise aşa scandal în casa lui.- M-am certat cu nevastă-mea, iar zgomotul mare pe care l-ai auzit l-au făcut cerceii ei când s-au rostogolit pe scări.- Ce spui tu, Hogea, cine a mai auzit ca nişte cercei să facă aşa mare zgomot?- Bine, bine, recunoscu Hogea, e adevărat că odată cu cerceii s-a rostogolit pe scări şi nevastă-mea.

La baie

Lui Nastratin îi plăcea să stea în compania tinerilor. Adesea el se lăsa a fi ţinta glumelor lor.Aceiaşi tineri, puşi pe şotii, îl însoţiră odată pe Hogea la baie, unde se aşezară cu toţii ghemuiţi, pe vine, ca şi cum ar fi fost nişte găini pe cuibar. Cum tinerii aduseseră în taină cu ei ouă, când se ridicară, de sub

ei apărură ouăle. Nastratin, care pricepuse gluma, nu se lăsă mai prejos şi începu să strige:"Cucurigu!" şi le spuse tinerilor:- La atâtea găini era necesar şi un cocoş.

Papucii Hogei

Într-o zi veniră la Hogea mai mulţi tineri puşi pe şotii. Ei îi cerură să se urce în copacul din faţa şcolii, dar mai întâi să-şi scoată papucii. Se gândiseră, blestemaţii, să-i fure papucii, să-şi râdă de el. Hogea se învoi să se urce în copac, dar îşi luă papucii subţioară. - La ce îţi trebuie papucii cu tine? îi ziseră ei. Or să te împiedice la căţărat. - Dragii mei, m-am gândit că din vârful copacului s-ar putea să găsesc un drum mai uşor să ajung acasa.

Hogea privighetoare

Într-o zi, Hogea intră într-o livadă străină şi începu să înfulece la piersici.- Ce faci, omule, în grădina mea? strigă stăpânul livezii.- Ce să fac, sunt o biată privighetoare, zise Hogea încercând să imite o privighetoare răguşită. - Ce cîntec mai e şi ăsta?- De privighetoare începătoare, îi răspunse Hogea.

Predica pe fugite

Într-o zi, Hogea fugea pe uliţă, citind pe nerăsuflate o predică. Miraţi, consătenii îl întrebară ce mai e şi cu trăsnaia asta. Nu mai văzuseră niciodată un hogea citind în fuga mare pe drum.- Fug pentru că vreau să mă conving cu propriile mele urechi până unde se aude predica.

Cei care ştiu să le spună si celor care nu ştiu

Odată, la moscheie, Hogea îi întrebă pe credincioşii adunaţi acolo:- Ştiţi ce vreau să vă spun, oameni buni?- Nu ştim, răspunseră ei.- Dacă nu ştiţi, nici nu vă mai spun nimic.Nu mult după aceasta îi întrebă din nou pe cei veniţi la rugăciune:- Ştiţi ce vreau să vă spun, oameni buni?- Aceştia, amintindu+şi ce li se întâmplase ultima dată

au răspuns:- Ştim, cum să nu ştim?- Dacă ştiţi, ce rost are să vă mai spun, oameni buni?Veni şi a treia oară şi îi întrebă pe cei adunaţi: - Ştiţi ce vreau să văspun?Atunci jumătate au răspuns că ştiu şi jumătate că nu ştiu.- Bine, oameni buni, cei care ştiu, să le spună şi celor care nu ştiu.

La vanatoare

            Intr-o iarna se puse la cale Tandala si cu

Pacala sa se duca la vanatoare. Punand mana

deci pe arme, o pornesc ei pe camp, prin padure,

dar nu le cazu nimic in mana.

La gura unui hartop, Pacala ii zice lui

tandala:

- Mai Tandala, sezi aici cu arma la panda,ca eu

ma duc sa starnesc iepurii.Tu, cum ii vezi, trage

de indata!

   Se duce Pacala, acesta asteapta, dar nu vede

zare de nimic. De frig, de urat, pune Tandala

arma pe urma si trage! Impusca o data,de rasuna

zarile.

  Auzind impuscatura, Pacala indata veni si

intreba.

 - Ei, ai impuscat ceva?

 - N-am impuscat nimic! raspunde Tandala.

 - Atunci de ce-ai tras,bre? se mira Pacala.

 - Am tras,ca sa nu am nevoie pe urma sa trag, in

caz ca apare vreun iepure!

 

Tot la vanatoare

Pacala si Tandala s-au dus odata la

vanatoare. Nimerind intr-o padure, se cam

indepartase unul de altul, si Tandala, pe neprins

de veste, se pomeni in bratele unui urs.

       - Mai Pacala,mai!racni el atunci.Am prins un

pui de urs!

       - Ada-l incoace.

       - Daca nu pot !

       - Atunci lasa-l incolo!

       - Daca el nu ma lasa!...

Eu cu ea vorbeam !   Pacala se intalneste pe drum cu Tandala,care ducea de legatoare o capra.      - Unde duci boul ala ? intreaba Pacala.       Contrariat ,Tandala se uita spre animal,temandu-se de vreo sotie de-a lui Pacala,dupa care riposteaza :      - Esti chior,vere,nu vezi ca-i capra ?      - Pai,eu cu capra vorbeam !

El crede   Intr-o zi Pacala ducea un porc sa-l vanda la targ.Pe drum nu stiu ce-i veni porcului,ca nu voia nici in ruptul capului sa mearga inainte.  Trage Pacala incoace,trage incolo,injura,se infurie,dar porcul sa se miste: neam!  Vazand ca nu o poate scoate la cap cu animalul,ii veni lui Pacala o idee: incepu sa se invarteasca imprejurul animalului si,luandu-l apoi de franghie,porni din nou la drum.De asta data porcul il urma supus.  Pe drum se intalni cu Tandala,care-l intreba:     - Dar unde duci porcul ala,mai Pacala?     - Vorbeste mai incet,vere! raspunse Pacala in sopata.El crede ca-l duc inapoi acasa!                                Pacala copil   Pacala,copil,mergea in tren cu tatal sau la oras si,cum isi scoase capul pe fereastra deschisa,tatal sau ii zise:     - Pacala,baga capul inauntru,caci vantul o sa-ti ia palaria din cap!  Cum insa Pacala nu voia s-asculte,tatal sau ii smulse palaria din cap si i-o ascunse.Pacala incepu atunci sa planga.      - Vezi ce se intampla cand n-asculti? ii spuse tatl,voind sa-l linisteasca.Hai,fii cuminte,caci eu am sa suflu o data si ti-o voi aduce inapoi de indata!   Si zicand acestea,fluiera o data,trase palaria de la spate si i-o dadu lui Pacala,care nu mai putu de bucurie.Dupa ce isi puse palaria pe cap,Pacala smulse si el palaria tatalui sau si,aruncand-o pe fereastra,ii zise cu veselie.     - Sufla inca o data ,tata, ca sa vie si asta inapoi!                                      Nici pe mine ?!       Pacala si Tandala calatoreau odata impreuna cu trenul.Apare controlorul,care cere biletul mai intai lui Pacala,acesta fiind mai aproape de usa compartimentului.      - Dar,bre Pacala,face controlorul vazand biletul,trenul aceasta nu te duce la Cluj !!   La care Tandala sare deodata de la locul lui si intreaba iute :      - Nici pe mine,bre ?!