Asociatia Romana de Psihologie Analitica. Institutul C. G. Jung

Program de tip masteral pentru formarea in psihoterapia analitica (Anul I)

Sesiunea februarie 2013

Gestalt terapia - experienţa lui „aici şi acum"

Masterand: Mariuca COZMA

Data: 07.02.2013

I. Scurt istoric al scolii terapeutice gestaltiste

II. Obiectivele gestalt-terapiei

III. Indicatii terapeutice si principiile gestaltiste

IV. Modalitati si tehnici de lucru

V. Concluzii

Bibliografie

Introducere

Gestalt terapia a devenit in decursul timpului o psihoterapie bazata pe resursele creative

spontane ale omului, care pot fi activate, directionate, transformate de catre persoana insasi in

cai naturale de vindecare si dezvoltare. Parintele gestalt-terapiei, Frederick Perls, a fost initial

psihanalist, dar ulterior si-a completat formatia prin inglobarea in cadrul conceptiei si

stilulului sau terapeutic , a gandirii fenomenologice si existentialist-umaniste1.

Psiholgia gestaltista are la baza doua concepte importante: gestalt (configuratie, forma) si

restructurare spontana a acestuia prin experienta imediata , “ aici si acum”.

Gestaltismul considera ca organismele percep instinctiv structurile in mod global, si nu doar

parti sau elemente ale acestora. Structura ( configuratia sau gestaltul) are caracteristici noi ce

nu pot fi reduse la suma si analiza aprtilor. Perceptia este un proces activ si structurant si nu

doar un rezultat al receptarii pasive a stimulilor de catre organele senzoriale. Prin experienta

directa, aici si acum, organismele, utilizandu-si capacitatea motrica, au capacitatea de a

percepe corect, structurand si decodificand semnificatia structurilor percepute. Se considera

ca oamenii percep in mod natural, spontan, structurile realitatii, ca ei le recofigureaza firesc,

atat in planul cunoasterii cat si al comportamentului. In acest fel, ei au virtual asigurata calea

spre adevar si evolutie.

Prezenta lucrare isi propune sa aduca in discutie pe scurt cateva din reperele gestaltului, mai

intai explorandu-i istoricul impreuna cu fondatorii si mergand mai departe pana la a mentiona

cateva din ecourile din zilele noastre, felul in care se poate construi in cadrul interactiunilor

petrecute in cadrul terapeutic, desigur limitandu-ne doar la nivelul teoretic.

1 http://igb.ro/gestalt-terapia/gestalt-maraton/

I. Scurt istoric al scolii terapeutice gestaltiste

Gestalt este un termen ce provine din limba germană, unde Gestalt înseamnă o „formă,

figură, configurație”. Termenul a fost importat din filosofia și psihologia germană și este

uneori folosit în critica literară pentru a desemna structura operei literare. Cuvîntul Gestalt e

folosit în limba germană modernă pentru a semnifica modul în care un lucru a fost gestellt

(vb“gestalten”); adică a fost "pus împreună cu” sau“a pune in forma, a da o structura cu sens”.

Nascuta in anii ‘50, in Statele Unite, si ajunsa in Europa in anii ‘70 aceasta metoda de terapie

isi propune sa dezvolte autonomia, responsabilitatea si creativitatea fiintei. Gestalt-terapia nu

se limiteaza la un om individual, ci se concentreaza si pe interactiunile dintre individ si

mediul sau personal, profesional sau social. Conform materialelor consultate, este o abordare

holistica si promoveaza dialogul intre ganduri, emotii si senzatii corporale.

Psihologii Gestalt-isti dogmatici pretind ca gestalt-terapia nu este „adevaratul Gestalt”,

deoarece pe langa psihologia gestalt, gestalt-terapia aduna si multe alte influente. Cu toate

aceastea, psihologia gestalt este punctul central si cea care ofera baza si posibilitatea de

combinare si unificare a tuturor celorlalte influente. „Teoria gestalt este dezvoltata pana la a

deveni un proces dinamic al cresterii si dezvoltarii personale.”2 Tot asa, gestalt-terapia, odata

insusita si inteleasa, poate servi la randul ei, ca punct central si legatura cu alte perspective.

De exemplu, el se potriveste cu munca lui Jung asupra viselor. Si, la extrema opusa, desi este

o abordare de tip „descopera si exploreaza” mai degraba decat una programatica, precum

psihoterapia cognitiv-comportamentala, Gestalt-ul se imbina la fel de bine si cu el, pentru ca

foloseste, in mod clar, elemente de desensibilizare, de dezvoltare si practicare a unor pattern-

uri noi de comportament.

Gestalt-teoria sau psihologia formei a fost elaborată în Germania, în secolul al XIX-lea, su

bimpulsul lui Wertheimer, al lui Kohler si al lui Koffka. Gestalt–teoria are la baza legile

perceptiei: astfel o totalitate (de exemplu, figura umana) nu poate fi redusa la suma stimulilor

perceputi. Apa este alceva decat combinatia de oxigen si hidrogen, o simfonie este altceva

decat o succesiune de note muzicale. Constatam astfel ca intregul este diferit de suma partilor

sale. O parte ce apartine unui intreg este altceva decat aceeasi parte izolata sau inclusa in alt

intreg, intrucat dobandeste proprietatile specifice in functie de locul si de functia sa in fiecare

2 Ginger, Serge – „Gestalt terapia, arta contactului”, Editura Herald, Bucuresti, 2004

dintre ele. Pentru a intelege un comportament sau o situatie este important nu numai sa le

analizam, ci mai ales sa avem o viziune sintetica asupra lor, sa le percepem intr-un ansamblu

mai vast al contextului global, sa avem o privire nu doar punctuala, ci una mai larga:

contextul este adesea mai semnificativ decat textul.

Friedrich Salomon Perls, cunoscut mai degraba ca Fritz Perls, a introdus termenul de gestalt

terapie pentru abordarea psihoterapeutica realizata impreuna cu sotia sa, Laura Perls.

Abordarea sa este apropiata de psihologia gestalt si psihoterapia teoretica gestalt.

Fritz Perls s-a nascut la Berlin in 1893, si desi familia se astepta ca el sa devina avocat, Perls a

urmat facultatea de medicina, indreptandu-se spre psihiatrie. Dupa ce si-a  finalizat studiile

medicale, a fost atras de psihanaliza, incepandu-si analiza cu  Wilhelm Reich. Reich era foarte

preocupat de faptul ca „in numeroase cazuri, in analiza, verbalizarea sensului inconstient al

unui simptom nu antreneaza automat disparitia sa.”

Reich considera ca „rigiditatea musculaturii este latura somatica a refularii si baza mentinerii

sale”3. El estima ca trebuie sa se incurajeze un mod de expresie total al clientului si nu numai

un discurs verbal, dar terapeutul nu intervine corporal in timpul terapiei: pacientul ramane

alungit pe canapea in timp ce Reich observa atent respiratia sa, postura, inflexiunile vocii.

La scurt timp dupa ce regimul Hitler preia puterea, Pearls impreuna cu sotia sa Laura Perls se

refugiaza in Olanda, pentru ca un an mai tarziu sa emigreze in Africa de Sud.  Aici, cei doi

fondeaza un institut de formare in psihanaliza, insa, in timp, ideile lor incep sa se cristalizeze

in jurul conceptului de “holism” al lui Jan Smuts.  In anul 1942 Fritz si Laura Perls scriu

prima lor carte, intitulata “Eul, foamea si agresivitatea: o revizuire a teoriei si metodei lui

Freud”. Publicatia expune teoriile care vor  sta la baza unei noi psihoterapii : gestalt-terapia.

Desi contributia Laurei Perls la aceasta carte este de necontestat, meritele ei vor fi ignorate in

cea de-a doua editie a cartii, in 1947.

In anul 1946 sotii Perls parasesc Africa de Sud pentru a se stabili definitiv in Statele Unite

(New York), unde Fritz Perls a lucrat cu Karen Horney si Wilhelm Reich, iar in 1947 a scris o

serie de mici lucrari care mai tarziu au devenit parte din psihoterapia gestalt. Tot in Statele

Unite, Fritz ii intalneste pe Paul Goodman si Ralph Hefferline, impreuna cu care va publica

“Gestalt-terapia”(1951)- considerata pana in prezent biblia abordarii cu acelasi nume.

3 http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/dezvoltare-personala/influenta-in-gestalt-terapie-wilhelm-reich

Revolutia ideologica din 1968, care defineste o fiinta umana libera, creatoare si autentica, ii

va aduce lui Perls un val imens de admiratori. Acestia il vor decalara ulterior “regele

hippiotilor” sau “omul cel mai autentic al veacului”. 

Gestalt-terapia  este rezumata de creatorul ei in 4 cuvinte:”Eu si cu tine/ aici si acum”. Ea ar

putea fi plasata undeva la mijlocul dintre psihanaliza si terapia comportamentala, subliniind

liberatatea, creativitatea, liberul-arbitru, responsabilitatea si originalitatea ireductibila a fiintei

umane.

Incepand cu 1960 Perls a sustinut workshopuri de psihoterapie gestalt la Institutul Esalen, iar

in 1969 a edificat comunitatea gestalt din Canada.

Ca o influenta de netagaduit in randul miscarilor din acea perioada, am putea da exemplul

paradigmei NLP, ca model de comunicare şi comportament, care s-a nascut partial in

momentul in care Richard Bandler şi John Grinder au devenit cofondatori şi au contribuit la

dezvoltarea tehnicilor printr-o atitudine jucausa, curioasa, speculativa si pasionanta. Cei doi

au invatat aceasta atitudine de la trei mari “vrajitori terapeuti”: Fritz Perls, Virginia Satir şi

Milton Erickson. Presupozitia ca ar exista parti functionale si independente ale identitatii

individului, cuprinzand elemente de procesare constienta si inconstienta, rezultata din

modelarea operelor lui Fritz Perls, Virginia Satir si Milton Erickson. Pe baza acestor teorii si

presupozitii si a proceselor de modelare, sfera psihoterapiei neuro-lingvistice se expune ca o

arhitectura deschisa care se poate largi prin noi dezvoltari din munca practica continua.

In centrul psihoterapiei gestalt se afla promovarea constientei, a constientizarii sentimentelor

si comportamentelor prezente, si a contactului dintre sine si mediu. Abordarea gestalt este

bazată pe premisa că „oamenii trebuie să-şi găseasă propriul drum în viaţă şi să accepte

responsabilitatea personală, dacă aspiră la obţinerea maturităţii". In viziunea lui Perls, oamenii

poartă cu ei în viaţă o serie de conflicte şi traume nerezolvate. Sentimentele neexprimate de

teamă, durere, vină, anxietate sunt aduse în cadrul unor noi relaţii. Nu putem să evoluăm decât

dacă vom putea să ne încheiem afacerile noastre mai vechi.

II. Obiectivele gestalt-terapiei

Gestalt isi gaseste originalitatea mai ales in mijloacele terapeutice: centrare constanta pe

trezirea constiintei sentimentelor si corpului si punerea in actiune a noilor comportamente in

vederea reducerii rezistentelor care reprezinta un obstacol pentru contact. La fel se intampla

cand ne indragostim la prima vedere. Credem ca intalnim idealul de femeie/barbat pe care-l

avem in mintea noastra. Ne ‘indragostim’ de masca pe care o atribuim celuilalt. La sfarsitul

lunii de miere, cand incepe adevarata viata in doi, cade masca: "Tu nu esti cel/cea care

credeam ".

În figura de mai jos se poate vedea un desen, o vaza (sau 2 vaze suprapuse), o

clepsidră, piciorul unei mese de gradină, ori 2 profiluri fată în fată (sau 4 profiluri) =

"realitatea" interioară proiectata pe realitatea exterioara.

Gestaltismul considera ca organismele percep instinctiv structurile in mod global, si nu doar

parti sau elemente ale acestora. Structura ( configuratia sau gestatul) are caracteristici noi ce

nu pot fi reduse la suma si analiza partilor. Perceptia este un proces activ si structurant si nu

doar un rezultat al receptarii pasive a stimulilor de catre organele senzoriale. Prin experineta

directa, aici si acum, organismele, utilizandu-si capacitatea motrica, au capacitatea de a

percepe corect , structurand si decodificand semnificatia structurilor percepute. Se considera

ca oamenii percep in mod natural, spontan, structurile realitatii, ca ei le recofigureaza firesc,

atat in planul cunoasterii cat si al comportamentului.

Această abordare existenţialistă are la bază premisa că „oamenii trebuie să-şi găseasă propriul

drum în viaţă şi să accepte responsabilitatea personală, dacă aspiră la obţinerea maturităţii".

Fără conştientizare, clientul nu posedă instrumentele necesare pentru schimbarea

personalităţii.Fiind în legătură cu experienţa sa subiectivă şi cu realitatea, persoana devine

unitară şi întreagă. Devenind conştient, clientul va putea să-şi organizeze propria existenţă

într-o manieră plină de sens. Fondatorii terapiilor experientiale din Romania, de exemplu,

considera ca terapeuţii gestaltişti „caută să declanşeze în clienţi capacitatea de adeveni

observatori conştienţi în prezent ai propriilor lor trăiri şi experienţe trecute, readuse pe

scena prezentului şi reexperimentate pentru a deveni comprehensibile”4. Scopul final este

obţinerea conştiinţei depline, experienţa conflictelor interne, rezolvarea dihotomiilor prin

integrarea lor şi aplecarea asupra impasului care stă în calea completării acţiunilor

neterminate.In viziunea lui Perls,oamenii poartă cu ei în viaţă o serie de conflicte şi traume

nerezolvate. Sentimentele neexprimate de teamă, durere, vină, anxietate aduse în cadrul unor

noi relaţii. Nu putem să evoluăm decât dacă vom putea să ne încheim afacerile noastre mai

vechi.

Terapeutul gestaltist se va concentra pe sentimentele clientului său, conştientizarea de

moment, mesajele corpului, energia, evitarea şi blocajele în conştientizare. Clienţii sunt ajutaţi

să înveţe să-şi folosescă simţurile deplin, să fie atenţi la mesajele limbajului nonverbal, mai

ales celelegate de mesajele corpului. O mare parte din gândirea noastră este o modalitate de a

evita sentimentele şi de aceea, accentul se pune pe simţirea directă, pe experienţa lui „aici şi

acum". Postura, mişcările, gesturile, vocea, ezitările unui client spun o întreagă istorie.

„Adevărata comunicare stă în spatele cuvintelor" (Perls, 1969).

De asemenea, terapeutul gestaltist se concentrează pe diferite aspecte de limbaj, cum ar fi:

vorbirea impersonală care înlocuieşte personalizarea; ambiguitatea lui „poate", „un fel de",

„posibil", „probabil", „se pare că", „bănuiesc" sunt înlocuite cu afirmaţii clare şi directe;

„trebuie", „este necesar să" reprezintă expresii care neagă responsabilitatea personală şi sunt

înlocuite cu „eu vreau să", „eu doresc să", „eu aleg să". In acest mod, clientul va fi ajutat să-şi

câştige libertatea alegerilor şi responsabilitatea. Cel mai important aspect al terapiei este

relaţia dintre terapeut şi client. Se consideră că din interacţiunea terapeutică, clientul învaţă

despre el însuşi şi va fi capabil să se schimbe. "A veni în întâmpinare" şi „a intra în rezonanţă"

cu clientul sunt două atribute de bază în activitatea terapeutului gestaltist. In acest demers, nu

atât tehnicile şi strategiile terapeutice sunt importante, cât atitudinile şi comportamentul

terapeutului manifestate în relaţie cu clientul său.

Abordarea fenomenologica permite fiintei umane sa discrimineze intre ceea ce percepe si

simte in prezent de ceea ce este rezultat pe baza experientelor trecute. Persoana este conceputa

in spatiul sau de viata ca un camp, iar conform teoriei campului, orice eveniment care are loc

4 Mitrofan, Iolanda, Orientarea experientiala in psihoterapie, Editura Sper, Bucuresti

intr-o parte a campului se resimte intr-un fel sau altul in toate celelate parti. Intr-un camp,

partile sunt in relatii directe si responsive unele fata de altele, fiecare influentand totul, asa

incat, orice actiune care are loc in terapie, nu se adreseaza doar unui aspect al personalitatii, ci

tuturor, conform unui foarte vechi principiu care postuleaza ca intregul se regaseste in parte,

nu numai patea in intreg.

Terapeutii gestaltisti cauta sa declanseze in clienti capacitatea de a deveni observatori

constienti in prezent ai propriilor trairi si experiente trecute, readuse pe scena “ prezentului” si

reexperimentate pentru a deveni comprehensibile. Starea de observator al propriilor

experiente, emotii si sentimente este facilitata, provocata si dezvoltata, in scopul dobandirii

unei distante psihologice care sa permita reevaluarea si integrarea acelor parti ale eu-lui

respinse, negate sau ignorate si rearmonizarea cu intregul.

Oamenii sunt intr-un proces natural si continuu de autodescoperire si autorestructurare.

Fiecare persoana se confrunta cu noi probleme , noi orizonturi si noi posibilitati de devenire.

In aceasta devenire, pentru fiecare conteaza ceea ce experimenteaza el insusi – bucurii sau

tristeti, realizari sau frustrari, impliniri sau esecuri, sanatate sau suferinta. Cu toate acestea

majoritatea oamenilor actioneaza si traiesc intr-un context inautentic, al unei gandiri

conventionale, standardizate, “ invatate” si preluate prin presiunea grupului de apartenenta.

Astfel, omul invata si se obisnuieste sa se minta pe sine in raport cu alegerile si deciziile sale.

El ajunge sa traiasca, intr-un fel, ca si cum ar fi altcineva sau in locul altcuiva ( parinte, fiu,

sot, barbat, femeie, stapan, sclav, lider, marginalizat, etc.)

“ Terapia gestaltista ofera un mod de a fi autentic si deplin responsabil pentru sine; devenind

constient, cineva devine capabil sa aleaga si sa-si organizeze propria existenta intr-o maniera

plina de sens”. Cel mai important aspect al terapiei este relatia dintre terapeut si client, care in

gestalt- terapie capata forma dialogului existential bazat pe experienta contactului de granita.

In gestalt- terapie clientul este vazut mai curand ca un colaborator care va invata cum sa se

vindece. Experienta imediata a clientului este in mod activ utilizata , iar atitudinea lui de

cautare, formulare de solutii proprii si punere in actiune a acestora “ aici si acum “ constituie

chiar miezul metodei.

Scopul declarat al gestalt-terapeutilor este provocarea si extinderea constientizarii, ca

modalitate de crestere si autonomie personala. Constientizarea se refera atat la continuturi

(sentimente, reprezentari, convingeri si informatii) cat si la procese psihice (mecanisme prin

care persoana ajunge sa simta, sa gandeasca si sa actioneze intr-un anumit mod ). Scopul este:

persoana sa constientizeze ceea ce este ea cu adevarat, pe de o parte, si cum face ca sa se

intample aceasta, pe de alta parte.

Terapia gestaltista este, din aceaste perspective, simultan un proces de autoexplorare,

autointelegere si autoschimbare, prin intermediul constientizarii atat a continuturilor

intrapsihice, cat si a modalitatilor psihologice prin care aceste “continuturi” pot fi reasezate,

resemnificate, schimbate cu deplina responsabilitate.

III. Indicatii terapeutice si principiile gestaltiste

Orientarea preponderenta catre constientizare face ca abordarea gestalt sa potrivita

persoanelor cu tulburari anxioase, depresive, fobice, precum si adolescentilor cu tulburari de

adaptare, emotionale si de identitate5. Pot beneficia, de asemenea, persoanele interesate de

optimizarea comportamentului, deschise in a lucra asupra autoconstientizarii si dornice sa

invete in mod natural cum sa produca schimbari in viata lor. Persoanele care sufera de

sentimente de autorespingere sau care se tem sa nu fie respinsi, cu complexe de inferioritate,

cei care se autoinsala, cu acute sentimente de frustrare, cu dificultati de exprimare a

sentimentelor si a opiniilor, cu conduite ezitante, dubitative, inhibati, anxiosi sunt cei mai

indicati pentru aceasta forma de terapie. Multi beneficiari ai gestalt-terapiei, desi se considera

sincer interesati in schimbarea comportamentului lor, sunt mai curand dornici sa scape de un

anume disconfort, acuzand stare de rau generalizat, indspozitie, insatisfactie in relatii si in

viata.

Ei asteapta ca ameliorarea sa vina din efortul terapeutului si nu din eforturile lor personale.Cei

care sunt interesati sa scape doar de simptome, fara a se folosi de munca de

autoconstientizare, nu vor participa autentic in terapia gestaltista, ei fiind mai indicati pentru

terapiile comportamentale. Terapeutii gestaltisti sunt direct interesati de modul in care se pot

autosprijini clientii in rezolvarea problemelor lor, facilitandu-le cresterea autoreglarii si

5 http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/dezvoltare-personala/concepte-de-baza-in-gestalt-terapie

autosuportului6. Pe ei nu-i preocupa atat solutiile cat gasirea acestora de catre clientii insisi si

deblocarea mecanismelor prin care acestia sa-si poata descoperi solutii proprii.

Psihoterpaia gestaltista se desfasoara ca un proces de explorare “ impreuna”, in contextul

intalnirii sau contactului autentic intre persoane reale. In cadrul acestei intalniri, terapeutul

ghideaza activ munca de constientizare a clientului, evitand sa metina distanta, sa interpreteze

sau sa modifice direct conduita. Cresterea apare ca rezultat al contactului real si al experientei

directe a celor doi participanti implicati. Prezenta terapeutului este vie, participativa,

rezonanta, sensibila, onesta si directa. b.In terapia gestaltista nu se utilizeaza formula” ar

trebui sau trebuie” , ci formula” ce preferi sau ce doresti”. Accentul in munca de

constientizare se pune pe autonomia si autodeterminarea clientului, lasandu-i in propria grija

atat responsabilitatea , cat si sanctionarea comportamentului sau. c.Facilitarea explorarii cailor

care cresc posibilitatea clientului de a-si continua dezvoltarea pe cont propriu, si in afara

sedintei terapeutice. Terapeutii gestaltisti folosesc in acest sens o comparatie sugestiva: “sa

lasi clientul neterminat asemenea unei fripturi pe care o lasi sa se coaca in cuptorul cald si

dupa ce ai stins focul”. Clientul ramane astfel deschis, cu o sarcina care urmeaza sa se

continue si in afara cabinetului terapeutic , acest stil de a lucra explicand de ce terapia

getsltista poate fi atat de frecvent si intens practicata. d.Principiul integrarii personale sau

repersonalizarea – reusita bunei terapii gestaltiste este indicata de cat de mult a reusit clientul

sa achizitioneze integrare, adica sa devina un intreg, sa se unifice in interior. Integrarea

necesita identificare cu toate functiile vitale, si nu doar cu anumite idei, emotii sau actiuni.

Numai acceptand ceea ce este , clientul poate sa restructureze, sa resemnifice, sa invete sa

discrimineze si sa se autosume , ceea ce permite reunificarea interirului, repersonalizarea.

e.Principiul autodezvaluirii si autoresponsabilitatii participantilor in relatia terapeutica

– ca si in alte terapii umanist- experientale si in terapia gestaltista relatia terapeutica este

de la adult la adult, se desfasoara pe orizontala, fiind centrata pe prezentul situatiei si

accentuand asupra experientei directe a celor doi participanti. Spre deosebire de alte

terapii, in acest caz, terpeutii ca si clientii, isi dezvaluie prezenta lor in intregime, prin

comunicarea perceptiilor lor asupra pacientilor si experientelor care se consuma,

precum si a observatiilor asupra a ceea ce clientul nu constientizeaza. f.Principiul

experientei directe sau constientizarea lui “ ce si cum “ si al lui “ aici si acum”. In

gestalt-terapie, experienta directa este un instrument metodologic. Ea este extinsa si

6 Yontef, G.M.; Simkin, J.S., 1989, Gestalt therapy, In Corsini, T.R.; Weding, D., Current psychotherapies, Peacoci Publishers Inc.

aprofundata, avand ca pretext sau ca tehnici provocative o serie de sarcini

experimentale sau exercitii. Clientul devine constient de CE si CUM face, adica de

cum face fata, cum face alegerile, cum se autosprijina sau cum rezista, se opune etc.

Prin stimularea interogativa a terapeutului “ Ce simti? Ce faci acum? Cum simti sau

cum faci asta?”, clientul isi largeste treptat experienta, fara ca terapeutul sa- si propuna

sa-l conduca neaparat undeva anume, sa-i schimbe sentimentele sau sa-l redictioneze,

ori macar sa-i provoace un catharsis mai intens. Focalizarea acestui proces de

autodescoperire se face aici si acum , intrucat procesul constientizarii se intampla in

prezent, chiar daca obiectul constientizarii poate fi reprezentat de evenimente

anterioare ( reamintirea, retrairea lor se intampla tot acum)7.

III. Modalitati si tehnici de lucru in terapia gestaltista

Acest sistem terapeutic dispune de o bogata gama de stiluri si modalitati de lucru .

Principalele modalitati de lucru sunt: terapia individuala a adultului, terapia in grup, terapia

cuplului si a familiei, terapia copilului, workshopup-uri cu scop de formare a psihoterapeutilor

si de optimizare comportamentala.

Tehnici de lucru

In terapia gestaltista se folosesc tehnici de focalizare care se bazeaza pe interogatii – ghid si

pe exercitii ( situatii prouse clientului spre experimentale, cel mai frecvent bazate pe

analogoie si metafora, dar si pe focalizare perceptuala, aici si acum).

Interogatiile- ghid sunt simple, dar revelatorii pentru lucrul clientului cu sine, cele

mai frecvent folosite fiind: “ Ce simti sau la ce te gandesti tu acum? De ce anume iti

dai tu seama acum? Ce crezi acum despre asta?” Nu se pun in schimb intrebari care sa

provoace intrebarea, de genul: “ De ce crezi asta?”, “ De ce faci astfel?”, care sa

induca explicatii si autojustificari.

7 Kempler, W., (1973), Principles of gestalt therapy, Olso, Norway

Exercitiile sunt introduse prin formule de genul: “ Incearca sa faci asa si vezi ce

intelegi sau ce inveti din acest experiment”. Cele mai cunoscute tehnici de

experimentare sunt:

a. exercitiile de constientizare corporala - constientizarea tensiunii musculare si a

relaxarii psihomusculare, constientizarea ritmului respirator si a modificarii lui in

conexiune cu emotiile sau cu retrairea anumitor situatii ori cu imaginea altora,

constientizarea senzatiilor proprioceptive care comunica strai de disconfort,

constientizarea ritmului cardiac in conexiune cu starile si gandurile asociate,

constientizarea posturii, mimicii si pantomimicii in conexiune cu straile emotionale sau cu

gandurile clientului. Toate aceste exercitii sunt utilizate ca tehnici care orienteaza

constientizarea insului asupra modului in care functioneaza corpul sau asupra modului

cum se poate folosi de corp pentru a deveni mai constient de sine si de contactele sale cu

lumea 8.

b. exercitiile de constientizare afectiva si relationala prin tehnici specifice, cum ar fi:

tehnica scaunului gol- ca suport de dilaog ( prin joc de rol cu persoane semnificative

din viata clientului) sau ca suport pentru provocarea dialogului dintre “partile eu-lui

aflate in conflict”( lucrul cu polaritatile). Aceasta varianta angajeaza un joc de rol prin

care clientul comunica cu sine pe diverse teme generatoare de conflict intre imaginea

de sine ideala si imaginea de sine reala. El poate sa-si dezvolte in timpul acestei

comunicari o strategie de rezolvare a acestui conflict , de unificare a polaritatilor.

tehnica reprezentarii spatiului personal- prin intermediul vizulaizarii si descrierii

“spatiului personal”, asa cum este experimentat aici si acum , aceasta tehnica ajuta

subiectul sa-si constientizeze imaginea de sine in relatiile cu mediul, probleme legate

de contact si de granitele personale , dinamica interna si orientarea spontana a

persoanei catre trecut sau viitor, catre interior sau exterior, sentimentul de confort sau

de disconfort pe care il traieste in legatura cu propria persoana. Tehnica poate fi

folosita ca o tehnica de restructurare personala, fiind un bun suport pentru rezolvarea

unor conflicte existente in trecutul subiectului , prin depasirea polaritatilor si

proiectarea la nivel mental a unei noi imagini de sine.

tehnica” zidul”- este o tehnica metaforica provocativa care poate fi folosita atat in

lucrul individual cu clientii cat si cu grupuri. Prin aceasta tehnica se pot constientiza

8 Corey, G, Case approach in gestalt therapy,Wadsworth Inc., Belmont

strategiile prin care subiectul se confrunta cu obstacole existentiale. Permite

autoexplorarea si gasirea de solutii in depasirea limitelor proprii , fiind totodata

restructuranta la nivel mental si actional.

tehnica “ cubul”- este o tehnica exploratorie, relevanta pentru modul in care persoana

face fata la izolare, raportul dependenta afectiva- autonomie, nevoia de comunicare cu

altii , rezistenta in situatiile limita. Poate fi un bun suport de rsetructurare mentala in

depasirea propriilor blocaje, precum si a unor tendinte nevrotice de tip anxios,

claustrofobic sau sociofob.

tehnica “ mentine-te! sau “ ramai in starea respectiva” – este o tehnica de dialog

care incurajeaza clientul sa pastreze trairea pe care o experimenteaza , sa se pastreze in

ceea ce simte si relateaza ca simte. Aceasta incurajare il determina pe client sa-si

adanceasca trairea unui anumit sentiment pentru a si-l clarifica si completa , pentru a

putea ulterior sa-l depaseasca prin propria actiune, deci pentru a putea prelua controlul

asupra starii respective.

tehnica scenarizarii sau punerii in scena - se bazeaza pe actiune si verbalizare si se

refera la punerea in actiune a sentimentelor si ideilor incomode, nemarturisibile ,

retinute sau refuzate. Clientul este incurajat sa verbalizeze toate acele sentimente si

idei la adresa unei persoane sau a unui grup , pe care de obicei nu indrazneste sa le

spuna. Se poate utiliza jocul de rol prin tehnica “ scaunului gol”.

c. exercitii de constientizare cu suport imaginativ si de restructurare cognitiva

tehnica fanteziei ghidate- poate fi utilizata in situatiile in care unii clienti isi creaza si

intretin anxietati, neputintesau evaluari eronate. Aceasta tehnica poate reconstitui,

focalizand pe detalii semnificative, cursul evneimentelor experimentate de subiect,

reintegrandu-le prin descoperirea intelesului adevarat care le explica sau poate crea o

imagine acceptata a sinelui, ca suport pentru integrarea unei parti respinse a eu-lui. De

ex., un client care sufera de sentimente de jena senzitiva si autorespingere, poate

vizuliza imaginea mamei care-l accepta neconditionat si sa parcurga un dialog

imaginar cu aceasta imagine vizualizata ( ca subtitut de suport afectiv pozitiv) pentru a

exersa in imaginar un alt tip de comportament.

tehnici de diminuare si integrare- pentru a diminua sau neutraliza efectul de

ancorare in patternuri rigide , clientul este pus sa-si imagineze opusul a ceea ce afirma

sau considera a fi adevarat si sa constietizeze un anumit eveniment sau relatie din

aceasta noua perspectiva. Un astfel de exercitiu de reconversie gestaltista este cel in

care i se propune clientului sa reconsidere un obiect , o situatie, o relatie sau propria

imagine negativa, autorespinsa, din perspectiva a cel putin trei calitati , avantaje sau

beneficii, dupa ce a precizat toate elementele reprobabile, respinse sau negative ale

respectivului obiect, situatie, relatie, etc.

tehnica metapozitiilor- este derivata din tehnica scaunului gol si este utilizata in

scopul restructurarii setului cognitiv in lucrul cu polaritatile. Clientul castiga treptat

distanta si obiectivitate in intelegerea si rezolvarea problemelor prin experimentarea

succesiva a rolurilor altor persoane , mai intai al celei cu care se afla in conflict direct,

apoi al celui care asista doar la conflictul si rezolvarea primilor doi intervenind sau

doar evaluand si dialogand dupa caz cu primii doi, apoi, experimenteaza pozitia celui

de-al patrulea personaj , care evalueaza modul in care al treilea a intervenit si i-a

evaluat pe primii doi si asa mai departe daca este cazul. Experimentarea empatica si

evaluarea din perspectiva fiecarei metapozitii permite permite descoperirea unor noi

puncte de vedere , a unei succesiuni de gestalturi integratoare si unificatoare pentru

multiplele fatete ale eu-lui.

tehnica autodezvaluirii terapeutului - terapeutul este incurajat sa emita unele

afirmatii despre sine, dar care trebuie facute cu discriminare si judicios. Terapeutul nu

se transforma nici in prieten , nici in mentor, nici in parinte si nici in dadaca clientului;

el poate sa-si dezvaluie din eul sau de adult doar acele experiente facilitatoare si

catalizatoare pentru munca de constientizare a clientului.

Responsabilizarea clientului

De obicei, raspunsurile clientului la intrebarile formulate de consilier - in scopul de a

favoriza constientizarea - sunt raspunsuri de evitare sau intrebari redirectionate catre consilier,

in scopul evitarii asumarii responsabilitatii pentru propriile comportamente si dificultati. Perls

aprecieaza ca aceasta situatie se datoreaza echivalarii asumarii responsabilitatii cu asumarea

blamului, pe care de obicei clientul il proiecteaza asupra altora.

In consecinta, consilierul va solicita de fiecare data clientului sa reformuleze

intrebarile ca afirmatii si sa inlocuiasca prin “Eu”, orice alt pronume utilizat in legatura cu

actiuni proprii sau parti ale corpului, reactionand de fiecare data cand sunt utilizate

verbalizarii nereprezentative pentru sinele clientului.

Dramatizarea

Constientizarea poate fi aprofundata si accelerata prin incurajarea clientului sa se

angajeze in activitati de inventare sau evocare creativa a unor situatii, situatii care pot fi

relatate verbal, scrise sau jucate - in situatie de grup sau doar in prezenta consilierului. In

acest din urma caz, clientul urmeaza sa interpreteze toate rolurile.

Perls apreciaza ca utilizarea de aceasta maniera a fanteziei poate conduce la

evidentierea unor tendinte nevrotice, care vor putea fi apoi abordate

Naveta

Tehnica presupune directionarea atentiei clientului, pe rand, catre doua experiente sau

activitati. Frecvent, clientul este pus “sa faca naveta” intre a vorbi si a asculta, consilierul

intervenind doar pentru a atrage atentia asupra a ceea ce s-a spus, sau asupra modului in care

s-a spus (ex. “Ce semnificatie atribui ?”). Clientul mai poate de asemenea face naveta intre a

relata o experienta trecuta prin intermediul dramatizarii, sau la timpul prezent.

Scaunul gol

Este una din tehnicile cel mai frecvent folosite in abordarea gestaltista, urmarind, in mod

esential, sa faciliteze dialogul - in contextul jocului de rol - intre diferite componente ale

personalitatii clientului.

Doua scaune goale sunt asezate fata in fata, unul reprezentand clientul, iar celalalt, o alta

persoana sau un aspect al personalitatii clientului. Clientul schimba scaunul pe care se aseaza,

in functie de rolul interpretat.

Tragerea cortinei

Majoritatea clientilor manifesa ezitari si nesiguranta in momentul optiunii intre contact si

retragere, cea de a doua alternativa putand reprezenta o nevoie nevrotica reala. Intrucat starea

de nesiguranta este neplacuta, clientul va cauta sa o mascheze prin verbalism excesiv, relatari

fanteziste sau prin uitare.

Consilierul va incuraja clientul sa constientizeze si sa traiasca starea de confuzie si

dezorientare, cu toate manifestarile asociate, fie ele verbale sau motorii. Apoi, clientul va fi

incurajat sa depaseasca aceasta stare, includiv prin dramatizare, prin “tragerea cortinei” si

descoperirea a ceea ce se ascunde dincolo de aceasta.

Utilizarea viselor

Spre deosebire de psihanaliza, care utilizeaza asociatia libera in legatura unele sau

altele dintre elementele viselor, abordarea gestaltista urmareste retrairea viselor in prezent,

inclusiv dramatizarea acestora. Visele sunt considerate ca mesaje al sinelui catre sine, ca una

din cele mai spontane forme de exprimare ale fiintei umane. Ele ar contine tot cea ce este

necesar pentru solutionarea problemelor clientului, cu conditia ca elementele componente sa

fie intelese si asimilate.

Clientii care nu isi amintesc propriile vise, refuza constientizarea problemelor propriei

existente. Clientul este deci incurajat sa se adreseze direct viselor (ex. “Vise, unde sunteti?”),

sa joace partiturile personajelor si obiectelor din vise, identificandu-se astfel cu portiunile

alienate ale sinelui si reintegrandu-le, pe aceasta cale.

Teme pentru acasa

Accelerarea obtinerii unor rezultate poate fi obtinuta prin alocarea unor teme de lucru,

constand de obicei in reconstituirea derularii unei sesiuni de consiliere, cu concentrarea

atentiei asupra blocajelor ce pot interveni la reconstituire - si asupra semnificiatiei acestor

blocaje.

Jocuri

Pe parcursul sesiunilor de consiliere pot fi utilizate o serie de jocuri, functionale din

perspectiva realizarii obiectivului constientizarii:

1.      Jocul dialogului. Clientul interpreteaza partituri ale diferitelor aspecte ale personalitatii

sale, de exemplu agresiv/pasiv, masculin/feminin, dominator/submisiv etc.

2.      Turul de orizont. Clientul concretizeaza o tema sau o afirmatie cu caracter general (ex.

“Nu pot suferi pe nimeni din aceasta camera”), pentru fiecare dintre cei de fata.

3.      Asumarea responsabilitatii. Clientului i se cere sa incheie fiecare dintre afirmatiile pe care

le face despre sine cu remarca “ si imi asum responsabilitatea pentru asta”.

4.      Am un secret. Fiecare participant la o sesiune de grup se decide asupra unui secret

personal, implicand culpabilitate si/sau rusine, dupa care, fara a-l face cunoscut

partenerilor de joc, descrie cum crede ca a reactiona ceilalti la aflarea secretului.

5.      Interpretarea proiectiei. Atunci cand clientul realateaza un episod care este probabl sa

indice o proiectie, este directionat sa interpreteze rolul persoanei sau obiectului implicat,

pentru clarificarea conflictelor in zona respectiva (ex. “Sunt o veche placa de

inmatriculare, aruncata pe fundul unui lac. Sunt inutila si nu am nici o valoare - cu toate ca

nu sunt ruginita - sunt demodata, nu pot fi folosita la nici un fel de autoturism sunt doar

aruncata la gunoi. Asa sunt si eu ca o veche placa de inmatriculare aruncata la gunoi ”).

6.      Inversarea. Clientul este directionat sa interpreteze un rol opus unui comportament efectiv

actualizat (de exemplu sa fie agresiv in loc de a fi pasiv) si sa intre astfel in contact cu un

aspect latent al personalitatii sale.

7.      Repetitia. Pornind de la premisa ca o portiune insemnata a proceselor de gandire este

ocupata de repetarea, exersarea unor comportamente de rol ce urmeaza a fi utilizate in

situatii viitoare ipotetice, clientii participanti la sedintele de grup sunt incurajati sa

efectueze impreuna aceste repetitii.

8.      Exagerarea. Atunci cand clientul formuleaza o afirmatie importanta, intr-o maniera care ii

diminueaza importanta, este directionat sa repete afirmatia respectiva, cu gestuale si

tonalitate sporita.

9.      Probarea unei afirmatii. Consilierul poate sugera o afirmatie sau o propozitie pe care o

considera semnificativa - din punctul de vedere al clientului - si cere acestuia sa o

exploreze, ca si cum ar proba o pereche de pantofi (ex. “Sa incercam asta: sunt o cutie de

chibrituri ”

V. Concluzii

Gestalt- terapia este o forma de terpie care utilizeaza atat mecanismele inconstiente cat si pe

cele constiente, centrata pe experimentarea aici si acum si pe constientizarea focalizata atat a

experientelor interne( afective si cognitive) cat si a celor extrene ( de relatie si comunicare).

Se deosebeste de metodele comportamentale ( centrate pe conditionarea controlului asupra

stimulilor asociati simptomelor), dar si de metodele psihanalitice preocupate dominant de

cauza bolilor, terapia gestaltista operand in ambele planuri ale existentei; intern- inconstient si

extern- constient, pe care incearca sa le armonizeze si sa le unifice prin constientizare si

experimentare.

Se deosebeste de terapiile de modificare cognitiv-comportamentala, rational- emotiva si de

alte terapii care incearca sa asigure un control direct asupra simptomelor. Spre deosebire de

aceste terapii care opereaza in registrul prescriptiilor si al lui “ trebuie”( ceea ce trebuie facut),

terapia gestaltista accentueaza constiinta a “ ceea ce este” , a clarificarii si acceptarii a ceea ce

este persoana, creand astfel o baza reala pentru ca aceasta sa se poata reevalua, unifica in

interior prin armonizarea polaritatilor aflate in conflict si, in aceste conditii sa se poata

automodifica. Terapia gestaltista descurajeaza intelectualizarile si explicatiile, utilizate in

majoritatea terapiilor, atat psihodinamice cat si cognitiv-comportamentale, incurajand

procesul de descoperire prin experimentare. Terapeutul gestaltist concepe terenul sau de

actiune ca pe o structura biopsihosociala, incluzand organismul si mediul, considerate la fel de

importante. De aceea , el nu exclude nici o dimensiune relevanta a vietii , de la variabilele

fiziologice, la cele motivationale, cognitive si sociale.

Bibliografie:

1. Holdevici, I.; Vasilescu, I.P., Psihoterapia – un tratament fără medicamente, Bucureşti,

Editura Ceres

2. Ginger, Serge – Gestalt terapia, arta contactului, Editura Herald, Bucuresti, 2004

3. Ionescu, G., 1990, Psihoterapia, Bucureşti, Editura Ştiinţifică

4. Holdevici, I., 1996, Elemente de psihoterapie, Bucureşti, Editura All

5. Dafinoiu, I., 2000, Elemente de psihoterapie integrativă, Iaşi, Editura Polirom

6. Yontef, G.M.; Simkin, J.S., 1989, Gestalt therapy, In Corsini, T.R

7. Psihologie aplicata, probleme si perspective – Rev. Psihologie, nr 3, 2010

8. Daniels, Victor – „Fritz Perls and Gestalt Therapy, And Comparisons With Classical

Gestalt Psychology”

9. Mitrofan, Iolanda ( 2000), Orientarea experientiala in psihoterapie, Editura Sper,

Bucuresti

10. Corey, G ( 1991), Case approach in gestalt therapy,Wadsworth Inc., Belmont

11. Psihoterapie & Consiliere Gestalt, de Phil Joyce & Charoltte Sills

12. Kempler, W., (1973), Principles of gestalt therapy, Olso, Norway

13. http://www.psychologies.ro - Concepte de baza in Gestalt terapie