Sistemul solar

2
Sistemul solar este un ansamblu component al Galaxiei Calea Lactee, fiind alcătuit din Soare, planete, sateliți naturali, comete, asteroizi, meteori și materie interplanetară. Mai general, o steaîmpreună cu alte obiecte cerești ce gravitează în jurul său se numește sistem stelar, termenul „solar” referindu-se strict la steaua numită „Soare” (din lat. sol). În cadrul galaxiei noastre, Calea Lactee, sistemul solar se află pe unul din brațele exterioare, numit Brațul Orion sau „pintenul local”, într-o regiune cu o densitate de materie relativ mică, lucru care se presupune că a avut efecte benefice asupra apariției vieții pe Pământ. Soarele împreună cu întregul sistem solar se află într-o mișcare de revoluție în jurul centrului galaxiei, aflat la o distanță de 25.000— 28.000 ani-lumină (aproximativ jumătate din raza galaxiei), cu o perioadă de revoluție de aproximativ 225-250 milioane de ani (anul galactic al sistemului solar). Viteza de deplasare pe această orbită circulară este de aproximativ 220 km/s, iar direcția este orientată spre poziția actuală a stelei Vega. Formarea și evoluția sistemului solareste estimată că ar fi început acum 4,55 - 4,56 miliarde ani în urmă, prin colapsul gravitațional al unei mici părți dintr-un uriaș nor molecular. Cea mai mare parte din materia apărută în urma colapsului s-a adunat în centru, formând Soarele, în timp ce restul materiei s-a aplatizat sub forma unui disc protoplanetar din care s-au format planetele, sateliții, asteroizii și alte mici corpuri cerești din Sistemul Solar. Acest model larg acceptat de apariție , cunoscut sub numele deipoteza nebulară , a fost dezvoltat pentru prima oară în secolul al XVIII- lea de Emanuel Swedenborg , Immanuel Kant și Pierre-Simon Laplace . Dezvoltarea ulterioară a acestui concept a interacționat cu o varietate de discipline științifice, inclusiv astronomie , fizica ,geologie și planetologie . Începând cu epoca cuceririi spațiului cosmic din anii 1950 și odată cu descoperirea planetelor extrasolare în anii 1990 , ambele modele au fost contestate și reformulate astfel încât să se țină seama de noile observații. Johann Gottfried Galle (n. 9 iunie 1812 , Radis - d. 10 iulie 1910,Potsdam) a fost un astronom german. Galle a studiat la Universitatea din Berlin în perioada 1830-33. Asistat de studentul Heinrich Louis d'Arrest, a fost prima persoană din lume care a văzut în cunoștință de cauză planeta Neptun, pe 23 septembrie 1846.

description

Sistemul solar

Transcript of Sistemul solar

Sistemul solareste un ansamblu component alGalaxiei Calea Lactee, fiind alctuit dinSoare, planete, satelii naturali, comete, asteroizi, meteori i materie interplanetar. Mai general, osteampreun cu alte obiecte cereti ce graviteaz n jurul su se numetesistem stelar, termenul solar referindu-se strict la steaua numit Soare (dinlat.sol).n cadrulgalaxieinoastre,Calea Lactee, sistemul solar se afl pe unul din braele exterioare, numitBraul Orionsau pintenul local, ntr-o regiune cu o densitate de materie relativ mic, lucru care se presupune c a avut efecte benefice asupra apariiei vieii pePmnt. Soarele mpreun cu ntregul sistem solar se afl ntr-o micare de revoluie n jurul centrului galaxiei, aflat la o distan de 25.00028.000ani-lumin(aproximativ jumtate din raza galaxiei), cu o perioad de revoluie de aproximativ 225-250 milioane de ani (anul galactic al sistemului solar). Viteza de deplasare pe aceast orbit circular este de aproximativ 220 km/s, iar direcia este orientat spre poziia actual a steleiVega.Formarea i evoluia sistemului solareste estimat c ar fi nceput acum 4,55 - 4,56 miliarde ani n urm, prin colapsul gravitaional al unei mici pri dintr-un uria nor molecular. Cea mai mare parte din materia aprut n urma colapsului s-a adunat n centru, formnd Soarele, n timp ce restul materiei s-a aplatizat sub forma unui disc protoplanetar din care s-au format planetele, sateliii, asteroizii i alte mici corpuri cereti din Sistemul Solar.Acest model larg acceptat de apariie , cunoscut sub numele deipoteza nebular, a fost dezvoltat pentru prima oar nsecolul al XVIII-leadeEmanuel Swedenborg,Immanuel KantiPierre-Simon Laplace. Dezvoltarea ulterioar a acestui concept a interacionat cu o varietate de discipline tiinifice, inclusivastronomie,fizica,geologieiplanetologie. ncepnd cu epoca cuceririi spaiului cosmic din anii1950i odat cu descoperireaplanetelor extrasolaren anii1990, ambele modele au fost contestate i reformulate astfel nct s se in seama de noile observaii.Johann Gottfried Galle(n.9 iunie1812,Radis- d.10 iulie1910,Potsdam) a fost unastronomgerman. Galle a studiat laUniversitatea din Berlinn perioada 1830-33. Asistat de studentulHeinrich Louis d'Arrest, a fost prima persoan din lume care a vzut n cunotin de cauzplaneta Neptun, pe 23 septembrie 1846. El a folosit calculele luiUrbain Le Verrierpentru a ti unde s se uite.Din 1835 i pn n 1851, Galle a lucrat la Observatorul din Berlin ca adjunct al directoruluiJohann Franz Encke. n 1851 a devenit profesor de astronomie i director al Observatorului Breslau (acum nWrocaw,Polonia). Galle a ocupat funcia de director pn n 1897.n septembrie 1846, Galle a primit de la Urbain Le Verrier, directorulObservatorului din Paris, calculele acestuia privind poziia probabil a unei noiplanete. n termen de o or de la nceperea cutrilor, Galle i colegul su Heinrich d'Arrest (1822-1875) au descoperitastrulNeptun la mai puin de 1 fa de poziia calculat de Le Verrier.