1

Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Brașov

Prof. Logoped Gardin Beatrice

2

Prof. Kinetoterapeut Bondoc-Ionescu Cristian

BRASOV

2015

STUDIU DE CAZ: CORECTAREA, RECUPERAREA ȘI EDUCAREA COPIILOR CU SINDROM DOWN, DE CĂTRE LOGOPED ȘI

KINETOTERAPEUT

Abstract:

Apariţia vocabularului la copilul cu Sindrom Down este mai lentă, cuvintele fiind

pronunţate incorect şi neinteligibil. Copilul nu formează propoziţii, nu diferenţiază

sunetele în cuvinte, are dificultăţi la trecerea limbajului intern spre cel extern,

nu cunoaşte semnificaţia multiplă a cuvintelor.

Intervenţia logopedică este centrată pregnant în direcţia dezvoltării motricităţii

aparatului fono-articulator (musculatura obrajilor, buzelor, limbii), restabilirea

echilibrului inspir-expir, dezvoltarea percepţiei auditive şi auzului fonematic si

stimularea si promovarea limbajului.

Activitatea logopedică cuprinde exerciţii cu caracter general, pregătitoare

vorbirii( educarea respiraţiei, imitarea mişcărilor organelor fono-articulatorii,

dezvoltarea muşchilor fini ai mâinii, optimizarea coordonării ocolo-motorii ).

Copiii cu sindrom Down întâmpină de obicei dificultăţi importante în dezvoltarea

auzului fonematic şi a pronunţării corecte a sunetelor şi a grupurilor de sunete.

Netratarea la timp a acestor probleme, pot aparea repercusiuni asupra personalităţi

copilului prin complicaţiile patopsihice secundare: timiditate, teama de a pronunţa un

anumit sunet, cuvânt, de a fi activ în timpul terapiei (logofobia), instabilitatea emotivă,

închiderea în sine, izolare de grup.

Kinetoterapia are un rol important în dezvoltarea acestor copii, ajutându-i să se

descurce în activităț iile zilnice ș i de rutină (ADL-urile), până la combaterea

obezitaț ii, posturilor vicioase, etc.

The emergence of vocabulary in children with Down syndrome is slower

and unintelligible words being pronounced incorrectly. The child does not form

sentences, does not distinguish between sounds in words, has difficulty crossing

internal to external language, do not know the meaning of multiple words.

Speech therapy intervention is strongly focused towards developing

motor skills phono- articulatory device (muscles cheeks, lips, tongue) inspiration

- expiration restoring balance, developing auditory perception and phonemic

hearing and language stimulation and promotion.

The work includes exercises general speech therapy, speech preparation (education breath, phono-articulatory organs imitating movements, development

of the fine muscles of the hand, optimization oculo-motor coordination).

3

Children with Down syndrome often encounter difficulties in developing phonemic hearing and accurate delivery of sounds and groups of sounds.

Untreated at the time of these problems can occur repercussions child personalities patopsihice complications secondary shyness fear of pronouncing a

sound, word, to be active during therapy (logofobia), emotional instability, self-closing, isolation group.

Physical therapy plays an important role in the development of these children, helping them to handle daily activities and routine (ADL's), to combat

obesity, vicious stations, etc.

Sindromul Down este o afecțiune cromozomială care apare încă din stadiul de fetus, determinând disfuncția cognitivă (retardul mintal) și problemele de sănătate, ca: hipotiroid ism,

pierderea auzului sau infecții respiratorii http://www.copilul.ro/pediatrie/tuse-raceala-

gripa/Infectii-respiratorii-frecvente-la-copii-a7174.html. Trisomia 21 este o afecțiune

cromozomială cauzată de prezența în plus a unui cromozom 21. Acest cromozom suplimentar

duce la creșterea numărului normal de cromozomi din ADN de la 46 la 47 și apare ca urmare a unei diviziuni celulare necorespunzătoare fie a ovulului, fie a lichidului seminal, care are 24 în loc de 23 de cromozomi.

Fiecare copil este unic, având propriul său ritm de dezvoltare și în funcție de carențele în dezvoltare, astfel că se poate interveni în reabiltarea sa prin: stimulare senzorială, stimulare

cognitivă, terapie ocupațională, logopedie, kinetoterapie, consiliere psihologică familială etc.

Importanța Terapiei Ocupațională în Sindromul Down

Terapia ocupaţională este arta şi ştiinţa direcţionării individului cu anumite deficiențe spre participarea la anumite activităţi pentru a-şi reface, întări sau îmbunătăţi performanţe le,

spre a facilita însuşirea acelor abilităţi şi funcţii care sunt necesare pentru diminuarea sau corectarea patologiei, pentru menţinerea stării de sănătate, un tratament ce se concentrează în

a ajuta oamenii pentru a dobândi independența în toate zonele de activitate pe care le desfășoară.

Cu ajutorul terapiei ocupaționale, un copil cu Sindrom Down va învăța să interacționeze

cu membrii familiei și să dezvolte relații sociale cu alți copii și parteneri de joc. Copii cu Sindrom Down sunt afectați pe mai multe arii de dezvoltare, unde performanța

lor este foarte scăzută, de aceea Terapia ocupațională este atât de necesară acestor copii pentru a îmbunătăți abilități ca :

motricitate fină: mișcarea și dexteritatea mușchilor mici din mâini și degete;

motricitate grosieră: mișcarea mușchilor mari din brațe și picioare; oral-motorii: mișcarea mușchilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzând

suptul, mușcatul, mestecatul și linsul; auto-îngrijire: îmbrăcat, hrănit și mersul la toaleta; integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta și răspunde la informațiile primite

din mediu; planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa și împărți secvențele

sarcinilor motorii; Kinetoterapia și Sindromul Down

4

Copiii cu sindrom Down, au nevoie de atenție, afecțiune, înțelegere, însă din punct de vedere al kinoterapieie, ei pot ajunge independenți și chiar să se integreze în societate.

Kinetoterapia are un rol important în dezvoltarea acestor copii, de la posturări, la dezvoltarea mersului, prehensiuni (pensa digitala), până la combaterea obezitații.

Programele de kinetoterapie se stabilesc în urma evaluărilor musculo-articulare (bilanț articular și bilanț muscular), evaluării aliniamentului și posturii corecte a corpului, întocmir i i fișei de anamneză și fișelor individuale.

Aceste programe individualizate și adaptate se recomandă la vârste cât mai mici, pentru a spori șansele unei independențe cu grad ridicat în viitor, aceste programe poartă și denumirea

de “intervenție timpurie”. Terapia prin joacă, poate să ducă la grăbirea proceselor psiho-motorii ale copiilor cu

sindrom Down, fiind și cele mai eficiente.

Se are în vedere laxitatea articulara și hipotonia musculară, acestea fiind specifice copiilor cu sindrom Down.

Platfus-ul, dar și distanța dintre haluce și restul degetelor, policele mai scurt decât la cei normali, sunt caracteristici întâlnite la cei cu sindrom Down.

Ca și obiective de bază se pot enumera : mișcările pasive ajuta la relaxarea membrelor și a întregului organism. Capacitate de

concentrare este scăzut datorita și retardului psihic, tocmai din acest motiv și timpul alocat învățării schemelor corporale sau a oricărui lucru nou la copiii cu sindrom Down este mult mai mare;

creșterea tonusului muscular; îmbunătățirea posturii în statică și dinamică, în fiecare etapă de dezvoltare;

dezvoltarea stabilității și echilibrului prin exersarea reacțiilor posturale și de stimulare proprioceptivă;

aliniamentul corporal, a coloanei cervicale (corectarea cifozei), a coloanei

toracale și a centurii scapulare (ridicarea umerilor și îndreptarea spatelui), a coloanei lombare si a pelvisului (reducerea hiperlordozei lombare);

alinierea extremităților inferioare, corectarea platfusului, genul valgum, genul recurvatum etc. (ridicări pe vârfuri, purtarea de talonete);

dezvoltarea motricității grosiere în concordanță cu vârsta cronologica a copilului ;

antrenarea ADL-urilor necesare (Activities of Daily Living). Mijloace utilizate:

activități/jocuri care să stimuleze dezvoltarea motricității grosiere conform vârstei cronologice a copilului;

activități/jocuri care sa stimuleze creșterea tonusului muscular;

utilizarea unor mijloace adjuvante( kinesiotape) pentru menținerea unor poziții funcționale la nivelul diferitelor articulații( gleznă pentru reducerea valgului sau a pumnului

pentru reducerea rotației interne). Exercițiile adaptate, parcurse metodic de la ușor la greu și de la simplu la complex, duc

la o reușită de aproximativ 70-90%.

Exerciții de kinetoterapie pentru copiii cu sindrom Down: Exerciții pentru stabilitate și echilibru

Scopul: restabilirea echilibruli dinamic;

Materiale: placa de echilibru, oglindă; Desfășurarea exercițiului: kinetoterapeutul susține/ajută copilul din lateral sau spate.

Copilul se urcă pe placa de echilibru. Se execută cicluri spre dreapta și spre stânga.

5

Sprijinul se face pe ambele picioare, spatele drept. Se face o presiune pe vârfuri, apoi pe lateralul piciorului aferent direcției ciclului, pe călcâi,

apoi pe lateralul opus.

Exerciții pentru corectarea cifozei Scopul: corectarea cifozei a tipice Materiale: baston, oglindă

Desfășurarea exercițiului: kinetoterapeutul demonstrează mișcarea de ducere a bastonului deasupra capului pe timpul 1, coborârea bastonului pe timpul 2.

Copilul execută mișcarea pe numărătoarea kinetoterapeutului. Material: saltea

Desfășurarea exercițiuli: kinetoterapeutul și copilul se afla culcați ventral față-n față, cu brațele îndoite, palmele așezate pe saltea, în dreptul pieptului.

Ridicarea trunchiului prin întinderea în brațe, concomitent cu hiperextensia capului.

Exerciții pentru atenție și coordonare

Scopul: antrenarea proceselor de coordonare și îndemânare în jocuri de culori. Materiale: bucăți colorate din burete/hârtie

Desfășurarea jocului: Covorul este îmbinat cu culori așezate aleatoriu, iar copilul trebuie să avanseze spre capătul celalalt al covorului colorat, la comanda kinetoterapeutului: din două în două culori sau pe diagonală.

Exerciții de corectare a posturii

Scopul: conștientizarea schemei corporale și auto-control Materiale: oglindă, carte ușoară Desfășurarea exercițiului: copilul se află în fața oglinzii, cu o carte pe creștet, acesta trebuie

să aibă auto-control, kinetoterapeutul corectează atât verbal cât și demonstrativ. Se are în vedere linia umerilor, bazinului, genunchilor și redresarea din brațe.

Exerciții pentru învățarea corectă a mersului

Scop: explicarea fazelor de mers și învățarea lor

Materiale: saltea Desfășurarea exercițiului: copilul se află culcat dorsal pe saltea, kinetoterapeutul execută

pasiv, alternativ cu picioarele copilului atacul cu talonul, sprijinul la diferite grade și în diferite unghiuri și propulsia. După conștientizarea mișcării, se execută activ de către copil.

Scopul: corectarea atacului cu talonul, sprijinul unipodal și propulsia Materiale: banda de alergare

Desfășurarea exercițiului: Kinetoterapeutul explică fazele mersului și le demonstrează Copilul merge ușor pe banda de alergare, kinetoterapeutul corectează mișcările piciorului, pentru a se ajunge la automatism.

Exerciții pentru corectarea platfusului

Scopul: corectarea, ameliorarea platfusului Materiale: scara fixă, banca, bastoane, jaloane Desfășurarea jocului: se execută contra timp, dacă este posibil și sub formă de ștafetă.

Kinetoterapeutul pregătește traseul și îl demonstrează. Copilul/copii parcurg tot traseul pe vărfuri. Se pleacă de la start printre jaloane, apoi sărituri

peste cinci bastoane așezate orizontal cu direcția de parcurs, se urcă pe scara fixă, șipcă cu

6

șipcă, până se atinge cu mâna un semn făcut de către kinetoterapeut, se coboara șipcă cu șipcă și se termină traseul în alergare pe vârfuri până la semnul de sosire.

Recuperarea trebuie făcută cu scopul înlesnirii mersului, corectării posturii, dobândirii

unei vieți cât mai aproape de normal. De mentionat că în toate situațiile copilul trebuie oprit de la exerciții care ar solicita articulația cervico-occipitală, deoarece aceasta este foarte laxă și există riscul unor luxații cu consecințe dramatice .

Intervenţia logopedică în Sindromul Down

Copiii cu Sindrom Down emit vocalele, însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite, grupurile de consoane fiind înlocuite cu altele mai uşor de pronunţat, diftongii sunt reduşi la o vocală, silabele reducându-se spre sfârşitul cuvântului.

Apariţia vocabularului este mai lentă cuvintele fiind pronunţate incorect şi neinteligib i l. Copilul nu formează propoziţii, nu diferenţiază sunetele în cuvinte, are dificultăţi la trecerea

limbajului intern spre cel extern, nu cunoaşte semnificaţia multiplă a cuvintelor. Intervenția logopedică este centrată pregnant în direcţia dezvoltării motricităţ i i

aparatului fono-articulator (musculatura obrajilor, buzelor, limbii), restabilirea echilibrului

inspir-expir, dezvoltarea percepţiei auditive şi auzului fonematic si stimularea si promovarea limbajului. Este foarte important ca fiecare exercițiu să fie individualizat în funcție de

particularităţile fiecărui copil. Urmărirea obiectivelor intervenţiei logopedice timpurii îl va ajuta pe copil să emită unele sunete şi să articuleze cuvinte pe care insuficienta dezvoltare a musculaturii şi deficitul de auz fonematic le împiedicau.

Corectarea cazurilor de bâlbâiala primară, care apar deseori la copiii cu Sindrom Down pe fondul motricităţii deficitare, respiraţiei incorecte (bucală) şi a discrepanţei între gândire şi

posibilitatea organelor fonatoare de a articula şi fără de care aceasta tulburare s-ar agrava. Logopedul va face stimularea și apoi corectarea limbajului și va fi un specialist de care

copilul cu sindrom Down va avea nevoie pe termen lung .Activitatea logopedică cuprinde

exerciții cu caracter general, pregătitoare vorbirii( educarea respirației, imitarea mișcărilor organelor fono-articulatorii, dezvoltarea mușchilor fini ai mâinii, optimizarea coordonării

ocolo-motorii ). Alături de acesta, mare parte din terapia logopedică se referă la exercițiile cu caracter specific, exerciții care variază în funcție de fiecare problemă și de fiecare copil.

Copiii cu sindrom Down întâmpină de obicei dificultăți importante în dezvoltarea

auzului fonematic și a pronunțării corecte a sunetelor și a grupurilor de sunete. Dacă pentru diagnosticul tipic de dislalie polimorfă există terapii bine structurate și adaptate , în cazul

abordării terapeutice a tulburărilor de ritm și fluență , demersurile sunt mai dificile, balbismul sau bâlbâiala are repercursiuni asupra întregii personalități a copilului prin complicațiile sale patopsihice secundare: timiditate, teama de a pronunța un anumit sunet, cuvânt, de a fi activ în

timpul terapiei (logofobia), instabilitatea emotivă, închiderea în sine, izolare de grup.

7

Tulburările de ritm și fluență un se alienează cu diada ”tulburare de vorbire-coefic ient de inteligență”, dar contribuția psihologului este importantă în efortul logopedului de a

recupera un copil cu o astfel de problemă. Bâlbâiala se caracterizează prin tulburări spastice ale ritmului și fluenței vorbirii, determinate de tulburări funcționale ale raporturilor de inducție

cortico - subcorticală și mai rar organice. Denaturarea vorbirii apare în urma spasmelor musculaturii organelor de vorbire și a tulburărilor de natură afectiv-volitive.

Simptomele bâlbâielii sunt instabile, se schimbă în funcție de dependența de stare

psihică generală a copilului și de relația socială dintre el și interlocutorul său. Vorbirea poate decurge în anumite situații normal și ea este normală cu excepția sunetelor dificile. Apare în

mod obișnuit în perioada de dezvoltare a vorbirii, sub acțiunea unor factori stresanți( șocuri nervoase, traume psihice ) sau după anumite boli, dar în anumite cazuri ea poate să apară și în perioada verbală. Limbajul expresiv și structura lexico-gramaticală a vorbirii se dezvoltă

normal. La bâlbâiți este grav afectată funcția comunicativă a vorbirii. Bâlbâiala este însoțită de

mișcări concomitente de prisos, care însoțesc efortul de a vorbi( mișcări ale membrelor, capului, sinkinezii). În timpul vorbirii se pot observa tulburări neurovegetative, respiratorii, vasomotorii, secretorii. În lipsa unui ajutor logopedic de specialitate, bâlbâiala prezintă tendințe

de agravare. Prognosticul, exceptând unele recidive, este favorabil. Cele mai frecvente situații care cauzează bâlbâiala la copilul cu sindrom Down sunt:

întrebările puse brusc; fixarea cu insistență asupra bâlbâitului când acesta trebuie să vorbească; încercarea de a impune propria părere de relatare a unor situații stresante, neplăcute;

stări de oboseală fizică, psihică, convalescență; povestirea unor fapte neplăcute, stresante;

manifestări agresive din partea celorlalți copii; pronunțarea unor cuvinte lungi, cu dificultăți fonetice, puțin cunoscut

Terapia logopedică a bâlbâielii se face prin: - crearea unui scenariu terapeutic care să favorizeze exprimarea verbală fluentă;

- construirea unui climat cald si plin de afectivitate; - comunicarea in buna dispoziție, de relaxare; - supraveghere mai puțin rigidă a grupului de copii;

- evitarea conflictelor și a stării de încordare nervoasă; În terapia bâlbâielii trebuie să se acorde asistență de specialitate atât copilului cât și

părinților acestuia. Toți membrii familiei trebuie să stabilească relații afective de apropiere, de sinceritate și încredere, care să-i ofere copilului o securitate sufletească deosebită. Relațiile afective trebuie să fie echilibrate și constante.

În ceea ce privește terapia directă cu subiectul, în prima faza se urmărește: 1. Înlăturarea pe cât posibil a cauzelor declanșatoare ;

2. Exerciții de reeducare a vorbirii prin exerciții variate: - exerciții de gimnastică respiratorie pentru realizarea unei respirații toracice echilibrate și a unei inspirații profunde, dirijate conștient de copil;

- exerciții de gimnastica respiratorie însoțite de vorbire (după ce s-a obținut un anumit echilibru);

- exerciții de antrenare a discernământului auditiv, bazat pe exerciții de pronunțare ritmică și de reliefare a elementelor prozaice, cu variația intonației, tempoului; - exerciții ritmice, bazate pe coordonarea întregii motricități, inclusiv a celei

verbale;

8

Pot fi adaptate diferite metode de psihoterapie, personal am constatat ca atât terapia directă prin cuvânt cât și cea indirectă prin modificările ambientale au mai mult efect

dacă sunt asociate cu procedee extralingvistice (ton hotărât, mimică expresivă, gesturi sigure) care sunt mult mai eficiente decât argumentarea logică.

Este recomandat să se folosească exerciții de contractură musculară, nervoasă și psihică, pe un fond muzical liniștitor sau pe fondul unor imagini relaxante.

Pentru copiii care au tendințe agresive recomand descărcarea fizică, prin exerciții ce

includ mișcări specifice instinctive, care duc treptat la liniștire. Astfel se impune o strânsă colaborare cu kinetoterapeutul, programarea unor activități comune.

Programul logopedic ar trebui să includă procedee variate cum ar fi: - procedeul continuității tonului vocal (înlocuirea sunetelor, cuvintelor prin pronunțarea sunetelor „a” sau „m” prelungit, imitând însă accentul și intonația propoziției);

- întreruperea și reluarea vorbirii ; - procedeul masticației (să emită sunete in timp ce efectuează mișcări de masticație);

- procedeul asocierii vorbirii cu scrisul (exercițiile de scris se execută deodată cu pronunțarea prelungită a vocalelor din fiecare silabă, înlăturând difluențele prin abaterea atenției de la pronunțare);

Jocuri de logopedie pentru copii

Să facem baloane de săpun

Scop: exersarea respirației ;

Desfășurarea jocului: Elevul are în mână un tub cu săpun cu apă și o paletă . La comanda"Suflă și fă cât mai multe baloane" își umflă cu putere obrajii și plămânii cu aer și

suflă.

Să nu mă atingă mingea de Ping-Pong

Scopul: pronunțarea cât mai corectă a consoanei "f" izolat; Material: o minge de ping -pong;

Desfășurarea jocului: Copilul stă la masă. Logopedul pune o minge între el și copil, aceștia trebuie să sufle concomitent înspre mingea de ping-pong - rostind consoana f - asigurând un suflu puternic și suficient de intens pentru a menține mingea în zona centrală. Jocul se reîncepe

când mingea se atinge de copil, sau după scurte pauze, atunci când elevul a obosit.( se poate juca și între doi elevi).

Jocul de-a balonul

Scop: Exersarea pronunțării corecte a consoanelor "ş, f" izolate.

Desfășurarea jocului: Copii sunt așezați într-un cerc mic. La comanda "Umflam balonul", toți copiii suflă rostind consoana”f„ și lărgesc cercul (balonul se umfla). La comanda "Am

9

înțepat cu un ac" copiii spun "Se dezumflă" și rostesc consoana ”ş„ lin, îndelungat apoi revin în cercul mic.

Repetă după mine

Scop: exersarea onomatopeelor "cu-cu; ga-ga"; perfecționarea auzului fonematic; Desfășurarea jocului: Copiii sunt așezați in cerc, unul in mijloc cu ochii legați. Copiii se învârt în cerc până când copilul din mijloc bate din palme, atunci se opresc. Copilul merge, atinge pe

unul dintre ei și spune pe un ton oarecare "cu-cu" sau "ga-ga". Copilul atins pe același ton trebuie să repete după el. Dacă a repetat mai bine, intră el în cerc.

Poezie cu Onomatopee

Scopul: exersarea sunetelor : m, n, g, r;

Material: ilustrate sau jucării; Desfășurarea jocului: Logopedul va arata ilustrația sau jucăria corespunzătoare jocului și va

recita versurile: Ma-ma-ma/ Este mama mea. Na-na-na/ Păpușica mea.

Piu-piu-piu/ Puișoru-i viu Ga-ga-ga/ Gâsculița mea.

Mac-mac-mac/ Rața e pe lac. Fâș-fâș-fâș/ Mergem prin tufiș. Vai-vai-vai/ Pe codă-o călcai.

Majoritatea autorilor sunt de părere că cititul este metoda de bază în terapia bâlbâielii.

La început citirea va fi însoțită de bătaia metronomică a mâinii, copilul având sarcina de a citi cuvântul, corect, prelungit, bine articulat. Este bine ca exercițiile de citire în această fază, să se facă pe texte scurte, apoi se vor lungi (4-5 cuvinte). Copilul va începe cu un inspir (mai mult

sau mai puțin profund, în funcție de lungimea sintagmei) apoi va citi sintagma pe parcursul unui singur expir. Primele exerciții se vor face cu logopedul, urmărind citirea reflectată și apoi

independența. În vederea evitării perseverării influențelor, vor alterna diferitele tipuri de exerciții (cu voce sonoră, șoptită, mimată, rapidă, lentă, normală).După realizarea unei vorbir i apropiate de normal se va exersa citirea artistica (expresiva) adică citirea cu intonație,

accentuări, cu respectarea semnelor de ortografie și punctuație. Se va trece apoi la reproducerea celor citite, inițial pe baza întrebărilor logopedului (cerându-i să redea doar ideile pe care le

stăpânește) și în final independent. După conversația dirijată în primele ședințe, pe teme obișnuite, familiare bâlbâitului, pe măsură ce se restabilește vorbirea copilului, va urma conversația mai nuanțata în care se abordează teme variate. Deoarece la subiecții bâlbâiți se

constată și o voce slabă, nesigură, trebuie acționat pentru educarea unei voci sonore, sigure, ce se poate forma mai ales prin cântec. Meloterapia și terapia prin dans sunt benefice pentru

tratamentul bâlbâielii.

10

Educație acvatică (hidrokinetoterapie) și sindromul Down

Acomodarea copilului cu Sindrom Down la mediul acvatic

Obiective de baza in hidrokinetoterapie: - Educarea si reeducarea, corectarea posturii si aliniamentului corpului si a segmentelor sale. - Obținerea relaxării generale si locale, a decontractării musculare, inhibarea spasticității;

- Obținerea și păstrarea unui tonus muscular adecvat activităților cotidiene - Menținerea și creșterea progresivă a forței și rezistenței musculare în vederea realizăr i i

mobilității, stabilității si a controlului motor - Recâștigarea și mărirea treptata a amplitudinii mișcării articulare până la unghiul maxim; - Obținerea și creșterea flexibilității, elasticității și supleței;

- Educarea și reeducarea îndemânării, coordonării și controlului echilibrului și a abilitații; - Prevenirea posturilor si atitudinilor incorecte, corectarea acestora;

- Educarea și reeducarea sensibilității; - Educarea și reeducarea lateralității, locomoției și mersului independent; - Prevenirea instalării atrofiei musculare și osteoporozei;

Conchizând, treapiile direcţionează copilul cu anumite deficiențe spre participarea la

anumite activităţi, pentru a-şi reface, întări sau îmbunătăţi performanţele, spre a facilita însuşirea acelor abilităţi şi funcţii care sunt necesare pentru diminuarea sau corectarea patologiei, pentru menţinerea stării de sănătate. Un tratament ce se concentrează în a ajuta

copiii pentru a dobândi independența în toate zonele de activitate pe care le desfășoară.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Buică C. - Bazele defectologiei, Editura Aramis, Bucuresti, 2004; Gherguţ A. - Sinteze de Psihopedagogie Specială , Bucureşti, Editura Polirom, 2005; Gutu M. - Logopedie, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj, 1975; Holdevici I, Neacşu V. - Sisteme de Psihoterapie şi Consiliere Psihologică, Editura. Kullusys, Bucureşti, 2008; Kiss J. – Fizio-Kinetoterapia și recuperarea medicala în afecțiunile aparatului locomotor, Editura Medicală. București, 1999; Partenie, Ancuţa, Logopedie, Editura Albatros, Timişoara, 1999; Plas F., Hagron E. – kinetoterapie activă, Editura Polirom, Cluj-Napoca, 2001; Sbenghe T. – Kinesiologie Știința mișcării, Editura Medicală, București, 2008; Verza E. - Tratat de Logopedie, vol II, Editura SemnE, Bucureşti, 2009.