Sistemul digestivAutor:Popa Sorin

SECTIUNI: Cavitatea bucala (gura) Plexul celiac Pancreasul Cai biliare - Vezica biliara Ficatul Anusul Rectul Colonul - Intestinul gros Apendicele Intestinul subtire Duodenul Stomacul Esofagul Faringele Flora intestinalSistemul digestivreprezinta ansamblul morfologic si functional de organe ce realizeaza digestia si absorbtia alimentelor ingerate precum si evacuarea reziduurilor neasimilabile.

Structuri componenteSistemul digestiv este alcatuit din:-tub digestiv, o serie de organe tubulare de calibru diferit;-glande anexe, ancorate la diferite etaje ale tractului digestiv.

Tubul digestivMasoara aproximativ 9 m lungime, de la cavitatea bucala pana la anus, constituind traiectul alimentelor ingerate pe parcursul caruia acestea sufera transformari necesare prepararii hranei pentru celulele corpului, prin intermediul mijloacelor digestive fizice si chimice.

Cavitatea bucalaeste primul segment al tubului digestiv, reprezentand locul unde digestia este demarata. Cavitatea bucala cuprindelimbasidintii. Prin intermediul limbii se distinge gustul, textura, dar si temperatura alimentelor. Dentia este implicata cu precadere inmasticatie, care impreuna cu digestia chimica realizata prin actiunea salivei formeaza la acest nivelbolul alimentar.

Faringelereprezinta canalul de legatura dintre cavitatea bucala in esofag.

Esofaguleste un conduct ce masoara aproximativ 25 cm si strabate gatul, de lacartilajul cricoidce il delimiteaza de faringe, toracele si o portiune mica din abdomen pana laorificiul cardia, unde se conecteaza la stomac.Peristaltismulesofagian si secretiile de mucus sunt responsabile cu transportul si respectiv alunecarea bolului alimentar catre stomac.

Stomaculeste un organ cavitar, plasat inloja gastricain abdomen si reprezinta segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. Este responsabil cu transformarea bolului alimentar prin actiuni mecanice si chimice inchim gastric, pe care il stocheaza pana cand acesta devine pregatit sa fie evacuat in intestinul subtire.

Intestinul subtireeste segmentul cel mai lung al tractului digestiv, masurand un diametru de 2. 5 cm si o lungime de pana la 6 m, de laorificiul pilorpana lavalvula ileo-cecala. La nivelul intestinului subtire, chimul gastric este transformat inchil intestinalprin intermediul unui complex de procese, fiind absorbiti aproximativ 90% din nutrientii pe care organismul ii primeste ulterior in urma digestiei. Intestinul subtire este subimpartit induoden, portiunea fixa in care se secreta sucul hepatic si pancreatic,jejunul, portiunea mijlocie, mobila, spiralata, care face legatura cuileonul, portiunea finala a intestinului subtire ce se intinde pana la valvula ileo-cecala, de unde tubul digestiv se continua cu intestinul gros.

Intestinul groseste ultimul segment al tubului digestiv, avand un calibru superior intestinului subtire si o lungime de pana la 1. 6 m, cuprins intrevalvula ileo-cecalasianus. La acest nivel sunt preluati nutrientii ramasi neabsorbiti din chilul intestinal, transformat si eliminat ulterior sub forma dematerii fecale. Intestinul gros prezintaceculcuapendicele piloric,colonul, dispus sub forma unui cadru in jurul intestinului subtire, cuprinzand potiuneaascendenta,transversa,descendentasisigmoidaterminandu-se curectul, in care materiile fecale sunt stocate inainte de a fi eliminate prin actul defecatiei.Canalul anal, situat inferior rectului se deschide prinorificiul analsau anus, nivel la care se termina tubul digestiv.

Glandele anexe ale sistemului digestivContribuie la digestie prin intermediulsecretiilor.

Glandele salivaresunt responsabile cu secretiasalivei, o mixtura de apa, enzime si mucina, in cavitatea bucala pentru a lubrifica alimentele ce urmeaza a fi ingerate. De asmenea, enzimele din saliva interactioneaza cu alimentele din cavitatea bucala declansand procesul de digestie chimica.

Ficatuleste plasat inloja hepatica, sub diafragm si reprezinta cea mai mare glanda din corp, cantarind aproximativ 1. 5 kg. Pe langa faptul ca ficatul reprezinta organul vital ce detoxifica sangele de agentii nocivi organismului, acesta este implicat si in procesul de digestie prin secretiabilei, un lichid ce actioneaza cu predilectie in dregradarea grasimilor. Intre mese bila se acumuleaza invezicula biliarasau colecist.

Pancreasuleste o glanda mixta, retroperineala, situata inapoia stomacului. Functia exocrina a pancreasului este implicata in digestie, fiind responsabila cu elaborarea si secretiasucului pancreatic, un lichid care contine echipament enzimatic capabil sa degradeze toate tipurile de substante alimentare.

Functiile sistemului digestivPrincipala functie a sistemului digestiv este de a prepara hrana necesara celulelor organismului. Acest proces este realizat prindigestiesiabsorbtie.

DIGESTIADigestia se desfasoara in mai multe etape, alimentele urmand a fi procesate in functie de etajul tractului digestiv in care se afla. Astfel, prin demararea functiilor secretorii si motorii a organelor implicate are loc digestia.

Digestia incepe incavitatea bucala, odata cumasticatiaalimentelor ce urmeaza a fi ingerate.Salivaeste secretata in cantitati mari, intre 1-1. 5 l/zi de 3 mari glande salivare, submandibilare, sublinguale si parotida in cavitatea bucala, fiind amestecata de limba cu alimentele masticate prin intermediul dentitiei, proces finalizat cu formarea bolului alimentar. Saliva contine printre alteele, enzime digestive, precumamilaza salivara(ptialina), ce intervine in degradarea chimica a polizaharidelor, transfomand amidonul in maltoza silipaza linguala, care hidrolizeaza lanturile lungi de trigliceride in gliceride partiale si acizi grasi in stare libera. De asemenea, saliva contine simucus, o glicoproteina utilizata ca adjuvant in lubrifierea alimentelor si formarea bolului alimentar. Dupa formarea bolusului se poate producedeglutitia(inghitirea) ce consta in transportul masei alimentare in esofag prin faringe. Mecanismul este coordonat de centrii deglutitiei dinmedulla oblongatasipuntea lui Varolio. Reflexul este initiat de receptorii tactili de la nivelul faringelui, pe masura ce bolul alimentar este impins prin intermediul limbii catre partea posterioara a cavitatii bucale. Se desfasoara astfel in 0. 3 stimpul bucalal deglutitiei, partial voluntar.

Faringelereprezinta locul unde se intretaie calea digestiva cu cea respiratorie. Astfel, deoarece atat produsele alimentare cat si aerul trec prin faringe,epiglota, o lama cartilaginoasa se interpune in deschiderea laringeala in timpul deglutitiei pentru a preveni asfixierea alimentara.Orofaringele, posterior cavitatii bucale ce se continua cularingofaringelesunt portiunile din faringe prin care alimentele sunt transportate la acest nivel. Astfel are loctimpul faringianal deglutitiei care dureaza pana la 2 s, trecerea aerului este temporar intrerupta, alimentele avand prioritate sa inainteze catre esofag.

Bolul alimentar este propulsat inesofag, prin relaxareasfincterului esofagian superior, moment in care debuteazatimpul esofagianal deglutiei ce poate dura intre 4-8 s. Peretii esofagului contin opatura bistratificata de tesut muscular neted, cu fibre dispuse circular la interior si longitudinal catre exterior. Fibrele musculare determinaperistaltismulprin care alimentele sunt deplasate de-a lungul esofagului. Miscarile peristaltice se propaga sub forma deunde de contractieprecedate de relaxare periodica. Jonctiunea dintre esofag si stomac este prevazuta cusfincterul esofagian inferiorce inchideorificiul cardia. Odata cu declansarea undelor peristaltice si pe masura ce bolul alimentar inainteaza catre stomac, prin cresterea presiunii intraesofagiene sfincterul esofagian inferior se relaxeaza si are loc finalizarea deglutitiei concomitent cu evacuarea bolului alimentar in stomac.

Alimentele sunt deplin digerate in intestinul subtire, iarstomaculasista mai mult la demontarea fizica a acestora inceputa in cavitatea bucala. Peretii stomacului sunt formati din muschi extensibili ce ii confera acestuia capacitatea de a se adapta la continutul sau, contribuind in acelasi timp la digestie.Bolul alimentar patrunde in stomac prinorificiul cardia, nivel la care incepe digestia gastrica, substantele alimentare fiind atacatesucul gastric, care contine apa, HCl, enzime si mucina.Enzimelordin stomac le sunt asigurate conditii optime, acestea degradand substantele la un pH si o temperatura specifica.Acidul gastricajuta in procesul de denaturare al proteinelor, conferind pH-ul optim pentru reactiile in care este implicatapepsinasi distruge microorganismele ingerate odata cu alimentele.Celulele parietaleale stomacului secretafactorul intrinsec, o glicoproteina ce permite absorbtia vitaminei B12.Mucusuleste secretat deglandele gastrice,cardialesipiloricesi impreuna cumucinadin sucul gastric lubrifiaza si protejeazamucoasa gastricade actiunea pepsinei si a acidului clorhidric.Miscariletonice, de adaptare siundele peristalticeexecutate in urma ingestiei de alimente au ca rezultat amestecul alimentelor cu sucul gastric, transformarea bolului alimentar inchim gastricsievacuareaacestuia in intestinul subtire. Pe masura ce chimul se apropie de deschiderea duodenala, prevazuta cusfincterul piloric, contractiile musculare retropulseaza masa alimentara, exercitand presiuni suplimentare asupra acesteia descompunand-o in particule mai mici. Mai multi factori afecteaza procesul de golire al stomacului, inclusiv gradul de actiune al miscarilor peristaltice cat si tipul de alimente.

Dupa ce a fost procesata in stomac, masa alimentara trece inintestinul subtireprinorificiul piloric. Cea mai mare parte a digestiei se desfasoarea la acest nivel, debutand in momentul in care chimul gastric patrunde induoden. La acest nivel sunt secretate 3 lichide care intervin in digestie:-Sucul hepaticsau bila neutralizeaza aciditatea si emulsioneaza grasimile pentru a favoriza absorbtia acestora. Bila este produsa inficatsi stocata invezicula biliarade unde trece in duoden prinductele hepatice. Bila din vezicula biliara este mult mai concentrata.-Sucul pancreaticeste produs deacinii pancreaticisi contine enzime precum amilaza pancreatica, lipaza pancreatica si tripsinogen.-Sucul intestinaleste secretat deglandele intestinalesi contine enzime printre care se numara enteropeptidaze, erepsina, tripsina, chimotripsina, maltaza, lactaza si sucraza.Deoarece sucurile digestive care actioneaza la acest nivel sunt alcaline, nivelul pH-ului este crescut in intestinul subtire. Se creeaza astfel un mediu propice activarii enzimatice necesar degradarii moleculare.Microvilii enterocitelorexistente la acest nivel maresc capacitatea si viteza de absorbtie concomitent cu cresterea suprafetei de absorbite a intestinului subtire. Nutrientii sunt absorbiti prin peretele intestinal in sangele periferic, care ajunge pe cale portala la ficat, unde are loc filtrarea, detoxifierea si prelucrarea nutrientilor.Musculatura neteda a intestinului subtire executa miscariperistaltice,pendulare, de contractare periodica a anselor intestinale ce determina scurtarea si lungirea acestora si miscarisegmentare, prin aparitia unor inele de contractie care segmenteaza portiuni din intestin. In urma ansamblului de miscari se asigura un contact strans a particulelor alimentare cu sucurile digestive secretate la acest nivel precum si propulsia celor ramase nedigerate catre intestinul gros pentru continuarea digestiei.

La nivelulintestinului gros, masa alimentara este retinuta suficient pentru a permite fermentarea acesteia sub actiuneabacteriilor intestinale, care descompun unele substante neprelucrate in intestinul subtire. In urma proceselor defermentaresiputrefactieasociate cu miscarileperistaltice, desegmentaresitoniceexecutate de musculatura intestinului gros, deseurile neasimilabile vor formamateriile fecalece se stocheaza inampula rectalapentru o perioada, urmand a fi eliminate prinactul defectiei.

ABSORBTIAAbsobtia reprezinta procesul de trecere a substantelor necesare organismului prin peretii organelor tubului digestiv in mediul intern. La nivelul cavitatii bucale, a esofagului precum si la nivelul stomacului realizarea proceselor de absorbtie este neglijabila. Astfel, cele mai multe particule alimentare, precum apa sau mineralele sunt absorbite la nivelul intestinului subtire. Mucoasa intestinala cuprindevalvule conivente(plici circulare) sivilozitati intestinaleacoperite de o retea de enterocite prevazute cumicrovili, ce maresc capacitatea de absorbtie a intestinului subtire. Procesul de absorbtie variaza in functie de tipul de nutrienti, astfel ca apa si sarurile minerale, vitaminele hidrosolubile, glucoza, aminoacizii si acizii grasi cu lant scurt sunt preluati de sange si condusi pe cale portala la ficat, iar vitaminele liposolubile si chilomicronii trec initial in limfa dupa care sunt preluati de sange. Procese de absorbtie a apei, electroliti, vitamine si aminoacizi se manifesta si la nivelul intestinului gros, inainte de formarea materiilor fecale.

Reglarea digestieiControlul digestiei pe cale hormonalaMajoritatea hormonilor care controleaza functiile implicate in sistemul digestiv sunt produsi si secretati de celulele mucoasei gastrice si a intestinului subtire. Acesti hormoni sunt eliberati in sangele circulant de la nivelul tractului digestiv, calatoresc initial catre inima si revin prin sistemul arterial, stimuland sau inhiband motilitatea si secretia de sucuri digestive.Principalii hormoni care controleaza digestia sunt:-Gastrinainfluenteaza stomacul sa produca aciditatea necesara dizolvarii si digestiei alimentelor, prin stimularea activitatii glandelor gastrice de a secreta pepsinogen si acid clorhidric. De asemenea, gastrina intervine in dezvoltarea normala a celulelor din mucoasa stomacului, intestinului subtire si a colonului.-Secretinainfluenteaza secretia pancreatica, bogata in bicarbonati ce ajuta sa neutralizeze aciditatea continutului gastric cand acesta patrunde in duoden. De asemenea, secretina stimuleaza ficatul sa elaboreze bila.-Colecistochininainfluenteaza pancreasul sa produca echipamentul enzimatic continut de sucul pancreatic. De asemenea este implicata in dezvoltarea normala a celulelor pancreatice si stimuleaza descarcarea colecistului.-Peptidul gastric inhibitoreste influentat de prezenta masei alimentare in duoden, intervine in procesul de evacuare gastrica si induce secretia de insulina.-Motilinainfluenteaza motilitatea gastrointestinala si stimuleaza productia de pepsina.

Controlul digestiei pe cale nervoasaControlul nervos al cavitatii bucale si faringelui este realizat deramuri senzitive si motorii din nervii cranieni. In rest, activitatea organelor este controlata de nervii intrinseci si extrinseci.Nervii intrinsecisunt reprezentati de regula prinplexurile nervoase vegetative Meissner si Auerbachdispuse sub forma unei retele dense in peretii esofagului, stomacului, intestinului subtire si ai colonului. Nervii intrinseci raspund prinreflexe localeatunci cand asupra peretilor in continutul carora se afla se exercita presiuni datorita prezentei masei alimentare. Astfel, nervii intrinseci devin responsabili atat cu deplasarea alimentelor, cat si cu semnalizarea glandelor secretoare de sucuri digestive prin existenta maselor alimentare la anumite nivele din tractul digestiv.Nervii extrinseciprovin dinsistemul nervos vegetativ parasimpatic, cu fibre dinnervul vagsivegetativ simpaticcu fibre dinplexul celiac,mezenteric superiorsiinferior. Neurotransmitatorii prin care nervii extrinseci functioneaza suntacetilcolinasiadrenalina. Acetilcolina favorizeaza comprimarea stratului muscular al peretilor tractului digestiv, intensificand deplasarea masei alimentare si a sucurilor digestive, stimuland astfel secretia acestora. Contrar acetilcolinei, adrenalina imprima un efect de relaxare a stratului muscular din tractul gastrointestinal, scazand viteza de circulatie a sangelui la acest nivel, concomitent cu diminuarea sau oprirea digestiei.

Reglarea apetituluiPofta de mancare este reglata decentrii nervosi ai foameilocalizati inhipotalamus. Unul reprezintacentrul apetitului, iar celalalt estecentrul de satietate.Hormoni din sistemul digestiv responsabil cu reglarea apetitului sunt:-Grelinaprodusa de stomac si intestinul subtire in absenta alimentelor in sistemul digestiv, stimuland astfel apetitul.-Peptidele YYsunt secretate de ileon si colon ca raspuns la prezenta alimentelor in tractul digestiv, inhiband astfel apetitul.