SINONIMIA MORFOLOGICĂ

Sinonimia morfologică (SM) presupune: organizare morfematică diferită informaţie gramaticală de tip categorial identică

SM 1 (sinonimia morfologică de gradul I) – organizare morfematică diferită, dar identitate la nivelul informaţiei gramaticale de tip categorial şi respectiv la nivelul informaţiei semantice.

SM2 (sinonimia morfologică de gradul I) – organizare morfematică diferită, dar identitate la nivelul informaţiei gramaticale de tip categorial.

SM1

A. La nivel de morfem Sînt morfeme sinonime de gradul I desinenţele pluralului substantivelor:1. Desinenţele –e şi –i pentru feminine: aripi – aripe, boli – boale, roţi – roate 2. Desinenţele –e şi –uri pentru neutre: chibrite – chibrituri, nivele – niveluri, blesteme –

blestemuri

B. La nivel de cuvînt 1. Diateza (pasivă): a fi + participiu + complementul de agent şi se (s) + verb + complement de agent

2. Modul (prezumtiv):a) Prezent : a fi (indicativ viitor, conjunctiv sau optativ) + gerunziu: va fi citind – să fi citind –

ar fi citindb) Perfect : a fi (indicativ viitor, conjunctiv sau optativ) + participiu: va fi citit – să fi citit – ar fi

citit

3. Timpul:a) Viitor : a vrea (şi cu fonetism modificat) + infinitivul şi a avea (şi cu fonetism modificat) +

infinitivul: voi scrie – oi scrie – am să scriu – o să scriu b) Mai-mult-ca-perfect : forma sintetică (cu morfemul –se-) şi forma analitică (cu perfectul

compus al verbului a fi şi paticipiu): mersesem – am fost mers

4. Intensitateaa) Comparativul de egalitate construit cu la fel de, tot aşa de, tot atît de: la fel de bun – tot aşa

de bun – tot atît de bun b) Superlativul absolut construit cu adverbe-morfem (foarte, tare, prea, mult), cu locuţiuni

adverbiale-morfem (grozav de, teribil de, nemaipomenit de, atît de, aşa de), cu prefixoide (arhi-, extra-, super-, hiper-, supra-, ultra-), cu sufixoide (-isim): foarte bun – tare urît – prea urît – grozav de frumos – teribil de încîntat – nemaipomenit de interesant – atît de vesel – aşa de timorat – arhicunoscut – extra – supercunoscut – hipercunoscut – supraapreciat – ultracunoscut – rarisim. Se mai poate stabili sinonimie şi între forme superlative construite prin alungirea unui sunet, prin repetarea adjectivului (adverbului), prin adăugarea unui cuvînt sau a unei structuri care indică un grad superior al calităţii menţionate prin adjectiv: luuung – mare, mare – frumoasă foc – amărît la culme.

5. Persoana a) Persoana a doua poate fi sinonimă cu persoana întîi: „Cu o singură fustă pe mine … să ieşi şi

tu pînă la poartă, nu poţi să te duci” (pentru „să ies”, „să mă duc”)b) Persoana a doua poate fi sinonimă cu persoana a treia: „Aş, femeia n-aude, n-a vede: dă-i

înainte.”c) Persoana a treia poate fi sinonimă cu persoana întîi: „Să-i dea mama băieţelului zăhărel?”d) Persoana întîi poate fi sinonimă cu persoana a doua şi cu persoana a treia: „Suntem cuminţi.”

SM2

A. La nivel de morfem 1. Genula) Desinenţele ø, -e, -ă, -u pentru masculin (singular): copil – soare – tată – codrub) Desinenţele ø, -ă, -e pentru feminin: zi – casă – iubirec) Desinenţele ø, -e, -u pentru neutru: suflet – nume – registru

2. NumărulI. Pentru cazul în care radicalul nu diferă formal

a) Desinenţele –e, -i, -le pentru pluralul femininelor: umbre, flori, steleb) Desinenţele –uri, -e, -i pentru pluralul neutrelor: bunuri, tunete, decenii

II. Pentru cazul în care radicalul diferă formala) Desinenţele –e, -i pentru pluralul femininelor: bande / benzi, date /dăţib) Desinenţele –e, -uri pentru pluralul neutrelor: coate / coturi, coarne / cornuri

B. La nivel de cuvînt 3. Cazul a) Genitivul neprepoziţional şi genitivul prepoziţional: cartea studentului – lupta împotriva

canceruluib) Genitivul cu articol proclitic şi genitivul cu articol enclitic: lui Mircea – tatălui c) Dativul neprepoziţional şi dativul prepoziţional: Am împrumutat cartea studentului. –

Evenimentul s-a putut desfăşura graţie ministrului.d) Dativul cu articol proclitic şi dativul cu articol enclitic: Am înmînat premiul lui Mihai. – Am

înmînat premiul studentului. e) Acuzativul neprepoziţional şi acuzativul prepoziţional: Am zărit maşina. – Am zărit-o pe

Maria. f) Vocativul cu desinenţa –e pentru masculin singular, vocativul cu desinenţa –o pentru feminin

singular şi vocativul cu desinenţa –lor pentru masculin şi feminin plural: Marine! – Mario! – Fetelor!

4. Modul a) Infinitiv – conjunctiv: Învaţă a scrie. – Învaţă să scrie. b) Infinitivul cu prepoziţia a şi infinitivul fără prepoziţie: Învaţă a scrie. – Poate scrie.c) Supinul construit cu prepoziţii diferite: Asta mai este de făcut. – Dacă-i pe spus…

OMONIMIA MORFOLOGICĂ

OM I (Omonimia morfologică de gradul I): semnificante fonologic identice şi informaţie de tip categorial diferită

OM II (Omonimia morfologică de gradul al II-lea): semnificante fonologic identice aparţinînd la părţi de vorbire diferite şi informaţie de tip categorial diferită

A. Omonimie morfologică la nivelul flectivelor

I. Flective nominale

1. Desinenţe nominale

Pentru substantive Singular

a) –ă şi –e pentru fem N-Ac sînt omonime cu –ă şi –e pentru masc N-Ac: creangă – popă, lume – rege

b) – u vocalic şi –u semivocalic de la masc N-Ac sînt omonime cu – u vocalic şi –u semivocalic pentru neutre N-Ac: codru – sceptru, leu – brîu

c) –e de la masc G-D este omonim cu –e de la fem G-D: (al, a, ai, ale) unui frate - (al, a, ai, ale) unei doamne, unui frate – unei doamne

d) –u vocalic de la masc G-D este omonim cu –u vocalic de la neutre G-D: (al, a, ai, ale) unui codru - (al, a, ai, ale) unui teatru, unui codru – unui teatru

e) Desinenţele de la V şi cele de la N-Ac masc, fem: tată - mamă, frate - lume Plural

a) –e de la fem şi –e de la neutre: case – teatreb) –i final asilabic postconsonantic de la fem şi –i final asilabic postconsonantic de la

masc: flori – poeţic) -i semivocalic de la masc, -i semivocalic de la fem şi –i semivocalic de la neutre:

fii, familii, seminariid) –uri de la neutre şi –uri de la fem: lucruri, mîncărurie) Desinenţele de la V şi cele de la N-Ac masc, fem, neutru: boieri (V şi N-Ac),

făpturi (V şi N-Ac), dealuri (V şi N-Ac)

Pentru adjective Singular

a) –u vocalic, -u semivocalic, -e de la masc N-Ac şi cele de la masc G-D: negru, greu, mare

b) –ă, -e de la fem N şi cele de la Ac: plină, subţire Plural

a) –i vocalic, -i semivocalic, -i asilabic postconsonantic de la masc N-Ac şi cele de la masc G-D: negri, roşii, mari

b) -e, -i semivocalic, -i asilabic postconsonantic şi –le de la fem sg G-D, cele de la fem pl N-Ac şi cele de la fem pl G-D: bune, noi, mari, grele

2. Articole hotărîte enclitice

Pentru substantive Singular

a) art hot –a de la fem şi morfemul mixt (desinenţă şi art hot) de la fem (N şi Ac): ţărîna, spaima – nirvana, cola

b) art hot –l de la masc şi art hot –l de la neutre (N şi Ac): porumbelul, pumnul, cerul, sufletul

c) art hot –lui de la masc şi art hot –lui de la neutre, la G şi D: codrului, somnuluid) art hot –i de la fem şi art hot –i de la unele masc, la G şi D: vieţii, popii

Plural a) art hot –le de la fem şi art hot –le de la neutre (N şi Ac): fiinţele, luminile, cuvintele,

chioteleb) art hot –lor de la masc, fem şi neutre la G şi D: leilor, stelelor, gîndurilor

Pentru adjectivea) art hot –i de la adj masc, pl, N-Ac şi art hot –i de la adj fem, sg, G-D: frumoşii,

silitorii – eternei, fierbinteib) art hot –lor de la masc, pl, G-D şi art hot –lor de la fem, pl, G-D: mărunţilor,

albelor

II. Flective verbale

Tipul I, subclasa A (cu sufixul infinitivului -a)1. Omonimii sufixale

Suf gram –a de la: infinitiv – imperfect – perfect simplu – mai mult ca perfect – participiu: a explica – explicam – explicai – explicasem – explicat

2. Omonimii desinenţiale Desin –ă de la: prez şi perfect simplu indicativ pers a 3-a sg – prez indicativ pers a 3-a pl –

imperativ sg: el explică acum – el explică atunci – ei explică acum – explică! Desin –m de la: prezent, imperfect, perfect simplu, mai mult ca perfect indicativ pers 1 pl

şi imperfect, mai mult ca perfect pers 1 sg: noi explicăm – noi explicam – noi explicarăm – noi explicaserăm – eu explicam – eu explicasem

Tipul I, subclasa B (cu sufixul infinitivului –a şi tema prezentului constituită din radical şi sufixul flexionar –ez, -eaz)

1. Omonimii desinenţiale Desin –ă de la: prez şi perfect simplu indicativ pers a 3-a sg – prez indicativ pers a 3-a pl –

imperativ sg: el desenează – el desenă – ei desenează – desenează! Desin –e de la: conj prez pers a 3-a sg – conj prez pers a 3-a pl: el să deseneze – ei să

deseneze

Tipul al II-lea, subclasa A (cu sufixul infinitivului –i sau –î)1. Omonimii sufixale

Suf gram –i de la: infinitiv – perf simplu – mai mult ca perfect – participiu: a muri – murii – muriseră – murit

Suf gram –î de la : infinitiv – perfectul simplu – mai mult ca perfect – participiu: a omorî – omorîră – omorîseră – omorît

2. Omonimii desinenţiale (Pt vb cu suf infinitivului –î): Desin –ă de la: prez indicativ pers a 3-a sg – prez indicativ pers

a 3-a pl – imperativ sg: el coboară – ei coboară – coboară! (Pt vb cu suf infinitivului –î): Desin –e de la: conjunctiv prezent pers a 3-a sg – conjunctiv

prezent pers a 3-a pl: el să coboare – ei să coboare (Pt vb cu suf infinitivului –i): Desin –ă de la: conjunctiv prez pers a 3-a sg – conjunctiv prez

pers a 3-a pl: el să doarmă – ei să doarmă Desinenţa –m de la: prez, imperfect, perfect simplu şi mai mult ca perfect pers 1 pl –

imperfect şi mai mult ca perfect pers 1 sg: noi dormim – noi dormeam – noi dormirăm – noi dormiserăm – eu dormeam – eu dormisem

Tipul al II-lea, subclasa B (cu sufixul infinitivului –i sau –î şi cu tema prezentului alcătuită din radical şi sufixul flexionar –esc, -easc, -eşt; -ăsc, -ăşt)

1. Omonimii sufixale (Pt vb cu suf infinitivului –i): Suf gram –i de la: infinitiv – perf simplu – mai mult ca perfect –

participiu: a citi – citii – citisem – citit (Pt vb cu suf infinitivului –î): Suf gram –î de la : infinitiv – perfectul simplu – mai mult ca

perfect – participiu: a hotărî – hotărîi – hotărîsem – hotărît2. Omonimii desinenţiale

(Pt vb cu suf infinitivului –i): Desin –ă de la: conjunctiv prez pers a 3-a sg – conjunctiv prez pers a 3-a pl: el să citescă – ei să citească

(Pt vb cu suf infinitivului –î): Desin –ă de la: conjunctiv prez pers a 3-a sg – conjunctiv prez pers a 3-a pl: el să hotărască – ei să hotărască

Tipul al III-lea (cu sufixul infinitivului -ea)1. Omonimii sufixale

Suf gram –ea de la inf şi imperfect: a dispărea – dispăream Suf gram –u de la mai mult ca perfect indicativ şi de la participiu: dispărusem – dispărut

2. Omonimii desinenţiale

Desinenţa –m de la: prez, imperfect, perfect simplu şi mai mult ca perfect pers 1 pl – imperfect şi mai mult ca perfect pers 1 sg: noi dispărem – noi dispăream – noi dispărurăm – noi dispăruserăm – eu dispăream – eu dispărusem

Desin –ă de la: conjunctiv prez pers a 3-a sg – conjunctiv prez pers a 3-a pl: el să dispară – ei să dispară

Tipul al IV-lea (cu sufixul infinitivului –e şi cu tema participiului construită cu suf gram -t)1. Omonimii sufixale

Suf gram –u de la: perfect simplu – mai mult ca perfect – participiu: cerui – cerusem – cerut2. Omonimii desinenţiale

Desin –e de la: prez indicativ pers a 3-a sg – imperativ sg: el cere – cere! Desin –ă de la: conjunctiv prez pers a 3-a sg – conjunctiv prez pers a 3-a pl: el să ceară – ei

să ceară

Tipul al V-lea (cu sufixul infinitivului –e şi cu tema participiului construită cu suf gram -s)1. Omonimii sufixale

Suf gram –se de la: perfect simplu – mai mult ca perfect: închise – închisese 2. Omonimii desinenţiale

Desin –ă de la: conjunctiv prez pers a 3-a sg – conjunctiv prez pers a 3-a pl: el să închidă – ei să închidă

Desin –e de la: prez indicativ pers a 3-a sg – imperativ sg: el închide – închide! Unele vb au, la forma de imperativ sg, desinenţă omonimă cu cea de la prez indicativ pers a 2-

a sg: rămîi! – rămîi

B. Omonimie morfologică la nivelul cuvintelor-flectiv

Art hot proclitic lui pt G şi pt D la subst proprii masc: steaua lui Verde împărat – adresîndu-se (…) lui Dumescu (OM I)

Art hot proclitic lui pt G şi pt D la subst proprii fem străine: casa lui Carmen – i-am dat lui Catrinel cartea (OM I)

Art hot proclitic lui şi pronumele personal lui: I-am spus lui Mihai. – I-am spus lui. (OM II) Art nehot un pt N şi pt Ac: Un băiat a rezolvat exerciţiul – A recitat ca un actor. (OM I) Art nehot un – adj pron nehot un – numeralul un: Un client i-a spus asta. – Un client intră, altul

iese. – A cules un ghiocel şi nouă viorele. (OM II) Art nehot o de la subst fem N şi de la Ac: O studentă a publicat articolul. – Floarea era pentru o

colegă. (OM I) Art nehot o – pron pers în Ac – numeralul cardinal o – vb aux a avea din structura viitorului

popular (în forma sa invariabilă) – interjecţia o: Mi-a răspuns o voce calmă. – Ai văzut-o? – Au venit o profesoară şi doar două studente. – O să mergem şi noi acolo. – O, ce ţară frumoasă! (OM II)

Art nehot unui la G şi la D: cartea unui student – Am transmis unui copil (OM I) Art nehot unei la G şi la D: costumaţia unei balerine – Am dat florile unei artiste (OM I) Art nehot nişte la N-Ac şi la fem-masc: Au venit nişte domni şi nişte doamne în control. – Au

dat explicaţiile pentru nişte turişti şi nişte turiste. (OM I) Art nehot nişte şi adj nehot nişte: nişte femei – nişte făină (OM II) Art nehot unor la G-D şi la fem-masc: ideile unor cercetătoare şi ale unor cercetători – am

dovedit asta unor profesori şi unor profesoare (OM I) Art posesiv a de la G, N, Ac: candel-a sperării – A noastră a plecat – Vorbim despre a noastră.

(OM I) În textele vechi şi în cele dialectale, art posesiv a dezvoltă nu doar omonimie cazuală, ci şi de

număr şi gen (se foloseşte formă invariabilă)

Art posesiv a – pron semiindependent a – prepoziţia a – vb aux a – substantivul a: o poezie a lui – A de vine acum este Maria. – Este mamă a trei copii./ Arată a femeie. – Intrat-a noaptea-n burg. – A este articol posesiv-genitival. (OM II)

Art posesiv şi art demonstrativ (în textele vechi şi în cele dialectale): cetate mare a înpăratului – mîndruţa mea a dragă (OM II)

Art posesiv a şi prepoziţia a (în unele texte vechi şi în unele graiuri populare): lucrurile a doi oameni – Nimenea nu poate a doi domni lucra. (OM II)

Art posesiv şi conjuncţia a (în unele graiuri): culoare a vacii – Fata şădi la dreapta, copilu la stînga, a vaca-ntre ei. (OM II)

Art demonstrativ la N şi la Ac (OM I) Art demonstrativ la G şi la D (OM I) Art demonstrativ cel şi adverbul cel din structura superlativului: Ivan cel Groaznic – copilul cel

mai bun – Cîntă cel mai frumos. (OM II) Pron refl se din structura diatezei reflexive, a celei pasive, a celei reciproce, a celei impersonale:

Se vînzolea o lume pestriţă – Uşile se deschid concomitent. – Nu se mai salută. – Se cunoaşte că nu mai este primar. (OM I)

Pron refl îşi, şi din componenţa vb dinamice aflate în afara constituirii opoziţii categoriale specifice diatezei şi pron refl îşi, şi din componenţa diatezei medii (posesive): îşi aminti – îşi trecu pălăria în mîna cealaltă (OM I)

C. Omonimie morfologică la nivelul structurilor morfologice analitice

Infinitivul şi imperativul: a se agita – A se agita înainte de consumare! (OM I) Prezentul pasiv şi perfectul activ: El, enervat de a fi luat prin surprindere, se opreşte. - El,

enervat de a fi mers prea mult, se opreşte. (OM I) Conjunctivul prezent şi imperativul: Trebuie să pleci. – Să pleci! (OM I)

Prezumtivul perfect dezvoltă omonimie, pe rînd, cu viitorul anterior indicativ, cu conjunctivul perfect şi cu condiţionalul-optativ perfect: vor fi citit, să fi mîncat, ar fi terminat