SILOGISM

Silogismul este o formă de argumentare logică în care o propoziție (concluzia) este inferată din alte doua propoziții (premise). Exemplu: „Toate mamiferele acvatice sunt cetacee; toți delfinii sunt mamifere acvatice; deci toți delfinii sunt cetacee”. Aristotel a definit silogismul în Analitica prima drept „o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datul urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat”. Silogismul reprezintă un raționament deductiv.

Legi de structură

1. Silogismul conține trei propoziții, două premise și o concluzie. Cel puțin o premisă este afirmativă (se poate arăta că din doua premise negative nu rezultă cu necesitate o concluzie).

2. Silogismul conține trei termeni, numiți după mărimea relativă a sferei lor: major, mediu, minor.

3. Termenul mediu trebuie să fie distribuit cel puțin într-o premisă pentru a putea face legătura intre termenii extremi.

4. Termenii extremi, majorul și minorul, figurează separat în câte o premisă și impreună în concluzie.

Structura standard a silogismului

Un silogism este format din 3 propoziții categorice. Premisa majoră conține termenul major sau mediu și predicatul logic al concluziei. Premisa minoră conține termenul minor sau mediu și subiectul logic al concluziei. Concluzia conține subiectul și predicatul.

Exemplu:

Premisa majoră: Toți oamenii sunt muritori.

Premisa minoră: Socrates este om.

Concluzie: Socrates este muritor.

Termenul mediu este „om”, subiectul este „Socrates” (termenul minor), iar predicatul este „muritor” (termenul major).