August Sf Nifon Patriarhul Constantinopolului Slujba MINEI

of 26 /26
ÎN ACEASTĂ LUNĂ, ZIUA A UNSPREZECEA, Pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Nifon, patriarhul Constantinopolului şi a Sfântului Mucenic şi Arhidiacon Evplu. LA VECERNIA MICĂ La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 2-lea: Podobie: Când de pe lemn... Veniţi, mulţimea credincioşilor şi cetele monahilor, ca împreună să prăznuim strălucita pomenire a dumnezeiescului Nifon şi să glăsuim în cântări faptele lui cele mai presus de fire şi darurile cu care Treimea cea Sfântă l -a mărit şi pe pământ şi în cer, ca pe cel ce a slăvit-O pe Dânsa. Când te-ai rănit cu dorul pustniciei, Preasfinţite Nifon, atunci, ca un cerb însetat, ai alergat la Muntele cel sfânt şi, cercetând ca un înţelept toate sfintele locaşuri, ai ales a locui în cinstita Mănăstire a Înaintemergătorului, socotind-o mai potrivită pentru nevoinţe. Când ai strălucit cu lumina Treimii celei mai presus de fire, stând la rugăciune, atunci te-ai arătat stâlp în chip de lumină, şi ai povăţuit, de Dumnezeu cugetătorule, cu dumnezeieşti cuvinte cetele sihaştrilor la pământul nepătimirii şi spre săvârşirea faptelor bune şi a privirii către Dumnezeu. Când, prin ameninţare dumnezeiască, ai fost înălţat pe Scaunul cel dintâi al păstoriei, atunci, ca un soare, pe toţi credincioşii i -ai luminat prin dumnezeieştile tale cuvinte, fericite. Şi, ca un păstor mare, ai povăţuit popoarele la păşunea cea de mântuire, iar ca un cârmuitor înţelept ai condus corabia Bisericii lui Hristos la limanul cel de Dumnezeu păzit. Slavă..., glasul al 4-lea: Adunarea ierarhilor celor desăvârşiţi şi a monahilor celor cuvioşi, cu laude să încununăm pe Fericitul Nifon, cel ce este între ierarhi cuvios şi între cuvioşi ierarh. Căci acesta, mai întâi curăţindu-se prin strădanie şi vas ales al Sfântului Duh făcându-se, s-a arătat apoi şi păstor a toată lumea în împărăteasa cetăţilor. Şi, păstorind, prin viaţă şi prin cuvânt, plinirea cea cu numele lui Hristos numită a adus pe mulţi la mântuirea Domnului, făcându-se slăvit de la Dumnezeu, Căruia, vieţuind după moarte, se roagă neîncetat să mântuiască sufletele noastre.

description

slujbe sfinti romani sau cinstiti de romani

Transcript of August Sf Nifon Patriarhul Constantinopolului Slujba MINEI

  • N ACEAST LUN, ZIUA A UNSPREZECEA,

    Pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru Nifon, patriarhul Constantinopolului i a Sfntului Mucenic i Arhidiacon Evplu.

    LA VECERNIA MIC

    La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 2-lea:

    Podobie: Cnd de pe lemn...

    Venii, mulimea credincioilor i cetele monahilor, ca mpreun s prznuim strlucita pomenire a dumnezeiescului Nifon i s glsuim n cntri faptele lui cele mai presus de fire i darurile cu care Treimea cea Sfnt l-a mrit i pe pmnt i n cer, ca pe cel ce a slvit-O pe Dnsa.

    Cnd te-ai rnit cu dorul pustniciei, Preasfinite Nifon, atunci, ca un cerb nsetat, ai alergat la Muntele cel sfnt i, cercetnd ca un nelept toate sfintele locauri, ai ales a locui n cinstita Mnstire a naintemergtorului, socotind-o mai potrivit pentru nevoine.

    Cnd ai strlucit cu lumina Treimii celei mai presus de fire, stnd la rugciune, atunci te-ai artat stlp n chip de lumin, i ai povuit, de Dumnezeu cugettorule, cu dumnezeieti cuvinte cetele sihatrilor la pmntul neptimirii i spre svrirea faptelor bune i a privirii ctre Dumnezeu.

    Cnd, prin ameninare dumnezeiasc, ai fost nlat pe Scaunul cel dinti al pstoriei, atunci, ca un soare, pe toi credincioii i-ai luminat prin dumnezeietile tale cuvinte, fericite. i, ca un pstor mare, ai povuit popoarele la punea cea de mntuire, iar ca un crmuitor nelept ai condus corabia Bisericii lui Hristos la limanul cel de Dumnezeu pzit.

    Slav..., glasul al 4-lea:

    Adunarea ierarhilor celor desvrii i a monahilor celor cuvioi, cu laude s ncununm pe Fericitul Nifon, cel ce este ntre ierarhi cuvios i ntre cuvioi ierarh. Cci acesta, mai nti curindu-se prin strdanie i vas ales al Sfntului Duh fcndu-se, s-a artat apoi i pstor a toat lumea n mprteasa cetilor. i, pstorind, prin via i prin cuvnt, plinirea cea cu numele lui Hristos numit a adus pe muli la mntuirea Domnului, fcndu-se slvit de la Dumnezeu, Cruia, vieuind dup moarte, se roag nencetat s mntuiasc sufletele noastre.

  • i acum..., a Nsctoarei:

    Pzete-ne pe noi, robii ti, Nsctoare de Dumnezeu prea-binecuvntat, de tot felul de primejdii, ca s te mrim pe tine, ndejdea sufletelor noastre.

    LA STIHOAVN

    Stihirile, glasul al 2-lea:

    Podobie: Casa Efratului...

    Car nelegtor i chivot de lumin purttor al Treimii te-ai artat, de Dumnezeu nelepite, Ierarhe Nifon.

    Stih: Cinstit este naintea Domnului moartea cuviosului Su.

    Te-ai artat mai presus de doimea cea materialnic pentru Unimea Treimii celei nelegtoare, de Dumnezeu purttorule Nifon.

    Stih: Preoii Ti, Doamne, se vor mbrca cu dreptate (Ps. 131, 9).

    Prin faptele tale cele bune te-ai ridicat la privirea celor de sus, eznd n car de foc ca altdat Ilie proorocul, de Dumnezeu cugettorule Nifon.

    Slav..., glasul 1:

    Veselii-v n Domnul, cele dou cinstite locauri: din Romnia i de la Athos; bucurai-v i sltai, c inei la snul vostru ca pe o vistierie de mult pre preacinstitele moate ale de trei ori Fericitului Nifon. Acestea au n sine toate semnele sfineniei: rmnerea n nestricciune vreme de muli ani, mireasma cea cu bun miros i rurile de minuni ce se revars peste cei ce se nchin lor. Pentru aceea, prznuind pomenirea lui cea dup datorie, cu mulumire grii Mntuitorului Hristos: Slvit eti, Doamne, Care ai druit fiilor notri printe iubitor de fii, iar smereniei noastre nlare de bun mrire i mijlocitor fierbinte pentru mntuirea noastr, pe Ierarhul Nifon, prin care vom dobndi de la Tine izbvire de pcate i mare mil.

    i acum..., a Nsctoarei:

    Ceea ce eti bucuria cetelor cereti i pe pmnt folositoare tare oamenilor, miluiete, Preacurat Fecioar, pe cei ce ndjduiesc ntru tine, cci, dup Dumnezeu, spre tine, de Dumnezeu Nsctoare, ndejdea ne-am pus.

    TROPARUL, glasul al 3-lea:

  • Podobie: Cu faptele strlucind...

    Cu faptele dreptei credine strlucind toat Biserica ai luminat, nsoindu-te cu smerenia cea dttoare de nlare, tu, cinstea cea mrit a celor dou sfinte locauri, podoaba i nfrumusearea patriarhilor, Mrite Nifon. Iar acum umple de dumnezeieti daruri pe cei ce cu credin te mresc pe tine.

    Slav..., i acum..., al Praznicului. Ectenia mic i otpustul.

    LA VECERNIA MARE

    Dup obinuitul psalm, se citete Fericit brbatul... Slava nti.

    La Doamne, strigat-am..., se pun stilurile pe 8 : 5 ale ierarhului i 3 ale mucenicului.

    Stihirile ierarhului, glasul al 4-lea:

    Podobie: Dat-ai semn...

    Dumnezeu, Cel ce locuiete n cele din nlime, te-a pus pstor al Bisericii Lui i gritor i propovduitor al dumnezeiescului Cuvnt pe tine, Printe Nifon. Care, prin nvturile tale cele de Dumnezeu nelepite, aprinzi adunrile credincioilor i povuieti la mplinirea dumnezeietilor porunci pe cei ce urmeaz ie cu credin. Pentru aceea, roag-te ca s dobndeasc dezlegare de pcate cei ce cinstesc cu credin pomenirea ta cea ntru tot prznuit.

    Cu podoabele ierarhiei strduindu-te i cu luminrile mpodobindu-te, cuvioase, svrirea cea fericit ai dobndit, printe. Cu otile cele de sus nsoindu-te i cntarea cea ntreit sfnt mpreun cu ele cntnd Celui ce stpnete toate, te-ai umplut de strlucirea cea de acolo. Cu acelea mpreun nu nceta s te rogi ca s se izbveasc de tot felul de ispite cei ce te laud pe tine, Preafericite Nifon, printele nostru.

    Cei ce te-ai artat luminat la inim cu dorul cel dumnezeiesc, ai strlucit la suflet cu razele Duhului, din pruncie poftind a purta pe umerii ti jugul cel uor al Domnului. Atunci ai alergat la Muntele Atos, ca un cerb la izvoarele apelor, i te-ai slluit cu bucurie n locaul naintemergtorului. i, fcndu-te urmtor aceluia, te-ai artat adevrat dreptar al vieuirii celei n chip ngeresc i mijlocitor fierbinte al credincioilor.

    Alte stihiri ale ierarhului, glasul 1:

  • Podobie: Ceea ce eti bucuria...

    Tinuitorule de sfinenie, Nifon, dup dreptate te-ai nvrednicit de adunarea otilor celor de sus, cu care mpreun nencetat dnuieti, vznd, fericite, pe Sfnta Treime. Acesteia, stnd nainte, roag-te pururea pentru noi cei ce te cinstim pe tine.

    Cu brbie adormind npdirile sltrilor trupului, de Dumnezeu purttorule, cu toat dorirea ai tins, printe, ctre Cel ce singur este desvrirea doririlor. De Acela ndestulndu-te, cuvioase, pomenete-ne i pe noi, cei ce te ludm pe tine.

    Stihirile mucenicului, glasul 1:

    Podobie: Prealudailor mucenici...

    Evplu, pururea mrite, vitejete ai surpat miestriile vrjmaului celui ru, biruindu-l pe el prin mucenicia ta. Cci te-ai adus jertf curat i bine-primit lui Hristos, Ziditorul tu, mpratul tuturor, n veac mpreun cu El bucurndu-te (de dou ori).

    Evplu, pururea mrite, ntrarmnd simirile sufletului tu cu Crucea lui Hristos, de bunvoie ai alergat vitejete ctre lupttorul mpotriv i n chip vdit l-ai biruit. Pentru aceea, acum mprteti mpreun cu mpratul tuturor, n veac mpreun cu El bucurndu-te. Evplu, pururea mrite, ai defimat cele materiale, agonisind ajutor ie pe Hristos; i pentru Dnsul i-ai dat trupul chinuitorilor spre bti, ptimind pn la snge, mucenice. Pentru aceasta, cu cununa biruinei te-a mpodobit pe tine Stpnul i Mntuitorul i Domnul.

    Slav..., a ierarhului, glasul al 6-lea:

    Venii, mulimea credincioilor din Romnia i de la Athos, ca, adunndu-ne ntr-o unire astzi, cu tain s pomenim pe purttorul de Dumnezeu printele nostru i cu bun cucernicie mrindu-l n cntri s zicem: Bucur-te, cel ce te-ai artat n vremurile mai de pe urm, ns, prin rvna ta cea dumnezeiasc, te-ai nevoit mpreun cu cei de demult; bucur-te, podoaba ierarhilor, lauda monahilor i lumina sihatrilor; bucur-te, ntrirea i desftarea dreptcredincioilor. Cuvioase Nifon, printele nostru, nu nceta a te ruga pentru cei ce cu credin i cu dragoste svresc pomenirea ta.

    i acum..., a Praznicului, acelai glas:

    Mai nainte nchipuind nvierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ai luat pe trei ucenici ai Ti, pe Petru, pe Iacob i pe Ioan, i Te-ai suit pe Tabor. i acolo,

  • schimbndu-Te la fa Tu, Mntuitorule, Muntele Taborului s-a acoperit cu lumin, iar ucenicii Ti, Cuvinte, s-au aruncat cu faa la pmnt, neputnd suferi s vad chipul cel de nevzut. Cci ngerii slujeau cu fric i cu cutremur, cerurile s-au spimntat, pmntul s-a cutremurat vznd pe pmnt pe Domnul slavei.

    VOHOD: Lumin lin...

    Prochimenul zilei.

    PAREMIILE

    De la Pilde, citire:

    (Versete alese din diferite capitole)

    Pomenirea dreptului cu laude i binecuvntarea Domnului pe capul lui. Fericit este omul care a aflat nelepciunea i muritorul care tie priceperea. C mai bun este negutoria acesteia dect vistieriile aurului i argintului, i mai scump dect pietrele cele de mult pre; i tot ce este scump nu este vrednic de ea. Pentru c lungimea de zile i anii vieii sunt n dreapta ei i n stnga ei bogie i mrire. C din gura ei iese dreptatea, legea i mila pe limb le poart. Deci, ascultai-m pe mine, fiilor, c lucruri de cinste v spun; i fericit este omul care va pzi cile mele. C ieirile mele sunt ieiri de via i se gtete vrerea de la Domnul. Pentru aceasta v rog pe voi i pun nainte glasul meu fiilor oamenilor. C eu, nelepciunea, am tocmit sfatul, i gndul eu l-am chemat. Al meu este sfatul i ntrirea, a mea este priceperea i a mea este tria. Eu pe cei ce m iubesc pe mine, i iubesc; i cei ce m caut vor afla har. nelegei dar cei fr de rutate chibzuiala i cei nenvai lipii-v inima. Ascultai-m pe mine iari, c lucruri de cinste v spun. i voi scoate cele drepte din buzele mele, c grumazul meu se va nva cu adevrul. i urte sunt naintea mea buzele mincinoase. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este strmb nici rzvrtit n ele. Toate sunt drepte pentru cei ce neleg i netede sunt toate pentru cei ce afl cunotin. C v nv pe voi adevrul, ca s fie n Domnul ndejdea voastr i s v umplei de Duh.

    De la nelepciunea lui Solomon, citire:

    (Versete alese din diferite capitole)

    Gura dreptului izvorte nelepciune i buzele oamenilor nelepi tiu darul cel bun. Gura nelepilor se nva nelepciune i dreptatea i mntuiete pe ei din moarte. Sfrindu-se omul drept, nu-i piere ndejdea. Cci fiul drept se nate spre via; i n buntile sale va culege road dreptii. Lumina drepilor este de-a pururea, i de la Domnul vor afla har i mrire. Limba nelepilor tie cele bune i n inima lor odihnete nelepciunea. Domnul iubete inimile cele cuvioase i la El sunt bine-primii toi cei fr prihan n cale. nelepciunea

  • Domnului lumineaz faa celui priceput, c ea sosete la cei ce o doresc mai nainte ca acetia s o fi cunoscut pe ea. Cel ce vine la dnsa nu va osteni i cel ce privegheaz pentru ea curnd va fi fr de grij. C ea nsi umbl i caut mprejur pe cei vrednici de ea i se arat lor cu bun plcere; cci pe nelepciune nu o biruiete niciodat rutatea. Pentru aceasta am fost eu iubitor al frumuseii ei. i am iubit-o i am cutat-o pe ea din tinereele mele. i am cutat-o ca s o aduc mie mireas. Ca pe Stpnul tuturor am iubit-o, pentru c ea nva n tain tiina lui Dumnezeu i cunoate lucrurile Lui. Ostenelile ei sunt bunti; i ea nva curia, mintea, dreptatea i bogia, iar n viaa oamenilor nimic nu este mai de trebuin dect acestea. Cci de poftete cineva mult tiin, nelepciunea tie cele trecute, iar cele ce urmeaz s fie le asemuiete; ea tie tlmcirea cuvintelor i dezlegrile vorbelor cele ascunse, cunoate de mai nainte semne i minuni, ca i ntmplrile vremurilor i ale anilor; ea este sfetnic bun pentru toi. C nemurire este ntr-nsa i mrire n mprtirea cuvintelor ei. Pentru aceasta, am vorbit ctre Domnul i m-am rugat Lui i am zis din toat inima mea: Dumnezeul prinilor i Domnul milei, Cel ce ai fcut toate cu cuvntul Tu, i cu nelepciunea Ta ai tocmit pe om, ca s stpneasc fpturile cele fcute de Tine, i s ndrepteze lumea ntru cuviin i dreptate, d-mi nelepciunea care ade pe scaunele Tale i nu m despri pe mine de robii Ti, c eu sunt robul Tu i fiul roabei Tale. Trimite nelepciunea Ta din ceruri de la locaul Tu cel sfnt i de la scaunul slavei Tale, ca fiind cu mine s m nvee ce este plcut naintea Ta. i s m ndrepteze spre cunotin i s m pzeasc ntru slava sa. C gndurile celor muritori sunt toate cu temere i cugetele lor cu greeal.

    De la nelepciunea lui Solomon, citire:

    (Versete alese din diferite capitole)

    Dreptul fiind ludat, se vor veseli popoarele c pomenirea lui este fr de moarte. Pentru c este cunoscut lui Dumnezeu i de oameni i sufletul lui este bine-plcut lui Dumnezeu. Iubii deci, oamenilor, nelepciunea, poftii-o pe ea i vei nva c nceputul nelepciunii este dragostea i pzirea legilor. Cinstii nelepciunea ca s mprii n veci. Spune-voi vou tainele lui Dumnezeu i nu le voi ascunde de voi. Cci El este conductorul nelepciunii, ndrepttorul nelepilor i cunosctorul a tot cugetul i lucrul; iar nelepciunea nva toate gndurile, c ntr-nsa este duh nelegtor i sfnt, strlucirea luminii celei de-a pururea i chipul buntii lui Dumnezeu. nelepciunea aaz soi lui Dumnezeu i prooroci; i este mai frumoas dect soarele i dect toat strlucirea stelelor, asemnndu-se luminii celei dinti. Ea scap de dureri pe cei ce o slujesc i-i ndreapt pe crri drepte; le d lor cunotin sfnt i-i pzete de cei ce-i vneaz pe ei, dndu-le lor trie n lupt; ca s neleag toi c ea este mai puternic dect toat credina. i nu va birui vreodat rutatea pe nelepciune, nici nu va trece judecata fr s certe pe cei ri. Cci au zis ntru sine, gndind cu nedreptate: S facem sil dreptului, s nu ne fie mil de sfinenia lui, nici s ne ruinm de crunteile btrneilor celei de muli ani; c ne va fi nou lege tria noastr i vom vna pe cel drept, c nu este de nici un

  • folos i st mpotriva lucrurilor noastre i ne nvinuiete de greeli fa de lege i ne defimeaz pentru pcatele nvturii noastre. i ne spune nou c el are cunotina lui Dumnezeu i se numete pe sine fiu al lui Dumnezeu. i ne-a fost el nou spre vdirea cugetelor noastre i ne este greu nou i vedem c viaa lui nu este asemenea cu a altora i s-au schimbat crrile lui. De batjocur am fost socotii naintea lui i se deprteaz el de cile noastre ca de nite necurii i fericete cele mai de pe urm ale drepilor. S vedem dar dac sunt adevrate cuvintele lui i s ispitim cele ce urmeaz s i se ntmple lui. Cu ocar i cu munc s-l ntrebm pe dnsul, ca s cunoatem blndeile lui i s ispitim nerutatea lui, judecndu-l pe el spre moarte de ocar, cci vor fi luate n seam cuvintele lui. Acestea au gndit i au rtcit, c i-a orbit pe ei rutatea lor. Cci nu au cunoscut tainele lui Dumnezeu i n-au socotit c tu eti singurul Dumnezeu, Care ai stpnire peste via i peste moarte; i s mntuieti n vreme de scrb, i mntuieti de toat rutatea ca un ndurat i milostiv i dai sfinilor Ti har i stai mpotriv celor mndri cu braul Tu.

    LA LITIE

    Stihirile, glasul al 2-lea:

    Dumnezeu cel unul, Cel ce ntru sfini Se odihnete, aflnd slluire curat preasfinitul tu suflet i n el locuind, de dumnezeieti daruri l-a umplut. Pentru aceea, nu nceta a lumina pe cei ce te laud pe tine, Nifon, printele nostru.

    Acelai glas:

    Acum ai dobndit desftarea cea nestriccioas i ndulcirea cea venic, pentru c Dttorul de plat cu ndestulare i druiete roadele ostenelilor tale cele multe i ale faptelor tale cele bune, pe care le-ai adunat ca ntr-o vistierie. Pentru aceasta, primete cu dragoste, dumnezeiescule Printe, lauda ce se aduce ie din buze de tin, c eti blnd i iubitor, Fericite Nifon, de Dumnezeu nelepite. i ca cel ce ai ndrznire, cuvioase, roag-te pentru sufletele noastre.

    Slav..., glasul al 2-lea:

    Racla moatelor tale cele cu bun miros, prealudate printe, sfinete sufletele i trupurile celor ce se apropie de ea cu credin; iar sfntul tu suflet dup vrednicie se veselete, mpreun cu ngerii fiind. Pentru aceea, ndrznire avnd ctre Domnul i cu cei fr de trup dnuind n ceruri, mpreun cu aceia roag-te, cuvioase, s se mntuiasc sufletele noastre.

    i acum..., a Praznicului, acelai glas:

    Cel ce ai sfinit toat lumea cu lumina, n Munte nalt Te-ai schimbat la fa, Bunule, artnd ucenicilor Ti puterea Ta de a izbvi lumea din clcarea poruncii. Pentru aceasta, grim ctre Tine: Milostive Doamne, mntuiete

  • sufletele noastre.

    LA STIHOAVN

    Stihirile, glasul al 5-lea:

    Podobie: Bucur-te, cmara...

    Bucur-te cel ce te-ai artat motenitor pustniciei lui Antonie, a lui Pavel, a lui Efrem, a lui Eftimie, a lui Sava i a celorlali sihatri, care au cltorit pe calea cea cu anevoie spre ctigarea faptelor i isprvilor celor bune, rtcind prin pustieti i prin muni, adesea prin peteri fiind omori. Acestora, de care toat lumea nu este vrednic, tu ai rvnit cu dinadinsul; iar acum, mpreun cu aceia, te bucuri, printe. Pentru aceea, roag pe Hristos s druiasc mare mil celor ce te laud pe tine.

    Stih: Preoii Ti, Doamne, se vor mbrca cu dreptate i cuvioii Ti cu bucurie se vor bucura (Ps. 131, 9).

    Bucur-te, cel ce ai fost urmtor arhiereilor celor prealuminai de demult; care, cu mare cuviin, ai vieuit n multe fapte bune i ai strlucit prin minuni i care au suferit osteneli, i primejdii au rbdat. Aceia cu dreapta credin au ntrit Biserica i nu au lsat-o s se clatine din pricina ereziilor. Aa i tu, printe, rvnind cu dinadinsul acelora, ai suferit mii de mhniri i de osteneli, primejduindu-te pentru credin. Iar acum roag-te, mpreun cu aceia, ca s se druiasc mare mil celor ce te laud pe tine.

    Stih: Fericit brbatul care se teme de Domnul; ntru poruncile Lui va voi foarte (Ps. 111,1).

    Bucur-te, cu adevrat, rvnitorule al Proorocului ce a petrecut timp ndelungat n pustieti i s-a hrnit cu muguri i cu miere slbatic. Petrecerea i mucenicia aceluia rvnind, Cuvioase Nifon, vitejete ca i acela ai ptimit cu buntiin i de bunvoie adesea i-ai omort trupul, ndurnd mucenicia care este cu mai mult durere dect mucenicia prin sabie. Pentru aceasta, acum te veseleti mpreun cu mucenicii, cu care roag-te s se druiasc mare mil celor ce te laud pe tine.

    Slav..., glasul al 2-lea:

    Lucrare pe potriva numelui ce pori ai artat, cuvioase, cci, prin ndelungata stare de trezire i prin rugciune nencetat curindu-i mintea, te-ai fcut loca al Sfntului Duh. Pentru aceea, mutndu-te la ceruri n chip tainic, ne mbunteti pe noi la apropierea de sfintele moate. Iar acum, nchinndu-ne cu dragoste la racla moatelor tale, Preafericite Nifon, printele nostru, cerem prin tine de la Dumnezeu curie i mare mil pentru sufletele noastre.

  • i acum..., a Praznicului, acelai glas:

    Cel ce n Muntele Taborului ntru slav Te-ai schimbat la fa, Hristoase Dumnezeule, artnd ucenicilor Ti slava Dumnezeirii Tale, strlucete i nou lumina cunotinei Tale i ne povuiete pe crarea poruncilor Tale, ca un bun i de oameni iubitor.

    La binecuvntarea pinilor, troparul ierarhului (de dou ori)

    i Nsctoare de Dumnezeu Fecioar... (o dat)

    Iar dac nu se face binecuvntarea pinilor, se zice: troparul ierarhului, glasul al 3-lea (caut la Vecernia mic),

    Slav..., Mucenicul Tu, Doamne, Evplu...

    i acum..., al Praznicului.

    LA UTRENIE

    La Dumnezeu este Domnul..., se cnt troparul ierarhului (de 2 ori),

    Slav..., al mucenicului, i acum..., al Praznicului.

    Dup catisma nti, sedealna, glasul al 3-lea:

    Podobie: De frumuseea fecioriei tale...

    Crucea pe umerii ti cu osrdie ridicnd-o, cuvioase, ai urmat Celui ce a binevoit a Se arta pe pmnt pentru noi. Pentru aceasta, ai prsit toat ndulcirea lumeasc i, ca fiind fr de trup, ai vieuit, printe, via ntocmai cu ngerii. Iar acum, mpreun cu ei petrecnd, adu-i aminte de cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine (de dou ori).

    A Praznicului, asemenea:

    Raza dumnezeietii Tale slave, Cuvinte al lui Dumnezeu, ai artat-o pe ct s-a putut ucenicilor Ti n Muntele Taborului, schimbndu-Te la fa. Cu aceea lumineaz-ne i pe noi, cei ce Te ludm pe Tine, Unule i neschimbat, Iisuse atotputernice. Pentru aceasta, grim ie cu credin: Slav, Hristoase, mpriei Tale.

    Dup catisma a doua, sedealna, glasul al 4-lea:

    Podobie: Spimntatu-s-a Iosif...

    Toat ceata cea cereasc s-a mirat vznd pe pmnt viaa ta cea n trup: cci ai petrecut, preafericite, vieuind ca fiind fr de trup. Cci nspimnt,

  • nelepte, toat mintea omeneasc, neptimirea ta cea desvrit prin care te-ai artat mai presus de oameni i asemenea ngerilor. Pentru aceasta, ngerii i oamenii mpreun te laud (de dou ori).

    A Praznicului, asemenea:

    n Muntele Taborului Te-ai schimbat la fa, Mntuitorule, artnd schimbarea oamenilor care va s fie la a doua Ta venire n slav. Ilie i Moise vorbeau mpreun cu Tine, iar cei trei ucenici pe care i-ai luat mpreun cu Tine, vznd, Stpne, slava Ta, s-au spimntat de strlucirea Ta. Iar acum, lumineaz i sufletele noastre Cel ce atunci ai fcut s strluceasc acelora lumina Ta.

    Dup polieleu, sedealna, glasul al 8-lea:

    Podobie: Fluierele pstoreti...

    Cntnd, fericite, din fluierele pstoreti i pscnd fr rtcire turmele tale, ai ncetat a pstori, cunoscnd slbticimea animalelor, i ai alergat, printe, acolo unde era preaslvit Hristos Domnul. i, pn la sfrit vieuind ntru Dnsul, ai dobndit dumnezeiasca slav.

    A Praznicului:

    Podobie: Porunca cea cu tain...

    n Muntele Taborului ai artat, Fctorule de bine, strlucirea cea ascuns sub trup a firii Tale, Hristoase, i dumnezeiasca buncuviin, strlucind celor trei ucenici, care erau mpreun cu Tine, slava Ta. Acetia, neputnd ndura strlucirea slavei Tale, au grit: Sfnt eti, c, neapropiat fiind, Te-ai fcut vzut lumii cu trup, Unule, Iubitorule de oameni.

    Apoi antifonul nti al glasului al 4-lea:

    PROCHIMENUL: Cinstit este naintea Domnului moartea cuviosului Lui.

    Stih: Preoii Ti, Doamne, se vor mbrca cu dreptate i cuvioii Ti cu bucurie se vor bucura (Ps. 131, 9).

    Evanghelia: Din Sfnta Evanghelie dup Ioan (X, 1-9), citire:

    Zis-a Domnul: Cel ce nu intr prin u... (caut la 21 mai).

    Psalmul 50.

    Slav..., glasul al 2-lea:

  • Pentru rugciunile Ierarhului Tu, Milostive, curete mulimea pcatelor noastre.

    i acum...,

    Pentru rugciunile Nsctoarei de Dumnezeu, Milostive, curete mulimea pcatelor noastre.

    Stih: Miluiete-ne, Dumnezeule, dup mare mila Ta i, dup mulimea ndurrilor Tale, curete frdelegile noastre.

    Glasul al 6-lea:

    Cel ce ai ales pe cele nestriccioase mai degrab dect pe cele striccioase i trectoare, i nelepete n locul pmntului ai primit n schimb cerul, nelepte Nifon, pe noi, care nc locuim pe pmnt, izbvete-ne de cei ce voiesc rzboaie, ca pururea s te cinstim.

    CANOANELE Canonul nti al Praznicului, cu irmosul pe 6, al ierarhului pe 4 i al mucenicului pe 4.

    CANONUL Ierarhului

    Alctuire a lui Theona, ieromonahul i egumenul.

    Cntarea I, glasul al 8-lea:

    Irmos: Apa trecnd-o ca pe uscat...

    Strlucit fiind cu slava Dumnezeirii, dumnezeiescule printe, gonete lipsa de luminare a sufletului meu, ca s laud luptele tale mpotriva vrjmailor celor nevzui.

    Rnit fiind de dragostea lui Hristos din pruncie, preafericite, ai alergat ca un cerb nsetat la izvoarele apelor i ai ajuns la faptele cele bune.

    Fugind de nestatornicia celor trectoare, ai schimbat cele mici cu cele mari, ca un nelept. Pentru aceasta te-ai artat vas al Treimii, printe preasfinite.

    A Nsctoarei:

    Marie, Fecioar i Maic a lui Dumnezeu, nu nceta a te ruga Fiului tu pentru cei ce vieuim n locaul tu cel dumnezeiesc, ca s ne izbvim de toat primejdia.

    CANONUL mucenicului

    Alctuire a lui Iosif.

  • Cntarea I, glasul al 4-lea:

    Irmos: Pe voievozii cei tari...

    Cu arma Crucii notnd, ai intrat n limanul Vieii, n care, cu bucurie petrecnd luminat, mrite, f s nceteze valul inimii mele care m tulbur mult, pentru ca n linite s mresc pomenirea ta.

    Stea cu totul luminoas ai rsrit n cinstita trie a Bisericii, nelepte, luminnd pe credincioi cu strlucirile virtuilor, Evplu, i cu puterea Duhului izgonind ntunericul demonilor.

    Cu dumnezeiasc putere fiind ntrit, nelepte, ai propovduit cu cuget dumnezeiesc c Cel nscut din Dumnezeu este Dumnezeu, Care de bunvoie a rbdat rstignire i cu moartea pe moarte a stricat, mrite.

    Slav...,

    Toi s se grbeasc a te luda pe tine, purttorule de Dumnezeu, cci, cu nvturile cele dumnezeieti, ai rpit din gura vrjmaului pe toi cei ce cu buncuviin au primit cuvintele tale, preaviteazule purttor de chinuri al lui Hristos.

    i acum..., a Nsctoarei:

    Cu pogorrea cea nfricotoare strlucind Hristos, din pntecele tu cel purttor de lumin, Preacurat, ca un Soare a rsrit celor din lume, risipind negura mulimii de zei i luminnd marginile lumii.

    Catavasie: Cruce nsemnnd Moise...

    Cntarea a 3-a:

    Irmos: Doamne, Cel ce ai tcut cele de deasupra...

    Ca pe un adevrat propovduitor ctigndu-te pe tine, ne-am luminat prin cuvintele tale cele nelepte i ctre cunoaterea voii lui Dumnezeu toi au fost povuii. Pentru aceasta, te cinstim.

    Potolind viforul sltrilor trupului, ai fost rnit de dragostea cea dumnezeiasc, de Dumnezeu fericite. Pentru aceasta, ai alergat la locaurile Domnului din Muntele Atos i pe toi cei ce locuiau acolo i-ai luminat.

    Cu luminarea faptelor tale cele bune covreti, preafericite, lumintorii cei de pe cer. Cci ai rsrit ca un soare n Muntele Atos, luminnd pe toi cei ce se apropie de tine.

  • A Nsctoarei:

    Tu eti mrirea pmntenilor, Nsctoare de Dumnezeu i scpare tare a celor ce cu credin alearg la tine. Pentru aceea, nu ne trece cu vederea, ci, apucnd nainte, izbvete de tot felul de rele pe cei ce ndjduiesc spre tine.

    Alt Canon

    Irmos: Biserica cea stearp...

    Te-ai dat pe tine de bunvoie ca un mieluel vrnd a fi junghiat pentru Hristos, Care pentru tine de voie a srcit i a fost junghiat, Evplu preafericite.

    Jertf fr de prihan i cu bun miros, i prinos desvrit te-ai adus lui Dumnezeu, fericite, cu bucurie cntnd: Sfnt eti, Doamne.

    Slav...,

    ntrindu-te cu legile Evangheliei, cugettorule de Dumnezeu, ai stat n mijlocul celor fr de lege, strignd cu trie: Stau de fa naintea celor ce nu m caut

    ca s mustru pgntatea lor.

    i acum..., a Nsctoarei:

    Slluindu-Se Dumnezeu n pntecele tu, Preacurat, nu a clintit nicidecum cheile fecioriei tale. Pe Acela roag-L s ntreasc pe toi cei ce te cnt pe tine.

    Catavasie: Toiagul n chip de tain...

    Condacul i icosul Praznicului i CONDACUL mucenicului, glasul 1:

    Podobie: Ceata ngereasc...

    Cu arma Crucii bine notnd, ai intrat n limanul cel lin al locaurilor cereti. n acelea fiind slluit, Fericite Evplu, roag pe Ziditorul s izbveasc de toat nevoia i necazul pe cei ce prznuiesc cu rugciune astzi pomenirea nevoinelor tale.

    SEDEALNA Ierarhului, glasul al 8-lea:

    Podobie: Pe nelepciunea i Cuvntul lui Dumnezeu...

    nvnd nelepciunea cea de sus i primind bogia cea de tain, ai mbogit pe toi credincioii, preasfinte, cu cuvintele veselind inimile dreptcredincioilor i necnd taberele necredincioilor. Pentru aceea, dup vrednicie, ai luat rspltire ostenelilor tale, cununa din darul cel de sus, Nifon, printele nostru. Iar acum roag pe Hristos Dumnezeu s druiasc iertare de greeli celor ce

  • prznuiesc cu dragoste sfnt pomenirea ta.

    Slav..., Sedealna mucenicului, glasul 1:

    Podobie: Mormntul Tu...

    Legile lui Hristos innd n mini, ai stat n chip vdit strignd ctre vrjmai: De bunvoie am venit i de fa stau ca s ptimesc cu toat tria, i, plecndu-i

    grumazul, ai primit cu bucurie tierea capului cu sabia, svrindu-i alergarea.

    i acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea:

    Podobie: Cel ce Te-ai nlat...

    Suindu-Te cu ucenicii n Munte i strlucind ntru slava Tatlui, au stat naintea Ta Moise mpreun cu Ilie. Cci Legea i proorocii ca pe Dumnezeu Te slujesc pe Tine, a Crui existen fireasc de Fiu mrturisind-o, Te-a numit Fiu pe Tine, Printele ceresc, pe Care mpreun cu Tine, Fiule, i cu Duhul Sfnt l slvim.

    Cntarea a 4-a:

    Irmos: Tu eti, Hristoase, Domnul...

    Raza Sfntului Duh slluind n tine, cuvioase, i curindu-te la trup i la suflet, ai primit, printe, darul preoiei i te-ai fcut cu adevrat loca al Sfintei Treimi i vas al darurilor Duhului.

    Alt Moise te-ai artat nou, preasfinite; dar, dnd credincioilor legea cea de mntuire, o druieti nu scris pe lespezi de piatr, ci scris prin lucrarea darului n inimile lor; i tuturor povuitor fcndu-te ai grit: Slav puterii Tale, Iubitorule de oameni.

    Te-ai fcut Biseric vie i nsufleit lui Dumnezeu, din pruncie fiind organ al Duhului care rsun tuturor glasul de Dumnezeu nsuflat al faptei bune; i pricin de mntuire te-ai fcut, artnd tuturor motenirea cerurilor, Preamrite fericite Nifon.

    A Nsctoarei:

    Dup Dumnezeu, pe tine folositoare te-am ctigat, pentru c ai fost Maic a lui Dumnezeu, a Fctorului i Ziditorului. Pentru aceea, pe toi care locuiesc n locaul tu miluiete-i, iar motenirea pe care ai ctigat-o acopere-o i o izbvete de vrjmaii cei nevzui, Preacurat.

    Alt Canon

  • Irmos: Pentru dragostea chipului...

    Cu adevrat Biseric nsufleit a Preasfintei Treimi te-ai artat i cu arma credinei ai surpat pe pmnt capitile idolilor, Mucenice Evplu.

    De frumuseea cea dumnezeiasc, ndulcindu-te, Evplu, ai nesocotit btile, durerile i chinurile cele fr de numr i cu bucurie ai ptimit.

    Smerindu-te naintea lui Dumnezeu, nelepite mucenice, ai smerit inima cu cuget seme a ucigtorului i te-ai suit ctre Cel ce a nlat pe oameni la cer.

    Slav...

    Aprinzndu-te de dragoste pentru Stpnul, ai ars cu desvrire toat nelciunea i cu osrdie ai mers la ptimire, mucenice.

    i acum..., a Nsctoarei:

    Bogaii poporului tu se nchin ie, Fecioar, care ai nscut pe Cel ce a mbogit pe toi cu cunotine dumnezeieti, pe Hristos Dumnezeul nostru.

    Catavasie: Auzit-am, Doamne, taina...

    Cntarea a 5-a:

    Irmos: Pentru ce m-ai lepdat...

    nc tnr fiind tu, ai mers la Muntele Atos i ai intrat n Mnstirea Boteztorului, unde ai primit strlucirea Duhului. n acest chip, luminndu-te, te-ai fcut propovduitor tuturor celor de aproape i de departe.

    Nu nceta a te ruga n tain Stpnului, preafericite, pentru toat obtea credincioilor; cci Dumnezeu spre luminare te-a ales ntistttor, pstor i nceptor al Bisericii Tesaliei.

    n ce chip voi spune, cuvioase, osrdiile, ostenelile i nevoinele pe care le-ai svrit pentru turma ta? i n ce chip voi spune, fericite, strduina, vegherea cea de toat noaptea, rbdarea i lupta mpotriva nvlirilor diavoleti, pe care le-ai ndurat?

    A Nsctoarei:

    Unul n dou firi, Dumnezeu i om, Te tim pe Tine, Care n chip de negrit Te-ai nscut din Preacurata Fecioar, lubitorule de oameni. De aceea Te rugm, Mntuitorule, pentru rugciunile Maicii Tale celei fr de prihan, mntuiete pe cei binecredincioi.

  • Alt canon

    Irmos: Necredincioii nu vor vedea...

    Fiind cu totul strlucitor din pricina privirii spre Dumnezeu i ntrindu-te cu vitejia, ai mers cu ndejde n privelite i ca un leu viteaz ai biruit pgntatea, preaalesule.

    ie, celui ce ai suferit pentru Dnsul moarte amar, purttorule de chinuri, i-a druit Iubitorul de oameni via fr ntristare i cu cetele mucenicilor te-a mpreunat pe tine, ca pe un viteaz.

    Slav...

    Cu cuget plin de osrdie i-ai plecat grumazul i, tindu-i-se capul, luminat te-ai ndreptat cu Hristos, cuvioase, ndulcindu-te de Dumnezeire.

    i acum..., a Nsctoarei:

    Artatu-te-ai cu adevrat mai presus dect ngerii, nscnd n chip de negrit pe Ziditorul ngerilor, pe Cel ce a preamrit pe Sfinii Mucenici, Preasfnt Maic Fecioar.

    Catavasie: O, de trei ori fericite lemn...

    Cntarea a 6-a:

    Irmos: Curete-m, Mntuitorule...

    Artatu-te-ai dreptar i chip al preoiei, fericite, mai nti n Tesalia i apoi n cetatea lui Constantin, care mprtete peste toate cetile.

    Ai adunat n sufletul tu, preafericite, virtuile tuturor sfinilor: lipsa de rutate a lui Moise, blndeea lui David i rvna lui Ilie. Pentru aceasta, te-ai artat a fi loca al lui Dumnezeu.

    Te-ai asemnat negutorului bun, printe preafericite, cutnd mrgritarul cu adevrat de mare pre; i, aflndu-l, te-ai artat minunat, prin razele Lui cele strlucitoare, i pe Dumnezeu ai ludat.

    A Nsctoarei:

    Tu, singura vi adevrat, Preacurat, ai odrslit n chip nelucrat Strugurele cel copt, Care picur vin dulce, ndulcind inimile celor ce te laud pe tine.

    Alt canon

  • Iromos: Venit-am ntru adncurile...

    Pe cnd nc i se scurgea sngele, ai stat naintea Dttorului tu de lupte i de la Dnsul ai primit, bucurndu-te, cununile biruinei, de Dumnezeu nelepite Evplu, preaviteazule.

    Cu brbie ai stat naintea divanului, innd n braele tale Legile Stpnului i cu ndrznire ai mustrat pe cei fr de lege, cuvioase.

    Slav...

    Nu te-ai spimntat de sabie i nu te-ai temut de mulimea chinurilor, ci cu dreapt credin ai propovduit adevrul naintea judectorilor divanului i aa ai nimicit nelciunea.

    i acum..., a Nsctoarei:

    O, minune preaslvit! Cum ai nscut, Fecioar, necunoscnd ispit de brbat? i cum ai hrnit cu lapte pe Cel cu adevrat Dttor de lapte i pe Cel ce hrnete toate fpturile, Maic preacurat.

    CONDACUL Ierarhului, Glasul al 4-lea

    Podobie: Cel ce Te-ai nlat pe Cruce...

    Pomenirea nevoinelor tale cea strlucit i de lumin purttoare, rsrind n chip luminat, veselete, Printe, sufletele tuturor celor binecredincioi; iar atingerea de sfintele tale moate ndulcete simirile lor, ndulcindu-le. Pentru aceasta, dup cuviin te mrim, nelepte Nifon, de Dumnezeu cugettorule, printele nostru.

    Icos

    nger n trup i ntocmai cu ngerii vzndu-te pe tine, dumnezeiescule printe, ne minunm de lucrarea cea mai presus de fire a nevoinelor tale i, de uimire fiind cuprini, strigm ctre tine: Bucur-te, vistieria tuturor faptelor bune; bucur-te, vasul luminii celei dumnezeieti. Bucur-te, cel ce ridici pe cei ce cad de multe ori; bucur-te, cel ce ndrepi pe toi cei ce greesc. Bucur-te, c te-ai artat slug credincioas lui Dumnezeu; bucur-te, c pentru aceasta te-a ncununat Hristos. Bucur-te, stlpul cel neclintit al Bisericii; bucur-te, sprijinitorul fr asemnare al Ortodoxiei. Bucur-te, pricina de mntuire a celor ce sihstresc; bucur-te, calea de slobozire a celor robii. Bucur-te, dreptar care covreti firea; bucur-te, cel ce druieti dez-legare de fapte rele. Bucur-te, printe, de Dumnezeu nelepite cuvioase.

    SINAXAR

  • n aceast lun, n ziua a unsprezecea, pomenirea Cuviosului i de Dumnezeu purttorului Printele nostru Nifon, arhiepiscopul Constantinopolului, care a pustnicit n sfnta Mnstire Dionisiu din sfntul Munte Athos, n anii de la Hristos 1460.

    Acest Sfnt Nifon s-a nscut n Tesalonic din prini binecredincioi i de bun neam: mama lui, Maria, era din aceast cetate, iar tatl su, Daniel, se trgea din Dalmaia. Aezai n Tesalonic, prinii sfntului au avut trei copii: Dimitrie, Nicolae i Maria. Dup moartea tatlui, fiul cel mare, Dimitrie, a fost luat la curtea domnitorului Tesalonicului, iar cel de al doilea, Nicolae, a fost dat

    la nvtura crilor sfinte, dovedind mult silin, nct la vrsta de 12 ani tia toat rnduiala slujbelor bisericeti, se ndeletnicea cu citirea sfintelor cri i dorea s-i adnceasc cunotinele. Pentru aceasta, curnd, fr tirea dasclului i a maicii sale, a urmat pe un monah nvat, numit Iosif, cu care a ajuns la Epidar, unde a rmas alturi de vestitul pustnic Antonie, care nu dup mult vreme l-a tuns n clugrie, dndu-i numele Nifon.

    Dup moartea pustnicului Antonie, clugrul Nifon, plin fiind de rvna nvturii i auzind c n cetatea Iarda este un dascl foarte nvat, numit Zaharia, a ajuns ucenic al acestuia. Iar cnd, dup luarea Constantinopolului de ctre turci la 1453, dasclul Zaharia a fost hirotonit episcop, clugrul Nifon s-a dus la Sfntul Munte Atos, aezndu-se la nceput n Mnstirea Pantelimon. ns dup o vreme s-a mutat n petera Krughi, unde a pustnicit, desvrindu-se n nvturile sfinte.

    De acolo a fost chemat de nti-stttorul Lavrei celei mari a Sfntului Atanasie ca dascl. Dup mult vreme, cunoscnd c n Mnstirea Dionisiu, cu hramul Sfntului naintemergtor i Boteztor Ioan, se afl muli mbuntii monahi, s-a mutat acolo, unde a mbrcat ngerescul chip al schimniciei i a fost hirotesit, dup canoane, cite i ipodiacon, iar apoi hirotonit ierodiacon i ieromonah. Nevoindu-se mai mult cu cele duhovniceti, cu privegherile, cu rugciunea i cu dragostea fa de toi, Sfntul Nifon a ajuns curnd a fi n adevr lumintor, nu numai al Mnstirii Dionisiu, ci i al ntregului Sfnt Munte Atos, nct puterea nelepciunii lui ajunsese vestit i n cetatea Tesalonicului.

    De aceea, dup moartea mitropolitului Partenie al Tesalonicuiui, soborul episcopilor i al clerului aleser ca mitropolit al Tesalonicului pe Sfntul Nifon, care, cu toat mpotrivirea lui, a trebuit s primeasc. Aici Sfntul Nifon a propovduit prin alese cuvinte dogmele Bisericii i ndemna pe cei bogai s ajute pe cei neputincioi i pe cei bolnavi, de care sfntul purta deosebit grij, chiar dac erau de alt lege. Vestea despre puterea cuvntului i despre faptele Sfntului Nifon s-a rspndit att de repede i de departe, nct cnd, dup doi ani, a murit patriarhul Constantinopolului, Sfntul Nifon a fost fcut patriarh al Constantinopolului i a toat lumea. ns nu dup mult vreme, la uneltirile unor clerici, Sfntul Nifon a fost izgonit de puterea mprteasc din Patriarhie la Mnstirea Sozopoli. Dar dup doi ani a fost din nou urcat n scaunul de

  • patriarh al Constantinopolului; ns dup scurt vreme, la uneltirile unora, mpratul a surghiunit pe Sfntul Nifon n cetatea Adrianopol, unde petrecea pzit de ostai.

    Vestea despre Sfntul Nifon s-a rspndit pn departe, nct, auzind cele despre sfntul, domnitorul rii Romneti, Radu cel Mare (1496-1508), dorind s-l vad, a cptat, aflndu-se la Constantinopol pentru plata tributului, nvoirea naltei Pori s viziteze pe Sfntul Nifon la Adrianopol. Fiind n faa sfntului, domnitorul Radu cel Mare gri: Eu, Stpne Sfinite, doream foarte mult s m nvrednicesc a vedea fericita ta fa. Slav lui Dumnezeu c m-am nvrednicit a dobndi aceasta astzi; sunt mhnit ns de ispitirile ce ptimeti. Sfntul Nifon i rspunse: Preastrlucite Domn, prin multe necazuri ni se cade nou s intrm n mpria cerurilor, cci zice Domnul c se cade s suferim primejdiile acestei viei cu bucurie. Acestea i altele asemenea auzind domnitorul Radu cel Mare zise: M rog Arhieriei tale s vii n ara Romneasc s ne nvei pe noi, cci cu totul suntem lipsii de duhovniceasca nvtur i de pstor nvtor; acolo te vei odihni i toi te vor primi cu bucurie. D-mi cuvntul i voi mijloci la Poart a i se da voie.

    i, sfntul nvoindu-se, l-a luat domnitorul Radu cel Mare cu sine i l-a dus n ara Romneasc, la anul 1504, unde toi l-au primit ca pe un Apostol al lui Dumnezeu. Atunci domnitorul Radu i-a zis: Te avem pe tine povuitor i pstor al nostru, ca s ne povuieti pe noi pe calea mntuirii, i s ai stpnire asupra lucrurilor bisericeti, i orice vei porunci, se va face. M rog, rspunse Sfntul Nifon, ca orice voi face spre ndreptare s primii cu bucurie; iar nsui de vei grei, s primeti duhovniceasca mea sftuire, pentru c dac poporul va vedea c domnul rii primete ndreptare de pocin, i el cu nlesnire se va ndrepta; i, dimpotriv, dac domnul rii va clca legile i va defima sfintele canoane, atunci se va face tuturor mare cdere.

    Apoi preaneleptul Nifon a poruncit s se adune n sobor toi preoii, egumenii mnstirilor i boierii divanului domnesc, crora le-a vorbit ndemnndu-i la faptele cele bune. Iar puterea cuvntului su i nelepciunea sa cea mare att au micat inimile celor de fa nct toi au primit nvtura cu bucurie i au hotrt a-i ndrepta nravurile. Dup aceea Sfntul Nifon a hirotonit episcopi, crora le-a dat toate rnduielile treptei lor de episcopi, sftuindu-i s se ngrijeasc de turma lui Hristos.

    n vremea aceea, un boier din Moldova, ru nrvit i fcnd multe rele, a fugit din ara Moldovei n ara Romneasc cu femeia i cu copiii si. Aici, mprietenindu-se cu domnitorul Radu cel Mare, a voit s-i ia alt soie, pe sora domnitorului Radu cel Mare, care, cu toate c tia c acela este nsurat, s-a nvoit la aceasta, nesocotind legile prinilor si i canoanele Bisericii. Aflnd una ca aceasta, din plngerea femeii dinti a aceluia, Sfntul Nifon a chemat pe boierul moldovean i cu blndee l-a sftuit, s lase femeia cea luat fr lege i s se ntoarc la soia sa cea dup lege. Boierul moldovean a mers i s-a plns domnitorului Radu cel Mare, cutnd s-l ntrte a izgoni pe Sfntul din ara

  • Romneasc. Atunci Sfntul Nifon, netemndu-se de ameninri, s-a dus la domnitor i, artndu-i scrisoarea femeii celei dup lege a boierului moldovean, i-a deschis Legea dumnezeiasc i i-a artat c nu se cade s defaime cele rnduite de dumnezeietile canoane. Dar domnitorul Radu cel Mare, lsnd la o parte evlavia ce artase mai nainte, s-a pornit cu slbticie mpotriva Sfntului Nifon, nvinuindu-l c a clcat predaniile i rnduielile rii i poruncindu-i s plece din ara Romneasc.

    Atunci Sfntul Nifon a mers la biseric, unde a poruncit s se strng tot poporul, pe care nvndu-l ndestul, s-a mbrcat n vemintele arhiereti i a afurisit att pe boierul moldovean cel fr de lege ct i pe cei ce l ajutaser la svrirea acelei frdelegi. Apoi a proorocit cte aveau s se ntmple rii Romneti i cum au s moar de moartea cea rea i domnitorul Radu cel Mare i boierul moldovean, sfrindu-se n frdelegea lor. Dup aceea, aeznd vemintele arhiereti pe sfnta mas, a ieit din biseric.

    Auzind acestea domnitorul Radu cel Mare a dat porunc n tot oraul ca nimeni s nu socoteasc pe Sfntul Nifon ca arhiereu i nici s-i dea cinste i cutare; cci cel care-i va da pine sau altceva, ori l va primi n casa sa i va pierde viaa, iar averea lui va trece pe seama domniei. Iar Sfntul Nifon s-a dus la marginea unui sat, ntr-o cscioar mic, unde un fiu duhovnicesc al su, Neagoe, din familia Basarabilor, l hrnea pe ascuns. Atunci voievodul Radu cel Mare, mustrat de cuget i temndu-se a nu veni asupra lui vreun ru pentru aceast fapt, a mijlocit s fie adus Sfntul Nifon din nou la palatul domnesc, unde domnitorul i-a cerut iertare prin fgduini de multe daruri. Sfntul ns, cunoscnd vicleugul domnitorului, nu i-a dat iertare i a plecat de la el repetnd aceeai proorocie ce rostise n biseric.

    Plecnd din ara Romneasc, Sfntul Nifon s-a dus mpreun cu doi ucenici ai si, Macarie i Ioasaf, mai nti n Macedonia, apoi n Pelotonia, i de acolo n Sfntul Munte Atos, la Mnstirea Vatoped, unde a fost primit cu mult evlavie. Iar din Mnstirea Vatoped, Sfntul Nifon a trecut ca un necunoscut n Mnstirea Dionisiu, unde s-a supus la cele mai de rnd ascultri, nefiind cunoscut de fraii din mnstirie dect trziu prin artare ngereasc. i, fcnd multe minuni Sfntul Nifon, i-a dat obtescul sfrit n Mnstirea Dionisiu, la 11 august 1508.

    Ajungnd domnitor, Neagoe Basarab, care fusese fiu de spovedanie al Sfntului Nifon, a trimis la Sfntul Munte Atos o delegaie ca s aduc n ara Romneasc moatele Sfntului Nifon ca s cureasc greeala Iui Radu i a altora, care fcuse ru sfiniei sale. Dezgropnd trupul Sfntului Nifon i aezndu-l n cociug de lemn, delegaia trimis de Neagoe Basarab, mpreun cu civa clugri din Mnstirea Dionisiu i cu mitropolitul Neofit de Anchialos, l-au adus n ara Romneasc, unde l-au dus cu alai mare la Mnstirea Dealului i l-au aezat deasupra mormntului lui Radu cel Mare. n tot timpul nopii n Mnstirea Dealului s-au fcut rugciuni pentru iertarea pcatelor domnitorului Radu cel Mare; iar n revrsatul zorilor Neagoe Vod,

  • care era prta la rugciune, a vzut n aipeal iertarea lui Radu Vod.

    Dup ce au fost inute mai multe zile pentru nchinarea poporului, moatele Sfntului Nifon au fost aezate n sicriu de argint poleit cu aur i nfrumuseat cu pietre scumpe i cu smal i napoiate la Mnstirea Dionisiu din Sfntul Munte Atos. Clugrii de la Mnstirea Dionisiu au druit cu bucurie lui Neagoe Basarab capul i o mn din moatele Sfntului Nifon, care au fost aezate n Mnstirea zidit de Neagoe Basarab la Curtea de Arge.

    Tot n aceast zi, pomenirea Sfntului Mare Mucenic Evplu diaconul

    Acest sfnt a trit n zilele mpratului Diocleian i era de neam din cetatea Catania, din Eparhia Siciliei. Fiind el prt la guvernatorul Calvisian, c este cretin, i nevoind a se lepda de Hristos, a fost supus la nesfrite i grele chinuri, dup care, tindu-i-se capul, i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu.

    Tot n aceast zi, pomenirea trnosirii cinstitei i nfrumuseatei case i dumnezeieti biserici a Preasfintei Stpnei noastre Nsctoarei de Dumnezeu, numit Eleusa.

    Tot n aceast zi, pomenirea Icoanei celei nefcut de mn a Domnului Dumnezeu i Mntuitorul nostru Iisus Hristos.

    Tot n aceast zi, pomenirea Sfinilor Mucenici: Neofit, Zinon, Gaie, Marcu, Macarie i Gaian, care s-au svrit prin foc. i se face soborul lor la locaul sfinilor i mriilor doctori fr de argini Cosma i Damian.

    Cu ale lor sfinte rugciuni, Doamne, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin.

    Cntarea a 7-a:

    Irmos: Din Iudeea venind...

    Biseric nsufleit a Cinstitului i Sfntului Duh te-ai fcut, nvnd pe credincioi cu adprile cele prea dulci ale cuvintelor tale, ndemnndu-i a cnta: Dumnezeul prinilor notri binecuvntat eti.

    Cetatea cea cu adevrat mai presus dect toate cetile se bucur c te-a ctigat pe tine pstor de la Dumnezeu. i, luminndu-se cu nvturile tale, acum cnt: Dumnezeul prinilor notri binecuvntat eti.

    Toat latura Romniei mrturisete puterea darurilor tale, pentru c la intrarea ta n ea ai svrit vindecri; i pe credincioii de acolo i-ai ndemnat s cnte: Dumnezeul prinilor notri binecuvntat eti.

    A Nsctoarei:

    Pe Tine, Cuvntul cel mai presus de lumin i Raza Tatlui, Hristos Domnul,

  • Fecioara, norul cel luminos, fr de smn Te-a nscut mai presus de minte i de cuvnt. Pentru rugciunile ei, Mntuitorule, mntuiete pe cei ce Te laud pe Tine.

    Alt canon

    Irmos: Cei trei tineri n Babilon...

    Sngele tu picurnd pe pmnt, a stins jeratecul nelciunii i cu bogie a adpat Biserica lui Hristos, care cu dreapt credin te laud pe tine, prefericite.

    Avnd suflet viteaz i cuget neclintit, ai surpat la pmnt nelciunea i pe sprijinitorii minciunii i-ai mustrat cu nvturile tale, Preanelepte Evplu.

    Ua raiului s-a deschis ie, Evplu, fericite mucenice al lui Hristos, vzndu-te nfrumuseat cu ptimirea cea dumnezeiasc i cu cununa biruinei.

    Slav...

    Curindu-te la suflet, mucenice, cu jeratecul cel dumnezeiesc, ai stins jeratecul mulimii de zei, cntnd: Binecuvntat eti, Doamne, Dumnezeul prinilor notri.

    i acum..., a Nsctoarei:

    Pentru a nchipui pntecele tu cel dumnezeiesc, Preacurat, cuptorul persan a pzit neari pe tinerii care cntau: Doamne Dumnezeule, binecuvntat eti.

    Catavasie: Nebuna porunc a tiranului...

    Cntarea a 8-a:

    Irmos: De apte ori cuptorul...

    Ca un fulger a strlucit peste tot pmntul viaa ta i puterea graiurilor tale i a vieuirii tale celei minunate, care veselete inimile tuturor credincioilor care nencetat cnt: Preoi, ludai, popoare, preanlai pe Hristos ntru toi vecii.

    Supunndu-te legii, cuvioase, ai plecat din pricina mpririi prerilor, din scaunul patriarhal; dar, ca pe o comoar prea-scump, te-a primit ara Romneasc, iar mai-marele poporului ei i-a ncredinat, dup vrednicie, toat ocrmuirea Bisericii ca s-i aduci pe ei lui Dumnezeu, fericite.

    A Treimii:

    Printe i Fiule fr de nceput, Mntuitorule, i Duhule cel dumnezeiesc, Lumina cea ntreit a unei firi nedesprite i neapropiate, pzete pe cntreii

  • ti i ferete de necazuri i de primejdii ara aceasta i pe cei ce cu dreapt credin vieuiesc n ea, ca s te laude fr ncetare, Sfnt Treime, n toi vecii.

    A Nsctoarei:

    Prealudat, tu eti ndejdea, ateptarea i lauda mea, ancor i liman, zid i ntrire, folositoare, sprijin i scpare. Pentru aceasta, nu m lepda, Preasfnt, pe mine cel ce scap la tine, ca s griesc cu credin: Popoare, preanlai pe ceea ce este plin de har.

    Alt Canon

    Irmos: Izbvitorule al tuturor...

    Curire de tot felul de boli i izgonire a duhurilor celor vtmtoare sunt moatele tale, pe care, srutndu-le, grim: Toate lucrurile, binecuvntai i ludai pe Domnul.

    Soborul credincioilor s-a bucurat de tine, agonisindu-te pe tine mijlocitor, sprijinitor i fierbinte rugtor ctre Hristos, Evplu, preafericite diacone, cel mpreun-vorbitor cu sfinii ngeri.

    Binecuvntm pe Tatl i pe Fiul i pe Sfntul Duh, Domnul.

    Adunai-v, dreptcredincioilor i luai de la mormntul mucenicului tmduire mpotriva bolilor; i cu credin grii: Toate lucrurile binecuvntai i ludai pe Domnul.

    i acum..., a Nsctoarei:

    Preacurat i preanevinovat, te-ai nfrumuseat mai mult dect toat bun-cuviina ngerilor, nscnd pe Ziditorul oamenilor i al ngerilor, Cruia cntm: Binecuvntai, toate lucrurile pe Domnul.

    S ludm, s binecuvntm i s ne nchinm Domnului, cntndu-I i preanlndu-L pe Dnsul ntru toi vecii.

    Catavasie: Binecuvntai, tineri...

    Cntarea a 9-a:

    Irmos: Spimntatu-s-a Iosif...

    Ai alergat, Preafericite Nifon, de Dumnezeu nelepite, la locaurile cele prea-dorite din Muntele Atos. i acolo ai pus cu brbie biruin mai nti asupra lupttorului mpotriv, otindu-te cu trie. Pentru aceea, ca un mare purttor de biruin, ai primit cununa cea nevetejit.

  • Biserica naintemergtorului i Boteztorului Ioan ai luminat, cuvioase, i obtea ei ai nconjurat-o cu ngrdiri tari, bine povuind pe cei din ea ctre punea cea neptimitoare a Edenului cel nestriccios i ctre odihna cea venic.

    Calea ta cea bun ai svrit i credina ai pzit pe pmnt, printe, iar n ceruri i s-a pzit cununa dreptii, de care te nvrednicete pururea, mpreun cu toi sfinii, proorocii, apostolii i ierarhii i cu mucenicii.

    A Nsctoarei:

    Fecioar, Maica lui Dumnezeu, s ne izbvim toi cei ce vieuim cu dreapt credin n ara aceasta de rutatea vrjmailor vzui i nevzui, cu sprijinul tu, Preacurat, i cu rugciunile robului tu, Nifon Ierarhul, aprtorul nostru.

    Alt Canon

    Irmos: Era prin boala...

    Cu adevrat te-ai nvrednicit a vedea de aproape cele dorite de departe de tine, preafericite; i ca cel ce ai ajuns la singura svrire a doririlor tale i-ai potolit sufletul tu, Evplu, diacone, vrednicule de minune.

    Ca pe un sceptru innd n minile tale Crucea, te-ai mbrcat n chip luminat cu porfira roit de sfinitul tu snge, preafericite; iar acum stai naintea mpratului Hristos, Evplu, prga mucenicilor.

    Astzi cinstita mitropolie a Cataniei, avndu-te ales pzitor pe tine, prznuiete, mpreun cu toate eparhiile i cu toate cetile, pomenirea ptimirii tale, Mucenice Evplu; pe aceea pzete-o cu rugciunile tale.

    Slav...,

    Cu dumnezeiasc mprtire ndumnezeindu-te, te-ai fcut n chip vdit, cuvioase, soare luminos i te-ai slluit ntru lumina cea dumnezeiasc, mucenice. Iar acum luminezi pe cei ce svresc pomenirea ptimirii tale celei purttoare de lumin, fericite.

    i acum..., a Nsctoarei:

    Cu razele Luminii celei din tine lumineaz, dumnezeiasc Mireas, sufletul meu, i ridic-m, Nsctoare de Dumnezeu, pe mine cel ce zac n groapa piericiunii, ruinnd pe nevzuii vrjmai care necjesc pururea inima mea i m mping pe mine spre patimi.

    Catavasie:

  • Rai de tain eti, Nsctoare de Dumnezeu, care ai odrslit nelucrat pe Hristos, de Care lemnul Crucii, cel de via purttor, pe pmnt a fost sdit. Pentru aceasta, acum, nlat fiind, nchinndu-ne lui, pe tine te mrim.

    LUMINNDA Ierarhului:

    Podobie: Cuvinte, Cel ce eti Lumina...

    Lumina cea nelegtoare a Duhului strlucind n sufletul tu, preafericite, a luminat cugetul tu, nfrumusendu-L Pentru aceasta, lumineaz acum mintea mea, ndreptnd-o, printe, pe crarea cea dumnezeiasc.

    Alt luminnd, a mucenicului:

    Podobie: Femei, auzii glas...

    Druindu-te cu totul lui Dumnezeu atotstpnitorui i cu fulgerele cele de sus fiind strlucit, adu-i aminte, purttorule de chinuri, de cei ce svresc pomenirea ptimirii tale cea purttoare de lumin i te cinstesc pe tine, sfinte, ca pe slujitorul Tainelor lui Hristos, Mucenice Evplu.

    Slav..., i acum..., a Praznicului:

    Cuvinte, Cel ce eti Lumina neschimbat a Tatlui luminii cel nenscut, ntru Lumina Ta cea artat astzi n Muntele Taborului am vzut Lumin pe Tatl i Lumin pe Duhul, Care aduce la lumin toat fptura.

    LA LAUDE

    Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

    Podobie: Dat-ai semn...

    Venii acum, ntru Duhul alergnd, adunrile iubitorilor de praznic; bucurai-v i prznuii preamrit pomenirea dumnezeiescului Nifon, care, ca i cnd ar fi fost fr de trup, a petrecut via ngereasc. Pen-tru aceea, s-a i nvrednicit a se sllui n ceruri i a sta mpreun cu ngerii Celui ce strlucete toate.

    Astzi, cete ale tuturor sfinilor, glsuii din cer i cntai cntare aleas, c a sosit cu adevrat pomenirea Purttorului de Dumnezeu Nifon. Pentru aceasta, toi proorocii, apostolii i mucenicii mpreun cu ngerii slvii pe Domnul, Cei ce preamrete pe robii Si.

    Venii, toat mulimea sihatrilor din Muntele Atos, s ludm dup datorie cu cntri pe dumnezeiescul Nifon, prietenul adevrat ai lui Dumnezeu; cci noi suntem datori s mulumim lui ca unui fctor de bine i s avem pild chipul nevoinelor lui, pentru c ne-a lsat nou nvtur despre toate faptele bune.

  • Alt stihir, acelai glas:

    Venii, adunarea credincioilor, s alctuim ceat duhovniceasc i n cntri s cinstim pe ierarhul lui Dumnezeu, Nifon, pururea pomenitul. Cci astzi ne-a rsrit nou ca o stea strlucitoare, luminnd cugetele tuturor celor ce cu credin i cu dragoste svresc cinstit pomenirea lui.

    Slav..., glasul al 5-lea:

    Vieuirea ta aleas, cea ntocmai cu a ngerilor i de Dumnezeu iubit, cetele ngereti vznd-o, de Dumnezeu nelepite, Cuvioase Nifon, cu uimire o laud. Iar taberele puterilor ntunericului cu adnc mhnire se ruineaz, vznd c tu, printe, cu nelepciune ai defimat toate cele pmnteti i te-ai nlat cu gndul la cer. Pentru aceea, te-ai fcut, fericite, adevrat pild credincioilor i ndrepttor monahilor. Iar acum, avnd ndrznire ctre Dumnezeu, roag-te s mntuiasc sufletele noastre.

    i acum... a Praznicului, acelai glas:

    Venii sa ne suim n Muntele Domnului i n casa Dumnezeului nostru i s vedem slava Schimbrii Lui la fa, slav ca a Unuia-Nscut din Tatl, i prin Lumin s lum lumin, ca, nlai cu Duhul fiind, s ludm pururea Treimea cea de o fiin.

    Doxologia mare, ecteniile i optustul.

    Sursa: Mineiul pe august, Edtura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 2006, pag. 124-150.