Si

BIBLIOTECA POPORALA A, asociaţii; mi

Anul XXII. N r. 194.

Inia fraţii noştri din Muntenia.Snoave, glume, ghicitori

culese deN. I. O um itraşcu şi I. N. PopescuEditura A soe. „A slra“ Stbtu. S tr . Şagun a 6.

Publicaţie periodică P reţu l 5 Lei

şi cultura poporal» român“, „ÂSTRA“.î n t e m e i a t ă In 1861.

PREŞEDINTE DE ONOARE:M. S. Regele CAROL H.

Preşedinte aetiu:Vasile Goldiş.

V icepreşedinte: Vlee-preşedinte:Df. Gh. Preda. Ntcolae Togan.eomltelul central al „Asoclafluntl“ numără 50 de fruntaşi din toate păturile soetetăftt româneşti.

MT* E datoria fiecărui bun romăn să sprifineaseă „Âso- etaţiunea‘% cetind publicaţiile ei şi inseriindu-se de membru.

Taxele de membru sunt următoarele:Membru fondator al ease i Naţionale

odată pentru totdeauna. . . . Membru fondator al „Asoelajiunet1

odată pentru totdeauna. . . . Membru pe ulajă al „Asoetafiunei“

odată pentru totdeauna . . . . Membru actlu al „Asoelattunei“,anual Membru ajut. al „Asoelattunei“. anual

t e l 5000-

„ 1000- -

Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 22-lea. 1932. Nr. 194.

Snoaue, glume, ghicitori

culese de

N. I. Dumitraşeu şi 1. N. Popeseu.

— Publieaţie periodică. —

Editura Asociaţiunii „Astra“, Sibiiu, Strada Şaguna.0.Tip arul Institutului de arte g rafice „D aeia T ra ia n ă “. s . a., S ib iiu .

P re ţu l 5 Lei.

Desemnul de d-şoara Rea Silvia Radu.

„IN PETIT“Snoave, glume, povestiri

păcălituri.

Adunate de

N. I. DUMITRAŞCU.

In petit...A urat un flăcău să se însoare... Şi se

tot gândea el, se tot socotea, cam în ce chip să facă şi să dreagă, ea să găsească o fată chip şi asemănare lui; nu de-alta, dar era om muncitor, cuminte şi-i era teamă să n’o păţească eu ureo... proastă.

Află că se face opaiţ la un om mai în­stărit, care auea o fată de măritat şi cam unde îşi pusese şi el gândul.

La opaiţ, de obieeiu, se strâng fete şi femei ea să-şi lucreze fiecare pentru ea...

Gum spun, după ce a trecut ee-o jim ai trecut din noapte; după ce-or fi uorbit şi ei câte şi mai câte, numai ce ăst flăcău, zice:

— la’ ascultaţi fetelor... Am un cal cam bolnau şi, după una, şi alta: şi eu nărau... Nu l mănâncă draeu’ decât mămăligă după făeăleţ... Ge-o să mă fac, păcatele mele, că nu găsesc pe nicăieri de-ajuns...

6

— O, Doamnei — zice fata asta de gazdă,— să oii dimineaţa la noi eă-ţi dau... sătotrâeăi după făeăleţul nostru...

— Da noi, dae’o fi să uii, — zise şi-o fată mai săracă, — n’ai să găseşti măcar o fă- rimiţă, că eu şi eu mama, după ce facem mămăliguţa, curăţim şi spălăm făeăleţul, de nu rămâne nici... pic pe el...

Hai apoi, zice iar flăcăul de colo:— Da’ mai are şi-o boală a dracului,

căluţul meu, că până nu-i pun praf de sub rogojină să tragă pe nas, nu-1 pot stâmpăra...

— liiil — zice iar fata dintâi; — de ce n’ai întrebat şi mai înainte, că la noi în pat sub rogojină este praf, să-i tot pui calului o săptămână la rând, să tragă pe nas...

Şi nu se lasă nici fata eeailaltă şi zice :— E-he; dacă ai ueni la noi, ai ueni

de-geaba, e’altă treabă n'am în toate dimi­neţile eu mama, decât să ne curăţim patul şt să-l faeem oglindă...

Îşi ia încă odată curaj şi iar întreabă flăcăul nostru:

— D’apoi când se prinde boala de om, apoi se adună toate pe capul lui... Aşa şi eu calul meu... Daeâ-i orb, mai e şi şchiop,

flórba ăluia; cum zie, mai are şi-o bubă drept în spate şi am auzit şi eu lumea eă-l pot uindeea numai şi numai eu rosüri de pe eăpistere în trei dimineţi de a rândul...

— Dar de ee nă-i fi întrebat şi dumnea- tale mai demult, maică dragă, eă păn’ aeum puteam să-fi dăm în atâtea rânduri... Că slauă Domnului, la noi rămân pe eăpistere mai mult de-o groază... — îi spune tot fata cea bogătaşă, gazda.

— Ba, la noi, puteai să uii, puteai să nu uii, era tot una... La noi nu se slăveşte un fir pe eăpistere... — îi răspunde şi eeai- laltă...

...Ia r a două-zi, flăcăul nostru îşi în- chingă murgul lui eu părul lins şi eare nu mai auea astâmpăr din picioare şi porneşte în petit la fata în a cărei casă nu se găsea nici mămăligă pe făcăleţ, nici praf pe sub rogojină şi nici rosüri pe eăpistere... Adică tocmai la fata săracă, cuminte şi harnică pe eare o uăzurăţi mai înainte...

Şi... au făcut nunta 1Aşa era mai demult...* 1)

!) Pouestită în iarna anului 1916—1917, de ZamfiraI. Vasiliu din comuna Şocariciu , sat pe Boreea, ju­delui ialomiţa.

Doi cuscri.S ’a fost dus unul eu flu-său în peţit din

Gâldău, aei în Pietroiu.Aeu’, ee fel de oameni erau, o să ue-

defi dumneauoastră, eă nu se uită.Cum zie, au plecat pe înserate şi după

aprinsul lumânărilor, au ajuns unde le era gândul.

— Bună-dimineaţa, oameni bunii...Să nu uitaţi... Când se merge în peţit,

întotdeauna aşa se dă...— Bună-dimineaţa 1 la’ staţi... — le răs­

punse tatăl fetii.Iar eătră neuastă-sa face :— Fă de caută repede o fărâmă de chi­

brit şi aprinde o lumânare, să ne putem uedea...

Şi caută biata fem eie iei, caută pe din­colo... eotrobăieşte toate, iar chibrit... ioc!

— la’ ascultă cuscre... — sare eu gura noul uenit.

— Ascult...— Văd eă un chibrit n’ai în ca să ; dar’

mite lumânare!... Zi aşa:

Socrul mare,Nimie n'are;Iar ăl mie,Tot nimie!

Ştiu eul Hai să facem nunta... Aşa e?.., — Aşa, cuscre, aşal... — făcu şi ăstălalt

eu fata, ea scăpat dintr’o grea încurcătură... Şi trăiesc oamenii şl astăzi...Aşa e lumea... 0ei ce se potriuese, se

adună!...1)

Mai demult...A fost urut să se însoare şi un flăcău,

aşa, mai sărăcuţ. Dar chip n’a fost, că ni­meni nu se uita la el de sărac ce era.

Ce face el? Se duce dacă uede şiuede, la un om mai bogătaş şi-l roagă să-l pri­mească slugă.

— Mă, — îi zice acela, — eu te bag, dar să ştii că eu ce ţi se cade toată oara asta, am să-ţi fac în toamnă nunta... Dacă te bagi, bine; de nu, nu!

!) Auzită în uara anului 1917, dela preotul Con­stantin Niţulescu, astăzi mort, din comuna Qâldău, ju­deţul Ialomiţa.

1

10

— Mă bag.— Bine...Aşa, A fost slujit el toată uara.Toamna, stăpânu-său îl pune să-şi aducă

din „Baltă“ patru-einei care de jân şi să şi-l grămădească în fundul oborului, acasă. Asta i-a fost plata.

Veni toamna şi eu ea un sfânt de frig, de l-a făcut pe-ăst flăcău să se gândească iar la stăpân... Se duce şi-i aminteşte...

— Tot mai în iarnă niţel... B prea de ureme acum... Ba, dacă urei, apueă-te şi aruncă de grabă fânul ce ţi l-am dat, peste gard în câmp, afară...

— Păi... cum aşa? — întrebă speriat, flăcăul.

— Fă aşa cum zic eu...Ce era să facă? A luat furca şi s ’a

-apucat de a aruncat ureo eâteua furci peste gard... Se uita săracul eu jind la fân...

Acuma uitele satului cum treceau în tot timpul dela câmp şi în câmp pe acolo, se opreau şi mâneau la fânul lui, până s ’au obişnuit... Aşa că şi ziua şi noaptea stau acolo, rumegau, ba şi dormeau, fără să mai pornească în altă parte...

11

Aşa!...Ce-a făeut, ee-a dres stăpânu-său în

uremea asta, eă i a făeut ăstui flăcău rost de-o fată, într’un sat ueein... Şi a plecat eu el în peţit...

Din una, din alta, treaba s’a făeut re­pede ; de ee era să nu se facă, dacă toate erau aşa de bine puse la cale?...

— Bine, frate, uăd eă e băiat bun...— Bun, eum nu 1 Ge-i lipseşte daeă are

de toate?...— Cată să uenim, ea de obieeiu şt noi,

să uedem...— Atunci u’aşteptăm...Şi... aste uorbe au fost eu treaba peţi­

torului...N’a mai rămas acum decât să aştepte

pe văzătorii de casă ăst flăcău, ea să-i uadă gospodăria.1)

Şi iaeă într’o zi au şi pieat... Şi, eum o samă de uite stau grămădite la fânul flă­căului nostru, uăzătorii, fără să mai abată uorba despre el, eăei uedeau la cine erau,

Iar în unele păr{i doljene, „eătători“; sau uâl- eene, „elîronomi“.

întreabă pe nişte oameni ее stau ta taină, în drum, aşa, ea să fie în uorbă:

— Au oam enii; au şi pe-atei utte...— D’apot eum să nu albă... la’ te uită...

Mândreţe... nu alta...Văzătorilor, atât le-a trebuit! Au intrat

în casă şi au şi făcut 1Logodna, nunta eu ale ei toate, au trecut

de-a ’n fuga... ** *A doua zi după nuntă, Luni dimineaţa,

omul nostru faee grăbit eătră neuastă-sa:— Mă due...— Und’ te duei?... — îl întreabă ea.— Mă due în „Baltă“, eă vine apa...— Da’ mal stăi, dragul meu, eă n’o fi

zăpor...— Mă due, eă am uitele aeolo şi mi le

îneacă...Şi s’a dus... unde s’o fi dus.Peste patru cinei zile uine acasă, plâns,

galben, nemâneat, nedormit, ea ual de pă­catele lui...

Cum îl uede neuasta, îl iese înainte şi-l întreabă:

13

— El, ee ai? De ee te uaieţl aşa? Ce ţi s ’a înmtâplat?...

— Of! Doamne!... Par’eă n’a mai fost şi altă lume... S ’a dus!... S'a dus tot!...

— Hai spune, ee al?... Ge s’a dus?...— A uenit apa, neuastă şi mi s ’au înecat

toate ultişoarelel... Oile s ’au dus; după ele, porcii; apoi uaeile şl caii, le-a înghiţit po­topul ăsta de apă... par’eă n’ar fi fost de când lumea... De-abia am putut scăpa eu dela înec, cum mă uezi, ea funia, prin urechile acului...

— Lasă, bărbate... Bine e ’ai scăpat tu... Alelalte le-om mai face noi...

Au trimes uorbă lui soeru-său de ee potop a dat peste ei şi el, om bun, ee ţinea la fată, ea la ochii din cap, le-a cumpărat întâi o pereche de uitişoare, mai târziu eâ- teua oiţe şi încetul eu încetul, l-a făcut... om! Om în rândul lumii!...

Aşa se făceau mai demult căsătoriile...1)

!) Pouestiiă eu mult haz, în iarna anului 1916—1917, de părintele răposat C. Niţulescu, din comuna Qâtdâu. judeţul Ialomiţa.

14

Nici graiu...S'au dus unii la un om, în petit, într’alt sat.Ala, auea o fată eam proastă din năs­

care şi care, după una şi alta, mai Dorbea şi’n uârful limbii, — uorbea rău, că era peltică.

După ce făcură, aşezând şi nunta, fata, care până aci tăcuse muleom, aşa cum o înuăţaseră părinţii, ea nici grai să nu scoată... odată strigă, aproape fâsăind:

— Tată... Mumă... Un pu’ese mă muscă... Da’ eu ştiu de unde mă muscă... da’ tac din gu’ă... Tac ea să fiu cuminte...

Ălora, atât le-a trebuit; cum au auzit-o, au lăsat toate baltă şi... s ’au tot dusl1)

Un gâng în peţit.Unul, gâng, a umblat el cât a umblat,

singur, să-şi găsească o fată ea să se în­soare ; nimeni însă nu-1 lua, căci îl uedea că este gâng.

XJ Mi-a pouestit-o răposatul Vasile l. Mitre (V. Boureanu), în 1908, fost înuătător în eomuna Boureni, judeţul Dolj.

15

Aşa dar, dacă uăzu el aşa, se duse la naşU'Său şi-l rugă să meargă eu el în peţit.

Naşu-său primi; dar înainte de-a pleea, îl pouăţui:

— Măi fine, tu uezi eă nu poţi uorbi bine; caută de uorbeşte şi tu rar, eă ştii prouerbul: „mai bine una şi bună, decât multe şi fără niet o socoteală...“ Când ne-om duce acolo, ăia poate n’o să-ţi pună lingură la masă, ea să uadă daeă tu ceri. De aceea, ia-ţi o lingură de-aeasă şi pune-o la brâu; dar să n’o scoţi decât numai atunci când nu ţi o pune şi uezi, păzeşte timpul ea să nu te uadă eineua...

— Bi-bine, naşule, — răspunse băiatul.Şi plecară.Acolo, tatăl fetii îi primi bine, — ea pe

nişte peţitori.Veni uremea mesii. Au pus la toţi tacâ­

muri, numai ăstui băiat nu i-a pus lingură 1 Bl uăzu şi se tot uita mereu la naşu-său, eă doar i o arăta ur’un sem n; dar naşu-său pareă-i făcea în necaz, nici nu se gândea la el 1...

Daeă uăzu el şi uăzu, se sculă şi, în- ghioldind pe naşu-său, îl întrebă:

16

— O 'eo-eot, naşule?... 0 ’eo-eot, na- şuie?... 0 ’cot?...

Naşu-său, ulei de-astă dată nu-t răspunse nimic*...

Atunci el, făcu cum făcu, scoase lingura dela brâu şi începu să mănânce. Dar când o lăsă pe masă, trecu o pisică şi i-o doborî eu coada!...

Acum, de necaz, nu mai auu ce să mai zică alteeua, decât se seremu în el şl zise:

— O-ostâe, po-pâstâe!... Mă, da’ al dra-draeului este gângl... Mai bine puţin şi bun, naşule l...1) ____

Numai grai, nu...De eâteori îşi pieptăna mamă-sa fata’

ori o pomenea, tot mereu o înuăţa că în timpul când o ueni şi la ei, în ureo Dumi­necă eineua în peţit, ea să nu care eumua să scoată glas, că... cine ştie... Nimic să nu uorbeaseăl... De ce?... 0 să uedeţi dumnea- uoastră...

ij Dela dl l. P opescu -C arpen , din comuna Carpen, judeţul Dolj.

17

Intr’o Duminecă le pică şl lor nişte pe­ţitori. Intrară înăuntru, deteră „bună-ztua“ şl, cum e pe-aiei, şezură pe pat.

Acum, muma fetii, a pus repede tigaia pe foc şl a chemat fata ea să uadă să nu se ardă jumările, dar grai, i-a spus, să nu scoată 1... Apoi fuga şi în piuniţă ea să scoată ţuică.

Iar fata, care rămase lângă tigaie pe scaun, începu să cânte dulce... eu ochii aproape închişi, legănându-se...

— ... Sânt si'gu’ă si g’at nu... nu... Sânt si’gu’ă si g’ai nu, nul...

Şi o pisică, întinde ghiara ea să ia ju- mări din tigaie...

Iar ea, dându-i eu mâna peste labă, zice:— Hrhrhrrrîl... Nu mâ’ea juma’a peţi-

to’u’uil...Când au auzit un astfel de glas şi o astfel

de uorbă, peţitorii... atât le-au fost! Repede au închis uşa pe dinafară şi... p’tei le*a fost drumul l...1)

i) Din salul Obislav, judejul Vâlcea, spusă de ră ­posatul preot M Obislăueanu, în 1909.

O

18

Să nu priceapă...Au plecat unt! în peţit la o fată...Aci, au făcut, ce-au făcut şi, a doua Du­

minecă, au şi luat-o. Au pus-o în căruţă şi... pleacă spre-aeasă...

Da’ păn’ n’a pleca, fata, de colo, din căruţă, peste umăr, mâin-sa:

— Mumă, dă-mi măsura1) după eăminete de unde e troaca eu dnvlete...

Şi mumă-sa repede, să nu înţeleagă ăia:— Lasă, muică, lasă şi du-te, du-te, că

ţi-aduce muma cusătura. .Şi... s ’au dus!..* 2)

G’un prost în petit.In nu ştiu care sat, a fost trăind un om,

care auea un dănae, cam... prost din fire. Bag-seamă aşa-l făcuse maieă-sa, că alţi proşti nu mai erau în satul ala, ea să fie „satul proştilor 1“

!) 0 uleea, eu care obişnuia proasta să bea ţuieă!2) Auzită în comuna Obislau, judeţul Uâleea, în 1809.

19

Aşa, ce le uine în cap unora într’o zi, dănaei de-o seamă ea el, că zor-.neuoie să-l însoare...

— Al urea să te însori, măi Ioane? — îl întreabă.

— Da’ ce, aţi crede ea să rămân aşa?...— Da’ fetele îţi plac?— Şi ele mie 1— Binel...Şi au hotărît ea într’o Duminecă din dulee

să plece eu el în peţit, într’un sat ueein.In Dumineca hotărîtă, prietenii lui l-au

găsit premenit, eu floare la căciulă, — gata de ducă...

— Măi Ioane, — îi zic peţitorii lui, — uite, dacă mergem eu tine, ţine minte ce-ţi spunem... Să nu care eumua să te-apuei pe-aeolo de uorbă, că ne faci de ruşine... Să ştii!... Să taci., că uorbim noi în locul tău... Numai când intrăm în casă, să dai şi tu „bună-dimineaţa“.. Atât. încolo, auem noi grijă ..

°— Bine, fraţilor!Şi plecă.Ajunşi în satul ueein, trag la omul eu

fata, bat în poartă, intră şi dau:2*

20

— Bună-dimineaţa!— Bine-ati uenit!Şi Ion de eolo, aşa mai pe urmă, dă şi e l :— Bu-nă di-mi-nea-ţa!— Bună să-li fie inima! la’ staţi...Uorbind ei de una, de alta, ueni uremea

prânzului. Gei eu fata pun masa şi ehiamă pe peţitori să mănânce.

Tatăl fetii uăzu eă tânărul nu prea scoate uorbe şi-l întreabă:

— Da’ bine măi, taică, uăd eă dumneata numai eă taci şi nu seoţi o uorbă... De ee ?...

Şi-l apucă oamenii lui înainte:— Aşa tace el... E eam ruşinos... Până

se înuaţă eu dumneauoastră...Iar altul, din eei eu eari uenise, o mai

înodă şi e l :— Aşa le e neamul lor... tăcuţi... Tae şi

treabă fae...Lăsară asta şi se aşezară la masă.Întâmplarea a făcut, ea fata, după ee a

adus de toate la masă, să şeadă tocmai lângă ăst tânăr al nostru...

Şi, taină-taină, ea în peţit, ba de una, ba de alta, Ion al nostru, eu ochii la fată, — ţnai ales eă ori de eâteorl întindea în

2i

tigaie, îşi freea şi mâna de el... — bag-seamă a simţit eă par’eă nu ştiu eum, i se înfier­bântă sângele... Şi ee face? Se scoală de pe seaun drept în picioare şi sare şi el eu gura, tocmai când taina era mai în toi şi zice, întinzându-şi gâtul:

— Măi fraţilor 1 Da’ uâna asta, de unde s’o trage?...

Peţitorii, eum l’auzlră şi eătară eu ochii uşa, îl înşfăeară pe Ion al nostru pe sus şi nu-1 lăsară pân’ nu-1 scoaseră pe poartă, afară...

— Bătu-te-ar Dumnezeu de prosti... Ne făcuşi de ruşine, tocmai când era gata să facem de rachiu...

— Bine, bine, dar de unde se trage ?... întrebă el încă nedumerit şi aşieptând răs­punsul pe care ai lui nu uoiau să i-l dea...

Şi... au isprăuit-ol...1)

Plăceaţi brânza?Un mocan, care toată uiaţa n’a trăit o

decât eu oile pe munte, ee i a uenlt lui eă... urea să se însoare. Auzise şi el de colo până

Dineomuna Boureni, judeţul Dolj.

colo eă e bine să fie omul însurat, e’aşa a lăsat Dumnezeu...

Şi într’o bună zi, a plecat în peţit la o fată dintr’un sat ueein, pe care-o ştia cam de teapa lui.

Ajuns acolo,- de colo până colo, au rămas singuri pe un scaun lângă casă şi... nu ştiau cum să înceapă uorba, anume pentru ce ue- nise... După un răstimp de şouăială, îi ueni gură şi întrebă:

— Ţie, fată, ce zici, place-ţi brânza ?Şi fata de colo :— Place-mii Iar e l :

— Dar lui tată-tău îi place?— Şl lui!— l-o fi plăcând şi maică-ta?— D’apoi...— Atunci, ce crezi, lui frate-tău, plaee-i ?— Cum să nu...— Dar soru ta?— Şi ei...— Aşa?l...— D’apoi dară 1...— Da’ nu ştii, rudelor uoastre, plaee-le

şl lor brânza?

22

23

— Gum să nu le placă şi lor... Ne place la toii şi brânza şi urda, ee crezi...

— No, apoi atunci, binel...1)

Miroas’ â mână...S ’a hoiărît un flăcău să se însoare. Au­

zise de colo până colo de-o fată şi ar fi urut mort-tăiat s ’o ia...

— Bine, — i-au zis părinţii; — dar nouă nu ne place...

— Dar dacă 'mi place mie...— Atunci şă mergem în petit şi ai să

uezi că auem dreptate că nu e de neam bun...Şi s ’au dus în peţit la fată.Acolo, ea de obieeiu, li s’a pus masa. Tatăl băiatului, n’are de lucru şi cere

0 oală să bea apă.Fata i> aduce,— Ti-i-il... Miroasă ă mână, oala asta... Iar fata de colo, ne-aşteptându-se că

1 s’a întins o cursă, zise fără să urea:

i) Dela dl loan Paseu , sub-reuizor şeolar, din comuna C odlea, judeţul Braşou.

Singura bucată culeasă în Ardeal.

24

— Bău, dae’am băgat mâna ’n e a !... Bău, eredeţi-mă eă n’am băgat mâna ’n oalăl...

Iar bătrânul, zice către Jiu- său, ea să ia aminte:

— Ei, acum uezi, fiule?... Uezi că nici mâna în oală nu şi-o bagă ea s’o spele?... Uezi, de-aia miroasă oala â ... mână!...1)

La o proastă în peţit.Ce credeţi e’au făcut unii ea să-şi mă­

rite fata, o proastă din născare?Gând au auzit eă le uin peţitori, fuga la

ueeini şi... uite-aşa, aşa, aşa... ea să uină să le-ajute, să nu poată fi douediţl eă fata le era proastă... Gă erau bogaţi, uai de bogăţia lor, dacă nu aueau om, eu care să poţi schimba o uorbă...

Şi-aşa 1...Iacă şi peţitorii intră în easă.— Bună-dimtneaţa, oameni buni...— Bine-aţi uenit! Staţi...După ei, buzna ’n easă şi ueeinii.

') Pouestifă de Vasile N icolescu, din comuna Ş o- carieiu, judeţul ialomiţa.

25

Păn’ a auea de-a face de-ale mâncării, ueeinele s’apueă de pomenesc pe-astă proastă; eum zic, s ’o scoată în rândul lumii... C’auea şi ea peţitori, de...

Şi încep uorba eei călători:— Da' nu ne 'ntrebaţi, măi cuscre, ce

uânt ne-aduee pe-aiei?.,. Ori nu sunteţi bu­curoşi de oaspeţi?...

— Bucuroşi; ba prea bucuroşi... Da’, uorba ăluia, oare n’aţi fi uenit în peţit?...

Şi, ea să nu se mai ocolească uorba, noii ueniţl cer ea să uadă fata... Şi-o aduc, înconjurată de el şi de ueeine, ea nu eumua să-şi dea în petec eu cine ştie ce prostie...

— Bi, îţi place, mai loniţă, fata?... — îl întreabă alde tat’-său, pe flăcău.

— îmi place...Şi întoreându-se către fată, o întreabă

şi pe ea:— Dar ţie, fată, îţi place băiatul ăsta?...Atunci, eeiee o înconjurau, ştiind-o ce

glas auea şi eum era şi temându-se de cine ştie ce răspuns, răspund e i :

— li place, eum să nu-i placă; da’ ce, nu e om?... Ce-i lipseşte?...

ll

26

Ăia, n’au priceput şi au intrat în toema zestrii, cât îi dă şi tată-său; cât îi pot da şi ei băiatului...

Pun masa, mănâncă, sunt mulţumiţi eu toţii şi de zestre şi de fată şi de băiat şi uor să plece.

— Da’ ba măi, cuscre, de una nu uor- birăm, maeliea, să întrebăm şi fata, cam când ar urea să punem sorocul nunţii?.. Duceţi-uă de-o chemaţi, să uedem ce zice şi ea.,.

Ăşti eu fata, ea să scape şi de încurcă­tura asta, îi spun e’atunci când or crede ei de bine...

— C’o săptămână înainte de lăsatul po­stului... 0 e ziceţi?

— 0 e să zicem? Bine şi atunci!S ’a făcuţi...Peţitorii au plecat mulţumiţi e’au găsit

o fată bună de neam şi eu zestre; iar cei peţiţi au rămas tot aşa, că le-au nimerit un ginere mai prost, că nu le a putut douedi ee-aoeau ascuns...

*Şi e’o săptămână înainte de lăsatul po­

stului de brânză, un şir de căruţe, eu caii

2?

împodobiţi, eu brad şi eu ginerile în frunte, au intrat în satul miresii.. Chiote, pocnete de puşti, lăutari, ueselie... mireasa a fost luată pe sus şi dusă eu alai mare în satul în care o trăi şi astăzi ea o piază rea pe capul ăstui oml...

Aşa se păcăleşte şi astăzi, multă lume L.1)

Vorbe pe de rost...Un om de prin părţile astea, pe baltă,

auea o fată proastă... Crescuse aşa... nătăn- toală, fără niei-un Dumnezeu, în earne şi oase, — uorba ăluia, daeă altă grijă n’auea deeât să mănânce şi să doarmă...

De când începuse şi ea să fie de seama altor fete, mă-sa, nu-şi lua gândul dela faptul că doar-doar şi-o putea-o mărita... să scape de ea. Şi în toată ziua îi uâra în urechi eu- uintele astea, ea să le ţie minte, ori de eâteori o s ’o întrebe, poate, în faţa peţitorilor, ea să le arate că e muncitoare...

— „Unde-i fusul, m aică?“

!) Din comuna Boureni, judejul Dolj.

28

Şi eu să-ţi răspund:— „Ge tu nu ştii?... In eoşnieioară, sus

pe policioară...“Aşa.Şi, întâmplare, într’o Duminecă până ’n

ziuă, le pică nişte peţitori!...Guni dau de ea... ne-spălată, eu ochii

cât pumnul... şi plini de urdori... ne-ţesălată... eu picioarele pline de rapăn... ce să mal spun?... Barem hainele pe ea... puţeau!...

Se scoală de pe uatră, fuga la uşă şi strigă la mă-sa, care era pe-afară după treburi:

— Mamă... mamă... Unde-i fusul?...Iar mă-sa, de pe-aeolo, de pe unde era,

îi răspunde repede:— Ge, tu nu ştii, maică?... B ’n eoşni-

etoară, sus pe policioară...Şi dă să-l caute pe policioară, — da’

ea, săraca, nu-şi da seama că n’auea nici furcă ’n brâu!... Ge ştia ea, ce e aia furcă!... Şi, cum zic, pe când căuta ea fusul sus pe policioară, nu-ş’ cum o fi făcut, că bag-seamă s’o fi căţărat de cuie şi cum ea era prea grea... policioara sdup, la pământ eu ea eu tot, sgăidărată...

29

Peţitorii, eând mai uăd şi asta, atât le-a trebuit 1

— Hai, fraţilor, eă... eine ştie ee draeu’ s ’o mat întâmpla... şi păţim ureo belea eu ea...

Şi... s ’au tot dus... Nu nemereau eare- mai-de-eare să iese pe uşă!...1)

La o petită.Aeu’, la o casă eu fată-mare au uenit

nişte peţitori, — eum au uenit şi la ueeina noastră mai alalteri-seară.

Au uorbit el eei bătrâni ee-or fi uorbit şl fata a trecut în ehiler ea să se preme- neaseă, unde pe semne era întunerec.

Acolo, după ee s’a desbrăeat de toate de pe ea, eum s’o fi întors... eum s ’o fi sueit... ee-o fi făcut... e’atunei eând să-şi arunce eămaşa curată pe eap, numai ee ealeă pe leafa unei sape care fusese lăsată eine-ştie eum şi... lllip, coada, de-alungul spinării cât era ea de ’naltă, croind-o pă-ă-nă după ceafă....

De pe Boreea, din com una Şocariciu , jndejul lalomija şi pouestită de soaeră-m ea, Z am fira l. Va~ siliu, în iarna anulai 1916—191?,

30

Atunci ea, luată fără ueste şi tremurând, fuga în casă l’alde mamă-sa, cari stau de uorbă eu peţitorii (uitase că era despoiată) şi zice:

— Îî-îul... Mamă... Nu ştiu cine e la noi în ehilerl...

Cusurul altuia...S ’a fost dus şl-un cocoşat în peţit la un

om, care auea o fată de măritat.Intră în uorbă şi, din una, din alta, eo-

eoşatul z ice :— Bine, în peţit am uenit; dar uăd că

fata are... g u şă . . .Dar nici omul nu se lăsă mai pre jos

şi-l spusă şi el:— Aşa e ; dar uăd că şi tu a i... c o ­

coaşă 1...Vedeţi... el credea că nimeni n’auea

curajul să-i arate cusurul, pe care el nu şi-l uedea!

Drept e însă, că nu ştiu dacă s’au luat, ori nu!.. .2)

■*) Spusă de moş Tudor Ivan, din comuna Băldău, sat pe Boreea, judeţul Ialomiţa, 29 Deeemurie 1917.

-) Am auzit-o în comuna Boureni, satul meu natal, din judeţul Doljiu.

31

Unul în petit.A plecat unul în peţit, aşa, cum pleacă

tot omul, ea după obteeiu.Ajungând el acolo unde-şi pusese de

gând, Intră şi dă:— Bună-dimineaţa, la oameni!— Bună să-ţi fie inima; ia’ mai sta i...

Stai, ea să ne stea eloştele pe ouă, — răs­pund.

— Ei, ce mai faceţi, ce mai dregeţi, ce se mai aude ? .. . — întreabă flăcăul, ocolind eu uorba, ea să ajungă la eeeaee a uenit...

— Bine, slauă Domnului!... Uite, ne ’nuârtim şi noi încă pe-aei. . .

— Dar tu, neică? Frământaşi pâine, ori ce făcuşi? — o întreabă şi pe fată, eătând la mâinile ei, cari păreau a fi nespălate, după frământatul pâinii...

Iar fata de colo, somnoroasă, îşi ridică mâinile şi începe să şi le ca te ... când pe-o parte, când pe alta. . . Apoi îşi duee stânga în cap, proptindu-şi bine cele patru degete, iar eu cel de-al eineelea, eu cel mare, se scărpina amarnic în ceafă. . . şi răspunde:

32

— Nu. . . N’am mai frământat pâine, ee să zic, de ur’o ... săptămână...

— Mă miram eu ...Hi-hi-hiii! S ireaca!...Iar flăcăului, atât i-a trebuit! Că s’a tot

dus... pe unde-a uenit!A isprăuit repede, bag-seam ă...1)

Âu oamenii...Numai de câte alea se ţinea nea Traneă

pe unde se ducea...De unde până unde, ee-i ueni lui odată

în gând, ea să însoare nu alta pe-un băiat sărac din sat, e’o fată mai eu stare... Şi se duse eu el în peţit, pare-mi-se pe la Mără­cine, la un cunoscut şi bun prieten al lui, ee auea o fată bună, eu minte şi eu zestre.

Ajung acolo, şi dau:— Bine u’am găsit, cuscrei— Bine-aţi uenit, nea Traneă! Da' ce-o

mai fi pe â ureme tocmai pe aici?

Însemnare. — Pouestită în iarna anului 1916—17, de Zamfira I. Vasiliu, din comuna Şocariciu , judeţul Ialomiţa.

33

— Apoi, cuscre, eu gând bun; să-ţi mai uşurăm din ca să .. .

Gând l-a auzit aşa, ăl om, l-a tras mai la o parte să-l descoase, la ce, eum, cine şi ce fel?

Şi i-a arătat băiatul, ce era destul de curăţel. . .

— Bine, cuscre, dar uorba ăluia, are şl el casă, uite, plug? Ce trebuie împrejurul omului...

— Da' mai e uorbă 1 Cum să nu, cuscre, au oam enii; se poate să nu a ib ă ? ...

— Bine, eusere, bine; dar i se euuine şi lui din partea părintească eeua pământ, uie, să aibă ce munci dacă zici că uite şi plug are ? .. .

— Ce stai să mai uorbeşti, eu sere? ... Se poate sa n'aibă oam enii?.. . Apoi de ee-am uenit tocmai la tine pe â urem e?...

— Şi-aşa, zici, cu scre? ...— A şa l... Au de toate oam en ii... Ge-i

căuta, găseşti la e i . . .— Atunci să trăiască tinerii 1 ...— Uiaţă liniştită şi să dea Dumnezeu

bine, cuscre’] . . .ş

34

In Dumineca astălaltă, au luat fata şi au plecat la Seliştea-Crucii. Au făcut nunta, eu toate ale ei şi toate bune 1...

Peste eâtă-ua urerae, pleacă ăst om tocmai dela Mărăcine ea să-şi uadă şi el fata cum trăieşte în casă nouă . . .

Dar mare l-a fost mirarea când l-au dus alţi oameni într’o margine de sat, la gineri- său ... Şi ce credeţi că i-au uăzut ochii? Un bordeiaş în fundul grădinii, şi nu tu co­şare . . . (de uite nici nu mai uorbim), — nu tu plug, nu tu nimie, nimic împrejurul easii... De pământ îi spuseseră alţi oameni, că n’are brazdă!. . .

Se duce la nen’-său Traneă:— Păi bine, măi, cuscre, — e’aşa se

„eusereau“ ei, — mi o făcuşi... Îmi detei fata după păcătosul ăsta. . . Şi te-am întrebat dacă are şi el eeua...

— ...Apoi, — îi taie nen’-său Traneă uorba, — nu ţi-am spus că, au oam enii?... Nu ţi-am spus eu a ş a ? .. . Ce, ori nu-ţi mai aduci aminte ? . . . Ci lasă cuscre, eă-i bine... Aşa a urut Dumnezeu să fie!.,'.

35

Şt pleacă omul nostru la Mărăcine, plouat de tot. . .

Iar nea Traneă, peste câteua zile, le des­luşea oamenilor din sat, eari-l întrebau:

„— Apoi, da, băiatul, dacă era sărac, trebuia să rămână aşa, neînsurat ? . . . Lăsaţi eă-i dă socru său de toate. . . Şi car, şl uite, şi pământ. . . Veţi uedea dumneauoastră... Şi are să fie bine. . . eă e băiat muncitor şi aşezat“. ..

. . . Şi ’n primăuară, mâna omul nostru boii la plug, numai într’un cântec 1 ... Ţi-era mai mare dragul să-l asculţi!...

Groasă grindă...S ’au dus unii în peţit la o ţaţă.In casă, părinţii fetii i-au primit bine;

le-au pus masa să mănânce, le-au adus uin eu plosca, — cum e obiceiul pela nunţile noastre ţărăneşti...

Notă. — Din comuna Boureni, judeţul Doljiu.3* '

36

Şl începură să mănânee din bucate.Cum însă uarza era prea fierbinte, toţi

suflau în linguri ea s ’o mai răcească; iar dacă se opăreau, mai cereau şi ei apă, ori îi mai dau eu uln, şi se răcoreau.. .

Dar ginerile, — că de el e uorba, — el când a luat întâi eu lingura, n’a mai suflat în ea şi a dat-o repede peste c a p ... de l-a trecut lăerămile. . .

Aşa el, dacă s’a julit, i-a fost ruşine să bea uin, ori să ceară măcar apă, ea să nu-1 cunoască ceilalţi ee-a păţit; ei, a pironit ochii drept în tauan, şi, ea să-şi facă de uorbă, a zis tare, moflecând sorbitura în gură:

— Mă, da’ groasă grindă, măi! . . .Şi toţi eătară spre e l .. .Tatăl fetii însă îl pricepu că-şi julise gura

şi-i răspunse şi el, ea să-l facă să înţeleagă:— A păi... este din pădurea lui... suflă

adusă, tată 1 Din pădurea lui suflă e adusă, şi eu mare băgare de seamă e aci pusă!...1)

g Din comuna Boureni, judeţul Doljiu

37

„Arde Dobpa“...Dobra asta era o fată leneşă, leneşă,

şi după una şi alta, o mai chema, după eum uedeţi, ş i ... Dobra.

De eâte ori o punea mă-sa la gura ţe­stului să-l ardă, numai ce striga, când o pripea foeul, pe cei din casă:

— Arde Dobra, arde! . . .Iar cei din easă, când o auzeau strigând,

dau fuga de-o trăgeau mai îndărăt...Şi aşa. îi făceau întotdeauna...Da’ odată i s’a schimbat sehimbătural...

De pică şi lor nişte peţitori... Şi mă-sa o pune să ardă ţestul, ea să facă pâine... Gum o pripea foeul, ea, de-aş, să se depărteze... Gi striga mereu:

— Arde Dobra, arde.. .Iar unul din peţitori, care bag-seamă o

ştia, c e :- Das’ că nu arde Dobra; nu arde...

Ea nu se lăsă :— Arde Dobra... Arde Dobra... A rşi...

Arde Dobral...Şi pripind-o foeul, odată sare singură

ea până eolo...

38

— Ărş! . . .— O uedeţi?... E fată iutei... Lăsaţi-o

pe mâna noastră...Ş t . . . tot au luat-ol...1)

Unul ca altul...Pădure fără uscătură niciodată nu se

poate... dar nici sat fără proşti, iarăşi nu se poate 1

Aşa dar a fost odată într’un sat un om, care auea între alţi copii şi unul, flăcău.

Când i-a uenit şl lui uremea de însură­toare, au plecat alde tat’-său eu plosca, într’un sat ueeln, ea să-i găsească soţie.

Cum or fi făcut, cum or fi dres, e’au şi dat repede peste-o fată tot de seama lui. Au aşezat de nuntă şi au urut să plece... Când, cuscrul mie, zice cuscrului mare:

— Măi cuscre. . .— Aud...— Nu ştiu, măi, cum se face, că tinerii

ăştia de astăzi, nu mai sunt ea pe timpul nostru... Ţi-aduei aminte, mergeam prin pă-

!) Din satul Obislav, judeful Vâlcea.

39

dure fără frică, şi... eând dam eâte-un chiot.. răsuna de... credeai că crapă copacii... Aşa e ?...

— A şa!Flăcăul de colo, când aude aşa, să nu

se lase nici el mai pre jos, c e :— Stăi că dau şi eu un chiot, dacă e

uorba pe-aşa...Îşi puse ochii în grindă ş i .. .- - U-U'iu-u-ul . . .Chioti el din toate răsputerile, de răsună

casa şi începură să saie şi oalele de prin cuie 1 ...

Şi socru-său de colo, zice:— Halal de-aşa ginere 1...Iar tat’-său, ce:— Tiii-i-il... Râse de tine, uai de păca­

tele tele ... Haideţi acasă. . .Şi-şi zise în gând: „Stai, că am să ţi-o

fac şi eu“!...Intr’o dimineaţă, eu noaptea ’n cap, ăşti

oameni, încăleeară pe cai, — tatăl pe-o iapă albă şi flăcăul pe-un roib, şi porniră tot la omul ăsta în peţit.

Când au ajuns acolo, se uărsau zorile; iar în curte, în faţa casei, lângă gard, ce să uadă? Un om ... pitit...

40

Şi îneepu ăst călător, tatăl flăcăului, să strige cât îl ţinea gura şi pe două glasuri:

— Hi Bălana, hi Bălana; hi Bălana, hi Bălana!.. .

Când aude strigând aşa, omul din casă, iese afară şi întreabă:

— Cine e ?...— Eu, cuscre... Da’ ce, nu mă mai cu­

noşti?...— A, cuscrul... Ce e, măi, cuscre, aşa

de noapte eu zorile ne-uărsate?...— Hei, măi cuscre, —- zice tatăl flăcăului,

— detei de-un bucluc: mi se înămoli iapa lângă gardul ăsta când intrai în curtea du- mitale. . .

Fata pricepu, şi de ruşine, dete fuga în casă .. .

Intrară şi ei şi începură să uorbeaseă...— Da’ ce naiba, măi, cuscre, par’eă te

luaseră turcii din urmă... Ce ţi s’a întâmplat de strigai aşa ? .. .

(Ala, tot nu pricepuse de ce era uorba).— Ge să mi se întâmple, măi cuscre?...

Nu uăzuşi?... Mi se înnămolise iapa. . Da’ dae’o fi de băiat, se face împărat; iar de-o fi de fată, se face împărăteasă l ...

41

Şi fata de colo, repede, de după horn, ueselă, zise, bătându-se eu pumnul peste piept:

— Din coşul ăsta a ieşit 1...

tău

Tatăl fetii, eare aeum pricepu, z ise :— Măi cuscre, proasta mea, eu prostul

. . . Hai să le facem nunta.. .— Şi când să-i punem, cuscre, sorocul?— Iacă, dacă u rei... Duminecă...— Hat, Duminecă să fie 1 Au făcut nunta ş i . . . a rămas astfel 1

Cum s ’a păcălit unul.Ştiam eu multe nimicuri; da’ uezi dum­

neata, uremurile astea, m’au schimbat... Cin’ se mai gândeşte să-şi piardă uremea eu aseultalul la alţii, ori măcar să le ţie minte, când capul ne trage în altă parte?...

C’am păţit-o şi eu eu mătuşa mea, nu sânt eu cel dintâi; au mai fost ei şi alţii... Am mai auzit eu... Aeum am îmbătrânit şi am

!) Notă. — Am auzit-o în uara anului 1910, dela Măpin M ogoş, din comuna Bărăştii-de- Vale, judejul Olt.

42

uitat... Bine eă am copii buni şi aşezaţi... Păcatele le poartă mătuşa...

Să uezi... Aflasem de-o fată dintr’alt sat şi... mă pun păcatele să plec în peţit... Încalec pe cal, e’aueam un murg, taică, de mânea nori, nu alta, şi până ’n ziuă, descalec la om în curte... 0e-mi păsa mie de uifor şi nămeţi? Ştiam eă e o fată s’o sorbi, nu alta, şi eu acolo mă duceam...

— Bucuroşi de oaspeţi? — zic.— Bucuroşi, cum nu... Intră.Văd fata şi-mi place.Începui uorba, uite-aşa, aşa, aşa; sânt

al lui cutare din cutare sat şi am uenit pentru asta... De uă plac, bine, stau la m asă; de nu, mă duc eu Dumnezeu... Aşa.

Oamenii, pe bun euuânt, se lasă pe uorba mea, mi-au trimis călători, au rămas mulţu­miţi şi am hotărât ziua nunţii...

Bun.Par'eă mă uăd ea atunci... Plecăm eu

ureo treizeci de sănii pe-o ureme ea asta, să luăm mireasa... Eu, în toiul bucuriei, în­conjurat când de unii, când de alţii, lume nouă în toate părţile, de, fiind în alt sat, nu mai... uedeaml Orbisem 1 Ne pregătim să

43

plecăm spre satul nostru... Eram chior de tot I Ne scoase în horă, s’a spart nunta, s’au dat darurile, am dat drumul la lăutari; iar dimineaţa, Luni, mă spălai eu apă rece pe ochi, şi, par’că, aşa ea o pouoială mi s’a luat după ei... Şi ce uăd? Ciuma găinilor; numai mireasă nu era 1 Urâtă, bătrână, nasul strâmb, adusă de spate... Ţiul Bătu-m’ar Dumnezeu!...

Şi-mi zic: bine, da’ eu logodisem eu alta când am fost în peţit... Ce draeu’ 1... Că n’am aout ponoglul găinilor...

Iar biata muica de colo, dintr’un eolţ al bordeiului, îmi zice şi e a :

— Dar tu, maieă, pe cine ai adus în easă ?Când aud şi uorbele astea, mă topii de

tot!...Euni dimineaţa, eând trebuia să mergem

eu găleata, ee credeţi, toţi dănaeii m’au ocolit... N’au uenit niei-unul... Ee era ruşine de ruşinea mea..,

Toată săptămâna nu mi-a dat în cap să-mi pot da seama de ee-am păţit...

Ei, o credeţi ee uă spun ?Rabd aşa, rabd, până Duminecă, pui caii

la sanie şi plecăm, eu eu neuastă-mea, pe la socrii...

44

Ge credeţi eă mi-au uăzut ochii întâi, acolo? Ceeaee îmi uăzuseră atunci când m’am dus în peţitl... Ne ieşise în cale...

Îmi iau inima în dinţi şi le zic socrilor:— D’apoi bine, măi, socrilor, aşa mimaţi

făcut?... Uite-o, u'am adus*o...Şi*i uăd lipindu-se de mine:— Ba eu taica, mânea-ţi-aş guriţa, asta

să n’o faci... Gă uite aşa... Aşa... a şa .. E fata noastră şi asta... Şi ea era mai mare decât astălaltă... Şi ce, era să rămână ne*măritată ?... Iţi mal dăm atâta pământ, atâţia galbeni...

. . . Am tăcut, am înghiţit, am luat gal­benii şi... m’am întors acasă... unde trăiesc şi astăzi, păcălit...

— Aşa e mătuşă ? *)

Şi~au adus aminte...Cum s ’a făcut, ce s ’a făcut, cum s’au în-

uârtit lucrurile şi de unde, pe unde, eă i*a uenit şi fetii ăştia un peţitori Bagseamă, i’a uluit Dumnezeu, e’aşa o să zic 1 Cum a uenit, a şi făcu t1

*) Notă. — Am auait*o în comuna Boureni, judeţul Doljiu.

45

— Îmi plaee fata... Dumineca ulitoare o să şi uiu eu nunta, s ’o iau...

Şi a plecat acasă.Nu tu, uorba aia, — ce-i daţi fetii; dacă

are şl ea ţoale, ori albituri în lacră; nu iu cine sânt eu... dacă e muncitoare, din ce neam e... Nimici Cin’ l-a adus, şl-a bătut joc de el...

Că ce fată era asta? O puturoasă şl-o nespălată... că pe unde mergea., puţea pă­mântul subt ea...

Şi iae’o logodită 1..Ce să-i facă acum şi mă-sa, fetii?... Că

n’auea de niei-unele! Numai ee-auea pe ea şi pe... culmei

De ce să se apuce mai întâi ea să facă iae’aei eeua ţolatine, barem eu ce să se acopere? Nici nu le da prin cap, dacă n’aueau de ce se lipi, — că, să spunem drept, nici draeu’ nu le întrecea în şedere 1

Ba, în sfârşit, a dat Dumnezeu şi s’au miluit nişte creştini de ueeini e’o bucată de pânză de in, ea să facă măcar cămaşa „de soacră“. .

Şi s’au apucat de lucru...Şi aşa se înglodaseră acum bietele femei,

pă nici capul nu şi-l mai uedeau din treburi...

46

Stropoleau în toate părţile şi în toate felurile, până li se făcea ziuă în... pat; iar de culcat, îşi făceau seama odată eu găinile, femeile noastre... Erau îngrijorate că s’apropia nunta...

— Mamă, — zice fata în seara Sâmbetii nunţii, — ce ne facem, că uite, nici cămaşa „de soacră“ n’em croit-o măcar?...

— Tii! Păcatele noastre. Doamne! Hai pe ea, maică dragă, să ne-apueăm, că mai e încă creme până mâine...

Şi au luat pânza, şi eroieşte-o, răser-o- ieşte-o, şi coasă, şi răseoasă... de nu li se uedeau mâinile!

Şi le mai cântau şi guriţele, pe glasul „cântecului miresii“, de răsuna casa:

— Din toacă şi până ’n toacă,Să iese iia „de soacră“;Din soare şi până ’n soare,Să se ţese iia tare !...

Le-apucase tocmai atunci urednieialŞi... a trecut şi nunta 1Iar a doua zi, apoi a uăzut el, tânărul,

cum a fost păcălit atunci, când a fost în peţit... 0 spune-o şi altora!,..

Însemnare — Pouestită în iarna anului 1916— 1917, de Zam fira 1. Vasiliu, din comuna Şoearieiu , ţudeţul Ialomiţa.

in petit...A încălecat flăcăul pe-un cal murg, cu

coama rotată, şi... a plecat în peţit.Şi, cum mai înnainte ureme argelele,1) ba

şi casele erau fără geamuri (eă ’n loc de geam se punea o băşică de bou), — aşa cam pe după Paşti, eând fetele teşeau în război, eu uşile deschise ea să se uadă... nemereşte flăcăul la o argea de-astea în care ţesea o fată şi dă :

— Bună-zlua, uerişoară /...— Bună să-ţi fie inima, uoiniee! Da’ ce?

Ce uânt te-aduee pe a ic i? ..— Vânt rău... Am murgul bnlnau 1... N’ai

o o//neă2) două, să i fac „de unghişoară“?...• — Cum să nu! Am... la’ mai stăi...

Şi dă fuga la război de-i aduce din belşug, — cât de multe... ea să fie mai de leac...

1) Bordeiaşe în pământ.2) O făpligă mieă de trestie, eare, daeă este ur'un

Jir de urzeală rupt şi nu i se poate găsi capătul dinnapoi, atunci se leagă de ea, şi se prinde între firele de pe suini din-dărăt, şi astfel se fese înnainte, mutându-se otinea şi prelungind firul. Insă să se ştie eă aceea eare fese eu astfel de „otinei“, numai ţesă­toare bună nu e!

48

A mulţumit flăcăul, a încălecat pe un cal şi a plecat pe-alei încolo... la altă casă...

Alei, îi iese iar o fată tânără înnainte, eu mânecile suflecate până ’n coate, eu şorţ curat, şi curată peste tot...

— Bună ziua, uerişoară 1— Bine-ai uenltî Mai statl..— Ce să mai stau, că nu mi-e de stat...— Cum aşa?... Păi atunci la ee-ai uenit? ..— Neuoia m’a adus, fetieo... Am murgul

bolnau de „unghişoară“, şi mi-a spus o ură- jiioare, că nu-l pot face bine decât jăcându-i eu otinci...

— Tiii 1... Par’e’a fost eu jurământ să am măcar una la războiul meu... Da’ lasă că acum m’apue să-ţi fac şi mai multe ea să-i fie calului mai repede bine...

Şi... s ’a apucat de-a lăsat două trei fire de voie, nu de nevoie ea cea dintâi, care nu şi-a dat silinţa să urzească şi mai bine...

Inţeles’aţi ?...Iar pe-asta a luat-o de soţie..Astfel se peţea mai de mult!...

însemnare. — Pouestifă de preotul C. Niţulescu astăzi mort, din comuna Qâldău, judeţul Ialomiţa. Iu 28 Deeemurie 1917.

Un mănunchiude

GHICITORI’Culese din Oltenia

de

I. N. PopescuŞ'

N. I. Dumitraşcu. *)

*) Altele, tot aşa de frumoase, din aee ea ş eo« leefie, apar în „Calendarul Astrei“ pe anul 1933.

Un mănunchiu de ghicitori.1. Am o pureeluşă, — Cu boiul râmă —

şi eu şoldurile astupă?2. Am un pureeluş: — Tot râmă şi coada

i se scurtează.3. Am o iapă. — Păn' n'o ’nham de şol­

duri, — Nu merge.4. Am o capră albă, — înhămată de coadă.5. Ce nu face umbră?

Dezlegarea:1. Acul *).2. Acul.3. Acul*).4. Acul.5. Apa *). *)

*) Toate ghieitorile însemnate eu asterie *), sunt culegerea lut Ion N. P op escu ; iar eele fără aeestsem n, sunt ale lui N. I. Dumiiraşcu, fapt prin eare se arată şi datele eerute defolklor: primele*) fiind culese din judeţul Uâleea. iar celelalte din judeţul Dolj, din satele arătate în „Gâteua note“ dela început, — ambele judeţe în Oltenia.

De notat e eă, şi unul şi altul auem material cules dela aceleaşi persoane...

51

1. Ce nu şade ’n pod?2. Gât e zare, — E numai mare l3 Ce iese din tulpini, — In eojoe de spini? ii. Pe-un taier spălat, — Un sbâreiog

’mplântat.5. — Bună ziua, lucru frumos 1 — Mulfumim,

— rămâi sănătos 16. Doi uneheşi de laie, — Se bat în uă-

traie ??, Pe ualea lui Marmarae, — Se dau porcii

peste cap.8. Mică este ea o ceapă, — Şi neehează

ea o iapă.9. Am o iapă brează, — Ca ’n fundul mării

neehează.10. In tufa lui moş Dan, — Ţipă un pui de

ungurean.

1. Apa*).2. Apa morţilor.3. Ariciul.4. Aria şi stejarul.5. Banul.6. Berbecii când se bat *).?. Brazdele.8. Broasca*).9. Broasca *).

10- Brotacul,

52

1. Am o elăiţă de fân: — Lângă elălţă, — Două poenife, — Lângă poeniţe, — Doi lueeferei, — Lângă ei, — Un cuib mueos — Lângă cuibul mueos, — O moară ferecată, — Lângă moara ferecată, — Un genunehiu de porc.

2. Am un crâng:. — Lângă el, — O fân­tână, — Lângă fântână, — Un năpâr- stoc, — Lângă el, — Două oglinzi, — Iar lângă ele, — Două jumătăţi de blid.

3. Pureci mulţi înşiruiţi, — De doi ochi mereu păziţi.

4. Suni două surioare: — Una aşteaptă iarna să se odihnească, — Şi cealaltă uara.

5. Am o fată urâtă, urâtă, — Cine uine o sărută.

6. Ce se pune pe masă, — Se taie, — Se împarte la fiecare; — Dar nu se mă­nâncă?

1. Capul omului *).2. Capul omului*).3. Cartea.4. Carul şi sania.5. Găueul*)fi. Cărţile de joc*)

53

1. Am o capră găgăuţă, — Gu ghiarele ea de mâţă — Face mărunt din codiţă: — „Na tăteuţă, ia tăieuţă“.

2. In mijlocul satului, — Şeade casa dra­cului. — la’ să uedem eine ştie ce e ?...

3. Cinei surori se urmăresc — Şi nici când nu se ’ntâlnese.Sunt einet ţigănci pe-un drum:— Patru se ’neaieră — Şt-una le descaieră.

5. Am un bou, — Tot mereu mănâncă, — Şl nu se ’ngraşă niei-odatăl

6. Este-o rochie mirie, — Plină de puzderie.7. Foaie mare albăstrie, — Scris de aur

pe hârtie.8. Piele de taur, — Gu picături de aur.

1. Cântarul*)2. Cârciuma *).3. Cârligele la făcut ciorap *).4. Cârligele la făcut ciorap *)5. Cârligul de tras fân *).6. Gerul eu stelele *).7. Cerul eu stelele.8. Gerul eu stelele *J.

54

1. In uârf înflorit, — La mijloc uscat,La rădăcină uerde.

2. Ce trosneşte ’n inimă?3. Ge se naşte fără suflet, — Cântă jupuit

Şi moare ţipând?4. Este-o păsărică, — Nici mare, nici mică ;

— Peste tot e neagră, — Făr’ o pană albă; — Are cioc de cioară, — Şi aripi de sboară; — Când n’are mâncare, — Pieă ’n bălegare; — Apoi sboară iar,— Şi pieă în par, — Şi cântă gar, gar 1

5. Ce stă 'n par — Şi nu se înţeapă?6. Am o fată de pandură, — Toată lumea-o

pupă ’n gurăl?. Bâzdâbâe... — La popa ’n gurăl 8. Am o casă: — Pe din-afar’ uăruită, —

Şi ’nnăuntru şindrilită.

1. Cerul, uăzduhul şi pământul*)2. Cheia în lacăt *).3. Cimpoiul.4. Cioara.5. Cioara, Coţofana*).6. Ciutura fântânii *).?. Ciutura fântânii*).8. Ciuperca *).

1. Intru ’n casă, Ies afară, — Tot pe mine mă om oarăF)

2. Bat ei, câinii, — Bat eum bat; — Dar când bat eăţeltle, — Pică toate stelele 1

3. Ce merge la puţ — Şi nu bea apă?4. Mai mare aşchia decât copacul?5. Două lemne 'neruelşate, — Stau la

eapu ţi după moarte.6. Ieşi louănieă din căscioară, Că te

ehiamă cinci afară.?. Barbă are, —r popă nu e ; — Gură are,

— capră nu e ; — Oase are, — om nu e ; — Scris este, — hârtie nu e 1

’8. Putinei de tei, — Limbă de balaur.

1. Clanţa uşii*}.2. Gleuetitoarele.3. Clopotul dela gâtul boului.4. Coţofana*).5. Crucea *).6. Cuţitul.7. Cuţitul.8. Cuţitul.

*) „Omoară“ : eu înţeles de a frânge, de pildă.

56

1. Trei orbi, — Duc un olog întoDărăşiţi de doi chiori; — Ologul, — Seamănă pe un câmp neted sămânţă — Şi răsar în aeelaş timp şi flori şi sămânţă.

2. Ce se înmulţeşte fără apă?3. M’a trimes Doamna de sus, — Da

Doamna de jos, — Să-i dea poama fundului.

4. Am o casă fără uşi, — Şi fără ferestre.5. Pânză ’ntinsă peste deal, - - Şi sărind

din mal în mal.6. Tulbure, tulbure, — Drum fără pulbere;

— Când se ridic apele, — Umplu porcii jepşile.

?. Ce-aude fără urechi, — Uorbeşte fără gură — Şi răspunde la toate limbile?

1. Degetele, condeiul şi ochii*)2. Dobânda *).3. Dopul.4. DoDleaeul.5. Drumul.6. Dunărea (când apele se umflă, şl

[peştele năpădeşte în jepşi).?. Ecoul.

S%o - 3 î

Biblioteca poporală aAsoeiafiunii („ASTRA“).

Şl !n anul 1932 nor apare în „Biblioteca popo­rală* lucrări prejioase, uredniee de a fi cetite de ţă­ranul român.

Dacă în anul 1831 s ’au tfpărit poezii patriotice, de declamat, — eonferenţe despre marii noştri eântăreji ai neamului: Aleesandri, Coşbue şi Alexandreseu — pouestirea istorică eu omorîrea m işeleaseă a lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii — sfaturi medicale: Cum să ne ferim de boalele molipsitoare — poue- ştiri din uia[a fraţilor noştri de pe Valea Someşului — pouesttr-i din uiaja înaintaşilor noştri, romanii — tâl- euirea sfintei liturghii — sfaturi eetăfeneşti scrise de dascălul nostru N. lorga — acum urmăm seria bro­şurilor şi atragem, deocamdată luarea aminte a ce­titorilor noştri asupra următoarelor broşuri:

Cel ce urea să sădească în grădina sa ulfă de pomi sănătoşi, aducători de roadă bogată, ua face bine să cetească „Cultura pom ilor“, după clima, po­ziţia şi solul gradinei“ de dl prof. leronim Mardan (eu 13 ilustrajii) — Nr. 190 — (10 te i) .

Cel ce urea să aibă sfaturi bune şi refete de mân­cări în gospodăria sa, ua afla un sfetnic foarte po- triuit în „Bucătăria gospodin ei dela sa te“, de d-na Ana Victor Lazăr. Broşura aceasta apare în ediţia a 2»a, sporită şi conţine zeci şi zeci de retete de mâncări, dela supe, ciorbe, borşuri, sosuri, până la fripturi de tot soiul, la aluaturi şi la sfaturi cum se păstrează legumele şi alte alimente. Nr. 191 — (5 bei).

O cărticică eu minunate sfaturi cetăţeneşti este eea întitulată „Pentru temeiul ţârii“'. Părintele I. Agâr- bieeanu, eunoseutul nostru seriitor, uorbeşte pe înţe- leşul tuturor despre greutăţile timpului, despre trecut, despre binefăcătorii naţiei, despre buna rânduială, despre „adeuărata reuoluţie“, despre limbă şi Sf. Serip. tură, aşa, eum trebuie să uadă şi să înţeleagă ţă­ranul nostru chemările uremii. O educaţie cetăţenească de aur! Nr. 193 — (5 te i) .

Gine n’a uitat întâia broşură din „Biografii romane“ (Nr 186) de A. W Qrube, în trad. lui N ieotae Petra- Patreseu, unde a fost uorba de cei şapte regi ro­mani şi de începutul Republicii romane — ua ceti eu plăcere şi interes sfârşitul, despre timpul de eroism şi despre decadenţa Republicii romane. In partea aceasta a doua este uorba despre Hanibal, despre dărâmarea oraşului Gartagen, despre cei doi Graehi T.beriu şi Gaius, despre luliu Cezar şi omorîrea lui, despre Anfoniu şi Gleopatra, despre împăratul August şi despre uenirea creştinism dui. Nr. 193 — (5 tei).

Vor urma:„C reşterea copilului m ie“, sfaturi doftoreşii. de

dl medie-primar Dr. I. Stoiehiţia;„Dela fraţii noştri din Muntenia“, snoaue şi ghi­

cituri, adunate de dnii N. S. Dumilraşcu şt l. N. Popeseu.„Povestiri din viaţa ţărăn ească“ de I. Pop-Rete-

ganul, uestttul seriitor poporal şi alte broşuri, cari se Dor anunţa la timp. „Calendarul“ pentru 1933 ua fi re­dactat, ea de obieeiu, de dl Horia Pefra-Pefreseu şi ua cuprinde un bogat material eeonomie-literar.