LUNA LUI NOIEMBRIEZIUA A NOUA

POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELE NOSTRU

NECTARIEEPISCOPUL PENTAPOLEI, FĂCĂTORUL DE MINUNI

La Vecernia mică

Punem stihuri 4 şi cântăm următoarele stihiri:

Glas 4 “ Ca pe un ales între mucenici…“

Pe urmele Cuvioşilor în anii cei mai de pe urmă ai umblat, Ierarhe Nectarie, cu vieţuirea ta cea curată şi cu obiceiurile cele alese, şi cu priceperea cea adevărată, şi cu darurile dragostei; pentru aceasta, sfinţindu-te pe tine Stăpânul tuturor, în chip vădit te-a numărat cu ceata sfinţilor.

Ca cela ce, fiind numit cu numele nectar, nectarul harului l-ai primit în inima ta, Sfinte Nectarie, cu dulceaţa cuvintelor tale veseleşti în Duhul sufletele celor evlavioşi, ca un înţelept şi de Dumnezeu insuflat, şi cu razele minunilor tale pururea luminezi Biserica lui Hristos, ceea ce străluceşte de slava ta.

Cei ce cu evlavie alergăm întru mireasma cea cerească a cinstitelor tale moaşte celor proslăvite prin harul Dumnezeiescului Duh, de la acestea dobândim sfinţire şi izbăvire de patimi, Nectarie Cuvioase şi grabnice tămăduiri iau cei ce bolesc fără de vindecare, cu mare glas cinstindu-te pe tine.

Mânăstirea pe care ai înălţat-o şi cu canoane ai întărit-o, Nectarie, neîncetat o acoperă şi o păzeşte spre scăpare sufletelor noastre; şi ostrovului Eghinei, Părinte, dăruieşte-i fierbintea ta solire înaintea Domnului, pururea mijlocind pentru dânsa,

dimpreună cu arhipăstorul ei, fericitul Dionisie.

“ Slavă… “, glas 1

Veniţi, toţi credincioşii, să cinstim pe Nectarie, luminătorul Bisericii cel nou arătat; că acesta, în zilele noastre, cu dumnezeiască cuviinţă, vieţuind întru cuvioşie şi adevăr, virtuţile sfinţilor celor de demult în sine le-a întipărit; şi vas al alegerii făcându-se, precum Pavel, cu vrednicie s-a proslăvit prin harul cel sfinţitor al Duhului, dăruind fiecăruia cererile cele spre mântuire, ca un ierarh preaîndumnezeit.

“ Şi acum… “, al Născătoarei.

Ceea ce primeşti rugăciunile celor păcătoşi şi nu treci cu vederea suspinarea celor necăjiţi, roagă, Prea Sfântă Fecioară, pe Cel Născut din pântecele tău ca să ne mântuim.

La stihoavnăGlas 2. “Casa Efratului… “

Cu harul cuvântului nectar gândit izvorăşti, Nectarie, Bisericii lui Hristos, ca cela ce te-ai curăţit cu duhul.

Stih: “ Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor veseli. “

Mare, cu adevărat slujitor al Domnului, în vremurile cele mai de pe urmă, Nectarie, te-ai arătat, şi pe credincioşi i-ai întărit.

Stih: “ Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui. “

Bucură-se duhovniceşte Biserica lui Hristos, văzând harul tău, pe care l-ai aflat din cer, Nectarie, Părintele nostru.

“ Slavă… “, al Treimii

Ţie se cuvine laudă şi slavă, Atotputernicei Dumnezeirii Celei în trei Sori, că pe ierarhul Tău l-ai proslăvit.

“ Şi acum… “, al Născătoarei

Cinstite cuvinte propovăduieşte slava Ta, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Nectarie cel dumnezeiesc, cela ce s-a proslăvit prin Duhul.

“ Acum proslăveşte… “, Trisaghionul, Troparul ( vezi la Vecernia Mare ) şi otpusul.

La Vecernia Mare.

La “ Doamne, strigat-am… “, punem stihuri 6 şi cântăm următoarele stihiri:

Glas 1, “ O, preaslăvită minune! “

O, preaslăvită minune! În vremurile cele mai de pe urmă, ca un sfeşnic prealuminat a strălucit lumii Nectarie cel înţelept şi a luminat pe cei credincioşi cu lumina Evangheliei cea mai presus de lumină, prin cuvântul său cu dumnezeiească cuviinţă şi petrecerea cea fără de prihană şi preaaleasă; pentru aceasta s-a şi preaslăvit cu darurile Mângîietorului şi dă neîncetat tămăduiri celor care cer.

O, purtarea ta cea de grijă, Hristoase! Căci Tu, precum ai făgăduit, în chip minunat l-ai proslăvit cu darul minunilor pe Nectarie cel înţelept, ca pe un prieten adevărat, că şi acesta te-a proslăvit cu strălucirea vieţii lui, arătând tuturor cu limpezime puterea dragostei celei către Tine, Mântuitorule; pentru acesta, cu ale sale rugăciuni, ne dăruieşte iertare de greşeale, şi desăvârşită pace.

Astăzi strălucit se veselesc de pomenirea ta cea nouă, Sfinte Nectarie, ale

credincioşilor soboare, cântându-te; iar Biserica lui Hristos tainic dănţuieşte întru a ta slavă, temelie neclătită aflându-te pe tine în zilele cele mai de pe urmă; iar ostrovul Eghinei nespus se bucură, având ca bogăţie bine-înmiresmatele tale moaşte.

Alte stihiriGlas 2, “ Cu ce cununi de laude… “

Cu ce cununi de laude vom încununa pe Ierarhul, pe cel ce de curând a strălucit şi Biserica a luminat-o cu luminile bunei-cinstiri, pe podoaba cea nouă a ortodocşilor, cel de o râvnă cu Arhiereii cei de demult; căci cu înţelepciune urmând vieţuirii lor, s-a proslăvit de Hristos, Cela ce tuturor le dă printr-însul mare milă.

Cu ce viersuri de cântări vom lăuda pe ierarhul, pe dumnezeiescul slujitor al lui Dumnezeu şi giuvaerul virtuţilor, pe alăuta cuvântării de Dumnezeu, pe cela ce a izvorât acum Bisericii din buze înţelepte, prin dumnezeiescul cuvânt al harului, nectarul cel ceresc al bunei-cinstiri şi darul minunilor, cel primit de la Dumnezeu, Nectarie, de Dumnezeu insuflate.

Cu ce graiuri duhovniceşti vom ferici pe ierarhul, pe cel ce în mijlocul lumii a dus viaţă cu adevărat preaîndumnezeită, prin fapte cuvioase şi fără de prihană; pentru aceasta, lui Dumnezeu sfântă mânăstire I-ai înălţat în ostrovul Eghinei, ca liman al sufletelor neînviforat, pe care neîncetat acoper-o, Cuvioase Nectarie, dimpreună cu povăţuitorul ei, Dionisie cel de Dumnezeu înţelepţit.

“ Slavă… “, glas 6

Luminat a strălucit astăzi, ca o stea nou arătată, prăznuirea cea nouă a Ierarhului Nectarie, luminând Biserica. Veniţi dar, mulţimile ortodocşilor, cu glas de veselie, acestuia să-i strigăm: bucură-te, cel ce ai primit pecetea vieţii cuvioşilor celor de demult, în zilele acestea rele, în

care iubirea multora s-a răcit, precum a proorocit Mântuitorul; bucură-te, cela ce ai împreunat învăţătura cu virtutea şi, prin cuvântul înţelepciunii tale, luminezi sufletele credincioşilor; bucură-te, podoaba arhiereilor, acoperitorul Eghinei şi al mânăstirii tale preafierbinte apărător. Pentru aceasta, pre4fericite Nectarie, stând înaintea scaunului măririi Dumnezeieşti, neîncetat te roagă pentru cei ce cu credinţă săvârşesc pururea cinstită pomenirea ta.

“ Şi acum… “, aceleaşi.Dogmatica glasului 6.

Vohodul, “ Lumină lină “, Prochimenul zilei şi Paremiile.

Din Cartea Pildelor citireDin Înţelepciunea lui Solomon

citireDin Înţelepciunea lui Isus Sirah

citire.La Litie, Idiomele

Glas 1

Veseleşte-te în Domnul, Biserică Ortodoxă, bucură-te şi dănţuieşte, Mireasa cea aleasă a Împăratului Ceresc, că iată, în vremurile noastre, Ierarhul cel adevărat al lui Hristos, Nectarie cel Cuvios, cele ce le-ai primit în vremurile cele de demult de la Dumnezeu, încă o dată le pecetluieşte şi răsunător le propovăduieşte cu slava cu care s-a proslăvit de către singurul Dumnezeu, de unde stâlp şi întărire pe Acesta dobândindu-L şi harul minunilor sale văzându-L, strigă Mirelui tău: “ Doamne, slavă Ţie! “.

Glas 2

Cine nu va sălta? Cine nu va dănţui cu duhul de noua prăznuire a Ierarhului Nectarie, că tot sufletul se veseleşte, văzându-l pe acesta proslăvit şi deopotrivă cu sfinţii şi luminând cu minunile; pentru aceasta, fericind strălucirea vieţii lui şi cuvioşia izbânzilor sale, strigăm: “ Iisus

Hristos, ieri şi astăzi şi în veci, este Acelaşi”.

Glas 3

Tăinuitorului celor sfinte, lui Nectarie, după cuviinţă să îi strigăm, grăind cu glasul lui David: Fericit eşti şi bine-ţi va fi ţie, Preafericite Părinte, că, petrecând tu cu înţelepciune şi fără de prihană, cugetător de cele cereşti în viaţă te-ai arătat, şi Ierarh cuvios şi fără de răutate; şi cu sfântă cuviinţă săvârşind cele către Dumnezeu, cu înţelepciune ai slujit Bisericii lui Hristos; şi prin minuni cu vrednicie proslăvindu-te, întâmpini pe cei în nevoi şi plineşti fiecăruia cererile cele spre mântuire.

Glas 4

Strălucind cu cuvântul harului, lucrător încercat al Evangheliei păcii te-ai arătat, Părinte Nectarie, şi gură proorocind dumnezeieşte şi lepădând tulburarea lumească, te-i unit prin isihie cu Dumnezeu, fiind în ostrovul Eghinei, în care mânăstire pentru suflete ai înălţat, chip al virtuţilor făcându-te monahiilor, şi părinte şi dascăl; şi ai adormit cu somnul cuvioşilor, rugându-te neîncetat pentru sufletele noastre.

Acelaşi.

Cât de sfântă este viaţa ta, şi lui Dumnezeu bineplăcută, de Dumnezeu purtătorule Nectarie, cât de străine sunt minunile tale, pe care le săvârşeşti cu harul ce ţi s-a dat! Cine, dar, nu se va minuna de tine, cela ce cu adevărat eşti vrednic de minunare; sau cine nu te va slăvi pe tine, cel proslăvit de Dumnezeu: că izvor de tămăduiri s-au arătat dumnezeieştile tale moaşte, că vindecă boli grele; şi oricine aleargă cu credinţă ia mântuire sufletului şi trupului doftoricire, slăvind pe Hristos, Cela ce minunat te-a proslăvit pe tine.

Slavă, glas 5

Veniţi toate neamurile credincioşilor, veniţi în Eghina, împreună să alergăm, veniţi şi să vedem minunile cele cu străină cuviinţă, pe care de curând le-a lucrat dreapta Celui Preaînalt, că pe Nectarie, de Dumnezeu înţelepţitul, cela ce după Evanghelie a sporit, cu nemuritoare haruri îl proslăveşte, precum în chip nemincinos a făgăduit. Pentru aceasta şi cinstitele lui oseminte pline de bună mireasmă le-a arătat şi izvor de tămăduiri celor ce cu evlavie aleargă la ele; din care de mireasmă a vieţii, ca David strigăm: “ Mare eşti, Doamne, şi măririi Tale nu este hotar!” , prin care, Iubitorule de oameni, mântuieşte sufletele noastre!

Şi acum, al Născătoarei.

Fericimu-te pe Tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară şi te slăvim credincioşii după datorie, Cetatea ce nu ştie de cutremur, Acoperământul cel nebiruit şi scăparea sufletelor noastre.

La Stihoavnă.Glas 5, “ Bucură-te, al

pustniceştilor… “

Bucură-te, cela ce în vremurile cele mai de pe urmă ai răsărit ca o stea cu cerească lumină şi, cu strălucirea minunilor tale, luminezi în chip înţelegător pe cei întunecaţi cu patimile, mintea cea de Dumnezeu primitoare, cea plină de dumnezeiască lumină, care la legea Dumnezeului nostru cu înţelegere ai cugetat, Nectarie, precum este scris; sfeşnicul prea luminat, luminătorul bunei-cinstiri, care cu viaţa ta ai luminat deja marginile, Părinte. Pe Hristos roagă-L, Părinte, să dăruiască sufletelor noastre mare milă!

Stih: “ Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere “.

Viaţă duhovnicească întru cugetare cerească petrecând, Ierarhe, cinstit lăcaş al Duhului Sfânt te-ai arătat, că smerita cugetare ţi-a fost ţie laudă şi, prin obiceiurile cele alese, dimpreună cu purtările cele netrufaşe, lăsat-ai să se întrevadă strălucirea sufletului tău, prin care s-a şi pus cu sfinţii partea ta. Pentru aceasta, înconjurând sicriul cel de mireasmă izvorâtor al moaştelor tale, cu străpungere strigăm, Nectarie: “ Mântuire sufletelor şi trupurilor dă-ne pururea! “.

Stih: “ Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura “.

Bucură-se Biserica lui Hristos, văzându-te pe tine cu cerească slavă proslăvit, Nectarie, şi măreşte pe Hristos, Cela ce făcător de minuni te-a arătat pe tine; iar ostrovul Eghinei nespus se luminează, dobândind sicriul moaştelor tale, ca pe o nedeşertată vistierie de sfinţire. Ci mai mult încă se veseleşte Mânăstirea ta cea de Dumnezeu cercetată, ceea ce pururea caută spre tine şi cu lacrimi înalţă glas: “ Tu slava mea eşti, şi apărătorul, şi scăpare, Părinte, şi acoperitorul! “.

“Slavă… “, glas 8

Dimpreună cu sufletele sfinţilor are cerescul Ierusalim şi sufletul tău cel sfinţit, lăudate Nectarie; iar ostrovul Eghinei are moaştele tale izvorâtoare de har, avuţie de Dumnezeu dăruită, şi comoară de tămăduiri fără arginţi a toată neputinţa şi a tot necazul; că la aceasta alergând de pretutindeni cei pătimaşi, află tămăduiri şi capătă cererile cele spre mântuire, slăvind cu voci mulţumitoare pe Domnul, Cel ce te-a proslăvit pe tine: la Care mijloceşte pururea pentru sufletele noastre.

“Şi acum… “( al Născătoarei )Cel obişnuit al glasului 8, de la

Stihoavna de sâmbătă seara.

“ Acum slobozeşte … “, Trisaghionul şi Troparul:

Glas 1, “ Cetăţean al pustiei… “

Pe vlăstarul Silibriei şi acoperitorul Eghinei, pe cela ce în vremurile cele mai de pe urmă a strălucit , pe prietenul virtuţii cel adevărat, pe Nectarie să îl cinstim credincioşii, ca pe un slujitor îndumnezeit al lui Hristos, că izvorăşte felurite vindecări celor ce cu evlavie strigă: “ Slavă lui Hristos, Celui ce te-a proslăvit, Slavă Celui ce minunat te-a arătat, Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri! “.

Slavă. Alt tropar.Glas 4 “ Degrabă auzi-ne… “.

Întru cuvioşie ai vieţuit, ca un înţelept ierarh, proslăvind pe Domnul cu viaţa ta cea plină de virtuţi, Nectarie Cuvioase; pentru aceasta, proslăvindu-te cu puterea Mângîietorului, demonii goneşti şi pe cei bolnavi îi tămăduieşti, care vin cu credinţă la dumnezeieştile tale moaşte.

“Şi acum… “( al Născătoarei)“ Taina cea din veac ascunsă… “

LA UTRENIE

Primul rând de sedelne

Glas 1, “ Mormântul Tău, Mântuitorule… “

Ca un soare strălucitor, în vremurile cele mai de pe urmă răsăritu-ne-ai nouă cu viaţa ta cuvioasă, sfinte Nectarie, şi pe toţi îi scoli ca să dea laudă, şi slavă lui Hristos, Stăpânului a toate, Celui ce proslăvit te-a arătat pe tine cu puterea minunilor.

“ Slavă… “, aceeaşi podobie.

Îmbelşugate vindecări izvorăşte în chip minunat, în toate zilele, cu dumnezeiască dărnicie, preacinstitul tău

cap, tainic veselind cu mirosul cel de bună mireasmă al Duhului, pe cei ce aleargă cu evlavie şi cu dorire la a ta mânăstire, sfinte.

“ Şi acum… “( al Născătoarei )

Cel ce cuprinde toate şi Făcătorul vecilor, în chip mai presus de minte, întreg S-a cuprins în pântecele tău cel dumnezeiesc, Preacurată, fără a lăsa odihna Părintelui tău, om dimpreună şi Dumnezeu desăvârşit, şi a îndumnezeit firea lui Adam, şi lumea toată a mântuit-o. Pe Acesta roagă-L, de Dumnezeu Născătoare, să mântuiască sufletele noastre.

După Polieleu, al treilea rând de sedelne.

Glas 8, “Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...“

Tâlcuitor al dogmelor dreptei credinţe şi călăuzitor în învăţăturile grăitoare de cele dumnezeieşti arătându-te, Cuvioase, ca un ierarh de Dumnezeu insuflat, priceperea celor bine-cinstitori dumnezeieşte o îndreptezi la iubirea dumnezeiască şi la calea mântuirii. Pentru aceasta, în Eghina cu dumnezeiesc cuget ai înălţat cinstită mânăstire, Cuvioase, spre îngrădire sufletelor, de Dumnezeu purtătorule Nectarie, în care mulţimea celor ce duc viaţă monahicească, închinându-se la cinstitele tale moaşte, cu evlavie prăznuieşte sfântă pomenirea ta.

“ Şi acum… “( al Născătoarei

Din sângiuiri curate născându-L pe Stăpânul tuturor şi ceea ce era nicicum stricând, Fecioară ai rămas după naşterea cea negrăită; pentru aceea, toţi mărim măririle tale, Fecioară, şi, prin fierbintea ta solire, nădăjduim a ne mântui.

Rândul al doilea de sedelne.

Glas 3 “ De frumuseţea… “

Curăţia vieţuirii tale şi dreptatea obiceiurilor tale, Părinte, ca pe un prinos duhovnicesc primindu-l Stăpânul, izvor al tămăduirilor te-a arătat pe tine în Eghina celor ce cu credinţă aleargă la sfintele tale moaşte, cele ce miros ceresc împart tuturor şi dumnezeiască bună-mireasmă.

Slavă, glas 4, “ Spăimântasu-s-a Iosif…“

Spăimântează cu adevărat cugetele credincioşilor harul minunilor cel dat ţie de la Dumnezeu, înţelepte, care lucrează în dumnezeieştile tale moaşte. Pentru aceasta, către mânăstirea ta împreună curg mulţimile de credincioşi din toate stările, şi cei bolnavi iau sănătate prin mijloacirea ta, Sfinte, cântând cu veselie lui Hristos, Celui ce te-a sfinţit pe tine, Cuvioase.

“Slavă…”, “ Şi acum …” ( al Născătoarei )

Năstrapă de mană primitoare şi cuvântătoare, Sfeşnic purtător de lumină şi dumnezeieşte strălucitor cunoscându-te pe Tine, Preacurată, dumnezeiescul Nectarie, cu luminările Tale cu vrednicie şi-a luminat sufletul şi cugetul, ca un lucrător al virtuţii, cu vrednicie şi-a luminat; pentru aceasta, fecioară şi Maică a lui Hristos preanenuntită cu dreaptă credinţă te-a propovăduit pe tine, născătoare de Dumnezeu Prealăudată. Şi acum împărtăşindu-se de luminarea Fiului tău, Curată, împreună cu îngerii slăveşte negrăită slava ta.

Antifonul 1 al gl. 4Prochimen:“ Gura mea va grăi

înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere “.

Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

Evanghelia de la Matei 24, 42-47Psalmul 50

“ Slavă…”: Pentru rugăciunile Ierarhului…”, “ Şi acum…” “ Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…”

Stih: “Miluieşte-mă, Dumnezeule…”

Stihira, glas 6

Astăzi, de Dumnezeu purtătorul Nectarie, podoaba cea nouă a Bisericii, săvârşind alergarea virtuţii, a terminat drumul către cer; şi, întru luminările sfinţilor aşezând cortul său, fără teamă se desfată de pomul vieţii, primind strălucirea slavei celei de mare cuviinţă; iar pentru noi cere izbăvire de primejdii, pace statornică şi mare milă.

CANON, glas 1

Cântarea 1

Întunecarea minţii mele cu lumina rugăciunilor tale risipeşte-o şi dă-mi cuvânt ca, luminat să laud, făcătorule de minuni Nectarie, dumnezeiească pomenirea ta.

Răsărind ca un soare neapus în anii cei de pe urmă, cu lumina faptelor tale tuturor marginilor le străluceşti, Părinte, în chip minunat, lumina Evangheliei.

“Slavă…”

Prin curăţia vieţii tale călcând, Nectarie, pe urmele vechilor arhierei ai lui Hristos, de acelaşi nume cu ei te-ai şi arătat părtaş.

Al Născătoarei:

Firea Cea necuprinsă purtând-o în pântecele Tău şi nearzându-te, cu trup ai născut, Fecioară Preacurată, fără de schimbare şi amestecare, pe Hristos, Făcătorul tuturor.

Cântarea a-3-a

Cu sfinţenia învăţându-te din tinereţe, Părinte, dumnezeiasca dragoste ai ales, a urma lui Hristos, Nectarie, şi de toată deşertăciunea cu înţelepciune te-ai depărtat.

Cu graiurile buzelor tale, Părinte, picuri dulceaţa cerească celor ce cu credinţă primesc cuvântul tău şi călăuzeşti la cele bune cugetul credincioşilor.

“Slavă…”

Nouă podoabă a ierarhilor te-ai arătat, Ierarhe Nectarie, îmbrăcând sfinţenia cea adevărată prin curăţia vieţuirii tale; pentru aceasta, te lăudăm.

“Şi acum…”

Înfrumuseţată fiind mai presus de cuget cu strălucirile fecioriei, pe Dumnezeu cu trup mai presus de fire Îl naşti, Preacurată, şi osânda Evei cu naşterea ta ai dezlegat-o.

Sedealna: Glas 5, “ Pe Cuvântul, Cel împreună… “

Săvârşind alergarea virtuţii, Cuvioase, cu dumnezeiască cuviinţă te-ai mutat la viaţa cea neîmbătrânitoare şi părtaş al sfinţilor te-ai arătat, Nectarie, dimpreună cu care totdeauna roagă-te Împăratului tuturor, Hristos, să dea iertare de păcate şi mântuire sufletelor celor ce prăznuiesc pomenirea ta.

Cântarea a-4-a

Cu sfinţenie săvârşind viaţa ta pe pământ, părtaş al cortului tuturor sfinţilor te-ai arătat în cer; iar racla moaştelor tale izvorăşte sfinţire şi mântuire celor ce se sfârşesc, Ierarhe, de boli şi de necazuri.

Preoţit-ai întru curăţie şi cuvioşie, înţelepte, ca un preot bineplăcut lui Hristos

Atotputernicul şi ca pe o jertfă curată I-ai adus prinos viaţa ta cea fără de prihană, Ierarhe; pentru aceasta, după vrednicie ai fost proslăvit.

“Slavă…”

De felurite boli şi patimi cumplite vindecă în chip minunat capul tău cel preasfânt; că în acesta sălăşluind dumnezeiescul har, în multe feluri lucrează celor ce aleargă la el, după măsura credinţei lor.

Al Născătoarei.

Cu chipul nostru S-a născut din pântecele tău, Dumnezeu Cel Nematerialnic şi, rămânând Ceea ce era mai înainte, pe Adam din blestem l-a rezidit, fii ai lui Dumnezeu arătând pe cei ce cu credinţă te slăvim pe tine, ca Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a-5-a

Cu înţelepciunea Duhului şi Cuvântul Vieţii inimile credincioşilor le îndrepţi, Nectarie, către vieţuirea cea mai îmbunătăţită, Părinte, ca un înţelept şi sfânt propovăduitor al Evangheliei.

Îmbrăcând veşmântul arhieriei, înţelepte, cu fapte pline de virtute l-ai împodobit, ca un ierarh preaîndumnezeit şi iconom al dumnezeieştilor taine.

Slavă…

Înţelepţeşte strălucind cu înţelegerea şi cu blândeţea, pe cuvioasele fecioare le-ai strâns şi la Hristos le-ai călăuzit cu cuvintele şi cu faptele vieţii tale celei neprihănite.

Al Născătoarei

Cu strălucirea ta, Preacurată, luminează, ca o milostivă şi fără de prihană, sufletul meu cel întunecat de

orbirea patimilor, şi cu dumnezeiască frică mă întemeiază.

Cântarea a-6a

Ca o stea nou-răsărită, în vremurile cele mai de pe urmă ai luminat tainic inimile credincioşilor, Nectarie, aprinzându-le către dumnezeiasca dorire, Părinte.

Cu înţelepciune şi dumnezeiască înţelegere petrecând pe pământ în zilele cele rele, precum a zis Pavel cel înţelept, strălucit ai fost proslăvit, Nectarie, de către Domnul.

“ Slavă…”

Întărind neclătită în frica lui Dumnezeu sfântă mânăstirea ta, liman neînvăluit ai arătat-o, spre mântuirea sufletelor, Nectarie.

Al Născătoarei.

Ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul tuturor şi ai şters blestemul cel de demult al lui Adam, izbăveşte-mă, Preanevinovată, de întunecarea patimilor mele.

Condac

Pe steaua cea nou-răsărită a Ortodoxiei şi cetatea cea nou zidită a Bisericii să-l lăudăm întru veselia inimii, că proslăvit fiind prin lucrarea Duhului izvorăşte harul nestricăcios al tămăduirilor celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Nectarie.

Icos

Om cugetător de cele cereşti te-ai arătat în lume, Nectarie, Ierarhul lui Hristos, că, ducând viaţă cuvioasă, în toate ai petrecut ca unul cu adevărat sfânt şi îndumnezeit; pentru aceasta, auzi de la noi:

Bucură-te, cel prin care se înalţă credincioşii;

Bucură-te, cel prin care cad în spăimântare vrăjmaşii;

Bucură-te, următorul Cuvioşilor Părinţi;

Bucură-te, dumnezeiescul dascăl al ortodocşilor;

Bucură-te, casă preasfântă a lucrării dumnezeieşti;

Bucură-te, carte de dumnezeu tipărită a vieţuirii celei înnoite;

Bucură-te, că ai ajuns la măsura sfinţilor;

Bucură-te, că înţelepţeşte te-ai înstrăinat de materie;

Bucură-te, strălucind semn de biruinţă al credinţei;

Bucură-te, cinstit organ al harului;Bucură-te, cel prin care Biserica

dănţuieşte;Bucură-te, cel prin care ostrovul

Eghinei se veseleşte;Bucură-te, Părinte Nectarie.

Cântarea a-7-a

Cu dreaptă înţelegere şi inimă curată liturghisind, Părinte, lui Hristos, Împăratul tuturor, luminarea Mângîietorului ai primit-o în sufletul tău, Cuvioase, strigând: “ Binecuvântat este Dumnezeul Părinţilor noştri.”

În chip înţelegător răsărindu-ne nouă în vremurile cele mai de pe urmă ca un soare cu totul strălucitor, luminezi cugetele binecinstitorilor cu lumina faptelor tale, Sfinte Nectarie, podoaba ierarhilor.

“ Slavă…”

Ca o altă cămară minunată de tămăduiri, pururea dă întărire, Nectarie, sicriu moaştelor tale, Părinte, sufletelor şi trupurilor celor ce cu evlavie multă aleargă la sfânta ta mânăstire.

Al Născătoarei.

Ca ceea ce eşti Maica Mântuitorului şi Dumnezeului nostru, caută cu ochiul tău milostiv, Fecioară Preanevinovată, la nevoia cea amară a sufletului meu, şi de reaua deprindere a patimilor celor pierzătoare izbăveşte-mă.

Cântarea a-8-a

Voind Domnul a face cunoscută celor de pe pământ slava pe care ţi-a dat-o ţie în cer, înţelepte, izvor de tămăduiri şi de minuni multe a arătat, preafericite, dumnezeieştile tale moaşte.

Precum crinii câmpului s-au arătat cinstitele tale oseminte, Părinte Nectarie, îndată ce s-a deschis cinstitul tău mormânt, tuturor făcându-le simţit mirosul nemuririi.

“Slavă…”

De toată strâmtorarea, vătămarea şi mânia, roagă-te, Ierarhe al lui Hristos, să se izbăvească cinstita ta mânăstire, care întru tine se laudă şi dragostei tale părinteşti se încredinţează.

Al Născătoarei…

Fără de sămânţă ai luat în pântece pe Făcătorul tuturor şi pe Acesta fără stricăciune născându-L cu trup, de stricăciunea cugetelor trupeşti cu harul tău, Fecioară, izbăveşte-mă pe mine, jalnicul tău rugător.

Cântarea a-9-a

Cununa slavei ai primit, Nectarie, de la Hristos, Cela ce strălucit te-a proslăvit pe tine, săvârşind tu, Părinte, întru cuvioşie alergarea ta; şi, de o cinste cu sfinţii te-ai arătat, dimpreună cu care te roagă pentru cei ce te cinstesc pe tine.

Îmbrăcând veşmântul arhieriei, preasfinţit pe acesta l-ai arătat cu sfintele tale nevoinţe şi cuvioasele tale osteneli, şi, prin vieţuirea ta cea curată, te-ai pecetluit cu strălucirea Părinţilor celor de demult.

Săvârşind cu laude pomenirea ta, Nectarie, Biserica lui Hristos se veselşeşte întru tine, Sfinte; că pe aceasta ai luminat-o, Ierarhe, arătându-te sfinţit prin dumnezeiescul Duh.

“ Slavă…”

Mirosul cel ceresc şi bine-înmiresmat al vieţii, pe care îl răspândeşte preacinstitul tău cap, în chip înţelegător dăruieşte-l sufletului meu, sfinte, şi, ca pe un miros de bună mireasmă primeşte, Părinte, cântarea aceasta, pe care cu dorire ţi-am urzit-o.

Al Născătoarei.

Ceea ce fără de asemănare eşti mai înaltă decât puterile de sus şi mai strălucitoare decât soarele, Stăpână, Ceea ce ai născut cu trup pe Soarele Slavei, Hristos, Dătătorul de lumină, luminezi pe cei ce te măresc pe tine.

Exapostilarul:

Biserică, veseleşte-te şi cântă cântare nouă, lăudând pe fiul tău şi pe nuntaşul cel sfânt, Nectarie, cel ce în vremurile noastre s-a arătat sfinţit.

Altul:

Cu dumnezeiască cuviinţă vieţuind în chip minunat măritu-te-ai, Nectarie ierarhe, de către Făcătorul tuturor: că izvor de minuni s-a arătat racla moaştelor tale.

Al Născătoarei:

De Dumnezeu Preadăruită Fecioară, roagă pururea pe Fiul şi Stăpânul Tău şi Multmilostivul Dumnezeu să izbăvească pururea de toată nevoia, Născătoare de Dumnezeu, pe cei binecinstitori.

La Laude:Punem Stihuri 4 şi cântăm

următoarele stihiri:Glas 1 “ Al celor cereşti… “

Cu cântări împreunându-ne, să prăznuim pomenirea cea sfântă a dumnezeiescului Nectarie, a celui ce în vremurile noastre de la Hristos în chip minunat s-a proslăvit, prin strălucirea vieţii sale, cu harurile tămăduirilor, spre îngrădire binecinstitorilor.

Racla moaştelor tale, Părinte Nectarie, ca o altă scăldătoare a Siloamului se arată; că boalele cele cumplite le curmă, sănătate şi izbăvire împărţind pururea, prin lucrarea Duhului, celor ce aleargă la dânsa.

Cine va cânta după cuviinţă stăpânirile Tale, Dătătorule de viaţă şi Mântuitorule; că stâlp şi întărire neclătită cu adevărat ai dăruit cinstitei Tale Biserici, pe dumnezeiescul Nectarie, cela ce Ţie ţi s-a închinat întru cuvioşie.

Mai presus decât mirosul ţarinei în pârgă, după cuvântul cel dumnezeiesc, este buna mireasmă a cinstitelor tale moaşte, Nectarie de trei ori fericite, veselind simţirile credincioşilor; pentru aceasta, văzând Eghina harul tău cel dumnezeiesc, pe tine te fericeşte.

“ Slavă…”, glas 5.

Cuvioase Părinte, cugetare întru legea lui dumnezeu făcându-ţi viaţa ta, cu viaţa sfinţilor celor de demult te-ai pecetluit pe tine; că, robind duhului cugetarea cea trupească, alese fapte ai făcut şi întru cuvioşie te-ai îmbrăcat, ca un ierarh de Dumnezeu înţelepţit şi al virtuţii adevărat lucrător; pentru aceasta, cu strălucire te-ai proslăvit de la Dumnezeu şi izvor de tămăduiri s-a arătat sicriul moaştelor tale, prin adumbrirea Mângâietorului. Ci, o, fericite Nectarie, picură în sufletele noastre nectarul harului

tău şi roagă-te Domnului să ne dea nouă mare milă.

“Şi acum…” (al Născătoarei )

Fericimu-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te slăvim credincioşii, după datorie, pe tine, cetatea care nu ştie de cutremur, zidul cel neclătit, mijlocitoarea cea neruşinată şi scăparea sufletelor noastre.

Doxologia mare şi troparele, ecteniile şi Otpustul.