SINDICAT sau … sindicate C O N C E P Ț I E

I N T E G R A L Ă

GR.AN.AC.

”SINDICAT ... sau sindicate”

Nu este un titlu ales întâmplător. Există o diferență clară între prevederile legale în privința motivației constituirii organizațiilor sindicale și activitatea reală a acestora. Este vorba despre Drepturi pe care cei mai mulți salariați, în mod greșit, le reduc la salariul lunar. Este vorba despre deterioarea imaginii sindicatelor și a sindicaliștilor. Este vorba despre ”teama celor mulți” în privința pierderii locului de muncă și de victimizarea individuală. Este vorba despre o muncă necunoscută cel mai adesesea greșit canalizată, și tocmai de aceea lipsită de rezultate, de recunoașterea lor. Este vorba despre ”rampa de lansare” profesională pe care o asigură concubinajul sindical cu angajatorul sau chiar cu guvernanții. Nume grele de sindicaliști s-au pierdut sub culoarea (com)promițătoare a partidelor politice. În concluzie este vorba despre ce ar trebui să însemne SINDICAT și ce se întâmplă cu adevărat în sindicate. Dorim un diagnostic obiectiv asupra stării de sănătate a organizațiilor sindicale și un tratament pe măsura acestui organism bolnav.

C U P R I N S

ZIUA DE 8 MARTIE

FIERBE SĂNĂTATEA

Biochimişti, biologi, chimişti

Protest spontan Constanţa

Salarii pe hârtie

Interviu - dr. Eleodor Cârstoiu

FEREASTRA OVERTRON

AMPRENTELE VALORII

MUNCA LA NEGRU

Universitatea din Craiova

PROPAGANDA NEOLIBERALĂ

INTERNAŢIONAL

C.M.O.

Capitalismul chinezesc

Franţa - Universitatea Mirail

C.I.L.S

Grevă la Coca-Cola

PATRONUL BUGETAR

USAMVBT - faţa autonomiei

UEMR - D.G.A.

UVAB - percheziţii ample

CÂŢIVA MINIŞTRII

Educaţie, Muncă, Dezvoltare...

IN MEMORIAM - Ion Albu

A.E.M. aniversează 25 de ani

Numărul 11 - 31 martie 2018

Am promis într-un mesaj anterior tuturor salariaților universității că 1 Mai 2017 va fi un punct de referință pentru activitatea sindicală din instutuție și vom susține cu fapte această promisiune. Rolul promisiunilor este să devină obligații realizate. Nu suntem structură de Partid. Sindicatele au o libertate de organizare şi de colaborare pe care nu o exploatează la maximă capacitate. Membrii acestor organizații ”au uitat” acest lucru deși cunosc puterea sindicatelor şi efectele benefice pe care le pot produce. Sindicatele au ajuns în acest stadiu din mai multe cauze obiective sau subiective. Istoria recentă a activității sindicale în sectorul de activitate învățământ superior și

cercetare arată coabitarea dintre reprezentanții sindicali și sfera politică. Ecaterina Andronescu este unul din personajele cheie al evoluției sau involuției sistemului de educație și nu de învățământ. Un om învățat este un om puternic! Prin ce diferă un Educat de un Învățat? Vom încerca să abordăm din perspective obiective diferite această întrebare. Undeva în fundal vom discuta autonomia universitară și produsul acesteia: Patronul Bugetar. Nu este nicio contradicție în privința acestor două cuvinte alăturate din sectoare de activitate diferite.

Patronul Bugetar există.

Ziua de 8 martie

reprezintă o recunoaștere a drepturilor femeilor, ca urmare a mișcărilor sociale de acum 110 ani ale lucrătoarelor din industria textilă din New York.

Prima zi internațională a femeii a fost desemnată pe 28 februarie 1909, de Partidul So-cialist din Statele Unite drept o amintire a grevei din 1908 de la New York. Un an mai târziu, în 1910, Internaționala Socialistă, reunită la Copen-haga, a decis instituirea unei zile internaționale a femeii, scopul fiind același: de recunoașterea mișcărilor sindicale din Statele Unite din 1908. Inițial, nu s-a stabilit data exactă la care va fi sărbătorită Ziua Femeii. Așa că, în Eu-ropa, a fost sărbătorită pentru prima oară pe 19 martie, în Austria, Danemarca, Ger-mania și Elveția. Ziua de 8 martie a fost stabilită în 1913. Din același an, în Rusia, Ziua Femeii era sărbătorită în ultima duminică din februarie conform calendarului pe stil vechi, iar din 1917 această zi a coincis cu 8 martie raportat la calendarul pe stil nou. Tot în 1917, în a opta zi a lunii martie are loc greva femeilor de la Uzina Putilov din Petro-grad care cereau încheierea războiului și înlăturarea Țarului, marcând practic începu-turile Revoluției Bolșevice. Din 1921, 8 martie devine sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică, în memoria evenimentelor care au precedat Marea Revoluție din Oc-tombrie.

8 martie în prezent Începând din anii ’70, Ziua Femeii a căpătat valențe internaționale. Organizația Națiunilor Unite (ONU) a sărbătorit pentru prima dată Ziua Internațională a Femeii pe 8 martie, în 1975, ca urmare a Anului Internațional al Femeii. Mai mult, perioada 1976 – 1985 a fost declarată Deceniul Internațional al Femeii. Din 1977, ONU a în-ceput să încurajeze toate țările din lume să adopte 8 martie ca zi pentru drepturile femeii. În țările socialiste, după cel de-Al Doilea Război Mondial, această zi era atribui-tă și zilei mamei. Practic femeile primeau flori și se bucurau de mai multă atenție. Nici propaganda comunistă nu a uitat să acorde atenție deosebită femeilor pe 8 martie. Era ziua în care femeile beneficiau de un program redus, iar în unele instituții erau organizate momente artistice.

P a g i n a 2

8 MARTIE

A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

8 Martie, ziua în care femeile nu primeau flori, se luptau pentru nişte drepturi elementare

Ziua Internaţională a Femeii, marcată pe 8 martie, a fost la începuturi o expresie a dorinţei femeilor muncitoare de dobândire a unor drepturi, însă, de-a lungul timpului, s-a transformat într-un prilej de sărbătorire a feminităţii şi a reprezentantelor sexului frumos, indiferent de religie şi rasă. În prezent o zi a bucuriei pentru toate femeile, care primesc flori şi diferite cadouri, sărbătoarea de 8 Martie a fost percepută mult timp drept un moment în care erau afirmate drepturile sociale şi politice ale femeilor, precum şi pro-gresele făcute în ceea ce le priveşte. Apărută într-o vreme a marilor tulburări sociale, Ziua Internaţională a Femeii s-a ales şi cu moştenirea protestului tradiţional şi a activismului politic. În anii de dinainte de 1910, destul de multe femei din ţările dezvoltate industri-al munceau. Slujbele lor, majoritatea în domeniul textilelor şi al serviciilor casnice, erau însă supuse discriminării sexuale şi erau plătite mult mai prost decât cele ale bărbaţilor. Au apărut organizaţiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale n-a mai fost decât un pas. În SUA, opresiunea şi discriminarea fac ca femeile să devină tot mai impli-cate în campanii pentru a determina o schimbare. În 1908, 15.000 de femei au manifestat la New York cerând un program de muncă mai scurt, salarii mai bune şi drept de vot. Un an mai târziu, în urma unei declaraţii a Partidului Socialist din America, prima Zi Naţională a Femeii a fost sărbătorită în Statele Unite ale Americii pe 28 februarie. Femeile americane au continuat să marcheze această sărbătoare în ultima duminică din februarie până în 1913. În 1910, cea de-a doua Conferinţă Internaţională a Femeilor Muncitoare s-a ţinut la Copenhaga. O femeie pe nume Clara Zetkin, lidera organizaţiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, a adus în discuţie ideea de a stabili o Zi Internaţională a Femeii, o sărbătoare care să fie marcată în aceeaşi zi în toate ţările, în sprijinul luptei femeilor pentru drepturile lor. Cele peste 100 de femei din 17 ţări care au participat la conferinţă, reprezentând sindicate, partide socialiste, cluburi de femei angajate şi incluzându-le pe primele trei femei alese în Parlamentul Finlandei, au aprobat în unanimitate ideea lansată de Clara Zetkin. Astfel, în urmă cu 100 de ani, pe 19 martie 1911, a fost sărbătorită pri-ma Zi Internaţională a Femeii Muncitoare, în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Peste un milion de femei şi bărbaţi au participat în această zi la manifestaţii pentru ca femeilor să li se acorde drepturi legate de muncă, drep-

tul la vot, educaţie şi de a deţine funcţii publice. Cu toate acestea, la mai puţin de o săptămână, pe 25 martie 1911, a izbucnit incendiul de la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York, în care şi-au pierdut viaţa peste 140 de femei, multe dintre ele fiind imigrante de origine evreiască sau italiană şi având vârste cu-prinse între 16 şi 23 de ani. Acest accident a atras atenţia asupra con-diţiilor de muncă şi a dus la îmbunătăţirea legislaţiei americane în domeniu. În zorii Primului Război Mondial, în timpul campaniilor pentru pace, rusoaicele au sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a Femeii în ultima duminică din februarie 1913. În acelaşi an, după consultări şi discuţii, Ziua Internaţională a Femeii a fost mutată pe data de 8 martie. În 1914, femeile din întreaga Europă au manifestat împotriva războiului şi pentru solidaritate între femei. În 1917, în ultima duminică a lunii februarie, femeile din Rusia au declanşat o grevă pentru "pâine şi pace", după ce peste două milioane de soldaţi ruşi şi-au pierdut viaţa în timpul războiului. Această grevă s-a dovedit a fi prima etapă a Revoluţiei bolşevice, iar patru zile mai târziu, ţarul a fost forţat să abdice.

Guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul la vot. Greva a început pe 23 februarie după calendarul iulian, ceea ce reprezintă ziua de 8 martie după calendarul gregorian, care este cel mai răspândit. În urma Revoluţiei din octombrie 1917, bolşevica Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin să oficializeze Ziua Internaţională a Femeii în Uni-unea Sovietică. De la apariţia ei în cadrul mişcării socialiste, Ziua Internaţională a Femeii a căpătat tot mai multă recunoaştere de la an la an, ajungând să fie sărbătorită în ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare deo-potrivă. Astfel, 1975 a fost declarat "Anul Internaţional al Femeii" de Organi-zaţia Naţiunilor Unite (ONU). Începând cu acest an, Ziua Internaţională a Femeilor a fost adoptată de multe dintre Guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei. Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa. În prezent, Ziua Femeii, popularizată mai mult ca "Ziua Mamei" în perioada comunistă, este o sărbătoare oficială în Afganistan, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, China, Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Eritrea, Kazahstan, Kârgâzstan, Laos, Madagascar, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam şi Zambia. Pe

de altă parte, este sărbătorită, fără a fi o sărbătoare oficială, în ţări precum Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Letonia. Î n a c e a s t ă z i s e obişnuieşte ca bărbaţii să dăruiască flori şi mici cadouri femeilor din viaţa lor - soţiilor, iubitelor, mamelor, fiicelor şi colegelor. În România şi Bulgaria, se păstrează obiceiurile de dinainte de căderea comunismului, când, de 8 martie, de Ziua Mamei, copiii făceau cadouri mamelor, bun i c i l o r , î n vă ţă toa re lo r ş i

profesoarelor. În România, Ziua Mamei a fost în schimb declarată sărbătoare pub-lică începând din 2010 şi este sărbătorită în prima duminică a lunii mai.

Semnificaţii istorice ale zilei de 8 martie 1848 - Are loc, la Paris, în locuinţa lui Nicolae Bălcescu, o întrunire a revoluţionarilor români, în care se decide declanşarea revoluţiei în ţară şi se redactează programul revoluţionar. 1917 - A început Revoluţia de la Petrograd care a dus, în 15 martie 1917, la abdicarea ţarului Nicolae al II-lea. 1945 - La două zile după instalarea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945, Churchill s-a adresat preşedintelui american Roosevelt, printr-o telegramă personală şi strict secretă, în care îşi manifesta îngrijorarea faţă de instalarea, prin forţă, a unui guvern comunist şi prevedea epurarea fără discriminare a românilor anticomunişti…. În tele-grama de răspuns, preşedintele american, recunoscând amestecul conducerii de la Kremlin în numirea unui guvern comunist, menţiona: eu cred că România nu este un loc bun pentru a ne măsura cu ruşii. 1945 - Guvernul român a adresat guvernului sovietic o telegramă în care solicita reinte-grarea nordului Transilvaniei la România, teritoriul fiind sub ocupaţie hortistă, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940. În telegrama de răspuns, din 9 martie 1945, I.V.Stalin consimte la reinstalarea administraţiei româneşti în N-E Transilvaniei. La 13 martie 1945, la Cluj, a avut loc proclamarea oficială a reinstalării administraţiei româneşti în această parte a ţării. 1946 - A fost brevetat primul elicopter pentru uz comercial. 1968 - La Praga, studenţii cehoslovaci îşi declară sprijinul faţă de mişcarea de liberaliza-re cunoscută sub numele de Primăvara de la Praga. 1982 - Staţiile automate interplanetare sovietice Venus-13 şi Venus-14 ating suprafaţa planetei Venus

sursa: www.descoperă.ro

P a g i n a 3 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

Peste 600 de biologi şi chimişti cer într-un memoriu adresat premierului Viorica Dăncilă, ministrului Muncii Lia Olguţa Vasilescu, ministrului Sănătăţii Sorina Pintea şi preşedintelui Camerei Deputaţilor Liviu Dragnea modificarea grilei de salarizare din Legea privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice din sistemul sanitar public şi solicită să fie identificate măsuri care să permită creşterea salariilor pentru biologii, biochimiştii şi chimiştii din sistemul privat de sănătate. Memoriul a fost semnat în trei zile de 652 de biologi şi chimişti dintr-un număr de 3.500 care îşi desfăşoară activitatea în sistemul public şi privat. Potrivit semnatarilor, în urma aplicării Legii-cadru 153/2017, au fost generate "discrepanţe şi frustrări uriaşe" între categoriile de profesionale din sistemul sanitar public care au atribuţii şi responsabilităţi identice, cum ar fi biologii/biochimişti/chimiştii faţă de colegii medici de laborator. Totodată, ei spun că, până la intrarea în vigoare a legii, salariile acestora erau aproximativ egale, iar acum raportul de salarizare este de aproximativ 1 la 3 între biologii/biochimiştii/chimiştii principali şi medicii specialişti de laborator. "Mai mult, conform formei actuale a legii ce a intrat în vigoare cu data de 1 ianuarie 2018, biologii, biochimiştii şi chimiştii, în calitate de categorie profesională ce efectuează, parafează şi asumă în totalitate un act medical, vor atinge maximul din grila de salarizare abia în anul 2020, gradual, spre deosebire de medicii de laborator şi asistenţii medicali, care vor intra pe maxim de salarizare începând cu luna martie 2018", se arată în memoriu. Semnatarii mai spun că doar angajaţii din DSP au beneficiat de măriri substanţiale în 2017, aceştia reprezentând mai puţin de 7% din numărul biologilor, biochimiştilor sau chimiştilor din sistemul sanitar şi învăţământul medical. "Cum este posibil ca un asistent medical, cei mai mulţi cu studii postliceale, să aibă un salariu cât un absolvent de facultate şi masterat? Salariul unui biolog sau chimist principal cu ultima gradaţie în sistemul sanitar a fost mereu la nivelul unui medic specialist de laborator (coeficient 3.96 in grila de salarizare). După cum se observă, anumite categorii de bugetari au fost total ignorate. S-a încălcat grav această mult trâmbiţată deviză Studii egale = Salarii egale'", se arată în memoriu. Semnatarii solicită modificarea coeficientului de salarizare pentru biologii, biochimiştii şi chimiştii principali de la 1,96 la 3,96, cu modificarea proporţională şi pentru biologii, biochimiştii şi chimiştii specialişti şi debutanţii din sistemul sanitar şi învăţământul superior medical. Ei cer ca mărirea salarială să se aplice cu data de 1 ianuarie 2018 pentru cei din sistemul sanitar, astfel încât echipa de personal angrenată în efectuarea investigaţiilor paraclinice de laborator (medic cu specialitatea medicină de laborator, biolog, biochimist, chimist, asistent medical) să fie tratată în mod unitar, eliminând astfel posibilitatea creării unor noi inechităţi, frustrări, inexistente până acum. Semnatarii afirmă că în cazul în care solicitările nu vor fi rezolvate vor face toate demersurile permise de lege pentru blocarea activităţii şi vor protesta începând cu jumătatea lunii martie.

FIERBE SĂNĂTATEA

PROTEST SPONTAN la Spitalul Județean Constanța. Anesteziștii au intrat, astăzi, doar la operațiile urgente!

Medicilor de la Anestezie Terapie Intensivă din Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Andrei” Constanța le-a ajuns cuțitul la os! Luni dimineață au decis să facă un protest spontan, indignați de faptul că guvernanții nu iau în seamă solicitările lor – asemenea colegilor din întreaga țară, săptămâna trecută, medicii constănțeni au transmis o adresă prin care au cerut eliminarea Anexei 10, prin care le sunt tăiate sporurile! – ba mai mult, au aflat că își vor primi salariile, pentru luna martie a.c., abia după data de 25 aprilie a.c., pentru că nici până la această oră, contabilii spitalului, asemenea colegilor din alte spitale, nu știu exact cum trebuie să calculeze remunerațiile salariale ale cadrelor medicale pentru luna martie a.c.. „A fost un protest spontan, au fost anunțate conducerea spitalului, reprezentanții Direcției de Sănătate Publică Constanța. Protestul a durat trei ore, timp în care au fost asigurate doar operațiile urgente, nu și intervențiile chirurgicale pentru cazurile cronice, programate”, a declarat dr. Victoria Bădărău, medic șef ATI în cadrul Spitalului Județean Constanța. Conducerea spitalului a dat asigurări că activitatea medicală nu a fost afectată de protestul spontan, intervențiile chirurgicale fiind amânate pentru zilele următoare, iar urgențele fiind asigurate. Medicii sunt deciși să continue cu formele de protest, dacă solicitările lor, și în mod special cele privind Anexa 10, vor fi ignorate.

Florentina BOZÎNTAN - www.republicaonline.ro

SALARII PE HÂRTIE

www.hotnews.ro

Salariile promise medicilor: reale sau pe hârtie? Cum s-a ajuns de la ''creșteri până la 4.000 de euro'' din luna martie la asigurări că

veniturile vor fi ''cel puţin la nivelul lunii februarie''

În doar o lună și jumătate, angajații din sistemul sanitar au parcurs drumul de la promisiuni de majorări salariale "între 70% și 170% și salarii de 3.000 - 4.000 de euro, la nivelul UE" începând cu data de 1 martie, până la asigurări venite săptămâna aceasta din partea ministrului Sănătății că "am avut în vedere ca tot personalul să obţină venituri cel puţin la nivelul lunii februarie 2018". În tot acest timp, în interiorul sistemului s-a instaurat o stare de confuzie, iar marile sindicate anunță o grevă generală după Paști. HotNews.ro a realizat o cronologie a celor mai importante momente, de la promisiunile oficiale făcute angajaților din sistemul sanitar, la nemulțumirile acestora și amenințările cu greva generală. ianuarie 2018 Salariile brute ale medicilor cresc cu 25%, însă majorarea este "înghițită" de transferul contribuțiilor de la angajator la angajat. ianuarie 2018 Scutirea tuturor medicilor de la plata impozitului pe venit, o măsură prevăzută în programul de guvernare al PSD pentru ianuarie 2018, se amână pentru 1 ianuarie 2019.

8 februarie 2018 Ministrul Sănătății, Sorina Pintea, ține prima sa conferință de presă după instalarea în funcție. Principala temă a conferinței: măriri spectaculoase de salarii, între 70% și 170%, pentru angajații din sistem, începând cu 1 martie. Sorina Pintea anunță că salariile unora dintre medici vor ajunge la 3.000 - 4.000 de euro, urmând să crească "la nivelul salariilor de bază stabilite pentru anul 2022". Ministrul Sănătății subliniază că "Aducem salariile aproape la nivelul din UE, nu mai există scuză să nu oferim servicii la nivelul UE..

Biologii, biochimiştii şi chimiştii s-au mobilizat independent de organizaţia profesională

P a g i n a 4

FIERBE SĂNĂTATEA

A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

14 februarie 2018 Apar primii protestari. Peste 650 de biologi, biochimiști si chimiști din sistemul sanitar semnează un memoriu în care acuză faptul că legea privind salarizarea personalului medical din fonduri publice generează "discrepanțe și frustrări uriașe între categoriile profesionale din sistemul sanitar public, care au atribuții și responsabilități identice, cum ar fi biologii/biochimiști/chimiștii față de colegii medici de laborator".

22 februarie 2018 Ministrul Sănătății, Sorina Pintea, promite că situația salariilor se va echilibra, precizând că a depus la Camera Deputaților câteva amendamente care vor "ajusta sau regulariza cât de cât lucrurile".

1 martie 2018 De la această dată, salariile medicilor și ale celorlalți angajați din sistem ar trebui să crească cu procente cuprinse între 70% si 170%, iar în unele cazuri să ajungă la 3.000 - 4.000 de euro. O parte dintre medici și asistente nu știu, însă, nici la finalul lunii martie care vor fi noile lor salarii, pentru că fluturașii și salariile "mărite" vor veni abia în luna aprilie. Sindicatele și o parte dintre cadrele medicale susțin că aceste majorări sunt "doar pe hârtie". Cea mai mare nemulțumire: o anexă la Legea-cadru 153/2017, devenită celebră ca "Anexa 10", care plafonează sporurile la maximum 30% din salariu. Asta în conditiile în care cele mai grele specializări din sistem - medicii și asistenții medicali de terapie intensivă, unități de primiri urgențe, oncologie, HIV și hepatită - beneficiau anterior de sporuri între 75% și 100% din salariu.

7 martie 2018 Amendamentele la legea salarizarii agreate în Comisia de Sănătate din Camera Deputaților și rezultate în urma unor dezbateri cu sindicaliștii din sănătate sunt respinse în plen. În spitalele din țară încep să aibă loc proteste spontane ale medicilor - primii care protestează sunt biologii, biochimiștii și medicii de laborator.

12 martie 2018 Sanitas, cea mai puternică organizație sindicală din sectorul sanitar, decide ca medicii și angajații din sistemul sanitar afiliați să declanșeze greva generală după Paști, ei fiind nemulțumiti de faptul că majorările salariale între 70% și 170% anunțate de Ministerul Sănătății începând cu data de 1 martie sunt "doar pe hârtie".

22 martie 2018 Ministrul Sănătății, Sorina Pintea, intr-o videoconferinţă cu managerii de spitale, reprezentanţii direcţiilor de sănătate publică şi cei ai autorităţilor locale: "Legea salarizării unice prevede o creştere a salariului de încadrare care poate ajunge până la 170%, dar şi o limitare a sporurilor acordate angajaţilor din sistem la 30%. (...) Am avut în vedere ca tot personalul să obţină venituri cel puţin la nivelul lunii februarie 2018. Grila de sporuri, aşa cum a fost ea concepută, asta garantează." [n.r. sublinierea ne aparține]

24 martie 2018 Câțiva medici legiști participă la protestul politiștilor din centrul Capitalei, cu mesajul "Noi lucrăm la morgă, nu cântăm la orgă" şi "Ne-aţi scăzut salariul, nu tăiaţi şi sporul!".

27 si 29 martie 2018 Sindicaliștii din sănătate anunță, pentru aceste date, noi proteste la sediile Ministerului Sănătăţii, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Muncii. Principala lor revendicare - un regulament echitabil al sporurilor și renunțarea la plafonarea acestora la 30%.

25 aprilie 2018 Un miting de amploare, cu 20.000 de participanți, este anunțat în fața Guvernului pentru această dată. După acest miting, sindicatele din sănătate susțin că ar putea fi declanșată greva generală.

Federația Sindicală Hipocrat salută numirea doamnei Sorina

Pintea la conducerea Ministerului Sănătății și îi prezintă, în mod

public, o listă de probleme cu care se confruntă personalul din sistem

și a căror rezolvare trenează.

1. Corelația dintre salarizare și finanțare este dezechilibrată. Mai

exact, așa cum am prezentat într-o serie de întâlniri avute la

Ministerul Sănătății, în mandatul domnului Florian Bodog, valoarea

prognozată de contract pentru anul 2018 este insuficientă, fapt care

va atrage după sine o funcționare incorectă a celor mai multe unități

sanitare din sistemul de sănătate.

2. Este absolut vitală clarificarea programului de lucru al medicilor

și a plății timpului de lucru efectuat peste norma de bază.

3. Medicina școlară necesită o abordare diferită după o serie de

ajustări care o fac, pe alocuri, nefuncțională.

4. Creșterea tarifelor pe caz rezolvat este o temă care preocupă

întregul sistem de sănătate, în contextul în care toți factorii care

determină un tarif s-au schimbat: cursul euro are un trend ascendent,

rata inflației a crescut, salariile au crescut și ele. Toate aceste

elemente duc la o îngreunare a capacității de plată și la o reducere

constantă a fondului alocat pentru materiale sanitare, respectiv

îngrijirea bolnavului – pe care dumneavoastră doriți să îl puneți în

centrul sistemului, fapt normal și firesc.

5. Într-o presiune constantă a deficitului de sânge, cu campanii și

apeluri către populație, este nevoie urgentă de o politică de

organizare și de funcționare a centrelor de transfuzie sanguină prin

actualizarea normelor și prin normarea personalului.

6. Atragem atenția asupra necesității de a rezolva inechitățile

provenite din plata concediului de odihnă pentru personalul integrat.

7. Avem un fond de nemulțumire a unor categorii profesionale

care, începând cu luna martie, nu vor beneficia de creștere salarială:

farmaciști, biologi, chimiști, infirmieri, brancardieri, îngrijitoare,

personalul Tesa.

8. Așteptăm o explicație cu privire la acordarea sporurilor pentru

condiții de muncă tuturor salariaților din sistem începând cu 1 martie

2018, în baza unui nou regulament de acordare a acestora, prin

excepție de la prevederile articolului 25 din Legea 153/2017.

9. Nu în ultimul rand, este nevoie de o discuție aplicată privind

salarizarea Direcțiilor de Sănătate Publică.

Considerăm că dialogul social trebuie să fie o prioritate în acest

moment crucial, căci găsirea unor soluții la problemele enunțate mai

sus este vitală pentru funcționarea sistemului sanitar.

Federația Sindicală Hipocrat

P a g i n a 5 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

FIERBE SĂNĂTATEA

Sindicatul Medicilor Români Promedica protestează faţă de regulamentul de acordare a sporurilor, despre care afirmă că a fost elaborat în mod netransparent de către Ministerul Sănătăţii, precum şi faţă de prezentarea în spaţiul public a unor venituri mari pe care le-ar obţine medicii după majorările salariale, dar care, în realitate, ar rezulta în urma unui număr exagerat de mare de gărzi. "Atitudinile şi deciziile recente adoptate de Ministerul Sănătăţii în privinţa regulamentului de sporuri au dus, în mod firesc, la nemulţumirea colegilor noştri, angajaţi în secţiile cu grad de risc crescut - ATI, UPU, Psihiatrie - dar şi a celorlalţi colegi. (...) În acest sens, nemulţumirea colegilor noştri este legată de modul netransparent în care acest regulament a fost elaborat, dar şi de prevederi care nu mai respectă scopul esenţial al sporurilor şi anume diferenţierea situaţiilor cu risc. Dacă din raţiuni contabile sau politice se impun limitele acestor sporuri, suntem convinşi că deciziile trebuie să fie luate doar în urma unui dialog care să implice toţi medicii din specialităţile implicate şi defavorizate, respectând şi principiul diferenţierii în funcţie de durata pregătirii profesionale. Calitatea actului medical nu poate fi îngrădită din raţiuni contabile sau financiare, mai ales având în vedere condiţiile cunoscute ale spitalelor din România, atât pentru personalul medical, cât şi pentru pacienţi. Protestăm, de asemenea, şi împotriva prezentării unor cifre reprezentând venituri ale medicilor, care rezultă în urma unui timp total de muncă ce depăşeşte cu mult normarea optimă pentru calitate, exagerând numărul de gărzi", a afirmat preşedintele Promedica, dr.Eleodor Cârstoiu, într-un comunicat remis, luni, AGERPRES. Potrivit sursei citate, Sindicatul Medicilor Promedica solicită Ministerului Sănătăţii să invite la dialog reprezentanţii tuturor specialităţilor, medici şi asistenţi medicali, şi să retragă anexa 10 din regulament din procesul legislativ, care stabileşte aceste sporuri, despre care susţine că sunt arbitrare, "fără vreo legătura cu prevederile anexelor 1-9 din regulament" şi cu "încălcarea legii 153/2017" "Referitor la proiectul de hotărâre pentru aprobarea regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr.II la Legea-cadru nr.153/2017, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, proiect aflat în procedura de transparenţă decizională, atragem atenţia că inserarea în cuprinsul formei revizuite a prevederilor art. 19, ce instituie o excepţie în aplicarea regulamentului-cadru pentru anul 2018, reprezintă o gravă încălcare a prevederilor legii 153/2017, subliniind vădita nelegalitate a acestei propuneri. Potrivit legii 153/2017, Ministerul Sănătăţii are obligaţia de a adopta Regulamentul-cadru privind limitele de acordare a sporului pentru condiţii de muncă, desigur cu respectarea principiilor instituite de lege, inclusiv în ceea ce priveşte data şi modalitatea de aplicare. Menţiunea din proiectul aflat în dezbatere publică, privind instituirea unui regim derogatoriu pentru anul 2018, cu trimitere expresă la valorile menţionate în anexa 10, este de natură a afecta însăşi esenţa prevederilor legii 153/2017, dar şi ale regulamentului-cadru, astfel cum sunt detaliate în anexele 1-9. Nu există nicio justificare rezonabilă şi legală pentru stabilirea unui astfel de regim diferenţiat pentru anul 2018, în condiţiile în care legea 153/2017 nu prevede o asemenea posibilitate", se mai spune în comunicat.

Sindicatul Promedica mai anunţă că, în cazul în care hotărârea va fi adoptată şi publicată în Monitorul Oficial în

forma afişată în prezent, va recurge la toate măsurile legale pe care le are la dispoziţie, urmând a solicita inclusiv instanţelor de

judecată suspendarea şi anularea actului.

Interviu cu medicul Eleodor Cârstoiu

- Domnule Preşedinte, care este opinia dumneavoastră în legătură cu activitatea sindicală actuală din România? - Sindicalismul acestui început de secol nu are similitudini cu mişcarea sindicală europeană. Există organizaţii sindicale care se pretind a fi “de dreapta” (prin vocea liderilor) o orientare opusă solidarităţii, principiu aflat la baza constituirii acestui tip de organizaţie. A te împotrivi unei formaţiuni politice aflate la guvernare înseamnă a fi asimilat opoziţiei politice. Numai lipsa unor elementare cunoştinţe politice duce la astfel de judecăţi pripite şi nejustificate, cu nuanţe stricte de alb şi negru. Sindicalismului şi sindicaliştilor le lipseşte mai lipseşte

o ideologie comună, un plan de acţiune pe termen lung, o coerenţă a demersurilor sincronizate. Primul semn pozitiv ar putea fi revenirea la un contract colectiv de muncă la nivel naţional, cu beneficii atât pentru mediul privat cât şi

pentru bugetari. Interesul propriu al liderilor de sindicat trebuie să cedeze în faţa interesului colectiv: pentru corectarea acestei stări de fapt nu pot inteveni decât membrii acelei organizaţii sindicale. Organizaţiilor sindicale le mai lipseşte şi dialogul, în cadrul propriei organizaţii sau în privinţa colaborării cu alte organzaţii. - Consideraţi co guvernanţii au adoptat, prin legea salarizării, o strategie care a urmărit aplatizarea veniturilor? - Nu, nu neapărat. Este nevoie de o explicaţie mai lungă, legată de actul medical şi de răspunderea medicului. Am făcut această precizare pentru a sublinia faptul că în prezent un brancardier (care are un spor pentru condiţii de muncă de 15%) are salariul puţin mai mare decât un medic cardiolog din policlinică. Aceasta este una dintre anormalităţile tolerate până în prezent. Mai mult decât atât: în spital un asistent cu studii superioare din blocul operator are salariul mai mare decât salariul maxim al medicului primar din ambulatoriul de specialitate. Un medic neurolog, alergolog, ORL-ist nu au au aceste sporuri legate de locul de muncă. Aşa se face că medici care se îngrijesc de sănătatea pacienţilor au salarii mai mici decât personalul care se îngrijeşte de instrumentele din blocul operator. În blocul operator lucrează numai medicul chirurg şi medicul anestezist. Încă ceva: există asistente care răspund de starea pacienţilor de la ora 14 până dimineaţa şi au salariul mai mic decât alte categorii de personal care nu se află niciodată în preajma unui bolnav. S-a produs o mutaţie gravă a salariilor, cu efecte asupra pacienţilor, în primul rând. Nu ştiu dacă puteţi înţelege ... - Domnule Preşedinte, eu nu sunt familiarizat cu modul de organizare al sistemului de sănătate dar înţeleg că există discrepanţe legate de nivelul de salarizare, necorelat cu importanţa actului medical. - Personalul cel mai bine pregătit încasează cele mai mari sporuri dar pacienţii sunt îngrijiţi de un personal medical mai slab pregătit care nu au putut să beneficieze de sporuri mai mari. - Încep să înţeleg de ce spuneaţi că mutaţia suferită de salarii afectează în primul rând pacientul. - Este imposibil să existe câte un medic pentru fiecare salon cu bolnavi, de aceea este nevoie de asitenţi medicali bine pregătiţi care să-şi cunoască foarte bine profesia. Asta este destul de greu şi atunci este mult mai uşor ca ei să fie tentaţi de o activitate în blocul operator, psihiatrie, infecţioase ... - Să revenim totuşi la Regulamentul de acordare a sporurilor, subiect de mare interes în privinţa nemulţumirilor provocate. - Acest regulament de acordare a sporurilor conţine diferenţe de mărime de până la cinci ori. Pot spune că pentru 80% din personal sporul este de maxim 15%. - Cum a fost posibil să se ajungă în această situaţie? - Totul a început acum 10 ani, atunci când au fost acceptate în plată sporuri de periculozitate de 75% până 100%. Condiţiile de muncă periculoase trebuia ameliorate sau chiar înlăturate ceea ce ar fi permis diminuarea sau eliminarea acestor sporuri. În prezent maximul sporului de periculozitate a coborât la 75 sau 80% dar condiţiile de muncă sunt neschimbate. În direcţia protejării sănătăţii salariaţilor nu s-a făcut nimic în aceşti zece ani care au trecut. - Domnule Preşedinte, sindicaliştii au urmărit întotdeauna îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi nu acest spor de periculozitate care înseamnă bani pentru sănătatea pusă zilnic în pericol. Este un principiu general, care nu se limitează exclusiv la activitatea medicală. - Este greu de crezut dar există situaţii în care oamenii preferă acest

continuare în pagina 19

Medicul Eleodor Cârstoiu Președintele

Sindicatului Promedica

P a g i n a 6 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

FEREASTRA OVERTON

Regizorul și actorul rus Nikita Mihalkov, a prezentat în emisiunea sa, Besogon TV, teoria Ferestrei Overton, considerată prototipul tehnologiei manipulării opiniei publice: „V-am promis să vă prezint tehnologia folosită pentru a face lumea să se obișnuiască cu ceea ce, în mod normal, este Imposibil să poată accepta. Tehnologia „sădirii” în conștiința umană a ceea ce, aparent, nu poate fi inoculat. Din păcate… se poate”. Se numește Fereastra Overton. Joseph P. Overton (1960-2003), prim vice-președinte al Centrului pentru Politici Publice (Mackinac Center for Public Policy), a formulat această teorie, care i-a primit numele postum, după ce a murit în urma unei catastrofe aviatice. În conformitate cu Fereasta Overton, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită „fereastră de oportunități”. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra e mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de Neconceput, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de Politică Curentă, care este deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară și susținută prin lege. Nu e o spălare a creierului ca atare, ci o acțiune mult mai subtilă… sursa: www.voxpublika.md

Fereastra Overton are șase etape:

1. Inacceptabil – nu se poate deschide subiectul. Este inacceptabil și nociv, vine împotriva vieții și a societății.

2. Radical – se poate discuta despre idee, în cercuri excentrice, este insinuată în societate prin intermediul unor cercuri periferice, care au totuși dreptul la existență, nu?

3. Acceptabil – apar primele opinii mai degrabă favorabile din partea unor personaje considerate respectabile, dornice de afirmare, care vor oferi alternative de percepție asupra temei („vedete” și „formatori de opinie”).

4. Rațional – se produce departajarea clară, între opiniile pro și contra bazate pe argumente, ambele tabere înclinând într-o parte și cealaltă balanța.

5. Popular – mass-media promovează fără rezerve noul și originalitatea ideii, temei și produce o emulație în societate. Repetitorii se pun în mișcare și repetă fără să judece argumentele celor în care au încredere, producând un întreg curent favorabil.

6. Politică – acesta este momentul oportun pentru stabilirea unui întregi politici, odată cu care nu va mai fi posibilă reluarea subiectului. Se propune formal în dezbatere publică, se votează emoțional. Subiectul tabu din trecut a devenit o temă mereu actuală și toată lumea mimează fericirea și jubilează mare salt înainte al societății și depășirea prejudecăților. Toate avantajele noilor politici sunt larg recunoscute, toate dezavantajele sunt adânc îngropate… De fapt, Overton a observat un fenomen simplu. În orice domeniu, la un moment dat, într-o societate se poate discuta un subiect sau o idee cu limite exterioare într-un spațiu îngrădit. Tema sau ideea e acceptată de societate ca atare doar într-un cerc restrâns, care se va putea constitui sau nu într-o „ferestră de oportunități” (fereastra Overton). Spre exemplu, în urmă cu 50 de ani existența extratereștrilor era de neconceput. Fereastra Overton era în stadiul de inacceptabil. Au apărut apoi nenumărate imagini și filme cu „OZN-uri” și „ființe extraterestre” care au dus existența lor la stadiul de acceptabil. În ultimii ani, extratereștrii au fost puternic „umanizați”, devenind din inamicii ciudați din ceruri prietenii de pe alte planete. Acum ei nu mai vor să distrugă Pământul, ci să ajute civilizația umană în progresul său. Ba chiar este posibil să fi avut deja o contribuție esențială în acest sens în istorie. Filmele și documentarele au făcut deja posibilă existența lor, ducând tema în stadiul de popular, rațional. În viitorul apropiat este posibil să fie pregătite politici speciale pentru întâlnirea și conlucrarea cu extratereștrii.

Ferestrele Overton și schimbarea înțelesului – cheie a manipulării Astăzi a devenit evident că discuțiile aprinse, mesele rotunde felurite portaluri de tipul accept, egali, antidiscriminare și altele care vin în apărarea minorităților sexuale și a altor abateri de normalitate nu este un semn al maturității societății, sau al creșterii valorilor democratice. Este un proces de o cu totul altă natură, natură acărei tehnologie de impunere treptată o voi expune în continuare. Aceasta impunere este foarte bine observabil în țările ortodoxe precum Moldova, Rusia, Georgia în care societățile sunt prea puțin tolerante la felurite mîrșăvii și atacuri la valorile tradiționale. Spre deosebire de toleranta Europă de vest și SUA unde acceptarea schimbărilor de moralitate a trecut mult mai ușor, la noi aceasta încă scîrțîie, semn că organismul acesta încă ete viu și necesită efort suplimentar din partea factorilor externi pentru a-l standardiza la standardele și valorile lor.

De la inacceptabil la radical. Un om sau un grup de oameni, organizații etc., propun să discute la un nivel foarte înalt sau restrîns, de obicei în cercuri academice sau „de creație” o temă din cele josnice și pline de păcat dîndu-i nume de temă „tabu” tema pedofiliei. Aceasta este intens discutată se ajunge la anumite teorii se vor plăti studii de caz, discuții și cercetări științifice. Toate la început vor fi cu scopul „nobil” de a cunoaște tema și a ne feri de pericol. De la radical la ceva acceptabil/tolerabil în societate Paralel cu discuția întensă în anumite cercuri științifice și de creație a temei date va da de știre și va apărea o grupare sau un partid. Apar unele nuanțe ale culorii negre care nu mai este atît de neagră ci poate fi sură închis sau mai deschis etc. Astfel fereastra de posibilități overton a migrat de la inacceptabil la ceva tolerabil. De la acceptabil / tolerabil la ceva rațional sau normalitate. Se va ridica tema pe căi absurde; Voi doar vă iubiți copiii? De ce și alții nu ar putea să-i iubească pe copiii voștri? Iar dacă iubirea este reciprocă? Oamenii doar au dreptul la fericire. Este și logic și corect ca ei să se lupte pentru drepturile lor? Da, este. De la ceva rațional/normal la ceva popular și răspîndit. La această etapă vor apărea interviuri, talk-show-uri pentru tema urmărită. De la ceva răspîndit și popular la ceva deja normat, standard de viață. Devenind populare asemenea prostii deja mai mulți vor dori să tragă foloase de pe asta, cineva din aventură va face loby politic să mai ia niște bani de undeva pe tema asta și să obțină un loc în parlament, alții vor face programe de studii care să cuprindă numaidecît și aceste aspecte ale „normalității” astfel acesta va deveni o industrie care generează interese și bani.

Nu-i așa că vă este rău deja?! Dar de ce? Citiți datele istorice și faceți o cronologie cum în multe state civilizate s-a ajuns la căsătoriile homosexuale, la adopții de către cuplurile gay. Toate au trecut prin aceeași tehnologie socială. Vine deja și la noi. Alte țări au trecut prin tehnologia aceasta că au acceptat imposibilul; ca poporul lor să fie în totalitate condus din afară și să accepte ocupația iar pe ocupanții moderni să-i ridice în slăvi, pe cînd pe timpuri se ridicau cu sabia contra asupririi politice sau economice. În vest tehnologia deja a fost acceptată și perfecționată. La noi, pentru societățile mai puțin tolerante și deci mai puțin democrate doar se cizelează deja această armă.

P a g i n a 7 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a e r t i e 2 0 1 8

Profesor sărac în România, cercetător de succes în Occident: „Dădeam meditaţii până-mi curgea sângele pe nas, era foarte greu din punct de vedere financiar“

Vladimir Martinuşi, în vârstă de 42 de ani, a decis să plece din ţară din 2010, după ce a terminat doctoratul la Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi. La momentul respectiv, era asistent universitar, însă perspectivele erau mai degrabă sumbre, iar plecarea i-a schimbat viaţa.

„Aveam un salariu de 1.700 de lei, cu tot cu sporul de merit, plus că toate salariile bugetarilor urmau să fie reduse cu 25%, deci aş fi rămas cu vreo 1.200 de lei net. Îl cunoscusem pe celebrul cercetător israelian Pini Gurfil, care mi-a făcut o ofertă de nerefuzat. Gurfil mi-a propus să merg în Israel şi să urmez un stagiu postdoctoral la Technion, cea mai mare universitate tehnică din Orientul Mijlociu. Am acceptat, mai ales că numai bursa de studiu era echivalentul a aproximativ 12.000 de lei, fără să mai vorbesc de faptul că mi se deschideau noi perspective“, a rememorat Martinuşi.

Producea mobilă ca să facă faţă cheltuielilor În ultimii ani petrecuţi în România, situaţia sa

financiară se înrăutăţise considerabil. Pentru a face faţă cheltuielilor, Martinuşi dădea meditaţii de matematică, dar pentru că banii erau în continuare prea puţini, a găsit o nouă metodă de a-şi rotunji veniturile.

„Dădeam meditaţii până îmi curgea sânge pe nas, era foarte greu din punct de vedere financiar. Apoi, în puţinul timp liber de care mai dispuneam, am început să fac mobilă şi s-o vând. Era mai mult un hobby, nu eram eu tâmplar sau mare specialist, dar nici nu cădea mobila în capul oamenilor, plus că aşa mai făceam şi ceva bani“, s-a amuzat Martinuşi. Odată ajuns în Israel, lucrurile s-au schimbat în bine. S-a adaptat rapid la noul mediu şi şi-a făcut prieteni şi cunoştinţe, mai ales că, spre surprinderea sa, în oraşul Haifa a întâlnit foarte mulţi evrei proveniţi din România.

Viaţa în Israel „Condiţiile de la universitate erau excelente, nici

nu mai are rost să fac vreo comparaţie. Aveam în sfârşit o anumită siguranţă şi mă puteam concentra pe munca mea. În Haifa auzeam des pe stradă limba română, am înţeles că unul din cinci locuitori venise din România. Mai mult, dintre aceştia, cei mai mulţi erau ieşeni de-ai mei, care plecaseră din România după ce a fost fondat statul Israel. M-am integrat destul de uşor şi mă simţeam în largul meu. Aşa am ajuns ca în timpul liber să merg în câte un local, unde cântam la chitară. Le cântam piesele celor de la Phoenix, dar şi alte cântece româneşti, atmosfera era foarte frumoasă, se simţeau bine chiar şi cei care nu înţelegeau versurile. Era o viaţă plăcută“, a mai povestit Vladimir Martinuşi. După trei ani petrecuţi în Israel, cercetătorul ieşean a decis că era momentul să dea curs unei noi provocări. Aşa a plecat din 2013 în Belgia, la Liège, unde a devenit inginer cercetător în cadrul universităţii din localitate.

AMPRENTELE VALORII

Invitat la conferinţe în întreaga lume „Domeniul meu de expertiză se numeşte

Astrodinamică fundamentală şi e o ramură a mecanicii cereşti care se ocupă cu studiul mişcării sateliţilor artificiali în jurul corpurilor masive, planete şi sateliţii lor naturali. Lucrez ca cercetător postdoctoral la Universitatea din Liège, în cadrul laboratorului de sisteme spaţiale al Departamentului de Inginerie Aerospaţială şi Mecanică al Facultăţii de Ştiinţe Aplicate, fiind finanţat în primii doi ani (2013-2015) de o bursă europeană Marie Curie, pe care am obţinut-o în urma propunerii unui proiect de cercetare. În Belgia m-am ocupat de formulări analitice care ajută la predicţia rapidă a orbitelor sateliţilor pe termen scurt şi mediu, modelul matematic propus de mine fiind publicat în revista ştiinţifică «Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy» şi implementat în procesorul satelitului Qarman în cadrul misiunii spaţiale QB50“, a explicat Martinuşi.

În plus, în ultimii ani, el a susţinut numeroase conferinţe şi prelegeri în SUA, Canada, Spania, Italia, Olanda, China şi Rusia. De curând, Martinuşi a fost invitat în Franţa, unde urmează să susţină o prelegere la Observatorul Astronomic din Paris. Cu această ocazie, el va prezenta noi metode de abordare a perturbaţiilor orbitale şi posibilitatea aplicării acestora pentru a reduce sarcina utilă computaţională în cadrul misiunilor spaţiale în care se cere o precizie sporită în determinarea orbitei sateliţilor. Apoi el va da curs altei invitaţii sosite din China, din partea Departamentului de Inginerie Aerospaţială a Universităţii Beihang din Beijing. De asemenea, românul scrie pentru mai multe reviste ştiinţifice din SUA şi Europa.

„E român, ne va sparge calculatoarele“ Vladimir Martinuşi s-a acomodat în Belgia, mai

ales că la Universitatea din Liège a întâlnit şi câţiva conaţionali. „Suntem o mică gaşcă de români aici, la universitate, dar ne înţelegem bine şi cu ceilalţi. La început, când am ajuns la Liège, colegii belgieni glumeau pe seama mea, dar fără să depăşească o limită. «A venit Vladi, e român, ne va sparge calculatoarele şi ne va fura parolele ca să ne ia banii din conturi», spuneau ei. Nu m-am supărat, mai ales că mi-am dat seama că doar glumeau şi m-am putut convinge pe parcurs că nu erau genul de oameni care să aibă ceva împotriva românilor“, consideră Martinuşi.

Deşi admite că nici viaţa în Belgia nu este perfectă, Vladimir spune că nu se gândeşte să revină în ţară. „Sunt aici cu soţia şi cu cele două fetiţe, ne-am integrat bine şi nu ne gândim să ne întoarcem în România. Din păcate, în ţară lucrurile merg prost, corupţia este îngrozitoare, iar condiţiile economice sunt precare. Îmi doresc să fac ceva pentru ţara mea, dar nu pot să ajut decât de aici, de departe“, a încheiat Martinuşi. În prezent Vladimir este doctor în mecanică orbitală, cercetător şi specialist în inginerie aerospaţială la Universitatea din Liège, Belgia.

P a g i n a 8 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

MUNCA “LA NEGRU” La nivel naţional se desfăşoară o activitate permanentă pentru identificarea şi reducerea fenomenului cunoscut sub denumirea generică de “muncă la negru”. Acest tip de muncă pune în pericol siguranţa angajatului şi are efecte negative asupra bugetului statului. În sprijinul acestei campanii supunem atenţiei cititorilor un studiu preluat de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad, continuat cu un caz particular înregistrat la Universitatea din Craiova, supus atenţiei I.T.M. Dolj la sfârşitul lunii noiembrie a anului trecut. Particularitatea deosebită a acestui caz rezidă din faptul că fostul angajat al universităţii nu are intenţia de a solicita instituţiei sumele cuvenite muncii depuse în baza documentelor întocmite.

(nota redacţiei) “ ...Expresia uzitată pentru munca fără forme legale este munca “la negru” şi reprezintă o activitate profitabilă, desfăşurată în afara cadrului legal reglementat. Ea nu este evidenţiată scriptic, fiscalizată, protejată, asigurată sau asistată social, lucrătorul fiind la discreţia celui în folosul căruia prestează munca. Munca în afara cadrului legal este prezentă şi se manifestă sub mai multe forme, dintre care amintim: Activitate nenormată, total neevidenţiată şi nefiscalizată, desfăşurată în afara contractului individual de muncă sau convenţiei civile, fără stat de plată legal întocmit şi plata obligaţiilor la bugetul de stat, fără pontaj pentru evidenţierea normei de timp, fără documente privind norma de producţie şi felul muncii şi nenominalizarea în nici un fel a persoanei care prestează munca; Muncă parţial neevidenţiată şi nefiscalizată, realizată prin evidenţă dublă şi aşa-numita plată “în mână”, reprezentând plus faţă de evidenţa din documente; Incorecta evidenţiere a producţiei realizate în norme de timp epuizante, mai mari de 8 ore, lucrătorul fiind abuzat şi aflându-se la discreţia patronului; Munca pe convenţia de 3 ore pe zi care, în realitate, se desfăşoară în intervalul de 8 – 12 ore pe zi; Specula, comerţul ilicit şi contrabanda; Munca ocazională, în sezon; Activitatea domestică în gospodăriile populaţiei; Munca în aşa-numitele “perioade de probă”, neevidenţiată în documente.

Activităţile economice în care au fost identificate cazuri de muncă “la negru”

Din experienţa anterioară a inspectoratului a rezultat că munca “la negru” este favorizată în toate sectoarele economiei în care se manipulează bani numerar, context în care activitatea comercială în accepţiunea cea mai largă a termenului, este zona predilectă de manifestare. Ca urmare, munca “la negru” se întâlneşte în construcţii, prestări de servicii, comerţul organizat şi neorganizat, stradal, în pieţe, târguri dar şi în sectoare greu accesibile cum sunt agricultura şi exploatările forestiere.

CAUZELE MUNCII “LA NEGRU”

Cauzele muncii “la negru” sunt extrem de variate, au o determinare multifactorială şi ţin de situaţia economică a angajatului şi angajatorului la un moment dat, de nivelul de instruire a acestora şi nu în ultimă instanţă, de cadrul legal şi regimul sancţionator. Apreciem ca semnificative următoarele cauze: – dezechilibrul dintre cererea şi oferta de locuri de muncă pe piaţa muncii, cauzat de dispariţiei marilor unităţi industriale sau a restructurării acestora cu personal restrâns; – fiscalitatea apreciată drept ridicată de către majoritatea operatorilor de pe piaţa muncii; - existenţa economiei subterane; – faptul că marea majoritate a angajatorilor sunt adepţii politicii de obţinere a unor profituri importante pe termen scurt, în detrimentul strategiilor de dezvoltare a firmei pe termen mediu şi lung; – instabilitatea economico-financiară a unor întreprinderi private din categoria I.M.M.-urilor;

– vulnerabilitatea unor largi categorii socio-profesionale rezultată din faptul că îşi găsesc cu greu un loc de muncă conform cu pregătirea de specialitate şi experienţa în domeniu; – nivelul scăzut al reconversiei profesionale; – veniturile mici ale unei părţi importante din populaţia activă şi foarte mici pentru pensionari şi nevoia presantă de completare a acestora până la nivelul de acceptabilitate al individului; – numărul mare de absolvenţi a diferitelor forme de învăţământ în căutare de lucru, ca rezultat al unor cifre de şcolarizare care nu ţin cont de cererea de pe piaţa muncii, ci sunt dictate fie de dorinţa menţinerii cu orice preţ a instituţiei de şcolarizare, fie din raţiuni comerciale; – regimul sancţionator doar pentru angajator, nu şi pentru angajat.

DEZAVANTAJELE MUNCII “LA NEGRU”

Munca fără forme legale prezintă o serie de dezavantaje, atât pentru angajat, cât şi pentru angajator. Între dezavantajele muncii “la negru” pentru angajat menţionăm următoarele: – nu beneficiază de salariul minim pe economie, sporuri salariale determinate de vechime, condiţii de muncă; – nu beneficiază de reducerea normei de timp ca urmare a condiţiilor de muncă; – nu i se plăteşte diurnă pentru deplasare şi detaşare şi indemnizaţia de transport; – nu primeşte indemnizaţie de transfer; – nu are dreptul la concediul legal de odihnă plătit şi alte concedii legal reglementate pentru evenimente deosebite (căsătorii, deces, naşterea unui copil în familie), pentru studii etc.; – nu este asigurat pentru riscuri previzibile şi imprevizibile cum sunt: invaliditatea, accidentele de toate felurile, bolile, maternitatea, bătrâneţea, decesul; – nu are dreptul la indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale şi accidente de muncă; – nu beneficiază de prestaţii şi asistenţă pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, cum sunt: indemnizaţia pentru trecerea temporară în altă muncă, indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă şi pentru carantină, ajutoare pentru diferite proteze, tratament balnear gratuit sau parţial gratuit şi reabilitare profesională; – nu beneficiază de indemnizaţia pentru maternitate (concediu pre şi post natal) precum şi pentru creşterea copilului sau îngrijire de până la 2 ani sau îngrijirea copilului bolnav (Aceste drepturi se cuvin doar asiguratului care are un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului); – nu beneficiază de pensie de limită de vârstă, anticipată, anticipată parţial, de invaliditate sau de urmaş; – nu se acordă ajutorul de deces; – nu beneficiază de asistenţă medicală gratuită, medicamentaţie gratuită sau compensată; nu se bucură de drepturile protective privind securitatea şi sănătatea în muncă, de echipament de lucru şi protecţie şi alimentaţie antidot la care ar avea dreptul în funcţie de specificul activităţii; – nu beneficiază de şomaj şi indemnizaţie de sprijin; – nu are dreptul la cursuri gratuite de calificare, recalificare şi reconversie profesională precum şi la alte măsuri active legal reglementate în vederea exercitării unei activităţi sau ocupării unui loc de muncă; – nu i se plătesc tichete de masă; – nu se bucură de protecţia legală a femeilor şi copiilor; – nu exercită drepturile colective constituţionale cum sunt: dreptul la asociere în sindicate, la negocierea contractului colectiv de muncă; – este limitat dreptul la creditare bancară, etc.

P a g i n a 9 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

MUNCA “LA NEGRU” COMBATEREA MUNCII “LA NEGRU”

Acţiunile ce vor contribui indirect la combaterea muncii „la negru” vor viza popularizarea legislaţiei în domeniu, informarea de specialitate, propaganda în favoarea muncii în formă legală, conştientizarea părţilor asupra dezavantajelor acestui tip de „raport de muncă”. Părţile participante la raportul sau la pseudoraportul de muncă vor fi consiliate în principal la locul de exercitare a acţiunii de verificare dar şi prin alte formule având şi un vădit caracter de prevenţie. În acest sens vom avea în vedere: – comunicate, note sau articole tematice sau de popularizare a legislaţiei şi faptelor contravenţionale, publicate sistematic în ziarele locale; – invitarea mass-mediei la acţiunile de control; – emisiuni informative la posturile de televiziune locale; – editarea unui ghid informativ şi orientativ privind dezavantajele muncii “la negru”; – organizarea şi susţinerea unor cursuri de informare şi perfecţionare în domeniul relaţiilor de muncă, cu evidenţierea unor particularităţi ale raportului de muncă neevidenţiat scriptic şi consecinţele juridice al acestuia; – intensificarea dialogului social cu sindicatele şi consilierea acestora pe probleme de legislaţie a muncii; – promovarea unei campanii cu tematică prestabilită pentru informarea şi conştientizarea unor minorităţi ale populaţiei active din judeţ (rromii); – promovarea unei campanii cu tematică prestabilită de protejare a copiilor împotriva utilizării acestora în cele mai grave forme de muncă. Munca copiilor va fi monitorizată de ITM în mod curent prin controalele de fond la agenţii economici, în vederea asigurării mediului protectiv, constituţional şi legal şi aplicării coerciţiei legale angajatorului, acolo unde se impune; – editarea unei broşuri privind problematica muncii “la negru”; – colaborarea cu primăriile şi alte instituţii şi organisme pentru informare reciprocă asupra unor aspecte antrenate de munca “la negru”. (sursa : I.T.M. Arad)

MUNCA “LA NEGRU” - UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

“ În calitate de fost salariat al Universităţii din Craiova până la data pensionării, vă aduc la cunoştinţă un caz de promovare a muncii la negru în instituţia respectivă, în ultimii ani, ca urmare a unor deficienţe în gestionarea fondurilor publice de finanţare. În fapt, este vorba de omiterea, în mod premeditat, a disciplinelor de Practică în statele de funcţii ale cadrelor didactice de la Facultatea de Inginerie Electrică pentru ca orele alocate acestor discipline să nu fie plătite pe motiv că nu sunt cuprinse în normele didactice.”

Aşa începe sesizarea transmisă de Ştefănescu Florian, fost cadru didactic al Universităţii din Craiova, către I.T.M. - Dolj. În sprijinul afirmaţiilor sale, anexează un număr de cinci documente din care se pot identifica cu uşurinţă un număr de 90 de ore suplimentare de muncă neplătită, efectuate în lunile iunie şi iulie 2016. Din conţinutul sesizării sale atrag atenţia în mod deosebit două precizări:

“...situaţia a fost adusă la cunoştinţa Preşedintelui Consiliului de Administraţie al Universităţii din Craiova printr-un memoriu înaintat în data de 04.10.2017 care a rămas fără răspuns în termenul legal de 30 de zile …”

şi

“ ...Vă rog să analizaţi cu atenţie acest caz, având în vedere că este o situaţie generalizată în care cadre didactice sunt puse în situaţia de a presta într-o instituţie publică o activitate neevidenţiată scriptic, nefiscalizată şi, ceea ce este cel mai grav, neprotejată la riscuri...”

Prima precizare (lipsa răspunsului universităţii) este o continuare a “politicii” de secretariat a instituţiei atunci când aceasta este pusă într-o situaţie fără ieşire şi adoptă strategia struţului: nutreşte speranţa că lipsa unui răspuns şi trecerea timpului lucrează în favoarea sa. Nimic mai fals, cel puţin în această situaţie !!

A doua precizare este cu mult mai gravă. Fostul salariat afirmă că această situaţie este un fapt generalizat, adică un “obicei al casei” susceptibil de a se perpetua şi în prezent, cu aceleaşi efecte nedorite asupra altor salariaţi ai universităţii. 16 noiembrie 2016 este ziua în care se înregistrează, la registratura Universităţii din Craiova, adresa cu numărul 9623 adresată Facultăţii de Inginerie Electrică. În acest document (însoţit de fişele de plată pentru disciplina Practică) Ştefănescu Florian menţionează că respectiva discipilină este obligatorie pentru studenţii anului III, prevăzută cu verificare, ca formă de examinare şi are alocate un număr de trei credite. Se mai precizează şi faptul că alocarea orelor suplimentare a fost făcută fără consimţământul salariatului, acţiune care ce intră în conflict cu legislaţia în privinţa prevederilor art.120, alin (2) din Codul Muncii. Există şi o notă amară (“noi educăm pe alţii”) în conţinutul acestui text, cu privire la rabatul legislativ al angajatorului în privinţa propriilor salariaţi, referitor la munca neplătită. În documentele ataşate cu privire la “plata cu ora” pentru luna iunie, semestrul II, anul universitar 2015-2016, se face şi precizarea că prevederile art. 23 şi 24 din legea care stabileşte condiţiile de desfăşurare a acestei activităţi nu au fost respectate. Convenţia Cadru încheiată cu S.C. Electroputere A.I.T. Craiova este înregistrată la Facultatea de Inginerie Electrică cu numărul 730 din 27.06.2016. În preambulul acesteia se descrie cadrul legislativ al acestei activităţi, guvernată de prevederile legii 258 / 2007 şi a Ordinului 3955 / 2008. Punctul 10 al acestei convenţii desemnează coordonatorul activităţii studenţilor în persoana salariatului Ştefănescu Florian. Art.23 şi 24 al legii sus-menţionate prevăd următoarele: “Art. 23 - Organizatorii de practică, unităţi si instituţii de învăţământ, beneficiază de o subvenţie financiară suplimentară, echivalentă cu 5% din alocaţia anuală pentru fiecare elev sau student. Sumele sunt utilizate exclusiv pentru organizarea şi desfăşurarea practicii. Art. 24 - Unităţile si instituţiile de învăţământ alocă partenerului de practică suma aferentă activităţii de practică pentru fiecare elev sau student, pe baza de contract.” I.T.M. - DOLJ înregistrează petiţia, transmisă pe cale electronică (nr. P984/29.11.2017) şi interpretează faptele semnalate drept un conflict de muncă. Codul Muncii prevede la art.231 că: “Prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.” Răspunsul I.T.M. Dolj (P3/2 din 09.01.2018) este considerat incomplet de către petent privitor la identificarea sau nu a unei munci la negru într-o instituţie publică. Din acest motiv inspectorul şef Mohora Cătălin Tiberius primeşte precizări suplimentare prin corespondenţa electronică transmisă la data de 25 ianuarie. La acest mesaj (25 ianuarie 2018, 11:05:37 EET), nu s-a primit număr de înregistrare şi, evident, nici răspuns. Nota redacţiei Relatarea acestui caz în care Universitatea din Craiova nu şi-a respectat obligaţiile faţă de acest salariat, se opreşte deocamdată aici. Continuăm în numărul următor relatarea acestui caz particular. De comun acord cu fostul salariat Ştefănescu Florian, urmează să solicităm un punct de vedere al I.T.M. DOLJ care să fie inclus (sub rezerva formulării sale în timp util) în numărul următor al revistei. Acest articol urmăreşte două obiective: - informarea tuturor salariaţilor asupra fenomenului descris de I.T.M. Arad; - sprijinirea efortului susţinut de eradicare a acestui fenomen, cel puţin în universităţile româneşti. Prezentarea acestui caz particular poate avea un efect benefic asupra tuturor salariaţilor universităţii. În viitor se pot feri de prestarea acestei forme de muncă neplătită şi pot descuraja munca “la negru” din instituţiile de învăţământ superior. Formele variate ale muncii neplătite se întâlnesc la toate cele trei categorii de salariaţi: didactic, didactic auxiliar şi nedidactic.

“În vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul este un act revoluţionar.”

G.ORWELL

P a g i n a 1 0 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

PROPAGANDA NEOLIBERALĂ

De ce nu are Florin Cîțu dreptate (și în general toată propaganda neoliberală)

de Vladimir Borțun 23 martie 2018

Zilele trecute, parlamentarul PNL Florin Cîțu a făcut o declarație care rezumă la fix propaganda neoliberală de dreapta care continuă să domine sfera publică din România de peste două decenii: „Economia socialistă pe care o încearcă Liviu Dragnea cu o parte privată care să finanţeze această economie, nu are cum să funcţioneze. Nici în Europa nu merge. Modelul socialist pierde. Eu cred că ar trebui să terminăm cu această propagandă, adică sănătatea şi învăţământul – prioritatea zero în România. Au fost 28 de ani priorităţi şi nu ştiu dacă vă place cum arată atât sănătatea, cât şi învăţământul. Când vorbim de ele în România, nu vorbim de reforme, ci de salarii mai mari. Vedem că aceşti bani au intrat în sectoarele respective, dar nu se văd. E momentul ca România să-şi pună prioritatea zero sectorul privat. Adică partea aceea care creează bunăstare.” De ce nu are Cîțu dreptate? Pentru început, două observații de bun simț. În primul rând, când au fost sănătatea și învățământul „prioritatea zero” în România în ultimii 28 de ani?! În ce țară a trăit Cîțu până acum? Conform datelor Eurostat, România este pe ultimul loc în UE ca procent din PIB alocat sănătății – 5,1% (Bulgaria alocă 8,5%). În al doilea rând, sănătatea și educația nu sunt separate de dezvoltarea economică, ci au un impact direct asupra ei. Chiar și un neoliberal precum Cîțu ar fi trebuit să priceapă până acum că o economie merge cu atât mai bine cu cât forța de muncă e mai sănătoasă și mai educată. Până și președintele Consiliului Investitorilor Străini, Eric Stab, a declarat recent că e nevoie de „investiţii semnificative în educaţie şi infrastructură pentru a menţine acelaşi ritm de dezvoltare economică”. De fapt, marea problemă cu neoliberalismul vulgar promovat de Cîțu e asumpția că prosperitatea întregii societăți depinde exclusiv de cât de bine merge sectorul privat. Însă degeaba ai un sector privat performant și o rată de creștere economică ridicată dacă roadele acesteia se concentrează la vârful societății, iar adesea în afara țării. Căci sectorul privat deja merge bine comparativ cu anii trecuți: România are de câțiva ani încoace printre cele mai mari rate de creștere economică din UE, iar companiile fac profituri rar întâlnite în perioada post-decembristă (în special cele din sectorul energetic și bancar). Cu toate acestea, rata populației care trăiește în pragul sărăciei e în continuare aproape de 40%, iar rata de sărăcie în rândul salariaților e cea mai mare din UE. De ce? Tocmai pentru că lipsesc mecanismele necesare astfel încât creșterea economică să se traducă într-un trai mai bun pentru oamenii de rând. Ca asta să se întâmple, e nevoie de tot ceea ce propaganda neoliberală detestă: impozitare sporită a corporațiilor și a celor mai bogați indivizi, salarii și pensii decente, finanțare adecvată a sănătății, educației și a altor sectoare vitale pentru orice societate civilizată și, nu în ultimul rând, un cod al muncii care să permită

angajaților din sectorul privat să se organizeze pentru a lupta pentru salarii și condiții de muncă mai bune. Numai că România stă catastrofal la toate aceste capitole: suntem pe ultimele locuri în UE nu doar la finanțarea sănătății, ci și la impozitarea profiturilor. În plus, chiar și în urma majorării recente a salariului minim, acesta rămâne cel mai mic din UE după Bulgaria și Lituania – 407 euro pe lună, mai puțin de jumătate din media europeană. Mai mult, în România doar 33% din PIB merge către salarii, 55% e profit, iar restul taxe, în vreme ce media europeană e de peste 50% pentru salarii. Argumentul că salariile sunt mici pentru că productivitatea muncii e mică (deci tot angajații sunt de vină) e pur și simplu fals. Productivitatea muncii în România e, într-adevăr, la 60% din media europeană, însă salariile sunt la 25% din media europeană! De altfel, România a înregistrat cea mai mare creștere a

productivității muncii din toată UE în ultimul deceniu, însă salariile au rămas în urmă. E un decalaj strident, care arată că majorarea salariilor nu depinde doar de creșterea productivității ci, în primul rând, de balanța de forțe dintre angajatori și angajați – cu alte cuvinte, de capacitatea celor din urmă de-a se organiza și a pune presiune pe cei dintâi pentru a obține salarii și drepturi mai bune. Or, Codul Muncii introdus în 2011 a limitat extrem de mult această capacitate de

negociere a angajaților: contractul colectiv de muncă la nivel național a fost eliminat, iar pentru formarea unui sindicat e nevoie de minim 15 angajați din aceeași unitate de muncă, în condițiile în care peste 70% dintre companiile din industria de retail au mai puțin de 15 angajați! Deci milioane de lucrători în România sunt lipsiți de mijloacele organizaționale prin care să-și poată negocia salarii și condiții de lucru mai bune. În concluzie, câtă vreme impozitarea pe profit și salariile vor rămâne mici, iar drepturile angajaților precare, sectorul privat poate să bată record după record, că asta nu se va reflecta și în standardele de viață ale majorității, ci doar în buzunarele păturii de sus. Desigur că Florin Cîțu înțelege perfect toate aceste lucruri, ca fost economist șef la ING. Declarația sa nu este însă analiza unui economist imparțial, ci e propaganda unui politician de dreapta care promovează foarte conștient și conștiincios interesele partidului și ale clasei sale. Nu în ultimul rând, caracterul pur propagandistic al intervenției capătă valențe de-a dreptul absurde când cataloghează agenda economică a guvernului PSD drept „socialistă”! Căci politicile economice ale actualului guvern reprezintă cam tot ce poate fi mai neoliberal la ora actuală în UE (ea însăși dominată de acest model neoliberal și nicidecum de cel socialist), de la transferul contribuțiilor sociale de la angajator la angajat până la prognosticata reducere a taxei unice la 10%. Așadar, agenda economică a PSD nu e nici măcar social-democrată (ceea ce ar presupune, în primul rând, impozitare progresivă), darămite socialistă! O economie socialistă ar însemna o economie eliberată de logica profitului și pusă în slujba oamenilor, controlată în mod democratic de lucrători și consumatori deopotrivă, și nu de o elită tot mai bogată și mai restrânsă ca în România zilelor noastre.

Sursa: www.manadelucru.net

P a g i n a 1 1 A n u l 2 , n r . 1 1 , 2 8 f e b r u a r i e 2 0 1 8

INTERNAŢIONAL

CAPITALISM CHINEZESC

Ce înseamnă capitalism de stat în China: după ce a încurajat grupurile private chineze să cumpere active externe, acum le naţionalizează. Gigantul de asigurări Anbang, care a cumpărat celebrul hotel Waldorf Astoria din New York, a fost naţionalizat Statul chinez a preluat controlul Anbang, un conglomerat gigant din industria asigurărilor, şi l-a acuzat pe carismaticul şef al acesteia, Wu Xiahoui, de infracţiuni economice, în cea mai dură mişcare de până acum împotriva firmelor private, scrie Financial Times. Autoritatea de reglementare de pe piaţa asigurărilor din China a anunţat că Anbang Insurance Group, proprietarul hotelului Waldorf Astoria, are ”operaţiuni ilegale care ar putea afecta serios solvabilitatea companiei”. De asemenea a adăugat că preluarea a fost în linie cu legea asigurărilor din China şi că oficialii vor introduce în mod activ capital social de ”înaltă calitate” în Anbang, şi că vor restructura compania şi acţionariatul pentru a menţine caracterul ”privat” al acesteia. Anbang s-a ridicat din obscuritate în ultimii ani şi adevenit un conglomerat puternic la nivel mondial şi una dintre feţele cele mai vizibile ale corporaţiilor din China. Totuşi, în ultimul an, a fost unul dintre conglomeratele care s-au extins agresiv pe piaţa internaţională care au intrat în atenţia autorităţilor de reglementare, care au devenit tot mai îngrijorate că scheme obscure de finanţare erau folosite pentru a finanţa preluările. Wu Xiaohui, fostul preşedinte al companiei, a fost acuzat de un tribunal din Shanghai pentru fraudă în strângerea de fonduri şi delapidare, potrivit declaraţiilor procurorilor. Primul cap de acuzare poate fi pedepsit cu închisoare pe viaţă în anumite circumstanţe, în timp ce al doilea poate fi pedepsit cu până la 10 ani de închisoare.

sursa: www.zf.ro

UNIVERSITATEA MIRAIL - TOULOUSE Universitatea Mirail se află sub tensiune de mai mult de un an de zile din cauza proiectului IDEX-UT, care urmăreşte fuziunea acestei universităţi cu o facultate de ştiinţe şi două şcoli inginereşti. Nu este de mirare că sindicatele se organizează în universităţile care acceptă fuziunea: taxele de şcolarizare se măresc, criteriile se selectare se înăspresc, masteratul “de excelenţă” ajunge la mii de euro anual, posturile didactice sunt reduse. Drept consecinţă, acceptarea fuziunii este singurul mijloc aflat la dispoziţia universităţilor din Touluose pentru regăsirea etichetei “de excelenţă” şi a banilor pe care îi primeşte astfel. De exemplu, un Consiliu de Administraţie format din 30 de mebri (printre care se află 13 membri “din exterior”, patroni locali) a fost însărcinat să repartizeze fonduri pentru finanţarea filierelor universităţii. Se ştie prea bine că aceşti patroni preferă să susţină financiar şcolile de ingineri mai mult decât ştiinţele sociale de la Jean Jaurès. Acest proiect a fost impus pe 12 decembrie 2017 de Daniel Lacroix în Consiliul Director, grație utilizării votului său preponderent. Reamintim că Daniel Lacroix a fost ales președinte al universității, alegătorii asigurându-se că el se va opune proiectului. El a promis, de asemenea, să respecte rezultatul referendumului din 6 și 7 decembrie - care a obţinut o victorie detaşată - rezultatul acestui referendum fiind "nu". Pentru că președintele nu a respectat rezultatul referendumului şi nici propriile promisiuni, proiectul a fost pus în aplicare. Negarea flagrantă a democrației a mobilizat atât studenţii cât și comunitatea universitară. Mobilizare a fost stimulată foarte mult de personalul care a intervenit împotriva fuziunii și a intrat în grevă. De la începutul lunii ianuarie, Adunările Generale numără între 800 și 1200 de persoane. O mare parte a administrației și două biblioteci din campus sunt în grevă.

Cu un an în urmă, a fost lansat un apel pentru o Conferință mondială deschisă (C.M.D.), ce a fost contrasemnat de 700 de

activiști din 60 de țări. În acest apel citim: "Șocul care a lovit lumea după anunțarea alegerii lui Trump ne oferă o imagine vie a impasului politic absolut în care a intrat sistemul imperialist. Panicii, resimțite mai întâi de toate centrele financiare ale planetei, i s-au adăugat temerile băncilor centrale ale marilor puteri imperialiste, care recunosc că au încercat totul, fără succes, pentru a depăși efectele crizei din 2007-2008 și relansarea "creșterii". Neliniștea care a cuprins toate "puterile acestei lumi" aduce pentru întreaga umanitate cele mai grave amenințări de la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Războiul se răspândește, alianțele se fac și se desfac în funcție de circumstanțe. Bugetele de înarmare explodează... în timp ce producția stagnează, comerțul mondial este în scădere, mizeria crește pe fiecare continent, aruncând pe drumurile exodului, din cauza războiului și a devastărilor lui, milioane de refugiați și de migranți din Orientul Mijlociu, Africa, dar și din Asia și Europa de Est. Nimeni nu știe unde merge. Incertitudinea se răspândește. Este tributul greu pe care, pentru a-și asigura supraviețuirea, puterea nelimitată a capitalului financiar și a agenților săi de putere intenționează să-l facă plătit, la nesfârșit, de întreaga omenire. Este un tribut greu pe care umanitatea este obligată să plătească tâlharilor fără de lege care conduc în folosul monopolurilor imperialiste. Niște tâlhari care n-au decât o regulă: să sfărâme toate obstacolele din calea războiului fără milă pe care îl poartă ca să controleze piața mondială în curs de dislocare, pentru a perpetua profiturile lor. Singura certitudine este aceea că clasa muncitoare și popoarele asuprite, pentru supraviețuirea lor, vor sta împotriva ofensivei ucigașe în curs de desfășurare, și pentru a face acest lucru va necesita organizații independente în plan politic și sindical. Astăzi, confruntată cu această ofensivă fără precedent a distrugerii, desfășurată pe fiecare continent de către imperialismul american și adjuncții acestuia, în colaborare cu marile instituții internaționale precum FMI, Banca Mondială, UE, furia popoarelor dă în clocot. Rezistența se răspândește. Se anunță adevărate răscoale. Expresiile lor subminează deja fundamentele tuturor statelor, tocmai a acelora care sunt însărcinate să garanteze menținerea ordinii imperialiste. Declarațiile șefilor celor mai puternice state, sunt mai inconsecvente și contradictorii unele decât altele și nu reușesc să ascundă realitatea: ordinea mondială imperialistă, victima violenței contradicțiilor ei insurmontabile, a descompunerii sale, este zdruncinată de la nord la sud, de la est la vest. Niciodată pentru clasa muncitoare a țărilor imperialiste, ca și pentru aceea din țările asuprite de imperialism, problemele politice cele mai vitale nu au apărut simultan în termeni atât de asemănători, în forme desigur diferite pe toate continentele, dar asemănătoare în conținutul lor. Niciodată pentru clasa muncitoare - singura clasă capabilă să reunească în jurul său toate straturile exploatate ale populației și popoarele oprimate - problema puterii nu s-a pus cu o asemenea forță." A trecut un an de când au fost scrise aceste rânduri. Evoluțiile care au avut loc au confirmat această apreciere. O ofensivă globală a fost desfășurată pentru a distruge pe toate continentele drepturile lucrătorilor și drepturile democratice provocând rezistența muncitorilor și a popoarelor. De la cea de-a 9-a conferință, în cadrul căreia au luat cuvântul 90 de delegați, analizând experiențele lor politice și confruntându-i la punctul de cotitură al situației mondiale, am realizat că discuția constituie baza unei acțiuni și a unei reflecții comune la nivel internațional. Aceste forțe încearcă să reînnoiască legătura cu lupta politică în scopul de a dota clasa muncitoare cu mijloace politice și organizatorice pentru a învinge puterea capitalului. Decizia majoră a acestei conferințe este constituirea unui Comitet internațional de legătură, care va permite continuarea schimbului, a dialogului și, prin urmare, acțiunea.

Lucien Gauthier

P a g i n a 1 2 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

I N T E R N A Ţ I O N A L În mod remarcabil, protestatarii au adăugat la cererile lor precedente şi retragerea planului studențesc (legea Vidal) și reforma bacalaureatului. Elevii și personalul resping categoric principiul selecției și al cererii care nu contribuie la creşterea renumelui din universități. Universitatea Mirail este în acest moment vârful de lance în privinţa mobilizării naționale împotriva "reformelor" lui Macron în educație. Activitatea universităţii a fost total blocată de greviști la 1 și 6 februarie 2018. Demonstrația din 1 februarie a adunat cel puțin 2200 de persoane în Toulouse, în special studenți.

Charles Royer - student la Mirail

Ministerul a numit un administrator temporar la Universitatea Jean-Jaurès. Adunarea generală a votat joi pentru o

nouă blocare a campusului universitar.

LE MONDE - 23 martie 2018

“ ... Privirile participanţilor sunt ușor tensionate însă atmosfera se destinde treptat. În amfiteatrul Universității Jean-Jaurès, în inima districtului Mirail din Toulouse, este timpul să votăm "pentru" sau "împotriva" continuării blocajului.

Imagine de la Adunarea Generală a studenţilor şi salariaţilor

Încă o dată, Adunarea Generală (care numără în jur de 1.200 de participanţi - în special studenţi) se pronunță joi, 22 martie, pentru continuarea blocării universități de arte, litere, limbi și științe umane, începută la 7 martie. Scaunele și mesele vor rămâne stivuite la intrarea în clădirile acestui campus, deschise spre oraș, care găzduiesc în mod normal 22.000 de studenți, până la data de 26 martie, când se va organiza următoarea Adunare Generală...”

C.I.L.S Coordonarea Acordului Internaţinal al Muncitorilor şi popoarelor (A.I.M.) s-a reunit în sesiune plenară după două luni şi jumătate de la data desfăşurării celei de-a IX-a Conferinţă Mondială Deschisă (C.M.D.) împotriva războiului şi a exploatării. Conferinţa, ale cărei lucrări au avut loc în Algeria între 8 şi 10 decembrie 2017, a numărat 230 de delegaţi din 42 de ţări de pe toate continentele, sprijinul a numeroşi simpatizanţi şi susţinători din alte 60 de state. A.I.M. a fost constituit în ianuarie 1991 la Barcelona, continuarea cordonării a fost desemnată în timpul lucrărilor celei de-a VIII-a C.M.D. desfăşurată între 27 şi 29 noiembrie 2010 în Alger. Ultima C.M.D. A fost considerată un succes prin numărul mare de delegaţi care au participat şi prin reprezentativitatea acestora, dezbaterile care au avut loc contribuind şi mai mult la consolidarea legăturilor existente sau stabilirea unor contacte şi colaborări noi. Coordonarea A.I.M. aduce în dezbaterea celor prezenţi un număr de opt puncte distincte, urmărind în ansamblu întărirea legăturilor de

colaborare, informare şi acţiune stabilite în timpul ultimei conferinţe. Direcţiile principale pentru atingerea acestor obiective urmăresc:

un bilanţ al contactelor stabilite de participanţii la conferinţă;

argumentele formulate pentru necesitatea înfiinţării C.I.L.S;

stabilirea datei primei reuniuni ale C.I.L.S;

pregătirea unui raport exhaustiv asupra situaţiei clasei muncitoare, situaţiile particulare din Palestina şi Republica Su-Africană;

situaţia existentă în ţările africane aflate sub conflicte militare;

susţinerea campaniei din America latină pentru respectarea suveranităţii poporului venezuelean;

susţinerea necondiţionată a candidaturii lui Luiz Inácio Lula da Silva pentru alegerile prezidențiale în Brazilia;

sprijinul acordat lui Elie Domota din Guadelupe împotriva represiunii activităţii sindicale.

Extras din Procesul-verbal al ședinței de coordonare a Acordului Internațional al Muncitorilor și Popoarelor

Paris, 23 și 24 februarie 2018

“ ...S-a adoptat o decizie care a concentrat toate dezbaterile: se va înființa un Comitet Internațional de Legătură și Schimb al cărui obiectiv este de a urmări dialogul politic pe baza tuturor experiențelor de rezistență a muncitorilor și a popoarelor, pe baza luptelor care se desfășoară atât în cadrul organizațiilor muncitoreşti democratice, precum și a modalităţilor de depăşire a obstacolelor prin tr-o luptă unită, pentru emanciparea socială și democratică. Mai mult de o duzină de reprezentanţi au fost desemnaţi de ţările care vor participa la reuniunea constitutivă a C.I.L.S Coordonatorii vor trimite o scrisoare tuturor participanților al celei de-a IX-a C.M.O. să continue să desemneze delegatul lor în C.I.L.S, inclusiv țările care nu au putut participa ... “

Coca-Cola (Fabrica Pennes-Mirabeau) în grevă de la 15 februarie!

Comunicatul Comitetului Vitrolles al Partidului Muncitoresc Independent (P.O.I.)

În timp ce în anii 2016 și 2017 acționarii Coca-Cola European Partners France Group au înregistrat o cifră de afaceri de 49 milioane de euro în fiecare an (+ 35% față de 2015), conducerea a anunțat un "plan de salvgardare a locurilor de muncă" care a însemnat reducerea a 181 de posturi, inclusiv 44 la fabrica din Pennes-Mirabeau. Iată cum ordonanţele lui Macron sunt declinate de companiile Coca-Cola, Carrefour, Pimkie ... Iată consecințele puse în practică de guvernul Macron, aflate în totalitate în folosul șefilor și a capitalului financiar. Această politică pretinde că pune sub semnul întrebării toate cuceririle cu care s-au obţinut între 1936 și 1945 de bătrânii noștri în toate domeniile: codul muncii, pensiile, securitatea socială, spitalele publice, învățământul, SNCF ... Din aceste motive, activiștii din cadrul POI, la fel ca și activiștii din toate structurile mișcării muncitorești, pregătesc o adunare națională a delegaților comisiilor de rezistență și recucerirea realizărilor din 1936 și 1945. Aflaţi în grevă de la data de 15 februarie, prin sindicatul lor, angajații Coca-Cola au dreptate. Acestea arată modul: acțiunea unită și hotărâtă de retragere a planului de redundanță și de menținere a tuturor drepturilor câştigate. Activiștii din cadrul POI, respectând în același timp independența reciprocă a partidelor și sindicatelor, susțin pe deplin lupta legitimă a angajaților Coca-Cola.

P a g i n a 1 3 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

Către militanţii care au participat, susţinut şi urmăresc obiectivele Conferinţei Mondiale

Deschise desfăşurate la 8,9 şi 10 decembrie în Algeria

26 March 2018

Au trecut trei luni de la desfăşurarea celei de-a 9-a C.M.D. În acest timp am primit mai multe rapoarte şi informări care au condus spre câteva iniţiative si campanii. Coordonarea Comitetului Internaţional de Legătură al muncitorilor şi popoarelor, constituit în decembrie 2010 (cu ocazia conferinţei precedente) s-a întrunit în zilele de 23 şi 24 februarie la Paris. Cu această ocazie a fost căutată cea mai bună variantă de a pune bazele C.I.L.S în forma stabilită de C.M.D. pentru urmărirea iniţiativelor la nivel continental şi regional Obiectivul urmărit de noi urmăreşte “continuarea dialogului (prin intermediul acestui comitet) politic pe baza dialogului pe baza experienţelor, ale formei de rezistenţă ale muncitorilor şi popoarelor şi având drept fundament lupta angajă de organizaţiile muncitoreşti democratice, precum şi pe calea depăşirii obstacolelor în calea luptei unite pentru emancipare socială şi democratică”. Răsturnările situației mondiale, de la politicile conduse de administrația Trump la creșterea conflictelor și la dezvoltarea rezistențelor, ne determină să aprofundăm dialogul și schimburile dintre noi. În plus, dezvoltarea luptei muncitorilor și națiunii braziliene împotriva politicilor guvernului Temer, mobilizările și grevele care au loc în Europa (în Franța, Germania, Spania etc.) și continuarea luptei poporului palestinian împotriva agresiunii sporite a imperialismului și a statului israelian sunt o expresie a acestui fapt. Aceste mișcări traversează toate organizațiile din Africa de Sud și Algeria, trecând prin vechile partide care pretind că sunt pentru clasa muncitoare din Europa și din alte părți, provocând crize și linii de delimitare. Considerăm că întâlnirea C.I.L.S. trebuie să fie capabilă să înțeleagă toate aceste probleme pentru a atrage toate concluziile politice în avantajul luptelor noastre. După ce s-a decis în Alger, mai multe țări și-au desemnat deja reprezentantul pentru a participa la C.I.L.S. În conformitate cu mandatul încredințat, propunem ca prima întâlnire a C.I.L.S. să aibă loc la Paris, la 8 și 9 iunie, la sediul Partidului Muncitoresc Independent (POI). În cadrul acestei reuniuni, va fi organizată și o reuniune a delegaților europeni cu scopul de a elabora un manifest al lucrătorilor din Europa. Prin urmare, cerem, dragi tovarăși, să accelerați desemnarea reprezentanților dvs. (1 pe țară) pentru a putea pune în mișcare toate pregătirile necesare (vizele, călătoriile, cazările etc.)

OPRIŢI MASACRARAEA PALESTINIENILOR ! SPRIJINIŢI LUPTA POPORULUI PALESTINIAN !

Semnalăm tuturor camarazilor şi organizaţiilor care participă la activităţile internaţionale ale C.I.L.S, evenimentele dramatice care au avut loc în Palestina în ultimele zile ale lunii trecute. La 30 martie, numită “Ziua Pământurilor”(1), zeci de mii de palestinieni au organizat o manifestaţie la apelul unui colectiv de organizaţii, sub lozinca “Marşul Revenirii”, în direcţia sârmei ghimpate şi a zidurilor care restricţineză locuitorii din Gaza la condiţiile unui beritabil ghetou: 2.000.000 de locuitori supraviţuiesc pe 360 kilometri pătraţi (n.red.: un calcul simplu arată că în aceste condiţii revine suprafaţă de 180m.p. Pentru fiecare persoană care trăieşte în fâşia Gaza) Majoritatea demonstranţilor sunt nepoţii palestinienilor izgoniţi din teritoriile lor în anul 1948. Atunci când acestă demonstraţie paşnică a ajuns la distanţa de o sută de metri de barieră, sldaţii armatei israeliene de ocupaţie au deschis focul asupra mulţimii formate din bărbaţi, femei şi copii, provocând astfel un număr de 16 decese şi sute de răniţi. Marşul Revenirii urma să se desfăşoare până la data de 15 mai, numită ziua Nakba (n.red.: în traducere - catastrofa) Nakba comemorează data de 15 mai 1948, ziua în care miliţiile sioniste au evacuat 800.000 de palestinieni din teritoriile lor, aruncându-i pe drumul exilului orientat cu predilecţie spre ţările învecinate. Aceste familii însumează acum peste 5 milioane de refugiaţi, fără a-i număra şi pe cei ce se consideră refugiaţi interni, locuitori palestinieni aflaţi în teritoriile aflate sub control israelian. Între 15 mai 1948 şi 30 martie 2018 se consemnează o represiune continuă şi un masacru neîncetat comise împotriva poporului palestinian, ceea ce poate fi tradus prin negarea dreptului poporului palestinian de a trăi pe pământurile sale. Nu va exista pace în Palestina atât timp cât acest drept nu va fi recunoscut. Pentru moment, în conformitate cu propunerea adoptată la C.M.D. desfăşurată anul trecut, solicităm denunţarea pe orice cale a masacrelor comise de soldaţii armatei israeliene de ocupaţie, represiunea feroce care continuă în fiecare zi şi sprijinirea luptei legitime a palestinienilor pentru a-şi recupera drepturile democratice naţionale. (1) din 30 martie 1976 “Ziua Pământurilor” este organizată pentru a comemora sacrificiul cetăţenilor palestinieni ucişi de armata de ocupaţie israeliană în timpul demonstraţiilor împotriva confiscării teritoriilor agricole palestiniene. De atunci, dreptul refuguaţilor palestinieni la întoarcerea acasă este comemorată în fiecare an, la această dată

Cu salutările noastre frățești și internaționale, Louisa Hanoune, secretar general al Partidului Muncitorilor (Algeria) Dominique Canut, membru al Biroului Naţional al Partidului Independent Muncitoresc

coordonatori ai A.I.M.

P a g i n a 1 4 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

PATRONUL BUGETAR - TIMIŞOARA

POPESCU ALIN COSMIN

= Rector = U.S.A.M.V.B.T.

BUNGESCU SORIN TIBERIU

Lider sindical U.S.A.M.V.B.T.

Consiliul Judeţean Arad a contractat, zilele trecute, o firmă din Timişoara, deţinută de rectorul USAMV Banat, Alin Cosmin Popescu, pentru a evalua un schimb de terenuri pe care urmează să-l realizeze cu Primăria Aradului, condusă de candidatul PNL pentru un nou mandat de edil al localităţii, Gheorghe Falcă. Firma în cauză derulează, încă din octombrie 2015, un contract în valoare de peste 3,45 milioane de euro, cu Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru cadastrarea a 12 localităţi din judeţele Timiş, Arad şi Caraş-Severin. Parteneri în această operaţiune sunt compania UTI Grup, a lui Tiberiu Urdăreanu, şi o societate a unor afacerişti locali ce au deţinut, împreună cu deputatul Alin Popoviciu, colegul de partid al lui Gheorghe Falcă, dar şi cu fiica fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, părţi sociale în firma care distribuie în România produse sportive Fischer. Aceşti parteneri au lucrat, în parteneriat, cu subsidiara Gazprom în România, NIS Petrol, pentru prospectarea a peste 580 de kilometri pătraţi, în vederea identificării rezervelor de gaze pe raza judeţului Timiş. “Jurnalul Naţional” prezintă legăturile de afaceri dintre trei foşti baroni PDL din vestul României. Unele încrengături ale acestei relaţii au direct legătură cu fondurile publice, în timp ce altele duc către interesele gigantului rusesc Gazprom în ceea ce priveşte rezervele de gaze naturale din zonă.

VICTORIA

Disputa dintre conf.dr. Bungescu Sorin Tiberiu şi U.S.A.M.V.B.T., cu privire la încălcarea dreptului la promovarea în cariera universitară, a fost lămurită definitiv de Curtea de Apel prin textul hotărârii pronunţate la 31 ianuarie 2018. Cu totul întâmplător data la care Bungescu Sorin Tiberiu primeşte vestea acestui mare succes în instanţă coincide cu data la care ar fi trebuit să promoveze în cariera universitară, în urma acelui contestat concurs. Despre “concursul” organizat de universitate în anul 2017 reţinem partea cea mai semnificativă a formulării Curţii de Apel Timiş: “... în concluzie faţă de cele reţinute, observând că aspectele invocate ca motive de apel sunt lipsite de temei, în baza dispoziţiilor art.480 al.1 C.pr.civ. Curtea urmează a respinge ca neîntemeiat apelul formulat, menţinând soluţia primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.” În privinţa primei instanţe consemnăm o parte a hotărârii acesteia: “ constată că pârâta a încălcat dreptul reclamantului de a participa la concursul pentru ocuparea postului de profesor universitar” şi “ obligă pârâta la reluarea concursului ...”

“RESTITUTIO IN INTEGRUM”

Este un principiu juridic care urmăreşte restabilirea situaţiei anterioare sau al repunerii în situaţia anterioară, este o regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat. Raportat la concursul organizat de U.S.A.M.V.B.T. în anul precedent, din condiţiile concursului desfăşurat în anul acesta, privitor la acest “integrum”” a lipsit chiar postul scos la concurs. Miza concursului a fost una falsă, lipsită de finalitate. În rest, principiul a fost respectat: aceiaşi membri în comisia de examinare, aceleaşi probe pentru candidat, acelaşi dosar.

0,07 Indicativul folosit de James Bond se opune promovării concursului. Diferenţa de 7 sutimi de punct este suficientă pentru ca Bungescu Sorin Tiberiu să fie declarat respins în urma examinării. Nota 7,93 nu este suficientă pentru promovare. Cele şapte sutimi înseamnă exact o diferenţă de un punct la oricare dintre notele celor trei probe susţinute: pentru medie au fost luate în calcul 15 astfel de note.

PUNCT ...

Punctul lipsă din oricare cele 15 note acordate în timpul examinării este punctul de fierbere în care dorinţa de promovarea candidatul ar fi trebuit înfrântă. Punctul acela înseamnă plafonarea carierei universitare cu o treaptă mai jos faţă de maximul posibil, schimbarea unui destin şi demonstraţia de forţă a autonomiei universitare: aici NOI facem legea !!

... ŞI DE LA CAPĂT

Bungescu Sorin Tiberiu a cedat presiunii ! Orice om are limitele lui, chiar dacă este cadru didactic universitar. S-a abţinut să nu folosească o abordare penală împotriva celor care îi înscenau toate aceste nedreptăţi. La începutul anului 2017 se hotărăşte să se

adreseze atât instanţelor de judecată cât şi organelor de urmărire penală. Dosarele penale nr. 9569/P/2017 şi nr. 5910/P/2017 semnalează săvârşirea mai multor fapte de natură penală de către dl. Prof.univ.dr. Florinel Imbrea, decanul Facultăţii de Agricultură şi totodată preşedintele Comisiei de concurs, membru al comisiei de concurs a cărui duşmănie faţă de candidat este făţişă. Cu o tenacitate demnă de invidiat Sorin refuză să cedeze în faţa emblematicei autonomii universitare, vrea să demonstreze că legea este deasupra autonomiei universitare şi NOI toţi trebuie să o respectăm. Câtă diferenţă poate să existe între puritatea mediului academic descrisă de principii teoretice şi declaraţii sterile şi situaţia faptică existentă în această universitate? Suntem pe cale să aflăm o mică parte a acestei diferenţe, doar pe acea care este dezvăluită de acest caz.

Este firesc să te întrebi DE CE au loc astfel de situaţii, care este conjunctura nefavorabilă care îl aşează mereu pe Sorin în locuri nepotrivite şi în momente nepotrivite carierei sale. Este firesc să îi înţelegi bucuria unei victorii în instanţă şi mâhnirea retrăirii aceluiaşi eşec sub o formă diferită. Privind actele depuse de U.S.A.M.V.B.T. în instanţe este la fel de firesc să înţelegi puterea celor care i se opun şi aţa albă cu care vor să însăileze argumentele puerile, lipsite de temei legal, valabile exclusiv în mediul universitar. Sunt cele folosite prin comisii de etică sau de disciplină, instrumente punitive aflate la discreţia

patronului bugetar timişorean şi ale susţinătorilor lui. Este dovedit că argumentele lui nu au putere în afara universităţii. Sorin contribuie prin actul său de voinţă la asanarea mediului universitar. Consider că el aduce un serviciu imens universităţii: este modelul care trebuie urmat şi de alţi salariaţi la fel de nedreptăţiţi ai universităţii, cărora nu le voi preciza numele din motive uşor de înţeles. Însănătoşirea atmosferei universitare la U.S.A.M.V.B.T. nu se va produce fără astfel de acţiuni. Consider că Sorin plăteşte acum pentru acţiunile sindicale, pentru poziţia profesională şi sindicală curată adoptată în

raportul cu reprezentanţii instituţiei. Aceasta este cartea de vizită pe care eu o recunosc numai sindicaliştilor autentici. Este regretabilă lipsa de reacţie a Federaţiei Alma Mater în sprijinirea liderului unei organizaţii membre. Această Federaţie adoptă o pasivitate condamnabilă faţă de aceste evenimente, în mod similar situaţiilor de la Bacău (2017) şi de la Târgovişte (2013). Ştiu că acţiunile lui Sorin se vor finaliza cu succes, sunt convins că el scrie acum una dintre paginile mişcării sindicale. Din partea noastră va primi tot sprijinul pe care îl putem acorda.

Popescu Mugurel S.S.U. Craiova

P a g i n a 1 5 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

PATRONUL BUGETAR - TIMIŞOARA

Prinţ şi cerşetor pe bani publici, sau rector şi angajat concediat la Agronomia din Timisoara

Monica Hărmănescu - 6 februarie 2018 http://monicaharmanescu.wixsite.com/romaniavremilormele/

Conform Constituției României ”cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”, [1]. Citind art.16 (1) din Constituția României, este greu de crezut că în România, statul de drept al anului 2018, într-o universitate finanțată din bani publici, pot să coexiste prințul și cerșetorul, sau rectorul și angajatul concediat că nu și-a asumat munca forțată (ilegală în raport cu Codul penal) impusă de responsabilii din conducerea universitară. Ipoteza recomandată a fi verificată în cazul rectorului/ prinţ este următoarea: să presupunem că rectorul este cadru didactic declarat titular la ARACIS pe un număr de discipline, conform normelor legale în vigoare. Să presupunem că rectorul a predat în faţa studenţilor mai puţin de 10% din totalul dumnealui de ore pe semestrul I, pe care era declarat titular la ARACIS şi în statul de funcţii (2017/2018) la Agronomia timişoreană. Să presupunem ca altcineva i-a ţinut orele respective, evident nu fără acordul directorului de departament (dacă este legal aşa ceva!!!!!). Să presupunem că rectorul a fost trecut prezent, deşi colegul lui i-a predat mai mult de 90% din orele didactice, în timp ce rectorul era în universitate şi desfăşura alte activităţi, sau nici măcar nu era în universitate (desfăşura activităţi la alt loc de muncă, pentru un alt salariu). Să presupunem că rectorul a primit salariul întreg în fiecare lună la Agronomia timişoreană pentru orele pe care este declarat titular în statul de funcţii (2017/2018), dar pe care i le-a ținut altcineva. Până în prezent rectorului nu i s-a desfăcut contractul de muncă. Ipoteza este ușor demonstrabilă. Pentru a fi validat cazul prințului de la Agronomia timișoreană, este recomandat ca rectorul (prof.univ.dr. Cosmin-Alin Popescu) să dea o declarație pe proprie răspundere, luând în considerare prevederile Codului penal privind falsul în declarații, în ceea ce privește numărul

total de ore didactice efectuate fizic de dumnealui (predare în fața studenților) în semestrul I (2017/2018) în calitate de cadru didactic titular, conform normei didactice din statul de functii (2017/2018).

De asemenea ar fi important să precizeze cine s-a prezentat în locul

dumnealui, să predea în fața studenților, când nu a intrat la ore (dacă este cazul). În mod diferențiat, ar fi necesar să precizeze și numărul total de ore fizice pe care le-a alocat funcției de rector, pentru a i se putea calcula tariful/ oră din indemnizația de conducere pe care o primește lunar din bani publici. Pentru timpul alocat predării studenților de către domnul rector și în anii anteriori, pot să fie întrebați și

absolvenții. Cazul eu - angajat concediat/ cerșetor: predau studenților orele pe care mi le-am asumat pentru semestrul I (2017/2018) ca șef de lucrări titular, ca urmare a două sentințe definitive și a normelor legale în vigoare. Nu mi-am asumat activitățile de muncă forțată impuse de doamna director de departament prof.univ. Georgeta Pop. Am fost pusă absentă nemotivată de doamna director de departament pentru că nu i-am executat ordinele de muncă forțată, mi s-a tăiat din salariu lunar și ulterior am fost concediată, fără să fiu scoasă și din statul de funcții, fiind declarată fictiv încă șef de lucrări titular, cu ore de muncă forțată și pe semestrul II (2017/2018). Statul de funcții actualizat, valabil la data de 5 ianuarie 2018, asumat prin semnatură de

responsabilii din Agronomia timișoreană, nu este disponibil. Având în vedere că ”în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie” [1], ce este considerat legal pentru rector, e ilegal pentru angajat, raportat la aceleași norme legale, în aceeași universitate de Stat? Legea nu-i egală pentru toți? Concluzie problematică de dezbătut: dacă în cazul rectorului, să presupunem, i-a ținut altcineva orele de titular din statul de funcții în proporție de peste 90% (dacă este legl așa ceva!!!!!!), se pune întrebarea de ce nu a desfășurat doamna director de departament activitățile la care m-a forțat, deși alți colegi sunt declarați titulari la ARACIS pentru activitățile respective?

DOAR O VORBĂ SĂ-ŢI MAI SPUN ...

- Bună seara Monica Hărmănescu ... - Bună seara. - Ce mai este nou la Agronomia timişoreană? - Nu-i nimic nou pe aici, tot cum le ştiţi ... - Adică? Te-au concediat pentru a doua oară? - Nu ştiu. Deşi raporturile de muncă cu USAMVBT au încetat, ca urmare a hotărârii Senatului universitar și deciziei Rectorului din 26 ianuarie 2018, eu figurez încă în statul de funcţii (2017/2018) că predau o disciplină şi în semestrul II. Fiind în litigiu cu universitatea pentru primul semestru (2017/2018), mă voi abţine să fac comentarii pentru această perioadă. - Desigur! Care este situaţia actuală? - Spuneam că am început o acţiune în instanţă împotriva deciziei de concediere a universităţii. M-am încadrat în termenul de 30 de zile în care această decizie poate fi atacată în instanţă. - În momentul de faţă unde îţi desfăşori activitatea? - Acum pot fi găsită la biblioteca USAMVBT. Ca urmare a evacuării forţate, a spargerii biroului meu nr. 408, am depus, pentru început, o plângere la Poliţie. Nu am încă rezultatul cercetărilor, sunt în desfăşurare. - Nu înţeleg ... - Este destul de simplu: în ziua de 26 ianuarie 2018 senatorii universităţii au votat desfacerea contractului meu de muncă pentru că nu mi-am asumat muncă forţată ilegală. Uşa biroului meu nr. 408 a fost spartă înainte de a-mi încheia socotelile cu universitatea, prin Fişa de Lichidare. Acolo aveam documente necesare desfășurării

activităţii mele didactice şi de cercetare, inclusiv din proiecte de cercetare deja încheiate în care am fost membru sau director. - Nu înţeleg de ce au procedat aşa? - Nu ştiu de ce. Eu deţin încă legitimaţia de acces la biblioteca USAMVBT ca salariat al universităţii, pentru că Fişa de Lichidare mi-a fost furată când au spart uşa biroului meu nr. 408. Aşa se face că eu nu am mai avut ce să predau universităţii. - Este o eroare de procedură? - La dumnealor totul este o eroare de procedură. Eu “predau” în continuare în semestru acesta, dacă vă vine să credeţi!! Figurez încă în statul de funcţii (2017/2018), care nu se poate modifica legal în timpul anului universitar. - Adică te-au concediat dar tu figurezi că lucrezi în continuare? - Da ... Da! Conform orarului afișat se pare că doamna director al Departamentului I al Facultății de Agricultură predă disciplina pe care sunt trecută eu în statul de funcții (2017/2018) că aș fi titulară, adică tocmai persoana care mi-a introdus disciplina în norma didactică de titular și ulterior a făcut sesizarea în baza căreia am fost concediată. - Cum rămâne cu titularul acestei discipline declarat la ARACIS? - Documentele acestea sunt secrete, nu ştiu de ce. Nu am cum să verific, dar se pare (conform orarului afișat) că această disciplină îi aparţinea dumneaei, de la bun

început, mie mi-au introdus-o forţat în norma didactică de titular pentru semestrul al doilea (2017/2018). Documentele de acreditare ale programului de studiu nu le am. Nici eu şi nici colegii mei nu le-am putut obţine nici în instanţă, în timpul proceselor anterioare cu universitatea. Aceste documente nu au fost puse la dispoziţia judecătorilor, deşi au fost solicitate în timpul proceselor. Sunt secrete şi nu ştiu de ce sunt aşa de secrete. - Ce poate fi atât de secret în acreditarea specializărilor unei universităţi? - În respectivele documente sunt enumerate disciplinele şi cadrele didactice titulare, nu este niciun secret. Dar faptul că doamna profesor universitar predă această disciplină (conform orarului 2017/2018, sem. II) mă face să cred că dânsa este titularul disciplinei. - Iarăşi nu înţeleg. Se poate ca orele unui titular de disciplină să fie predate de alt cadru didactic? - Se pare că la Agronomia din Timișoara se poate. În fapt, ceea ce este declarat la ARACIS, disciplină şi cadru didactic titular, trebuie să se respecte. Mai mult decât atât: cadrul didactic titular al disciplinei raportează documente justificative care atestă că are competențe și performanță pentru activitatea didactică aferentă disciplinei. Pe baza acestor documente se primeşte acreditarea programului de studiu. Totul se leagă, dar nu se respectă. - Studenţii cunosc această situaţie? - Nu! Este clar, studenţii nu ştiu ce se întâmplă ...

P a g i n a 1 6 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

PATRONUL BUGETAR - REŞIŢA SCRISOARE DESCHISĂ

Stimata Doamnă Rector Doina Frunzăverde,

Subsemnata, Ileana Rotaru, în calitate de conferenţiar universitar în cadrul Facultăţii de Teologie şi Ştiinţe Sociale, doresc să vă mulţumesc pentru meniul ”Înghite şi taci!” oferit de Universitatea „Eftimie Murgu” Reşiţa în ultimii ani, mai exact din 2012 până în prezent. Este un meniu în care mare parte dintre colegii mei s-au regăsit sau pe care l-au înghiţit sub forma unei diete impuse şi apoi interiorizate… ca orice regim care se respectă! Este un meniu abundent în nutrienţi sub forma unor norme didactice care depăşeau maximul admis de Legea învăţământului (adica de la 2, 3 chiar 4 norme în plus) şi desigur, neremunerate… ce rost au satisfacţiile materiale când este vorba de autonomia universitară şi principiul eficienţei manageriale?! Dar, aşa cum este românul, am privit peste gard în curtea vecinului şi nu am putut să nu observ că, în timp ce noi încercam să ne bucurăm de soia şi zgârciurile unei norme de bază supraîncărcate şi plătite la minimum sau… deloc, mai exact, alţii (conform declaraţiilor de avere de pe site -ul www.uem.ro) se bucurau de copane, trufe şi fineţuri cu salarii ce depăşeau bunul simţ (între 3500 şi 9000 lei lunar) în condiţiile în care UEM Reşiţa trecea prin „perioade de criză”, se confrunta cu „scăderea alaramantă a numărului de studenţi” (vitamine şi proteine, ca să păstrăm metofora culinară). De unde să aprovizioneze Ministerul asemenea ospeţe, doamna Rector, atâţia ani la rând? Iată întebarea la care trebuie să răspundeţi acum când salariile cadrelor didactice şi ale personalului administrativ din UEM, ca parte integrantă a cadrelor didactice din întreg învăţământul superior românesc, nu au fost plătite de două luni!!! Ce să mai vorbim de inivitaţi?! La acest festin „de criză”, noi, muritorii din UEM Reşiţa, de la amărâţii de ospătari (alţii decât cei de la UEM Servicii, să ne înţelegem!), cei de la prăpăditul de local de stat (profesori, secretare, femei de serviciu, bibliotecare etc.), priveam cu jind cum colegii noştri, invitaţi de la alte case celebre şi prietenoase conducerii UEM, erau serviţi cu norme didactice plătite conform legii (a se consulta Hotărârea Senatului nr.3/9din 30.10.2014) în timp ce nouă ni se spunea în cadrul unor parastase lacrimogene de 3-4 ore că este bine pentru silueta didactică să înţelegem, să ne supunem, să postim deoarece satisfacţiile le vom primi mai târziu!

Da, umilinţa!!! Iată, stimată doamnă Rector, în calitate de „vector principal de imagine” al acestui festin (am încheiat citatul dintr-un comesean) aţi ajuns să nu aveţi cum să vă achitaţi nota de plată!!! Ba mail mult, cu o îndârjită ameţeală să ne faceţi să credem că e vina altora că dvs. şi naşii aţi mâncat, aţi băut şi, vorba cântecului, noi ” cu ce ne-am ales în viaţă” atunci când ne propuneţi să ne unim cu Vestul (ca să ne achite nota de plată!) şi să ne dea şi banii pe mâncarea mâncată în ultimii 3 ani! Chiar credeţi că vor plăti alţii?

Şi dacă da, cu ce preţ? Doamna Rector, noi v-am crezut şi aşa cum ne-aţi atras atenţia pe la ultima Adunare Generală a angajaţilor UEM, v-am şi votat. Şi eu v-am votat (deşi n-aţi fi zis niciodată!) Nu aveam pe cine, că aţi fost unicul candidat!

Dar cred că în acest moment este timpul să vă achitaţi nota de plată!

Aşa e frumos, în orice local! Iar din punctul meu de vedere, UEM Reşiţa este un local cu stil şi de 5 stele! Nu doar cum spun unii care ne asemuie cu o păşune nelucrată sau că avem ciorapi de lână. Mai sunt şi cadre didactice handmade/ tradiţional-autentice care nu iau bacşis şi nici nu înghesuie clientele/ clienţii prin colţuri, care îşi respectă profesia şi menirea la catedră! Pentru aceştia,

sălile de curs sunt pline, iar studenţii nevionovaţi vin la cursuri înfruntând şi frigul, şi lipsa banilor sau a altor satisfacţii tipice vârstei. Da, stimată doamnă Rector! Eu cred cu tărie că încă Dăscăliţa lui Goga nu a plecat în Germania şi nici Domnul Trandafir nu a ieşit la pensie anticipată!!! Doresc să îmi continui activitatea de dascăl la Reşiţa, doresc să fiu cadru didactic universitar reşiţean şi doresc ca măcar în ultima clipă, să înţelegeţi că nu ne-a mai rămas decât onoarea !!! Nu cred că ar trebui să achite alţii nota dvs. de plată, cum nu cred că este fair play să vă ascundeţi după decizii colective sau să spuneţi în public că nu aţi ştiut ce aţi comandat în ultimii 4 ani, cel puţin!!! Cu respect pentru învăţământul superior românesc (atât cât a mai rămas), cu respect pentru profesorii mei şi pentru colegii mei din acelaşi învăţământ superior românesc şi de pretutindeni,

Ileana Rotaru

PATRONUL BUGETAR - BACĂU

Percheziţii ample la Universitatea „Vasile Alecsandri“ din Bacău

Mai mulţi poliţişti şi procurori au descins astăzi, 14 martie, la Universitatea „Vasile Alecsandri“ din Bacău, de unde au ridicat documente, necesare pentru documentarea unui dosar penal. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a confirmat existenţa unui dosar penal, dar a refuzat, în baza legii, dat fiind stadiul cercetărilor, să ofere alte informaţii: „Urmare a solicitării dvs. din 14.03.2018, vă aducem la cunoştinţă faptul că în cursul zilei de astăzi au avut loc percheziţii la Universtitatea „Vasile Alecsandri” Bacău. Percheziţiile au fost autorizate într-o cauză penală aflată în lucru la unitatea noastră. Având în vedere stadiul actual al cercetărilor, în temeiul art. 12 al. 1 lit. e din Legea nr. 544/2001, nu vă putem oferi date suplimentare cu privire la activităţile care se desfăşoară în cauză“, se arată în răspunsul transmis către ziaruldegarda.ro. „La Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău a avut loc o acţiune de ridicare de documente şi sisteme informatice. Până la soluţionarea dosarului, alte informaţii pot fi obţinute de la autorităţile competente în domeniu“, se arată în comunicatul semnat de conf.univ.dr. Cristina Cirtita-BUZOIANU, prorector pentru etică şi imaginea Universităţii.

Titulurile academice, achiziţiile şi falsurile în documente, în atenţia procurorilor băcăuani. Miercuri, 14 martie 2018, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, au fost ridicaţi saci de documente şi mai multe calculatoare de la Universitatea „Vasile Alecsandri“ din Bacău. Procurorii spun că lucrează la un dosar penal dar nu fac menţiunea dacă e dosarul început în 2015, pentru care DGA a facut percheziţii în mai 2016, în care sunt suspecţi profesori din conducerea instituţiei. Acel dosar se află în lucru la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, de doi ani, dar, din informaţiile noastre, încă nu au fost făcute audieri şi nimeni nu a fost pus sub acuzare. Percheziţiile făcute în 2016 la Universitatea „Vasile Alecsandri“ nu au creat niciun fel de emoţii conducerii instituţiei. Asta rezultă din procesul verbal al şedinţei Consiliului de Administraţie din 18 mai 2016, în care preşedintele Senatului, profesorul universitar dr habilitat Valentin Nedeff îşi linişteşte colegii, spunându-le că ridicarea de documente de către Direcţia Generală Anticorupţie (pentru un dosar penal) este o acţiune normală la Universitatea „Vasile Alecsandri“. „Domnul preşedinte al Senatului propune emiterea unui comunicat de presă pentru reabilitarea imaginii Universităţii. Ridicarea de documente de către Direcţia Generală Anticorupţie

a fost o acţiune normală; Universitatea a mai avut astfel de cazuri, pentru care nu s-a facut atâta vâlvă, nici intern şi nici extern. Aşteptăm concluziile raportului MENCS, privind ancheta acestuia, chiar dacă vor fi contestate de reclamanţi. Domnul prof. Nedeff consideră că ar trebui ca în acest raport să se facă referire şi la faptul că Universitatea „George Bacovia” din Bacău nu mai consideră oportună fuziunea prin absorbtţe. Domnul prof. Nedeff este de părere că ar fi cazul să analizăm dacă vom acţiona în judecată ziarul care denigreaza imaginea Universităţii cu articole care repetă aceleaşi subiecte, ceea ce denotă un fel de instigare. Domnul decan Turcu solicită să se transmită o solicitare pentru schimbarea imaginilor publicitare care însoţesc articolele electronice“, se arată la punctul 43, al procesului verbal din 18 mai 2016, al Consiliului de Administraţie. Percheziţiile făcute ieri de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bacău au trezit un ecou în mediul universitar băcăuan dar şi printre studenţi, care se aşteaptă la clarificări din partea oamenilor legii.

sursa: www.ziaruldegarda.ro

P a g i n a 1 7

A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

CÂŢIVA MINIŞTRII

Cursurile de etică și integritate academică pentru studiile universitare de masterat și doctorat devin obligatorii, începând cu anul universitar 2018-2019 Ministrul Educației Naționale, Valentin Popa, a aprobat marți, 30 ianuarie, un ordin care prevede includerea în planurile de învățământ, pentru toate programele de studii universitare organizate în instituțiile de învățământ superior din sistemul național de învățământ, a cursurilor de etică și

integritate academică. Mai exact, începând cu anul universitar 2018-2019, cursurile de acest tip devin obligatorii în cadrul studiilor universitare de masterat și doctorat, deoarece în aceste cicluri de studiu creația individuală și cercetarea științifică au o pondere majoritară. Pentru studiile universitare de licență, cursul are deocamdată caracter opțional, întrucât partea de creație are o pondere mai mică. Adoptarea acestui ordin are rolul de a asigura, în mod structurat, pentru promoțiile viitoare, începând cu anul I de studii, cunoștințele și deprinderile necesare unei activități academice și de cercetare, în acord cu cerințele eticii și deontologiei universitare. În acest context, ordinul completează cadrul normativ existent, care până acum prevedea doar obligativitatea evaluării lucrărilor științifice sub aspectul eticii universitare, fără ca anterior să fie dobândite, în mod obligatoriu, competențele necesare pentru cei care le redactează. Documentul a fost elaborat cu scopul unei implementări coerente și unitare a Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2016-2020 și se fundamentează inclusiv pe dispozițiile Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare. Conform legii, „instituţiile de învăţământ superior adoptă un cod de etică şi deontologie profesională universitară”, care include obligatoriu și „măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru garantarea originalităţii lucrărilor de licenţă, master, doctorat, articolelor ştiinţifice sau a altor asemenea lucrări, precum şi sancţiunile aferente”. De asemenea, Legea privind asigurarea calității în învățământ reglementează funcționarea furnizorilor de educație, „astfel încât prin calitatea activităţii lor să satisfacă încrederea publică, iar învăţământul să se afirme ca bun public”. În același timp, calitatea programelor de studii este asigurată prin strategii şi proceduri specifice, precum și prin proceduri privind iniţierea, monitorizarea şi revizuirea periodică a programelor şi activităţilor desfăşurate, fapt ce generează atât necesitatea, cât și posibilitatea implementării prevederilor ordinului recent semnat. Ministrul Valentin Popa este adeptul abordării „Toleranță 0” față de abaterile de la normele de etică și deontologie universitară, iar emiterea acestui ordin constituie primul pas din mandatul său în

această direcție. sursa: edu.ro

ETICĂ ŞI INTEGRITATE, PENTRU POSTERITATE?

Liviu Papadima Dilema Veche nr.729

Este inadmisibil, din punct de vedere moral, să cerem studenților noștri ceea ce ne refuzăm nouă înșine.

Conform ordinului aprobat de Valentin Popa, noul ministru al Educației Naționale, cursurile sînt prevăzute cu o durată minimă de 14 ore, iar dacă pentru ciclurile de master și doctorat ele vor avea caracter obligatoriu, pentru studenții care urmează ciclul de licență vor fi opționale. Introducerea în planurile de învățămînt ale programelor de studii a unor cursuri de etică și scriere academică este una dintre principalele recomandări pe care Societatea Academică din România (SAR) și Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) le-au făcut în cadrul Coaliției pentru Universități Curate atît la nivelul sistemului universitar național, cît și la nivel local, prin solicitările adresate unui număr de 14 universități din întreaga țară.“ În toamna acestui an de învățămînt, Universitatea din București a implementat, în cadrul Fondului de Dezvoltare Instituțională, un proiect de „Promovare a eticii și deontologiei academice“, care avea drept obiectiv, între altele, inaugurarea unui curs de Deontologie academică, destinat studenților de anul I de la master și doctorat. Activități prevăzute și realizate: proiectarea curriculară și alcătuirea fișelor disciplinei pentru trei module de curs a cîte 14 ore fiecare, în următoarele domenii: științe umaniste (Limbi și Literaturi Străine, Litere, Istorie, Filozofie, Teologie Ortodoxă, Teologie Catolică, Teologie Baptistă), științe sociale (Sociologie și Asistență Socială, Psihologie și Științele Educației, Administrație și Afaceri, Drept, Jurnalism și Științele Comunicării, Științe Politice), științe exacte (Matematică și Informatică, Fizică, Chimie, Biologie, Geologie, Geografie), organizarea de cursuri de formare a personalului didactic ce va asigura pregătirea studenților, organizarea și susținerea activităților didactice aferente celor trei module de curs ș.a. Obiectivul central al cursului de 14 ore a fost „formarea de comportamente și atitudini adecvate din punct de vedere deontologic în munca intelectuală a studenților din Universitatea din București“. Ne-am lovit de la început de două probleme majore: timpul foarte scurt pînă la definitivarea proiectului (15 decembrie 2017), potrivit condițiilor de finanțare, și dificultățile administrative și legale pentru a găsi o soluție de generalizare a lui. E greu de presupus că, dacă el ar fi avut un statut facultativ sau opțional, ar fi fost frecventat de către studenții înclinați spre fraudă intelectuală. Soluția adoptată a fost aceea de a condiționa înscrierea la concursurile de finalizare a ciclurilor masteral și doctoral de absolvirea acestui curs. Cursul a fost bine primit de către studenți, în ciuda disconfortului evident creat, în ultimă instanță, de cadrul temporal foarte scurt al proiectului: acesta a făcut imposibilă anunțarea lui încă din anul universitar anterior, pe de o parte, și a determinat programarea orelor la sfîrșit de săptămînă, pe de cealaltă parte. Mai ciudat a fost faptul că dinspre minister am primit în permanență atenționări imperative să renunțăm la clauza validată de către Senat și inclusă și în contractele de studii semnate de către studenți. Iată că acum o inițiativă ce trecea în ochii oficialităților drept reprobabilă cu doar două luni înainte este preluată de către minister și extinsă ca obligativitate pentru întreg învățămîntul superior românesc. (În treacăt fie spus, dacă am fi fost consultați am fi sugerat obligativitatea cursului pentru începutul ciclului de licență, pentru că pe

P a g i n a 1 8 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

CÂŢIVA MINIŞTRII

care domnia-sa afirma că avem un învățămînt foarte bun, tot ce îl strică fiind agitația creată în jurul plagiatelor – declarație care a iritat, pe bună dreptate, din două motive: 1) nu avem un învățămînt foarte bun; 2) toleranța față de plagiat și față de alte devieri deontologice similare – în derularea examenelor, în desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice etc. – a avut o contribuție decisivă în această privință. Sper din tot sufletul să fi fost o contradicție autentică. Pentru că altminteri ea poate fi interpretată și în cheia unei „armonii“ cu care ne-am obișnuit de la Ion Iliescu încoace: să uităm trecutul, să ne ocupăm de viitor, să lăsăm deoparte carierele construite pînă acum pe impostură și fraudă intelectuală și să ne îndreptăm interesul către asanarea vieții intelectuale în universități de acum încolo. Proiectul „reconcilierii“ naționale, propus și instrumentat de către Ion Iliescu, a fost, cum s-a văzut, unul dezastruos pentru România. Trecutul nu poate fi „uitat“ atîta vreme cît el continuă să fie prezent, ba mai mult, se străduiește să-și asigure propriul viitor. „Reconcilierea“ a fost cea care a produs confruntările sîngeroase de la Tîrgu Mureș, intrarea FSN-ului în alegeri, mineriadele, „capitalismul de cumetrie“, devalizarea sistematică a bunurilor statului, activitatea aleatorie și tardivă a CNSAS-ului și produce, în continuare, asaltul asupra legilor Justiției din partea celor care, după ce au votat legile în Parlament, s-au trezit că ele chiar se aplică. Sper din tot sufletul ca recenta inițiativă a noului ministru al Educației să nu se înscrie în logica aceluiași binecunoscut scenariu. Ce se va întîmpla în CNATDCU de acum încolo și cum va fi fructificată de către oficialități activitatea comisiilor de etică din universități – pînă acum se pare că doar cea din UB și-a făcut treaba – reprezintă factori cruciali pentru redresarea învățămîntului superior românesc. Introducerea în spațiul universitar a problematicii privind etica și integritatea academică va avea, indubitabil, consecințe benefice pentru evoluția sistemului, între altele și aceea, poate neprevăzută de către decidenți, a refuzului tot mai apăsat al „dublei măsuri“ cu care am operat, de regulă, pînă acum.

Este inadmisibil, din punct de vedere moral, să cerem studenților noștri ceea ce

ne refuzăm nouă înșine.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

Primăria Craiova, prejudiciu de 1 milion de euro în ultimul an de mandat al Olguţei

Vasilescu

Auditul Curţii de Conturi efectuat în 2016 asupra unităţilor administrativ teritoriale a scos la iveală un prejudiciu de 4,5 milioane lei şi abateri financiar contabile de peste 5 milioane lei, veniturile încasate suplimentar ilegal fiind de aproape 1 milion de lei. În timpul auditului, primar al Craiovei era Lia Olguţa Vasilescu, actual ministru al Muncii. Cea mai mare parte din aceste sume priveşte lucrări neexecutate de reparaţii şi

întreţinere a drumurilor din Craiova, dar plătite de primărie, închirierea unor utilaje la sume mai mari decât ar fi trebuit, dar şi acordarea de ajutoare de încălzire a locuinţei unor persoane care nu puteau beneficia de acest drept. Astfel, la nivelul Primăriei Craiova s-au constatat prejudicii de 2,66 milioane lei, pentru care s-au calculat majorări de întârziere de 172.000 lei, la lucrările de reparaţii şi întreţinere străzi, “cauzate de nediminuarea procentului de contribuţii la asigurările sociale de stat (194 mii lei), respectiv de decontarea unor categorii de lucrări neexecutate în fapt (2.463 mii lei)”. Unitatea a făcut şi plăţi nejustificate de 962.000 lei către Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public şi Fondului Locativ de Stat Craiova (R.A.A.D.P.F.L. Craiova), cauzate de decontarea unor cheltuieli cu utilaje închiriate mai mari decât cele consemnate în rapoartele zilnice de activitate. Aceste două prejudicii au fost recuperate, notează Curtea de Conturi în raport.

sursa: adevărul.ro

Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, se află în centrul unui nou scandal imens.

Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor lansează acuzaţii grave la adresa titularului de la Justiţie. Totul vine în urma declaraţiilor acestuia cu privire la sumele de bani care ar urma să ajungă în buzunarul puşcăriaşilor. "Periodic ne aflăm în neplăcuta situaţie de a corecta încercările de dezinformare ale ministrului Justiţiei, care - mai nou - încearcă să ne convingă că deşi a avansat sume de bani pentru despăgubiri n-a făcut-o. Probabil

că a înţeles dimensiunea dezastrului: aceasta iniţiativă va costa între 370 si 550 de milioane de Euro. MINCIUNĂ: "Nici un oficial nu a avansat vreo sumă de bani pentru posibile despăgubiri ale foştilor deţinuţi, în sensul hotărârii pilot CEDO, referitoare la condiţiile necorespunzătoare din penitenciare. Au fost însă oferite exemple similare din alte state - Ungaria, Italia....!" - Tudorel Toader ADEVĂR: "N-o să propunem 1 Euro sau 2 pe zi, pentru c-ar însemna în realitate că nu e despăgubire, aşa (...) 5 Euro, 8 Euro putem pune şi noi, undeva... undeva în zona aceasta (...) noi de la Ministerul Justiţiei vom propune" - Tudorel Toader", se anunţă într-un comunicat de presă al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor remis STIRIPESURSE.RO.

Rovana Plumb, suspectată de complicitate la

abuz în serviciu. Deputaţii au blocat în plen începerea urmăririi penale

Un membru al Guvernului pentru care DNA a cerut urmărirea penală este Rovana Plumb, propusă acum pentru Ministerul Fondurilor Europene. Pe 22 septembrie, procurorii anticorupţie au cerut încuviinţarea urmăririi penale pe numele său în Dosarul Belina, în legătură cu săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în dosarul care o vizează şi pe fostul vicepremier Sevil Shhaideh, referitor la trecerea ilegală a unei părţi din Insula Belina şi Braţul Pavel în administrarea Consi l iu lu i Judeţean Teleorman. Aceştia au arătat că în calitatea sa de la data săvârşirii faptelor, şi anume cea de ministru al Mediului, „a iniţiat şi promovat H.G. 858/2013 (proces care a durat numai 17 ore), cu încălcarea procedurii de la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative".

DNA cere redeschiderea unui dosar pe numele lui Paul Stănescu,

vicepremier şi ministrul Dezvoltării

Un alt PSD-ist al cărui dosar ar putea fi redeschis de DNA este vicepremierul şi ministrul Dezvoltării Paul Stănescu. Direcţia Naţională Anticorupţie a cerut săptămâna trecută redeschiderea unui dosar pe numele său, un dosar care vizează fapte din 2010, el fiind anchetat anterior de DNA Craiova şi închis în 2013. Primul termen va avea loc pe data de 25 ianuarie. În dosar mai sunt vizate şi alte trei persoane: Marian Belu Briceag, Florin Cotoşman (fost şef în cadrul Gărzii de Mediu ) şi Remulus Manolache.

sursa: mediafax.ro

P a g i n a 1 9 A n u l 2 , n r . 1 1 , 3 1 m a r t i e 2 0 1 8

Interviu cu medicul Eleodor Cârstoiu continuare din pagina 3

spor de 85% în condiţii de muncă periculoase. Cât înseamnă 85% aplicat unui salariu de 15.000 de lei, vă daţi seama? - Este greu de acceptat această opţiune a salariaţilor, cu atât mai mult a celor din sistemul medical. - Din acest punct de vedere există numai două variante: sau consideră că acel pericol profesional este tolerat de organismul lor, sau acele condiţii periculoase nu există în realitate. - Atunci înclin spre a doua variantă - Culmea! Ambele variante sunt adevărate. De exemplu la cardiologie intervenţională există un mediu periculos, se lucrează în prezenţa radiaţiilor. Dintr-un număr de 50 de salariaţi care lucrează efectiv într-un mediu cu radiaţie continuă, 12 dintre ei au fost nevoiţi să se opereze şi să ajungă purtătorul unei proteze de şold ca urmare a efectelor radiaţiilor. - În cazul relatat de dumneavoastră, situaţia prezentată ar fi trebuit să constituie o prioritate maximă. Nu este vorba de suma primită timp de zece ani de aceşti salariaţi ci de consecinţele rămase pentru tot restul vieţii lor. Niciun salariat, pentru nicio sumă, nu trebuie să îşi pună viaţa în pericol. - Aşa este. Sporul a fost alocat pentru condiţiile de muncă şi nu pentru o anumită specializare. Ar trebui ca în mod similar profesorul universitar care predă matematica să aibă un spor mai mare decât, să zicem, profesorul de rezistenţa materialelor? Sau de educaţie fizică? Despre asta este vorba: o confuzie generalizată.

C O N C L U Z I I

- Salariile nu vor creşte, pe măsura aşteptărilor, la nivelul promisiunilor electorale greşit interpretate. Alegătorii reclamă creşteri salariale privitoare la salariul net iar guvernanţii îl aplică, aşa cum era de aşteptat, la nivelul brut al salariilor. Au existat şi în trecut situaţii oarecum similare în care colegii mei semnau contracte în străinătate, pentru 4500 sau 5000 euro şi primeau 2500 până în 3000 de euro pentru că suma precizată în acele contracte făcea trimitere la nivelul brut al salariului. - Între timp a fost adoptată şi modificarea codului fiscal, despre care guvernanţii nu spuseseră nimic electoratului. Chiar se împotriviseră la un moment dat acestei strategii fiscale. - Marea greşeală a guvernanţilor actuali a fost promisiunea unei legi a salarizării în care este anunţată în anul 2022: o linişte socială bazată pe nivelul echitabil al salariilor. În cazul medicilor, actuala lege a salarizării a avut drept scop nu să oprească exodul lor ci mai degrabă să îl reducă. Anul 2018 este un moment tardiv de intervenţie asupra condiţiei medicului român. Guvernul îşi propune acum un prag minim de 2000 de euro pentru un medic specialist, adică o sumă mai mică decât cea oferită de piaţa muncii în vestul continentului. Anticipez faptul că pentru această sumă mulţi medici se vor întoarce acasă, alături de familie, de cunoscuţi, de prieteni. Condiţiile de muncă sunt altele acolo dar compensează prin alte avantaje cumulate, la revenirea în ţară. - Din partea dumneavoastră cine a fost reprezentantul la discuţiile proiectului legii 153 din anul trecut? - Nu a fost niciun reprezentant, nu a fost nicio negociere. Consultare, da! Asta au fost făcut, o consultare lipsită de diagnostic şi tratament, un act inutil. Punctele noastre de vedere, transmise în timpul acestor consultări, nu au fost luate în seamă. - Înseamnă că aceste consultări sunt echivalentul unor informări. Rolul lor este de a se asigura exclusiv respectarea prevederilor legale privitoare la dialogul social. - Consultări au fost şi la Minsterul Muncii şi la Parlament. Din păcate administraţia lor are posibilităţi limitate în înţelegerea întregului fenomen. Ei nu înţeleg că stabilirea unor proceduri înseamnă ca fiecare să poarte un anumit grad de responsabilitate. Va fi nevoie ca aceste ministere să aducă oameni din afară pentru a putea propune efectiv proceduri de lucru într-un mod coerent pentru mecanismele existente în sistemul de sănătate. - Vă propun să ne oprim deocamdată aici, cu promisiunea de a reveni în scurt timp asupra salarizării personalului din domeniul sănătăţii. - De acord, păstrăm legătura. Sunt multe de spus !

Comemorăm un an de când sindicalismul românesc

a mai pierdut un tip rar de lider autentic. BLANCO, pentru prieteni, oficial Ion Albu şi preşedintele executive al confederaţiei Meridian. Un om orchestră, combativ până la epuizare, dedicate cauzei şi loial camarazilor. Fără manichiură şi cămăşi de firmă, permanent nebărbierit, locuitor al unui aprtament la bloc şi posesorul unei maşini banale. Blanco a fost un om foarte bogat: a avut şi are aprecierea şi respectful colegilor săi. Dacă sindicalismul ar fi o afacere, succesul avut de Blanco l-ar fi făcut miliardar. Acum ne priveşte din ceruri, cu mânecile suflecate, ne amintim vocea sa răguşită, timbrul inconfundabil al unui sindicalist veritabil.

sursa: youtube.com

O URMĂ NEŞTEARSĂ

Mi-l amintesc foarte bine pe Ion Albu, încă refuz să cred că nu îl mai pot întâlni vreodată. Ion Albu poate fi descris ca un om modest care a fost promovat prin recunoaşterea eforturilor proprii, nu a fost sprijinit sau protejat în ascensiunea sa profesională sau sindicală. Pentru cei care nu l-au cunoscut îl pot descrie drept un luptător neobosit, un om dedicat cauzei pentru care a militat permanent. Nu cunosc pe nimeni asemănător lui. Pentru mine Ion Albu nu a fost doar un cunoscut ci şi un prieten de nădejde. Îl întâlneam la Iaşi, atunci când cinsteam memoria lui Virgil Săhleanu, un alt sindicalist de forţă, la Stoeneşti, pentru comemorarea victimelor forţelor de represiune, sau în alte întâlniri în care muncitorii se aduneau atunci când aveau ceva de semnalat, organizau un protest sau planificau o acţiune. Sunt puţini cei care ştiu că Ion Albu sprijinea după puterile sale astfel de activităţi sau acţiuni pentru că prefera anonimatul acestui sprijin logistic sau material. Ion Albu? Ce aş putea spune în primul rând despre el? Este greu să găseşti cuvintele potrivite unui om cunoscut de atâta vreme. A fost alături de liderii minerilor din Valea Jiului, pe durata detenţiei lor, s-a alăturat şi demersurilor făcute pentru eliberarea lor. Un om deosebit, un cunoscător apreciat al legilor, un om care înţelegea cauzele suferinţelor muncitorilor din subteran. Oamenii buni nu rezistă efortului la care sunt solicitaţi iar el nu a făcut niodată rabat de la obligaţiile sale. Poate aceasta a fost una din cauzele nefericitului său sfârşit. Este foarte greu să accepţi dispariţia sa tocmai atunci când atinsese apogeul activităţii sale în confederaţie. Şi acolo a făcut parte dintr-un colectiv unit, a fost recunoscut pentru calităţile sale de negociator, de coleg şi prieten. Se integra cu uşurinţă în familia sindicaliştilor, a luptătorilor pentru cauza salariaţilor, indiferent de adunările la care participa. Categoric Ion Albu nu poate fi uitat de cunoscuţii săi, colegi de muncă sau de activitate sindicală. Omul Ion Albu şi amintirea activităţii sale mi-au lăsat amintiri care nu pot fi şterse. Repet, este greu să vorbeşti despre Ion Albu la trecut. Este foarte greu !

Militaru Gheorghe - Lupeni

NUMĂRUL VIITOR - 30 APRILIE 2018

R E D A C Ț I A

Redactor Șef - Popescu Mugurel - 0773 823 619

POȘTA redacției: granac.ssu@gmail.com

http://www.ssu.ro/revista/

ISSN 2559 - 5237

ISSN-L 2559 - 5237 ABONAMENTE Valoarea unui exemplar tipărit şi expediat prin Poşta Română este de 5 lei (3 lei pentru tipărire şi 2 lei pentru expediţie). Abonamentele se încheie pe numărul de luni calculate din luna următoare lunii efectuării plăţii şi până la sfârşitul anului calendaristic. Plata abonamentelor se efectuează în contul organizaţiei sindicale Solidaritate Universitară:

RO96RZBR0000060014847231 Dovada efectuării plăţii abonamentului se transmite la adresa granac.ssu@gmail.com. Revista se va distribui către abonat în luna următoare efectuării plăţii.

DECLARAȚIE Strategia adoptată de membrii GR.AN.AC. este corectă, simplă, coerentă și funcțională. Principiile de organizare și idealurile care îi unesc pe membrii acestui grup sunt cunoscute acum. Revista este rezultatul muncii depuse de un grup redacțional organizat. GR.AN.AC. socotește, în mod obiectiv, că universitatea își desfășoară în continuare activitatea sub influența majoritară a intereselor personale și a grupurilor de interese. Rectorul este al universității sau universitatea este a Rectorului? Decanul este al Facultății? Și ... Departamentul ? Al cui mai este Departamentul? În prezent, regulamentele și prevederile legale sunt departe de a fi respectate de universitate. Obligațiile contractuale ale acesteia față de toți salariații instituției trebuie respectate în totalitate. S.S.U. a încheiat un parteneriat funcțional cu GR.AN.AC. Manifestul scris la înființarea S.S.U. a fost confirmat de atitudinea și acțiunea sindicală ulterioară. Dorim să facem dovada faptului că toate acțiunile și activitatea depusă urmăresc funcționalitatea instituției. Este exact ceea ce se declară și rămâne la stadiul de declarație: o UNIVERSITATE modernă, adaptată ritmului acestui secol și cerințelor pe care acesta le impune. Dorim ca alegătorii să aibă cunoștiință de puterea lor în responsabilizarea aleșilor lor, pe toată durata mandatului și nu numai o singură dată, la intervale de patru ani. Dorim ca drepturile salariaților să fie cunoscute, să eliminăm discriminarea, să instaurăm Legea. Dorim ca Valoarea să învingă definitiv Influența și Relația în instituțiile de învățământ superior. GR.AN.AC va face toate demersurile necesare în parteneriatul strategic încheiat cu S.S.U. pentru ca drepturile salariaților să fie cunoscute gradual și exercitate progresiv în raporturi de muncă cu angajatorul.

Toți salariații Universității au dreptul la Demnitate și Respect.

FUNCŢIILE DE CONDUCERE SUNT TRECĂTOARE ...

Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor - 25 de ani Tribuna Socială, 28 de ani

Cu cinci ani în urmă am scris două texte pentru anuarul Tribunei Sociale, unul la începutul său şi unul pentru încheiere. La aniversarea a 25 de ani de existenţă a asociaţiei redau aici textul de încheiereal acestui anuar şi urarea de La Mulţi Ani:

“ ... Poţi scrie, pentru ca astfel să transmiţi celor care citesc, că există o PUBLICAŢIE care conţine articole, interviuri, traduceri. Reprezintă osteneala unor oameni simpli adunaţi în jurul unui singur crez, care urmăresc pe diferite căi un singur lucru, prezent chiar în titlul primei pagini: Emanciparea Muncitorilor.

Pe bună dreptate, sau nu, cititorul se poate întreba: Cum adică emanciparea muncitorilor? De ce?

Răspunsul este simplu şi în egală măsură deranjant. Deranjează marea majoritate a societăţii actuale a cărei percepţie universal valabilă a cuvîntului "muncitor" se opreşte la acela care depune o muncă fizică. Atît timp cît muncitorul va fi perceput numai în acest fel şi emanciparea acestuia va fi percepută în egală măsură, ciuntită.

De muncit, muncesc toţi aceia care au un program de lucru, care primesc o retribuţie, care îşi vînd pur şi simplu timpul, priceperea, abilităţile, practicanţii unei meserii, indiferent care ar fi aceea. Cine vrea să îşi facă o idee cam ce înseamnă asta, poate arunca o privire la Codul Ocupaţiilor din România. Tot muncă, depun şi cei din domeniul artelor, al proiectării... cei care muncesc fără un program de lucru rigid, sînt mulţi, dar la fel de mulţi sînt aceia care neagă cu vehemenţă apartenenţa la această clasă, de muncitori. Muncitor este un cuvînt care deranjează, nu înţeleg nici de ce şi nici de cînd.

Tribuna Socială informează. Suna sec, informaţia abundă peste tot în jurul nostru, ce nevoie este de

această Tribună? Informaţiile din aceasta publicaţie sînt clare şi concise. Pot avea un

caracter economic, pot fi sinteze, opinii, interviuri, traduceri, colaborări. Cine sîntem noi? este de fiecare dată o prezentare finală. După părerea

mea acolo nu este o descriere completă a acestor oameni, acolo sînt obiectivele lor, motivele pentru care sînt strînşi în aceasta Asociaţie.

Emanciparea muncitorilor este o sarcină uriaşă şi tocmai de aceea ea nu poate fi asumată decît de aceia care îşi propun să o execute într-un mod real. De fapt, sarcina emancipării muncitorilor, rămîne a muncitorilor înşişi.

Este foarte posibil ca cititorul ocazional să fie şocat de conţinutul exact al unor articole, de realitate de care va lua cunoştinţă din paginile acesteia. Şocul vine tocmai din informaţia falsă de care el, cititorul este înconjurat permanent. Informaţia falsă, repetată la infinit poate fi acceptată ca realitate, deşi nu este. În faţa acestei false realităţi, cititorul ocazional cu siguranţă va primi un şoc.

Dacă va trece peste acest şoc iniţial, cititorul ocazional se va trezi, încetul cu încetul. Va percepe altfel "clasa" (!?!?) politică, declaraţiile din media, indiferent de natura sau de conţinutul lor. Va începe, la fel de încet dar totuşi constant să se gîndească la propriile drepturi, la legile strîmbe de care este asaltat în fiecare zi, la abuzurile celor care îl reprezintă sau ar trebui sa îl reprezinte. Cel mai greu va face distincţia între reprezentare şi conducere, doi termeni foarte importanţi în funcţionarea corectă a societăţii, a oricărei societăţi. Cei care conduc îl reprezintă? El poate conduce pentru că este reprezentat?

Cel mai important nu este cum va gîndi cel care parcurge paginile Tribunei. Este important ca acest cititor să gîndească, să se gîndească. A gîndi este verbul cel mai rar conjugat.

Eu gîndesc, tu gîndeşti, el gîndeşte... Noi gîndim! Voi gîndiţi? Ei gîndesc?

Aţi căzut deja pe gînduri? Daca aţi căzut pe gînduri şi va place atunci citiţi Tribuna. Daca nu aţi căzut pe gînduri, citit-o neapărat !!! O să cădeţi pe gînduri după aceea. Şi-oţi vedea şi ce-i de făcut. Nu este greu să citiţi, trebuie doar să încercaţi. Încercaţi, nu aveţi nimic de pierdut, nu-i aşa?

Mugurel Popescu .