I

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU SIFILIS

CUPRINS

INTRODUCERE .......................................................................pag4CAPITOLUL I-Anatomia organelor genitale............................ pag51.1Organele genitale feminine ...................................................pag51.2 Organele genitale masculine................................................ pag6CAPITOLUL II-Sifilisul aspecte generale.............................. pag82.1Definitie.Cauze .Mod de transmitere.................................... pag82.2Simptome.............................................................................. pag92.3Mecanism fiziopatogenetic ...................................................pag112.4Investigatii............................................................................. pag122.5Tratament ..............................................................................pag132.6Profilaxia ...............................................................................pag13CAPITOLUL III-Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu sifilis .....................................................................................................pag15CAPITOLUL IV-Studiu de caz ..................................................pag19CAZ I.......................................................................................... pag19CAZ II ........................................................................................pag25CAZ III....................................................................................... pag30CONCLUZII.............................................................................. pag36BIBLIOGRAFIE........................................................................ pag38

INTRODUCERE Iniial expresia "boal veneric" desemna att infecia sifilitic ct si cea gonoreic, considerate ca fiind o singur afeciune. n timp s-a descoperit c sunt dou afeciuni diferite i s-au descoperit i alte boli (peste 20) ce pot fi transmise pe cale sexual. Infeciile cu Transmitere Sexual (ITS) sunt afeciuni ale cror ageni patogeni se transmit prin contactul direct cu zona infectat sau prin fluidele infectate ale corpului - secreii vaginale, sperm, snge. Termenul este folosit pentru a desemna afeciunile infecioase transmise, in principal, prin act sexual vaginal, oral sau anal i ale cror simptome se localizeaz, n special, n zona genital. Spun c sunt transmise "n principal" prin act sexual fiindc pot fi transmise, dar ntr-o msur mai mic, i pe alte ci - contactul cu zona infectat, contactul cu obiecte infectate sau de la mam la ft i spun c simptomele se localizeaz "n special" n zona genital fiindc pot fi localizate i n alte zone cum ar fi zona bucal, gtul, ochii.Sifilisul (luesul), una dintre cele mai grave boli venerice este o boala complex cu evoluie cronic i cu complicaii foarte grave, mergnd pn la moarte. In trecut a fcut foarte multe victime,dar la ora actual se poate trata si vindeca. Oricum, este de preferat s nu o contractezi.

MOTIVAIA LUCRRII

Sifilisul este o boal infecioas cu transmitere sexual n majoritatea cazurilor, fiind produs de Treponema Pallidum.Constituie principala boal veneric cu care a fost confruntat omenirea i este nc una din importantele probleme ale medicinii moderne.Interesul pentru sifilis se menine din mai multe motive: Capacitatea acestei boli de a produce epidemii prin contagiozitate crescut chiar i n condiiile unei morbiditi sczute. Imposibilitatea eradicrii ei i meninerea unei morbiditi staionare, dar cu posibilitatea apariiei la cea mai mic scdere a vigilenei de noi epidemii. Repercursiunile infeciei luetice asupra individului la care produce dup mai muli ani de evoluie leziuni ireversibile ale sistemului nervos (paralizia general progresiv, tabesul), i ale aparatului cardio vascular. Posibilitatea transmiterii infeciei i pe cale nevenerian, n special la descendeni, cu consecine catastrofale asupra produsului de concepie. Uurina cu care boala poate fii transmis dintr-o tar n alta, n epoca modern.[20] Lucrarea ce urmeaz a fi expus este o tentativ de contribuie la evidenierea unor aspecte actuale ale epidemiologiei, clinicii si tratamentului sifilisului, sublinierea importanei penicilinei n tratamentul actual, conform noilor scheme elaborate de Ministerul Sntii.Tema aleas reprezint un deosebit interes pentru venerologie deoarece pe baza noilor cunotine acumulate se pot aprecia stadiul actual al infeciei luetice n judeul Arad i formele clinice, pentru a intervenii cu o terapie adecvat. Datele clinice sunt bogate si detaliate, susinute de teste de laborator, iar mijloacele terapeutice intite i moderne.Att pe plan mondial, ct i n ara noastr, problematica sifilisului n venerologie, este departe de a fi rezolvat rmnnd un capitol deschis.

CAPITOLUL I

ANATOMIA ORGANELOR GENITALE

1.1 Organele genitale feminineAparatul genital (reproducator) feminin este format din gonada feminina ovarul, ca si organ principal si calea gonorifica (calea genitala) formata din: trompe uterine, uter, vagin, col uterin (cervix) si vulva. Ovar :Este o glanda feminina,un organ pereche situat de o parte si de alta a cavitatii pelvine.Este format din doua glande de forma unui sambure de migdala cu o lungime de aproximativ 4 cm si o latime de 2,5 cm, grosime 1cm si greutate aproximativ 8g.Sunt fixate la un capat de uter si la celalalt de pavilionul trompei uterine. Uterul (miometru) .Este un organ nepereche situat median in bazin intre vezica urinara si rect. Uterul in interior are o cavitate sub forma de para rasturnata, captusita cu o mucoasa (endometrul). Este format din trei portiuni: corpul, istmul si colul. Trompele uterine 2 tuburi flexibile cu o lungime de 10 12 centimetri si de grosimea unui fir de par. Cervixul (Colul uterin) este o zona ingustata de trecere catre vagin, situata in partea inferioara a uterului, care se inchide in timpul sarcinii. Vaginul Cavitate flexibila turtita anteroposterior cu o lungime cuprinsa intre 8 si 12 centimetri si o largime de aproximativ 2,5 centimetri, care face legatura intre uter si partea externa a organului genital feminin (vulva). Vulva - reprezint partea extern a organelor genitale feminine. In perioada de pubertate, vulva sufera importante transformari, sub actiunea hornomilor. Aceste transformari constau in: cretere, pigmentarea mai nchis a regiunii, creterea prului pubian i dezvoltarea clitorisului i a labiilor. Vulva este formata din:Pubisul (muntele lui Venus, Labiile mari ,Labiile mici ,Glandele Bartholine (Glandulae vestibulares majores) ,Clitoris ,Meatul urinar , Intrarea vaginului Himenul tesut care inchide partial intrarea vaginului,la femeile care nu au avut niciodata contact sexual.1.2. Organele genitale masculine Organele genitale masculine formeaz un sistem de transport al spermei. Ele se limiteaz la dou testicule aezate n scrot, cu canale excretoare (epidim i canale deferente), glande secretoare i penis.Testiculele, situate la exteriorul cavitii abdominale, sunt protejate de scrot, un fel de sac aezat n spatele penisului i considerat a fi o continuare a cavitii abdominale. Pielea este ncreit, de culoare brun i lipsit de pilozitate. Sub aceast piele se gsete un strat de esut muscular neted strbtut de fibre conjunctive denumite dartos, apoi un strat de esut muscular striat strbtut de asemenea de fibre conjunctive, denumit cremaster. Muchii netezi se contract involuntar, iar muchii striai se contract voluntar i involuntar. Aceste trei straturi de esuturi protejeaz deci testiculele. Testiculul stng este de obicei suspendat mai jos dect cel drept n scrot. Testiculele sunt alctuite din mai multe tubulee seminifere rsucite n jurul lor. Aceste tubulee se adun pentru a forma, n partea lor superioar, un singur tub rsucit numit epididim. Epididimul se continu cu canalul deferent, tub lung ce ajunge din scrot la canalele ejaculatoare, dup ce n prealabil se nfaoar n jurul vezicii. Cele dou canale ejaculatoare sunt scurte i se deschid n uretr. Penisul este format din dou pri: esutul erectil (corp cavernos i spongios) i glandul (extremitatea conic). Glandul este acoperit de un pliu cutanat numit prepu ce este eliminat prin circumcizie.

\

CAPITOLUL IIEPIDEMIOLOGIE

Sifilisul este o boal cu transmitere sexual n proporie de peste 95%. Pentru realizarea infeciei este nevoie de existenta unor soluii de continuitate la nivelul mucoasei genitale, care chiar microscopic fiind, permit trecerea treponemelor spre mediile tisulare profunde. Date din domeniul sifilisului experimental arat capacitatea trepoanemelor de a traversa chiar i mucoasa genital aparent intact dup simpla depunere pe suprafaa ei a unui material infectant.Ali factori care condiioneaz infecia sunt: numrul de germeni din leziuni durata contactului cu leziunile infectate numrul de expuneri tipul de activitate sexual morfologia i distribuia leziunilor la partenerul bolnavCele mai contagioase sunt leziunile erozive din perioada secundar, apoi sifilomul primar, n timp ce rozeolele sunt contagioase doar dac s-au erodat printr-un traumatism. Leziunile cutaneo mucoase teriare sunt foarte puin contagioase.Majoritatea infeciilor sifilitice sunt achiziionate prin contact sexual direct cu o persoan infectat, aflat n stadiul timpuriu de boal. Exist risc de transmitere n timpul sifilisului primar, secundar i latent recent dar nu i tardiv. Un pacient cu sifilis este cel mai infectant n primii 1-2 ani de infecie, cu o scdere de infeciozitate dup aceasta perioad. Sifilisul secundar este cel mai contagios datorita numrului mare i variat de leziuni prezente. Riscul mbolnvirii cu sifilis de la un partener infectat creste de la 10% la 60% dac acesta se afl n stadiul secundar al bolii. Ca o regul general, o treime din indivizii cu o singur expunere la un sifilis recent se va infecta.Transmiterea bolii se poate realiza i prin contact extragenital (srut, muctura, supt), sau infecia sifilitic poate avea caracter profesional (ginecologi, stomatologi, dermatologi, chirurgi), cu poart de intrare la nivelul minilor.Contaminarea indirect prin obiecte contaminate dei posibil este extrem de rar.Infecia prin transfuzii de snge este de asemenea citat.Contagiozitatea umorilor i a produselor de secreie (lacrimi, saliva, secreie nazal i sudoral, sperm, urin, lapte) este improbabil cu excepia existentei n imediata vecintate a unor focare lezionale active. Laptele i sperma bolnavilor cu sifilis secundar sunt contagioase.Rspndirea bolii este favorizat de: aglomerrile urbane, centre industriale i turistice, porturile care ofer condiii epidemiologice favorabile. n rndul factorilor epidemiologici care condiioneaz nivelul de morbiditate ar fi de menionat: prostituia, homosexualitatea, precocitatea activitii sexuale la tineri, consumul de droguri, profesia (oferi, marinari, personal din industria hotelier i turistic).Epidemiologia sifilisului n ansamblu se desfoar n cadrul unui macrocontext social, economic i de civilizaie, precum i al unui microcontext legat de factori individuali: comportament sexual al individului, mentalitate, nivelul de educaie i cultur.

II.3. ETIOLOGIE

n sistematica general a bacteriilor (Schizomycaetes) agentul patogen al sifilisului face parte din ordinul Spirochaetales, familia Treponemaceae, genul Treponema, specia Treponema Pallidum (sinonim Spirochaeta Pallida).

II.4. MORFOLOGIA TREPONEMEI PALLIDUM

FORMA GENERLA este a unei spire foarte fine cu o lungime variabil de 6 15 m i o grosime de 0,2 5m. Spirele sunt n numr de 6 24 i au o dispoziie foarte regulat att ca intervalul ntre ele, ct i ca nlime. Dispoziia spiralat nu se pierde dup moartea treponemei. Forma treponemelor este n general rectilinie, dar poate prezenta i forme atipice.[STRUCTURA corpului Spirochetian a fost aprofundat prin intermediul microsporiei electronice de ctre Leifson, Lepsen, Bradfield. Cercetrile efectuate au artat ca Treponema Pallidum are urmtoarea structur: O membran extern sau capsular mai dens O membran intern care delimiteaz corpul celular i este de natur glicoproteic (format din murain).Ambele membrane sunt structurate la randul lor n cte trei foie distincte dar solidare. Aparatul locomotor situat ntre cele dou membrane, format din dou fascicule fibrilare care se desfoar spiralat de la un capt la altul al corpului bacterian Citoplasma ce conine ribozomi i vacuole Un nucleu alungit situat n zona central a corpului celular MOBILITATEA treponemei este caracteristic i are importana diagnostic. Se pot identifica trei tipuri de micri: de lateralitate cu caracter de pendulare helicoidal, de nurubare sau de tirbuon de translaie sedimentar asemanatoare cu serpentine sau cu micrile omizilor.Spirochetele nepatogene care au n general spire mai grosolane i inegale fac micri brute, neateptate, de zvcnire. DIVIZIUNEA treponemelor se face transversal, la intervale de aproximativ 35 37 ore.CULTIVAREA treponemelor patogene nu reuete nici pe mediile obinuite, nici pe cele speciale. Germenul este anaerob, iar singurul mod de a menine n via treponemele patogene este pasajul repetat la animal (pe testicul de iepure).REZISTENA treponemelor la cldur, uscare i antisepticele uzuale (spun) este foarte sczut, n schimb rezist ndelungat (sptmni, luni) chiar la temperaturi foarte joase.EVIDENIEREA treponemelor se realizeaz prin mai multe metode:1.Ultramicroscopia: (microscopia n cmp ntunecat) se examineaz serozitatea leziunilor sau aspiratul de la nivelul ganglionilor limfatici regionali. Treponemele apar albe, strlucitoare, cu micrile lor caracteristice. Leziunile sifilitice care se preteaz optim la acest simplu i expeditiv diagnostic microbiologic sunt: ancrul primar, papule secundare cutaneo mucoase erodate, condiloame late, eroziuni secundare bucale i mult mai puin gomele i tuberculi teriari exulcerai. 2.Coloraia Giemsa: treponemele au nuan roie palid, pe frotiuri (metoda Fontana - Tribondeau) sau pe seciuni histologice (metoda Lavaditti).3.Impregnare argentic: treponemele apar negre pe fond glbui. 4.Coloraia cu rou de Congo: treponemele apar albe, refringente pe fond rou.5.Coloraia cu tu de China: treponemele apar albe, refringente pe fond negru 6.Microscopia cu contrast de faz: permite studiul microorganismelor vii, mobile, precum i structura sa intern, fiind superioar ultramicroscipiei.7.Microscopia electronic: evidentiaza din interior spre exterior protoplastul invaginat de o membran citoplasmatic, filamentul axial i peretele celular.

Reactivitatea imunologic

Dupa 4-5 saptamani de la infectie, anticorpii produsi de spirocheta sifilisului (Treponema palidum)se pot pune in evidenta cu ajutorul uneia sau a mai multor reactii: reactia Bordet-Wassermann, ractia V.D.R.L., reactia Meinicke, reactia Kline, reactia Kahn si altele.In cazul in care in ser exista anticorpii sifilitici, se spune ca analizele au iesit "pozitive" iar in absenta anticorpilor analizele sunt socotite "negative". In raport de cantitatea de anticorpi gasita, rezultatul se noteaza cu unul pana la 4 plusuri (cruci). Analizele de mai sus nu sunt totdeauna specifice pentru sifilis; in unele cazuri pot apare analize pozitive si in alte boli. Cand se intalnesc astfel de situatii se fac analize suplimentare, specifice pentru sifilis, asa incat laboratorul poate preciza daca este vorba sau nu de aceasta boala.Daca un bolnav cu sifilis, se trateaza corect cuantibioticede la primele simptome de boala (atunci cand apare sancrul sifilitic pe organele genitale), cantitatea de anticorpi sifilitici din ser scade rapid sau anticorpii pot chiar sa dispara din sange, dupa 2-3 luni de tratament. Insa daca boala este descoperita si tratata prea tarziu (dupa luni sau ani de la infectie) atunci si disparitia anticorpilor din sange se face incet, in timp de luni sau ani. Chiar daca spirochetele dispar din corp dupa tratamentul cu antibiotice, anticorpii sifilitici mai persista mult timp in sange. In unele cazuri, cand sifilisul a atins si sistemul nervos, cercetarea anticorpilor sifilitici se face si din lichidul cefalorahidian. Persoanele cu analize "pozitive" care sunt casatorite sunt obligate sa-si duca la laborator si partenerul pentru a i se face analiza de depistare a anticorpilor sifilitici.Simptome Sifilisul evolueaz n patru stadii diferite: primar, secundar, latent i teriar, la care se adaug i tipulcongenital. Sir William Oslera supranumit boala marele imitator din cauza formelor diverse n care se prezint.

Forme clinice de sifilisancruprimar sifilitic pe mn

Sifilisul primar se transmite de obicei prin contact sexual direct cu leziunile unei persoane infectate.n termen de circa 3-90 de zile dup expunerea iniial (n medie 21 de zile) n punctul de contact apare o leziune a pielii numitancru.Aceasta este de obicei(n 40% din cazuri) o ulceraie unic, ferm, nedureroas, fr mncrimi, cu o suprafa curat i contur regulat, cu diametrul de ntre 0,3 i 3,0cm.Leziunea poate avea aproape orice form.n forma clasic aceasta evolueaz de lamacullapapulajungnd n final la stadiul deeroziunesauulcer.Se pot observa i leziuni multiple (n circa 40% din cazuri),prezente de obicei n cazurile de infectare concomitent cu HIV. Leziunile pot fi dureroase sau sensibile (30%), i pot fi localizate n afara organelor genitale (27%). La femei cel mai adesea apar n zonacervixului(44%), la brbaii heterosexuali n zonapenisului(99%), i frecvent n zonaanalirectallabrbaii ce ntrein relaii intime cu brbai(34%). Ganglionii limfaticidin zona infectat se mresc (n 80% din cazuri)dup 7-10zile de la formarea ancrului.Fr tratament,leziuneapoate persista timp de 3-7 sptmni. De obicei leziunea sifilitica va fi insotita, inca din prima saptamana, delimfadenopatieregionala (tumefierea ganglionilor din zona inghinala).Ganglionii sunt mariti de volum, fermi si nedurerosi.Limfadenopatiaeste bilaterala si poate persista chiar luni de zile dupa vindecarea sancrului.

Sifilisul secundarExemplu tipic de manifestare a sifilisului secundar cu iritaia palmelor

Papuleinoduliroiatici ce acoper cea mai mare parte a corpului, caracteristici ale sifilisului secundar.Sifilisul secundar apare la circa 4-10 sptmni dup infecia primar.n timp ce stadiul secundar este renumit pentru manifestrile sale diferite, cele mai comune simptome implic manifestri cutanate, alemembranelor mucoase, i aleganglionilor limfatici.Pot aprea iritaii amplasate simetric de culoare roz-roiatic, fr mncrimi, pe trunchi i extremiti, inclusiv pe palme i pe tlpi.Iritaia poate devenimaculopapularsaupustular.Pe membranele mucoasese pot forma leziuni plate, lrgite, albicioase, asemntoare negilor, cunoscute dreptcondiloame. Toate aceste leziuni gzduiesc bacterii i sunt infecioase. Printre alte simptome se numrfebra,dureri n gt,indispoziie,pierdere n greutate,cderea pruluiidureri de cap.Printre manifestrile rare se numrhepatita, boli derinichi,artrita,periostita,nevrita optic,uveitaikeratita interstiial.Simptomele acute dispar de obicei dup 3-7 sptmni; totui, la circa 25% dintre bolnavi simptomele sifilisului secundar pot reveni. Multe persoane care prezint simptomele tipului secundar de sifilis (4085% femei, 2065% brbai) nu raporteaz apariia prealabil a ancrului caracteristic sifilisului primar. Sifilisul latentSifilisul latent este definit ca prezena dovezilorserologicede infecie fr simptomele bolii. Sifilisul latent timpuriu se refera la perioada de timp de un an, de la momentul producerii infectiei iar siflisul latent tardiv incepe la un an sau mai mult dupa infectia netratata. Diagnosticul de sifilis in aceasta faza, este suspicionat pe baza existentei unui istoric de leziuni primare sau secundare de sifilis si pe baza expunerii in antecedentele recente la sifilis.Gravidele cu sifilis in faza latenta, pot transmite infectia transplacentar fatului. De asemenea infectia poate fi transmisa prin trasnfuzarea de sange de la acesti indivizi.n Statele Unite este clasificat n stadiul precoce (pn la 1an dup sifilisul secundar) i stadiul tardiv (peste 1an dup sifilisul secundar).n Marea Britanie, distincia ntre sifilisul latent precoce i cel tardiv se face dup o perioad de doi ani.Simptomele sifilisului latent precoce pot reveni. Sifilisul latent tardiv esteasimptomatici nu este la fel de contagios ca n perioada precoce. Nu exista dovezi care sa demonstraze vindecarea spontana a persoanelor infectate cu T.Pallidum.Sifilisul tardivBoala are o evolutie lent progresiva, catre stadiul tertiar, cand vor apare complicatiile specifice bolii: neurosifilisul: reprezinta afectarea sistemului nervos central in sifilis, care poate imbraca diferite aspecte (sifilis meningeal, meningovascular si parenchimatos). Instalarea simptomelor neurologice se poate realiza intr-un interval destul de larg de la momentul infectarii ( 7 luni-20 ani). sifilisul meningeal: care implica afectarea creierului sau a maduvei spinarii, cu aparitia urmatoarelor simptome: cefalee, greata, varsaturi, redoarea cefei, convulsii si modificari ale statusului mental. sifilisul cardiovascular, se datoreaza distructiilor aparute la nivelul peretilor vaselor; afecteaza mai ales aorta ascendenta si transversala, cu aparitia aortitei sifilitice (insuficienta aortica). Complicatiile cardiovasculare apar mai frecvent si mai timpuriu la barbati decat la femei. leziuni oculare, apar atat in sifilisul secundar cat si in cel tertiar: durere, fotofobie, limitarea vederii. goma (leziune specifica in sifilisul tardiv), gomele pot fi solitare sau multiple, cu dimensiuni ce pot ajunge pana la cativa centimetri in diametru. Gomele pot fi localizate la nivelul pielii si oaselor, la nivelul cavitatii bucale, laringe, ficat stomac. Goma nu doare, se poate vindeca spontan iar adesea poate avea o evolutie distructiva. Tratamentul cu penicilina determina vindecarea rapida a leziunilor gomoase.

Sifilisul teriarSifilisul teriar apare la circa 3-15 ani dup infecia iniial si poate avea trei forme diferite: sifilis gomatos (15%),neurosifilistardiv (6,5%) i sifilis cardiovascular (10%).Fr tratament, o treime din persoanele infectate ajung la stadiul teriar. n acest stadiu boala nu este infecioas. Sifilisul gomatos sau sifilisulbenigntardiv apare de obicei la 1-46ani dup infecia iniial, cu o medie de 15ani. Aceast etap este caracterizat prin formarea unorgomece arat ca nite umflturi moi, cu aspect de tumoare, de diverse mrimi. Acestea afecteaz de obicei pielea, oasele i ficatul, dar pot aprea oriunde. Neurosifilisuleste o infecie ce afecteazsistemul nervos central. Acesta poate aprea devreme, fie asimptomatic, fie sub form demeningitsifiliticsau trziu sub forma sifilisului meningovascular,parez generalsautabes dorsalisasociat cu probleme de echilibru i dureri strpungtoare n extremiti.Neurosifilisul tardiv apare de obicei la 4-25 de ani dup infectarea iniial. Printre simptomele sifilisului meningovascular se numr apatia,atacurile de apoplexiei parez general cudemenitabes dorsalis.Poate aprea ipupila Argyll Robertson, contracia bilateral a pupilelor atunci cnd persoana i ndreapt atenia asupra unor obiecte apropiate, dar nu i atunci cnd pupilele sunt expuse la lumin puternic.Sifilisul cardiovascular apare de obicei la 10-30ani dup infectarea iniial. Cea mai des ntlnit complicaie esteaortita sifiliticce poate duce laanevrism.[4]Tipul congenitalSifilisul congenitalpoate aprea n timpul sarcinii sau al naterii. Dou treimi dintre nou-nscuii sifilitici nu prezint simptome la natere. Printre simptomele ce apar n primii ani de via de numr:hepatosplenomegalia(70%), eczeme (70%), febr (40%), neurosifilis (20%) ipneumonit(20%).Fr tratament, 40% dintre cazuri evolueaz la stadiul desifilis congenital tardivprezentnd simptome ca deformaii de tipulnas n a,semnul Higoumenakis,tibie n iatagansauarticulaii Clutton.

CauzeBacteriologieHistopatologia bacteriilor spirochete Treponema pallidumcu ajutorul impregnrii argentice Steiner modificateTreponema pallidum.Treponema pallidum, subspeciapallidum, este o bacterie de form spiralat,Gram-negativ, extrem de mobil.Treponema pallidumeste cauza a trei alte maladii la oameni:framboesia(subspeciapertenue),pinta(subspeciacarateum) ibejel (subspecia endemicum). Spre deosebire de subtipulpallidum, acestea nu duc la boli neurologice.Oamenii sunt singurulrezervor naturalcunoscut al subspecieipallidum. Aceasta nu poate supravieui fr gazd mai mult de cteva zile. Acest lucru se datoreaz faptului c genomul su mic (1,14MDa) nu reuete s codeze cile metabolice necesare pentru a valorifica majoritatea macronutrienilor. Timpul de dublare al acestuia este lent, peste 30 de ore. TransmitereaSifilisul se transmite n principal prin contact sexual sau de la mam laftn timpulsarcinii; bacteriile spirochete pot ptrunde prin membrane mucoase intacte sau esuturi cutanate afectate.Astfel, sifilisul se poate transmite prinsrutareazonei lezate precum i prin sex oral, anal i vaginal.Aproximativ 30-60% din persoanele expuse formelor primare sau secundare de sifilis se infecteaz. Rata infectrii este exemplificat prin faptul c o persoan inoculat cu doar 57 de organisme prezint o rat de infectare de 50%.Majoritatea cazurilor noi din Statele Unite (60%) sunt nregistrate la brbaii ce ntrein relaii intime cu brbai. Se poate transmite i prinproduse de snge. Totui, acestea sunt testate i deci indicele de risc este mic. Riscul transmiterii prinreutilizarea seringilorpare limitat.Sifilisul nu se contracteaz prin utilizarea n comun a toaletelor, n activitile zilnice, bi calde sau utilizarea n comun a tacmurilor sau a hainelor. DiagnosticSifilisul n stadiile sale incipiente se depisteaz clinic destul de greu.Infecia se confirm fie printeste serologice, fie prin testare direct lamicroscop. Testele serologice sunt cele mai comune datorit uurinei cu care se realizeaz.Totui, testele pentru diagnostic nu fac deosebirea ntre etapele bolii. Testele serologiceTestele serologice se mpart n testenetreponemicei treponemice.Testele netreponemice sunt cele utilizate iniial i includ testelelaboratorului de cercetare a bolilor venerice(VDRL) irapid plasma reaginRPR. Totui, ntruct aceste teste pot fi uneorifals pozitive, acestea trebuie confirmate prin teste treponemice caaglutinarea particulelor treponemei paladium(TPHA) sautestul de absorbie a anticorpilor treponemici(FTA-Abs).Rezultatele fals pozitive ale testelor netreponemice pot fi rezultatul unor infecii virale ca varicela i pojarul precum i n cazurile cu limfom, tuberculoz, malarie, endocardit, boli ale esutului conjunctiv i sarcin.Analiza anticorpilor treponemici este de obicei pozitiv la 2-5 sptmni dup infecia iniial.Neurosifilisul este identificat de obicei prin numrului crescut deleucocite(n mod predominantlimfocite) i nivelul nalt de proteine nlichidul cerebrospinaln zona infeciei. Testarea directPentru un diagnostic imediat se poate efectuaanaliza microscopic n cmp ntunecataseruluiextras din ancru. Totui, nu toate spitalele au echipamentul necesar sau angajai cu experien pentru analiza ce trebuie efectuat n decurs de 10minute de la extracia lichidului.Sensibilitateaeste raportat n aproape 80% din cazuri; astfel, acest test poate fi efectuat doar pentru confirmarea diagnosticului, nu i pentru infirmarea acestuia. Se pot realiza alte dou examene ale lichidului din ancru: testuldirect de depistare a anticorpiloriamplificarea acidului nucleic. Testul direct depisteazanticorpiimarcai cufluoresceinace se leag de proteinele specifice sifilisului, n timp ce amplificarea acidului nucleic folosete tehnici careacia de polimerizare n lanpentru detectarea existenei genelor specifice ale sifilisului. Aceste teste nu sunt la fel de dependente de timp, ntruct nu este necesar prezena bacteriilor vii pentru diagnosticare. Sifilisul in sarcinaSifilisul netratat in cursul sarcinii conduce ladecesul in uter al fatului, decesul nou nascutului, deformari osoase ale nou nascutului si tulburari neurologice ale acestuia.Bacteria sifilisului poate infecta fatul in cursul unei sarcini. In functie de durata infectiei mamei, poate exista un risc crescut de moarte a fatului in uter sau la scurt timp dupa nastere. Un nou nascut infectat poate sa nu prezinte simptomele bolii. Totusi, daca nu se instituie tratamentul imediat, nou nascutul poate dezvolta probleme grave in cateva saptamani.Nou nascutii netratati prezinta de regula retard in dezvoltare, convulsii, sau deces.Screening-ul pentru sifilisal tuturor gravidelor este important si are beneficii substantiale, elconducand la scaderea proportiei de copii infectati cu sifilis.Gravidele care prezinta un risc crescut pentru infectia cu sifilis sunt:- femeile care traiesc in saracie- femeile neasigurate medical- prostituatele- femeile care consuma droguri- femeile ce provin din comunitati unde este frecvent sifilisul- femeile care prezinta si alteboli cu transmitere sexualaTestul screeningutilizat pentru evaluarea initiala a oricarei gravide este testul VDRL - acesta este un test nespecific pentru sifilis. Daca acest test este pozitiv, el va trebui confirmat printr-un alt test, denumit testul TPPA - acesta este un test specific pentru sifilis.Exista un tratament specific pentru sifilis in sarcina, constand in Penicilina G.Toate femeile gravide trebuie sa efectueze testul pentru sifilis la prima vizita prenatala. Femeile cu risc crescut pentru sifilis in sarcina trebuie sa efectueze testul serologic si in trimestrul III de sarcina (28 saptamani) precum si la nastere. In cazul contactului sexual cu un partener infectat cu sifilis, testul pentru sifilis trebuie efectuat cat mai curand in sarcina. De asemeni este recomandat testul VDRLpentru verificare dupa terminarea tratamentului.TratamentPenicilina G va fi administrata in toate stadiile bolii. T.Pallidum este distrusa la concentratii mici de penicilina cu conditia unei expuneri prelungite la acest medicament .Penicilina este eficienta in tratamentul sifilisului chiar si acum, dupa 50 de ani de la prima utilizare in terapia sifilisului. Eficiente in tratamentul sifilisului sunt si antibioticele: tetraciclina, eritromicina si cefalosporinele.Durata tratamentului cu penicilina este de minim 7 zile si va fi cu atat mai mare cu cat infectia este intr-un stadiu mai avansat. Se poate realiza un tratament preventiv, la persoanele seronegative, care nu prezinta semne de sifilis si care au fost expuse infectarii in ultimele 3 luni.Benzatin penicilina G (moldamin) , in doza unica este cea mai larg utilizata in tratamentul sifilisului timpuriu, a celui primar sau secundar.Sifilisul si sarcina. Orice femeie gravida trebuie testata serologic pentru sifilis in trimestrul I si III de sarcina si la nastere. In cazul depistarii infectiei incipiente, terapia se administraza conform stadiului bolii, la fel ca pentru pacientele care nu sunt insarcinate. Riscul de nastere prematura ,ca urmare a tratamentului, este minim. Penicilina este singurul antibiotic pentru combaterea infectiei recomandat in sarcina.

Tratamentul sifilisului exist norme OMS i norme ale MSF (ultimul n vigoare din 2001). numeroase dispute pentru stabilirea tratamentului, existnd scheme cu doz redus pentru oprirea contagiozitii i scheme cu doze multiple pentru ncercarea sterilizrii gazdei. Tp rspunde excelent la Penicilin. Au fost identificate i alte antibiotice (cefalosporine, macrolide) dar sunt pstrate de OMS drept tratament de rezerv. Schemele folosite n Romnia sifilis primar i secundar tratament recomandat Moldamin im 1.200.000 U x 2 / doz unic repetat dup 7 zile cazuri de alergie la Penicilin Doxiciclin po 100 mg x 2 / zi, 15 zile 5 / 11 Tetraciclin po 2 g / zi, 15 zile Eritromicin po 2 g / zi, 15 zile sifilis latent recent tratament recomandat Moldamin im 1.200.000 U x 2 / doz unic repetat dup 7 zile cazuri de alergie la Penicilin Doxiciclin po 100 mg x 2 / zi, 15 zile Tetraciclin po 2 g / zi, 15 zile Eritromicin po 2 g / zi, 15 zile sifilis latent tardiv tratament recomandat Moldamin im 1.200.000 U x 2 / doz unic repetat dup 7 i 14 zile cazuri de alergie la Penicilin Doxiciclin po 100 mg x 2 / zi, 30 zile Tetraciclin po 2 g / zi, 30 zile Eritromicin po 2 g / zi, 30 zile sifilis teriar tratament recomandat Moldamin im 1.200.000 U x 2 / doz unic repetat dup 7 i 14 zile neurosifilis Penicili G cristalin iv 18 - 24.000.000 U / zi, 10 - 21 zile apoi Moldamin im 1.200.000 U x 2 / doz unic repetat dup 7 i 14 zile sifilis la gravide la fel ca i la negravide sifilis congenital Penicili G cristalin iv 100-150.000 U / kg corp x zi, 14 zile reacia Jarisch-Herxheimer: accident terapeutic manifestat prin febr, cefalee, dureri osoase, grea, tahicardie i exacerbarea leziunilor luetice. Reprezint rspuns terapeutic brutal cu distrugerea a numeroase treponeme ce-i elibereaz endotoxinele. Apere dup prima administrare de antibiotic i se remite spontan n 24 ore. toi pacienii cu sifilis precum i contacii acestora vor fi monitorizai serlogic 1-2 ani pentru confirmarea eficienei tratamentului.Terapia sifilisului dobandit. Penicilina G este medicamentul de electie pentru toate stadiile sifilisului. Treponema pallidum este distrusa de concentratii foarte mici de penicilina, desi este necesara o perioada lunga de expunere lapenicilinapentru tratament, din cauza ratei neobisnuit de scazute de multiplicare a microorganismului. Eficacitatea penicilinei insifilisnu a scazut dupa aproape 50 de ani de folosire. Alte antibiotice eficiente in sifilis includ tetraciclinele, eritromicina si cefalo-sporinele. Aminoglicozidele si spectinomicina inhiba Treponema pallidum doar in doze foarte mari, iar sulfonamidele si chinolonele sunt inactive.Este necesar sa se obtina niveluri serice de penicilina de 0,03 Hg/ml sau mai mult, cel putin 7 zile, pentru a vindecasifilisultimpuriu. Rata de recurenta pentru un anumitregimcreste pe masura ce infectia progreseaza de la perioada de incubatie la sifilisul primar seronegativ, primar seropozitiv, secundar si, in final tardiv. De aceea probabil, dar nedovedit, este necesara o durata mai mare a terapiei pentru a obtine ndecarea pe masura ce infectia progreseaza. Din aceste motive, unii specialisti folosesc o terapie cu penicilina de durata mai lunga decat cea recomandata de Public Health Serce din Statele Unite, atunci cand trateaza sifilisul secundar, latent sau tardiv.Regimurile de terapie recomandate pentru sifilis sunt rezumate si descrise mai jos.Sifilisul timpuriu. Tratamentul preventiv (abortiv, "epidemiologie\") se recomanda pentru persoanele seronegative, fara semne de sifilis, care au fost expuse infectarii cu sifilis in ultimele 3 luni. Anterior administrarii tratamentului, trebuie facut orice efort pentru silirea unui diagnostic prin examinare si testare serologica. Regimurile recomandate pentru tratamentul preventiv sunt aceleasi ca si cele recomandate pentru sifilisul timpuriu.Benzatin penicilina G este cea mai larg folosita forma de tratament pentru sifilisul timpuriu, inclusiv sifilisul primar, secundar si latent timpuriu, desi este mai dureroasa la injectare decat procain penicilina G. O doza unica de 2,4 milioane unitati ndeca mai mult de 95% din cazurile de sifilis primar. Deoarece eficacitatea pentru sifilisul secundar poate fi usor mai scazuta, unii medici administreaza o a doua doza de 2,4 milioane unitati la o saptamana dupa doza initiala pentru sifilisul secundar. Exista mentiuni de recadere clinica dupa benzatin penicilina G la pacientii coinfectati cu HIV si sifilis timpuriu. Unii experti recomanda examinarea LCR la persoanele HlV-pozitive cu sifilis de orice stadiu. Mai mult, unele autoritati recomanda tratamente curegimurieficiente contra neurosifilisului pentru toti indizii HlV-poziti cu sifilis in orice stadiu. La pacientii cu sifilis timpuriu alergici la penicilina se recomanda un tratament de 2 saptamani cu doxicilina sau tetraciclina. Aceste regimuri par a fi eficace, desi nu s-au realizat studii bine controlate si complianta poate fi slaba. Desi la animale s-a dovedit o anumita actitate a ceftriaxonei si azitromicinei asupra T. pallidum, studiile pe oameni nu au fost suficient de motivate pentru a permite recomandarea lor in oricare stadiu de sifilis.Sifilisul Latent Tardiv Punctia lombara trebuie efectuata pentru evaluarea sifilisului latent cu durata mai mare de 1 an, in suspiciunea de neurosifilis si, de asemenea, in complicatiile tardive, altele decat neurosifilisul simptomatic (intrucat neurosifilisul asimptomatic poate coexista cu alte complicatii tardive). La persoanele asimptomatice cu boala mai veche, eficienta punctiei lombare este relativ scazuta. Examinarea LCR este cea mai indicata in urmatoarele situatii: simptome sau semne neurologice, esec terapeutic, titru seric de reagine mai mic de 1:32; pozititatea anticorpilor HIV. Tratamentul recomandat pentru sifilis latent tardiv cu LCR normal, pentru sifilisulcardiovascularsi pentru sifilisul tardiv benign (goma) este benzatin penicilina G, 2,4 milioane unitati intra-muscular, o data pe saptamana pentru 3 saptamani succesive (7,2 milioane unitati in total). O alternativa netestata pentru pacientii alergici la penicilina cu sifilis latent sau tardiv si LCR normal o constituie doxicilina sau tetraciclina (administrate timp de 1 luna). Daca sunt prezente anormalitati LCR, pacientul trebuie tratat pentru neurosifilis.Nu au fost publicate studii despre folosirea benzatin penicilinei G in sifilisul cardiovascular, iar eficacitatea penicilinoterapiei de orice forma pentru sifilisul cardiovascular nu a fost dovedita. Raspunsul sifilisului cardiovascular la penicilina este arareori spectaculos, deoarece anevrismulaortic siinsuficientaaortica nu pot fi reversibile prin tratament antibiotic, desi progresia ulterioara a acestor leziuni poate fi oprita. In contrast, raspunsul sifilisului tertiar benign si al sifilisului meningovascular la penicilina G este de obicei impresionant. Raspunsul neurosifilisului parenchimatos a fost variabil. In studiul efectuat in 1959 de catre Hahn si colaboratorii sai, care a urmarit tratamentul cu penicilina la 1086 pacienti cuparezagenerala, frecventa imbunatatirilor clinice sau opririi progresiei s-a extins de la 38% la cei cu afectare severa la 81% la cei cu afectare usoara. Tabesul dorsal sau atrofia optica raspund mai putin frecvent. In general, tratamentul neuro sifilisului inactiv, in care lezarea neurologica este deja prezenta, poate sa nu produca nici o modificare clinica, iar retratarea unor asemenea cazuri nu este garantata. Totusi, persistenta pleiocitozei in LCR sau reaparitia ei, urmand raspunsului initial la tratament, indica infectie activa continua, care trebuie sa raspunda unui tratament aditional. Benzatin penicilina G in doze de pana la 7,2 milioane de unitati la adult sau 50.000 unitati pe kilogram la copii nu determina concentratii detecile de penicilina G in LCR, iar neurosi-filisul asimptomatic poate prezenta recaderi la aproximativ o patrime din pacientii tratati cu 2,4 milioane. De aceea, folosirea doar a benzatin penicilinei G pentru tratamentul neurosifilisului nu este recomandabila. Pe de alta parte, administrarea penicilinei G intravenos in doze de 12 milioane unitati pe zi sau mai mult, timp de 10 zile sau mai mult, asigura concentratii treponemicide de penicilina G in LCR si, ocazional, vindeca pacientii care nu au raspuns la alte terapii. Mai multe publicatii recente au raportat recaderi neurologice dupa tratament intravenos cu penicilina in doze mari pentru neurosifilis, la pacienti cu HTV. Nu au fost explorate terapii alternative, dar supravegherea atenta este esentiala, iar repetarea tratamentului este indicata la acesti pacienti.Nu exista date care sa justifice folosirea altor antibiotice decat penicilina G pentru tratamentul neurosifilisului, totusi, unele din cefalosporinele de generatia a IlI-a merita o evaluare ulterioara. La pacientii cualergiela penicilina demonstrata prin teste cutanate, desensibilizarea poate fi cea mai buna cale ( modulul 126).

Tratarea sifilisului insarcina.Orice femeie gravida ar trebui sa efectueze un test non-treponemic la primul sau consult prenatal, iar femeile cu risc inalt de expunere trebuie sa repete testul in trimestrul al treilea si la nastere. La pacientele gravide cu sifilis prezumtiv (edentiat printr-o serologie reactiva, cu sau fara manifestari clinice) si fara istoric de tratament pentru sifilis, o evaluare rapida si initierea terapiei sunt esentiale. Terapia trebuie administrata conform stadiului bolii, la fel ca pentru pacientele care nu sunt insarcinate. Pacientele trebuie prevenite de riscul reactiei Jarisch-Herxhei-mer, care poate fi asociata cu contractii premature usoare, dar care determina rar nastere prematura.Penicilina este singura terapie pentru sifilis recomandata in sarcina. Daca pacienta are alergie la penicilina bine dovedita, iar aceasta este confirmata prin demonstrarea unei reactii imediate (papula-eritem) la testarea pielii cu peniciloil polilizina sau cu mixtura de determinanti minori ai penicilinei G, desensibilizarea si tratamentul penicilinic trebuie efectuate intr-un spital urmand indicatiile de tratament ale bolilor cu transmitere sexuala din 1993 elaborate de CDC. Dupa tratament, testul reaginic cantitativ trebuie repetat lunar in tot cursul sarcinii, si daca apare o crestere de patru ori a titrului, terapia trebuie repetata. Femeile tratate care nu prezinta o scadere de patru ori a titrului intr-o perioada de 3 luni trebuie, de asemenea, retratate.Evaluarea si tratarea sifilisului congenital Copin nou nascuti din mame cu teste reactive VDRL sau FTA-ABS, pot ei insisi sa aiba teste reactive, chiar daca sunt sau nu sunt infectati, din cauza unui transfer transplacentar de anticorpi IgG materni. Titruri in crestere sau persistente indica infectarea, iar copilul trebuie tratat. Anticorpii neonatali IgM pot fi detectati in cordonul ombilical sau serul neonatal cu testul 19S IgM FTA-ABS, in care IgM este imbogatit prin cromatografie pe coloana (pentru a indeparta IgG) si detectat cu IgM antiumane marcate cu fluoresceina. Acest test inlatura problemele de specificitate si sensibilitate asociate cu modificarile timpurii ale testului IgM FTA-ABS. Ca alternativa, pot fi efectuate lunar teste reaginice cantitative la copii asimptomatici nascuti din femei care au fost tratate adecvat cu penicilina in cursul sarcinii.Daca mamei seropozitive i s-a administrat un tratament penicilinic inadecvat sau alt tratament decat cu penicilina, daca nu se cunoaste statusul sau terapeutic, sau daca copilul ar putea fi greu de urmarit, copilul trebuie tratat la nastere. Nu este inteleapta cererea unei do diagnostice inainte de tratament, in aceste cazuri. LCR trebuie examinat pentru valori de referinta inainte de tratarea acestor copii. Penicilina este singurul medicament recomandat pentru sifilis la copii. Calcularea dozajului penicilinic pentru tratamentul sifilisului tardiv congenital este acelasi cu cel folosit la copil, pana cand dozajul bazat pe greutate il atinge pe cel folosit in neurosifilisul adultului. Recomandarile specifice pentru tratamentul copiilor sunt incluse in ghidurile CDC din 1993.Reactia Jarisch-Herxheimer. O reactie importanta, desi de obicei usoara, constituita din febra (cresterea medie de temperatura, 1,5C) frisoane, mialgii, cefalee, tahicardie, cresterea frecventei respiratorii, cresterea numarului neutro-filelor circulante (totalul mediu al celulelor albe sanguine in numar de 12.500 pe mm3) si vasodilatatie cu hipotensiune usoara, poate aparea dupa initierea terapiei pentru sifilis. Aceasta reactie apare la aproximativ 50% din pacientii cu sifilis primar, 90% din cei cu sifilis secundar si 25% din cei cu sifilis latent timpuriu. Debutul apare in primele 2 ore de terapie, temperatura de varf apare la aproximativ 7 ore si rezolutia se produce in 12-24 ore. Reactia este mai intarziata in neurosifilis, cand temperatura de varf apare dupa 12-l4 ore. La pacientii cu sifilis secundar, apare o crestere a eritemului si edemului leziunilor mucocutanate; ocazional, leziunile subclinice sau mucocutanate timpurii pot deveni pentru prima oara aparente in cursul reactiei. Patogeneza acestei reactii nu este definita, desi studii recente au demonstrat inducerea de catre lipoproteinele treponemice a unor mediatori inflamatori, cum ar fi factorii de necroza tumorala. Pacientii trebuie sa fie preveniti sa se astepte la aceste simptome, care pot fi rezolvate prin repaus la pat si aspirina. Nu a fost demonstrat ca terapia adjuvanta cu steroizi ar preveni reactia Jarisch-Herxheimer in sifilis si aceasta nu este recomandata.Urmarirea raspunsului la terapie pentru toate stadiile de sifilis Raspunsul sifilisului timpuriu la tratament trebuie determinat prin urmarirea titrurilor VDRL sau RPR la 1, 3, 6 si 12 luni dupa tratament. Examinarea serologica mai frecventa (la 1, 2, 3, 6, 9 si 12 luni) este recomandata pentru pacientii infectati concomitent cu HIV. Deoarece testele FTA-ABS si de hemaglutinare raman pozitive la majoritatea pacientilor tratati pentru sifilis timpuriu seropozitiv, aceste teste nu sunt utile pentru urmarirea raspunsului la terapie. Dupa tratarea cu succes a primului episod de sifilis primar sau secundar seropozitiv, titrai VDRL scade progresiv, devenind negativ in 12 luni la 40-75% din cazurile seropozitive primare, si la 20-40% din cazurile de sifilis secundar. La 2 ani dupa terapia pentru primul episod de sifilis primar, cel putin 60% din pacienti au VDRL negativ, desi 25-58% din pacientii cu boala secundara si o proportie mai mare a celor tratati pentru sifilis latent timpuriu isi mentin titruri reaginice scazute. Pacientii cu sifilis in antecedente au scaderi mai putin rapide ale titrurilor si e mai putin probabil ca testele VDRL sau RPR sa se negativeze. Daca VDRL devine negativ sau atinge un titra constant scazut in 1-2 ani, efectuarea punctiei lombare nu este necesara, deoarece examinarea LCR este aproape invariabil normala si exista un risc mic de neurosifilis ulterior. Totusi, daca un titra la VDRL de 1:8 sau mai mult nu scade de cel putin patru ori in 12 luni, daca titrul VDRL creste de patru ori sau daca simptomele clinice persista sau reapar, se indica retratarea. Trebuie facut orice efort pentru a diferentia esecul terapeutic de reinfectie, iar LCR trebuie examinat. Pacientii suspectati de esec terapeutic, mai ales cei cu modificari ale LCR, trebuie tratati similar cu neurosifilisul. Daca pacientul ramane seropozitiv dar asimptomatic dupa un asemenea retratament, nu mai este necesara o terapie ulterioara. Pacientii tratati pentru sifilis latent tardiv au frecvent titruri scazute la testul VDRL efectuat anterior terapiei si pot sa nu prezinte o scadere de patru ori dupa terapia cu penicilina; aproape o jumatate din acesti pacienti raman seropoziti (cu titruri mici) ani de zile dupa terapie. Retratarea nu este indicata, numai daca titrul creste sau semnele si simptomele de sifilis reapar.Actitatea neurosifilisului se coreleaza cel mai bine cu gradul pleiocitozei LCR. Modificari in numarul de celule din LCR si, intr-un grad mai mic, a concentratiei de proteine din LCR, ofera cel mai sensibil indicator al raspunsului la tratament. Examinarea LCR trebuie facuta la fiecare 3 pana la 6 luni, timp de 3 ani dupa tratarea neurosifilisului asimpto-matic sau simptomatic, sau pana cand LCR se normalizeaza. Un numar crescut de celule in LCR scade la < 1 0/jj, 1 in 3-l2 luni la 95% din cazurile tratate adecvat si se normalizeaza la toate cazurile in 2-4 ani. Nivelurile crescute de proteine in LCR scad mai incet, iar titrai reaginic din LCR scade incet pe o perioada de cativa ani. Unele date sugereaza ca parametrii serici si ai LCR se pot normaliza mai incet la pacientii infectati cu HIV care au neurosifilis, fata de cei fara infectie HIV.Persistenta formelor treponemice Persistenta Treponema pallidum in umorile apoase, LCR, ganglionii limfatici, creier, arterele temporale inflamate si in alte tesuturi, urmand unui tratatment penicilinic "adecvat\" al sifilisului latent sau tardiv, a fost sugerata de microscopia in camp intunecat, de tehnicile cu anticorpi imunofluorescenti, de colorarea cu argint, de inocularea la iepure si de reactia de polimerizare in lant. Deoarece datele despre treponemele persistente sunt putine, nici o modificare a recomandarilor de tratament pentru sifilisul latent sau tardiv nu pare a fi necesara la persoanele neinfectate cu HIV Aderarea la recomandarea prind examinarea LCR anterior selectarii terapiei ar trebui sa minimalizeze posibilitatea persistentei Treponema pallidum in LCR.

Sifilisul si nasterea

De regula nasterea la femeile infectate cu sifilis decurge normal. In cazul unor leziuni vulvare extinse insa pot aparea complicatii hemoragice. De asemenea este posibil ca pe tot parcursul sarcinii sa survina unele accidente clinice, precum:-avortul- sifilisul era considerat marele "avortor"; in present insa avem un procentaj de un caz de avort din 50; hidramnios (excesul de lichid amniotic); moartea fatului in uter;Sifilisul si fatulBacteria care cauzeaza sifilisul nu atinge placenta decat dupaluna a IV-a de sarcina, insa odata ce a trecut de bariera placentara poate da leziuni la nivelul venei ombilicale si in ficatul fatului. Daca acesta din urma este atins de infectie consecintele sunt extreme de grave: poate apare septicemia sifilitica care poate duce la moartea fatului in uter.Sifilisul congenital precoce reprezinta nasterea prematura a unui fat viu care a fost infectat sau care moare la scurt timp dupa nastere datorita aceste infectii. Acesta se poate caracteriza prin: pemfigus sifilitic: pe talpi si palme apar bule fine usor sanguinolente; bulele se rup si pielea se macereaza, formandu-se cruste coriza nou-nascutilor: nasul astupat impiedica respiratia, copilul respira pe gura; abdomenul este mult marit de volum, cu hepatosplenomegalie si ascita strigatul ascutit care duce la afonie, icter pronuntat, hemoragie ombilicala, hematemeza si melena.Sifilisul congenital tardivreprezinta nasterea unui copil in aparenta perfect sanatos dar care dupa cativa ani prezinta semne sifilitice.orientand pacientul spre investigatii suplimentare

COMUNICRE SI PREVENTIEModul cel mai sigur de a evita transmiterea de boli cu transmitere sexuala, inclusiv sifilisul, este abtinerea de la contacte sexuale sau ramanerea intr-o relatie monogama reciproca pe termen lung cu un partener care a fost testat si se stie ca este neinfectat. Evitarea alcolului si a drogurilor poate de asemenea sa ajute la impiedicarea transmiterii sifilisului deoarece aceste activitati pot conduce la comportamente sexuale de risc. Este important ca partenerii sexuali sa discute unul cu celalalt despre situatia lor privind Hiv / Sida precum si istoria legata de alte boli cu transmitere sexuala astfel incat sa se poata lua masuri preventive.Bolile ulceroase genitale, cum este sifilisul, pot aparea atat in zonele genitale ale barbatilor si femeilor acoperite sau protejate de un prezervativ cat si in zonele care nu sunt acoperite. Folosirea corecta si consecventa a prezervativelor poate reduce riscul de sifilis, precum si de herpes genital numai cand este protejata zona sau locul infectat de posibila expunere.Prezervativele lubrefiate cu spermicide (in special Nonoxynol 9 sau N-9) nu sunt mai eficiente decat alte prezervative lubrefiate in privinta protectiei fata de bolile cu transmitere sexuala. Pe baza descoperirilor rezultate dintr-o serie de cercetari , N-9 poate el insusi cauza leziuni genitale, asigurand o poarta de intrare pentru Hiv / Sida si alte boli cu transmitere sexuala. Transmiterea unei boli cu transmitere sexuala, inclusiv sifilisul, nu poate fi prevenita prin spalarea organelor genitale, urinarea si/sau dus dupa contactul sexual. Orice scurgere neobisnuita, rana sau iritatie, in special in zona organului genital, trebuie sa fie un semnal pentru abtinerea de la contact sexual si consultarea imediata a doctorului.Pn n prezent, nu exista nc un vaccin eficace pentru prevenie.Abstinena de la raporturile fizice intime cu o persoan infectat este eficace n reducerea transmiterii sifilisului, ca i utilizarea adecvat aprezervativului din latex. Totui, utilizarea prezervativului nu elimin complet riscul.De aceea,Centrul de Control i Prevenie a Bolilorrecomand relaiile monogame, reciproce, pe termen lung, cu un partener neinfectat i evitarea substanelor cum suntalcoolul etilici medicamentele care pot stimula comportamentul sexual riscant. Sifilisul congenital al nou-nscutului poate fi prevenit prin triajul mamelor n primele luni de sarcin i tratarea celor infectate.Grupul de aciune pentru Serviciile de Prevenie din Statele Unite ale Americii (United States Preventive Services Task Force) (USPSTF) recomand insistent triajul universal la toate femeile gravide,n timp ceOrganizaia Mondial a Sntiirecomand ca toate femeile s fie testate la prima vizit prenatal i din nou ntrimestrul al treilea.Dac sunt pozitive, se recomand de asemenea tratamentul partenerilor acestor femei. Cu toate acestea, sifilisul congenital este frecvent n rile n curs de dezvoltare, deoarece multe femei nu beneficiaz deloc deasisten prenataliar asistena prenatal de care beneficiaz celelalte nu include triajul,i apare nc, ocazional, n rile dezvoltate, deoarece femeile care sunt cel mai expuse riscului de infecie (prin consumul de droguri etc.) au probabilitatea cea mai mic de a primi asisten n timpul sarcinii.Un numr de msuri pentru a crete accesul la testri pare a fi eficace n reducerea ratelor de sifilis congenital n rile cu venit sczut pn la mediu. Sifilisul este oboal care trebuie declaratn numeroase ri, incluznd CanadaUniunea Europeani Statele Unite.Acest lucru nseamn c personalul medical este obligat s informeze autoritilede sntate public, care vor lua apoi msurile necesare pentrunotificarea parteneruluipersoanei respective.Medicii pot de asemenea s recomande pacientelor s le cear partenerilor lor s solicite asisten medical.CDC recomand ca brbaii activi sexual care au raporturi sexuale cu ali brbai s fie testai cel puin o dat pe an.

IV. BIBLIOGRAFIE1. M. Ambros i N. Maier: Epidemiologia sifilisului. Revista Asociaiei Dermatologilor Transilvneni 2002; pag 13-22.2. Vasile Badea, Ctlin Popescu, Royalia Olsavszky: Infecii cu Transmitere Sexual- Manualul cursantului 2004, pag 15-30.3. G. Bucur, Dana Angela Opus: Boli Dermato-venerice, Editura Madical Naional 2002, pag.676-670.4. Al. Coloiu: Tratat de Dermato-Venerice, Editura Medical Bucureti 1986, pag. 29-36.5. Al. Coloiu:Dermatovenerologie, Editura practic i pedagogic Bucureti 1993.6. J.D. Diaconu, Nicor Ana, Popescu Mihaela-Anca, Fratea Cornelia-Cristina: Dermato-Venerologie, Editura Didactic i Pedagogic Bucureti 1999, pag. 460-480.7. J.D. Diaconu, V. Grdin, M. Popescu, V. Badea, M. Ivan, M.E.Petrescu: Bolile trasnmisibile sexual n Romnia n 1999. 8. A. Dumitrescu: Dermatologie, Editura Naional 1997.9. D. Forsea, R. Popescu, C.M. Popescu: Compendui de dermatologie i venerologie. Editura Tehnic 1996, pag.42-58.10. Ministerul Sntii i familiei. Direcia General de Sntate Public, Comisia de dermatovenerologie: Ghid de diagnostic i tratament al infeciilor cu transmitere sexual 2001. 11. D. Murean, V. Badea, A. Morar, J.D. Diaconu: Incidena n Romnia a bolilor transmisibile sexual n perioada de tranziie. Dermatovenerologie vol.XLV nr 3, supliment 2000.12. St. Gh.Nicolau i A. Master: Istoria i patologia general a sifilisului, Editura Medical Bucureti 1955, pag. 511-517.13. A. Oan: Curs de Dermatologie, Curs bibliografiat Braov, 1999, pag.51-69.14. V. Ptracu, I olea, V. Lebe, S. Ianoi, A. Chiurtu: Dermatovenerologie Vol.47, Societatea Naional de Dermatologie 2002, pag.2-7.15. A. Rafil, D. Nicolaiciuc, D.Forsea: Ghid de diagnostic i tratament al bolilor transmise sexual, Ministerul Snaii 2004, pag.65-87. 16. I. olea: Dermatovenerologie clinic, Ediia a-II-a, Editura Medical Craiova 2002 pag. 438-469 .

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIRE PACIENTILOR CU SIFILIS

Rolul asistentei medicale const n a ajuta persoana bolnav sau sntoas s-i ctige sntatea ( sau s o asiste n ultimele sale clipe) prin ndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi ndeplinit singur dac ar fi avut voina sau cunotinele necesare". Asistenta medical trebuie s ndeplineasc aceste funcii, a ngriji astfel bolnavul s-i rectige independena ct mai repede posibil. Va ajuta bolnavul s respecte prescripiile terapeutice ale medicului.Unii pot considera foarte limitat acest rol al asistentei medicale de a suplini la bolnav ceea ce-i lipsete pentru a fi complet ntreg sau independent din cauza slbiciunii fizice, a lipsei de voin sau de cunotin. Cu ct ne gndim mai mult , cu att rolul asistentei medicale este mai complex.Asistentele medicale trebuie s neleag foarte bine ceea ce vrea pacientul i care sunt nevoile sale pentru a se menine n via i pentru a-i ctiga existena. Ea va fi pentru un timp : contiina celui lipsit de cunotin, dorina de a tri pentru cel ce a gndit la suicid, membru pentru cel cruia i-a fost amputat, ochiul pentru cel ce a orbit, mijlocul de locomoie pentru copil,cunotine i ncredere pentru mama tnr, vocea celor prea slabi pentru a se putea exprima".Rolul ei este cu totul aparte deoarece fiind n locul unde este nevoie de ea, poate drui dragoste celor suferinzi. De mai multe ori, un zmbet, o vorb bun o ascultare sunt mult mai benefice dect un tratament complex.In unitile sanitare, n general se trateaz suferina fizic, nepunndu-se mare pre pe cea sufleteasc. Oamenii sunt nite fiine minunate, de aceea trebuie tratai ca atare. Ei merit toat atenia noastr i tot efortul nostru trebuie ndreptat spre a-i aduce la starea de bine.Viaa oricrui cetean poate fi ameninat la un moment dat, de o suferin aprut brusc, care-1 aduce ntr-o situaie critic acut ce trebuie rezolvat de serviciul sanitar cu promptitudine i deosebit competen. Asistenta medico-chirurgical solicit zi i noapte corpul sanitar. Eficiena asistenei de urgen impune o munc dus n echip, pentru a fi eficient, cere din partea fiecruia mult druire, dar n acelai timp mult responsabilitate. Spiritul acestei responsabiliti cere la rndul ei contiin i competen profesional, care s asigure pentru bolnavul de urgen,a crui via este ameninat a se sfri uneori n cteva zile, dar i n cteva ore sau minute chiar, aplicarea imediat a tuturor msurilor terapeutice care s nlture cauzele care se opun supravieuirii. Competena corpului sanitar, pus n valoare de o bun organizare i dotare a asistenei de urgen, impune, din partea medicilor i a cadrelor medii, o continu pregtire i perfecionare.Asistenta medical i ndreapt atenia asupra bolnavilor, ele au responsabilitatea de a crea un mijloc psihic, social i spiritual favorabil vindecrii i se strduiesc prin pregtire i exemple s previn bolile i s promoveze sntatea.Asistentele sunt n serviciul sntii individului, al familiei i al societii, ele coordonndu-i aciunile mpreun cu membrii altor profesii din echipa sanitar.A servi umanitatea este funcia esenial a asistentelor i motivul profesiei lor. Exerciiul profesiei este bazat pe nevoile omului, n consecin el nu poate fi limitat nici de consideraie naional, de ras, de credin, de culoare i nici de consideraii de ordin politic sau social.Principiile fundamentale sunt credina n libertile eseniale ale omului i respectul pentru viaa uman. Profesia recunoate c un cod internaional nu poate s ia n consideraie, n detaliu tot ceea ce nseamn comportamentul individual i social al asistentelor condiionat n caz cert de convingeri i preri personale.Asistenta are trei responsabiliti principale:pstrarea vieii;alinarea suferinei;promovarea sntii.n atenia pe care ea o acord i n exerciiul profesiei sale, asistenta trebuie ca n tot acest timp s menin cel mai nalt grad calitativ. Trebuie s vegheze constant la meninerea unui nivel ridicat al cunoaterii sale teoretice i tehnice.Asistenta trebuie s respecte convingerile religioase ale pacientului. Ea este legat strict de secretul profesional.Contient de ntinderea responsabilitilor sale, asistenta n cunotina limitelor, nu recomand i nu execut un tratament fr prescripie medical, iar n caz urgent i ntr-o eventualitate face raport medicului pn la cel mai mic detaliu.Asistenta are obligaia de a executa prescripiile medicului cu inteligen i loialitate.Asistenta trebuie s stimuleze i s ncurajeze ncrederea fa de medic i de ceilali membrii ai echipei sanitare.Ea trebuie s coopereze cu colegii si i s menin cu ei relaii armonioase.Asistenta trebuie s fac dovada unei moraliti care s onoreze profesia sa.n conduita sa personal, asistenta nu trebuie s mearg cu bun tiin contra moravurilor i tradiiilor comunitii n care triete i muncete.Asistenta mparte resposabilitile i se altur aciunii concetenilor i altor membrii ai echipei sanitare n vederea de a rspunde nevoilor publicului n domiciliul sntii pe plan local, naional i internaional. Eforturile medicului i asistentei medicale au ca scop, ca pacientul s afirme starea de bine fizic i psihic, s aib respiraie liber, uoar, eficient, s se poat alimenta pe cale natural i s nu intervin complicaii.