j^eţul unui număr 3 Lei.

Pinul XVH. B 1 a j , la 8 Septemvrie 1935 Nr. 36

A B O N A M E N T U L : jjn an 150 Lei p e jumătate . . . . 75 Lei în străinătate . . . 300 Lei

Iese odată la săptămână Adresa: „UNIREA POPORULUI*, B l a j , jud. Târnava-Micâ

Director A L E X A N D R U L U P E A N U - M E L I N

ANUNŢURI ŞI RECLAME • e primesc la Administraţia şî i e plătesc: un şir mărunt odată 5 Lei

a dona si a treia oră 4 Lei.

Copiii sunt comoara cea adevărată de pă păr. canonic mitropolitan G h e o r g h e Dăn i l ă , Blaj

îna in te cu ap roape douăzeci de ani, am s ta t de vorbă, destul de des, în ,Unirea Poporului*, cu oamenii noştri delà sa te . E r a m , pe a tunci , un scriitor de sfaturi, de snoave şi de versuri, pe cari le t r imi team ou d r a g ă inimă Ro­mânilor cu c red in ţă în Roma cea bă­trână.

Astăzi , dupăce am b ă t u t a tâ tea cărări a le pământu lu i , si dupăce am păstorit, pe câ t m 'au a ju ta t slabele mele puteri, a l te meleagur i de creştini, mi-se dă prilejul să m ă întorc iarăşi la aceeaş lume delà s a t e , şi să încerc a-i da cărare nouă de lumină şi de întărire, cu aceeaş eredinţă şi mai ales cu aceeaş dragoste care m'a călăuzit şi înainte cu aproape douăzeci de ani .

In v r e m e a aceea, de prăpăd groaz­nic, când ni-se secătuia floarea de flăcăi a naţiei noastre , mă gândeam de multe ori, că ce se va p u t e a alege de biet neamul nos t ru românesc, dacă e nevoit lă se je r t fească şi să-şi dea viaţa pen­tru neamur i s trăine. Din t o a t ă lupta, care s'a încins în sufletul meu , nu m'am ales cu a l t rod, decâ t că, dacă noi Ro­mânii r r e m să însemnăm ceva înt re popoarele lumii, nu este alt mijloc, decât

avem grija, şi să dăm tot ajutorul fi toată averea, copiilor cari se înfiripă din credinţa şi naţia noas t ră ,

P e c â t văd, gândul care m'a fră­mântat, nu a fost numai al meu, ci a fost un gând al tu tu ro r oamenilor noş ­tri de b ine . Şi gândul aces t a , oricât a rămas de tăinuit , — chiar aproape două­zeci de ani —, to tuş i , as tăzi , caută să se arete în lume. Şi t o t din aceas tă Pricină t r ebue să ^constat , că Agru-l (Asociaţia Generală a Românilor Uniţi) î a ee cel ma i mare bine, dacă , în val ­oarea celor mai apr ige lupte politice Ji «odaie, ridică s teagul şi cere mem­brilor lui, să cerceteze şi să cumpă­nească viitorul neamului nostru prin C e eace ne po t da copiii lui. . I a tă pen t ruce îndrăsnesc să mă în-

a r eptez că t r e to t creştinul român şi U n , t cu Roma . s à .Ş', în t r ' adevăr , acela care poate *-Şi închipuiască, îna in tea ochilor săi f e t e ş t i , fruntea bo l t i t ă a copilului, în ? r e arde flacăra vie a unei priviri calde L^ 9 0 v ă i t o a r e > ace la oare a putut să

C e a ş c ă s t rădan ia dâ rzâ a unui su­

flet de copil, şi acela care a pu tu t să s ta tornicească d ragos tea de adevăr şi de dreptate în sufletul copilului, — nu­mai el poate să-şi dea seama de co­moara , mai de sus de orice preţ, care

es te în fiinţa lui. In lumina acestui ade ­vă r înţelegem, pentruce un copil poa te să creadă mai neclintit , poate să nă-dăjduiască mai ta re şi poate să iu­bească mai creşt ineşte şi atunci, când orice s imţământ de iubire pare că nu p o a t e avea loc.

Ci, ziua copilului, pe care Agru- l v rea să o prăznuiască a tâ t de frumos şi a t â t de creştineşte, are un rost şi mai pract ic şi mai înălţător.

Rostul practic priveşte a t â t pe copil, cât şi pe părinţi, şi mai ales priveşte societatea în mijlocul căreia se dapână via ţa lui.

Priveşte pe copil, ca să-lfacă a în­ţe lege că e dator să asculte de părinţii si mai-marii lui. Pr iveşte pe părinţi , ca să priceapă, că a l tă mângâiere şi fericire nu este pentru ei, decât a da copiilor o educaţie (creştere) creşti­nească si românească. Şi priveşte so­c ie ta tea ; ca să folosească toate mijloa­cele ce-i s tau la îndemână pentruca S i e odrasle, de az i^să - i fie într'a­devăr folositoare ca mame.

Rostul de înălţare, prin copil, se

desprinde uşor din ceeace ne înva ţă Domnul Hristos şi face biserica.

Domnul Hr is tos ne învaţă l impede că păcătu im dacă pricinuim scandal în sufletul copilului: „Iar cine va smint i pe unul dintru aceş t i mici, cari cred în mine, mai bine-i de el să i-se lege de grumaz o p ia t ră de moară, şi să fie înecat în adâncul mării". (Matei. 19, 6). Şi to t E l ne îndeamnă să nu opr im copiii a se apropia de el: „Lăsa ţ i copiii să vină la mine" .

Iar Biserica cea adevăra tă şi în ne în t re ruptă l egă tu ră cu Hris tos , cu Pet ru şi cu Roma, ştie şi face un s ingur lucru : copiii să iubească pe Dumnezeu, să-i împlinească poruncile fi să-i slujească cu tot jocul inimii lor.

Aceste sunt, învăţături le şi porun­cile cari se cuprind în Sf. Scr iptură şi în biserică atunci c âed e vorba de copii.. Nu am înşirat t o t ce este în l egă tu ră cu această chest iune. Nici nu po t să în­şir to t în rândurile număra te ale unei gazete . Vorba e, că am spus lucruri le cele mai de căpetenie . — Din p a r t e a mea nici nu pot să am altă dor inţă , de ­cât ca părinţii să se poarte faţă de co­piii lor t o t cum sună aceste învă ţă tur i .

De încheiere o să vă poves tesc o istorie adevăra tă .

Mama lui Ludovic Cel Sfânt regele Franţei , i-a zis oda tă acestui copil al ei, care, pe cum vedem, este înşirat în t re sfinţi: „Mai bucuros aşi vrea să t e văd , d r a g copilul meu, mor t în sicriu, d e c â t să ştiu că ai supă ra t pe Dumnezeu cu un singur păcat!*.

Ceeace a spus aceas tă m a m ă d e rege acopere întru t o a t e învă ţă tura Dom­nului Hristos şi a Bisericii, în ceeace t r ebue să fie sufletul copilului.

Dee Dumnezeu, ca ceeace pune la cale Agru-l prin prăznuirea zilei copi­lului, să dea roade sufleteşti c â t mai îmbelşugate, pen t ru binele şî înaintarea poporului nost ru românesc .

Exerc i ţ i i s p i r i t u a l e p e n t r u p r e o ţ i i uniţ i . Conducătorii sufleteşti ai parohiilor sunt chemaţi, fiecare odată la 3 ani, să-şi prime­nească înşişi suftletele, să ia puteri sufleteşti noul pentru munca ce le-a fost încredin­ţată. La deprinderile sufleteşti din vara a-nului acesta, ţinute la Blaj în două serii de câte 4 zile, au fost chemaţi 220 de preoţi aparţinători Arhldlecezel de Alba Iulia şi Fă­găraş. Ultima zi a exerciţiilor e vineri, 6 1. c. Preot predicator a fost păr. canonic Dr. loan Marianescu dela Lugoj.

Pag- 2_ P O P O R U L U I

Tâlcuirea evangheliei duminecii Dumineca XII. după Rusalii

(Matei 19, 16-26) .

16. In vremea aceea s'a apropiat de Isus un tânăr oarecare, înge­nunchind înaintea lui şi zicând: „Invăţătorule bune, ce bine voiu /ace, ca să am viaţa de vecii

>In vremea aceea*, adecă atunci când îşi continua Isus călătoria prinPerea. >Un tânăr oarecare*, după sf. Luca un tânăr de bun neam, vreun prezident al sinagogii sau un membru al vreunui tri­bunal. Acest tânăr se silia să ţină cât mai bine poruncile prescrise prin legea lui Moise, însă nu se mulţumea cu atâta, ci voia să se facă părtaş vieţii de veci, în împărăţia lui Mesia.

1 7 . Iară el a zis lui: „Ce-mi zici buni Nimeni nu este bun, numai unul singur Dumnezeu. Iară de vreai să intri în viaţă, ţine poruncileu.

Tânărul îl socotia pe Isas numai om, şi omul nu poate fi numit cu numele lui Dumnezeu care este însăşi bunătatea.

18. Zis a lui: „cari?" Iară Isus i-a zis: 9sâ nu ucizi, să nu curveşti, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb. 19. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mumă-ta şi să iubeşti pe dea-proapele tău ca pe tine însuţi".

Singur sf. Matei adauge, după unele din cele zece porunci, şi porunca gene­rală a iubirii deaproapelui.

20. Zis-a lui tânărul: „toate a-

cestea le-am păzit din tinereţele melei ce-mi mai lipseşte încă?

Nici Isus, nici noi n'avem motiv d e a ne Îndoi de sinceritatea tânărului, cu atât mai ales că sf. Marcu adauge, la 10,, ¿ 1 , că Isus .căutând spre el, l-a iubit pe dân­sul*. Cu toate acestea se trezeşte in tâ­năr îndoiala că trebue să existe şi o treaptă mai aleasă şi mai înaltă a vieţii morale, de aceea întreabă: »ce-mi mai lipseşte încă?*

21. Zis-a Isus lui: „de vreai sâ fii desăvârşit, mergi, vinde averea ta şi o dă săracilor şi vei avea co­moară în ceriu şi vino după mine".

Ca să între cineva In viaţa de veci, e deajuns să ţină poruncile. Dacă vrea să devină însă desăvârşit, trebue să se ase­mene aceluia care a zis la Matei 8, 2 0 : •vulpile au viziuni şi paserile ceriului cui­buri, iară Fiul omului nu are unde să-şi plece capul*, să-şi vândă deci întreagă ave­rea sa şi să o dea săracilor. Drept răscum­părare a acestei jertfe ii făgăduieşte Isus .comoară în ceriu*, care nu este viaţa de veci şi fericirea veşnică, care e făgăduită deja şi numai pentru ţinerea poruncilor, ci o treaptă mai înaltă a aceleia.

22. Iară tânărul, auzind cu­vântul, s'a întristat, pentruca avea avuţie multă.

Deoparte el avea dorul după desă­vârşire, de alta însă nu avea puterea aceea mare de a îndeplini condiţia sub care se făgăduia aceea desăvârşire. Este foarte greu să-ţi potoleşti dorul după avere pă­mântească, şi mai gren este a te lipsi cu totul de avere, de aceea este averea o piedecă a desăvârşirii.

23. Iară Isus a zis ucenicilor săi: „adevăr zic vouă că cu anevoie va intra bogatul întru împărăţia ceriurilor. 24. Şi iarăşi zic vouă: mai uşor trece funia corăbiei prin urechea acului, decât bogatul să intre întru împărăţia hei Dumnezeu".

Isus aduce asemănarea funiei de co­rabie, pe care unii tălmăcitori ai evanghe-

cu nu

care

liilor o înlocuiesc cu cămila. Precum

c ii

nici bogatul întru împărăţia ceriUrìlo r 'n t[ 5

- n n e f r . n o n t r n n i rimili Kr>/m4- ' A»

- - _ — * t ţ

poate adecă intra funia cea groasă, se leagă corabia de mal, sau un ani mare asemenea cămilei, prin urechea de mică a unui ac, tot aşa nu p 0 a t e - «l

ceasta, pentruca omul bogat este p r e ' a \ tot legat de lumea aceasta, Şi prin orm nu se poate deslipi nici cum de ea ^

25. larâucenicii, auzind, se mir foarte, zicând: „cine dară se ? putea mântui?* a

Ca şi când ar fi întrebat ucenicii, dacă bogatul intră atât de gren Intru im părăţia ceriurilor, cine se va pute mânu/ fiindcă toţi oamenii se sbat, mai mult ori mai puţin, după bogăţii.

26. Iară Isus căutând a zis: la

oameni aceasta este cu neputinţa însă la Dumnezeu toate sunt cu iu tinţâa. e

Văzându-i Isus pe apostoli desnădăj-duiţi, le dă acest răspuns care înseamnă: Omul, precum este el acum, nu se poate deslipi de lume şi de toate plăcerile ei nnmai prin puterea sa. Dară ceeace nu poate face omul, numai din puterea sa poate să facă cu ajutorul lui Dumnezeu, 0a şi când le-ar fi spus: Dumnezeu vi va sta într'ajutor, dacă voiţi serios să Ti desbăraţi de lume şi de plăcerile ei.

* * *

Ce mare deosebire între fruntaşii satelor noastre, cari sunt cât se poate de materialişti, şi între tânărul bogat din evanghelia de astăzi! Căruia dintre fruntaşii satelor noastre îi vine In minte astăzi să pună o astfel de Întrebare preotului? — Pe vremuri erau foarte mulţi bo> gaţi cari îşi jertfeau, cel puţin o parte din ave­rile lor, pentru scopuri de binefacere, cum ii fost voevozii şi boierii din Vechiul Regat cari zideau biserici, spitaluri, mănăstiri; ori vlădicii, canonicii şi bogătaşii ardeleni cari atâtea iun-daţiuni au făcut, pe când astăzi nici prin gând nu le trece bogătaşilor aşa ceva. — Pentru» deveni desăvârşiţi, avem astăzi mănăstiri, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei. In aceste mănăstiri se depun cele trei voturi, ale verguriei, sărăciei şi supunerii.

P ă r l n t a l e Iuliu

Foiţa „UNIRII POPORULUI"

Copii din Japonia (Urmare).

2. Un răspuns mişcător. — Un misionar a întrebat odată ps copilul unor părinţi cre­ştini dc seamă: „Ge-ai răspunde, dac i te-ar întreba cineva că eşti ereştin ori b a ? "

Zice copilul: „Aşi spuae că-s creştin". întreabă mai departe vestitorul crediaţii:

„Şi cs-ai face dac'ar vrea să te răstignească?" Rlspundc copilul: „M'aşi pregăti dc

moarte*. Ştiriceşte dia nou misionarul: „Ei bine!

Dar cam te-ai pregăti de moarte?" Băiatul şi-a ridicat mânuţele în sus şi-a

r l spuns cu hotăr i re nes t rămuta ţ i : .Pânft eând aşi fi în stars sâ grăiesc, aşi tot s t r iga: Isuse, milueşte-ml! Isuse milueşte-mi! Isuse mi-lusşte-mă".

l&tors ou faţa îatr 'al tă parte, p lâsgsa vestitorul evangheliei lui Hristos în barba-i căruntă.

3. Haină minunată. — Pe vremea pr i ­gonirii cret ini lor , o mamă alor trei copii, lucra de zor la o haină pe seama sa. Fetiţa «i de şase «ni o vece lucrând şi o întreabă e«-o să fată cu haina aceea atât de frumoasă?

Mamă-sa îi spune că-i trebue ei pentru ziua când va s l fie răstignită. Creştinii din Japonia ţineau adeeă ziua morţii pentru credinţă de cel mai mare praznic al vieţii lor. Şi aşa şi era, eăei eu acea zi înceta vremea sdroabei şi începea veşnica priznuire in ceriu. Fetiţa pricepea bine felul acesta de gândire. De aeeea s'a rugat de mamă-sa să-i facă si ei o haină la fel, pentru aceeaşi folosinţă. Bucuria si, eând afli că mamă-sa pregătise deja îneă două, una pentru ea şi alta psntru fmte-său mai micuţ! — S'a întristat, totuşi, de ce a'a mai făcut măicuţe-sa încă una, pe scama fra­telui mai mărişor. Muncită de-acest gând, se duse ia frate-său mai mare şi-i zise: „Auzi frats! Ţie nu ţi-a făcut măicuţa hăinuţă fru-moasi , ca nouă şi ei. Ai griji însă şi gând o fi să ne răstignească pe noi, iar tu vei scăpa eu viaţă, nu cumva să te lapezi de Isus Hristos!"

4. Nu se glumeşte de-a ereăinţaX — Una dintre multele ostroave ale Japoniei se cheamă Amakusa. Acolo domnia ua duşman al creştinilor, cu numele Tarszaba. la t re sluji­torii săi era şi un tânăr creştin de viţă aleasă Acum S ' a întâmplat să fi, odată petrecere marc la curte, şi tâairul era acolo de slujbă

obisnut ? T*»»* c u ° banăcariinţă ne-o c r o t i . L-a întrebat deci, de unde-i de

Tâaărul, care se chema Joaa şi era abia

de treisprezece ani, i-a r l spuns că s'a Bis»"1

in oraşul Nangasak*. — Oaspelc adause: ,A' tunei de bunăscamă eşti creştin, pentrusi»' proape toţi locuitorii oraşului aceluia su»1

ereştini". Tâaărul s'a încurcat niţel, pentrael deoparte eunoştea prea bine ura ce-o poari* stăpânul său creştinilor, dar de altă ţinea de neiertată tăinuirea crediaţ«i, ţi-se cere mărturisirea ei. S'a resuleî in5' repsde şi a răspuns cl- i creştin. Tara** Sîhimba faţs-feţe. S'a stăpânit însă şi » Z l i :

,Asta o spui tu numai iao'aşa, ea s i o glumă*. Dar tânăru i-a ripostat: „Ba ebuţ de fel. Iatr 'o cauză atât de înssmaaW» * îasl în prezenţa priacipelai, nu se P' meşte". Tarazaba îşi pusess'fl gând, ou F tins zile mai 'aaiate, să facă na mare W° tatălui acestui tânăr. L-a întrebat deei că o* şi tatăl-său e creştin? Rfspuasul fu; ^ Descoperirea aceasta i-a întristat aşa as t»r 1

e i ar fi pus numaidecât să i omoare »« mâadoi, dacă au s'ar fi temut de risso*' Le-a dat deci ghes amâadurora, — f* *. ,j şi fiului, — cu făgăduieli şi cu ameninţ*"' se lapede de religia creştiaă şi i-a pu s . l a

: ţ j 9 | j | două zile dearândul. Dar fiiadeă • ' • » * . . . întru nimica, i-a surghiunit pe amândo" 1

iasula sa. ^ f j l i | 5. „Păi c'asta vreau şi eu\* "

uaui principe japoaez a întâlnit o d a t i ? ' 9

f J

ua băiat şi l-a întrebat cum îl cinam»' * mine mă cheamă Christofor" răspuaa» W

N?d£ gJÜlEA P O P Q R n r n r Pag. 3

Automobilul în care se a f la R e g e l e L e o p o l d şi R e g i n a Astrid s'a l o v i t de u n c o p a c — R e g i n a a murit pe loc - Rege le

a fost rănit uşor la cap

N'au trecut nici doi ani de când Bel­gia a fost adânc sguduită prin moartea Regelui Albert. Se ştie că fostul Rege a căzut într'o prăpastie în munţi, unde s'a dus să facă o excursie. Trupul i-a fost sfârticat bucăţi iar creerii împrăştiaţi pe lespedele pietrilor dela poala muntelui.

După moartea sa, s'a urcat pe tron fiul său mai mare, Leopold al Hl-Iea, că­sătorit cu Prinţesa Astrid a Scandinaviei. Prinţesa a fost născută în 1905, iar căsă­toria lor a avut loc în anul 1926. Familia regală, împreună cu cei trei copii ai lor, au petrecut vacanţa în Elveţia. Cum va­canţa era pe sfârşite, copiii au fost trimişi acasă cu o zi mai înainte (28 Aug.) Regele şi Regina au plecat în munţii Alpii Do-lomiţi ca să mai facă o ultimă excursie.

In drum spre casă s'a întâmplat ne­norocirea. In noaptea trecută a plouat şi şoseaua pe care călătoreau era încă umedă. Tocmai se apropiau de Rokalbert, când la o cotitură, Regina a scos o hartă de drum să se uite la ea. Regele a privit şi el ia hartă, şi atunci maşina, care mergea ea o iuţeală de 80 km. pe oră, şi-a schim­bat direcţia. însuşi Regele mâna maşina, şoferul era la spate, şi a fost deajuns un singur moment de neatenţie. Maşina n'a mai putut fi adusă pe drumul cel bun şi

lătorie, până Ia sosirea maşinei care a dus-o la gara mai apropiată.

In d r u m s p r e B e l g i a

Rămăşiţele pământeşti ale tinerei R e ­gine Astrid au fost depuse într'un sicriu simplu, din lemn nevopsit, acoperit cu o pânză neagră. Pe deasupra erau presă­raţi trandafiri sălbatici. Vagonul, în care a luat loc şi Regele Leopold, a fost însoţit de doi ofiţeri elveţieni până Ia graniţa franceză şi aici a fost dat în primire ofi­ţerilor francezi, cari l-au însoţit până la graniţa Belgiei.

L a Bruxelles, capitala Belgiei, a sosit sâmbătă dimineaţa. înainte de a ajunge în gară, Regele s'a dat jos şi a plecat cu maşina spre palat. In faţa gării se aflau, în aşteptare, toţi miniştri precum şi o mare mulţime de cetăţeni cu feţele plânse. Si­criul a fost urcat într 'o maşină şi, printre rândurile soldaţilor şi ale cetăţenilor, a plecat spre palatul regal.

Pe treptele dela intrarea în palat se afla Regele Leopold, cardinalul von Roey şi câţivapreoţi. Regele era legat la mâna dreaptă şi la faţă şi părea sdrobit de du­rere. Corpul neînsufleţit al Reginei a fost a-şezat într'o sală mare, îmbrăcată în negru, pe un catafalc împodobit cu dalii şi tran­dafiri albi. Regele a dorit să rămână singur şi, copleşit de durere, a îngenunchiat alături de sicriu.

In vremea aceasta o mulţime nenu­mărată s'a strâns în faţa palatului, aştep­tând să i-se dea voe să între ca să salute ultima oară pe Regina iubită, căci p o ­porul iubea foarte mult pe Regina Astrid. Ea a fost crescută de mamă-sa pentru vieaţa casnică, să îngrijească de copii şi de familie. într'un timp a fost şi infir­mieră şi ca Regină a ajutat mult pe să­raci. Toate acestea le ştia poporul şi d e aceea a Îndrăgit-O atât de mult.

î n m o r m â n t a r e a înmormântarea Reginei Astrid s'a fă-

s'a isbit cu tărie de un copac. Atât Re­gele cât şi Regina au fost aruncaţi afară din maşină, care a mai mers câţiva metri, s'a mai lovit de un copac şi apoi s'a răs­turnat Într'un lac.

Regina Astrid a fost lovită greu. A început să îndure imediat chinurile morţii şi a murit acolo pe loc. înainte de a muri însă, a primit sf. cuminecătură. Regele a fost lovit la o mână şi Ia cap, rămânând câteva clipe în nesimţire. Şoferul a rămas în maşină. El a fost sgăriat puţin de sti­clăria maşinei.

Dupâce Regele s'a trezit şi şi-a dat seama de cele întâmplate, a fost cuprins de o durere de nedescris. Şi-a luat soţia în braţe şi a început s'o strige pe nume. A ameţit apoi din nou şi aşa a fost găsit de maşina care venea în urmă cu func­ţionari de-ai palatului regal.

Oamenii legii au venit imediat la faţa locului şi au început cercetările. L a în­ceput nu se ştia că cei asupra cărora a căzut nenorocirea sunt Suveranii Belgiei, căci ei călătoreau cu paşapoarte pe alte nume, ca să nu fie cunoscuţi. Regele a fost dus la un spital unde i-s'au dat în­grijirile de lipsă, iar trupul neînsufleţit al Reginei a fost acoperit cu pătura de că- I cut marţi, în 3 1. c. Au asistat sute de

TT* mis a is i s ş s au mi-ar i©şi rău so-'îala. Pentrură suflstul meu tot nu poţi s M

3 u ! i g i gj o f f l o r i > p o t i s ă { a c i doar atâta . Sluta t n s m s i asta vr, . s ' u t a s'ajuBgă în raiu. Şi tosraai asta Hu,a u ea. Aîolo aşi apuca Ia o viaţă cu

i l JfŞi bu„a ca aici", ţi a B

8 { u I 8 ' « mirat dc-o vorbă ca aceasta Povsstit-o şi altor păgâni. Şi s t mişunau

,Cum? Te ehssmă Christofor? Vai ee nume urit! Nu eu mult înainte te chsma altfel",zice Prinţul. — „Se înţskge," înnoadă vorba ne-Mauitor copilul, „dar acum sunt fcotszat şi la ioîez am căpătat alt nume".— „Nsfericitulo!" •oatiauă. csîa, „aşadar tu aparţii cârdăşisi p i -tltoass «i celor &c omoară şi mănâssil mpîiî ? Asuşi o <?â te omoare şi o să te facă fleici şi 1« tiae". Bfiiatul i-a răspuns liaiştit că asta-i 8 Oissinaă ds-a popilor idolsşti; creştinii nu omoară pe nime, peatrucă legea lor li opre&tcs H Ucă aşa ceva. Există sumai un singur ^maszîii, care cârmuieşts lumea; idolii la 5 r i se închisă prinţul îs pistri şi îi mag şi tipuri de oameni aruncaţi în iad pentru râu­rile lor, ţ-s s îns ss înehiaă Ia idoli, abuaă- | u«a£ bre s'ajungă fa iad. Priaţul şi-a tras j Wofai şi l-v. amsniaţat pe băiat: „Aşa-mi vor-'8?ti tu mie despre dumnszrii noştr i? SI ştii ***U stâng zilele, dacă nu îedrepţi aumaislssât ^josura accasU". Christofor nici s'a clintit ^ £ a r dia ochi, ci-1 privi liniştit şi au-i zise

, ţ 4 t atâta: „Domnul», n'sr fi frumos din J"Jea D-Tale să ucizi un copil neapărat şi 81«*. Şi - - ..

şi ei in de ei, eum se face că băieţii d* creştin as aşa ua iei superior ds gând i re î . . .

6, Mielul birueste pe lup. — S'a mai în­tâmplat apoi, altădată, să vină Ia ua preot doi copilaşi să-I roage, aşa copilăreşte, cum Ii ajută ps ei mintea, să-i boteze. Că au erau îasă botezaţi. Preotul 1-a întrebat de-au primit ori n'au primit- învăţătură îsstr'sle credinţii creştine. Micuţii au răspuns într'un glas c'au luat parts Ia catechsze şi ştiu tot ce-i de lişssă I pentru botez. Preotul îşi ds eu sogoata că I totul na-1 decât o ştrengări» copilărească. I-a 1 lăudat îmk şi Ic-a spus să stăruie în doriaţa | de a se batsza, apoi să n'/iibă teamă, eăsi o | s£«i feotfzc la vreme potriviţi; deocamdată s3 | sa ducă frumuşel acass. Mai târziu pot iarlfi l ă mai visă.

Numai cât copiii nu vsKiseră «ale lungă să -Ig-ajuBgă ca §ă se ÎHtoaroă îndărăpt fără ispravă. S'au pus în genuachi şi-au început să" plâ«g* şi să-I roage să au-i Ii?si?.»c& de darul botezului. Preotul na îndrăznia alei aţa să-i boteze. „Bisa, feâeţi — zice preotul,—dar datu-v 'au părinţii îngăduinţă să vă botezaţi? Eu cred eă bi . Altfel ar fi trimis ei pe eiaeva eu voi". Copiii ţineau una: „Ne-au dat. Şi fii bun, părinte, botează-ae! N'am vrea s9. mai ieşim dia biserică nebotezaţi". Atâta stăruinţă 1-a muiat şi pe preot. I-a examinat dc iei şi ds colo dia catehism şi s'a coavias că ştiu şi prieep tot foarte bine. Apoi i-a fcotszat. Să fi v i u t bucurie pe copii! Alergau către cas l .de

le scăpărau picioruşele. Nici s i fi găsit co­morile pământului şi n'ar fi fost mai veseli şi mai fericiţi.

După câtva timp unul din aceşti doi coşii capătă îa dar o iconiţă sfântă. O duse, tot voie, acasă şi o puna în chilia sa E'O vază toată lumea. Vine şi tatăl copilului şi ved© iconiţa. Dânsul insă era pSgiaş i -ş i uitase eă-i permisese s'ascultts ca t th tza şi deci şi să se facă crcr,ii». Cum veda iconiţa aeeea creşt ini , îl apusă furia. „Ce-i ais, nemernicule? — ss rSstsştc la coşii . „Nu cumva ts-ai făcut creştin?" — „Ba da" răspund® copilul, şi cred că cu'avoiaîa D-Talo a . — „Cs zici* zbiară tatăi, „su ţi-am dat voie s i te faci creştin? Ds au te îsehini zeilor noştri, la moment îţi retez capul". Coşiîui răspunse foarte liniştit: „Tată d r sg l ; poţi să faci cu mine cs vrsi. Poftim: aici e paloşul şi aici-s grumazii mei. Taie-mi capul, dacă vrei. Eu îssă vrssu să trăiese şi să mor creştiR*. (

Tatăl fisib-'a de mânie. Făcea spume la gur i . Deodată apoi s'a năpustit asupra băia­tului, a sfârticat hainele ds pe el, 1-a atârnat aug, îl lovia cruat cu bâta şi-1 îRtreba îa t re lovituri: „Vrei să te îsuhini zeilor a o | t r i , ort ba?" Copilul avea un sisgur cuvânt la toate întrebările, dar fără să se vaiete şi fără să se plângă: „Sunt creştin şi vreau să mor creştin". Răspunsul acesta 1-a făcut şi mai furios pe tatăl băiatului. L-a lovit şi mai năpraznio, până cc a început să curgă sângele părău din

e a g . 4 U N I K E A -

mii de persoane, dintre cari foarte mulţi veniţi cu trenul dela depărtări. Din partea M. Sale Regelui Carol a fost de faţă d. colonel Drossu, iar guvernul român a fost reprezentat prin d. D. Ghica, ministrul României la Bruxelles. Regina Astrid a fost aşezată spre veşnică odihnă în cripta din Laeken.

Consiliul Micii înţelegeri la sfat In ultimele două zile din săptămâna

trecută s'a ţinut la Bled, o localitate din Jugoslavia, conferinţa celor trei miniştri reprezentanţi ai ţărilor din Mica înţele­gere : d. Bene/, reprezentantul Cehoslo­vaciei, d. Stoiadinovici, reprezentând Ju­goslavia şi d. litulescu, ministrul de ex­terne al ţării noastre.

S'a discutat cu acest prilej starea de lucruri de astăzi din Europa, situaţia tur­bure în ce priveşte pacea, chestiunea Habsburgilor şi a pactului dunărean.

In ce priveşte situaţia turbure a păcii, cei trei miniştri au dat asigurări că ţările pe cari le reprezintă rămân statornice sprijinitoare a păcii. Şi pentruca să fie pregătiţi dacă cineva ar turbura-o, pornind luptă cu arme, ei au hotărlt ca în săptămânile ce urmează să fie în con­tinuu într'o strânsă legătură. Cu privire la chestiunea Habsburgilor, cei trei miniştri an spus răspicat că sunt împotriva adu­cerii lor pe tronul Austriei pentrucă s'ar lovi fn acest caz în pacea Europei.

Consiliul a spus apoi că se lucrează pentru înfăptuirea pactului Dunărean, care va lega prin legături de prietinie toate ţările diu jurul Dunării, întârindu-se astfel zidul păcii.

Neînţelegerea dintre Italia şi Abisinia a luat întorsătură nouă

Pentru ochii lumii Italia spune că vrea să cucerească Abisinia ca să o civilizeze,

căci, spune Mussolini, barbaria de acolo e o pată pentru omenire. Or, se ştie că a-devărata. pricină e alta. Italienii vreau să pună mâna pe bogăţiile cele mari ale A-bisiniei, mai ales pe izvoarele de petrol.

iată însă că în săptămâna trecută lu­crurile s'au schimbat. împăratul Abisiniei a vândut, pentru multă vreme, izvoarele de petrol ale ţării, americanilor şi englezilor. Ştirea aceasta a produs vâlvă mare în lume. Toţi cei cari conduc politica ţărilor au ră­mas miraţi şi îngrijoraţi. Căci dacă Mu­ssolini a pus ochii pe izvoarele de petrol şi acestea au fost date americanilor şi en­glezilor, atunci de sigur că cearta se va mai mări în loc să se potolească. Căci el se va certa de aici înainte şi cu Anglia şi cu America. Ziarele italiene au început să verse foc şi pară văzând că bogăţii în­semnate au fost smulse de sub nasul ita­lienilor. t

Cearta se va putea termina într-un singur caz. Dacă Mussolini ar vedea barem acum, cât e de periculos drumul pe care a apucat. împăratul Abisiniei a dat izvoa­rele de petrol străinilor, nu de voie bună, ci silit de privirile pofticioase şi tot mai îndrăzneţe ale lui Mussolini. După semne însă, acesta nu se va astâmpăra. Când scriem aceste şire, la Societatea Naţiunilor dela Geneva se discută tocmai cearta de mai sus. Ostile stau faţă'n faţă. Mâne se va şti dacă se vor retrage paşnice sau vor deschide gnrile morţii.

Iarăşi schimbarea Constituţiei

A pornit iarăşi svon în ţară despre schimbarea constituţiei. Se spune că acest gând a intrat in capul dlui primministru Gh. lătărăscu, şi nu vrea să mai iese de acolo.

De fapt, dsa vrea să numească pe d. Bentoiu ca subsecretar de stat la justiţie. D. Vaier Pop, împreună cu ajutorul său cel nou, despre care se spune că se pri­cepe bine în ale legilor, va căuta să facă un proect de constituţie nouă.

Se şi spune, cam ce schimbări » face. Astfel, s'ar întroduce mai î n t â - S a ' mite titluri de nobleţe, de boierie c ' ^ fi paharnic, vistiernic, comis ş. a Q U r i ar tigă ţara de aici, nu prea vedem, s ^ ' reduce numărul senatorilor dintre ca * mătate vor fi numiţi de Rege. Şi i^M' şit, anumite ministere vor fi scoase de controlul Parlamentului, urmând ca el ^ fie controlate de cineva mai mare. 6 S i

In decursul toamnei care bate la se va lămuri şi chestiunea cu schimba^ constituţiei. Deocamdată se pare c g r ? Tâtărăscu vrea să amâie deschide Parlamentului. După constituţie ar treir să se deschidă la 15 Octomvrie. Aceastl' dată poate fi amânată cu o lună.

„Astra" la Satu Mare „Asociaţiunea pentru literatura ţi cui

tura poporului român", sau mai pe i c w

„Astra", îşi ţine, în acest an, obişnuita adu. nare generală, în silele de 14 şi lSSeptm. vrie, la Satu Mare. Adunarea se va /a« cu parada de totdeauna. Va fi de faţă /MW8

multă, lume aleasă, cărturari cari tor in seama de ceeace au muncit în ogorul nea. mului şi vor face planuri de munci vii­toare.

Acolo, la graniţa ţării, la o uitături de ochi până'n ţara vecinilor, adunam trebue să fie o mărturie a puterilor sufli, teşti ale naţiei. De aceea cât mai mulli lume se cuvine şă ia parte, din depdrdri după putinţă, iar comunele apropiate oi mic şi mare, cu conducătorii cărturari"» frunte.

M. S a R e g i n a M a r i a î n Jugoslavia, Dumineca trecută, M. Sa Regina Maria a Ro­mâniei a plecat în Jugoslavia. S'a oprit mal întâi la Belgrad, unde va petrece vreo câtevi zile. De aici va merge la Bled, ca să-şi ini nească fiica şl nepotu l : pe M. Sa Regina Mi' rioara şi pe M. Sa micul Rege Petru al Jugo­slavie).

trupşorul schingiuit. In sfârşit, vizând că tot n'o scoate Ia cale cu băiatul, a înectat eu bătaia si I-a l isat numa'n clmişuţă, sei ldat într'un lae d« sângt. S'au adunat apoi rude­niile si eiisnii şi îşi bl teau joc de copil şi-1 înfruntau. El însă tăcea si răbda, ca si când un altul ar fi eel ce sufer i şi au el însuţi . — Indati se au prins de veste de soarta-i t r iş t i , preoţii misionari l-au scăpat de cruzi­mile unui tati pigân.

l.Ignaţiu. — Ia anul 1616 a murit îm­păratul Dayfusama, al doilea împărat japonez prigonitor de creştini. Lui i-a urmat Xogu», Sul său, ea al treilea prigonitor.

Acesta a poruncit odată, s i fit ucişi «ineizeei şi doi de creştini, ia aceeaşi zi. Era ziua de 22 Septemvrie, anul 1622, devenită „marea ai a mucenicilor'. Se strînseseră ea la treizeci de mii de creştini, s i p r indi euraj eu toţii dia pilda eroilor crucii.

Mueeaieii au fost escortaţi ia afara ora­şului Naagasski, pe-un dâmbuşor, în faţa mir i i . Unii aveau s i fie arşi, alţii decapitaţi. Intre ceşti dia u rmi era şi o doamnă, din Portugalia. Birbatu-i fusese ars c'ua aa mai 'aaiate. Avea un băieţel de patru ani, eu numele Igaaţiu. Momai c'ua aamai 'nainte îl botezase fericitul pariate iezuit Spînola, ca re încă se afla îatre mucenici, şi-i era rânduit s i moar i ars. Ia -vreme ce uneltele judecătoriei se pregi t iau ta vederea martirizării creştinilor, p i r . Spînola tfi ţinea cea dia u r m i cuvântare. Intre eei

de pe lângă sine z i r e ş t e şi doamna dia Por­tugalia, şi gâadul îadati-1 poartă la eopil. Nu-1 vede însă lângă mamă-sa. Şi cum ar dori s i ştie unde-i şi ce faee?! Ce-1 împiedeci deci s i au întrebe de micul Igaaţiu?

Drept răspuns la întrebare; mama micu­ţului ce stătea lipit de ca, I-a ridicat sus, ca amândouă manile, 1-a arătat misioaarului şi a zis: „Iati-l părinte, aisia-i. Moare cu mine şi-i vesel. Vreau si-1 jertfesc Domnului, pentruei-i cea mai scumpă eomoar i ee o am pe pământ". Apoi şopti lui Igaaţiu: „Uiti-te drag i , vezi colo pe părintele, care te-a făcut fiu al lui Dum­nezeu? Roagă-1 s i te bineouvinte".

Micuţul a îngenunehiat, şi-a împreunat mâ­nuţele şi s'a rugat de pariatele misioaar-mu-eeaie si-1 biaecuviate. Toţi eei de faţi au în­ceput s i p lângi eu hohot.

Cilăii, îadat i ee au fost gata cu pregă­tirile, s'au apucat de executare. Mai întâi au decapitat treizeci de iaşi. Cele diatâi trei ca­pete, ce s'au rostogolit până la picioarele lui Igaaţiu, nu l-au taspiimâatat chiar de feJ. Al patrulea cap a fost al mamei sale. Igaaţiu a primit grozivia aceasta f i r i să deie vre-un semn de durere, f ir ' şi-a suflecat la vale gu­lerul eimişuţii , şi-a îatias grumijoriişi a pr i ­mit liniştit lovitura de moarte.

I . M ?U P.* 8 1 a U f 0 s t di*»Htaft P« rând, eei-a?î.?f . T - " ™ , o r t i t l ' R , 8 t u I . ~ î » t « « iupă suferinţe anume prelungite.

Sfâata şi singură adevărata eredinţă M-tolici este un aşa dar mare al lui Dumaizi* şi atât de p re ţ ioas i avere, c i - i mai bi«* >' pătimim orice, şi de mii de ori e mai di f"' ferit chiar şi pierderea vieţii, decât s i »« p id im de ea. Tu încă ai primit dela Dan"*' zeu acest nepreţuit dar al credinţei, M°t0

ca pruncii dia Japoaia. S i mulţumeşti deei Celoţ de sus c i te-a miluit atât de bogat. A»»»'8'1

eel diatftiu lucru ce se cade să faci. U» i l 0

dar meri ţ i mulţumiţi . Al doilea lueru ««Wj bue s i faci este acesta: s i trăieşti după «ni"1

îavaţi crediaţa, şi s i plineşti sonştiineioi f ruacile lui Dumnezeu. Şi daeă-şi va râd* * neva de tine, rabdă şi stăruie fi pe mai pe calea cea bun i . Tu trebue s i te leVoW plicea lui Dumnezsu, nu oamenilor. Ci»8

ruşinează de sfânta şi s i agur i adevirat» B° | stră credinţ i catol ici , aceia-i un om «U* de aimic*).

*) Din broţura ce se află sub tipar: Florie Raiu, de P. Fr. Hattler S. I., în româneşte oe Barbu-Bănăţeanu.

iceli '

Iubiţi cetitori! , Nu uitaţi să trimiteţi preF

abonamentului la foaie!

Nr. 3 6 U N I R E A P O P O R U L U I

Dovezi de tembelism într'o zi de toamnă târzie ne apropiem

je un sat pe care nu-1 cunoaştem decât din nume. Românul care ne ducea cu că­ruţa, ÎS» dădu căciula pe ciafă, lăsând caii în pas> s i n e z i s e :

— Să mai trecem şi hopu ăsta, apoi toate sunt bune.

— Oe hop, bădica Mitrale? — D'apoi satul aista, că-i mare pri­

mejdie. Tare-i căruţa care, pe-o tină ca asta, scapă teafără. Sunt nişte găuri pe drum, ca nişte prăpăstii. Şi nişte ochiuri, de intră roata până în butuc.

Tină era şi pe drum, că lusese o toamnă ploioasă.

Când ne apropiarăm de sat, văzurăm mişcare multă. Oameni cari lucrau şi fur­nicau, care de pari descărcau pietriş, al­tele aduceau blane de lemne, ba chiar şi trunchi groşi.

— Iată-măî zise în veselie bădica Mitru. Ce s'o fi întâmplat? Cine le-o fi băgat minţile in cap la oamenii ăştia? Iată că s'au pus să-şi dreagă drumul. Doar n'o veni Vodă pe la ei?

Vodă nu venea, dar am înţeles dela localnici că venia, peste trei zile, prefec­tul. Venea cu domnii dela ocolul silvic să vadă o pădure a Statului, pe care sătenii o cereau de zece ani pentru ei, pentru comună.

Li-s'a spus că prefectul vine cu ma­şina cu ceilalţi domni. Le-a lăsat vorbă — auzind şi el de prăpădul din sat — că dacă nu va putea intra cu maşina, îşi va face calea întoarsă.

Şi acum, pentru câştigarea pădurii, satul întreg s'a sculat în picioare.

— Trebue să reparăm drumul! zise primarul.

— Dela fiecare fum să ese cineva! porunci notarul.

Oamenii s'au uitat întâi cu mânie la drumul din satul lor, la ochiurile ce ge­meau de tină, la gropile mari, părea că văd un dujman cumplit. Dar, când au în­ţeles că prin ochiurile acele nu poate trece nici o maşină, s'au apucat de lucru.

De ani de zile n'a mai pus nime mâna să-1 dreagă. Multe vite li-s'au chilăvit, în-glodându-se în ochiuri. Multe care s'au rupt şi multe roţi s'au frânt. Era o binecuvân­tare cerească venirea iernii, care îngheţa tina.

Dar sate ca acesta sunt nenumărate in România. In multe locuri curge râul sau părăul plin de pietre în marginea satului. In alte sate piatra e în coasta hotarului. Dar nime nu se gândeşte să repareze dru­mul. Sunt rupte, înguste, cu prăpastia ală­turea, tinoase cleiu. Oamenii bat vitele, N w ă , blestemă, dar nime nu pune mâna s ă dreagă.

Toamna târziu, sau primăvara de tim­puriu, în două săptămâni orice sat îşi poate drege calea lui. Dacă ar pune cu toţii u-m*rul, când şi aşa nu au alte lucruri, ar face cea mai bună ispravă spre folosul tu­turora. . Dar nu, ci stau cu braţele încrucişate

' l s e uită la drumul care se face tot mai Primejdios.

Oamenii de felul acesta se numesc tembeli. Adică şi nepăsători, şi leneşi şi a l e g ă t o r i .

Ei ar trebui stârpiţi din România: a-

Pa* . 5

decă deregătoriile să-i pună să facă cu sila lucrul bun spre folosul tuturora, dacă nu voesc să-1 facă singuri, de bună voe.

Dela Secţiile 9Astrei*.

Obrăzniciile saşilor dela noi Am mai scris noi de saşii din ţara

noastră, arătând că s'au făcut prea focoşi dela un timp încoace. S'au molipsit mult de boala războinică a fraţilor lor din Ger­mania, şi uitând că aici e altă ţară, cu alte legi şi alte aşezăminte, îşi permit să facă lucruri cari nu se potrivesc ca cinstea şi cuminţenia ce trebue să călăuzească pe fiecare şi nici cu legile ţării.

In săptămânile din urmă mai ales şi-au făcut de cap. Tinerii sunt organizaţi în aşa zise batalioane de asalt, şi fac astfel instrucţie militară in ţara unde Român fiind şi n'ai voe să porţi o anu­mită uniformă. S'au întrebat toţi cei cu bun simţ şi s'au întrebat şi autorităţile, pen­tru cine se fac aceste exerciţii militare? Cui îi trebue armată, intre în rândurile oştirii şi acolo să rămână. S'au observat însă a-numite legături între batalioanele de aici şi între cele din ţara lui Hitler, din care pricină autorităţile româneşti erau obli­gate să pună capăt sburdălniciilor prea militare ale saşilor. Dar, în loc de înţele­gere, saşii au arătat o obrăznicie care trebue lovită cu asprime, până e în faşe.

La Şura Mare, o comună din jud. Sibiu, în zorii unei zile din săptămâna trecută, saşii, înşiruiţi în «batalion», au ieşit să facă obişnuitele exerciţii militare. Un jandarm ce trecea pe acolo a încercat să-i facă pe saşi să înţeleagă că legea nu permite ceeace fac ei. Dar saşii au trecut şi peste lege şi peste reprezentantul ei. Au tăbărît asupra jandarmului şi l-au bătut încât cu mare greutate a putut fi scos din manile lor de măcelari. Dar să vedeţi până unde poate merge obrăznicia celor ce nu capătă peste bot atunci câad t re­bue. Nu le-a fost destul că au bătut şi dezarmat pe jandarm. Au îndrăznit să-1 ur­mărească până Ia post, în comună, unde l-au găsit zăcând, singur — căci ceialalţi cama­razi erau la slujbă, în altă parte — bolnav în pat. I-au tras o bătaie şi aici şi după aceea au fugit de s'au ascuns. Unii dintre ei au fost ascunşi chiar de advocaţi saşi, in casele lor, uitând că ei sbiară la toate răspântiile că sunt asupriţi, că li-se face nedreptate chiar şi atunci când numai Ii-se pare că li-s'a ştirbit vre-un drept.

In altă comună, îa Sân Pietru, jud. Braşov, tinerii saşi se adună cu pene de j cocoş la pălării ca să manifesteze pentru Hitler. Iar când jandarmii vreau să-i îm­prăştie, sunt ameninţaţi cu revolverele. Şi nu sunt aceste cazuri singurele. Un ziarist neamţ a fost dat afară din ţară pentrucă, deşi străin, se amesteca în politica internă a ţării. îşi poate închipui orişicine cu ce gânduri se amestecă un străin în politica altei ţări.

Obrăzniciile săseşti au lovit în însăşi demnitatea ţării, pe a cărei legi şi reprezen­tanţi i-au călcat In picioare. Pedeapsa trebue să vină repede, căci numai aşa se va putea repara ce s'a stricat. Trebue apoi supravegheată şi înfrânată boala militărească a saşilor şi prea multele a r ă t ă r i l e dra­gostea ce-o poartă lui Hitler, căci doar trăim în România.

s. O.

La sfinfirca bisericii din Unirea (Vinţul de sus)

Zilele de 31 August şi 1 Stpt. a. e. vor rămânea neşterse din amintirea credincioşilor uniţi din parohia II Unirea, Atunci şi-au văzut ei adecă împlinit un vechiu şi ereştiaese gând, au văzut ridicată şi sfinţită gata biserica pentru care s'au depus de către mulţi atâtea s t ră­duinţe. Au munelt pentru înfăptuirea acestui gând toţi locuitorii comunei în frunte cu păs­torul lor sufletesc, păr. leodorRadu, precum şi alţi oameni de bine dintre eari amintim pe păr. Iuliu Căpâlnean, parohul I Unirea şi d. dr. 7raion Migea, primpretor.

Aetul sfinţirii a fost săvârşit de către P. Sf. Sa Episcopul Dr. Iuliu Hosu dela Cluj, invitat anume de către Mitropolia Blaju­lui. Iar, pentrucă toate lucrurile să iese bine, pentru zilele amintite a fost ales ua comitet de aranjare, în frunte cu parohii 1. Căpăl-neanu şi 2. Radu, primpretor llie Sabău, notarul Moldovan şi primarul Gh.Metea. Da­torită muncii şi îngrijirii comitetului, măreaţa sărbătoare a comunei a trecut într'o stare su­fletească înăiţitore.

Din partea P . V. Consistor dela Blaj au fost de faţă păr. dr. Victor Macaveiu vica­rul sf. Mitropolii şi păr. Ştefan Roşianu ca­nonic. Ca diaconi au slujit păr. Dr* Septi-miu 1 odor an, profesor la Academia de teo­logie şi păr. Dr. Ioan Cristea, secr. mitr., iar clericii N. Florea şi / Stoica au făcut sâmbătă serviciul de cantori, iar dumineci au ajutat la sf. slujbă arhierească.

La aetul sfinţirii, prilej de sărbătoare bi-sericeassă, au fost de faţă şi credincioşi dia comunele învecinate, ca miile, în frunte eu preoţii lor, protopopii din Uioara, Luduş, Luna Aiud şi Turda. Din pertea judeţului a fost de de faţă însuşi prefectul d. I. Modrigan. Au mai fost o mulţime de cărturari din jur.

Primirea Ex. Sale Eeiscopului Iuliu a fost făcută cu o pompă deosebită. Toţi cei de mai sus au ieşit întru întâmpinare, în faţa porţii de triumf, apoi mulţimea credincioşilor dia comună şi jur, îmbrăcaţi îa haine de sărbătoare, ban-deriii ds călăreţi, fanfara batalionului 6 V. M. din Aiud. S'au ţinut vorbiri de bua sosit.

Sfinţirea bisericii şi liturghia arhierească a fost slujită de P. S- Episcop, înconjurat dc sibor de preoţi, afară, pe terasa bisericii, ca să poată fi părtaşi toţi eredincieşii de faţă cari altcum au încăpeau îa biserică. După sf. slujbă, P. Sf. Sa a ţinut o frumoasă cuvântare care a înălţat sufleteşte miile de credincioşi.

A urmat apoi o rec»pţie mare, la eare au luat parte 150 de persoane. La masă s'au ţinut mai multe vorbiri. Seara s'a ţinut un concert dat de corul Astrei din Aiud. Tot atunci a •orbit d. prof. Ovidiu Hulea Aiud, despee Lourdes, ua orăţel francez, unde acum sunt 77 dc ani s'a arătat Prea Curata Ficioară Mă­ria anei păstoriţe.

Pentru credincioşii eomunei, precum şi pentru străinii eari au fost de faţă, actul sfin­ţirii bisericii din Unirea, parohia II, a fost pri­lej de înălţare sufletească (c . ) .

Pag. 6

Din Frunzeni Dumiaeeă fa 25 August a. c , eomuaa

Frunzeai dia jud. Mureş, a îmbrieat haini de sărbătoare. In ziua aeeea conducătorii Des-pirţimâatului Reghin al „Attrei" au coborît îa mijlocul losuitbrilor comuaci, înfrăţind frumoasele învăţături aduse dela oraş eu dorul de luminare găsit la sate.

Reprezentanţii „Astrei" au fost daii dr. E. Nicoară, director de spital, preşedintele Despărţământului Reghin şi dr. A. Ceuşian, avocat şi preşedintele „AgruMui din Reghin. După celebrarea sf. slujbs, d. dr. E. Nisoar i a vorbit mulţimii strânsă pe pajiştea verde dia faţa bisericii. Ia cuvinte pliae de sim­ţire creştinească şi de însufleţire a îndemnat mulţimea credincioşilor, să păstreze şi să adân-ceass i erediaţs, această h r s n i a sufletului care ne înalţă ea o scară spre ceriuri, arătând şi. eu exemple prăpastia îa care au elzut a te i cari au părăsit luminile credinţii apucând pe drumuri întunecate.

Dupi Dia « vorbit d. dr. A. Ceuşian, despre iubirea de neam şi ţară. In l tg i tu ră cu aceasta, a îndemnat pe oameni să-şi trimită copiii Ia şcolile de arte şi meserii, ea, învăţând cum se cuvine aceste izroare de bogiţie, să pună Românii mâni pe ele, aşa cum se cuvine, eici astizi ele se găsesc aproape numii îa manile străinilor. Dssp. Reghin al „Astrei" a şi înfiinţat pentru aceasta ua cămin de use-nioi, la Reghinul căruia i-se zice săsesc, pentruea odată s l ajungi Rsghisul cel ro­mânesc.

Vorbitorilor Is-s răspuns d. Ioaa Vultur, profesor Ia Blaj, fiu al acestei comuna, mul-ţumiadu-le pentru frumoasele euvinte prin cari au desshis poporului că r l r i aoui, ducătoare la mulţumire sufletească şi trupească, (c.)

Glas de durere din comuna Şoimuş j . Sălaj

Ia aoaptea de 28 August a. c. un t r l z se t puternic s'a descărcat asupra bisericii din co­muna Şoimuş, jud. Sălaj. In eâteva eîips bi­serica a fost îaeiasâ de flăcări, şi, cu toată truda dspusl, a ars până îa temslii. Cu isare greutate a fost scăpat chivotul sa ef. cumine­cături , potirul şi evanghelia, psniru cari cu-rajiosuî sfat T r a k n Cogos a înfruntat pri­mejdia flăcărilor.

Oficiul parohial al eomuaei rosgă ge a-ceaită cale pe toţi eoaduoâtorii oficiilor paro­hiale să aducă trista veste ia euaoştiEţa cre­dincioşilor, cari, după puteri şi bunătate de suflete, vor ajuta ca s% se înalţe u s aou îăcsş dc închinare ia locul celui ars . Oriee doaaţig, cât ds misă, e binsveeitâ şi s s poatg trimite ps adresa Of teiului parohial unit Şoimuş, jud. Sălaj.

Glasul conş t i in ţe i » » In adâncimile firii omeneşti, Făcătorul

tuturora a sădit o floare gingaşă. La cele mai mici adieri ea tresare, luminând acolo unde creerul omenesc se încurci în besnă. Această floare e conştiinţa.

Ea întovărăşeşte fiecare faptă a omuîcl, şi o clasează: bană sau rea. De câte ori vrei să săvârşeşti ceva, opreşte-te şl ascultă. Tai ­nic, parcă din depărtări pe unde n'a pătruns picior omenesc, şi totaşi aproape de tine, un glas îţi va spune: porneşte la lucru, sau stai pe loc. ,E glasul Dnmnezeirli care vorbeşte fiecărei lăptari prin glasul conştiinţei. E cea mal sigură lege ducătoare la cărările fericirii.

Din când în când, la răstimpuri, dupăce a fost adormită câtva timp, conştiinţa se tre-

Ziua c o p i l u l u i . Comitetul central al Uniunii Mariane a Femeilor Române Unite a hotărît ca să organizeze pe întreg cuprinsul provinciei mitropolitane o si a copilului. A fost aleasă pentru acest scop ziua de 8 Sep­temvrie 1935, sărbătoarea naşterii Preacu­ratei Fecioare Măria. Din partea Reuniunii bîăjene am fost rugaţi să anunţăm că toţi onoraţii preoţi, aflători în fruntea parohii­lor, sunt invitaţi ca in ziua amintita să or­ganizeze o mică serbare cu discursuri, cân- , tece şi recitări de-ale copiilor, arătându-se j totodată importanţa copilului pentru vieaţa bisericii şi a neamului. Se va face apoi o expoz'ţie în decursul căreia se vor alege fa­miliile creştine cu mai mulţi copii. Numele familiei cu mai mulţi copii va fi trimis in scris la Reuniunea femeilor Române Unite din Blaj care va premia pe cele găsite miţ vrednice.

S e r a t ă a r t i s t i c ă Tn c o m u n a B o b o t a . Societatea culturală „Gheorghe Şincai" din com. Bobota, jud. Sălaj, aranjează, în seara zilei de 8 Sept , o serată artistică armată de dans. Se va desfăşura ca acest prilej un pro­gram frumos, alcătuit din puncte de cor, o piesă teatrală („Năpasta", dramă de I. L. Ca-ragiale) şl o conferinţă despre Gheorghe Şincai, cronicarul pribeag care şl-a găsit loc de o-dihnă veşnică în sasnamita comună. întreg ve­nitul seratei va mări fondul pentru ridicarea anul monument lai Gheorghe Şincai.

Preţu l g r â u l u i d e s ă m â n ţ ă . In anele părţf din ţara, a fost nimicită de secetă a-proape întreagă recolta grâului, aşa că statal trebue să vină să ajute pe locuitori cu grâu de sămânţă. Se va împărţi numai grâu de ca­litate bună. Preţul lai a fost stabilit la 45 de mii Lei vagonul.

S e m i b u r s e ia l i c e u l „ T i m o ţ a i C i -p s r l u " d i n D u m b r ă v e n i . La liceul „T. Cipariu" Dumbrăveni, Târnava-mică, sunt va­cante 10 semibarse de câte 5C00 lei pentru

zeşte şi vorbeşte: fapta cutare, ai făcut-o îm­potriva orânduirii dnmnezeeşt!. Şi liniştea fuge din sufletul certat de ea. Iar sufletul e silit e'o cânte, să umble după ea, ajungând astfel din noa pe căile Domnului.

Zilele trecute, un bătrâa ce pribegea ps străzile Parisului, s'a prezentat la poliţie şi a făcut nişte mărturisiri uimitoare. Acara sunt 40 de an!, in anii bărbăţiei .atotputernice, a omorît ca manile sale 16 persoane. 40 de soi a umblat ca safletal încărcat de povara crimelor. Un aîtal a fost bănuit in locul săn. A şi fost judecat, dar din lipsă de dovezi a fost achitat. Locuitorii satului însă îl credeau vinovat şi-1 ocoleau. De durere, cel bănuit a murit înainte de vreme.

De atunci începând, trupurile celor 16 morţi şi a celui bănuit pe nedreptul, î-a ur­mărit mereu. Glasul conştiinţei i-a vorbit din adâncuri: ai făcut răa ce-ai făcut. Vezi de te izblveştel 40 de ani s'a împotrivit, dar a că­zut înfrânt. S'a dus la poliţie ca să capete pedeapsa cuvenită şi în linişte să ceară apoi iertare dela Cel de sus pentru mulţimea fără­delegilor. Căci aşa i-a vorbit glasul conştiinţei.

- J r ^ elevii Interni din clasele VII şi VIII. Semlb 0 r

se obţin fără concurs în baza mediei gene din clasa precedentă . — înscrierile au î n c e

r s I ţ

Mal sunt locarl l ibere în toate clasele. şcolare 2200 lei, pentru internat 9000 Ui. j formaţiuni amănunţi te să se ceară dela şCoaţ

A m u r i t u n f o s t o s t a ş a l r ă s b o i U | u . d in 1 8 7 7 . La Turna i Severin se aflau p| n ¿ mai săptămâna trecută trei veterani de războia adecă trei luptători cari aa luat parte la tlt. boiul caré s'a pur ta t la sfârşitul veacului tre­cut între ţara noastră şi a Turcilor. Dintre cel trei veterani, unai , ca numele Nicolie

Netta, a murit zilele trecute. I-s'a făcat fB. mormântarc din par tea statului, cu toată pompa cuvenită. O companie de soldaţi |.¡ dat onorurile căci mortal avea mal multe de-coraţii. In urma carului, spre cimitir, păşeau înctt şl ceilalţi doi veterani, decoraţi şi e | dăpănând amintiri din timpul petrecut ca Ceî dispărut, în timpul vieţii sale, în tranşeele războiului.

P e n t r u î m b u n ă t ă ţ i r e a viţe i de vie ş i a p o m i l o r . Se găsesc la noi multe pepi-niere, adecă grădini mari, pline cu pomi paeţi saa cu viţă de vie. Din grădini, sau din şcoală, cum se spune prin unele părţi ale Ardealului, pueţli se scot şi se vând altora cari îi pan ca să crească în grădinile lor. Ca să nu se mai planteze decât pomi şl viţă de vie de soia bun, Ministerul agriculturii a înfiinţat mal multe comisii, cari vor vizita toate pepinierele. Cele în cari se vor găsi soiuri bune, vor II lăsate să lucreze mai departe, cele găsite ce soluri rele, vor fi silite să înceteze lucrul.

S c u l e l e m e s e r i a ş i l o r n u pot fi s e c h e s t r a t e . S'a constatat că in multe părţi se sechestrează sculele meseriaşilor cari ajung astfel pe drumuri, căci nu mai aa nici o pu­tinţă de muncă şl de câştig. Acest lucru însă e împotriva legii, căci ministerul de finanţe a dat poruncă tuturor perceptorilor ca sl nü mai sechestreze şl să nu mal urmărească ma­şinile şl uneltele meseriaşilor apărate de lege. Meseriaşii pot face plânsorl ori de câte ori li-se va face nedreptatea de mai sus.

Doi s l a v i d o c â t e 1 3 a n i a u volt 1 s ă f u g ă Tn A m e r i c a . Un poliţai diu Con­

stanţa a observat zilele trecute pc doi copii cari dădeau mereu târcoale portului. A bănuit atunci că e ceva necurat la mijloc şi de aceea a chemat pe cel doi tineri să meargă ca el la poliţie. Aici i-a luat Ia întrebări şi copiii au ejuns pe drumul mărturisirilor. Au spus că au vrut să fugă în America deoarece eu cetit o carte în care se scria cü acolo şi copiii pot câştiga. EI sunt elevi, de fel din Câmpia Părinţii lor sunt slujbaşi ia stat şi au o si­tuaţie foarte bună. Acum însă aa fost iscaţi de râs de către copiii lor pe csri nu i-au «"* praveghiat şl i-au lăsat să citeassă cărţi rele

S ' a u b ă t u t î n b i s e r i c ă . In sâmbit» trecută s'a adunat la Roman, în biserica ÜP°' veneuscă, membrii comitetuiul bisericesc 111

timpul adunării membrii nu s'au prea îafeleSţ ba s'au chiar certat, încât se aştepta descăr­carea furtunii. Spre sfârşit, an lipovean, ifl

din fire cum sunt ei, a scos an box şi a

(

l o V

f i

în cap pe preşedintele adunării. Dacă n a f ' fost ceilalţi ca să-i despartă, încăerare» * fi sfârşit şi mai rău.

S'a î n e c a t î n t r ' o g r o a p ă c u W*' Muucitoral Dumitra Bălan, de fel dlf lC 0 ^ s¿ Alimpeştf, jud. Gorj, a plecat Ia PIoef*1 „ espete ceva de lacra căci acasă o dacea g ^ din pricina sărăciei. Ajuns la oraş a văz» se trăeşte mai greu şi ca la sate. A s t

Nr. 36

i â t v a timp stâlpii deia porţile fabrcilor, dar aici una na s'a deschis să-I primească in i -ontro, Ia lucru. S'a tocmit atunci Ia un locuitor , | . | scoată ţiţei dintr'o fântână adâncă de câţiva metri. Lucrând acolo, a făcut un pas greşit fi s'a prăbuşit în fântână. Cum nu era nimeni prin împrejurimi ca să-i dea ajutor, s'a înecat în ţiţei. Câţiva muncitori dela „As-tra-Română" trecând mal târziu pe acolo, au observat nenorocirea şi au scos afară trupul mortului. Ia satul său din jud. Gorj, o nevastă şi câfiva copil aşteptau veşti de bine dela el.

Nu u r c a ţ i c o p i i i î n c a r e î n c ă r c a t e . Am primit din Zârneşti (jud. Braşov) ştire despre o dureroasă întâmplare. Locuitorul An-dreiu Letcu a fost la câmp să aducă un car de fân. Pornind spre casă, a aşezat îa vârful carului pe un copil al său, o făptură nevino­vată de 4 ani, la începutul cărărilor vieţii. La o cotitură a drumului carul s'a mişcat prea tare iar făptura cea mică din vârful carului a căzut la pământ. Capul lui cel mic, cu oasele fragede, s'a lovit cu tărie de pietrele drumului şi s'a spart bucăţi, împrăştiind în calea trecă­torilor creerli săi. Copilul a mişcat de două ori din buze şi s'a sfârşit, ca o luminiţă, îna­inte de a putea scoate vre-un scâncet. Ia faţa firalai de vieaţă ce se rupea, tatăl a sfat ne­putincios o clipă, două, şi a apucat-o apoi razna peste câmpuri. A înebunit de durere.

S e c e t ă î n j u d . C o v u r l u i . Se anunţă din Galaţi că o secetă cumplită a bântuit în tot cuprinsul judeţului. Porumbul a fost ni­micit în întregime, încât populaţia trebue de pe acum ajutorată. Locuitorii cari vor primi ajutoare, vor munci în schimb la repararea şoselelor.

N e b u n i a iu ţe l i i . Trăim vremuri curi­oase. Toată lumea se grăbeşte şl foarte mulţi ajung în prăpastie. In fiecare zi se întâmplă nu una cl mai multe nenorociri de automobile. Dumineca trecută un automobil venea cu iu­ţeală mare dela Bucureşti spre Ploieşti. Fugea pe şoseaua cea nouă, asfaltată, făcută cu bani scumpi din bugetul secătuit al ţării, de cre­deai că şoseaua întreagă a fost făcută numai pentru el. La o cotitură înainta cu paşi mă­runţi, cu traista goală în spate , un muncitor ce-şi plănuia îa cap norocul ce-1 va aştepta ia porţile oraşului, în fabricile cele mari, unde v> putea câştiga o bucată de pâine. In iuţeala cea mare, automobilul a dat peste muncitor, '•a retezat amândouă picioarele şl a pornit-o în fugă mare mai departe. Alţi muncitori cari veneau în urmă, l-au ridicat să-1 ducă la spi­tal. Pe drum însă a murit.

S ' a r ă n i t la o î n t r e c e r e d e b i c i ­c lete . Săptămâna trecută s'au făcut întreceri mari ca să se vadă cine merge cu bicicleta mai repede. Căpitanul echipei româneşti, un oare­care Arencluc, s'a dat cu bicicleta peste cap ?i a căzut într'o groapă de 10 m. De acolo a

1 o »t scos şi dus la spital la Cluj. Acum îş Plânge prostia care a făcut-o, plecând la în­treceri cu bicicleta. Par'că n'ar fi putut face 4 , te fapte, mai vrednice de om, în aceste vre-^ " i de sărăcie cumplită.

F u g a r î n a p e l e m ă r i i . Evreul Isidor AP fal din com. Cubreea jud. Maramureş, a ţ) e cat la începutul lunii trecute spre Palestina. ' Ţ * nu avea acte şi bilet în regulă, s'a furişat

n r n a putut până Ia un port din marginea aiestinei. Aici însă 1-a înhăţat poliţia şi 1-a '«'a înapoi. A ajuns astfel Ia un port gre-

a

8 c ' Nici aici nu i-s'a dat voe să coboare ci

trec08.* t r i m l s î n t a r a d e n n d e a p l c c a t * Z i , C l e

4„ , e a ajuns la Constanţa, unde a fost luat «irolre şi d a s s n b e s c 0 r t ă la comuna lui

U N I R E A P O P n p n M T T Pag. 7

Buruieni rele — Sor-cu-frate —

Printre buruienile rele ce creso prin holde, e socotită şi buruiana Sor-cu-trate. Oamenii de pe la noi o mai nu­mesc şi Ciormoiag, Grâu negru şi Grâul prepeliţei. Prin Banat îi zic Miază­noapte iar moldovenii îi spun Sorob.

In multe părţ i hoţii poar tă Sor-cu-frate în sân, când se duo să fure, pen t ru ca să fie feriţi de rău. Petele încă poartă la brâu Sor-cu-frate, des­c â n t a t şi dacă pe la miezul nopţii se întâlnesc cu ibovnicii lor, îi farmecă a şa de mult, încât aceşt ia le ieau de soţii.

Sor-cu-frate e socoti tă buruiană rea , nu numai pen t rucă înăbuşe grâul a şa de tare , că aproape nu se mai poa t e face, ci şi pentru aoeea oă duce şi o viaţă de hoţ . Nu se îndestuleşte numai cu hrana pe care şi-o p regă teş te singur, ci fură şi din hrana grâului. Pen t ru aceasta are două feliuri de ră ­dăcini : unele cari îi ajută să-şi iea singur hrană din p ă m â n t şi altele cari îi ajută să fure. P e aoes tea le vâ ră în rădăcinile grâului şi suge de acolo hrana pe oare grâul ai-a pregăt i t -o şi p e n t r u care a munc i t din toa te puteri le .

Tulpina acestei buruieni e r id ica tă d rep t în sus şi crenguri tă . Frunzele sun t tar i şi în formă de lance, iar flo­rile sunt aşeza te în formă de spic şi au coloare galbenă-aurie sau roşie-purpurie . Fruotele sun t cutiuţe mici, car i se desfac prin două teci, şi din car i ies seminţele oari seamănă cu se­minţele de grâu. Au aceeaşi mărime şi coloare oa şi seminţele grâlui din care cauză nici nu se prea pot deosebi de g r âu .

înmulţ i rea buruienii se face prin semin ţe . Când fructele sunt coap te , seminţele cad la pămân t . Aici pot s ta ani dearândul fără să se strice} ţ i când au prilej potr ivi t , încolţesc şi cresc.

Seminţele de Sor-cu-frate ames te­c a t e cu seminţe le de grâu dau o pâne de coloare a lbăs t ru ie . Aceasta pâne e r ea la gus t şi nu se poa te mânca .

Holdele de g r â u în cari se găseş te mul t Sor-cu-frate încă sunt s labe. F ie

din Maremureş. Un cetitor care tocmai se afla la redacţie când am primit ştirea, a r ă spuns : Prost jidan! Dacă n'a fost el în stare să înşele pe cei din ţări străine. Mai bine i-ar fi reuşit să rămână pe acolo, căci pela noi înşeală pe destui.

Nu m a l p u t e m t r i m i t e m ă r f u r i î n U n g a r i a . Guvernul român a fost înştiinţat că Banca Naţională a Ungariei nu dă voe să se facă nici o plătlre pentru mărfurile cumpărate din România. Cu această măsură Ungaria vrea să faci o economie de 120 milioane Lei, cu cari să plătească vagoanele de porumb cum­părate dela noi mal lunile trecute.

anul cât de bun, g râu l aproape nu m a i creşte şi rodeşte rău.

Din cauza aceas t a buruiana e o a-devăra tă paooste pe capul p lugar i lor şi trebue s t â rp i t ă ou ori ce pre ţ .

0 a mijloc de stârpire, se spune că e bună lucerna, oare crescând m a i mulţi ani, înăbuşe buruienile şi Ie îm­piedecă să se mai desvoalte. Insă a-cest mijloc e foarte greu de în t rebuin ţa t , fiindcă nu se po t sămăna numai cu lu­cerna, t o a t e pământur i le pe cari c reş te Sor-cu-frate. De aceea se încearcă a l t e mijloaoe de s tâ rp i re şi anume:

Locul pe care se găseş te a c e a s t a buruiană, se face ogor. Dn an de zile se lasă ogor s t e rp , iar în anul al doilea se seamănă cu porumb. Ogorul se face va ra sau toamna , iar în pr imăvara ur ­mătoare se ară târziu, numai după ce seminţele de Sor-cu-frate au răsăr i t ş i au înflorit, fără să facă însă şi s ă m â n ţ ă . In chipul aces ta multe din buruieni se prăpădesc .

Foar te bine se poate s târpi buru­iana Sor-cu-frate şi cu ajutorul orzului de toamnă. Orzul de toamnă, s ă m ă n a t mai de vreme, se seceră chiar a tunc i când Sor-cu-frate înfloreşte. înda tă d u p ă secere, locul se a ră . In feliul a c e s t a buruiana se s t â rpeş t e , căci n ' a mai avut vreme să-şi facă sămânţă .

Dacă pe locul plin ou Sor-cu-frate se samănă plante de nutre ţ pentru v i t e , încă se poate face s târpirea, căci a-cestea plante se cosesc chiar a tunci când Sor-cu-frate es te în floare. După adunarea coaiturii locul se a ră şi î a anul următor se samănă porumb s a u al tă p lan tă p răs i toa re .

L a to t cazul, e bine ca In pămân tu l plin cu Sor-ou-frate, câţiva ani s ă nu se mai samene grâu, iar s târpirea b u ­ruienii să se facă într 'una, vreme de mai mulţi ani. Numai în chipul a c e s t a plugarii vor p u t e a scăpa de a c e a s t a buruiană, care es te o adevăra tă pacos te pentru holde.

Ion P o p u - C â m p e a n u

Cum să se zidească o casa Am început într'un articol trecut să vor­

besc despre cum trebue clădită o casă, ajun­gând cu ea până la pivniţă.

— Pentru pivniţă mai avem lipsă de 3 fiară groase, asemănătoare şinelor de drum de fler, lungi de 5 m. 40 cm. (Nr. 16 şl 18 pentru susţinerea bolţii, care se poate face din beton armat sau cărămidă, fiind lipsă de 1120 cărămizi. La boltitul pivniţei să se folo­sească cărămidă de fabrică sau din gurile cuptoarelor de cărămidă, care sunt arse bine. Pivniţa să se aşeze sub cămară şl tindă.

Odăile. Două să fie de 5 pe 4 m., Iar cămara de 2 pe 5 m. Fundamentul lor, la care nu cad pe pivniţă, se face din piatră sau beton care se bagă în pământ de 2 0 - 3 0 cm. şl ri­dicat de 90 cm., de grosimea 50 cm. pentru zidurile de o cărămidă.

Înălţimea pereţilor să fie de 3 m. făcuţi fie din piatră, fie din cărămidă. De o cărămidă şi jum. cei dinspre uliţă şi cei din spatele soa­relui sau mărginaşe vecinului, pe când cel dinspre curte, între casa din faţă şi tindă, de 1 cărămidă, iară între tindă şl cămară de o jum. cărămidă.

La casă e bine să i-se facă an gang (coridor) pentru toată lungimea el, de cel puţin 1 şi jum. m. şi din lemn.

\

Pag. 8

Pentru toţi pereţii vor fi de lipsă 17000 cărămizi (cărămida fiind de 28 cm. lângă, 14 cm. lată, 7 cm. groasă).

Ferestriie, să fie dable de 1 m. înalte şi 90 cm. late. Patra la casa dinainte, 2 înspre aliţă, iar 2 spre curte, 2 la tindă şl una la că­mară de 40 pe 50 cm.

Uşile, să fie de 1 pe 2 m. în număr de 3, de afară în tindă, din tindă în cămară şi alta în. casa dinainte.

Plafonul, poate fi din scânduri sau sto-cătură. E mai bună stocătura, deşi costă ceva mal scump, dar unde nu avem lipsă de scân­duri prea bane şi nu se mai giluesc. In cazai stocăturei avem lipsă de 2 rânduri de scân­duri, pe grinzi în pod şi sub grinzi, pe care se prinde trestia peste care se pune vâcă-laşai. Trestia se poate alege toamna din băiţi. Sunt de lipsă 132 m. pătraţi scândură de o jum. ţol şl de 11 grinzi de 7 jum. m. lungime, groase de 25 pe 26 cm.

Acoperişul să se facă în formă de V. răs­turnat. Căpriorii, vor fi de lipsă 22 bucăţi de 6 m. 70 cm. lungime. Fiind podul mare, ţigla grea, trebue să i-se dea o întăritori. Pentru această întărire şi cu panele căpriorilor mai avem lipsă de 62 m. căpriori, de grosimea 12 pe 16 cm. Leţele, de groase şi dese se iau după felul ţiglei sau şindilel. Pe metru pătrat de acoperiş întră 35 ţigle mici cu cioc şi 45 când se face acoperişul dublu, iar ţigle cu sgiab 15 numai. Fundurile acoperişului să fie înfundate cu cărămidă, atât în faţă cât şi în dos iar la cel din dos se lasă o uşă pentru intrare la pod şi o scară de lemn până ]o6, căruia i-se poate face un acoperiş aparte, alăturat de casă.

Pe jos toate odăile să fie podite şi cât te poate cu scânduri In parcane. Înainte de podit să se umplă bolta pivniţei şl faţa o-dăilor, fie cu sgură, fie cu nisip. Pentru podit avem lipsă de 50 m. pătraţi scândor*.

Văcălaş e lipsă pentru . . casa de 11 ra. cub.

Încălzirea să se facă prin sobe de cără­midă şi ţiglă, na de fier, fiind mai sănătoase şi mai spurluitoare la lemne. Hornurile să nu treacă prea aproape de grinzi, pentru ca ele să nu iee foc, deasemenea să fie înalte cel puţin cât acoperişul casei. Sobele şi horneţele se fac felurit, după locuri, dar în nici un caz să nu fim scumpi, să facem horneţele cât mai mari şi largi.

Mai sunt multe lucruri mărunte, ca fiare pentru ziduri la ferestre, cuie şi altele.

Costul materialului depinde de locul unde ne afiăm, astfel ca să faci o socoteală, cât ar costa casa aceasta, nu s'ar potrivi pentru toate locurile.

Când te apuci să- ţi faci o casă, trebue să-ţi faci socoteala bine, căci o casă bine fă­cută ţine câteva rânduri de oameni şi dacă e frumoasă te atrage inima către ea.

Dacă n'ai o casă de Doamne ajută, dacă n'ai reuşit barem atâta într'o vieaţă de om, ce mângâiere vei avea la bătrâneţe? Barem atât să laşi moştenire copiilor tăil

P. B .

P A I R E A P O P O R U L U I

Poşta gazetei N. B r i c i u , c a n t o r , T u l g h e ş . Ne-am

interesat şi ni-s'a spus că nu este nici o nota -rîre cu privire la întrebarea ce ne-aţi adresat. Când se va şti ceva, vom face cunoscut tutu­rora, prin foaie.

Aviz Ministerul Instrucţiunii, cu Ordinul

N r . 146723— 1935 a aprobat func ţ i e narea Clasei VI I I dela Liceul gr. cat. român de bieţ i din Blaj. înscrierile pentru această clasă se primesc până la 15 Sep / temvrie a. c.

D I R E C Ţ I U N E A

B a n c a „Victor ia" S . P . A. d in A g r i ş t e u

Bilanţul semestrial încheiat la 30 Iunie 1935

Activ : Casa în numerar Lei 74.022. Portofoliu de scont plătibil în ţară Lei 1.143006. Debitori în ţară Lei 4122. Debitori be­neficiind de legea lichidării datoriilor Lei 2.383.653. Pierderi rezultate din legea lichidării datoriilor Lei 437021. Mobilier 21.000. Dobânzi şl comisioane Lei 15.913. Total Activ Lei 4078.737.

Pasiv: Capital social Lei 2.000.000. Fond de rezervă Lei 110.300. Fond de penziune Lei 20.395. Depuneri spre fructificare pe livrete Lei 723 864. Creditori în ţară, Lei 19.648. Angajament de reescont Lei 1.143.006. Conturi diverse Lei 25.941. Dobânzi şi comisioane Lei 35.601. Total Pasiv Lei 4.078 737.

Director Contabil Pop Oltean

România. Judecătoria mixtă Dumbrăveni secţia cărţilor fonduoare jud. Târnava-Mică

Nr. 521 — 1935 c. f.

Extract din publicaţiune de licitaţie

Iu cererea de executare făcată de urmă-ritoarea Hermann Ana dom. în Bachnea con­tra urmăritului Pop loan dom. în loc necu-

don¡. noscut repr. prin adv. Dr. Henric Bock în Dumbrăveni.

J u d e c ă t o r i a A ordonat Hcitaţiunea execuţionaiâ i

priveşte l|4-a din Imobilele situate în corn Şoimuş circumscripţia Tribunalului şi toriel Dumbrăveni , cuprinse în c. f. a com^*" Şoimuş Nr. c. f. 531 A + Nr. 2 top. 2681l22' cu 56 st. p. Nr. top. 268J2 grădină ca i 8 s * în preţ de strigare 500 lei, apoi 5|i2- a 5 Imobilele cuprinse în Nr. c. f. 129 A-j- m" top. 508 vie cu 26 st. p. în preţ de strigare % iei, A + 18 Nr. top. 1293 pădure cu 197 st în preţ de strigare 30 lei, A-f- 19 Nr.top. 13J pădure cu 158 st. p . în preţ de strigare 30 |.i A + 20 Nr. top. 1803 pădure cu 388 ÎD J([ de strigare 100 lei, A + 22 Nr. top. 2162]| fanat cu 94 în preţ de strigare 20 lei.

Pentru încasarea creanţei de 4490 lei -bani capital şi accesorii.

Licltaţionea se va ţine în xiua de 24 lnDa Sept. anul 1935 ora 10 la casa comunala 1 comunei, Şoimuş.

Imobilele ce vor 'f i licitate nu vor fi vân­dute pe un preţ mal mic decât 3|4-a din preţul de strigare.

Cei cari doresc să liciteze sunt datori ti depoziteze la delegatul judecătoresc 10% din pretai de strigare drept garanţie, în numerar sau in efecte de cauţle socotite după cursul fixat în § 42 legea LX 1881, sau să predea aceluiaşi delegat chitanţa constatând depu­nerea, judecătoreşte , prealabilă a garantei şi să semneze coodlţillr de licitaţie (§ 147, 150, 170 legea LX 1881, § 21 legea XL 1908).

Dacă nimeni nu oferă mai mult, cel care a oferit pentru Imobil un preţ mai urcat decât cel de strigare este dator să întregească ime­diat garanţia — fixată conform procentului preţului de strigare — la aceeaşi parte pro­centuală a preţului c e a oferit (§25.XLI 1908).

Dat în Dumbrăvon), la 1 Mâlc 1935, aj. director de c. f. / . Rondoleanu, ss. Judecător: Dr. Vitdlyos s?.

Pentru conformitate (328) 1—1 aj. director: /. Rondoleanu a,

Citiţi şi răspândiţi

.UNIREA POPORULUI"

I

Dîr. Şcolii Normale de fete din Blaj

n e r o a g ă s ă p u b l i c ă m u r m ă t o a r e l e £

Elevele cari intră pentru pr ima dată ' în ci. lV/a şi a V / a a Şcolii N o r m a l e să ia act că au să se prezinte în ziua de 10 Septemvrie, dimineaţa la ora 8 la şcoală. (Institutul RecunostinţuJ

„Feti ţa Orfană" F e e r i e m u z i c a l ă î n 2 a c t e

Text de A. MELIN Muzica de N. OANCEA

Piesa de teatru pentru tineretul şcolar, primită atât de călduros pre­tutindeni şi reprezentată în sute de sate şi oraşe, poate fi uşor repre­zentată ori unde.

de vâ^zife la""10016 ^ d i n text> a t t a^ut de curând şi se află

Preţu i Librăria Seminarială din Blaj

Cartea cu textul . . Lei 10 Notele, 8 pagini mari, , 20

I