Cuprins

Editorial.................................................1

Calendar................................................2

Evenimente Geopolitice........................6

Curiozitaţi geografice............................12

Valori încurajate de U.E.........................14

Geologie................................................16

România în superlative..........................18

Patrimoniu Naţional .............................20

Impresii de calătorie..............................21

Descoperiri geografice...........................23

Ecologie..................................................31

Perle geografice......................................33

Dicţionar de termeni...............................34

Grup redacţional.....................................36

Dragă cititorule,

Avem atâtea de povestit... însă am cules tot ce este mai frumos şi mai interesant şi le-am aranjat

într-o formă cât mai accesibilă pentru tine, cititorule!

Este miracolul inocenţei şi al ambiţiei de a performa în scris în faţa unor obstacole nu întodeauna

docile, dar mai mereu ostile, este farmecul irezistibil şi atât de vizibil al dorinţei de a pătrunde

necunoscutul, de a-l cunoaşte până în cele mai mici nuanţe şi detalii, amintindu-ne cunoscuta butadă a

unui gânditor, care scria atât de plastic ,,numai pornind din adâncuri poţi atinge măreţia culmilor’’.

Cu siguranţă vă fac curioşi dacă vă spun că în acest număr vom descoperi împreună tainele unor

oraşe, care se află pe vechiul ,,Drum al Mătăsii” sau valori din lumea geologiei. Totodată veţi fi încântaţi

să aflaţi cum Wallis a descoperit perla Oceaniei sau nenumăratele contribuţii ale savantului Nicolae Iorga

la cultura românească.

În acelaşi timp veţi fi martorii noştri la toate activităţile întreprinse de noi pe parcursul

programului educaţional ,,Şcoala Altfel’’.

Aşadar, te invit să te faci comod şi să te delectezi, răsfoind printre paginile revistei noastre.

Lectură plăcută,

Mihnea Cristian Drăgulescu

1

Ziua Mondială a Apei

În fiecare an, în data de 22 martie

este sărbătorită ,,Ziua Mondială a Apei”, în

urma unei decizii luate în cadrul Conferinţei

Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare,

la Rio de Janeiro. Scopul a fost aducerea în

atenţia tuturor, a problemelor legate de

substanţa, care reprezintă peste 70% din tot

ceea ce ne înconjoară şi din care suntem

alcătuiţi mai mult de două treimi.

Pornind de la realitatea că aproape un

miliard de oameni trăiesc în condiţii de

subnutriţie, în timp ce, resursele de apă dulce

sunt în scădere, obiectivele ,,Zilei Mondiale

a Mediului” privesc:

raţionalizarea consumului de apă în

gospodării, agricultură şi industria

alimentară;

reducerea risipei de alimente: 30% din

alimentele produse la nivel mondial sunt

aruncate;

promovarea unor obiceiuri alimentare

sănătoase, cu accent pe alimente produse cu

consum mai mic de apă.

În condiţiile în care populaţia lumii

este în continuă creştere, iar 30% din

alimentele produse pe plan mondial rămân

nefolosite şi se risipesc, resursele de apă ale

omenirii, considerate în descreştere, vor

deveni în curând insuficiente pentru

satisfacerea necesităţilor alimentare.

Ziua Păsărilor

1 aprilie sau ,,Ziua Mondială a

Păsărilor” este sărbatorită încă din anul 1906

și are la bază ,,Convenția pentru apărarea

păsărilor”, care promoveză principii legate

de importanța lor, în ecosistemul planetei.

Prima lege a UE cu privire la protecția

naturii s-a numit Directiva „Păsări” și a

2 Privighetoarea (Luscinia megathynchos)

sărbătorit, 35 de ani de la adoptare în data de, 2

aprilie 2014.

Zborul, cântecul și frumusețea păsărilor

sunt surse de inspirație și bucurie pentru fiecare

om. Se spune că, în „Simfonia Pastorală”,

Beethoven a încercat transpunerea pe note a

cântecului privighetorii, cucului și pitpalacului.

În România, această sărbatoare își are

originea în perioada interbelică, fiind

sărbatorită mai ales în școli. Elevii instalau

în acea zi sau în duminica apropiată, cuiburi

artificiale, pe care le construiau pentru păsări

în timpul iernii.

Ora Pământului, 28.03.2014

A fost sărbătoarită pentru prima dată la nivel mondial în 2009. În 2015 au participat la

această acțiune 158 de țări. România s-a aliniat țărilor participante la ora 20:30 (ora României),

când s-a stins lumina stradală timp de un minut, cât și cea din locuințe. Pentru prima oară, în

2014, a fost întrerupt și iluminatul unor clădiri importante de pe glob.

3

Telescopul Hubble – după 25 de ani

Ana-Maria Popa, IX D

În data de 25 aprilie, în mai multe orașe din țară s-au desfășurat evenimente cu ocazia

,,Zilei Internaționale a Astronomiei”. Evenimentul are loc anual, între 15 aprilie și 15 mai, într-o

sâmbătă cât mai aproape de faza Lunii de Prim Pătrar. Sărbătoarea are ca scop atragerea

publicului către astronomie prin plasarea gratuită de telescoape și lunete în marile aglomerări

urbane și invitarea curioșilor să admire obiectele celeste.

Telescopul spaţial Hubble împlineşte, vineri, 25 de ani de la lansarea sa în spaţiu şi a

marcat această aniversare specială printr-o fotografie spectaculoasă, ce prezintă un grup de stele

tinere care strălucesc puternic într-un nor dens de praf şi gaze cosmice.

Telescopul spațial Hubble este un telescop plasat pe orbită în jurul Pământului numit așa

după astronomul american Edwin Hubble. Este poziționat în afara atmosferei terestre, ceea ce îi

conferă avantaje semnificative față de telescoapele de pe Pământ, imaginile nefiind perturbate de

către turbulențele atmosferice, iar telescopul putând capta informații și în spectrul ultraviolet, ale

cărui lungimi de undă sunt în mod normal puternic atenuate de către stratul de ozon al

Pământului.

Telescopul Hubble a fost lansat de naveta spaţială americană ,,Discovery” pe 24 aprilie

1990.

Inginerii americani de la NASA intenţionează să opereze acest telescop spaţial pentru încă

cinci ani.

"Nici chiar cea mai optimistă persoană cu care am fi stat de vorbă în 1990 nu ar fi putut să

prezică gradul în care Hubble va rescrie manualele noastre de astrofizică şi de ştiinţe planetare", a

declarat Charles Bolden, administratorul general al NASA.

"Un sfert de secol mai târziu, Hubble a schimbat fundamental felul nostru de a înţelege

Universul şi locul pe care îl ocupăm în el", a adăugat oficialul american.

O mică defecţiune apărută la oglinda principală a telescopului a apărut la scurt timp după

lansare şi a afectat calitatea imaginilor transmise de Hubble.

4

Defecţiunea a fost remediată prin intermediul unei misiuni pe oribită ce a fost efectuată de

astronauţii americani în 1993.

După alte patru misiuni de întreţinere, Hubble are în prezent o stare de "sănătate"

excelentă şi este din punct de vedere tehnic mult mai performant decât atunci când a fost plasat

iniţial pe orbită.

NASA nu a mai programat nicio misiune de întreţinere şi actualizare a telescopului, însă

ultima analiză ce vizează durata de funcţionare a lui Hubble a generat rezultate încurajatoare.

Hubble a avut o contribuţie decisivă la dezvoltarea ştiinţei. Înainte de lansarea lui,

astronomii nu ştiau dacă vârsta Universului era de 10 miliarde de ani sau de 20 de miliarde de

ani. Observaţiile făcute de Hubble asupra unor stele străvechi au dus la micşorarea acestui

interval şi, pe baza datelor transmise de el, savanţii au ajuns la concluzia că Universul a apărut în

urmă cu exact 13,8 miliarde de ani.

Hubble a contribuit, de asemenea, la stabilirea faptului că Universul se află într-o

expansiune accelerată şi a furnizat dovezi ale existenţei unor găuri negre supermasive în centrul

galaxiilor.

Totodată, Hubble a făcut istorie prin intermediul programului său intitulat ,,Deep Field",

creat pentru a observa cele mai îndepărtate galaxii şi structuri care s-au format în Univers.

Pe de altă parte, prin programul ,,Frontier Fields", telescopul Hubble analizează în prezent

şase roiuri galactice uriaşe, formate la doar câteva sute de milioane de ani după Big Bang.

Succesorul lui Hubble, telescopul spaţial James Webb, care va avea dimensiuni mult mai

mari şi va fi înzestrat cu echipamente de ultimă generaţie, va fi lansat în 2018.

5

,,Armisti ţiul de pace de la Minsk”

Prof. Ana-Cristina Suciu

Summit-ului de la Minsk din 11 februarie

a.c., reuniune la care au participat liderii

Ucrainei, Rusiei, Franţei şi Germaniei a

constat în adoptarea unui pachet de măsuri

destinate evitării escaladării violenţei în

regiunea estică ucraineană Donbas.

Negocierile conduse sub egida OSCE au

survenit ca urmare a încălcărilor repetate a

Acordului de încetare a focului, document

semnat tot în capitala Bielorusiei la 5

septembrie 2014.

Încercările succesive de stingere a

ostilităţilor din regiunea Donbas au rămas

fără rezultat până la începutul lunii februarie

2015. Deşi, în urma semnării ,,Protocolul de

la Minsk” la 5 septembrie 2014 s-a constatat

o reducere a conflictelor în mai multe zone

pentru mai mult timp, izbucnirile răzleţe cu

caracter local nu au încetat. Astfel, la

începutul lunii ianuarie, forţele separatiste

ale auto-proclamatelor Republici Populare

ale Doneţk (RPD) şi Lugansk (RPL) au

declanşat o ofensivă în zonele controlate de

forţele de securitate ucrainene, fapt de natură

a compromite total acordul de încetare a

focului de la Minsk. În urma unor lupte

violente, forţele RPD au capturat la 21

ianuarie şi ultima parte din oraşul Doneţk de

sub control ucrainean dar şi aeroportul din

Doneţk. Folosind acest ascendent, forţele

separatiste au continuat ofensiva către

sfârşitul lunii ianuarie, vizând importantul

nod de cale ferată şi rutier din Debalţevo.

Această situaţie reprezintă momentul

culminant care a stârnit îngrijorarea

comunităţii internaţionale şi a avut drept

urmare, lansarea unei propuneri de pace de

către preşedintele francez şi cancelarul

german, la 7 februarie. Planul comun franco-

german, agreat atât de preşedintele Petro

Poroshenko cât şi de liderul rus, Vladimir

Putin, a fost considerat o revigorare/reluare a

,,Protocolului de la Minsk” 2014. În timp ce

preşedintele Francois Hollande sublinia

faptul că acest demers poate reprezenta o

ultimă şansă acordată păcii în regiune,

iniţiativa europeană s-a constituit o

6

alternativă viabilă la oferta SUA de

furnizare de armament modern părţii

ucrainene, propunere criticată de cancelarul

Merkel, considerând că această măsură va

agrava situaţia.

Odată ce negocierile diplomatice au fost

desăvârşite, întâlnirea la vârf a fost

planificată a se desfăşura în Palatul

Independenţei din Minsk la 11 februarie.

Liderilor ucrainean, rus, francez şi german,

li s-au alăturat la masa negocierilor,

preşedinţii RPD şi RPL, Alexander

Zaharchenko, respectiv, Igor Plotniski.

Discuţiile au durat aproape 16 ore, fiind

considerate ca ,,dure” de către ministrul

german de externe. Conformându-se

obiectivului iniţial, s-a anunţat pe 12

februarie că părţile implicate în conflict au

căzut de acord asupra unui pachet de măsuri

destinate instaurării păcii. Măsurile intrate în

vigoare din 15 februarie sunt monitorizate

de către observatorii OSCE şi se referă la

retragerea armamentului greu de pe linia

frontului (cu referire la linia de separare

negociată în cadrul primului acord încheiat

la Minsk), eliberarea prizonierilor şi

continuarea / implementarea reformei

constituţionale în Ucraina.

Noul set de măsuri, numit “Minsk II”, a

primit numeroase critici, ca fiind complicat

şi prea fragil, neavând nimic deosebit faţă de

“Minsk I”. Unii analişti au remarcat prezenţa

unor lacune, cum ar fi lipsa de prevederi

privind controlul oraşului Debalţeve, locul

unor dispute aprige chiar în toiul sesiunilor

de negociere.

După încheierea tratativelor de la Minsk,

cancelarul german, preşedinţii francez şi cel

ucrainean au participat la summit-ul Uniunii

Europene de la Bruxelles, unde au informat

liderii europeni despre negocierile care au

avut loc şi au arătat că preşedintele Putin a

încercat amânarea punerii în aplicare a

acordului de pace cu 10 zile.

Purtătorul de cuvânt al Departamentului de

stat american a afirmat că pe 13 februarie,

forţe ruseşti au fost dislocate în jurul

Debalţevo pentru a sprijini separatiştii în

încercarea de a prelua controlul înaintea zilei

de 15 februarie. Replica Moscovei a fost

promptă, afirmându-se prin vocea

purtătorului de cuvânt al guvernului rus că

Rusia nu poate sprijini implementarea

acestui acord întrucât nu este implicată în

acest conflict.

Reprezentantul extremei drepte din

Ucraina, Dmitry Yarosh, a declarat că îşi

rezervă dreptul de a lupta şi consideră

7

neconstituţional acordul ’’Minsk II’’, reiterând hotărârea Corpului de voluntari ucraineni de a

lupta până la eliberarea completă a Ucrainei de sub ocupaţia rusească. Reprezentantul RPD a

comunicat că acordul de încetare a focului nu este valabil şi pentru Debalţevo şi că lupta va

continua în acest sector.

Măsurile ce vizează încetarea ostilităţilor în regiunea Doneţk, soluţie politică de compromis

între ambiţiile liderilor europeni de a acapara masa tratativelor şi dorinţa de hegemonie a

preşedintelui Putin, reprezintă un ansamblu de obligaţii pe termen scurt pentru separatişti pro-

ruşi şi pe termen lung, pentru statul ucrainian. Primilor le revin responsabilităţi în ceea ce

priveşte stoparea ofensivei şi retragerea armamentului, în timp ce puterea de la Kiev este nevoită

să iniţieze vaste reforme pentru modernizarea şi democratizarea statului.

În termeni geopolitici, „Minsk II”, atât prin adoptare, dar şi prin aplicare, probează încă o

dată predilecţia Rusiei pentru utilizarea conflictelor îngheţate, iar în cazul Uniunii Europene se

remarcă fluiditatea politicii externe.

8

Reuniune a miniștrilor apărării din statele membre NATO

Mihnea Cristian Drăgulescu, X F

Reuniunea a avut loc la data de 6 februarie 2015, la Bruxelles, iar subiectul principal a fost modul de

implementare a deciziilor summit-ului din Țara Galilor, cu precădere ,,Planul de acțiune pentru creșterea

capacității operaționale a NATO”. Un alt subiect de pe agenda reuniunii a fost discutarea noilor provocări la

adresa securității aliate, generate de mizele din Estul Europei, vizând unitatea asigurării capacității de

contracarare eficientă a acestor provocări strategice.

Prezent la Reuniune, ministrul Apărării Naționale, Mircea Dușa, a declarat că: ,,NATO va fi prezentă

în țara noastră, prin cele două comandamente care s-au aprobat și care urmează a fi înființate în perioada

următoare”, potrivit AGERPRES. De asemenea, ministrul a vrut întâlniri și convorbiri bilaterale cu omologii

din Bulgaria, Canada,

Germania, Marea Britanie și

Georgia, care au avut ca scop

intensificarea cooperării

bilaterale în domeniul apărării

între România și fiecare dintre

statele menționate. ,,Structurile

NATO create pe teritoriul

României sunt un exemplu

concret al capacității Armatei

Române de a se adapta noilor

provocări de securitate în

regiune...”, a mai spus Mircea Dușa. Conform AGERPRES, reuniunea s-a desfășurat într-un context

special, deoarece s-a împlinit un an de la începutul crizei din Ucraina, constituind o ocazie importantă de

evaluare a programului și de stabilire a priorităților în procesul de adaptare strategică a NATO, în fața

evenimentelor petrecute.

În același timp, reuniunea a fost și o primă ocazie pentru a discuta perspectiva acțiunilor de pregătire a

viitorului Summit al Alianței care va avea loc la jumătatea anului 2016, la Varșovia.

9

Convocarea rezerviștilor

Mihnea Cristian Drăgulescu, X F

Președintele rus Vladimir Putin a semnat un decret privind convocarea rezerviștilor la contrele de

antrenament pe anul 2015. Decizia intervine pe fondul degradării situației din Estul Ucrainei și al deciziei

NATO de a-și consolida pozițiile pe flancul său estic, potrivit agenției ruse de presă TASS, preluat de

AGERPRES.

Rusia convoacă anual rezerviștii, iar problemele de organizare și de desfășurare a exercițiilor militare

sunt reglementate prin dispoziții speciale.

Decretul președintelui privind convocarea rezerviștilor intervine pe fondul demersurilor diplomatice

intense pentru rezolvarea conflictului

din estul Ucrainei, unde situația este

instabilă.

Semnarea documentului – Acord

militar ruso-cipriot

Mihnea Drăgulescu, X F

La 25 Februarie 2015, Ciprul

a semnat un acord militar cu Rusia.

În baza acestui acord, navele rusești de război primesc acces în porturile din Cipru, stat membru al Uniunii

Europene (UE), ce găzduiește deja baze militare britanice.

Președintele rus Vladimir Putin a declarat, în urma întâlnirii cu președintele Cipriot, Nicos

Anastasides, că ,,acordul privește în principal navele din cadrul Marinei ruse implicate în operațiuni

internaționale de luptă împotriva terorismului și pirateriei”

Nave rusești au efectuat deja escale la Limassol.

Președintele cipriot, Anastasiades, aflat într-o vizită în capitala rusă a subliniat că: ,,Nicosia susține

un dialog constructiv cu Rusia și a insistat asupra hotărârii guvernului de a acționa în vederea revenirii la

cooperarea strategică ,,dintre Moscova și Bruxelles”.

Acordul nu provoacă îngrijorări, legăturile fiind cordiale și în vederea restabilirii cooperării

strategice ,,dintre Moscova și Bruxelles”.

10

Rachete cu rază scurtă de acțiune lansate de Coreea de Nord

Andrei Sebastian Anghel, X F

Coreea de Nord a lansat două rachete cu rază scurtă de acțiune în Marea Japoniei. Anunțul a fost

făcut în dimineața zilei de 2 martie 2015, de către un oficial din cadrul Ministerului sud-coreean al Apărării.

Lansarea celor două rachete a reprezentat ,,un răspuns față de exercițiile militare comune desfășurate de

SUA și Coreea de Sud”, potrivit CNN, citat de Mediafax.

Rachetele au fost lansate de pe coasta de vest a Coreei de Nord, dintr-o zonă situată în apropiere de

Nampa City, la circa 60 de kilometri sud-vest de Phenian.

Acestea au fost lansate în timp ce SUA și Coreea de Sud au început exercițiile militare anuale,

admise drept un ,,antrenament neprovocator” care are o ,,importantă componentă de pregătire”.

Coreea de Sud și SUA – manevre militare comune

Andrei Sebastian Anghel, X F

Trupele sud-coreene și aliatul lor american au întreprins manevre militare anuale comune,

condamnate de către Coreea de Nord.

În cadrul exercițiului au participat 28.500 de militari ce a purtat numele de ,,Key resolve”.

Generalul Curtis Scapparotti, șeful Comandamentului forțelor comune americane-sud-coreene, a

declarat că aceste exerciții sunt ,,cruciale” pentru asigurarea apărării Coreii de Sud.

11

PARCUL NAŢIONAL CAPIVARA

Parcul Naţional Capivara, situat în

provincia Piauf din Nordul Braziliei se remarcă

prin picturi unice, realizate cu mult talent în

numeroase peşteri.

Provincia Piauf se află între Bazinul

Amazon şi Oceanul Pacific, o zonă cu un climat în

general uscat. În cea mai mare parte, regiunea este

acoperită cu asociaţii vegetale, tip caatinga şi

cactuşi. La Est de Munţii Bom Jesus del Guergeia

se întinde cerrado, un peisaj rar de savană cu

arbori. Această regiune favorizează dezvoltarea

unei faune diverse, odinioară o sursă abundentă de

hrană pentru primii locuitori ai Americii de Sud.

Regiunea Piauf are un peisaj încântător cu

forme de relief pitoreşti şi cu pâlcuri de pădure.

Alexandru Valentin Stăvăroiu, X F

Canioanele spectaculoase cu pereţi verticali care

etalează zeci de nuanţe cromatice, şi stâncile

masive arcuite sau ascuţite, expun straturi de roci

orizontale, de culori diferite, stau mărturie

evoluţiei geologice ale acestor locuri.

Numeroasele peşteri din regiunea Capivara

i-au adăpostit pe primii locuitori ai Americii de

Sud. Unele peşteri au fost săpate şi extinse, iar

pereţii sunt decoraţi cu desene rupestre deosebite,

reprezentând oamenii dansând, scene din viaţa

acestora, femei care nasc sau scene de vânătoare.

Există peste 400 de astfel de situri. Se evidenţiză

cea mai renumită şi cea mai extinsă galerie de artă

rupestră adăpostită de Toca do Boqueirdo.

Picturile de culoare brun-roşcată redau viaţa

animalelor şi înfăţişează oamenii îmbrăcaţi în

costume tipice împodobite cu pene. Un alt sit

arheologic important este situat la Toca do Baixao

da Vaca, o stâncă suspendată de granit, lungă de

114 metri, pe care se află 749 de mostre de artă

rupestră. Culorile folosite de artiştii preistorici

erau obţinute din materiale naturale: hematit,

caolin, oase de animale arse, cărbune. S-a folosit

şi albastrul, o culoare rară pentru picturile din

peşteri.

Varietatea de subiecte a acestor picturi

rupestre poate fi împărţită în două tradiţii sau două

curente culturale: cultura Nordeste, din perioada

12.000 – 6.000 î. Hr., caracterizată prin modele

12

liniare si geometrice deosebite, interpretate de unii

cercetători, ca fiind forme timpurii, de scriere sau

codificare, a căror înţeles s-a pierdut în timp.

Aceste picturi primitive ilustrează fauna

care trăia odinioară pe aceste meleaguri din

bazinul Maranhao-Paraibe: pantere, emu, tatu,

aligatori, cerbi, peşti, o mare varietate de maimuţe

și păsări.

Iniţial, arealul Parcului Naţional Serra da

Capivara, era destinat protecţiei pădurii, dar cele

aproximativ 30.000 de picturi rupestre,

descoperite ulterior, ce au condus la declararea

acestui lăcaş de comori preistorice drept sit de

patrimoniu universal.

Arealul Parcului Capivara reprezintă

totodată habitatul unor specii de animale din ce în

ce mai rare, cum ar fi Vampyrum Spectrum,

cunoscut sub numele de liliacul – vampir,

numeroase specii de papagali, şi şerpi, ţaţu-ul

uriaş, furnicarul uriaş, puma şi jaguarul, toate fiind

pe lista speciilor ameninţate.

Dacă descoperirile preistorice din Parcul

Naţional Capivara se dovedesc a fi concludente,

istoria colonizării timpurii a Americii de Nord cu

populaţia din Asia care a traversat Strâmtoarea

Bering spre America de Nord în perioada

glaciaţiilor cuaternare, cu 60.000 – 20.000 ani în

urmă, ajungând în America de Sud acum peste

13.000 ani, va fi rescrisă.

13

Dunărea

Dunărea este al doilea ca lungime dintre

fluviile Europei (după Volga), fiind

singurul fluviu european ce curge de la vest la est.

Izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Germania)

sub forma a două râuri numite Brigach și Breg ce

izvorăsc de sub vârful Kandel (1241 de m) și se

unesc în orașul Donaueschingen (altitudine: 678

de m) în curtea castelului Fürstenberg.

Pe 29 iunie 1994, a fost semnată, la Sofia,

,,Conveţia privind cooperarea pentru protecţia şi

utilizarea durabilă a fluviului Dunărea”. În 2004,

,,Convenţia Internaţională pentru protecţia

Fluviului Dunărea” a decis ca ziua de 29 iunie să

fie ,,Ziua Dunării’’, pentru toate ţările situate de-a

lungul bazinului acestui fluviu, acestea fiind:

Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia,

Romania, Bulgaria, Ucraina şi Republica

Moldova.

Alexandru Robert Băloi, IX D

În toate perioadele istorice, bazinul Dunării a fost

locul de întâlnire şi de întrepătrundere a diferitelor

grupuri etnice, care s-au format ori s-au aşezat aici

în pături succesive, după cum afirmă geograful

George Vâlsan: ,,Ea (Dunărea) a fost norocul

nostru. Ea ne-a înlesnit unirea’’. În timp, acest

aspect a fost dovedit prin faptul că fluviul este o

forță unificatoare între culturi, limbi și civilizații

europene.

Dunărea a fost dintotdeauna o punte de

legătură între Vestul şi Estul continentului, loc de

atracţie pentru oamenii care au vieţuit în aceste

locuri de cel puţin 10.000 de ani.

Bazinul Dunării a fost totdeauna populat,

dovadă fiind săpăturile arheologice ce au arătat că

acesta era o regiune suprapopulată a Europei.

14

Dunărea a prezentat interes geopolitic şi

geostrategic din antichitate până în zilele noastre.

În toată această perioadă cursul Dunării a

constituit :

-Frontieră între imperii şi state;

-Cale de comunicaţie, utilizată în scop comercial

sau militar;

-Zonă de aşezare a comunităţilor umane, cu

bogate resurse naturale;

-Zonă cu potenţial hidroenergetic direct sau

indirect.

Importanţa strategică a Dunării constă

astăzi, în primul rând, în valoarea sa economică:

cea mai importantă arteră de navigație a Europei;

face legătura între Marea Neagră și Marea

Nordului prin canalele Dunăre-Marea Neagră și

Dunăre-Rin-Main; asigură transportul de

minereuri, cărbuni, cereale, produse petroliere;

potențial hidroenergetic însemnat, amenajat;

importanță turistică prin defileu și Deltă, fauna

diversificată, croazierele organizate la nivel

european pe fluviu prin frumoasele capitale pe

care le traversează. Dunărea, ca arteră

internaţională de comunicaţie şi transport s-a

bucurat de un interes sporit din partea statelor

riverane cât şi din partea neriveranilor. Stabilirea

regimului de navigaţie prin ,,Convenţia de la

Belgrad” din 1948, a deschis posibilitatea

afirmării libere şi neîngrădite a suveranităţii

statelor riverane la Dunăre asupra sectorului

fluvial ce formează teritoriul fiecărui stat.

15

Perla şi fildeşul Andrei Anghel, X F

Perla şi fildeşul sunt materiale de

natură organică, fiind frumuseţi oferite de

mediul înconjurător din regnul animal sau

vegetal. Având o rezistenţă sporită la

influenţele naturii precum clima, apele şi

diversitatea temperaturilor, acestea au fost

utilizate încă din vechime.

PERLA

Ştiinţa culturii perlelora fost dezvoltată

primordial de poporul chinez în secolul al XII- lea

d.Hr. O mică mărgea era pusă în interiorul

mantalei unui crustaceu, iar animalul producea

straturi de sidef în jurul acesteia, rezultând o perlă.

Sideful este substanţa de bază din care

perlele sunt formate. Acestea apar atât la

moluştele de apă de mare, cât şi la cele de apă

dulce, deşi sunt în general obţinute de la molusca

marină ,,Pinctada”, care, deşi, nu este o stridie ,

poartă numele de ,,Stridie de perle”. Cu o varietate

16

largă de culori pale, perlele sunt de regulă albe sau

roz, cunoscându-se şi rarele perle negre.

Compoziţia perlelor este uşor diferită de

cea a sidefului ce căptuşeşte scoicile moluştelor,

prin faptul că perlele conţin mai multă apă. Ele se

formează atunci când un mic fir de nisip sau altă

particulă iritantă pătrunde într-o scoică şi este apoi

acoperită cu sidef. Se pot cultiva perle artificial,

utilizând acest principiu, dar cu siguranţă că

valoarea perlei va fi drastic scăzută.

Cea mai mare perlă cunoscută a fost

descoperită în Filipine în 1934, în interiorul unei

moluşte comestibile gigantice. Ea cântăreşte 6,37

de kg.

.

FILDEŞUL

Este o substanţă netedă, de culoare crem,

din care sunt alcătuiţi colţii, coarnele şi dinţii

multor animale sălbatice. Cel mai des este asociat

cu elefanţii,cei africani, fiind consideraţi cea mai

bună sursă de fildeş.

Fildeşul este un material organic, ce nu

prezintă sistem de organizare. Este alcătuit din

fosfate de calciu, şi include atât materie organică,

cât şi materie minerală.

Adevăratul fildeş este foarte scump, fiind căutat

de amatorii de îmbogăţiri rapide, fapt ce a

determinat şi vânătorea excesivă a animalelor

purtătoare de astfel de colţi. Tocmai datoriă cererii

mari de obiecte de fildeş s-a trecut la falsificarea

acestuia.

Gravură în fildeș

Perlă recuperată dintr-o scoică

Sculptură în fildeș

17

Date de trafic:

4.000 mașini/oră

100.000 masini/zi

viteza maximă permisa 50 km/h

60.000 de persoane se folosesc zilnic de

pasaj

rampe secundare de acces rutier: 9

test de încărcare maximă 1.500 t: 13

tramvaie + 24 camioane

Buget: -antreprenori: Astaldi(Italia) și FCC

Constructii(Spania)

-buget final:240 de milioane de euro

Pasajul Basarb

Cătălin Tuluc

Pasajul Basarab, fără doar şi poate este cea

mai mare construcţie de infrastructură urbană din

România. El are o lungime de aproximativ 2 km.,

cu doi piloni înalţi de 84 de m şi cu cel mai lat pod

hobanat din Europa, ce redesenează panorama

Capitalei şi transformă o zonă de intensă circulaţie

a oraşului, într-una dintre cele mai ordonate.

Acesta face legătura între sectoarele 1 şi 6 ale

Capitalei.

Pasajul Basarab-cel mai mare proiect pentru

traficul bucureştean

Susţine 4 benzi de circulaţie şi două linii de

tramvai pe centrul său şi dirijează traficul pe

direcţia Nord-Sud şi Nord-Vest a oraşului.

Pasajul Basarab începe de la intersecţia străzilor

Nicolae Titulescu şi Calea Griviţei, traversează

liniile de cale ferată din zona Gării Basarab şi

zona Carrefour Orhideea şi trece peste râul

Dâmboviţa ( în zona Grozăveşti) printr-un pod

arcuit.

Acesta se închide spre Bulevardul Vasile Milea şi

şoseaua Grozăveşti, două şosele care se

intersectează cu Bulevardul Iuliu Maniu, una

dintre arterele principale ale Capitalei care are

ieşire directă la autostrada A1, Bucureşti-Piteşti.

El dispune de 9 rampe de acces rutier: două rampe

de urcare şi coborâre sunt pe Calea Griviţei, o

rampă dublă de urcare-coborâre pe Calea Plevnei,

o alta pe Calea Giuleşti, încă două rampe duble de

urcare şi coborâre pe şoseaua Orhideelor şi o

ultimă rampă pe Bulevardul Vasile Milea.

Peste râul Dâmboviţa, Pasajul Basarab, se

continuă cu un Pod în Arc, iar cele două ,,arcuri”

au o deschidere de 92 de m şi sunt legate cu grinzi

transversale de tablier.

Ambele poduri, atât cel de peste râul Dâmboviţa

cât şi Podul Hobanat din zona Gării Basarab

beneficiază de instalaţii de iluminat arhitectural.

În total, peste 54.000 de leduri asigură iluminarea

arhitecturală a pasajului.

Podul Hobanat-un record în Europa

Punctul principal al pasajului este Podul Hobanat

(susținut de cabluri conectate la piloni) din zona Garii Basarab. Podul are un pilon de susținere impunător în

forma literei ,,H” și un tablier cu lungimea de 222 de m. La pilonii care au o înălțime de 84 de m sunt prinse

18

60 de hobane ce susțin un tablier cu o lățime record în Europa de 44 de m. Podul Hobanat reprezintă și un

punct internodal, cel mai mare din Romania. El reunește în același loc o linie de tramvai pe pod și trei linii

de tramvai pe sub pod, linii de autobuz și troleibuz, linii de metrou, două gării de cale ferată, la care se

adaugă spații special amenajate pentru taximetre și două autogări pentru transport intern și internațional. Pe

Pasajul Basarab circulă cel mai modern tramvai din România produs de către Regia Autonomă de Transport

București (RATB).

Referințe informaționale

Dimensiunea podului:

lungime 2 km (Podul

Hobanat 222 m)

suprafata totala 55.880 m2

cel mai inalt punct 84 m

(piloni)

cel mai lat pod Hobanat

din Europa 44 m

deschiderea arcului

podului de peste

Dambovita:92m

numar toatal de hobane:60

19

Mânăstirea Radu-Vodă

Dană Relu, X E

Mânăstirea Radu Vodă este un lăcaş

preţios, bine păstrat, fost sediu mitropolitan,

dominând Bucureştiul de patru secole. Iniţial, în

acest loc, se afla Mânăstirea Sfânta Troiţă,

construită din ordinul domnitorului Alexandru

Vodă Mircea şi a soţiei sale , doamna Ecaterina.

Fiul acestora, Mihnea, continuă zidirea mânăstirii,

ea fiind terminată în 1586. Peste zece ani, în

timpul campaniei lui Sinan Paşa împotriva lui

Mihai Viteazul, otomanii ocupă Bucureştii,

transformând mânăstirea în fortareaţă. După

revenirea oastei române, turcii au incendiat oraşul

şi au aruncat în aer Mânastirea Sfânta Troiţă.

Aceasta va fi reconstruită peste douăzeci de ani,

de către Radu Vodă Mihnea (1611-1616, 1620-

1823) care a clădit un lăcaş trainic după modelul

mânăstirii Curtea de Argeş. Noua construcţie,

purtând acum numele lui Radu Vodă, a fost

admirată de mulţi călători străini, care o descriau

ca fiind ,,cea mai frumoasă si mai de frunte din tot

oraşul”.

În lungul anilor, mânăstirea a suferit

numeroase modificări, clădirile aferente, fiind

demolate și înlocuite cu cele ale unui internat şi a

unui seminar teologic.

În faţa Mânăstirii Radu Vodă, în prima

jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost ridicată

micuţa biserică Bucur, fiind folosită la început ca

paraclis sau capelă a mânăstirii. Denumirea

acesteia este strâns legată de numele lui Bucur,

întemeietorul Bucureştiului -un cioban, un

negustor sau un boier, conform diferitelor variante

ale legendei.

În prezent, lăcaşul funcţionează ca şi

mânăstire de monahi, fiind cunoscută sub acelaşi

nume .

20

ZARAGOZA – ,,Cămin al miracolelor”

Ştefan Bianca, IX D

V-aţi întrebat vreodată ce mistere ascunde oraşul pe care îl vizitaţi? Ei bine...eu da! Cele mai mari

pasiuni ale mele sunt călătoria şi cunoaşterea diferitelor legende sau tradiţii ale destinaţilor de vis .

Având un tată călător, am vizitat multe locuri din Europa împreună. O adevarată aventură a fost

Zaragoza. Oraşul este al cincilea ca mărime din Spania. Este localizat între Barcelona, ţara bascilor, munţii

Pirinei şi partea centrală a Spaniei. Este populat de aproximativ 680.000 de locuitori şi are o suprafaţă de

aproximativ 1.063 de kilometrii pătraţi, fiind străbătut de râul Ebro, beneficiază de multe atracţii turistice.

Catedrala del Pilar

Cel mai mult m-a impreisonat Catedrala del Pilar, casa miracolelor. Locuitorii spun că, în perioada în

care Sfântul Santiago a trecut prin Zaragoza să-şi propăvăduiască învaţăturile, în jurul anului 40, acesta a

avut o viziune. Fecioara Maria i-a apărut pe un stâlp de marmură şi i-a dat o statuie de lemn (statuia

Fecioarei Maria), spunându-i să construiască un edificiu de rugăciune pentru locuitorii de pe Ebro, pentru a-i

proteja de posibilele drame ale viitorului. La această minune, în urma căreia a fost construită biserica del

Pilar, au asistat căţiva discipoli ai apostolului.

Pe 3 august 1936, în timpul Războiul Civil, au fost aruncate trei bombe dintr-un avion, cu scopul de

a distruge catedrala, dar nu au explodat. Locuitorii susţin că a fost un miracol şi că Fecioara Maria a

21

împiedicat un dezastru. Două dintre bombe sunt şi acum acolo, puse pe un perete la intrare ,,Mărturii mute

ale puterii divine”.

În interiorul catedralei, există şi acum statuia pe care Fecioara Maria a daruit-o Sfântului Santiago.

Crezând că este un dar sfânt, preoţii au angajat un croitor propriu care, zilnic confecţionează câte o fustă

pentru statuie. Astfel, câte zile are anul, atâtea fuste are statuia, acestea fiind schimbate la miezul nopţii.

Tradiţii de Paşte

Vizitând oraşul în preajma sfintelor sărbatori de Paşti, am descoperit unele dintre tradiţiile

cetăţeniilor. Aceştia sărbătoresc într-un mod unic. Bărbaţii şi copiii se costumează specific, purtând robe

lungi şi coifuri care se prelungesc până la piept, acoperindu-le faţa. Aceştia confecţionează statui din ceară,

semnificând diferite momente ale morţii mântuitorului Iisus Hristos. Ele sunt urmate de cinci femei

îmbrăcate în negru, jucând rolul celor cinci văduve rămase cu candele neaprinse . Se defilează în acest mod,

cu statui şi costume pe toate străzile oraşului. În timpul defilării se cântă melodii specifice de către copii şi

bărbaţi. În urma miraculoasei aventuri am descoperit noi legende, tradiţii şi obiceiuri care captează atenţia

turiştilor. Eu am rămas într-adevăr impresionată într-un mod plăcut, deoarece am aflat secrete ale oraşului,

dar totodată mi-am completat cunoştinţele despre istoria şi religia acestuia. Mi-aş dori să destăinui tainele

mai multor oraşe şi sper că v-am plantat un bob de curiozitate despre acest domeniu.

22

Drumul Mătăsii

Prof. Dorina Cârlan

Drumul Mătăsii a înlesnit legătura între

popoarele Evului Mediu, pe care, de la Est spre

Vest, Xi’an, Dunhuang, Kachgar, Samarkand,

Palmyra, Istanbul sau Venetia reprezentau

popasurile cele mai importante. Acesta a avut o

semnificație deosebită în viața comercială dintre

Orient și Occident, privind schimbul unor produse

prețioase (mătase naturală, bumbac, vin, covoare,

fildeș, mirodenii, pietre prețioase, purpură,

sticlă...), care a însemnat bogăție, eleganță pentru

comunitățile din acea epocă, artă și mister și

obiceiuri necunoscute.

Până în secolul al XV-lea, când a luat

amploare transportul pe mare, caravanele de

cămile străbăteau cei 6.400 de km ai Drumului

Mătăsii între China și Levant.

Xi’an (Shaanxi)-denumirea Chinei in

limba mandarin înseamnă ,,O ţară în centru” , iar

punctul ei central cade tocmai în Xi’an, lucru

reflectat şi de vechea zicală ,, Împăraţii şi-au

pornit imperiile din Qinzhang dintotdeauna”

( Qinzhang este zona în care se află Xi’an). Acest

oraş străvechi a înregistrat numeroase perioade de

prosperitate, dar şi de vicisitudine ale naţiunii

chineze, a fost una dintre cele 7 capitale istorice

ale ţării .

Xi’an are o istorie lungă. Populaţiile

Lantian, care au trăit aici în Epoca de Piatră, au

scris prima pagină în istoria civilizaţiei umane cu

mai puţin de un milion de ani în urmă. Cu 6-7 mii

de ani în urmă, strămoşii celor care trăiesc în

prezent acolo au înfiinţat primul sat primitiv,

numit de catre arheologi, Bampo. Acesta este

considerat un model de comunitate chineză

matriarhală în perioada sa cea mai înfloritoare.

Oraşul a fost capitală pentru 13 dinastii pe

o perioadă de 1.140 de ani, începând de la Xizhou

(1.046-771 î.Hr.) , cu societatea sa sclavagistă şi

continuând cu celelalte dinastii ale societăţii

feudale până la Tang, ultima dintre ele. Din 1.057

până în 904 î.Hr., oraşul a fost centrul politic,

economic şi cultural al țării. Ca şi Roma, Atena şi

D

E

S

C

O

P

E

R

I

R

I

G

E

O

G

R23

Cairo, Xi’an era una dintre cele mai renumite

capitale ale Antichitaţii.

Primul împărat chinez din perioada

feudală, Ying Zheng, a reunificat ţara în 221 î.Hr.

şi a înfiinţat prima dinastie feudală centralizată -

Qin - în Xianyang (Xi’an) de azi. În perioada

domniei sale au fost construite Palatul Efang, o

capodoperă în istoria arhitecturii chineze şi un

imens mausoleu pentru el însuşi. Acesta este

primul ca dimensiuni şi ca locuri de înhumare.

Războinicii de teracotă descoperiţi înăuntru arată

tocmai ca trupele militare ale Dinastiei Qin, ceea

ce indică marea lor putere militară şi inegalabilul

spirit combativ.

Societatea lui Xi’an şi-a atins apogeul în

timpul Dinastiei Tang (618-907 d. Hr.), când a

devenit cea mai mare metropolă a lumii, cu o

populaţie de peste un milion de locuitori. Acest

aspect este evocat şi de zicala: ,,Aşa cum există o

Roma în apus, tot aşa este şi un Xi’an la răsărit”.

Mulţi dintre aceşti puternici împarati au

lăsat în urma lor valoroase moşteniri istorice:

Mausoleul Zhao, Mausoleul Qian şi Huaqingchi, o

renumită gradină imperială.

.

Pasul Jayuguan (Provincia Gansu), o mare de nisip nesfârsită din Deşertul Gobi prin care şerpuiesc

drumurile care duc spre Vestul Chinei. În mijlocul acestui deşert, la poalele Munţiilor Qirian, se întinde

Jayuguan, un oraş uriaş, magnific.

.

Oraşul a fost construit în vecinătatea oraşului Jiuguan - o aşezare strategică pe vechiul Drum al

Mătăsii-la Est. Odată, pe aici, au trecut nenumărate caravane de cămile, fiind în acelaşi timp locul în care

s-au dat numeroase bătălii de-a lungul timpului.

Jayuguan a fost construit în timpul Dinastiei Ming (1.368-1.644 d. Hr.). La început era numai o

trecătoare, nu era un oraş, iar mai tarziu a fost fortificat cu ziduri de apărare, la interior şi la exterior, şanţ

de apărare, turnuri de pază, cât şi alte zeci de structuri de apărare pe zidul oraşului, toate mărturii ale

vechii politici de apărare ale Chinei.

24

Dunhuang, potrivit unei cărti scrise în timpul Dinastiei Han,

în chineză înseamnă ,,pământul prosper”. Această definiţie

a fost dovedită după două mii de ani, la sfarşitul Dinastiei

Qing.

Acum două mii de ani, aici se afla o oază prosperă,

drumuri agglomerate, pline cu caravane, mătase,

documente oficiale, suliţe, săbii, spectacole de dansuri

vechi și cântece religioase.

În 1035, în timpul Dinastiei Song, Dunhuang era pe

atunci pe drumul către vestitul Drum al Mătăsii, un punct

strategic şi scena unor lupte neîntrerupte. Când revolta din

timpul Dinastiei de Vest, Xia, s-a extins către Dunhuang ,

călugării de aici au fugit din faţa dezastrului pentru a sigila

în peştera numărul 16, scripturile, documentele, broderiile

şi pe care nu le putuseră lua cu ei. Călugării nu s-au mai

întors niciodată.Toate aceste comori au stat la adăpost timp

de 800 de ani. Astăzi, comorile acestea sunt dispărute prin

toată lumea, numai patru mii dintre acestea, găsindu-se în

Biblioteca din Beijing.

Muzica și prosperitatea acelor vremuri, comerţul şi relaţiile

diplomatice, războaiele şi campaniile, toate au disparut sub

nisipurile fară sfârşit, cu umbrele eterne rămase pe zidurile

de piatră din Dunhuang. Pentru cei ce străbăteau vechiul

Drum al Mătăsii, oazele Turfan si Kashi ( Kashgab) au fost

puncte importante de popas care se aflau la mariginea

Deşertului Takla-Makan .

Depresiunea Turfan, situată în unul dintre cele

mai joase locuri de pe Terra (-154 de m) , o

zona aridă, de ,,foc” a Chinei, cu bogate

rezerve de ape subterane între munţii Tianshan

și Deşertul Takla-Makan este un loc

reprezentativ pentru Republica Chineză petru

mediul natural pitoresc şi tradiţii, prin cărţile

clasice în care sunt relatate evenimentele unei

lungi istorii. Această depresiune era în trecut

unul dintre centrele militare, politice și

economice ale Chinei Occidentale.

Mătasea din regiune, alături de

abundenţa altor produse indiene şi persane, au

amplificat acţiunile comerciale. Semnificative

în acest sens, sunt ruinele oraşelor situate în

apropierea localităţii Turfan: Oraşul Jidohe,

fondat în anul 200 î.Hr., era un oraş cheie pe

Drumul Mătăsii, ca şi oraşul Gaochand (la Est

de Turfan ), siturile istorice cu fresce din

Grotele Qianfu; mormintele antince; pagoda

islamică Sugong a Dinastiei Qing; Muntele de

Foc.

Norii de nisip provocaţi de vânturi

puternice acoperă în cea mai mare parte a

anului, Deşertul Takla-Makan. Structuri

piramidale de 300 de metri înaltime se

transformă în adevărate ziduri de nisip.

25

Oraşul Kashgar situat între Deşertul Takla-

Makan şi M-ţii Xinjiang, în Nord-Vestul Chinei,

era un popas frumos de pe Drumul Mătăsii. În

secolul al XIII-lea, târgul din Kashgar era

considerat cel mai mare şi mai bogat din lume.

Tradiţiile comerciale se pastrează şi în zilele

noastre în acest vechi oraş, unde în fiecare

duminică se organizează cel mai mare târg din

Asia Centrală. Se comercializează fructe şi

legume, obiecte de uz curent și îmbrăcaminte, cât

şi instrumente muzicale tradiţionale care nu diferă

cu nimic de cele din epoca glorioasă a Drumului

Mătăsii.

Buhara (Uzbekistan)-Oraşul, situat pe

vechiul Drum al Mătăsii are o istorie de două ori

milenară. El reprezintă cel mai complet exemplu

de oraş medical central-asiatic, cu cea mai mare

parte a structurii urbanistice de masă intactă până

în zilele noastre. De un interes deosebit se bucură

faimosul mormânt al lui Ismail Samoniy;

Moscheea Kalian (sec. XII) , cu un minaret înalt de

46 de metri şi cu o cupola albastră; precum şi

numeroase medresse ridicate în sec. XVII. Între ele

,,Miri-arab” şi Medressa Kukeldas (sec. XVI) cea

mai mare din Asia (160 de săli de studiu) devenită

caravanserai. Vechia fortareață (,,Ark”/Citadela)

care datează din secolul IV î.Hr., odinioară fiind

reşedinţa de iarnă a emirului și adăposteşte azi

secţiuni ale Muzeului Naţional Uzbec.

SamarKand-oraşul răscruce al civilizaţiilor,

era un popas important pentru caravane, disputat de

perşi, greci, turci de arabi şi de mongoli – situat în

Asia Centrală, este fondat în secolul VII î.Hr. cu

numele de Afrasaib, purtând apoi, în Antichitate,

numele de Marakauda. În Evul Mediu, cunoaşte

cea mai puternică dezvoltare în perioada Timuridă

(în secolul XIV-XV, când Timur Lenk a făcut-o

capitală ) Dintre monumentele acestui timp glorios

(pe plan cultural , religios şi ştiinţific) amintim:

Moscheea Bibi-Hanam (1.399-1.404, distrusă de un

cutremur în 1.887, în curs de refacere şi Mausoleul

Gur-Amir (1.408, cu mormântul lui Timur Lenk ),

având o bază octogonală şi încoronat cu o cupolă

imensă, acoperit în întregime cu mozaic verde,

violet, alb și albastru .

Khiva-oraş situat la vest de Samar Kand , tot

în Uzbekistan, la o cotitură de Drumul Mătăsii care

ducea spre Rusia. În interiorul unor fortificaţii cu

crenel se găşeste Itkhan Kala (Oraşul Vechi) cu

fortăreaţa Kunya Ark şi moscheea Juma, care are 217

stâlpi.

Mausoleul Gur-Emir

26

Itchan Kala- situat la graniţa dintre Uzbekistan cu Turkmenistan, este un oraş fortificat cu ziduri ridicate de

cărămidă (până la 10 m înălțime), clădit în oaza Hiva/Kiva, ultimul loc de popas al caravanelor care străbateau

celebrul Drum al Mătăsii, înainte de a traversa Desertul Karakum în direcţia Iranului. Deşi s-au pastrat foarte puţine

monumente din perioada de glorie al comerţului (sec. VII-XII ), reprezintă un exemplu bine păstrat de arhitectură

islamică central-asiatică. Dintre monumentele care au devenit atracţii turistice majore ale ţării sunt Moscheea

Djuma, Mausoleele lui Pahlavan Mahmud (sec. XIII ), Mausoleul Hanului, medressele şi alte două palate care

datează din sec. al XIX-lea.

.

Alep

Considerat cel mai vechi oraş ,,în

funcţiune” din lume, este situat în N.

Siriei. Locuit continuu din mileniul 2

î.Hr., a fost stapânit de hitiţi, asirieni,

romani, bizantini, arabi, mameluci

(secolul 13-16), turci (1.516-1.918).

Vestit centru comercial şi

meşteşugăresc dezvoltat la răscrucea

unor importante drumuri comerciale

din această parte a Lumii Vechi, fapt

consemnat de structura şi arhitectura

părţii vechi a oraşului. Emblema

turistică a oraşului este reprezentată

de faimoasa Cetate (secolul 13), la

care se adauga Marea Moschee

(secolul 12), palate şi caravanseraiuri,

medrese, care atrag turiştii din

întreaga lume.

Palmyra

Situat într-o oază a Deşertului Siriei, la N-E de Danasc, oraşul a fost timp de

cateva secole unul dintre cele mai importante centre urbane ale

Antichităţii. Vestigiile sale dovedesc poziţia oraşului la răscrucea mai

multor civilizaţii (persane, elenistice, romane ş.a). Se evidenţiază: Templul

lui Baal (secolul 1 d.Hr.) ridicat pe locul unui vechi sanctuar ( mileniul 2

î.Hr.), cu trei părţi monumentale (documentas) şi ziduri lungi de 205

metrii, strada principală a oraşului roman, marcată de coloane având

capiteluri corintice şi un arc ce a devenit emblema turistică a oraşului;

Termele lui Diocleţian; Teatrul roman, Templul lui Nebo ş.a. În apropiere

se află necropola principală şi cetatea Fakhredin al Maavy (secolul 16).

27

Poziţia sa strategică între Peninsula Balcanică şi Peninsula Asia Mică pe de o parte şi între Marea Neagra şi Marea Mediterană,

pe de altă parte, oraşul de la Bosfor, capitală a Imperiului Romano-Bizantin, apoi a Imperiului Otoman, Istambul a fost asociat

cu principalele evenimente politice, religioase, economice şi aritistice petrecute în ultimele două milenii.

Învăluit de noapte, Istambulul păstrează aerul de basm oriental al trecutului, multitudinea liminilor care se reflectă în

marea liniştită şi iute colorată, în albastru, multitudinea insulelor și podurilor luminate, ziduri, cetaţi şi turnuri, cartiere

cochete din lungul Bosforului.

Oraşul a fost înfiinţat în 330 d.Hr. de către împaratul Constantin cel Mare pe locul fostei colonii greceşti Byzantion,

odată cu transferarea capitalei Imperiului Roman la Bizantin, primind denumirea de Constantinopol, în cinstea Împaratului.

În perioada ocupaţtiei romanciene, până în 1.261 în Constantinopol au fost ridicate palate, catedrale apostolilor,

zidurile cetăţii, hipodromul, sisteme subterane orientare cu apa, monumente inedite, Turnul Galata (genovez). Atacurile

cavalerilor cruciaţi care au cucerit oraşul în 1.204 au distrus multe monumente. Acestora le-au urmat atacurile turcilor, lupte

repetate care au condus la căderea Constantinopolului, în anul 1.453.

Situat in sudul Libanului, lângă

actualul oraș Sūr, pe țărmul Mării

Mediterane, Tyr a fost întemeiat în

mileniul 3 î.Hr. de către fenicieni, pe o

insulă stâncoasă în fața țărmului.

Între secolele XIV-IX î.Hr. orașul a

devenit unul dintre cele mai

importante centre comerciale și

mesteșugărești ale lumii antice,

întemeind multe colonii în bazinul

occidental al Mediteranei, între care

Cartagina în anul 814 î.Hr), care îl va

depăși ca putere și faimă. Cucerit, cu

mare greutate, de Alexandru Cel

Mare în 332 î.Hr, apoi de seleucizi,

romani, cruciati și de arabi, orașul

păstrează numeroase monumente

din aceste perioade.

Ankara este situată în Anatolia centrală. Este capital Turciei de la 29

octombrie 1923 şi al doilea oraş ca mărime, după Istambul.

Originile sunt foarte vechi. Aceste ruine hittite descoperite în capitală

atestă prezenţa unui oraş care purta numele de Ankura. Apoi pe vremea

tectosageilor, oraşul a devenit capitală şi a primit numele de Arsyra.

Romanii au intrat în oraş în anul 189 î.Hr. Tot oraşul a devenit metropolă

pe vremea lui Nero. În 1.073, Ankara a fost ocupată de turci. Rând pe rând a fost

cucerită de bizantini şi turci. În 1.414 oraşul a redevenit otoman și a luat

denumirea de Angora.

La începutul sec. XX, ca urmare a alegerii lui Kenal Ataturk ca preşedinte

al Turciei, oraşul devine capitală, înlocuind Istanbulul.

Are numeroase obiective turistice: băile romane, construite în sec.III,

Columna lui Iulian înaltă de 40 m, construită în sec. IV, Templul Augustus,

Mausoleul lui Ataturk, construit între 1.044 şi 1.953.

Hagia Sfânta Sofia

28

Situat la intersecția unor mari drumuri comerciale, oraşul Istanbulul a cunoscut o dezvoltare economică şi

urbanistică încă din Evul Mediu.

Specifice şi în prezent sunt activităţile comerciale, transportul maritim şi turismul. Acesta din urmă este pus în

valoare de multitudinea obiectivelor istorice şi religioase bine conservate, muzee: Sf. Sofia, Moscheea Albastră,

Suleymaniye care se deschide larg spre Cornul de Aur, mareția palatelor TopKapâ.

Plimbările cu ambarcaţiuni în Bosfor şi Cornul de Aur completează încântarea turiştilor de pretutindeni.

,,Istanbulul de azi, bătrânul oraş al lui Constantantin cel Mare, odată cu schimbarea numelui şi-a schimbat şi

aspectul, numele i-a devenit turcesc şi aspectul european. Străzile lui nu mai au pitorescul şi poezia de odinioară.” – (Mihai

Tiean-Rumano – ,, Peste mări şi ţări”)

Palatul TopKapî Zidurile fortificate ale cetatii Rumeli

Veneţia este localizată în una din lagunele unui arhipelag cu 117 insule. În secolul VI, Veneţia era considerată doar un

grup de mici aşezări pescăreşti într-o lagună a Mării Adriatice, un refugiu al oamenilor de pe continent faţă de invadatorii

goţi.

600 de ani mai târziu, se transformase într-o republică puternică, condusă de un doge, cu propria constituţie.

În secolul XVI cucerise deja Bizanţul, colonizase tot nord-estul Italiei şi avea monopol pe comerţul mediteranean.

Oraşul vechi este străbătut de canale, concentrate în Canal Grande, traversate de circa 400 de poduri. Legatura cu

uscatul continental se realizează prin numeroase canale și printr-un pod de cale ferată şi şosea, care leagă oraşul vechi cu

suburbiile Mestre şi Marghera.

Oraşul vechi este un adevarat muzeu. De-a lungul Canalului Grande se înşiră, de o parte şi de alta, circa 200 de palate

de marmură, 90 de biserici, alte monument, muzee, biblioteci dintre cele mai celebre din lume. Canalul este mărginit de

peste 100 de case negustoreşti somptuase renascentiste, bizantine şi gotice care amintesc de perioada Evului Mediu şi de

importanţa comercială a oraşului.Pe parcursul anilor, Veneţia s-a adaptat epocii modene, cu palazzi transformate în

magazine, hoteluri şi apartamente, cu gondole înlocuite cu vaporetti şi cu depozite transformate în muzee. Staţiunea

maritimă Lido găzduieşte de ani de zile Festivalul Naţional de film de la Veneţia.

Canal Grande Palatul Dogilor

29

Centrul vechi este reprezentat de Piazza di San Marco, mărginite de ansambluri arhitectonice unice în lume: bazilica

San Marco, Turnul cu ceas (1.496), Procuratie Vecchie (sec. XVI), Procuratie Nuove (sec. XVI-XVII), Procuratie Novissime

(1810), Campanile (sec. XV-XVI), Palatul Dogilor, fosta reşedinţă a conducătorilor Republicii Veneţiene.

Bazilica San Marco

A fost construită în sec. XI, edificiul de cult are cinci turle rotunjite şi 4.000 de metri pătraţi de splendide mozaicuri.

Aceasta reprezintă o capodoperă de arhitectură bizantină şi plină de comorile jefuite din bizanţ, care demonstrează statutul

de mare putere al Veneţiei renascentiste.

Piazza San Marco

Este o piaţă mare cu coloane, cafenele şi magazine, descrisă cândva de Napoleon ca fiind cel mai frumos salon din

Europa.

- Locul naşterii lui Marco Polo, Tintoretto şi Antonio Vivaldi; - Oraşul în care concertele lui Vivaldi se ţin în biserica în care acesta a lucrat (La Pieta); - Singurul oraş din lume construit pe apă; - Unul dintre puţinele oraşe complet pietonale, cu alei înguste care se deschid în pieţe largi; - Veneţia are cele mai multe opere de artă din Europa, raportat la dimensiuni; - Canalul Grande oferă o vedere spectaculoasă asupra unora dintre cele mai frumoase clădiri renascentiste.

-

Bazilica San Marco

Interiorul Bazilicii San Marco

Genova este un oraş-port în nordul Italiei, renumit datorită lui Cristopher Columb. În Antichitate, Genova era un

oraş al ligurienilor.

În Evul Mediu, Genova a fost o republică independentă, care s-a extins pe întreaga Liguria și Piemont. Avea mai

mule colonii în Orientul Mijlociu, Marea Neagră, Sicilia, Sardinia şi Africa de Nord.

Republica a făcut parte din Imperiul Francez până în 1885, când delegaţia de la Congresul de la Viena a stabilit

încorporarea ei în Piemont.

Obiective turistice semnificative adăpostite de oraş:

•Catedrala Sf. Lawrance- fondată după sec. V după Hr., cu numeroase detalii ale stilurilor romanic și baroc;

•Palatul Dogelor- transformat în muzeu;

•Farul din Genova- construit cu 1.000 de ani în urmă, este al doilea far tradiţional din lume ca înălţime. Acesta a

străjuit necontenit activităţile comerciale din perioada Evului Mediu, marcând limita de răsărit a Drumului Mătăsii;

• Vechiul Port- are 280 de dane de acostare a navelor.

30

Ultima pădure preistorică a Europei

La graniţa dintre Polonia şi Belarus se află

parcurile naţionale Bialowoieski şi respectiv

Belovezhskaya. Pădurea reprezintă atât o

rezervaţie a biosferei, cât şi un sit de

patrimoniu universal.

Suprafaţa totală a rezervaţiei

este de 1.460 km pătraţi, fiind o pădure

seculară, umedă şi greu accesibilă. Totodată

este o rezervaţie a biosferei şi sit de

patrimoniu universal.

Această pădure seculară reprezintă

un rest din fostele păduri de altădată, care se

întinde de la Marea Baltică la Marea

Mediterană, de la tundra rusă la stepele

Mării Negre. Este ultima pădure preistorică

a Europei. Pădurea a fost lăsată să evolueze

timp de secole: lemnul a rămas acolo unde a

căzut, arborii afectaţi de boli au fost lăsaţi,

trunchiurile bătrâne de arbori fiind acoperite

de fungi si licheni.

În timpul evoluţiei sale, pădurea a

suferit diverse modificări. Astfel, în anul

1.341 partea bielorusă a fost declarată

rezervaţie de vânătoare, având drept scop

protecţia bizonului european, cel mai mare

animal sălbatic al continentului. În anul

1.557 au fost introduse reguli stricte privind

controlul asupra exploatării pădurii.Începand

cu anul 1.598, doar regii polonezi aveau

dreptul la vânătoare în aceste păduri, iar din

1.795 acest privilegiu a fost împărţit cu ţarii

şi ţarinele Rusiei.

În perioada ocupaţiei germane din Primul

Război Mondial s-a hotărât tăierea pădurii şi

transportul buştenilor în afara regiunii, pe o

cale ferată construită în acest scop. Astfel au

fost tăiaţi aproximativ 5 milioane de metri

cubi de cherestea şi a fost exterminată ultima

turmă de bizoni din această specie. Ulterior,

pădurea a fost lăsată să evolueze natural, s-a

aplicat un program de înmulţire şi

repopulare a animalelor. Astfel, prima turmă

de animale a fost eliberată în mediul natural

în 1.952.

Protecţia maximă a animalelor în

propriul mediu ecologic este dovedită, de

31

exemplu, prin vânarea ultimului bizon în

anul 1.919, în Polonia şi 1.921 în Belarus.

Clima temperată cu grad mare de

umiditate, cât şi varietatea solurilor au creat

condiţii pentru formarea a 20 de tipuri de

asociaţii forestiere, o oază ecologică pentru

fauna europeană.

Vegetaţia cuprinde 26 de arbori, între

care molidul, cu înălţimi până la 50 de metri,

brazi şi specii de foioase, precum: frasin,

stejar, carpen şi tei, cu înălţimi de

aproximativ 40 de metri. Mulţi arbori au

vârste de peste 500 de ani, cu diametrul

trunchiurilor de circa 2 metri. Exista 20 de

tipuri diferite de păduri de amestec: cu specii

de foioase sau combinaţii de foioase şi conifere, dintre care 90% în Belarus. Există 13

habitaturi de mlaştină şi de păşune.

Fauna cuprinde două turme de bizoni europeni cu 550 de exemplare, dintre care 300

sunt în Parcul Naţional Polonez, iar 250 în Parcul Naţional din Belarus, 55 de specii de

mamifere, dintre care lupul, jderul, bursucul, marmota, castorul, cerbul roşcat, elanul şi cerbul

siberian sunt cele mai răspândite. De asemenea, vieţuiesc peste 200 de specii de păsări, spre

exemplu: berze negre, cocori, bufniţe şi 8.000 de specii de insecte.

Un alt element de atracţie al Parcului Naţional îl reprezintă o herghelie de cai tarpan, o

rasă de talie mică şi rezistentă care, supravieţuieşte datorită aplicării unui program de refacere a

efectivelor.

Cea mai mare parte a parcurilor naţionale nu este accesibilă vizitatorilor.

32

Perle geografice

-Explozie demografică= colectivitatea unor personae fizice care locuiesc pe un

teritoriu pentru o perioadă de timp.

-utilizarea hărții topografice este de ghid turistic.

-scare de proporții reprezintă mișcarea suprafeței terestre pe un plan

-harta esteu un obiect cartografic a suprafeței terestre,ea este determinatA cu

ajutorul scării de proporți

-Exod-eliminarea unui cetățean de pe teritoriul unei țări

-Caracterizati hărțile la scara mare

“-sunt foarte precise și se folosesc in învățământ”

-Globiplanul ajută la reformarea planetei , ne ajută să realizăm forma și

gravitația planetei

33

Dicţionar de termeni

Nicolae Iorga (1871 – 1940) – istoric, scriitor, publicist şi om politic, spirit enciclopedic,

dotat cu o memorie uluitoare. A fost profesor univesitar, membru al Academiei Române din 1913

şi membru al mai multor academii europene.

Istoric de talie europeană, cunoscător de profunzime al istoriei universale şi al celei

româmeşti, Iorga a căutat să fundamenteze ştiinţa istoriografică, să identifice semnificaţiile

profunde şi perene ale faptelor istorice. Autor de mari sinteze istorice şi de monografii tematice.

A întemeiat, condus şi redactat reviste ( ,,Neamul românesc”, Revista istorică, ,,Semănătorul”).

Cunoştea mai multe limbi moderne, era un excelent orator, deosebit de activ în plan cultural şi

social.

A creat o serie de instituţii culturale: Fundaţia Iorga, Universitatea Populară de la Vălenii

de Munte, a fost cofondator al Institutului de studii Sud-Est Europene, Institutul de Istorie

Universală, Şcoala românească din Paris. A fost rector al Universităţii din Bucureşti, senator de

drept, consilier al Casei Regale, fondator al Partidului Naţional Democrat, ministru şi prim-

ministru (1.931 – 1.932 )

Nicoale Iorga a fost o personalitate de o forţă creativă neegalată, autor a peste 1.000 de

volume, între care şi: ,, Istoria Imperiului Otoman ’’, ,, Istoria românilor ’’, ,,O viaţă de om aşa

cum a fost ’’.

Mătasea: fibră textilă, produsă de anumite insecte, ca material pentru realizarea coconilor

şi a pânzelor. În termeni comerciali, se referă la filamentul obţinut din coconii produşi de omizile

câtorva specii de fluturi din genul Bombyx, cunoscute sub numele de fluturi de mătase. Coconul

este constituit din două filamente de fibroină, unite din loc în loc de sericină, o substanţă cleioasă

34

galbenă sau verzuie, care le conferă fibrelor asprime şi rigiditate. Mătasea reprezintă un filament

continuu, ţesut în jurul fiecărui cocon, eliberat prin înmuierea acestuia într-o soluţie slab alcalină

şi se fierbe pentru îndepărtarea sericinii, după care se obţin fibrele albe sau alb-gălbui. Aceste fire

se folosesc la producerea ţesăturilor uşoare, tricotaje sau ca aţă în medicină. Mătasea se

caracterizează prin proprietăţi deosebite: rezistenţă mare, capacitate de absorbţie ridicată,

elasticitate, rea conducătoare de căldură şi electricitate, neşifonabilă, uşoară, cu mare capacitate

de drapare.

A fost descoperită în China, înainte de 2700 î. Hr., iar secretele producerii ei au

fost păstrate cu stricteţe timp de milenii. Alături de jasp şi mirodenii, era cel mai important

produs comercializat de-a lungul Drumului Mătăsii. În secolul I î. Hr., mătasea a fost indrodusă la

Roma, fără să i se cunoască provenienţa şi secretele de fabricaţie. În prezent, China este statul

care produce peste jumătate din productia de mătase naturală, la nivel mondial.

Medresse – şcoli religioase islamice.

Levant – nume istoric, dat ţărilor aşezate de-a lungul litoralului răsăritean al Mării

Mediterane. A fost asociat ţinuturilor de coastă ale Asiei mici şi Siriei, uneori extindându-se din

Grecia până în Egipt. Termenul a fost adesea atribuit afacerilor comerciale veneţiene. A fost, de

asemenea, folosit ca sinonim pentru Orientul Mijlociu sau Apropiat. În secolele al XVI-lea şi al

XVII-lea, termenul de Marele Levant se referea la Orientul Îndepărtat.

Takla – Makan – În limba vechilor triburi turcice însemna ,, intră şi nu vei mai ieşi ’’.

Este unul dintre cele mai mari deşerturi de nisip din lume, situat în Vestul Chinei centrale.

Mărginit de lanţuri muntoase cu altitudini mari, printre care Munţii Kunlun, deşertul are un strat

nisipos cu o grosime de circa 300 metri, formând dune piramidale, care ating înălţimi până la 300

metri.

35

Profesor coordinator: prof.Dorina Cârlan

Referent: Cătălin Tuluc - student, anul II, al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, din

cadrul Universităţii Bucureşti

Redactor -şef: Mihnea Cristian Drăgulescu

Redactor-şef adjunct: Alexandru Robert Băloi

Secretar de redacţie: Andrei Sebastian Anghel

Tehnoredactor: Alexandru Valentin Stăvăroiu

Robert Cristian Daniel Lazăr

Redactori: prof.Cristina Suciu

Ana-Maria Popa

Bianca Ștefan

Dan Ciocîrlie

Elena Cordoneanu

Ioana Coveianu

Miruna Oneţ

Relu Gabriel Dană

Grafica: Andreea Ionescu

Ana-Maria Popa

Fotografie: Bianca Ştefan

36

Adresa: Strada Dorneasca, nr. 7A, sector 5, Bucureşti.

Telefon: 021.411.22.13

Fax: 0214111093