Leadul de stire partea 2 9. Mai exista un al doilea tip de lead care este foarte folosit in reportaje. Este lead-ul amanat sau de reportaj. De obicei introduce o scena sau evoca o stare printr-o intamplare, anecdota, sau printr-un exemplu. Scriitorul poate sa prevesteasca evenimentele viitoare sau sa creeze un sentiment de surpriza presimtita sau anticipata. Informatia esentiala este deocamdata ascunsa. Scriitoarea atata/tachineaza inainte sa faca pe plac. 10. Lead-ul amanat poate fi scurt, poate doua propozitii, sau poate fi mai lung, pana la patru paragrafe. Lead-ul amanat trebuie totusi sa indeplineasca doua roluri ale lead-ului: trebuie sa capteze esenta povestii si sa o faca astfel incat sa incurajeze cititorul sa continue. Ca si lead-ul direct, duce cititorul exact in inima povestii. Lead-urile bune sunt ca titlurile bune: arunca o raza de lumina asupra povestii. 11. Cand lead-ul este amanat si nu explica imediat puntul principal al povestii, este important ca tema sa fie inclusa undeva la inceputul povestii, de obicei in primele patru paragrafe. Daca cereti cititorului sa astepte pana afla despre ce este vorba, asigurati-va ca il rasplatiti cu un enunt clar al scopului, cunoscut si ca nut graph [grafic de miez]. 12. Lead-urile trebuie sa fie sincere. Nu ar trebui sa promita niciodata ceea ce nu urmeaza in poveste. Nu incepeti cu o anecdota uimitoare sau senzationala daca nu este organic legata de tema. Cum spunea scriitorul John McPhee: Un lead nu ar trebui sa fie ieftin, stralucitor, amagitor, sa anunte o intreaga fanfara de trompete, si apoi muntele naste doar un soarece. Restul povestii: Am vorbit despre lead. Haideti sa vorbim despre restul povestii mijlocul si sfarsitul. 1. Adevarata putere a povestii dumneavoastra va veni din detaliile care sprijina ce s-a promis in lead. Acesta este materialul de fundal, exemplele si citatele, lucrurile observate, explicatiile si definitiile si sensul povestii. Acestea sune elementele care dau inteles si sens evenimentului sau persoanei despre care scrieti. 2. Puteti construi un mijloc puternic si interesant al povestii in mai multe feluri. Iata unele dintre acestea: a. Puneti o intrebare sau o problema intr-un paragraf si dati raspuns in urmatorul. Lucrati pe cauza si efect folosind exemple sau citate. b. Introduceti fundalul prin cuvinte ca previously [mai inainte, in prealabil], in the past [in trecut], two months ago [acum doua luni]. Puneti aceasta informatie in mai multe sectiuni in loc de un singur fragment mare. c. Repetati un cuvant sau o structura de la un paragraf la altul. d. Folositi structura paralela. Folositi aceeasi ordine gramaticala in propozitii succesive, sau acelasi numar de propozitii in paragrafe succesive. e. Variati lungimea propozitiei. Puneti o propozitie scurta dupa una lunga. f. Folositi anecdote. Ati folosit una in lead, incercati-o in mijlocul povestii. O anecdota in poveste creeaza un impuls, impingand cititorul mai departe. g. Folositi dialogul. Lasati cititorii sa auda doua dintre personajele dumneavoastra vorbindu-si unul altuia. h. Folositi o lista pentru a sublinia punctele cheie. De exemplu, o decizie a curtii sau descoperirile unui studiu stiintific pot fi rezumate intr-o lista.

3. In fine, am ajuns la sfarsitul povestii. Ganditi-va la acesta ca la o impresie de durata, ca la ultimul cantec pe care l-ati auzit la radio. Finalul este adesea ceea ce cititorul isi aminteste din poveste. Deci va trebui un sfarsit puternic. Sfarsitul este atat de important incat ar trebui sa stiti cum veti termina inainte de a incepe. 4. Multi scritori pastreaza o bucata buna pentru final, poate al doilea citat ca valoare. (Cel mai bun citat ar trebui folosit pe la inceputul povestii). Roger Simon, un editorialis de la The Baltimore Sun isi schimba leadurile si finalurile sa vada care merge mai bine si unde. 5. Cel mai obisnuit tip de a termina este un citat de final. Cautati un citat care sa rezume ideea principala a povestii. Alt final favorit este cel circular. Pentru acest final, va intoarceti la ideea exprimata de lead. Uneltele profesiei Cand am inceput sa lucrez ca reporter, am crezut ca aptitudinile si structurile folosite pentru romane sau piese de teatru s-ar putea aplica si pe stiri. Intre timp m-am razgandit. Acum cred, asa Studii Media, ca exista un limbaj al jurnalismului. Stirile sunt un procedeu unic, din urmatoarele motive: 1. Stirea este concreta si specifica. La ziarul St Petersburg Times, li se cere reporterilor sa afle numele cainelui, marca berii, si culoarea si modelul de fabricatie a masinii sport. Sarcina scriitorului, spunea Joseph Conrad, este ca, prin puterea cuvantului scris, sa te faca sa auzi, sa simti, sa vezi. 2. Stirea este front-loaded sau top-heavy [incarcata la varf]. Scriitorul de stiri da sensul de la inceput cu propozitii care incep cu subiecte si verbe. Elementele subordonate urmeaza in ceea ce invatatii numesc propozitii de ramificatie. Multi scriitori, imi vin in minte John McPhee si Ernie Pyle, creeaza pagina dupa pagina cu astfel de propozitii, dar cu o astfel de varietate in lungime si subordonare incat efectul este aproape invizibil. 3. Stirea este simpla. Este dura si voinica si fara confuzii. Proza buna este ca un ochi de geam, spunea George Orwell. Cititorul nu observa scrierea, ci lumea. Suntem o societate care se sufoca cu cuvinte ne-necesare, constructii circulare, zorzoane pompoase, si jargon fara sens., spunea William Zinsser. Scriitorul bun evita acest talmes-balmes printr-o atitudine ticaloasa. Prin ticalosie nu ma refer la un articol aspru, a spus William Blundell. Ma refer la un comportament fata de mine atunci cand lucrez. Povestitorul ticalos devine doua persoane, care actioneaza alternativ. Prima este artistul-creator sensibil, a doua criticul salbatic care starpeste orice slabiciune din creatia sa. Este crud si huiduie tonul aftectat si intorsaturile frumoase de fraza, constructiile pasive si betia de cuvinte. Este un SOB ticalos, mai rau decat orice redactor care a existat vreodata, si este cel mai bun prieten al unui artist. Calomnia Atunci cand scrie o stire, reporterul detine ceva foarte valoros si fragil, reputatia unei persoane. Cand va revizuiti articolul, asigurati-va ca nu ati lezat reputatia cuiva. I-ati calomniat? Iata cateva lucruri la care trebuie sa va uitati: 1. Intai o defintie: calomnierea este lezarea reputatiei, care are loc atunci cand un raport fals publicat acuza pe cineva de comportament criminal, imoralitate sau incompetenta in afaceri, profesie sau la birou.

2. Cuvantul cheie in aceasta definitie este fals. Adevarul e cea mai buna apararea impotriva calomniei, dar una este sa-l stii si alta sa-l dovedesti. Sursele neoficiale pot refuza sa depuna marturie la tribunal pentru dumneavoastra. Asigurati-va ca puteti dovedi ceea ce publicati. 3. Nu veti fi vinovat de calomnie daca raportul dumneavoastra fals are imunitate. Poate avea imunitate daca a fost un raport complet, corect si precis al unei proceduri judiciare, legislative sau alt tip de procedura publica sau provine dintr-un raport public, si daca a fost facut fara rautate. 4. Daca repetati o afirmatie calomnioasa, puteti fi considerat raspunzator, chiar daca este atribuita (unei cauze) . Negari gen se presupune, sau se zvoneste nu va vor salva. 5. Reporterii se bucura de o mare protectie cand scriu despre persoanele cu functii publice. Curtea suprema a definit aceste persoane ca cei care au responsabilitate majora fata de, sau control asupra, afacerilor publice. 6. Pentru a recupera cu succes daunele unei minciuni defaimatoare, o persoana cu functie publica trebuie sa dovedeasca reaua intentie. Cu alte cuvinte, reporterul stia ca faptele erau false, sau nu-I pasa deloc daca erau false sau nu el sau ea nu au verificat precizia/acuratetea folosind practicile normale de reportaj. 7. Aceleasi standarde se aplica personalitatilor publice. Acestia sunt cetateni particulari proeminenti, unele celebritati, sau cei care s-au aruncat intr-o controversa publica. 8. Totusi, cetatenii particulari se bucura de un standard diferit decat cei cu functie publica sau decat persnalitatile publice. Ei nu trebuie sa dovedeasca decat neglijenta sau nepasare pentru a castiga un proces de calomnie. 9. Cel putin 90% din toate procesele de calomine se nasc din povestile de rand/obisnuite. Un studiu facut de Harvard a ajuns la concluzia ca: povestile cu dezvaluiri zgomotoase nu sunt de regula cele care duc la calomnie, ci nascocirile minore, aparent inocente, posibil inselatoare, de la politie, cazuri din trafic, intalniri de rutina sau rapoarte de afaceri. 10. Calomnia rezulta de obicei din neglijenta, exagerari, afirmatii ale personalitatilor oficiale facute in afara situatiilor de imunitate, verificare neadecvata sau din faptul ca reporterul nu a vorbit cu subiectul defaimarii. Etica Un doctor care prescrie un medicament ilegal isi poate pierde licenta/autorizatia. Un avocat care insala un client, sau un contabil care falsifica in mod constient situatia financiara a companiei, pot fi vinovati de violarea unei cod de etica. Dar un reporter care se da drept politist pentru a inregistra convorbiri telefonice particulare poate castiga un Premiu Pulitzer. Doctorul, avocatul si contabilul trebuie sa treaca examene pentru obtinerea licentei si au departemante care sa sustina si legifereze un comportament adecvat. Nu este cazul in jurnalism, caci s-ar considera contrar libertatii presei. Puterea de a autoriza sau legifera este puterea de a cenzura. Deci este crucial ca atunci cand va revizuiti articolul sa va ganditi la cum s-a nascut. V-ati purtat etic? 1. Doua trasaturi definitorii ale unei profesii sunt un cod de legi si implementarea acelui cod. Jurnalismul nu are nici una nici alta. Devii jurnalist atunci cand declari ca esti asa ceva, si ramai jurnalist atata vreme cat continui sa te declari.

2. Reporterii s-ar putea simti responsabili fata de public, dar nu sunt. Cititorii lor nu ii aleg si nu ii pot concedia. Guvernul nu ii autorizeaza si nici nu le stabileste standarde de comportament. Nu sunt responsabili fata de alti reporteri. Nu sunt responsabili decat fata de ei insisi si de angajatorii lor. Reporterii isi fac legile. 3. Din cauza aceasta, munca la ziar a fost descrisa ca un teren mlastinos unde pacle misterioase de judecata spanzura peste un teren mocirlos. Asa este, dar exista standarde care sa lumineze calea. Iata cateva din ele: a. Cauta adevarul si raporteaza-l in intregime. Informeaza-te continuu. Fii cinstit si curajos cand aduni si raportezi stirile. Da-le glas celor fara voce, si trage-l la raspundere pe cel puternic. b. Cauta si raspandeste puncte de vedere diferite fara sa te lasi in mod nedrept influentat de cei care si-ar folosi puterea impotriva interesului public. Nu intra in asociatii si in activitati care ar putea sa-ti compromita integritatea sau sa-ti dauneze credibilitatii. c. Minimalizeaza raul. Arata compasiunea fata de cei afectati de actiunile tale. Trateaza-ti cu respect sursele, subiectele si colegii, nu ca mijloace pentru un scop. Nu minti, nu te da drept altcineva si nu te prezenta intr-o lumina falsa. d. Nu scrie despre nici un grup sau organizatie careia ii apartii. Evita sa te implici activ in cauze partizane, in politica, in afacerile comunitatii, in actiuni sociale sau demonstratii. Evita participarea in comisii sau comitete guvernamentale, cvasi-guvernamentale sau comunitare. e. Nu scrie despre cineva legat de tine prin sange sau casatorie sau despre cineva cu care ai o relatie personala sau financiara. Nu-ti folosi pozitia pentru a cauta beneficii sau avantaje in afaceri, tranzactii financiare sau comerciale. Nu lua produse pe gratis.