UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA DREPT

SISTEMUL ELECTORAL GERMAN

- INSTITUȚII POLITICE –

AUTORI:Dănciucă Izabela – Maria

Grapă Ioana – AndreeaGuiman Mădălina - Elena

BRAȘOV

2015

Cap. 1. Considera ii generaleț

Sistemul electoral german este un sistem proporțional, care asigură reprezentarea corectă în Parlament a opțiunilor politice ale electoratului.

Sistemul electoral federal german stabilește modul de alegere a membrilor din Bundestag-ul german . În conformitate cu principiile care guvernează legea alegerilor, stabilite la art. 38 din Legea Fundamentală germană , alegerile sunt generale, directe, libere, egale și secrete. Mai mult decât atât, Legea Fundamentală germana prevede că, în mod normal, alegerile din Bundestag au loc la fiecare patru ani și că există atât un "drept de vot pasiv" ce se exercită înaintea împlinirii vârstei de 18 ani , precum și un "drept de vot activ", ce se exercită de îndată ce subiectul împlinește vârsta de 18 ani . Toate prevederile suplimentare pentru alegerile federale sunt reglementate printr-o lege numită Legea Electorală Federală. Alegerile au loc numai duminica, iar voturile poștale sunt posibile prin cerere formală.

Germanii își aleg membrii Parlamentului pe baza a două voturi în cadrul unor alegeri proporționale mixte. Un vot este pentru un candidat direct, care este într-un sistem de pluralitate de voturi , iar al doilea vot (considerat ca fiind mai important) este pentru listele electorale, care se întocmesc pentru fiecare stat al Germaniei aliniat și ordonat de către părți pentru a obține o reprezentare proporțională. Bundestag-ul este apoi ocupat de catre candidații care au câștigat circumscripțiile electorale în urma primului vot și de către candidații de pe listele electorale în funcție de cota obținută în urma celui de al doilea vot.

2

Cap. 2. Baza constitu ionalăț

2.1. PRINCIPII CARE REGLEMENTEAZĂ LEGEA ALEGERILOR

În conformitate cu dispozițiile art.38 alin.(1) din Constituția Germaniei, “Deputaţii Bundestagului german sunt aleşi în alegeri generale, nemijlocite, libere, egale şi secrete. Ei sunt reprezentanţi ai întregului popor şi nu sunt legaţi de mandate şi directive, ci sunt supuşi numai conştiinţei lor”. Aceste cinci principii care reglementează Legea Alegerilor sunt considerate drepturi fundamentale, iar încălcarea lor poate fi criticată în fața Curții Constituționale Federale Germane prin intermediul unei plângeri constituționale.

1. Principiul alegerilor generale

Alegerile sunt considerate generale deoarece fiecare cetățean își poate exercita dreptul de a alege, neexistând restricții în ceea ce privește condiția socială, sexul, sănătatea sau orice alte distincții arbitrare.

2. Principiul alegerilor nemijlocite

Alegerile sunt considerate imediate (nemijlocite) , dacă voința alegătorului determină rezultatul direct. Procesul de alegeri bazat pe liste întocmite de partidele politice este compatibil cu principiul alegerilor imediate.

3. Principiul alegerilor libere

Alegerile sunt considerate libere dacă Guvernul nu obligă cetățenii la luarea unei decizii în ceea ce privește conținutul votului. Potrivit dispensei Curții Constituționale Federale, principiul votului liber nu s-ar fi lezat dacă votul obligatoriu ar fi fost introdus de Legea Electorală Federală. Publicitatea votului pe cheltuiala Guvernului este incompatibilă cu acest principiu, dar cu toate acestea Guvernul Federal (format din diferite partide politice) permite efectuarea relațiilor publice dacă neutralitatea este strict conservată.

4. Principiul alegerilor egale

3

În principiu, alegerile sunt considerate egale dacă toate voturile electorale au aceeași greutate, însa, acest fapt nu este valabil în cadrul circumscripțiilor care diferă considerabil în dimensiune sau în cazul în care sunt controlate politic.

5. Principiul alegerilor secrete

Alegerile sunt confidențiale în cazul în care decizia alegătorului nu este cunoscută de către alt cetățean, Parlamentul german afirmând că niciun alegător nu are voie să-și exprime decizia în interiorul secției de votare. În ceea ce privește votul prin corespondență, acesta este problematic deoarece secretul votului nu este garantat, insă acesta este considerat valabil dacă întrunește toate cerințele legale.

4

2.2. ALEGERILE

2.2.1. DREPTUL DE VOT

Alegerea este dreptul civil al cetățeanului de a vota, iar în conformitate cu art. 38 alin. (2) din Constituția Germaniei este stipulat că acest drept aparține cetățenilor care au împlinit vârsta de 18 ani. (“Alegător este cel care a împlinit vârsta de optsprezece ani; eligibil este cel care împlineşte vârsta cu care intră în majorat.”).

Conform art. 20 alin.(2) din Constituția Germaniei, toată puterea emană de la popor (“Întreaga putere de Stat emană de la popor. Ea se exercită de către popor prin alegeri şi prin vot, precum şi prin organe speciale de legiferare, ale puterii executive şi ale jurisdicţiei”), iar art.116 alin.(1) (“În afara unei reglementări legislative contrare, este german în sensul prezentei Legi Fundamentale oricine posedă cetăţenia germană sau a fost admis pe teritoriul Reich-ului German aşa cum exista el la 31 Decembrie 1937, în calitate de refugiat sau de expulzat de apartenenţă etnică germană sau de soţ sau soţie ori de descendenţi ai acestora din urmă”) determină in conformitate cu dreptul constituțional că numai germanii sunt eligibili pentru a vota.

Nu au drept de vot :

Germanii care au fost lipsiți de vot activ de către o instanță în legătură cu o condamnare din cauza delictelor din cadrul domeniilor de trădare, compromis al statului constituțional democratic, amenințare la adresa securității naționale externe, infracțiunea împotriva organelor constituționale, precum și infracțiunea la alegerile și buletine de vot și delictele împotriva apărării naționale

Germanii pentru care a fost dispusă o custodie cu domeniu de izolare de activitate prin ordonanță de urgență

Germanii care se află într-un azil după ce au comis o acțiune ilegală fiind incapabili penal din cauza unui ordin emis de o instanța penală

5

2.2.2 ELIGIBILITATEA DE A CANDIDA LA ALEGERI

Fiecare german care a ajuns la vârsta majoratului, în Germania 18 ani, este eligibil pentru a candida la alegeri în conformitate cu art. 38 alin.(2) din Legea Fundamentală germană (“Alegător este cel care a împlinit vârsta de optsprezece ani; eligibil este cel care împlineşte vârsta cu care intră în majorat”). Trebuie remarcat faptul că vârsta majoratului poate fi modificată printr-o lege federală simplă.

Eligibilitatea de a candida la alegeri presupune dreptul de vot. Cu toate acestea, unii cetățeni germani nu au reședința permanentă în Germania și, în plus, nu pot obține dreptul de vot ca cetățenii germani care trăiesc în străinătate, însă aceștia pot fi aleși dacă îndeplinesc toate celelalte cerințe legale.

Unii oameni pot fi privați de eligibilitatea lor de a candida la alegeri în anumite circumstanțe, cum este cazul celor care au executat o pedeapsă privativă de libertate de mai mult de un an. Acest fapt este prevăzut în art.45 paragraful 1 din Strafgesetzbuch , legea penală germană (“În cazul în care un infractor si-a demonstrate nevinovatia până la sfârșitul perioadei de probă, pedeapsa nu va mai fi aplicata”)

6

Cap. 3. ORGANISME DE GESTIONARE A ALEGERILOR

Cel mai important organ electoral de conducere este Consilierul Federal, desemnat de Ministerul Federal de Interne. Responsabilitățile acestuia includ funcționarea procedurilor electorale și prezidarea comisiei electorale. Biroul este deținut de către Liderul Federal de Statistică. Președintele de circumscripție este asistat de comitetul electoral, de către responsabilii fiecărui birou din Bundesland, de către supraveghetorii electorali ai biroului electoral de circumscripție, precum și de către judecătorii electorali și comitetul de gestionare a fiecărui cartier electoral. Acestia sunt numiți de către Guvernul Federal, ceilalți membrii ai birourilor electorale fiind numiți de către responsabilul in cauză.

Organele de conducere ale alegerilor (EMBS) sunt instituții independente, ce au la bază auto-organizarea. În general, ele sunt considerate a fi un fel de agenție federală. Ministerul Federal de Interne si Autoritatea Supremă Federală, sunt responsabile pentru punerea în aplicare a unor regulamente necesare pentru procedurile electorale federale. Cu toate acestea, Ministerul Federal de Interne nu are autoritatea de a emite directive împotriva organele de conducere electorale.

7

Cap. 4. CONTROLUL ALEGERILOR

În termen de două luni de la alegerile federale (în germană: Bundestagswahl) orice alegător poate solicita controlul alegerilor. În conformitate cu practica stabilită de Curtea Constituțională Federală (germană: Bundesverfassungsgericht) Comitetul pentru controlul alegerilor și Parlamentul Germaniei, trebuie să respingă o astfel de cerere, dacă distribuirea mandatelor nu a schimbat cererea de acordare. Comitetul pentru controlul alegerilor doar se asigură că Legea federală de vot este pusă în aplicare în mod corespunzător; aceasta nefăcând referire la posibilele neconstituționalitati.

În cazul în care Bundestag respinge dreptul de veto, un apel la controlul alegerilor poate fi depus la Curtea Constituțională Federală Germană în termen de incă două luni. Acest apel trebuie să fie sustinut de 100 de alegători eligibili.

În cazul în care dreptul de veto este valabil, membrul afectat își va pierde poziția ocupată în Parlament până la momentul de față. Acest membru poate la rândul său intenta un proces împotriva acestei decizii.

8

Cap. 5. NUMIREA CANDIDA ILORȚ

5.1. DREPTUL PĂRȚILOR DE A PROPUNE CANDIDAȚI

Numai partidele care au fost reprezentate în Bundestag sau în Landtag de cel puțin cinci delegați de la ultimele alegeri au dreptul să propună candidați proprii. Alte părți trebuie să anunțe candidatura la Consilierul Federal în timp, adică nu mai târziu de 90 de zile înainte de ziua alegerilor periodice din Bundestag. Ei trebuie să fi fost acceptați ca parte de Comitetul Electoral Federal prealabil.

5.2. PROPUNEREA CANDIDAȚILOR PENTRU CIRCUMSCRIPȚII

Aplicanții trebuie să fie aleși în alegeri democratice și secrete de către o adunare a membrilor de partid dintr-o circumscripție sau de către o comisie similară numită de partid. Fiecare membru de partid cu drept de vot are dreptul să propună candidați. Un candidat nu trebuie să fie membru al partidului. De la alegerile germane din Bundestag din 2009 niciun membru al unui partid diferit nu poate fi nominalizat. O înregistrare scrisă a alegerilor trebuie să fie prezentată consilierului districtului, care este responsabil pentru verificarea propunerii. El subliniază posibilele deficiențe și permite remedierea lor.

O nominalizare în cadrul alegerilor județene este acceptată numai în cazul în care candidatul aparține unui partid care este reprezentat în Bundestag sau Landtag, sau în cazul în care partidul reprezintă o minoritate națională. În caz contrar, candidatul trebuie să aibă cel puțin 200 de semnături de la alegători eligibili în circumscripție . Prin urmare, un candidat nu trebuie să fie susținut de o parte într-o circumscripție dacă are suficiente semnături. Candidatul electoral județean trebuie să desemneze, de asemenea, o persoană de încredere și un proxy care au permisiunea de a elibera declarațiile liderului alegerilor județene. O nominalizare la alegerile județene poate fi amintită fie printr-o declarație comună a două persoane de încredere, fie de o declarație de la majoritatea celor care au semnat. Printr-o declarație de la cele două persoane de încredere, numele persoanei propuse poate fi schimbat în cazul în care persoana sugerată inițial pierde

9

eligibilitatea sau moare. Odată ce propunerea de numire este autorizată nu se mai poate modifica.

În cazul în care un candidat cu un mandat direct moare înainte de ziua alegerilor, alegerile se anulează în acea circumscripție. În următoarele șase săptămâni, alegerea are loc din nou, permițând partidului celui decedat să numească un nou candidat .

5.3. LISTELE REGIONALE DE CANDIDAȚI PARLAMENTARI PRIVIND ALEGEREA ÎN PARLAMENTUL FEDERAL

Conform Legii Electorale Federale nominalizările pentru listele regionale se determină practic în același mod ca și nominalizările de circumscripție. În plus, ordinea candidatilor in cadrul listei regionale este determinată de alegeri secrete.

Lista regională a unui partid care nu este nici reprezentat în Parlamentul federal, nici într-un Parlament statal și care nu reprezintă o minoritate națională, necesită pentru admitere semnarea a cel puțin 1/1000 din numarul alegătorilor eligibili ai statului, însă care nu depășește 2.000 de semnături . Pentru numirea confidenților și modificarea listei regionale, regulamentele privind nominalizările circumscripției se aplică în mod corespunzător.

Cap. 6. SISTEMUL DE VOT

10

Sistemul electoral Federal distinge între primul vot si al doilea vot. Cu toate acestea, acești termeni nu se referă la nici o ordine ierarhică a voturilor, nici nu se referă la o secvență logică (cronologică) într-un proces electoral valabil. Potrivit sondajelor publice, aproximativ 70% (2002) la 63% (2005) din alegători, din greșeală, au crezut că primul vot va fi mai important decât cel de-al doilea. În unele sisteme electorale de stat, care au două sisteme de vot care sunt modelate după instalarea electorală federală, voturile sunt numite "vot pentru persoană" și "vot pentru lista". Este important că ambele voturi au funcții distincte.

6.1. PRIMUL VOT

11

Primul vot permite alegătorului să voteze pentru un candidat direct al unei circumscripții , care aplică pentru un mandat direct în Bundestag. Votul cu majoritate relativă este utilizat, ceea ce permite candidatului care primește cele mai multe dintre voturi să devină câștigătorul mandatului. Dacă rezultatele votului sunt la egalitate, rolul liderului alegerilor regionale este de a decide. În acest caz, voturile pentru ceilalți candidați sunt nevalide.

Funcția principală a primul vot este de a personaliza alegerile. Deoarece există 299 de circumscripții în acest moment, același număr de mandate în Bundestag este distribuit candidaților aleși în fiecare raion. Cu toate acestea, primul vot nu determină puterea partidelor din Bundestag. Pentru fiecare mandat direct într-un Bundesland partidul primește cu un mandat mai puțin la al doilea vot.

Mărimea și forma geografică a circumscripțiilor electorale sunt revizuite de către un comitet electoral numit de către șeful Germaniei de stat. Decizia finală este luată de Bundestagul german și poate fi găsită într-o anexă la Legea Electorală Federală.

6.2. AL DOILEA VOT

Pentru distribuirea locurilor în Bundestag-ul german, al doilea vot este mai important decât primul vot. Acest vot permite alegătorului să voteze pentru un partid ai cărui candidați sunt pusi împreună pe lista electorală regionala. Pe baza proporției dintre cele două voturi, 598 de mandate sunt distribuite părților care au realizat cel puțin 5 la sută din voturile valabile, având în vedere că in 1987 in cadrul alegerilor din Bundestag, repartizarea locurilor a fost făcută în conformitate cu metoda Hare-Niemeyer. Din cauza unei schimbari în legea adoptată în ianuarie 2008, repartizarea locurilor se face acum în conformitate cu metoda Sainte-Laguë / Schepers.

12

Cap.7. CLASIFICAREA SI EVALUAREA SISTEMULUI

Bundestag, Parlamentul Germaniei, este ales în funcție de principiul reprezentării proporționale . În unele cazuri, acest sistem este, de asemenea, menționat ca reprezentare proporțională mixtă . Acest lucru, însă, este incorect, având în vedere faptul că mandatele câștigate direct în fiecare stat federal sunt în comparație cu numărul de mandate câștigate în mod secund și orice diferențe sunt compensate cu candidații din lista partidului la nivel de stat, în cazul în care, potrivit principiului reprezentării proporționale, un partid caștigă mai multe mandate de vot secund decât mandate directe. Prin urmare, este mai corect să spunem sistem membru suplimentar. Cu toate acestea, așa numitul sistem de amestecare a alegerilor poate fi descris ca vot paralel, întrucât un anumit număr de reprezentanți este ales prin unul dintre sisteme și ceilalți reprezentanți independenți sunt alesi prin alt sistem fără mandate fiind preluate de ambele sisteme .

Votul Bundestag-ul este complicat; în special importanța celui de-al doilea vot este uneori subestimată. Cu toate acestea, sistemul de vot combină multe dintre avantajele ambelor sisteme,pluralitatea și sistemul de vot proporțional. Timpul a dovedit că acest sistem de vot permite, în principal pentru o distribuire proporțională a locurilor, guverne stabile, schimbarea guvernelor, posibilitatea unor noi partide care unește parlamentul, și în comparație cu Reichstag, parlamentul precursor al Bundestag-ului din Republica de la Weimar, permite un parlament capabil de actorie. În prezent, partidele mari nu au în vedere nici o introducere a sistemului de vot majoritar așa cum au făcut-o la începutul primei mari coalitii în 1966.

13

7.1. DISCUȚII DESPRE PUNEREA ÎN APLICARE A UNUI SISTEM DE VOT MAJORITAR

Până la sfârșitul anului 1955 CDU / CSU (Uniunea politică a partidelor din Uniunea Creștin-Democrata și Uniunea Creștin-Socială), împreună cu partea germană (în limba germană: Deutsche Partei (DP)) au raportat un prim proiect care prezintă o posibilă majoritate a sistemului de vot. Conform acestui proiect 60 % din mandate urmau să fie stabilite de către majoritatea voturilor și doar 40 % in functie de reprezentarea proporțională. Încercarea Adenauer de a pune capăt dependenței CDU / CSU a FDP (Partidul Liberal Democrat), precum și pentru a limita perspectivele (Partidul Social Democrat), de a obține alegerile a avut succes.

În cazul în care primul Grand al Coaliției (1966-1969) a preluat mandatul, au existat tendințe puternice în ambele partide majore, CDU și SPD să renunțe la reprezentarea proporțională care a existat si care a fost aplicata de la înființarea Republicii Federale Germania în 1949. În schimb, au sugerat implementarea sistemului de vot majoritar . Aceste planuri au fost chiar parte a acordului de coaliție. FDP mai mic, care nu are nici o șansă de a câștiga majoritatea într-un cartier , au protestat pentru că punerea în aplicare a acestui sistem de vot ar fi amenințat existența sa în continuare. În cele din urmă, cu toate acestea, introducerea sistemului de vot majoritar a eșuat deoarece o mare parte a SPD erau convinși că aceasta nu ar fi însemnat perspective mai bune de putere. Paul Lücke (CDU), Ministrul Federal de Interne, a demisionat din funcție pe 2 aprilie, 1968. De atunci nu au mai fost înregistrate tentative de a introduce sistemul de vot majoritar în Germania.

14

BIBLIOGRAFIE

www.bbc.co.uk

en.wikipedia.org

https://transildania.wordpress.com

www.horeabacanu.blogspot.com

www.spiegel.de

15

CUPRINS

1. Considerații generale ...............................................................................2

2. Baza constituțională .................................................................................3

2.1. Principii care reglementează Legea Alegerilor ........................3

2.2. Alegerile .......................................................................................5

2.2.1. Dreptul de vot .................................................................5

2.2.2. Eligibilitatea de a candida la alegeri ............................6

3. Organisme de gestionare a alegerilor .....................................................7

4. Controlul alegerilor ..................................................................................8

5. Numirea candidaților ...............................................................................9

5.1. Dreptul părților de a propune un candidat ..............................9

5.2. Propunerea candidaților pentru circumscripții .......................9

5.3. Listele regionale de candidați parlamentari privind alegerea în Parlamentul Federal ........................................................................................10

6. Sistemul de vot ........................................................................................11

6.1. Primul vot ..................................................................................12

6.2. Al doilea vot ...............................................................................12

7. Clasificarea și evaluarea sistemului de vot german ............................13

7.1. Discuții despre punerea în aplicare a unui sistem de vot majoritar ................................................................................................................14

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................15

16