Universul şi Sistemul Solar - Copie

8/7/2019 Universul i Sistemul Solar - Copie

1/32

pag. 1

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLAR


Universul reprezint totalitatea deenergie i materie, inclusiv Pmntul,galaxiile i coninutul intergalactic. Steaua este un corp cosmic format dingaze inerte reinute de atracia gravitaionalproprie, care emite radiaii elecromagnetice,mai ales lumin care este produsul direct al

reaciilor termonucleare interne. Aproximativ8000 de stele sunt vizibile cu ochiul liber depe Pmnt. Astronomii au calculat c nCalea Lactee sunt sute de miliarde de stele.Calea Lactee, la rndul ei, este una din sutelede milioane de galaxii care pot fi vzute cuajutorul telescoapelor. Planetele sunt corpuri cosmicenonluminoase, mai mari dect un asteroid sauo comet. Ele sunt luminate de cele maimulte ori de steaua n jurul creia orbiteaz.

Cele nou planete n ordinea distanelor fade Soare sunt: Mercur, Venus, Pmnt, Marte,Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun i Pluto.

n imagine se observ cometa

Shoemaker-Levy 9 prbuindu-se pe Jupiter.Dac oricare din acele fragmente s-ar fiprbuit pe Pmnt, ar fi dus la dispariia vieii.

tiina care se ocup de toate planetele

i sateliii lor, comete i meteorii, materiainterstelar, sisteme solare cunoscute, galaxiii poriuni de galaxii se numete astronomie. Origini antice. Egiptenii sunt, probabilprimii care au descoperit poziia relativ astelelor.

Astronomia babilonian.Babilonienii

au realizat n 400 .Ch. c micarea aparenta Soarelui i a Lunii n jurul zodiilor nu au ovitez constant. Ei cunoteau poziia Luniii a Soarelui pentru fiecare zi a lunii i puteauprezice Luna nou. De asemenea, ei aucalculat poziiile planetelor. Astronomia greac. Aristarh dinSamos credea c Pmntul se rotete n jurulaxei sale o dat la 24 de ore, mpreun cu alteplanete n jurul Soarelui. Explicaia sa a fostrespins de cei mai muli filozofi greci, care

priveau Pmntul ca o planet fr micare njurul creia se roteau celelate planete. Teorialui Aristarh din Samos, cunoscnd sistemul

geocentric rmne neschimbatde peste 2000 de ani. n secolulal doilea d.Ch. astronomii greciHiparh i Ptolomeu au folosit oserie de cercuri concentrice, cuPmntul aproape de centrupentru a reprezenta micareageneral a Soarelui, Lunii i aplanetelor n jurul zodiilor.Pentru a explica variaiile devitez ale Soarelui i Lunii iregresia planetelor, ei aupresupus c fiecare din acesteobiecte se rotete n jurul unui aldoilea cerc numit epiciclu centratpe circumferina celui dinti. Teoria lui Copernic. n

seculul 16 contribuia astronomului polonez

Nicolaus Copernic a schimbat dramaticastronomia. El a artat c micarea planetarpoate fi explicat prin ocuparea unei poziiicentrale a Soarelui i nu a Pmntului. n


2/32

pag. 2

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLAR1609 Galileo Galilei a construit un mictelescop de refracie i a descoperit c Venus,la fel ca Luna are faze, ceea ce indic c se

rotete n jurul Soa-relui. De asemeneael a descoperit pa-

tru satelii naturaliai lui Jupiter iinelele lui Saturn.El s-a nscut n1564 i a fost unuldintre cei mai marifizicieni i astro-nomi din epocaRenaterii. El a

descoperit legea ineriei, legea cderiicorpurilor, legea compunerii micrilor. Caastronom a descoperit natura stelar a CiiLactee, petele de pe Soare i rotaia acestuian jurul axei sale, confirmnd prin acesteaconcepia heliocentric a lui Copernic. Cuajutorul astronomului german JohannesKepler au nceput revoluia tiinific. LuiGalilei i se atribuie celebra replic rostit nfaa Inchiziiei: Eppur si muove. El a fostsomat de Inchiziie s-i retrag ideileeretice, dar pentru c nu a renunat la ele, a

fost pus sub arest la domiciliu. Astronomia modern. mbuntirearadiotelescoapelor a permis examinareasuprafeei planetelor, descoperirea anumeroase stele mai puin strlucitoare imsurarea distanelor interstelare. n secolulal 19-lea spectroscopia a dat informaiidespre compoziia chimic i micareaobiectelor astronomice. De-a lungul lungulsecolului 20 constrirea unor telescoape din cen ce mai mari a permis cunoaterea structurii

galaxiilor i a unor pri din galaxii. Au fostconstruite clase noi de echipament astronomicsensibil la variaia radiaiilor electromagnetice.

Sistemul Solar. Prin folosireatelescoapelor, tot mai muli noi membri aiSistemului Solar au fost descoperii,incluznd Uranus n 1781, Neptun n 1846 iPluto n 1930. Numrul sateliilor cunoscui acrescut la peste 60. Cercetrile spaiale audescoperit inele n jurul lui Jupiter i noisatelii ai lui Saturn i Uranus.

Cea mai apropiat stea, Alpha Centauri,este de 260.000 de ori mai departe fa dePmnt dect de Soare. Prima distan

interstelar msurat a fost n 1838. Maselestelare nu pot fi determinate pentru Soare i

pentru cteva stele. Dintre stelele cele maiapropiate 10% sunt mai strlucitoare, maimari i mai masive dect Soarele. n 1960astronomii britanici Jocelyn Bell i AntonyHewish au descoperit pulsarii, care suntaparent ultimul stagiu al morii stelei ntr-o

gaur neagr. Oamenii de tiin estimeaz cgaura neagr are o mas ntre 2,5 i 3,5miliarde de ori mai mare dect o stea.

Galaxia. La sfritul secolului al 18-lea, Sir William Herschel a observat cSoarele face parte dintr-un nor de stele,numit Calea Lactee. Un fascicul luminos, la ovitez de 300.000 km/s ar necesita 400.000ani s traverseze Calea Lactee. Aceasta este ogalaxie n spiral, coninnd aproximativ 1milion de stele. Soarele se afl la aproximativ30.000 ani lumin fa de centrul Cii Lactee.

Cosmosul. Calea Lactee este una dinnumeroasele galaxii, unele chiar la miliardeani lumin. Cuasarul descoperit prin anii1950 cu ajutorul radiotelescoapelor esteconsiderat de muli astronomi a fi nucleulenergetic al unei galaxii ndeprtate. Uncuasar a fost descoperit la 12 miliarde anilumin n 1991. Astronomul american EdwinHubble a artat c galaxiile se distaneaz de

Calea Lactee, demonstrnd c universul sedilat, i c i-a avut originea ntr-un locextrem de cald, dens, cauzat de o explozie,numit Big Bang.

Cosmologia. tiina care se ocup destudiul universului, inclusiv teorii despreorigine, evoluie, structur i viitor estecosmologia.


3/32

pag. 3


Legea lui Hubble. Mii de galaxii seafl n exteriorul Cii Lactee, care coninsisteme solare. Fiecare galaxie conine sutede miliarde de stele. Cele mai multe galaxiise ndeprteaz de Calea Lactee, la o vitezde cteva sute de km/s. Astronomul americanEdwin Hubble a descoperit c galaxiileizolate au viteze de ndeprtare mai mari.Universul se dilat, ndeprtnd galaxiilentre ele. Datorit atmosferei, telescoapele depe Pmnt nu au o imagine destul de clar

pentru a studia stele, galaxiile, etc. n 1995NASA (agenia naional de aeronautic ispaiu din SUA) a lansat un telescop peorbita Pmntului. Acest proiect, n valoarede 1 miliard de dolari, a fost menit s rezolveproblema cauzat de atmosfer. Telescopulse numete Hubble i poate vedea maiadnc n spaiu dect orice alt telescop. Cuajutorul lui s-au putut vedea imaginispectaculoase. Vrsta Universului. Dac rata deexpansiune a Universului este cunoscut sepoate estima vrsta sa. n zilele noastreestimrile referitoare la vrsta Universului sesitueaz ntre 7 i 20 miliarde de ani. Limitainferioar a estimrilor vrstei este n conflictcu vrsta celei mai vechi stele, despre care secrede c are n jur de 16 miliarde de ani.

StareaUniversului.Fizicianul

germano-americanAlbert Einstein apropus o teoriedespre Univers


4/32

pag. 4

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARbazat pe relativitatea general, n caregravitaia este echivalent cu o curb aspaiului n patru dimensiuni. Soluia saindic c Universul nu este static dar trebuies se extind sau con-tracte. Din nume-roasele teorii ne-statice, cea propus de

matematicianul rus Alexander Friedmanneste cea acceptat. Soarta Universului luiFriedmann depinde de media densitiimateriei Universului. Dac este relativ puinmaterie n Univers, atracia gravitaionalntre galaxii va fi slab, iar Universul se vaextinde la nesfrit. Dac densitatea materieieste aproape de valoarea critic, expansiuneava nceta i se va putea transforma ncontracie, sfrindu-se n colapsul total alntregului Univers. Soarta acestui colaps nueste sigur. O alt teorie spune c Universulva exploda, producnd un alt Univers care vacolapsa la rndul su. Teoria stadiului stabil. Astronomiibritanici Hermann Bondi, Thomas Gold i SirFred Hoyle au prezentat o alt teorie despreUnivers. Ei cred c scderea densitii mediin Cosmos este echilibrat de formareacontinu de materie, meninnd formaUniversului. Teoria stadiului stabil nu mai

este acceptat de majoritatea cosmologilor. Teoria Big Bang. Fizicianul ruso-american George Gamow a propus teoria cUniversul a fost creat n urma unei exploziigigantice numite Big Bang. Aceast teorie aajutat la explicarea primelor stagii aleformrii i evolurii Universului. Densitateaextrem de mare a cauzat dilatarea rapid aUniversului. Hidrogenul i heliul s-ar fi rciti condensat formnd stele i galaxii.Conform teoriei lui Gamow, radiaiile s-ar fi

rcit pn la 270C. Aceast radiaie a fostdetectat n 1965, astfel, dup prereacercettorilor, fiind o confirmare a teoriei BigBang.

Evoluia Universului. nc nu se tiedac Universul se va dilata la nesfrit sau seva contracta din nou. O metod de a aflarspunsul este de a afla densitatea medie amaterie in Univers. nmulind masa fiecrei

galaxii cu numrul galaxiilor este doar 5 10 %din numrul critic al lui Friedmann. nmulindmasa zonelor galactice cu numrul zonelorgalactice rezult un numr aproape devaloarea critic. Diferena dintre aceste valoriindic prezena unei materii invizibile, aa

numita materie neagr, aflat n afaragalaxiilor, dar n interiorul zonelorintergalactice. Pn cnd fenomenul esteneles, aceast metod de a determina soartaUniversului va rmne neconcludent.

n Univers sunt aproximativ 50 demiliarde de galaxii, cea mai mare fiind de 13ori mai mare dect Calea Lactee. Pe lngstele i planete, galaxiile conin hidrogen,molecule complexe i radiaii cosmice.Galaxiile emit lumin vizibil, unde radio, razeinfraroii, ultraviolete i raze X.

Astronomii au estimat distanelecomparnd obiecte din alte galaxii cu celedin galaxia noastr. Stele care i schimbperiodic strlucirea sunt valoroase, deoareceperioada de variaie este raportat lastrlucirea stelei, indicnd distana. Vitezastelelor care orbiteaz n galaxie depinde destrlucirea galaxiei i indic distana.

Galaxiile sunt grupate, formnd zone

largi. Galaxia noastr este una din cele 20 dinGrupul Local. Calea Lactee i Andromedasunt dou dintre cele mai mari. Grupul Localeste membru n zona Virgo, care conine miide galaxii. Cele mai ndeprtate galaxiicunoscute sunt albastre deoarece suntfierbini datorit stelelor tinere pe care leconin. Galaxiile la o distan de 13 miliardeani lumin s-au format cnd Universul eradoar la 10-20 % din vrst. Aceste galaxii para fi sferice. Stelele orbiteaz n galaxii pe o

traiectorie spiralat mai repede spre exteriordect spre centru. La periferie au fostmsurate chiar i viteze de 3000 km/s.Creterea vitezei nsemn c masa galaxiilornu este concentrat n centru. Corpurile ladistane mari de centru au o luminozitate attde redus nct au fost detectate doar pe bazaatraciei gravitaionale. Natura lor exact estenecunoscut.


5/32

pag. 5


SISTEMUL SOLAR

Sistemul solar este alcatuit din Soare, cele noua planete legate prin atractie de acesta,satelitii acestora, comete, meteoriti, gaz si praf interplanetar. Cele noua planete se afla inacelasi pla, ele se rotesc din vest spre est in jurul Soarelui. Un nor de meteoriti se afla intreplanetele Marte si Jupiter. Sistemul Solar este invelit de un nor de nucleu de cometa (norde tip Oort). Intregul sistem solar are in centru Soarele, care emana in cosmos o cantitate

enorma de caldura si lumina.


6/32

pag. 6


SOARELE este centrul sistemului nostru solar. Masa Soarelui este de 750 ori mai maredecat masa adunata a planetelor. Energia solara se obtine prin reactii termo-nuclearetransformand hidrogenul in heliu. Soarele este ca oricare din stelele Caii Lactee dar ni separe asa luminoasa pentru ca se afla aproape de Pamant (149 milioane kilometrii). Soareleeste important pentru cercetatorii pamanteni, pentru ca ei pot cerceta reactiile de pesuprafata stelei si proprietatile fizice ale acesteia. 26595fzt47rpo6u

In interiorul Soarelui densitatea este de 150 ori mai mare decat densitatea apei. Dacanucleu ar fi rece straturile exterioare s-ar prabusi in nucleu, si s-ar creea o formatiunenumita stea de neutroni. Ca Soarele sa nu se distruga, in interior trebuie sa fie o

temperatura de 150 milioane grade Kelvin. Desi in nucleu densitatea este de 134 g/cm@3,trebuie sa spunem ca nucleul Soarelui este in stare gazoasa. Soarele este alcatuit: nucleu,zona convectionala, fotosfera, cromosfera, coroana solara, protuberanta solara, vant solar.Raza solara este de 696.000 km., deci de 109 ori raza Pamantului. Suprafata este de 6,09 X10@12km@2, de 11.918 ori suprafata Pamantului.

Volum: 1,412 X10@18, de 1.301.000 ori volumul Pamantului ; Masa: 1,99 X 10@33 g., de 332.270 ori masa Pamantului ; Demsitatea medie 1,41 g/cm@3 ; zp595f6247rppo Masa tuturor planetelor reprezinta 0,001 la mie din masa Soarelui ;

PLANETELE sunt de doua tipuri: planete de tipul Pamantului si planete uriase.

1. MERCUR dintre planetele ca Pamantul, Mercur este cea mai mica si cea maiapropiata de Soare. In timpul zilei temperaturile de pe Mercur pot atinge 700 K.,iar in timpul noptii pot scade pana la 100 K. Presiunea de pe suprafata lui Mercureste de cel mult 1 milibar. O caracteristica specifica lui Mercur este aldeboul, saucapacitatea de a reflecta razele solare. Aldeboul lui Mercur este de 0,12. Pesuprafata lui Mercur se pot observa cratere, brazde, rupesuri si lineamente. Mercurnu are nici un satelit.

Diametrul ecuatorial: 4878 km. ; Perioada de rotatie in jurul axei: 59 zile ;
mailto:10@12mailto:10@12mailto:km@2mailto:10@18mailto:10@18mailto:10@33mailto:g/cm@3mailto:10@12mailto:km@2mailto:10@18mailto:10@33mailto:g/cm@3


7/32

pag. 7

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLAR Densitatea medie: 5,44 g/cm@3 ; Timpul de rotatie in jurul soarelui: 88 zile ;

2. VENUS pentru ca apartine celor mai stralucitoare corpuri ceresti a fost numitadupa zeita frumusetii la greci. Este de 15 ori mai stralucitoare decat Siriusconsiderat cea mai stralucitoare stea. Venus se apropie cel mai mult de Pamant,

trece la numai 42 milioane km de noi. Atmosfera este alcatuita in majoritate dinbioxid de carbon ( 96% ), alte elemente: 3,5% nitrogen, 0,135% aburi de apa si altegaze. Bioxidul de carbon creaza efectul de sera, deci temperatura este foarteridicata de aproape 700 K. Presiunea atmosferica este de 90 bari.

Diametrul ecuatorial: 12.104 km ; Perioada de rotatie in jurul axei: 243 zile ; Densitatea medie: 5,26 g/cm@3 ; Perioada de rotatie in jurul Soarelui: 225 zile; Nu are sateliti ;

3. MARTE (planeta rosie) suprafata planetei este acoperita de cratere. Atmosferaeste alcatuita din 95% bioxid de carbon, 3% azot si alte gaze. Ca si Pamantul,Marte are Ionosfera. Temperatura in timpul zilei ura la 15 grade C iar noapteascade la 80 grade K. Polii planetei sunt acoperiti de calote de gheata. In timpulverii calotele se micsoreaza sau se topesc in totalitate. Pe Marte se pot observafurtuni de nisip a caror viteza poate sa ajunga la 60 km/h si se pot inalta pana la 30km. Cele mai recente cercetari arata ca Marte are o rezerva imensa de apa chiarmai mare decat a Pamantului. Marte are doi sateliti descoperiti de Asaph Hall in1877, numiti Phobos si Deimos, dupa caii zeului razboiului.

Diametru ecuatorial: 6794 km ; Perioada de rotatie in jurul axei: 24 h 37 ; Densitatea medie: 3,93 g/cm@3 ; Perioada de rotatie in jurul Soarelui: 687 zile.

4. JUPITER este cea mai mare planeta din sistemul solar. Nu are suprafata solidavizibila. O formatiune specifica de pe suprafata planetei este Pata Rosie. A fostobservata prima data de astrologul francez Jean D. Cassini in 1665. Pata are 48.000km lungime si 11.000 km latime. Se presupune ca este un ciclon atmosferic alplanetei Jupiter. Temperatura de pe suprafata planetei este de 2000 K. Presiuneaeste de 200.000 ori mai mare decat a Pamantului. Din masa totala 76% este

hidrogen iar 22% heliu. Are 16 sateliti: Metis, Amalthea, Thebe, Io, Europa,Ganimede, Callisto, Leda, Himalia, Lysithea, Elara, Ananke, Carme, Pasiphae siSinope.

Diametrul ecuatorial: 142.800 km; Perioada de rotatie in jurul axei: 9h 55 ; Densitatea medie: 1,3 g/cm@3 ; Perioada de rotatie in jurul Soarelui: 11,86 ani .

5. SATURN este cea mai indepartata planeta dintre planetele cunoscute inantichitate. Inelele planetei se afla in planul ecuatorului, ele au fost observate de

Galilei in 1610. Inelele sunt formate din particule mici probabil bucati ale unuisatelit sfaramat din cauza atractiei gravitationale. Probabilitatea este mare ca ele safie acoperite de un strat de bruma sau gheata. Unul din satelitii Saturnului are
mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3


8/32

pag. 8

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARatmosfera formata in proportie de 99% din azot. Saturn are 21 de sateliti: Atlas,Prometeu, Pandora, Epimetheu, Janus, Mimas, MimasB, Encelad, Tethys, Telesto,Calypso, TethysB, TethysC, Dione, 1980S6, DioneB, Rhea, Titan, Hyperion, Iapetussi Phoebe.

Diametrul ecuatorial: 120700 km ; Perioada de rotatie in jurul axei: 10 h 40 ; Densitatea medie: 0,7 g/cm@3 ; Temperatura medie: 180 grade C ; Perioada de rotatie in jurul Soarelui: 29,46 ani ;

6. URANUS a fost descoperit de William Herschel pe 13 martie 1781. Este mai marede 60 ori decat Pamantul. Este o lume de gheata invelit de hidrogen, heliu si metan.Temperatura nu depaseste 103 K. La inceputul anului 1977 un cercetator asemnalat existenta unui inel. Dupa informatiile sondei Voyage 2, inelul estealcatuit din 11 inele mai mici. Are 15 sateliti, 10 dintre acestia se afla la 50.000

86.000 km de planeta. Celelalte 5 sunt: Miranda, Ariel, Umbriel, Titania si Oberon.

Diametrul ecuatorial: 508.00 km ; Perioada de rotatie in jurul axei: 17h 14 ; Densitatea medie: 1,2 g/cm@3 ; Perioada de rotatie in jurul Soarelui: 84 ani.

7. NEPTUN a fost descoperit in 1846. Cercetarile au demonstrat ca traectoriaplanetei Uranus este influentata de o alta planeta. Astrologul U. Leverrier aprevazut existenta unei planete perturbatoare. A trimis calculele la Berlin undeJohanen Galle a gasit planeta la 1 grad distanta de locul prevazut de Liverrier.

Neptun este fratele geaman a lui Uranus, dar are atmosfera mai bogata in metan,ceea ce ii confera culoarea albastra. O formatiune ce se poate observa este MareaPeta Inchisa, care este un ciclon ca si Pata Rosie. Planeta are 8 sateliti, dintre caredoi au nume: Triton si Nreida.

Diagonala ecuatoriala: 486.000 km ; Perioada de rotatie in jurul axei: 16 h 3 ; Densitatea medie: 1,6 g/cm@3 ; Perioada de rotatie in jurul Soarelui: 164,8 ani.

8. PLUTO a fost descoperita pe 12 martie 1930. Stim foarte putine lucruri despreaceasta planeta. Inca nu s-a putut demonstra ca are atmosfera. S-a demonstratnumai ca Pluto are un satelit: Charon.
mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3


9/32

pag. 9

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLAR Diametrul ecuatorial: 2400 km ; Perioada de rotatie in jurul axei: 6 zile 9h ; Densitatea medie: 0,9 g/cm@3 ; Temperatura medie: -220 grade C; Perioada de rotatie in jurul Soarelui: 248,5

PMNTUL sI SISTEMUL GEOGRAFIC GLOBALTerra este a treia planeta a Sistemului Solar n raport cu distanta

medie fata de Soare (149.598.000 km).Prin dimensiuni este o planeta mica (suprafata 510.200.000 km2;

volumul 1083 mild. km3, masa 59, 75 1023 kg, raz medie 6370 km).

Are un satelit natural (Luna) si mpreuna cu ntregul SistemSolar realizeaza si miscare, n cadrul Galaxiei, n 220 mil. ani.

1. FORMA PMNTULUI sI CONSECINELE GEOGRAFICE

De-a lungul secolelor, au fost emise diverse pareri asupraformei Pamntului, n concordanta cu nivelul cunostintelor si cuconceptiile filozofice ale celor care le-au sustinut. Dintre acestea s-auimpus trei.

Pamntul este o sfera. Reprezinta conceptia care s-a conturatnca din antichitate si care s-a pastrat pna n secolul XVIII. Ea are labaza o suita de observatii:- Luna, Soarele si celelalte planete au forma sferica, deci si Pamntulnu poate fi altceva;- O nava pe masura ce se departeaza de tarm devine tot mai mica, dardispare treptat de la baza catre vrful catargului, situatie care seexplica doar prin deplasarea ei pe o suprafata curbata;

- n timpul eclipselor de Luna, umbra Pamntului pe aceasta estecirculara, forma pe care nu o poate realiza dect proiectia unui corpsferic;- Navigatorii observa Steaua Polara (indicator al Polului Nord) laEcuator, la nivelul orizontului. Pe masura deplasarii la latitudini totmai mari, steaua va fi observata pe bolta cereasca tot mai sus (lapoli se afla la Zenit, la verticala), situatie care impune acceptareaformei sferice a Pamntului.

Pamntul un elipsoid (sferoid de rotatie). Conceptia caPamntul nu este o sfera, a nceput a fi revizuita n a doua parte asecolului XVII cnd apar unele constatari ale savantului francez Jean
mailto:g/cm@3mailto:g/cm@3


10/32

pag. 10

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARRichet, trimis guvernator n Guyana. Pendulul acestuia (lung de 99,4cm) era reglat pentru Paris; la Cayenne, el ramnea n urma, n 24 deore, cu 2 minute si 28; functionarea lui avea la baza relatia: t = k l:g(radical), unde t = durata unei oscilatii; l = lungimea pendulului; g =

acceleratia gravitatiei; k = constanta.Deci t nu corespundea ca marime ntre Paris si Cayenne (keste constant, l este neschimbat), iar factorul care determinaschimbarea lui era gravitatia. O oscilatie mai nceata a pendululuipresupunea o reducere a fortei de gravitatie posibila n conditiile ncare marimile razei Pamntului la Ecuator si Paris nu sunt egale.- I. Newton avanseaza ideea ca Pamntul este turtit la poli datoritarotatiei, prin analogie cu turtirea observata la Jupiter; calculeaza

pentru Pamnt o turtire de 1/231 (cea reala 1/298)- S-au organizat si expeditii n diferite regiuni ale Globului pentru adetermina marimea unui arc de 10 latitudine. n Laponia, expeditiaAcademiei Regale de stiinte ale Naturii din Franta a masurat, n 1736,un arc de 57 si a constatat ca acesta este mai lung, dect cel din zonaParisului. Expeditia din Peru (1735 1743) a remarcat faptul camarimea arcului de cerc de 10 este mai mica, dect la latitudinimedii.Deci forma Pamntului nu este o sfera, ci o sfera turtita la poli

si bombata la Ecuator (sferoid de rotatie). Aceasta forma s-ar datoramiscarii de rotatie care face ca forta centrifuga sa aibe o valoaremaxima la Ecuator si sa fie nula la poli, iar forta centripeta(gravitatia) sa creasca treptat de la Ecuator spre poli. Formei de sfera de rotatie i s-a dat denumirea de elipsoi.Oastfel de forma se caracterizeaza prin:

meridian sub forma de elipse; lungimi deosebite ale razei Pamntului, n raport cu diferitele

puncte aflatepe suprafata terestra; cresterea marimii fortei de gravitatie de la Ecuator la poli; cresterea marimii unui arc de 10 de meridian plecnd de la

Ecuator spre poli(masuratorile au indicat: la Ecuator 10 = 110,6 km; la latitudinea de200 = 110,7 km; la 400 = 111 km; la 600 = 111,4 km; la 800 = 111,7km).

n secolul XX, pe baza tuturor acestor masuratori, s-au imaginatmodele aleelipsoidului de rotatie (Hayford, Krasowski, Cook) si s-au facut


11/32

pag. 11

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARcalcule privind parametrii principali. n 1964, Uniunea AstronomicaInternationala a adoptat urmatoarele valori: raza ecuatoriala (a) 6378,160 km; raza polara (b) -6357,778 km;

diferenta dintre ele 20,382 km; turtirea sferoidului (a b : a ) de 1/298,257; raza medie a Pamntului (raza unei sfere ce are acelasi volum ca cel

terestru) 6371,110 km; lungimea circumferintei unui meridian 40.008,540 km; lungimea circumferintei Ecuatorului 40.075 km.

n timp ndelungat, elipsoidul sufera modificari mici determinate

de: variatiavitezei de rotatie, deplasarea axei polilor. Producerea mareelor impunevalul de flux care se propaga n sens invers miscarii de rotatie de laest la vest.Ca urmare, aceasta este frnta, forta centrifuga estemicsorata, iar bombarea scade.

Pamntul un geoid. Modelul de elipsoid folosit n masuratorilegeodezice are ca idee de baza o sfera turtita alcatuita din materieomogena. n realitate, materia din care este formata planeta nu este

omogena nici din punct de vedere chimic, fizic si nici ca distributie peverticala sau orizontala. Aceasta caracteristica a condus spre un modelnou care a fost numit de Listing, n 1873, geoid. Acesta ar corespundesuprafetei de nivel 0 a oceanului linistit neafectata de maree si valurimari, o suprafata continua, nchisa, fara muschii care este orizontalapentru orice punct de pe Glob si, n acelasi timp, perpendiculara peverticala locului (pe directia fortei de gravitatie).Deci, ea reprezinta osuprafata echipotentiala a gravitatiei care se continua de la nivelul

oceanelor prin masa continentala fiind reperul masuratorilor denaltime si adncime.

ntre cele doua modele elipsoid si geoid elementul comuneste volumul identic. Diferentele principale sunt legate de: suprafatageoidului care se afla deasupra celei a elipsoidului n regiunilecontinentale si invers n regiunea bazinelor oceanice. Forma geoidului poate si ea sa se modifice datorita schimbariivitezei de rotatie a Pamntului (valul de flux impus de maree o

frneaza) si modificarilor survenite n distributia materiei grele siusoare n alcatuirea structurala a Pamntului sub efectul gravitatiei.


12/32

pag. 12

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARCalculele rezultate din masuratori au dovedit ca la nivelul

suprafetei apar unele deosebiri regionale. Astfel, la Polul Sud exista odiferenta de 30 m, la Polul Nord ea este bombata (+ 10 m), lalatitudini tropicale sudice sunt unele ridicari de pna la 10 m, iar la

latitudini temperate din Emisfera nordica unele restrngeri de pna la 5 m. Acestui model (o para alungita la Polul Nord, umflata nEmisfera sudica, dar scobita la Polul Sud) ceva mai complex, i s-adat numele de terroid sau telluroid.

Consecintele geografice- Pe ansamblu, forma sferica impune variatia zonala a cantitatii

de radiatiesolara ce ajunge pe suprafata terestra, ceea ce determina deosebiri

mari n regimul de ncalzire al acesteia si de aici diferentieri ndinamica multor procese naturale.- Turtirea determina: arce de meridian de 10 cu marimi deosebite

la latitudinidiferite; distante inegale de la suprafata catre centrul Pamntuluipentru diferite puncte (la poli este departarea cea mai mica, iar laEcuator cea mai mare); valoarea gravitatiei creste de la Ecuator (978cm/s2) spre poli (la 450 980,6 cm/s2, la 900 983,2 cm/s2).

-

Cele trei tipuri de suprafete impun tot attea puncte dereferintape suprafatafizica. Astfel, pe suprafata reala, cu toate neregularitatile reliefului, serealizeaza masuratorile geodezice; la nivelul suprafetei geoidului seraporteaza toate masuratorile geodezice (Vf. Chomolungma Everestcare are 8848 m; Vf. Omul 2505 m; orasul Bucuresti se desfasoarantre 60 si 80 m); la suprafata elipsoidului se calculeaza valorile fiziceale Pamntului (suprafata, volum, raze etc.).

2. MIsCRILE PMNTULUI.

Pamntul realizeaza mai multe tipuri de miscari care auconsecinte geografice diferite, unele sesizabile, altele cu reflectare nprocese de durata.

Miscarea de rotatie. Este miscarea globala pe care o face njurul axei polilor ntr-un interval de 23 ore, 56 minute, 4,09 secundenumita zi siderala. Ea corespunde timpului dintre doua situariconsecutive a unei stele de pe bolta la meridianul locului.

Rotatia se face de la vest la est (sens direct) ceea ce creeaza(pentru un observator de pe suprafata terestra) impresia unei deplasari


13/32

pag. 13

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARfalse a boltii ceresti (stele, Soare, Luna, planete etc.) de la est la vest.Diferitele puncte situate pe suprafata Pamntului vor nregistra vitezede rotatie deosebite ntruct cercurile paralele pe care se nscriu aumarimi variate, iar durata este aceeasi. La Ecuator, unde cercul paralel

este mai mare (40.075 km), viteza este maxima 564 m/s, la latitudineade 450 ea scade la 328 m/s, la 660 latitudine este de cca 230 m/s, iar lapol este nula. Marimea vitezei variaza n timp. Prin calcule s-a stabilitca acestea era mult mai mare cu cca 1 mild. de ani n urma, ceea ceface ca rotatie completa sa se realizeze n cca 17 ore. Reducereaacesteia se datoreste producerii valului de flux. n prezent, frnareadetermina cresterea duratei zilei cu o secunda la 40.000 de ani.

Miscarea de rotatie este argumentata prin:

-

toate planetele, satelitii, Soarele au aceasta forma de miscare;- forma Pamntului de sfera turtita la poli nu poate fi explicatadect admitnd

aceasta miscare;- corpurile n cadere libera nu ajung la baza verticalei, ci la o

anumita departarentruct punctele extreme (de plecare si de sosire) descriu n acelasitimp cercuri cu marimi diferite si viteze deosebite;

-

experienta fizicianului francez Foucault (1851) n cupolaPantheonului dinParis.

Pendulul caruia i s-a imprimat o deplasare constanta a trasaturme succesive n sensul deplasarii acelor de ceasornic. Conformlegilor mecanicii, el si pastreaza planul de oscilatie. Deci, ceea ce s-adeplasat a fost suprafata pe care au fost lasate urmele. El s-a miscat dela est la vest ceea ce s-a reflectat n succesiunea urmelor n sensinvers;

- observatiile si fotografiile realizate de pe sateliti artificiali. Consecintele geografice ale miscarii de rotatie

- Miscarea de rotatie n jurul axei polare N-S impune fortacentrifuga care a

determinat turtirea Pamntului la poli si bombarea la Ecuator si, caurmare, o diferenta dintre razele ecuatoriale si polara de aproape 21km.

- Miscarea de rotatie determina succesiunea n 24 de ore a uneiperioade de

lumina si a alteia de ntuneric, cu consecinte n regimul bilantului


14/32

pag. 14

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARradiativ, n regimul termic diurn, n desfasurarea proceselor biotice,geomorfologice etc.

- Rotatia Pamntului asigura transmiterea impulsului mareelorsub forma unui

val de flux care se manifesta de la est la vest constituind principalulfactor de frnare a ei.- Miscarea de rotatie face ca masele aflate n deplasare pe

suprafata terestra sasufere o abatere spre dreapta, n Emisfera nordica si spre stnga nEmisfera sudica. Cauza este legata de faptul ca pe parcursul deplasariise trece prin zone latitudinale n care viteza de rotatie este diferita (dince n ce mai mica plecnd de la Ecuator spre poli).n acest sens,

masele de aer tropical (alizeele) n emisfera nordica au directie NE-SV, iar n emisfera sudica SE-NV; Curentul Gulf Stream sedeplaseaza de la SV catre NE etc.

Miscarea de rotatie si aprecierea timpului.Miscarea de rotatie a Pamntului face ca Soarele n deplasarea saaparenta pe

bolta cereasca sa se afle, pentru fiecare punct de pe Glob, o singuradata ntr-o pozitie maxima pe bolta. Acest moment coincide cu

situarea lui la meridianul locului. Astronomii numesc acest momentmiezul zilei. n cealalta emisfera (unde este noapte) pe antemeridianeste miezul noptii.

Intervalul de timp dintre doua situari consecutive ale Soarelui lameridianul locului este numit zi solara adevarata. Marimea ei, peparcursul anului, este diferita ntruct Pamntul parcurge o orbitaeliptica n jurul Soarelui (distanta fata de acesta este deosebita), cuviteze ce sunt cuprinse ntre un maxim de periheliu si un minim laafeliu. Pentru eliminarea acestui inconvenient s-a adoptat o duratamedie a situatiilor extreme; aceasta este de 24 ore si este numita zisolara mijlocie. Ea ncepe si se sfrseste o data cu trecerea Soarelui lameridianul locului (orele 12) fapt ce creeaza inconvenientul ca nintervalul de lumina a zilei ar exista doua date calendaristice (una pnala orele 12 si alta dupa aceasta). Pentru a evita acest neajuns, n anul1925 s-a convenit adoptarea zilei civile al carei nceput corespundeorelor 24 (miezul noptii). Aprecierea timpului pe parcursul unei zile se raporteaza lacteva tipuri de unitati. Daca 24 de ore corespund intervalului n carese parcurg 3600 de longitudine (o rotatie completa), atunci ntr-o ora


15/32

pag. 15

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARPamntul va expune spre Soare un arc de cerc de longitudine de150.Suprafata Pamntului este astfel mpartita n 24 de sectoare cuvaloare egala de longitudine care au fost numite fusuri orare.S-aconvenit n 1884, ca pe ntreaga suprafata a unui fus sa existe aceeasi

ora, iar valoarea acesteia sa fie data de ora meridianului din centrulsau. S-a stabilit ca primul fus sa se desfasoare de-o parte si de alta ameridianului 00, de origine (Greenwich), adica ntre 7030 longitudinevestica si 7030 longitudine estica. Numerotarea fusurilorse realizeaza spre est (n sensul miscariide rotatie a Pamntului), astfel ca cel de-al doilea se afla ntre 7 030 si22030 longitudine estica, al treilea ntre 22030 si 37030 longitudineestica s.a.m.d.

Diferenta orara ntre fusuri succesive este de o unitate, iar ntreprimul si ultimul de 24 ore.n raport de acestea s-a ajuns la stabilireaorei legale. Aceasta este ora oficiala pentru toate activitatile ce au locpe teritoriul unui stat. Ea corespunde orei fusului orar n care se aflacapitala statului respectiv. Europa se desfasoara n cadrul a patrufusuri orare (pna la fluviul Ural).Deci statele din cuprinsul acestuicontinent, n raport cu pozitia geografica a capitalelor lor se vor grupan patru unitati.

Romnia se afla la contactul dintre fusurile al doilea si al treilea,dar capitala este n ultimul. Deci pe teritoriul Romniei, ora oficialava fi cea din fusul al treilea.Daca 150 de longitudine se parcurg ntr-oora (60 de minute), atunci unui grad de longitudine i revin patruminute. Romnia se desfasoara n longitudine pe 902544 ceea ce ntimp, ntre momentul situarii Soarelui la meridianul Sulinei si cel almeridianului Beba Veche, revine o diferenta de 38 minute. Deci dacala Sulina este ora 12, la Beba Veche va fi 11,22, iar la Bucuresti 11 si46.Situatiile sunt usor de sesizat la ivirea zorilor si la nserare (nvest, n raport cu estul tarii, cele doua momente vor fi ntrziate cu38). Acestea corespund orelor locale ce pot fi calculate pentru oriceasezare n raport de ora oficiala. Ora locala n astfel de situatii nu sefoloseste.

Exista nsa cazuri cnd alaturi de ora oficiala se utilizeaza si oralocala. Este cazul statelor cu desfasurare mare n longitudine(Federatia Rusa se ntinde pe 11 fusuri orare, S.U.A. pe sapte, iarCanada pe sase fusuri orare).La acestea exista o ora oficiala pentruactivitati ce implica ntreg teritoriu statului federal (navigatia aeriana,circulatia trenurilor etc.) si ore locale folosite pentru activitati curente


16/32

pag. 16

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARn asezarile din fiecare fus orar (de exemplu, ora Moscovei este oraoficiala, iar n Kamceatka se va folosi si ora fusului orar n careaceasta se desfasoara).

Pentru folosirea eficienta a intervalului cu lumina s-a trecut, n

sezonul cald, la ora de vara, prin avansarea ceasului cu o ora (n unelesituatii doua ore), n raport cu cea normala.Linia internationala a schimbarii datei. Meridianele de 00 si 1800

mpart Globul n doua emisfere: estica si vestica. Cnd la Greenwicheste miezul zilei (orele 12) pe antemeridian este miezul noptii (orele24).Este singurul moment cnd pe tot Globul este aceeasi zicalendaristica (luni 9 aprilie).n minutele urmatoare, n Emisfera esticancepe o zi noua (marti 10 aprilie), care se va derula treptat spre vest,

pe masura ce ziua anterioara se va micsora teritorial. Dupa 12 ore, laGreenwich este miezul noptii, n emisfera de est se deruleaza primaparte a zilei de 10 aprilie, iar n Emisfera de vest ultima parte a zileide 9 aprilie. Dupa nca 12 ore, la Greenwich este ora 12, n emisferade est orele cresc pna la 24 (meridianul 1800).Se ajunge la situatia ncare pe tot Globul exista o singura data calendaristica (marti 10aprilie).Ulterior (24 ore), pe masura dezvoltarii unei noi zilecalendaristice cea veche se va consuma. Deci datorita miscarii de

rotatie, n sistemul evolutiei unei zile calendaristice aceasta va dura peGlob 48 de ore.Miscarea de revolutie. Pamntul, la fel ca si celelalte planete

din Sistemul Solar, realizeaza o miscare n jurul Soarelui pe o orbita.Este ideea de baza a conceptiei heliocentrice fundamentata de N.Copernic. Aceasta forma de miscare este definita de cele trei legi alelui J. Kepler:

1. Pamntul descrie n jurul Soarelui o elipsa, steaua fiind n unuldin focare;

2. Raza Soare-Pamnt descrie arii egale n perioade de timp egale;3. Raportul dintre clubul semiaxei mari si patratul duratei de

revolutie esteconstant.

Lungimea orbitei este de cca 980 mil. km. ntruct aceasta este oelipsa, distanta

dintre Pamnt si Soare, n timpul parcurgerii ei, va fi diferita, dar seva situa ntre una minima de 147,1 mil. km (periheliu, 3 ianuarie) sialta maxima de 152,1 mil.km (afeliu, 6 iulie). Viteza medie a acestei miscari este de 29,7 km/s, dar ea este


17/32

pag. 17

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARmaxima cnd Pamntul se afla la periheliu (30,27 km/s). Planul Ecuatorului terestru realizeaza cu cel al orbitei un unghi(oblicitatea) care variaza secular ntre 21059 si 24036.n prezent,acesta este de 2302621.

Excentricitatea orbitei se modifica n timp datorita altor miscariale Pamntului (precesie, nutatie); n prezent este de 0,017.Perioada n care Pamntul si parcurge orbita este de un an.

Marimea acesteia este diferita n functie de elementul care este luatdrept reper al perioadei de revolutie. Astfel, anul sideralcorespundetimpului necesar (365 zile, 6ore, 9 minute, 55 secunde sau 365,256361zile), ntre doua treceri ale Pamntului (n miscarea sa pe orbita) prinacelasi punct n raport cu o anumita pozitie a unei stele; anul tropic

constituie perioada necesara (365 zile, 5 ore, 48 minute, 46 secundesau 365,2422 zile) trecerii succesive prin punctul corespunzatorechinoctiului de primavara (punctul vernal).Diferenta dintre cele douaperioade este determinata de miscarea de precesie a Pamntului.

Aprecierea marimii unui an s-a facut nca din antichitate (China,Egipt, Grecia), Hiparh fiind unul din cei care au determinat o valoarefoarte apropiata de realitate (365,25 zile).

Datorita oblicitatii, axa polilor Pamntului realizeaza cu planul

orbitei un unghi de 66

0

(fig.72).Aceasta face ca pe parcursulmiscarii de revolutie, planul ce contine acesta axa sa nregistreze, nraport cu Soarele, pozitii diferite din care patru au semnificatiedeosebita, ele mpartind anul n intervale caracteristice. Solstitiul din 22 decembrie. Planul axei realizeaza cu cel alorbitei un unghi obtuz si, ca urmare, razele Soarelui cad perpendicularpe Tropicul Capricornului si sunt tangente la cercurile polare;Emisfera sudica este mai apropiata de Soare, n raport cu cea nordica;aici fiind vara, iar n cealalta iarna. Cercul care separa emisferaluminata de cea ntunecata determina urmatoarele diferente diurne nmarime, n sens latitudinal, al acestora.

La Ecuator cele doua intervale sunt egale (12 ore). n emisfera nordica, intervalul nocturn este mai mare, dect cel cu

lumina si crestede la Ecuator spre Cercul Polar de la care spre Polul Nord este de 24ore. Soarele se afla cu mult sub nivelul liniei de orizont (noaptepolara). n emisfera sudica, intervalul cu lumina este mai mare, dect cel

nocturn, creste


18/32

pag. 18

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARcontinuu de la Ecuator spre Cercul Polar, iar de aici la Polul Sud are24 ore. Soarele descrie un cerc pe bolta (noaptea polara).

Pozitia Soarelui pe bolta, la meridianul locului, este diferita. LaEcuator, face un unghi de 23; n Emisfera sudica unghiul creste

pna la tropic (900

) dupa care scade treptat fiind la 23 deasupraPolului Sud; n Emisfera nordica, acesta scade fiind la 430 la tropic si00 la Cercul polar si sub linia orizontului cu 23 la Polul Nord. Solstitiu din 22 iunie. Releva aspecte inverse n raport cusituatia anterioara. Emisfera nordica este orientata spre Soare, razeleacestuia cad perpendicular pe Tropicul Racului si sunt tangente lacercurile polare. Astrul va fi deasupra orizontului la Polul Nord si subacesta la Polul Sud. n Emisfera nordica este vara, iar n cea sudica

iarna. Cercul de lumina determina intervale de noapte si de zi diferiteca marime.La Ecuator, ele sunt egale (12 ore).

n emisfera sudica, noaptea creste fiind de 24 ore la sud deCercul polar antarctic (noapte polara). n emisfera nordica, durata zilei o depaseste pe cea a noptii, iarde la Cercul polar arctic ea va fi de 24 ore (zi polara).

naltimea Soarelui la meridianul locului este inversa, n raport

cu situatia anterioara (23 deasupra orizontului la Polul Nord, 90

0

laTropicul Racului, 66 la Ecuator, 450 la Tropicul Capricornului,tangenta la Cercul Polar sudic si - 23 la Polul Sud).

Echinoctiile de primavara (21 martie) si toamna (23septembrie).Razele Soarelui sunt perpendiculare pe planul axei si peEcuator si tangente la poli.Ca urmare, cercul care separa cele douaemisfere luminata si ntunecata trecnd prin poli asigura pe toatasuprafata terestra, indiferent de latitudine, o durata egala a zilei sinoptii (12 ore).Pozitia Soarelui pe bolta, n orice loc, va fi egala camarime cu valoarea colatitudinei (900 la Ecuator, 66 la tropice, 450

la nivelul tarii noastre, 23 la cercurile polare si la linia orizontului lapoli).

Situatii ntre cele doua pozitii:n orice loc de pe suprafata terestra, n fiecare zi, punctele

corespunzatoare rasaritului, apusului si naltimii Soarelui pe bolta lamiezul zilei sunt diferite.Pozitiile externe vor fi la solstitii, iar celemedii la echinoctii.De exemplu, la nord de Cercul Polar arctic, laechinoctiul de primavara, Soarele va descrie un cerc la limitaorizontului.n zilele urmatoare si pe aproape sase luni (ziua polara), el


19/32

pag. 19

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARse va afla tot timpul pe bolta descriind orbite circulare care se nscriuntr-o miscare n spirala ascendenta pna va atinge culminatia de23 (la solstitiu de vara) si apoi descendenta pna la nivelulorizontului (echinoctiul de toamna).n urmatoarele sase luni (noaptea

polara), Soarele nu va fi pe bolta.Situatia va fi inversa la Sud deCercul Polar antarctic.La latitudinea de 450 (tara noastra), n aceasta miscare aparenta

n spirala, Soarele se va situa la meridianul locului n pozitii carevariaza ntre 21 (solstitiu de iarna) si 680 (solstitiu de vara) fiind laechinoctii la 450. Consecintele geografice ale miscarii de revolutie

Miscarea de revolutie n strnsa legatura cu nclinarea axei

terestre determina o serie de consecinte n regimul de manifestare a oserie de procese fizice, biotice, geografice etc. ntre acestea mainsemnate sunt:

- Inegalitatea duratei zilelor si noptilor pe parcursul anului.Aceasta se constata

diferit la orice latitudine n afara de Ecuator unde att ziua, ct sinoaptea permanent au cte 12 ore. n general, ntre Ecuator si cercurilepolare ziua cea mai scurta va fi solstitiul corespunzator sezonului de

iarna din fiecare emisfera (22 decembrie, n cea nordica si 22 iunie, ncea sudica).Ulterior, ziua va creste ritmic pna la solstitiul de varacnd va avea valoarea maxima. La 21 martie si 23 septembrie, ziua vafi egala cu noaptea. n aceste situatii se pot separa doua intervale ntreechinoctiul de primavara si cel de toamna cnd durata zilei o va depasipe cea a noptii si ntre echinoctiul de toamna pna la cel de primavaracnd noaptea va fi mai lunga dect ziua.

ntre cercurile polare si poli apar doua sezoane distincte noaptepolara (23 IX

21 III) si ziua polara (21 III 23 IX).- ncalzirea inegala a suprafetei Pamntului. Mai nti faptul ca

orbitaPamntului este o elipsa: impune o diferenta n marimea intensitatiiradiatiei nregistrata ntre pozitiile extreme (periheliu si afeliu) care seridica la aproape 7%.n al doilea rnd, apar deosebiri importante, cucaracter sezonier, n cantitate de radiatie primita de suprafata terestrasi de aici diferentele nete n regimul temperaturilor aerului, apei ,solului si al multiplelor procese (geomorfologice, biotice, climaticeetc.) care se leaga de acestea.


20/32

pag. 20

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLAR- Rasaritul si apusul Soarelui n orice zi se realizeaza diferit ca

ora. Daca laEcuator se produce n orice zi la orele 6 si respectiv 18, n alte punctede pe Glob aceste momente se nscriu n curbe ce releva o anumita

ciclicitate ntre doua valori extreme corespunzatoare solstitiilor.Valoarea radiatiei globale n lunile n care se produc solstitiile siechinoctiile (kcal/cm2).

- Formarea si alternanta anotimpurilor. ncalzirea inegala, caurmare a unei

distributii sezoniere diferita a radiatiei solare, determina caracteristiciclimatice distincte n cadrul unor intervale de timp deosebite si canumar. Acestea se rasfrng n dinamica peisajelor de la diferite

latitudini. ntre cercurile polare si poli exista doua zone geografice, n careconditiile ce conduc

la evolutia peisajelor sunt distincte n cadrul a doua sezoane (nEmisfera nordica, iarna polara ntre echinoctiul de toamna si cel deprimavara si vara polara ntre echinoctiul de primavara si cel detoamna; n Emisfera sudica, situatia este inversa), unul foarte rece ncare exista noaptea polara si unul rece n timpul zilei polare cu Soarele

permanent pe bolta cereasca. ntre cercurile polare si tropice, deci la latitudini medii, sedesfasoara ntr-un an

patru sezoane (anotimpuri) n care durata perioadei de lumina sintuneric si cantitatile de radiatie solara sunt deosebite, iarcomponentele peisajului sufera modificari n ritm ciclic. ntre tropice si Ecuator, razele Soarelui cad perpendicular sau

aproape

perpendicular pe suprafata terestra favoriznd o ncalzire puternica.Migrarea latitudinala a zone de convergenta ecuatoriala si a celor dedivergenta tropicale impun doua sezoane (anotimpuri) deosebitendeosebi sub raportul cantitatii de precipitatii (veri ploioase si ierniaride) care se succed la echinoctii.

- Dezvoltarea unor zone de complementaritate climatica. FormaPamntului a

impus o diferentiere latitudinala n distributia radiatiei solare si de aici

separarea marilor zone climatice principale calda, temperate, reci.nclinarea axei terestre diversifica acest model. Pozitia Soarelui nmiscarea sa aparenta n jurul Pamntului (pe ecliptica) face ca fsia n


21/32

pag. 21

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARcare razele acestuia cad perpendicular pe suprafata terestra sa sesitueze ntre echinoctiul de primavara si cel de toamna, n Emisferanordica naintnd progresiv spre Tropicul Racului unde ajunge lasolstitiu din 22 iunie, pentru ca apoi sa se retraga la Ecuator. O situatie

similara se realizeaza n Emisfera sudica ntre echinoctiul de toamna sicel de primavara, cnd fsia va migra n spatiul Ecuator TropiculCapricornului.

Pendulari similare se constata la toate fsiile de radiatie solara carecad pe

suprafata terestra sub diferite nclinari (de exemplu, fasciculul de razecare fac un unghi de 660 ajung la solstitiul de vara la latitudinea de450, la echinoctiu sunt deasupra Tropicului Racului, iar la solstitiu de

iarna cad pe Ecuator, fasciculul de 23

0

penduleaza n acelasi momentntre Polul Nord si latitudinea de 450).Ca urmare, pe suprafata terestra se vor individualiza si zone

secundare ce coincid cu arii latitudinale subpolare, subtropicale,subecuatoriala, n care penduleaza si convergenta sau divergentaprincipala a maselor de aer. Aceste regiuni au sezonier caracteristiciclimatice apropiate de acelea specifice zonelor limitrofe, de undecaracterul de complementaritate care se transmite si la celelalte

componente ale peisajului.- Miscarea de revolutie si masurarea perioadei de realizare a ei(Calendarul). Aprecierea marimii intervalului n care se produce orevolutie terestra, precum si a modului de sectionare a acestuia nperioade mai mici, cu anumite caracteristici (anotimpuri, luni,saptamni etc.) au fost doua idei ce-au condus la ntocmirea, de-alungul secolelor, a diverselor calendare.

- Inegalitatea duratei sezoanelor (anotimpurilor).Estedeterminata de faptul ntre

axa orbitei terestre si cea a orbitei lunare (echinoctiilor) exista ununghi de cca 100.Marimea celor patru sezoane este diferita att ntreele, ct si ntre cele doua emisfere.

n Emisfera nordica, primavara astronomica dintre echinoctiul deprimavara si

solstitiul de vara este de 93 zile si 19 ore, vara astronomica dintresolstitiul de vara si echinoctiul de toamna dureaza 93 zile si 15 ore,toamna astronomica dintre echinoctiul de toamna si solstitiul de iarnatine 89 zile si 20 ore si iarna astronomica dintre solstitiul de iarna siechinoctiul de primavara dureaza 90 de zile.


22/32

pag. 22

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLAR3. PROPRIETILE FIZICEALE PMNTULUI

Pamntul este un sistem care s-a realizat prin concentrarea de

materie cosmica n conditiile unor raporturi bine definite, n primul

rnd cu Soarele si apoi cu celelalte planete si cu Luna. Evolutia sa ansemnat un ansamblu de transformari de natura fizica, chimica a alemateriei cosmice, dar si de schimburi energetice, toate conducnddupa 4,5 miliarde de ani la un anumit sistem fizic ce are caracteristicibine definite. ntre acestea, unele au si nsemnatate n manifestareadiverselor fenomene geografice. A. Gravitatia este o proprietate specifica oricarui corpcosmic, indiferent de marime si care se exprima printr-o anumita forta

de atractie. Ea a fost descoperita si formulata la rang de lege (legeaatractie universale) de catre Isaac Newton. Se apreciaza n gali (1cm/s2).

Pe Glob, valoarea gravitatiei scade de la poli la Ecuator.Miscarea de rotatie impune oforta centrifuga maxima la Ecuator orientata n sens invers fortei degravitatie. Ca urmare, rezulta turtirea Pamntului, o diferenta de cca21 km ntre razele ecuatoriala si polara si o miscare a gravitatiei cu cca

5 cm/s

2

(gravitatia la Ecuator este 978 cm/s

2

, iar la poli de 983 cm/s

2

).Deosebiri n marimea gravitatiei apar si ntre regiunilecontinentale (valori mai reduse ntruct exista patura granitica careeste mai usoara) si cele oceanice (aici se afla patura bazaltica cudensitate mare). La nivelul continentelor se nregistreaza localanomalii impuse de alcatuirea diferita a acestora (maxime npodisurile bazaltice sau n arealele cu zacaminte de minereuri de fier);de asemenea, ntre muntii tineri (domina rocile granitice sisedimentare) si platformele structurale vechi (domina rocile bazaltice)exista o diferenta de pna la 3 cm/s2). Variatiile n timp ale gravitatiei sunt determinate de diversifactori care se nregistreazala nivelul Sistemului Solar sau regional pe Pamnt. Marimea acestorvariatii este importanta numai daca se raporteaza la intervale mari detimp. ntre acestia au nsemnatate:

- modificarea valorii constantei gravitatiei (k), ca urmare aschimbarii vitezei de

deplasare a Pamntului pe orbita sau a vitezei Soarelui n Galaxie;- manifestarea diverselor forme de maree care conduc la o


23/32

pag. 23

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARfrnare a vitezei de

rotatie si de aici o scadere a fortei centrifuge si a bombarii Pamntului;- modificari regionale de masa determinate de eroziune (pe

continente) si acumulare

(n bazine oceanice), de cresterea si descresterea calotelor glaciare,vulcanism, dezvoltarea sistemelor de munti etc. n general, n etapa deformare a planetei, pe masura marimii masei sale, gravitatia a crescutrapid. Micsorarea vitezei de rotatie a fost nsotita de scaderea turtiriiPamntului si indirect de schimbarea diferentei dintre valorilegravitatiei la poli si Ecuator (de exemplu: din paleozoic si pna astazi,ea a scazut cu 2 cm/s2).Consecintele existentei gravitatiei mai importante sunt:

-

realizarea Sistemului planetar cu Soarele n centru(concentreaza cea mai mareparte din masa lui) si noua planete, sateliti asteroizi desfasurati peorbite la anumite departari de acesta, n raport direct cu relatia maselorlor;

- greutatea corpurilor ca expresie a fortei cu care acestea suntatrase spre centrul

planetei (F = mg, n care m este masa corpurilor, g marimea fortei de

gravitatie); variatia regionala a gravitatiei impune o diferenta nmarimea greutatii (exemplu, un corp care are la Ecuator 100 kg vaavea la poli 100,5 kg);

- structura (mai ales n primii 2,6 miliarde ani) materiei terestreprin concentrarea

elementelor grele n interior si a celor usoare la suprafata crend unnucleu si doua nvelisuri (mantaua si scoarta);

- forta determinanta n producerea unor procese geomorfologicepe suprafata

terestra (alunecari de teren, prabusiri, tasari, sufoziuni etc.);- mentinerea si structurarea atmosferei terestre (concentrarea a

peste 99% din masaei n primii 35-40 km); daca viteza de rotatie a Pamntulsui ar crestede 17 ori, forta centrifuga ar anula gravitatia, iar atmosfera s-armprastia n spatiul planetar,

- impune, prin intermediul pantei, curgerea apei rurilor si oanumita marime a

energiei rurilor consumata n transportul apei, debitului solid si nexercitarea eroziunii;


24/32

pag. 24

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLAR- forma de geoid a Pamntului, ca suprafata echipotentiala a

gravitatiei.B. Caldura interna (telurica). Radiatia solara ce ajunge la

suprafata terestra produce o ncalzire a acesteia pe o adncime limitata

de la ctiva cm pna la mai multi metri diferita ca marime attsezonier, ct si n latitudine.Sub limita pna la care se resimt n scoarta variatiile de

temperatura exista un orizont de ctiva metri n care temperatura esteconstanta. De la acesta (orizontul termic neutru) catre centrulPamntului, temperatura va creste continuu, dar neuniform ca marimeatt p verticala, ct si pe lateral.

Procesul este numai rezultatul caldurii telurice impusa de mai

multe surse. Unele dintre acestea au avut nsemnatate nca din primelefaze ale evolutiei Terrei. ntre ele sunt: comprimarea gravitationala,impactul cu meteoritii si dezintegrarea componentilor radioactivi.Desi rolul lor a fost deosebit de mare n primele miliarde de ani aievolutiei Pamntului, impunnd la un moment dat o stare de topituragenerala a materiei terestre, treptat nsa prin racirea partii superficialesi individualizarea scoartei importanta lor a scazut. A ramas ncaactiva dezintegrarea radioactiva a elementelor aflate mai ales n

nvelisurile centrale si exterioare. Se adauga energia calorica rezultataprin presiuni tectonice, reactii geochimice care se realizeaza la nivelullitosferei.

Pentru aprecierea variatiei caldurii telurice se folosesc doiindicatori:

- treapta geotermica ce corespunde distantei pe verticala la carese nregistreaza

o crestere a temperaturii cu 10C; este apreciata la o marime de 33 m;- gradientul termic care exprima cresterea temperaturii la fiecare

100 madncime (circa 30C la 100 m).

Fata de aceste valori medii, exista abateri locale si regionaledeterminate mai ales

de prezenta unor areale cu activitate vulcanica sau postvulcanica (deex., n cadrul lantului vulcanic neogen din tara noastra, gradientultermic variaza ntre 3,7 si 6,30 la 100 m).

Daca s-ar aplica valoarea acestor indicatori pe ntreaga marimea razei terestre atunci n centrul Pamntului temperatura ar trebui sa seridice la peste 200.0000C, cifra ce-ar asigura starea de topitura totala a


25/32

pag. 25

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARmateriei. n realitate, intervin numerosi factori ntre care presiunea cedetermina variatii ale valorilor gradientului termic.Ca urmare, ncentrul Terrei temperaturile depasesc cu putin 3.0000C. Pna aici,valorile se distribuie astfel: 16500C la 100 km, n jur de 28000C la

baza mantalei (la 2900 km).Aproape peste tot ntre temperaturacalculata si cea necesara topirii materiei exista diferente de cteva sutede grade. Totusi att n mantaua superioara, ct si la nivelul nucleuluiextern, materia este sub forma de topitura.Consecintele existentei caldurii internesunt:

- mentinerea la anumite adncimi a materiei sub forma detopitura; diferentele

de potential geometric ce impun o anumita circulatie a acestor topituri

care att n nucleul extern, ct si n astenosfera pot mbraca formacelulelor de convectie;- facilitarea diferitelor forme de metamorfism n litosfera ce duc

la transformariale rocilor;

- dezvoltarea fenomenelor de magmatism si vulcanism;- permite individualizarea n adnc a pnzelor de apa termala si

mezotermala

care la suprafata genereaza izvoare termale, gheizere etc.C. Magnetismul terestru. Pamntul, datorita acesteiproprietati, se comporta ca un urias magnet. De aici si denumirea degeomagnetism. n ultimele doua secole s-au masurat si precizat, ndiferite puncte de pe suprafata terestra, caracteristicile elementelorsale si s-au emis idei referitoare la originea si la cauzele variatiei ntimp si spatiu.

Originea lui este pusa pe seama multor surse, unele cu caractergeneral, iar altele cu specific local. n prima, intra curentii deconvectie termica dezvoltati n partea externa a nucleului Terrei (3000 5000 km n interior), unde materia se prezinta n stare de topitura(temperaturi de 2500 30000C) si frecarea materiei topite din nucleude partea inferioara a mantalei care este solida (magnetism de tipdinam).Existenta n scoarta a unor concentrari regionale sau locale deroci si minerale cu proprietati magnetice (platourile bazaltice siconcentrarile de minereuri feroase) conduc la cresterea valorilorgenerale ale magmatismului terestru. Cmpul geomagnetic terestru are o intensitate mica (40amperi/metru) si o structura bipolara. Marimea intensitatii cmpului


26/32

pag. 26

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARmagnetic este de 24 A/m la Ecuator si 48 A/m la poli. Axageomorfologica are un pol magnetic n insula canadiana Bathurst(750,7 latitudine nordica si 1010,5 longitudine vestica (iar altul nAntarctica (650,5 latitudine sudica si 1400,3 longitudine estica).Ca

urmare, ea nu trece prin centrul Pamntului si realizeaza prinintersectia cu axa geografica un unghi de 110. Legat de acestea rezultaun Ecuator magnetic, meridiane si paralele geomagnetice. Deci, oricepunct de pe suprafata terestra va avea nu numai o pereche decoordonate geografice, dar si una de ordin geomagnetic.

Unghiul format de meridianul geografic cu cel geomagnetic(indicat de acul busolei) poarta numele de declinatie magnetica. Eapoate fi vestica (directia meridianului magnetic indicat de acul busolei

se afla la vest de cea a meridianului geografic marcata de axa norduluibusolei) sau estica (invers). Valoarea declinatiei poate avea o variatie spatiala impusa deunele anomalii magnetice cu caracter local sau regional, dar si unatemporala determinata de deplasarea polilor geografici sigeomagnetici. Primii dezvolta orbite n spirala care nu se afla la odepartare mare fata de pozitia medie (ctiva metri). Polii geomagnetici realizeaza, n timp, doua miscari: una mica

pe o orbita n jurul unei pozitii medii (axa elipsei de cca 10 25 km),iar cea de a doua n jurul polului geografic.Acest gigant magnet emite linii de forta care strapung

nvelisurile Pamntului si ajung la exteriorul atmosferei, la departaride cca 10 15 raze terestre. Spatiul imens n care se resimte actiuneacmpului magnetic, poarta numele de magnetosfera. Ea este supusapresiunii radiatiei solare (vntului solar) care i imprima o formaasimetrica, n raport cu Pamntul. Permanent, pe directia Soarelui, eaeste ngusta (pna la 10 raze terestre) ca urmare a presiunii vntuluisolar, la contactul dintre ele rezulta teaca magnetica formata dinplasma comprimata. n partea opusa, magnetosfera se extinde la 15 60 raze terestre, vntul solar impunnd curbarea si alungirea liniilor deforta ale cmpului magnetic.

n magnetosfera, materia este alcatuita din protoni, nuclee,electroni ionizati etc. si nu are o distributie omogena.

Exista trei fsii de plasma foarte fierbinte alcatuite dinparticule puternic electrizate captate de cmpul geomagnetic dinspatiul cosmic. Prima, se afla la o departare de 1000-6000 km(domina protoni electrizati), a doua la 15000-25000 km (exista


27/32

pag. 27

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARelectroni cu energie mare) si a treia la 50.000-60.000 km (electroni cuenergie mai mica).Consecinte. Existenta cmpului magnetic a facut posibile:

- folosirea busolei ca instrument absolut necesar n orientarea

geografica,navigatie, n ridicarile topografice, cartografice, geologice etc.;- existenta vietii, ntruct cea mai mare parte din radiatiile solare

si cosmicenocive acesteia sunt respinse sau retinute la nivelul teciigeomagnetice;

- individualizarea ionosferei (ntre 60 km si 1200 km), ca partedistincta n

cadrul atmosferei exterioare, n care radiatiile solare care strapungteaca produc aici ionizarea diferita a atomilor de N, O, He, H. ncadrul acesteia, n perioadele cu o activitate solara mare, actiuneaparticulelor ionizate ale vntului solar determina dezvoltarea unorfenomene specifice. Mai cunoscute sunt: furtunile ionosferice (la 80-1000 km), marcate de deplasari ale plasmei ionosferice att peverticala (comprimarea stratelor din care este alcatuita ionosfera), ctsi pe orizontala (cresterea densitatii electrice spre regiunile polare si

scaderea la latitudini mici ceea ce duce la ntreruperi dese aletransmisiilor radio pe lungimea de unda scurta, parazitii etc.) siaurorele polare (n ionosfera din regiunile polare apar benzi de luminaverde, rosie, galbena consecinta a ciocnirii electronilor si protonilor deorigine solara cu atomi, molecule neutre sau ionizate din ionosfera, lanaltimi de peste 100 km.

D. Electricitatea terestra. Pamntul are un cmp electric slabevaluat la zecimi de milivolti. Exista diverse surse de producere a luiaflate la nivelul diferitelor nvelisuri.

Curentii de conventie din nucleul extern reprezinta sursa ceamai profunda, de ea legndu-se si geneza magnetismului terestru (lanivelul discontinuitatii Gutemberg, efectul acestei surse se pierde).

Surse aflate n scoarta sau n bazinele acvatice (frecareaprodusa n circuitul apei subterane, diferente de salinitate a apelormarine) aflate n miscare.

Sursa principala se afla n ionosfera si rezulta din procesele deionizare ce au loc sub influenta radiatiilor solare. De aici si variatiilediurne, lunare, anuale ale intensitatii curentilor electrici telurici.

E. Densitatea. Prin valoarea de 5,52 g/cm3, Pamntul are cea


28/32

pag. 28

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARmai mare densitate din ntregul Sistem planetar depasind de trei-patruori marimile specifice planetelor-gigant, dar fiind cu putin mai ridicatadect a planetelor telurice.

Distributia neuniforma a materiei de la o geosfera la alta, ca si

n cadrul fiecarui nvelis n parte, determina variatii nsemnate aleacestui parametru fizic. Astfel, cele mai ridicate marimi la nivelulnucleului Pamntului (12 17 g/cm3) unde exista cea mai mareconcentrare de elemente grele, iar cele mai mici n nvelisurileexterioare (2 3 g/cm3, n scoarta, 1 g/cm3 la apa). n scoarta, apardeosebiri ntre sectoarele dominant alcatuite din roci magmatice sicele din roci sedimentare, ntre regiunile de scut si cele de orogen. Lafel, apar diferente ntre densitatea apei sarate si apei dulci, ntre

densitatea aerului n troposfera n raport cu stratosfera etc. Diferentelelocale si regionale au un rol nsemnat n producerea deplasariimateriei n tendinta unei omogenizari a ei si de aici dezvoltarea unorcircuite locale, regionale, generale.

Relieful terestru

1. IntroducereRelieful terestru cuprinde totalitatea formelor pe care le mbrac suprafaa solid a

Pmntului, inclusiv n spaiul acoperit de apele mrilor i oceanelor. Pe planeta noastr, aproape

trei sferturi din relief (71%) sunt acoperite de ap. Pe restul suprafeei Pmntului (29%)

uscatul omul vine n contact, zi de zi, cu relieful.

Ceea ce nu poate scpa observaiei este marea diversitate a formelor reliefului, pornind

de la rmurile mrilor i oceanelor, pn pe culmile celor mai nali muni. Cauzele care conduc

la aceast mare varietate a reliefului sunt multiple, ale avndu-i originea att n interiorulPmntului, ct i la suprafaa sa i n spaiul extraterestru. Exist dou categorii de ageni care

acioneaz asupra suprafeei terestre i creeaz relieful:

Agenii interni , care se manifest n interiorul Pmntului i sunt

susinui de sursele de energie care i au originea n acest spaiu;

Agenii externi , care acioneaz la suprafaa Pmntului i sunt

dependeni de sursele de la exteriorul planetei.

2. Alctuirea intern a Pmntului

Interiorul Pmntului este format, n general, din trei uniti structurale distincte, dispuse


29/32

pag. 29

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARconcentric, fiecare avnd grosimi i proprieti fizice diferite. Aceste uniti s-au conturat o dat

cu constituirea Pmntului ca planet, sub efectul gravitaiei, care a acionat difereniat asupra

elementelor cu densiti diferite. Pornind de la centrul Pmntului spre suprafa (6370 km),

aceste uniti sunt:

Nucleul, care se afl n centrul planetei, are o raz de aproximativ 3500 km i estealctuit n principal din fier, asociat cu mici cantiti din alte elemente (sulf i oxigen). n centrul

nucleului, materia este solid, n timp ce la exteriorul acestuia se afl n stare topit.

Mantaua, care acoper nucleul i are o grosime de aproximativ 2900 km. Este

alctuit n principal din fier i magneziu, la care se adaug i alte elemente (siliciu i oxigen).

Starea materiei din manta este solid, dar comportamentul ei este apropiat de cel al unui material,

care curge la presiuni sczute (comportament fluid). Densitatea materiei n interiorul mantalei

prezint o valoare medie de 5g/cm3. Partea superioar a mantalei (cu viscozitate mrit), cu ogrosime de cca 400 km, este cunoscut sub numele de astenosfer. Aceasta prezint o importan

deosebit deoarece gzduiete procese ce influeneaz, n mare msur, dinamica unitii

structurale situate deasupra scoara.

Scoara, reprezint unitatea structural cea mai subire din alctuirea Pmntului, fiind

dispus la suprafaa planetei. Grosimea ei variaz, n medie, ntre 8 i 40 km, valorile cele mai

mari ntlnindu-se pe continente (pn la 70-80 km), iar cele mai reduse, sub oceane (5-10 km).

Este alctuit n principal din oxigen, siliciu, aluminiu, magneziu, sodiu, potasiu, fier. Densitateasa medie este de aproximativ 3g/cm3.

Cele trei uniti menionate sunt separate de discontinuiti, care au fost puse n eviden

cu ajutorul undelor seismice (acestea i schimb proprietile la trecerea prin medii diferite,

oferind, astfel, informaii despre mediile strbtute).

3. Relieful Pmntului

Privit din spaiul cosmic, Pmntul etaleaz dou mari categorii de suprafee uscatul i

domeniul oceanic. Aceste categorii de suprafee sunt reprezentate prin continente i bazine

oceanice formele de relief cu cel mai nalt rang de pe Terra nscute exclusiv ca urmare a

aciunii agenilor externi asupra scoarei terestre.

Dei ponderea suprafeei ocupate de uscat este de 29% n mod obinuit se consider c

din domeniul uscatului fac parte i vecintile acestuia cu adncimi mici, de pn la 180-200 m.

mpreun cu platformele continentale, domeniul continental ocup cca 35% din suprafaa

Pmntului, restul de cca 65% revenind domeniului bazinelor oceanice. Pe formele de relief

planetar se suprapun formele de ordinul II, reprezentate pe continente de masive muntoase,

podiuri i dealuri, cmpii, n timp ce, n cadrul bazinelor oceanice, cuprind platformele


30/32

pag. 30

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARcontinentale, abruptul continental, cmpiile abisale, dorsalele i fosele. Aceste forme se

difereniaz i prin particularitile reliefului specific fiecreia dintre ele.

Munii constituie formele cele mai proeminente ale reliefului terestru. De regul, altitudinile

lor depesc 600 1000 m, iar n cadrul lor, vile sunt adncite cu cel puin cteva sute de

metri sub nivelul interfluviilor. Interfluviile sunt mai mult sau mai puin ascuite, iar versaniiau, n general, frecvent peste 20- 30.

Munii se pot prezenta fie sub aspectul unor culmi izolate, bine evideniate n raport cu

relieful nvecinat i cu o structur geologic uniform (masiv muntos), fie sub forma unor

culmi dispuse pe suprafee larg extinse n lungime i cu o geologie variat (lan muntos).

Lanurile muntoase cele mai impresionante ale planetei se ntind pe lungimi de mii de km,

uneori pe mai multe continente (cazul lanului alpino-carpato-himalayan, ce ocup sudul

Europei i al Asiei, sau al Munilor Stncoi din America de Nord, continuai cu MuniiAnzi, n America de Sud).

Podiurile sunt forme de relief cu altitudini ce depesc 200 300m, n care rurile s-au

adncit cu peste 100m, iar interfluviile ocup o suprafa mai mare dect versanii i vile.

Cel mai adesea, interfluviile au un aspect plat sau uor rotunjit i se dispun la altitudini

apropiate. Printre cele mai importante podiuri ale planetei se numr Podiul Matto

Grosso din America de Sud i Podiul Tibet din Asia.

Dealurile au nlimi minime de cteva sute de metri i se prezint mai ales sub forma unorinterfluvii rotunjite, fa de care reeaua hidrografic s-a adncit cu peste 100m. Versanii i

vile ocup o suprafa mult mai mare dect cea a interfluviilor. Dealurile nsoesc frecvent

lanurile muntoase, cu care pot avea o genez comun (cazul dealurilor subcarpatice de pe

teritoriul rii noastre).

Cmpiile sunt cele mai joase forme de relief ale uscatului terestru (de regul, au sub 200m

altitudine ). Prezint interfluvii plate foarte extinse, fa de care rurile s-au adncit foarte

puin (maxim cteva zeci de metri). Multe dintre ele sunt acoperite cu aluviunile fluviilor

care le dreneaz (Cmpia Amazonului, Marea Cmpie Chinez, Cmpia Romn etc.).

Platforma continental reprezint o treapt a reliefului submers al planetei care nsoete

uscatul, cobornd pn la adncimi de cca. 200m. Are un aspect n general neted i o pant

redus, constituind adesea o cmpie inundat de apele oceanului dup sfritul ultimei epoci

glaciare. Dei acoperit de apele mrilor i oceanelor, platforma continental este considerat

parte din domeniul uscatului (este format pe scoar de tip continental).

Abruptul continental constituie o treapt de tranziie spre relieful bazinelor oceanice

(format pe scoara specific, bazaltic). Este o suprafa relativ nclinat (cu adncimi care

pornesc de la cca. 200m i coboar pn la 3000-4000m), pe care se pot dezvolta


31/32

pag. 31

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLARfenomene gravitaionale asemntoare celor de pe uscat (alunecri i prbuiri de materiale,

formarea de canioane).

Cmpiile abisale reprezint suprafee relativ plane, care ocup o bun parte din fundul

Oceanului Planetar, la adncimi cuprinse, de regul, ntre 4000 i 6000m. Sunt dezvoltate

exclusiv pe scoar de tip oceanic i sunt acoperite cu sedimente fine, de origine marin.Prezena lor este semnalat n toate cele trei oceane ale lumii (se dezvolt ntre dorsale i

abrupturile continentale).

Dorsalele i fosele sunt formele cele mai spectaculoase ale reliefului submarin al planetei,

forme nscute n zonele de contact dintre plci. Dac dorsalele constituie elemente pozitive

ale reliefului oceanic (veritabili muni submarini, extini n toate oceanele planetei pe mai

multe zeci de mii de km, uneori ridicndu-se i la suprafaa apelor sub form de insule),

fosele gzduiesc cele mai mari adncimi de pe planet (n general, sub 6000m; n vestulOceanului Pacific, cele mai mari adncimi din fose sub 10000m).

4. Relieful i activitatea uman

Majoritatea activitilor umane se desfoar pe suportul constituit de relieful terestru.

Relieful este solicitat n diferite moduri, n funcie de specificul socio-economic i tehnic al

acestor activiti, pornindu-se de la simpla utilizare ca suprafa de susinere (pentru construcii,

ci de comunicaie etc.) i pn la intervenii ample, care conduc la modificarea lui radical(excavri, terasri etc.).

Activitile cu impact major asupra reliefului sunt:

Activitile industriale miniere schimb radical configuraia reliefului n cazul

exploatrilor de suprafa i al celor subterane, care conduc la apariia unor mari cariere

i halde. Acestea reprezint, practic, noi forme de relief aparinnd categoriei

reliefului antropic (creat de om) unele dintre ele avnd o stabilitate precar i

prezentnd, implicit, riscuri pentru populaia i activitile desfurate n vecintatea lor.

Lucrrile agricole complexe terasri, ndiguiri, amenajri de mari canale de irigaie

sau de desecare contribuie din plin la schimbarea caracteristicilor reliefului i la

mbuntirea potenialului productiv al terenurilor.

Defririle masive ale pdurilor tropicale i temperate, combinate, ulterior, cu

utilizarea agricol intensiv a terenurilor, ridic mari probleme privind stabilitatea

versanilor cu nclinri mari. Pe astfel de versani, regimul hidroclimatic local poate

favoriza apariia i extinderea rapid a ravenrilor, torenialitii, alunecrilor de teren

fenomene care elimin solul i duc la scoaterea din circuitul productiv a suprafeelor

afectate.


32/32

UNIVERSUL i SISTEMUL SOLAR Construirea unor ample ci de comunicaie canale navigabile, mari autostrzi,

aeroporturi etc. poate duce la modificri importante (prin lucrrile de excavare,

nivelare, redistribuire a unor mari mase de roc) ale reliefului i ale peisajului unor

regiuni extinse, determinnd apariia unor dezechilibre n evoluia acestora. Chiar i

unele activiti cu amploare mai redus (ex.: construirea unui simplu drum) pot avea, peplan local, consecine negative.

5. Necesitatea protejrii reliefului

Atunci cnd omul intervine iraional asupra reliefului, rezultatele unor astfel de aciuni se

pot ntoarce mpotriva sa. Reducerea sau chiar eliminarea potenialului productiv al unor

terenuri, periclitarea siguranei construciilor prin destabilizarea versanilor, distrugerea unor

forme de relief cu deosebit valoare peisagistic, turistic sau tiinific sunt numai cteva dintreaciunile care afecteaz negativ i, n unele cazuri, ireversibil relieful i mediul nconjurtor al

planetei.

Omul dispune astzi de posibiliti impresionante de a modifica relieful. Pentru

meninerea capacitii de susinere a diferitelor activiti umane, utilizarea reliefului trebuie s se

fac atent i echilibrat.

Conservarea reliefului ca resurs se integreaz n efortul general de salvare i meninere a

calitii mediului pe planeta noastr.

Universul şi Sistemul Solar - Copie

Documents

Transcript of Universul şi Sistemul Solar - Copie