Despre simturile pestilor 

Vazul

Ochiul pestelui are structura asemanatoare ochiului omenesc, fiind insa fara pleoape.Cristalinul este sferic si neacomodabil in raport cu raport cu distantele, acest neajuns,impreuna cu diminuarea luminozitatii, cu adancimea si cu gradul de tulburare al apei, reduc acuitatea vizuala la pesti. Acuitatea vizuala depinde si de dimensiunea ochilor : Somnul si anghila, cu ochi disproportionat de mici sunt printre cei mai "miopi". Retina percepe satisfacator unele culori elementare. Pestii pot face distincie intre diferitele forme ale obiectelor. Campul vizual este foarte mare, dar vederea binoculara se reduce la un unghi foarte mic si se mareste intrucatva prin micile deplasari alternative, laterale ale capului pestelui in miscare. Privind in sus, pestele percepe si imagini din mediul aerian, cand suprafata apei este linistita.

Auzul

Pestii nu au urechea interna si medie, de aceea ei nu percep sunetele, dar reactioneaza la variatiile lor de intensitate si tonalitate. S-a dovedit ca pestii emit ei insisi sunete, fie pentru ai speria pe dusmani, fie in timpul reproducerii - pentru apropierea sexelor. Sursele de emisie a acestor sunete sunt : vezica inotatoare, radiile inotatoarelor pectorale, dintii faringieni sau maxilari.

Mirosul si gustul

La pesti, aceste simturi dispun de organe separate. Gustul este perceput de nodulii senzoriali implantati in buze si pe cerul gurii, sau chiar pe intreaga mucoasa a cavitatii bucale. Senzorii olfactivi sunt grupati in mici cavitati, fara legatura cu cavitatea bucala, dar comunicand cu exteriorul, prin doua canale la unele specii, ce permit formarea unui curent permanent de apa, ca la stiuca si scrumbia de Dunare. La mreana, crap, lin, biban si guvid, orificiul exterior are un fel de cornet care inlesneste formarea curentului de apa.

Simtul tactil

Simtul tactil nu lipseste la pesti. Ei dispun de noduli senzoriali raspanditi in piele, mai ales in zona capului, ale caror celule percep temperatura si variatiile ei, iar altele - presiunea. Unele specii sunt dotate cu organe tactile foarte sensibile - mustatile; somnul si chiar crapul percep natura obiectelor intalnite, pipaindu-le cu ajutorul lor.

Perceptia laterala

Exista, in plus la pesti, un simt deosebit al perceptiei, caracteristic numai lor si important pentru orientare. Organul acestui simt este linia laterala, care la anumite specii are aspectul unei linii mai colorate, desenata punctat de-a lungul flancurilor. In afara orientarii generale, linia laterala permite localizarea prompta a prazii (pentru rapitori ), fie a eventualilor dusmani si, in acelasi

timp, evitarea unui obstacol marunt, prin inregistrarea ecoului reflectat al vibratiei provocate de miscarea pestelui.

http://www.pescuitul.ro/ps/page.php/id/auzul1/nav/1 ora 15:00 10.06.2014

Văzul[modificare | modificare sursă]

Ochiul are o structură și origine complexă de forma unui glob, însoțit de organe anexe. Celulele

fotosensibile se găsesc în retină și receptionează lumina. Ochii nu au pleoape și au o membrană

nictitantă. Ochiul peștilor osoși este hipermetrop (nu vede aproape) și se poate acomoda numai

pentru o vedere in depărtare. Distanta minimă la care poate vedea este de 5m.

Mirosul[modificare | modificare sursă]

Organul olfactiv nu este dezvoltat, fiind reprezentat de 2 nări și 2 săculeți dinăuntrul capului, ce

conțin câteva celule olfactive.

Auzul[modificare | modificare sursă]

Organul auditiv este reprezentat numai prin urechea internă (labirintul membranos) formată din

utriculă, cu trei canale semicirculare și saculă, cu o formațiune numită lagenă.

Gustul[modificare | modificare sursă]

În piele se află celulele gustative și tactile ale peștilor.

Tactilitatea[modificare | modificare sursă]

Receptorii tegumentari se prezintă în special prin linia laterală. Excitațiile tactile sunt percepute și de

mugurii senzitivi, comuni pentru excitațiile gustative. Ei sunt răspândiți în cavitatea bucală, pe buze,

pe mustăți, pe cap și toată suprafața corpului.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99te#V.C4.83zul ora 15:00 10 06 2014

Simturile la diferite tipuri de pesti - Pescar HoinarOrganele simtului pestilor sint:ochii, linie laterala, mirosul, gustul. Aceste organe isi indeplinesc functia

pe 3 cai:- sa atentioneze pestele asupra existentei hranei, alarmind pestele - sa conduca pestele spre

hrana,- o data descoperita hrana, organele se comporta ca detectoare in a depista compatibilitatea

presupusei hrane. Colaborarea organelor simturilor pestilor e folosita in cautarea hranei.Hai sa vedem

la citeva specii cum se manifesta colaborarea simturilor acestora.

Stiuca este alarmata si condusa la presupusa hrana numai de ochi si linia laterala,ca si salaul si avatul.

Gustul ii serveste in a descoperii compatibilitatea respectivei hrane, deci are gust si il foloseste.

Interesant este faptul ca stiuca nu are miros,iar gustul este f atrofiat servindu-i numai la contactul

direct.-De aici si concluzia ca nu are rost sa folosim mirosuri pe naluci. Acestea sint pur comerciale sint

pentru pescar si nu pentru stiuca.

Bibanul, ochiul este principalul organ care alarmeaza si conduce pestele spre presupusa hrana, o

usoara influenta o are si linia lateral dar de cele mai multe ori nu.La fel ca si stiuca nu are miros iar

gustul ii serveste numai la contactul direct.

Pastrav, are o buna colaborare in alarmarea si conducerea catre hrana a ochiului, mirosului iar gustul,

care este sensibil la pastrav, il ajuta la conducerea catre hrana si la controlul conpatibilitatii acesteia.

Boisteanul( desi ar putea fi tratat ca peste fara importanta, boisteanul va fi luat in discutie cind voi

vorbii despre nadirea indirecta)atit ochiul mirosul il alarmeaza si il conduce spre hrana, iar gustul pe

linga functia de conducere face si controlul hranei. Este interesant ca boisteanul are mirosul si gustul

mai dezvoltat ca pastravul.

Clean, ochiul are si la el o functie f importanta in alarmarea si conducerea spre hrana, mirosul ca si

gustul au numai functii de a control a hranei.Are dezvoltat f bine gustul care il poate conduce la hrana

de la mari distante, Si curiozitate linia laterala nu are functii in procesul de hranire al pestelui, adica in

ceea ce ne intereseaza pe noi. Linia laterala are in schimb o mare importanta in alarmarea asupra

eventualelor pericole.

Crap,lin, caras, caracuda, nu sint pesti cu vazul f dezvoltat, ca sa zici ca ar folosii ochiul pentru

depistarea si conducerea spre hrana. In schimb gustul este imbatabil, alarmeaza si conduce pestele

spre nada, face testarea nadei. In cca 80-90% din cazuri gustul este predilect in a dirija pestele la

nada.. La fel linia laterala nu are functii in sprijinul functiei de hranire.

Babusca si platica, sint pesti care depisteaza nada cu ajutorul vederii, sint condusi spre aceasta

datorita vazului bun la adincimi mari unde lumina este deja suficient de slaba. Dar arma forte este

gustul si mirosul iar ca fapt caracteristic o atrage sunetul pe care il scot celelalte surate cind se

hranesc. Linia laterala are deci un rol important in depistarea si dirijarea spre locul nadit. Se si poate

vedea ca la platica linia laterala este mai lunga de cit ar fi linia mediana normala, tocmai pentru a avea

un radar mai puternic.

Scobarul si mreana, sint pesti care se conduc spre hrana si o depisteaza cu ajutorul gustului si

mirosului, dar si a vazului cind hrana se afla in raza lor vizuala. Ce este f interesant ca la acesti pesti

deja gustul si mirosul se manifesta in tandem avind senzori comuni pt. ambele tipuri de simt. Iar

scobarul in zilele de vara are senzorii de depistare f puternici putind intercepta particule f. fine de gust

sau miros. Daca nu stiati, scobarul dupa pastrav este cel mai rapid peste ca innot( pastravul are 4

m/sec iar scobarul 3,5 m/s). Din acest motiv, cind se afla in deplasari pe curenti f rapizi pe care numai

el ii poate parcurge, va simtii o nada care nu trebuie sa fie puternic aromatizata sau indulcita. Daca

maninca in foarte scurt timp de la nadire el vine din curent la nada.

Obletele, desi s-ar putea spune ca este lipsit de importanta, acest peste are ca si rosioaradar mai bine

dezvoltata intreg sistemul de organe care-l ajuta in depistarea indreptarea si controlul nadei. Astfel este

primul peste care vine de la mari distante la nada fiind ajutat de linia laterala care furnizeaza informatia

deja de la caderea nadei in apa, gust si miros de invidiat, si vaz deosebit de activ, care face ca cu greu

sa-i scape ceva.

De aici se pot trage citeva concluzii, daca deja nu s-au tras deja . Cam de ce anume trebuie tinut cont

cind cautam un peste sau altul. Infine daca studiem si comportamentul simbiotic sau adaptarea la

bazine cu mult rapitor, de exemplu atunci se modifica o sumedenie de comportamente si trebuie tinut

cont de aceasta.Deci cind vrem o nada pentru un anume peste trebuie sa tinem cont ce trebuie sa faca

nada din acest punct de vedere.

Trebuie vorbit si despre biologia bazinului. Asta inseamna ca trebuie tinut cont de ce anume

nevertebrate, (moluste, crustacei, etc) Trebuie tinut cont de modul de prezentare a bazinului, fund tare,

mil subtire, mil gros, namolos, nisipos etc. Trebuie sa tinem cont de vazul pestilor sa vedem daca vad

color, nu vad color care vad si cum vad.

http://www.pescarulhoinar.com/pescuit/simturi/simturi-la-specii.php ora 16:00 10.06.2014

Perioadele de reproducere ale pestilor din apele naturaleArticol de Dinu-Florin, joi, 5 ianuarie 2012

 

Desigur dintre toate instinctele care influenteaza viata pestilor ( si in general a tuturor vietuitoarelor)

instinctual sexual este cel mai puternic. Grija pentru perpetuarea speciei, adanc sapata in zestrea

genetica a fiecarei specii de pe glob poate produce modificari esentiale in ceea ce periveste

comportamentul si fizionomia diverselor specii. De regula in aceasta perioada o parte din celelalte

instincte sunt estompate iar gasirea locului propice imperecherii precum si a partenerului ( partenerei)

adecvate imperecherii ocupa primul plan al activitatilor cotidiene. Tot in aceasta perioada din pacate

scade si nivelul de prudenta , astfel multi pesti isi gasesc acum sfarsitul din cauza diversilor pradatori

si nu in ultimul rand al omului ( braconierilor) care profita la maxim de aceasta situatie. Sunt foarte

cunoscute lungile calatorii ale somonilor din oceane si pana in paraiele de munte locul de depunere al

icrelor si totodata si mormatul lor. La noi in tara este de referinta “ bataia scobarului” , peste care se

reproduce inca de primavara foarte timpuriu in carduri mari si migrand in amontele apelor spre locurile

de imperechere.

Exista dupa cum am spus mai multe  schimbari in infatisarea pestilor , acestia imbracand “ haine de

nunta “ .

“Mai ales cand se apropie vremea nuntii e mai indraznet , mai vioi , mai de otel.  Se imbraca in haine

de sarbatoare , bogate in culori; in jocul valurilor , in sciliprea soarelui , e ca impodobit cu pietre

scumpe . Dragostea si-o arata si el prin figuri de inotat , e hora lui. Viata ce galgaie intr-ansul , ca si in

gotcanul de pe creasta de munte , n-o poate stapani. Cand isi vede potrivnicul se ia la harta

(…).Perechi-perechi apuca drumul nuntii . Cascadele , bolovanii , repezisurile nu sunt piedici ; muschii

vanjosi le inving , iar grija de-asi ascunde icrele (…)le mana hat departe in sususl paraului.”

 Asa descrie , cu mare maiestrie,  naturalistul I. Simionescu comportamentul si infatisarea pastravului

indigen in perioada de depunere a icrelor, in opera sa “ Fauna Romaniei” .

Păstrăvul indigen depune icrele in perioada octombrie- decembrie.  El atinge maturitatea sexuala la

varsta de 2-3 ani, iar femela depune  in medie cam 1000-2000 icre / kg masa corporala. Icrele sunt

ingopate in prundisul si nisipul de pe fundul apelor si se zice ca pastravii le pazesc pentru o perioada

de timp .

Una dintre rudele pastravului indigen , păstrăvul curcubeu are perioada de depunere a icrelor

primavara , inca din luna februarie ( in crescatorii) pana in luna mai . Acest peste atinge maturitatea

sexuala la varsta de doi ani, iar femela depune cca. 1500-2000 de icre / kg masa corporala.

Alt peste din apele de munte este lipanul, care se reproduce in lunile martie-aprilie . Femelele depun

aproximativ 6000-7000 de icre / kg de masa corporala. Ei incep activitatea sexuala la varsta de  3 ani.

Lostrița se reproduce tot primavara ( aprilie-mai) , incepand activitatea sexuala de la varsta de 3 ani.

O femela depune in medie apoximativ 1600-2000 icre / kg de masa corporala .

Un alt peste rapitor , si anume șalăul, are perioada nuntitului tot primavara ( martie-aprilie) atunci

cand femelele depun intre 300000 si 500000 de icre, exemplarele mai mari putand  depune chiar si

peste un milion de bobite de icre .La varsta de 3-4 salaii devin apti din punct de vedere sexual.

Bibanul, are aceeasi perioada de reproducere ca si salaul, el atingand varsta de reproducere la 3 ani.

O femela de biban depune un numar de icre aproximat undeva intre 300000 si 500000.

Mihalțul este un peste care are o perioada de reproducere mai deosebita de ceilalti pesti din apele

noastre, astfel , el incepe bataia  inca de la sfarsitul lui noiembrie si ea dureaza pana in luna ianuarie. 

Mihaltii sunt optimi pentru inmultire incepand de la varsta de 2 ani ( masculii) si 3-4 ani femelele, care

depun in medie 300000-400000 de oua.

Știuca se reproduce primavara foarte timpuriu . Ajung la maturitatea sexuala la aporoximativ 3-4 ani ,

femelele depunand in perioada februarie-martie cca 100000-350000 de icre, exemplarele mari

depunand chiar si peste un milion.

Somnul depune icrele primavara (mai-iunie) , dupa implinirea varstei de 4-5 ani. O femele depune cca

100000 - 500000 de icre . Icrele sunt depuse in apa mica de la maluri, fiind lipite de trestii si radacinile

copacilor.Femelele parasesc zona, masculii ramanand insa in preajma lor si pazindu-le , iar daca apa

scade si puii nu sunt iesiti inca din oua , somnul le stropeste cu coada ca sa fie in permanenta umede,

lucru descris pentru prima data de catre Aristotel. In timpul dansului nuptial somnii executa niste

manevre tipice pentru acesta specie , si anume se ridica la suprafata si lovesc apa cu coada cu putere

mare .

Avatul se reproduce de la varsta de 3 ani , primavara ( marttie-aprilie), o femela depunand cam

80000-120000 de oua.

Vaduvita depune icrele in martie-aprilie . Maturitatea sexuala o atinge la varsta de 4-5 ani, o femela

fiind capabila sa depuna un numar de 20000-125000 de icre .

Cleanul „se iubeste” incepand cu luna mai si pana in august chiar in apele mai reci. Masculii devin

activi sexual de la varsta de 2 ani iar femelele de la 3 -4 ani. Numarul de icre pe care le depune o

femela al acestei specii este de 80000-200000 .

Mreana  depune icrele in primavara – din mai pana in iulie in apele mai reci. O femela depune apox.

5000-12000 de mici icre , icre care sunt toxice , fiind printre putinele icre care sunt inapte consumului

uman. De la varsta de 3-4 ani mrenele sunt capabile de reproducere.

Dupa cum am mai spus „nuntitul” scobarului este un fenomen deosebit care din pacate are si efect

asupra oamenilor ( braconierilor ) care il urmaresc pe toata perioada migratiei . Iata cum descria I.

Simionescu acest fenomen inca in anul 1938 , atunci cand a aparut prima editie a  „ Faunei

Romaniei” :

„ Cand crapa frunza arinului , ei se urca mai spre munte , ca sa lepede icrele in apa rece . Le apuca

inainte oamenii si-i asteapta facand garduri de bolovani de-a curmezisul paraului , ca o leica , avand

deschiderea inspre partea dincotro vine pestele ; la gura gardului sta capcana , varsa , cosul, sau

macar niste cetini de brad in care se incurca pestele , de unde este prins in destul de mare cantitate.”

De aici putem trage deci concluzia ca acest peste a fost vanat de catre oameni pe timpul reproducerii

probabil dintotdeauna. Scobarii ating maturitatea sexuala la varsta de 3-5 ani . Incep inca din martie

sa se adune iar imperecherea se termina in luna mai. O femela este capabila sa depuna 12000-40000 

de icre. Scobarii ( masculii ) sufera unele transformari in ceea ce priveste aspectul , astfel ei imbraca

haina nuptiala: pe corp apar dungi transversale, iar pe cap si pe solzi se pot distinge si cu ochiul liber

mici butoni cornosi cat gamalia unui ac. In ceasta perioada ei devin foarte aspri la atingere, „lipindu-

se” efectiv de mana omului.

Un peste asemanator scobarului este morunasul. Acesta depune icrele ceva mai tarziu decat

scobarul, si anume in lunile mai- iunie. Femelele leapada 30000 – 200000 de icre. Varsta de la cre se

reproduce morunasul este de 3-4 ani. Si morunasii se aduna in aceasta perioada in numar mare in

vaduri . „Bataia” are loc cu precadere noaptea , cand pestii , la adapostul intunericului, se manifesta

zgomotos , batand apa cu cozile , iar numarul mare al acestora in apele mici de pe vaduri dau senzatia

ca „apa fierbe” in acele locuri. Si el ca si scobarul sufera transformari de infatisare. Devin si ei aspri la

atingere( masculii) , le apar si lor protuberantele osose pe cap si nu numai iar culoarea masculilor

devine una de gala : neagra pe spate si aurie pe laterale ( multi pescari se aud spunand ca au prins si

morunasi albi dar si morunasi negri sau galbeni , nestiind de fapt care este cauza acestor diferente de

culoare). Din pacate si morunasii cad in aceasta perioada in numai mare in mainile braconierilor.

Alt peste care sufera modificari de infatisare ( masculii) , este babusca. Si la acest peste solzii devin

aspri, apar mici protuberante osoase pe cap si laterale iar solzii capata culori mult mai vii decat in mod

normal. In lunile aprilie-mai femelele depun cca 20000-120000 de icre . Maturitatea sexuala o ating la

varsta de 2-3 ani.

Si rosioara, prietena foarte buna cu babusca , se transforma ( masculii) in timpul nuntitului. Culorile

devin mai vii , devin aspri si sunt si ei impodobiti cu „ butonii dragostei” . Se reproduc in lunile aprilie –

iunie . Se depun cca 30000-150000 de catre fiecare femela . Varsta de la care rosioarele sunt capabile

de reproducere este de 3-4 ani.

Platica este un alt peste care sufera aceleasi transformari de fizionomie ca si cele descrise anterior.

Ea este matura sexual la varsta de  3-4 ani. In perioada aprilie -  iulie, in mai multe etape femelele

depun un numar de 100000 – 330000 de icre . Ca si babustele si rosioarele, platicile se aduna in

numar mare in aceasta perioada.

Obletele devine activ sexual de la varsta de 2 ani. O femelea leapada aproximativ 1000-1200 de mici

icre in perioada de reproducere care este primavara , din luna aprilie pana in luna iunie.

 Linul se inmulteste incepand de la varsta de 3-4 ani. Femelele mari sunt capabile sa depuna si peste

un milion de icre dar media este de  200000-600000 . Nuntitul dureaza destul de mult ( mai- august) si

se desfasoara in mai multe etape .

Carasul se aduna in cete mari pentru reproducere, masculii sufera si ei cateva schimbari de

fizionomie. Femelele depun cam 150000-400000 de icre in perioada mai-august in mai multe etape.

Carasii devin apti pentru a se imperechea la varsta de 3 ani.

Nuntitul crapilor este spectaculos. Pestii se aduna in apa mica de langa maluri in numar apreciabil iar

talia mare a acestora face ca celor mai mari dintre ei sa le iasa din apa spatele in timpul miscarilor de

dragoste pe care le executa pe langa maluri. Si ei sunt prada usoara pentru braconnieri care ii

depisteaza foarte usor in aceasta vreme. Reproducerea tine din mai pana in iunie. Femelele depun un

numar de aproximativ 2.1 milioane de icre . Varsta pentru reproducere o ating incepand  cu 2 -5 ani.

http://povestipescaresti.ro/enciclopedie/clasa-pestilor/caracteristici/perioadele-de-reproducere-ale-

pestilor-din-apele-naturale/ ora 16:30 10 06 2014

Hranirea pestilor       

     Nevoia de hrănire a pestelui si pofta lui de mâncare sunt factorii care domină pescuitul . Asupra modului de

hrănire au influentă temperatura, gradul de oxigenare a apei si variatia vremii.  Pe de o parte, proprietătile fizice si

chimice ale apei vor determina cantitatea de oxigen solvit, element ce stă (într-un raport direct proportional) la bază

stabilirii unei rate crescute a metabolismului si deci a intensitatii de hrănire. Oxigenul (dependent la rândul sau de

temperatură, pH, ionizare si presiune atmosferică) va conditiona pestele în paralel cu temperatura apei.

      Nu toate speciile de pesti au acelasi regim alimentar. Din acest punct de vedere, pestii se împart în două grupe:

pesti răpitori - care se hrănesc cu hrană animală vie (păstrăvul, lostrita, lipanul, stiuca, salăul, somnul, avatul,

bibanul)

pesti nerăpitori - care au un regim alimentar mixt (crapul, carasul, mreana, cleanul, linul, rosioara, etc.) si care se

hrănesc cu diferite plante acvatice, vegetale, dar si cu viermi, melci, raci mici, insecte, icre de peste, etc.

   Un pescar experimentat nu va încerca niciodată să momeasca un răpitor oarecare cu mămăligă, grâu sau porumb

fiert, alimente care nu fac parte din hrana lui specifică.

      În functie de vârstă si talie, se poate face o altă diferentiere în modul de hrănire. Un păstrăv tânăr va alerga după

tot felul de gângănii ce roiesc deasupra râului. Un păstrăv de talie mare va prefera în locul insectelor o hrană mai

consistentă, formată din pestisori ca boisteni, zglăvoace sau chiar păstrăvi mici.

     Multi pesti îsi manifesta preferintele pentru hrană în functie de sezon. Un exemplu este cleanul. Primăvara se dă

la cosasi, gândaci, râme; vara, la cirese si visine coapte, apoi la struguri negri si prune, iar mai tarziu, când apele se

răcesc, se prinde cu coadă de pestisor, intestine de pasăre sau sânge închegat. În timpul verii si la începutul

toamnei, pestii traversează o perioada optimă de hrănire, în vederea acumulării de grăsimi, rezerva necesară pentru

iarnă, când nu se vor hrăni timp de câteva luni.

     Unii pesti mănâncă numai ziua (bibanul, obletul, porcusorul), altii mai mult spre amurg, noaptea sau în zori

(somnul, lostrita, salăul).

     Timpul reproducerii are, de asemenea, o influentă asupra modului si tipului de hrănire. Pestii au o perioadă,

înainte de reproducere, în care se alimentează intens. Acest apetit stagnează în timpul reproducerii, ca apoi să

revină la un timp oarecare după reproducere.

     Cunoasterea modului de hrănire al pestilor determină alegerea locurilor bune pentru pescuit, cautându-i acolo

unde îsi găsesc mai usor mâncarea.

http://pescar.duv.ro/pesti/hranirea%20pestilor.html ora 17:00 10.06.2014

INSTINCTE SI OBICEIURI LA PESTIIn declansarea migratiilor,cauzele cele mai importante sunt transformarile intime produse in interiorul organismului in timpul elaborarii sexuale,sub actiunea agentilor mediului extern. Aceste cauze determina si

instinctul de aglomerare si carduire a pestilor,deci asocierea lor in vederea migratiei.     In afara de instinctul migratiei,mai apare la pesti instinctul de aparare si atac,ca o consecinta a conservarii lor individuale si apararii impotriva dusmanilor sau satisfacerii nevoilor de hrana. Din aceasta cauza,foarte multi dintre pesti sunt dotati cu dinti si ghimpi puternici,cu organe electrice,cu glande otravitoare etc. Cu scopul de a se apara,multi dintre pesti inoata in grupuri mari.

     Manifestarea instinctelor este legata si de o serie de obiceiuri,determinate in buna parte de apararea progeniturii.Rapitorii indeosebi,cum sunt:bibanul si pastravul,dupa depunerea icrelor isi pazesc puii,stand in jurul gramezilor de icre sau siragurilor si in vecinatatea larvelor iesite de curand.

     Somnul pitic isi aseaza icrele pe sub pietre,in gropite si le pazeste pana la aparitia puilor.Tot un somn,din Guiana(Aspredo batrachus)isi lipeste icrele de abdomen si le poarta cu el.     Altii le adapostesc in gura.     Guvizii isi ascund icrele pe sub pietre si sub carapacele de scoici acoperite cu nisip,spre a le feri de consumatorii nepoftiti.     La mreana,icrele sunt toxice si,datorita acestei toxicitati,ele sunt ocolite de dusmanii naturali.     Boarta,un peste comun apelor noastre statatoare,isi depune icrele in interiorul scoicilor de rau -Anodonta si Unio-unde se clocesc si cresc puii.Dupa ce ei sau

inzdravenit,ies afara din carapacea scoicii si-si duc o viata normala.     Ghidrinul isi construieste un adevarat cuib din plante acvatice,unde-si depune icrele.La intrarea in cuib,barbatusul sta de paza,pana la iesirea puilor.     In epoca reproducerii,pestii nu se hranesc,pierzandu-si treptat pofta de mancare,datorita intoxicatiei produsa in organism de elaborarea produselor sexuale. Aceasta flamanzire se termina odata cu depunerea icrelor cand pestelui ii devine treptat pofta de mancare.     In epoca de reproducere,pestii nu se dau la undita,din cauza acestor fenomene.In schimb dupa trecerea perioadei de infometare,ei isi cauta lacomi hrana si prind momelile,aproape fara alegere.     Multi dintre pesti isi prelungesc starea de flamanzire si in perioada de crestere a puilor,in primele lor stadii,iar in momentul cand pofta de mancare revine la normal,ei ataca propriile progenituri.Pofta aceasta neobisnuita aparuta dupa o perioada atat de indelungata de post ii transforma in niste adevarati canibali.     Tot printre instincte la pesti se mai poate enumera si preferinta sau repulsia lor pentru anumite schimbari survenite in mediu. Aceste reactiuni ale pestilor determina categoria asa numitelor tendinte sau tropisme.     Asemenea tropisme pot lua nastere atunci cand pestele este atras sau respins de o sursa luminoasa,puternica - fototropism pozitiv sau negativ. Fototropismul pozitiv se constata la obleti si vaduvita,care prefera lumina,pe cand un fototropism negativ apare

la pestii de fund,ca:mihaltul,anghila,somnul pitic,care fug de lumina puternica.     In cazul cand intervine un agent modificator al mediului, cum este caldura,apare un termotropism, determinat de nevoia de a folosi intr-o anumita perioada a vietii,o temperatura mai ridicata sau mai scazuta a apei.Asa de pilda,un termotropism negativ il au somnii si pastravii in epoca de reproducere,cand cauta apele reci ale paraielor de munte,parasind apa marilor si oceanelor sau a raurilor din regiunile mai joase.     In functie de reactia impotriva curentului apei si destabilirea in apele statatoare,apare la pesti reotropismul sau limnotropismul (reotropism negativ).In asemenea cazuri,pestii fug de curent sau pornesc impotriva curentului.Limnotropismul sau reotropismul negativ apare la pestii tipic de balta,ca:linul,caracuda,rosioara,in schimb la puietul de ciprinide,la psalmonide si la ciprinidele din rausile de ses si de coline,acest reotropism este pronuntat POZITIV.     La unii pesti,apare o reactie fata de vibratiile aparute in apa,atragandu-i catre un corp care cade pe suprafata ei. De data aceasta se stabileste un tonotropism pozitiv,cum este acela al pastravului si cleanului. Acesti pesti sunt atrasi catre suprafta apei imediat ce unda ii incunostinteaza,prin vibratiile ei,de prezenta unui corp aruncat pe oglinda linistita.     Tot in tonotropism apare si la stiuca,atunci cand vibratiile undelor o instiinteaza de prezenta unui peste sau a unei naluci ce inoata sau este trasa in masa

apei.In schimb,un tonotropism negativ il gasim la scobar,obleti si vaduvita,care fug de vibratiile cauzate prin azvarlirea unui corp pe suprafata apei.     Tropismele sunt atitudini reflexe ale pestilor,aparute in urma unei activitati indelungate a organelor de simt.Ele sunt declansate de anumite stari permanente sau temporare ale mediului.     Cunoasterea lor ajuta pescarilor pentru practicarea pescuitului cu mijloace care pot complecta pacaleala momelilor,cum sunt sursele de lumina,sunetele etc.

http://www.pescuitmania.ro/instincte-si-obiceiuri-la-pesti-ar-223.htm ora 17:00 10 06 2014