Simboluri

Porumbelul alb, de exemplu, poate fi considerat un simbol al păcii. Astfel, imaginea propriu-zisă a porumbelului, văzut strict ca pasăre, este semnificatul, în timp ce semnificantul este interpretarea pe care noi i-o atribuim, și anume pacea, gând la care putem ajunge datorită culorii sale, care înseamnă puritate, dar și a mai celebrului steag alb, arborat atunci când se dorește pace.

Acesta este așa numitul simbol yin-yang, al cărui semnificant reprezintă părțile opuse, dar complementare, ale Universului. Astfel, negrul (yin), este noaptea, elementrul trist, sobru, introvertit, dar mai ales, întunecat. Albul (yang) simbolizează ziua, lumina, fericirea, vivacitatea și strălucirea.

Iconi

Această imagine a tabloului “Nude, Green Leaves and Bust” al lui Picasso este un icon deoarece face trimitere directă la obiectul real, chiar dacă noi ne uităm doar la o imagine a lui, nu la tabloul propriu-zis. Iconul posedă proprietățile obiectului real, palpabil.

Schița casei este un icon deoarece semnificatul seamănă cu semnificantul prin faptul că ne putem închipui această casă în realitate, chiar dacă aici ea este doar sub formă de desen.

Indecși

Această imagine este un index deoarece indică o relație directă între semnificat (persoana pe care o vedem, cu termometrul în gură și compresă pe frunte) și semnificant (deducem faptul că are febră, deci e bolnav).

Imaginea casei fumegânde (semnificatul) este un index deoarece ne indică precis faptul că înăuntru a avut loc un incendiu (semnificantul), altfel nu ar fi avut cum să iasă fum.

Principiile Gestalt în fotografie

În această imagine, cel mai evident principiu gestalt este relația figură-fundal, figura fiind reprezentată de cei doi canguri, deoarece ei sunt subiectul imaginii, lucrul care ne atrage atenția, iar restul este fundalul, mediul lor natural în care au fost surprinși. Apoi urmează principiul simetriei, deoarece cei doi sunt așezați în centrul imaginii, la distanțe egale de extremitatea stânga și cea dreaptă a imaginii. Același principiu ar putea fi aplicat, însă doar parțial, și în ceea ce-i privește pe cei doi canguri, aceștia fiind de aproape aceeași înălțime. Dacă chiar ar fi fost egali, atunci într-adevăr am fi putut vorbi încă o dată de același principiu. Proximitatea este un al treilea principiu observabil aici. El se referă, din nou, la subiecții fotografiei, care sunt practic lipiți unul de altul, formând astfel în mintea noastră un grup, accentuat de faptul că în rest este doar fundalul. Al patrulea principiu gestalt aplicabil acestei fotografii este similaritatea, cei doi canguri arătând aproape exact la fel în privința culorii și formei, ceea ce ne determină să îi luăm împreună ca aparținând aceluiași spațiu și mediu, adică fundalul, în mod natural și logic. Într-o măsură mai mică, chiar și principiul închiderii cred că poate fi aplicat aici, în ceea ce privește fundalul, și nu subiecții. Astfel, chiar dacă vedem doar o porțiune foarte mică, care e și încețoșată, a sălbăticiei Australiei, ne închipuim în mod automat o întindere mult mai vastă de uscăciune și ariditate, așa cum ne-au obișnuit documentarele. Izomorfismul, chiar dacă nu este acceptat în întregime ca principiu gestalt, se poate totuși regăsi aici prin intermediul culorilor pale, simple, foarte puțin saturate, specifice climei fierbinți a Australiei, care ne duc cu gândul la canicula de acolo și implicit, la un mediu sterp, unde există foarte puțină viață (verdeață) tocmai din această cauză.