LICEUL SPORTIV

CLASA a VII-A

REFERAT LA BIOLOGIE

Profesor

1

20161.SIDA

Virusul Imunodeficientei Umane (virusul HIV) este cel care, in urma infectiei,

declanseaza Sindromul Imunodeficientei Umane (SIDA) .

Este important de retinut ca nu toate persooanele infectate cu virusul HIV manifesta si

SIDA.

Aceasta afectiune apare in cazul persoanelor infectate cu HIV si conduce la o expunere

marita catre infectii sau catre anumite forme de cancer.

Aparitia acestor infectii si a vulerabilitatii organismului in fata agentilor nocivi de orice tip este

determinata de actiunea virusului HIV in organism, care distruge system

ul imunitar al bolnavului, slabind astfel  capacitatea organismului de a lupta impotriva bolilor si a

infectiilor.

Unul dintre cele mai importante aspect de retinut in cazul infectiilor cu HIV este  fapul

caboala este de cele mai multe ori asimptomatica si ajunge sa se manifeste dupa cateva luni, in unele

cazuri, sau chiar dupa cativa ani, in anumite situatii, prin complicatiile pe care le da.

Semne si simptome ale HIV/SIDA care pot fi recunoscute de pacienti

Persoanele care au motive sa suspecteze o infectie cu virusul HIV trebuie sa urmareasca

simptomele ce apar la cateva zile sau saptamani de la contractarea virusului si sa consulte medicul in

cel mai scurt timp:

Febra asociata cu dureri de cap

Stare generala de slabiciune

Ganglioni mariti

Transpiratii nocturne

2

Diaree

Infectii cutanate

Dureri musculare

Aparitia iritatiilor si a ulceratiilor bucale sau genitale

Pe masura ce virusul se multiplica si degradeaza sistemul imunitar al organismului, pot

aparea frecvent simptome si manifestari ale HIV precum:

Senzatie de oboseala cronica

Inflamarea nodulilor limfatici

Probleme de respiratie

Febra si frisoane

Scadere in greutate

Tuse uscata

In stadii avansate ale infectiei, apare si SIDA, manifestata prin simptome precum:

Diaree cronica

Aparitia de limfoame si infectii recurente

Iritatii ale pielii

Aparitia herpesurilor genital

Dureri de cap constant

Lipsa energiei asociata cu aparitia oboselii la cel mai mic efort

Paloare

Transpiratii nocturne

Pacientii care prezinta unul sau mai multe dintre aceste simptome sau au un istoric pe baza caruia pot

suspecta o infectie cu HIV trebuie sa se prezinte de urgenta la medic, cu urmatoarele informatii.

Cand au aparut primele simptome ale infectiei cu HIV?

Istoricul contactelor sexuale neprotejate

Pacientul obisnuieste sa consume droguri?

Pacientul a suferit vreo interventie chirurgicala sau stomatologica sau a primit tratament

injectabil in conditii nesterile?

Pacientul a avut recent accidente care sa implice rani deschise sau contact direct ale umorilor

sale corporale cu obiecte sau persoane infectate?

Care sunt obiceiurile de ingrijire personala ale pacientului (manichiura, pedichiura, epilare etc)?

Transmiterea virusului HIV sau a SIDA de la mama la copil

3

Un procent destul de mare de femei care sufera de SIDA transmit virusul la copiii pe care ii nasc, chiar

daca urmeaza o combinatie de terapii antiretrovirale in timpul sarcinii. Totusi doar 2% dintre copiii

mamelor care sunt infectate cu virusul HIV manifesta boala.

Riscul de transmitere de la mama la copil este semnificativ mai crescut in cazul in care conditia se afla

intr-un stadiu avansat, iar valorile celulelor T CD4+ sunt foarte scazute.

Alti factori care cresc riscul trasmiterii virusului de la mama la copil includ:

consumul de droguri precum heroina sau cocaina

inflamatia severa a membranelor fetale

o perioada indelungata intre ruperea membranelor si nastere.

4

2.DEFECTE ALE VEDERII1 . Miopia

Globul ocular este mai lung Imaginea se formeaza in fata retinei Vede bine aproape, dar nu vede bine la distanta Corectare: lentile biconvexe (divergente) care imprastie razele pe retina

2. Hipermetropia  Globul ocular este mai scurt

5

Imaginea se proiecteaza in spatele retinei Vede bine la distanti, dar nu vede bine aproape Corectare: lentile biconcave (convergente) care aduna razele pe retina

3. Prezbitrismul Hipermetropie datorata varstei inaintate

4. Strabismul Slabirea muschilor externi ai globului ocular din care rezulta alunecarea ochiului in

unghiul intern sau extern al orbitei

5. Cataracta Cristalin opac

6. Xeroftalmie cornee opaca (carenta de vitamina A)

7. Astigmatismul Denivelari ale suprafetei corneei

8. Conjunctivita Inflamatie bacteriana a conjunctivei

9. Daltonismul Boala gnetica manifestata prin incapacitatea de a distinge rosu de verderii

6

7

3.CREIERULCreierul sau encefalul (lat. cerebrum, grec. Ενκέφαλον, encephalon) reprezintă

partea sistemului nervos central aflată în interiorulcraniului. El controlează numeroase funcții ale organismului ca bătăile inimii, mersul și alergarea, generarea de gânduri și emoțiiÎntr-un creier uman există între 85 și 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei având cam 10.000 de conexiuniCreierul uman adult cantareste in medie 1,5 kg, cu un volul aproximativ de 1130 cm3 la femei si 1260 cm3 la barbati. Encefalul uman este compus din neuroni, celule gliale si vase de sange. In creierul uman se gasesc pana la 100 de miliarde de neuroni, fiecare dintre ei avand aproximativ 10 000 de conexiuni (sunt cazuri cu 200 de miliarde de neuroni).

Emisferele cerebrale formeaza cea mai mare parte a creierului uman si sunt situate deasupra celorlalte structuri ale creierului. Acestea sunt acoperite cu un strat cortical (cortexul cerebral). Sub emisferele cerebrale se afla trunchiul cerebral, care seamana cu o tulpina pe care se "sprijina" creierul. In spatele creierului, sub emisferele cerebrale si in spatele trunchiului cerebral se afla cerebelul - o structura cu o suprafata brazdata orizontal, cortexul cerebelos (scoarta cerebeloasa), ii confera un aspect diferit de orice alta zona a creierului. Creierul "viu" este foarte moale, cu o consistenta asemanatoare gelatinei sau a branzei din soia (tofu). In ciuda faptului ca se vorbeste adesea de materie cenusie, culoarea creierului "viu" este roz-bej si usor mai decolorata la interior.  Creierul omului este alcatuit din: • Trunchiul cerebral • Cerebelul• Diencefalul (Talamus; Epitalamus; Subtalamus; Hipotalamus; Metathalamus)• Emisfere cerebrale Functia creieruluiCreierul functioneaza ca un sistem complex, coordonand comportamentul organismului in functie de informatiile pe care le primeste din interior sau din exterior (cu ajutorul nervilor periferici). Cu toate acestea, nu toate informatiile de la nervii periferici ajung la creier; sunt anumite conexiuni si impletituri, numite plexuri, care retin informatia (precum maduva spinarii sau bulbul rahidian) si ne fac sa reactionam inconstient prin reflexe.

8

Anatomia creierului - celule si tesuturi

Celulele creierului pot fi impartite in doua grupe majore: neuroni si neuroglia sau celule gliale. Neuronii, sau celulele nervoase, sunt celule care efectueaza toata comunicarea si prelucrarea informatiilor de la nivelul creierului. Neuronii senzoriali care intra in creier din sistemul nervos periferic furnizeaza infosrmatii despre starea corpului si imprejurimile acestuia. Cei mai multi neuroni din materia cenusie sunt responsabili pentru integrarea si prelucrarea informatiilor transmise creierului prin intermediul neuronilor senzoriali. Neuroglia, sau celulele gliale, sprijina si protejeaza neuronii. In creier exista patru tipuri de celule gliale astrocite, oligodendrocite, microglia si celule ependimale. Celulele gliale mai poarta si denumirea de celule nevroglice si au rolul de sustinere a neuronilor, de hranire a acestora, de transmitere a influxului nervos, de digestie a resturilor neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron care nu este. Celulele gliale se gasesc in organismul uman in raport de 10/1 fata de neuroni. Tesuturile creierului pot fi impartite in doua structuri mari: materie cenusie si materie alba, sau substanta alba. Materia cenusie este compusa din neuroni nemilienizati (numiti si neuroni de

9

releu, de conectare, de asociere, sau neuroni de circuit). Regiunile de materie cenusie sunt zone de conexiuni si prelucrari nervoase. Materia cenusie include regiuni ale creierului implicate in controlul muscular, perceptii senzoriale (vaz, auz, memorie, vorbire, emotii).  Substanta alba este formata in mare parte din neuroni mielinizati (axoni) care face legaturile intre regiunile de materie cenusie si restul corpului. Neuronii mielinizati transmit semnale nervoase mult mai rapid decat ceilalti. Materia alba actioneaza ca o autostrada informationala, accelerand legaturile dintre parti indepartate ale corpului si creier. Cu alte cuvinte, neuronii materiei albe sunt implicati in transmiterea informatiilor senzoriale din restul corpului catre scoarta cerebrala, precum si in reglarea functiilor autonome, inconstiente, cum ar fi bataile inimii, tensiunea arteriala, temperatura corporala. Tot in materia alba sunt neuroni care ajuta la exprimarea emotiilor, eliberarea hormonilor din glanda pituitara si in reglarea consumului de apa si alimente.

Principalele structuri ale creierului - creierul mic si mijlociuCreierul mic, sau rombencefalul, este portiunea inferioara a trunchiului cerebral si este format din metencefal, miencefal si formatiunea reticulata.  Metencefalul este localizat deasupra bulbului rahidian si contine puntea si cerebelul.  Mielencefalul este format din bulbul rahidian si ca localizare, acesta se afla in partea inferioara a creierului mic. Printre functiile pe care le indeplineste creierul mic se numara somnul, atentia, miscarile musculare complexe, miscarile reflexe, invatarea, functiile autonome. Trunchiul cerebral. Legatura dintre maduva spinarii si creier, mai exact materia alba, se face prin trunchiul cerebral, care se afla la baza creierului (in partea inferioara a creierului). Multe dintre functiile de baza ale creierului, legate de supravietuirea organismului uman sunt controlate de trunchiul cerebral. O structura reticulata - materie mixta, cenusie si alba, cunoscuta ca formatiune reticulata se gaseste in toate cele 3 regiuni ale trunchiului cerebral. Aceasta formatiune reticulata controleaza tonusul muscular si trecerea dintre starea de constienta si somn. Trunchiul cerebral este format din 3 regiuni: punte, bulbul rahidian si mezencefal (mezencefalul si rombencefalul formeaza impreuna trunchiul cerebral). Trunchiul cerebral transmite informatiile de la nervii periferici si maduva spinarii spre partile superioare ale creierului. Printre functiile trunchiului se numara respiratia,

10

tensiunea arteriala, digestia, ritmul cardiac, trezirea, starea de alerta.  Bulbul rahidian se afla in partea de jos a trunchiului cerebral, inferior fata de punte si anterior fata de cerebel. Acesta ajuta la controlul functiilor autonome si transmite semnale nervoase intre creier si maduva spinarii. Puntea este tot parte a trunchiului cerebral si are rol in transmiterea informatiilor senzoriale intre encefal si cerebel.  Cerebelul.Cerebelul este o regiune striata (cu riduri), semisferica, a creierului situata posterior trunchiului cerebral. Stratul esterior al cerebelului, cunoscut sub numele de cortex cerebelos, este realizat din materie cenusie inchisa ermetic, care ofera putere de procesare cerebelului. In cortexul cerebelos esxista un strat de materie alba in forma de arbore numit "arborele vietii" (arbor vitae). Acesta face conexiunile intre regiunile de prelucrare a cortexului cerebelos si restul creierului si al corpului.Cerebelul ajuta la controlul functiilor motorii, cum ar fi echlibrul, postura si coordonarea activitatilor musculare complexe. Cerebelul primeste informatii senzoriale e la muschi si articulatii si utilizeaza aceste informatii pentru a mentine corpul echilibrat si postura corecta. Cerebelul controleaza, de asemenea, mersul pe jos, scrisul, vorbirea. Creierul mijlociu (mezencefalul) este regiunea cea mai superioara (ca pozitie) a trunchiului cerebral. Mezencefalul face legatura intre rombencefal si prozencefal (creierul mic si anterior). Creierul mijlociu este format din tectum si pedunculi cerebrali. Tectum este regiune posterioara a creierului mijlociu, care contine relee pentru reflexe care implica informatii auditive si vizuale - reflexul pupilar (reglare pentru intensitatea luminii), reflexul care ne ajuta sa ne concentram din punct de vedere vizuat pe obiecte apropiate sau indepartate si reflexele de tresarire. Cu alte cuvinte, aceasta zona este responsabila de miscarile oculare, dilatarea pupilei, controlul raspunsurilor vizuale, miscarile corpului, auz.  Pedunculii cerebrali contin multe tracturi nervoase si substanta neagra ( regiune plina de neuroni care contin melanina de culoare inchisa, care este implicata in inhibarea miscarii; degradarea acestei substante duce la o pierdere a controlului motor, cunoscut sub numele de boala Parkinson. Principalele structuri ale creierului - creierul anteriorCreierul anterior, sau prozencefalul, reprezinta etajul superior al creierului si este format din telencefal, corpi striati (nuclei bazali), diencefal, ventriculii laterali si al treilea ventricul.

11

Telencefalul.Telencefalul este portiunea anterioara a creierului. Acesta este compus din cortexul cerebral, ganglionii bazali cu corpul striat si bulbul olfactiv. Telencefalul determina inteligenta si personalitatea, interpreteaza impulsurile senzoriale, regleaza functionarea motorie, are rol in planificare si organizare, este responsabil de simtul mirosului si senzatiile tactile.

Cortexul cerebral reprezinta portiunea exterioara a creierului care primeste si proceseaza informatiile senzoriale. Cortexul cerebral este impartit in lobi cerebrali - frontal, parietal, temporal si occipital.Ganglionii bazali sunt localizati in emisferele cerebrale, in profunzimea telencefalului. Acestia sunt formati din corpul striat, nucleii subtalamici si substanta neagra. Bulbul olfactiv se afla in regiunea limbica a creierului si se termina la nivelul lobului olfactiv. Acesta este implicat in simtul mirosului.

Emisferele cerebraleEmisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a encefalului care se dezvolta din vezicula telencefalica. Cele doua emisfere sunt despartite incomplet printr-un sant adanc numit fisura interemisferica si legate la baza prin corpul calos.Emisferele cerebrale prezinta o fata dorsolaterala, una mediana si una bazala. Fetele sunt strabatute de santuri adanci denumite scizuri, care delimiteaza lobii, si santuri mai putin adanci care delimiteaza girusurile (circumvolutiile). Santurile cele mai importante sunt: santul lateral al lui Sylvius, santul central al lui Rolando, santul parieto-occipital si santul calcarin.Lobii delimitati de aceste santuri pe fiecare emisfera sunt: frontali, parietali, temporali si occipitali. • Lobii frontali sunt responsabili de rationamentul logic, rezolvarea de probleme prin procesare cognitiva;• Lobii parietali sunt raspunzatori de orientarea in spatiu, procesarea si integrarea informatiilor senzoriale, dar si de activitatea functiei motorii.• Lobii occipitali sunt implicati in procesul vederii si al recunoasterii culorilor.• Lobii temporali au rol de baza in procesul auzului si vorbirii. Structura interna a emisferelor cerebrale este formata din cele doua feluri de substante intalnite si in celelalte organe nervoase. Substanta alba (60% din masa emisferelor) se afla la interior si este constituita din fibre de asociatie, fibre comisurale si fibre de proiectie, ascendente (senzitive) si descendente (motorii). Substanta cenusie (40% din masa emisferelor) este dispusa la exteriorul emisferelor cerebrale (cortexul) si la baza emisferelor, formand nucleii bazali (corpii striati). In fiecare emisfera se gaseste

12

un ventricul lateral (I, II) cu lichid cefalorahidian, care comunica cu ventriculul III si IV din trunchiul cerebral si cu canalul ependimar medular. Diencefalul.Diencefalul se afla intre emisferele cerebrale si deasupra mezencefalului; este format, in principal din talamus, hipotalamus si glanda pineala.  Talamusul este format din substanta cenusie, avand mai multe roluri, cum ar fi statie de releu pentru sensibilitatile specifice si formarea de legaturi cu maduva spinarii, trunchiul cerebral si emisferele cerebrale. Cu alte cuvinte, talamusul este o structura care participa la receptia informatiilor nervoase. Talamusul este un centru nervos care joaca un rol de integrare in majoritatea functiilor nervoase. El primeste informatiile senzitive si senzoriale care provin de la alti centri nervosi si le analizeaza inainte de a le transmite cortexului cerebral. Hipotalamusul este o regiune a creierului situata inferior talamusului si superior glandei pituitare. Hipotalamusul actioneaza ca centru de control al creierului pentru temperatura corpului, foame, sete, tensiune arteriala, ritm cardiac, precum si productia de hormoni. Ca raspuns la schimbarile de stare ale organismului detectate de receptorii senzoriali, hipotalamusul trimite semnale glandelor, muschilor netezi si inimii pentru a contracara aceste schimbari. De exemplu, ca raspuns la cresterea temperaturii corpului, hipotalamusul stimuleaza secretia de sudoare (transpiratie) produsa de glandele sudoripare din piele. Hipotalamusul trimite, de asemenea, semnale de la cortexul cerebral pentru a produce senzatii de foame, sete, atunci cand organismul este lipsit de hrana sau lichide. Hipotalamusul controleaza in mod direct glanda pituitara prin producerea de hormoni. Unii hormoni, cum ar fi oxitocina si hormonul antidiuretic, sunt produsi in hipotalamus si depozitati in glanda pituitara posterioara. Glanda pineala este o glanda mica situata posterior talamusului, intr-o sub-regiune numita epithalamus. Glanda pineala produce hormonul melatonina. Lumina trimite semnale ochilor pentru a inhiba functia glandei pineale. In intuneric, glanda pineala secreta melatonina, care are efect sedativ asupra creierului si ajuta la inducerea somnului. Aceasta functie a glandei pineale ne explica de ce intunericul induce somnul si lumina perturba somnul. Bebelusii produc o cantitate mare de melatonina, care sa le permita sa doarma si 16 ore pe zi. Glanda pineala produce mai putina melatonina la oamenii varstnici, de unde si dificultatile de somn cu care acestia se confrunta.  Meningele este invelisul encefalului - o membrana cu rol de protectie a creierului, format din 3 straturi de tesut (trei membrane conjunctive): Dura mater constituita din tesut conjunctiv dens, slab vascularizat; adera la

13

formatiunile osoase ce protejeaza organele nervoase (craniu si coloana vertebrala); Arahnoida este un tesut conjuctiv, avascular, aderent la duramater; intre ea si pia mater exista lichid cefalorahidian (LCR); Pia mater este un tesut conjunctiv care adera la organele nervoase. Are vascularizatie nutritiva. Lichidul cefalorahidian are, de asemenea, rol de protectie impotriva traumatismelor si de transport al unor hormoni. El constituie o bariera in calea patrunderii in tesutul nervos a unor substante daunatoare din sangele circulant. LCR indeplineste si un rol de nutritie al tesutului nervos.Creierul uman controleaza cele mai multe functii vitale si are nevoie de protectie. Pe langa meninge si lichidul cefalorahidian, nu trebuie sa uitam de craniu, o importanta structura osoasa care protejeaza creierul de multe pericole care vin din exterior. Poate ca nu face parte din anatomia creierului, dar este la fel de important ca orice alta parte componenta a corpului uman.G

14

4.MADUVA SPINARII Măduva spinării (Medulla spinalis) face parte din sistemul nervos central al vertebratelor, fiind protejată de canalul vertebral, legat de gât, trunchi și extremitățile corpului prin intermediul nervilor spinali, fiind învelit la fel ca și creierul într-o membrană conjunctivă denumită meninge. Segmentele măduvei spinării: cervicală, toracică și lombară.

Funcțiile măduvei spinării: Măduva spinării are doua funcții principale.

În primul rând, ea acționează ca un sistem de conducere in ambele sensuri între creier și sistemul nervos periferic.Aceasta funcție este îndeplinită prin intermediul neuronilor senzitivi și motori;fibrele acestora din urmă formează fascicule lungi,ce pleacă din diferite parți ale creierului.Ele coboară pe distanțe variate prin măduva spinării și la capătul lor la mare distantă de creier,vin în contact dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motorii aparținând sistemului nervos periferic.Mesajele pot fi transmise prin intermediul sinapselor,între neuronii periferici și cei spinali.

A doua funcție a măduvei spinării este de a controla activitățile reflexe simple.Aceasta se obține prin neuroni,ale căror prelungiri se extind pe distanțe mici în sus și în jos prin măduva spinării și prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi și cei motori.

Structura internaEfectuand o sectiune transversala prin maduva spinarii observa ca ea este formata din substanta cenusie la interior si substanta alba la exterior. Substanta cenusie este situata la interior, are forma literei H, si prezinta doua coarne anterioare sau ventrale, voluminoase, formate din neuroni motori somatici, doua coarne posterioare sau dorsale, mai ascutite, care ajung aproape de suprafata maduvei si sunt formate din neuroni senzitivi somatici, doua coame laterale formate din neuroni vegetativi, in jumatatea anterioara neuroni visceromotori, iar in cea posterioara neuroni viscerosenzitivi. Bara transversala a H-ului din sectiunea transversala formeaza comisura cenusie si este strabatuta de canalul ependimar.Substanta alba este situata la exterior si este formata din fibre nervoase mielinice. Coarnele substantei cenusii delimiteaza in substanta alba trei perechi de cordoane: anterioare, posterioare si laterale . in interiorul cordoa- nelor se delimiteaza fascicule nervoase care sunt: ascendente senzitive (spinotalamic anterior, spinotalamic lateral, spino- bulbare - Goli si Burdach, spinocerebelos direct (Flechsig), spinocerebelos incrucisat (Gowers): descendente motorii (piramidal direct, piramidal incrucisat, rubrospinal, tectospinal, olivospinal, vestibulospinal, reticulo- spinal). in substanta alba

15

medulara exista si fibre de asociatie care fac legatura intre diferite segmente ale maduvei.Nervii spinaliExista 31 de perechi de nervi spinali micsti, dispusi simetric de o parte si de alta a maduvei spinarii: 8 perechi cervicali, 12 perechi toracali (dorsali), 5 perechi lombari, 5 perechi sacrali si o pereche coccigieni. Cu exceptia nervilor toracali (T2-T12) care se distribuie metameric, intercostal, ceilalti nervi spinali formeaza plexuri: cervical (Cj-C4), brahial (Cj-T.,), sacral (L5-S5), coccigian (S4-S5). Un nerv spinal este alcatuit din trei parti: radacini, trunchi si ramuri . Radacina posterioara (dorsala) este senzitiva si este formata din dendritele si axonii neuronilor din ganglionul spinal aflat pe traiectul ei. Dendritele sunt conectate cu receptorii tegumentari (ai sensibilitatii exteroceptive), cu receptorii din muschi, tendoane si articulatii (ai sensibilitatii proprioceptive) si cu receptorii sensibilitatii visceroceptive. Axoni fac sinapsa cu neuronii senzitivi din substanta cenusie medulara. Radacina anterioara (ventrala) este motorie si este formata din axonii neuronilor somatomotori medulari. Fibrele eferente somatomotorii transmit impulsuri musculaturii scheletice, iar fibrele visceromotorii transmit impulsuri musculaturii striate si netede.Trunchiul nervului spinal este mixt.Ramurile sunt in numar de cinci: dorsala - care isi distribuie fibrele in tegumentul si musculatura regiunii dorsale, ventrala - care isi raspandeste fibrele in tegumentul si muschii regiunilor anterioare ale gatului, trunchiului, membrelor superioare si inferioare, meningeala - care contine fibre vasomotoare pentru meninge, comunicanta alba si cenusie - care contin fibre vegetative preganglionare care merg la ganglionii simpatici din lanturile laterovertebrale (paravertebrale). Măduva spinării este împărțită în 5 zone, după originea nervilor spinali: - primul orificiu intravertebral fiind între vertebrele atlas și axis. măduva cervicală (sau a gâtului) (7 segmente, vertebre la mamifere) măduva toracică (12 vertebre) măduva lombară (5 vertebre) măduva sacrală (5 vertebre) măduva codală (coccigiană, la om rudimentar).

16

BOLI ALE MADUVEI SPINARII Prin compresiuni (tumori) (inflamații: mielitis), secționare prin accident, multiplă

scleroză, ischemie, procese degenerative.

17

 

 

 

 

 

 

18

5.NERVII CRANIENI   Nervii cranieni reprezintă componenta craniană a sistemului nervos periferic,

fiind nervi cu origine la nivelul encefalului. Omul posedă 12 perechi de nervi cranieni, dintre care 10 își au originea aparentă în trunchiul cerebral. Nervii cranieni asigură inervația senzitivo-motorie a extremității cefalice și de asemenea importante functii senzoriale. Primele două perechi, respectiv nervul olfactiv (prima pereche) și nervul optic (perechea a doua), sunt elemente periferice ale căilor olfactice, respectiv vizuale, dependente de emisferele cerebrale. Celelalte perechi (III-XII) își au originea în nucleii din trunchiul cerebral ce continuă formația cenușie a măduvei fragmentată de cele două decusațiipiramidală și piniformă. Nervii cranieni III și IV (oculomotor comun si patetic) au nuclei situati in mezencefal, nervul V (trigemen) cu nuclei bulbo-ponto-mezencefalici, nervul VI (abducens), nervul VII (facial) si nervul VIII (acustico-vestibular)cu nuclei ponto-bulbari. Ultimele patru perechi sunt nervi cu origine bulbară: nervul IX (glosofaringian), nervul X (vag), nervul XI (spinal) și nervul XII (hipoglos)

Lista nervilor cranieni

Nr NumeSenzitiv/Motor

Origine Nuclei Funcție

I Nervul olfactiv Senzitiv TelencefalNucleul olfactiv anterior

Funcție olfactivă; diverse funcții de integrare instinctivo-comportamentale.

II Nervul optic Senzitiv TelencefalCelulele ganglionare ale retinei

Transmite informația vizuală; situat în canalul optic

III Nervul oculomotor Motor Mezencefal Nucleul oculomotor,Nucleul Edinger-Westphal (calota mezencefalică)

Innervează mușchiul ridicător al pleoapei, mușchiul drept superior, mușchiul drept medial,mușchiul drept inferior și mușchiul oblic inferior, care împreună participă la

19

mișcarea ochiului; situat in fisura orbitală superioară

IVNervul patetic/trohlear

Motor Mezencefal Nucleul trohlear

Inervează mușchiul oblic superior, care deplasează globul ocular în jos și în afară; situat înfisura orbitală superioară

V Nervul trigemenSenzitivo-motor (mixt)

Puntea lui Varolio

Nucleul trigemen senzitiv principal,Nucleul trigemen spinal,Nucleul trigemen mezencefalic, Nucleul trigemen motor

Asigură sensibilitatea teritoriilor cutanate și mucoase ale extremității cefalice; controlează ridicarea, coborârea, proiecția înainte și înapoi a mandibulei, precum și producerea lacrimilor; situat in fisura orbitală superioară (Nervul oftalmic - V1), foramen rotundum (Nervul maxilar - V2), șo foramen ovale (Nervul mandibular - V3)

VINervul abducens (saunervul ocular extern)

MotorPuntea lui Varolio

Nucleul abducens

Innervează mușchiul drept extern, care permite mișcarea laterală a globului ocular; situat în fisura orbitală superioară

VII Nervul facial Senzitivo-motor

Puntea lui Varolio

Nucleul facial, Nucleul solitar, Nucleul superior salivar

Inervarea motorie a mușchilor faciali, precum și a gâtului, și permit închiderea ochilor și a gurii. Inervarea senzitivă a mușchiul digastric și scăriță, a două treimi anterioare a limbii, precum si inervarea secretomotorie a glandei salivare (cu exceptia glandei parotide) șand thei a glandei

20

lacrimale; situat în canalul acustic intern până la canalul facial si iese prin foramenul stilomastoid

VIIINervul acustico-vestibular (sauNervul auditiv)

SenzitivPuntea lui Varolio

Nucleul vestibular,Nucleul cohlear

Nervul auditiv este format din doi nervi care merg alăturat unul de altul, Nervul cohlear șiNervul vestibular.

Nervul cohlear (auditiv acustic) transmite creierului sunetele percepute de ureche, iar nervul vestibular conduce informatiile destinate mentinerii echilibrului; situat in canalul acustic intern

IX Nervul glosofaringianSenzitivo-motor (mixt)

Bulbul rahidian

Nucleul ambiguu,Nucleul salivar inferior,Nucleul solitar

Inervarea motorie a treimii posterioare a limbii, inervare secretomorie a glandei parotide, precum și a mușchiului stilofaringian. Fibrele senzitive inervează loja amigdaliană, mucoasa laringelui, trompa lui Eustachio și casa timpanului. Situat în foramenul jugular

X Nervul vag (sauNervul pneumogastric)

Senzitivo-motor (mixt)

Bulbul rahidian

Nucleul ambiguu,Nucleul dorsal motor vagal, Nucleul solitar

Inervare branhiomotorie a mușchilor faringeali și laringeali (cu excepția mușchiului stilofaringian, inervat de Nervul glosofaringean). Este nervul principal al sistemului nervos vegetativ care comanda viscerele: sursă a fibrelor nervoase parasimpatice pentru toate organele interne toracale și abdominale până la splenic

21

flexure; controlează parțial epiglota. O funcție importantă: controlează mușchii vocii. Situat în foramenul jugular

XINervul spinal/accesori

MotorBulbul rahidian

Nucleul ambiguu,Nucleul spinal accesoriu

Controlează mușchiul sternocleido-mastoidian (înclinarea capului de aceeași parte și rotirea spre partea opusă)ă și mușchiul trapez (ridicarea mușchiului), având unele funcții suprapuse cu cele ale nervului vag. Situat in foramenul jugular

XII Nervul hipoglos MotorBulbul rahidian

Nucleul hipoglos

Inervare motorie a mușchilor limbii (cu excepția mușchiului palatoglossus, inervat de Nervul vag), precum și alți mușchi glosali. Rol în înghițire și vorbirea articulată. Situat in canalul hipoglos

22

23

6.AFECŢIUNI ALE SISTEMULUI NERVOSAfecţiuni ale sistemului nervos: anxietate, insomnii, neurastenii, depresii,

iritabilitate, nervozitate, atacuri de panică, piederea parţială sau totală a memoriei, tulburări de concentrare, atenţie şi tulburări de vorbire, bulimie, nevralgii (faciale, trigeminale, dentare, intercostale, zona Zoster), pareze, paralizii, sindrom neurovegetativ pre- şi post operator Managementul stresului Stresul este o realitate. Nu poate fi evitat. Putina tensiune poate fi de folos, dar prea mult stres poate fi daunator, poate afecta mintea, corpul si sufletul. Lasat in voia lui, stresul se poate transforma in probleme severe de sanantate.S-au descoperit nenumarate metode pentru a controla stresul.  Iar una dintre aceste metode, din ce in ce mai populara, este utilizarea plantelor si a altor metode naturiste , reflexoterapia, acupunctura, presopunctura, gimnastica energetica si meditatia zambetului.Efectele grave cauzate de stres pot fi reduse sau chiar eliminate prin utilizarea plantelor.    Stresul poate fi gasit sub diverse forme, precum dureri de stomac, dureri de umeri, de cap sau un sistem nervos si imunitar slabit.Când percepe o ameninţare, sistemul nervos raspunde prin eliberarea unui flux abundent de hormoni de stres, inclusiv de adrenalina si cortizol. Acesti hormoni trezesc organismul pentru acţiunea de urgenţă.Situaţiile şi presiunile care cauzeaza stresul sunt cunoscute ca factori de stres. Ne gândim de obicei la stres ca fiind ceva negativ, cum ar fi un program de lucru obositor sau o relaţie care se afla in declin.Factorii care cauzeaza stresul depind, cel puţin intr-o oarecare masura, de percepţia noastra asupra lor. Ceva ce estestresant pentru unii, pentru altii poate sa nu fie, ba chiar pentru unii poate sa fie imbucurator.Simptomele de stres ne pot afecta corpul, gandurile, sentimentele si comportamentul. Daca avem capacitatea de a recunoaste simptomele comune de stres, vom putea sa astfel sa actionam pozitiv în gestionarea lor. Daca sunt neglijate, toate aceste simptome pot contribui la probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arteriala, boli de inima, obezitate şi diabet.Pe termen lung, expunerea la stres poate duce la probleme grave de sanatate. Stresul cronic intrerupe aproape fiecare sistem din corpul nostru. Astfel, poate creşte tensiunea arterială, poate suprima sistemul imunitar, creşte riscul de atac de inima si accident vascular cerebral, contribuie la infertilitate şi accelereaza procesul de imbatranire.Stresul din viata noastra nu poate fi eliminat complet, dar poate fi controlata masura in care acesta ne afectează. Tehnicile de relaxare, cum ar fi gimnastica energetica si meditaţia zambetului activeaza răspunsul de relaxare al organismului si induc o stare

24

de odihnă - opusul raspunsului de stres. Atunci când sunt practicate în mod regulat, aceste activităţi conduc la o reducere a nivelului de stres zilnic şi dau un impuls sentimentelor noastre de bucurie si liniste. Cu totii avem puterea de a reduce impactul stresului asupra vietii noastre.Produsele naturiste pe baza de plante, pe langa tehnicile de relaxare, sunt intotdeauna metoda cea mai buna si cea mai sanatoasa pentru a elimina stresul si simptomele acestuia.Este posibil ca stresul sa afecteze stomacul, mai ales sistemul digestiv, cauzand crampe, ulcer, reflux acid si pierderea apetitului. Tratamentul comun sub forma ceaiului din plante este musetelul sau menta. Plantele precum acestea doua sunt calmante pentru stomac si orice iritatie a acestuia. 

Depresia  Depresia se caracterizeaza printr-o tulburare a starii afective, prin aparitia unei stari de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Depresia se manifesta printr-o lipsa de dispozitie, pierderea intereselor si a bucuriilor si o reducere a energiei care duce la o fatigabilitate crescanda si la o activitate diminuata.Depresia  afecteaza 1 din 5 adulti de-a lungul vietii si este o boala a intregului organism, afectand corpul, sistemul nervos, dispozitia, gandirea si comportamentul, existand  multe forme de despresie psihica cu simptome variate ca gravitate si persistenta. Adevarata depresie se manifesta printr-o tristete persistenta, pesimism, sentimente de anxietate si de deznadejde.Terapiile naturale ii pot ajuta atat pe cei cu forme usoare de depresie cat si pe cei cu forme foarte grave.Depresia majora  se manifesta prin stari de tristete, care interfereaza cu abilitatea de a munci, dormi si capacitatea de a te bucura de activitati placute. Sindromul depresiv include simptome cronice care datorita carora organismul persoanei afectate nu functioneaza la intreaga capacitate si deseori pot avea  si episoade de depresie majora.Tulburarea bipolara (depresia maniacala, sindromul maniaco-depresiv) -  aceasta afectiune are un tipar ereditar comun include cicluri de depresie si manie si  este de obicei cronica si recurenta, uneori, schimbarile de dispozitie fiind dramatice si rapide, dar de obicei sunt treptate. Atunci cand pacientul se afla in ciclul depresiv, acesta poate avea unele sau toate simptomele depresiei. In timpul ciclului maniacal, unele sau toate simptomele maniacale pot aparea afectand, in general, gandirea, judecata si comportamentul social.Pentru diminuarea efectelor depresiei postpartum este importanta o mentinere a echilibrului  mintii si corpului:  apelarea la ajutorul din partea celor din jur, astfel incat proaspata mamica sa doarma suficient, sa manance sanatos, sa faca exercitii fizice (gimnastica pre si postnatala) si sa obtina cat mai mult sprijin; evitarea alcoolului, a

25

cofeinei sau a altor droguri si medicamente,  supravegherea atenta este foarte importanta.Gimnastica energetica concomitent cu meditatia zambetului stimuleaza producerea de endorfina si ridica nivelul serotoninei in sange, ceea ce explica starea placut euforica ce apare la sfarsitul unei sedinte de gimnastica. 

Atacul de panica  Atacul de panica este un acces brusc de frica intensa sau anxietate (stare afectiva caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect) care cauzeaza simptome ingrijoratoare, dar care nu ameninta viata: batai accentuate ale inimii, dificultatea respiratiei, sentimente de pierdere a controlului sau de moarte iminenta. In mod obisnuit, dureaza de la 5 la 20 minute si poate fi cauzat de circumstante stresante sau poate aparea pe nesteptate.Cele mai multe persoane care sufera de atac de panica nu au incredere in ele, se cred inutile, bolnave grav si cred ca vor muri. Acestea sunt primele ganduri ale persoanei care nu isi mai poate controla emotiile negative foarte puternice. Organismul are un sistem de raspuns la frica, care pregateste individul pentru a face fata unei situatii sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panica survine atunci cand acest sistem reactioneaza exagerat sau cand nu este necesar. In timpul atacului de panica, sistemul nervos reactioneaza ca atunci cand se are de a face cu o situatie amenintatoare de viata. Acest raspuns cauzeaza simptome fizice si sentimente ingrijoratoare.Tulburarile legate de panica se diagnosticheaza atunci cand o persoana are atacuri de panica repetate, este ingrijorata de eventualitatea unuia nou si evita locuri care ii pot cauza un atac. Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica, aceste atacuri aparand cu tulburari de anxietate.Socul initial care a generat atacurile de panica deregleaza activitatea endocrina a organismului, mai ales functiile si activitatea hipofizei, tiroidei si a suprarenalelor. Fiecare atac de panica nou reprezinta de fapt o repetare a socului si o agravare a dereglarilor endocrine. Astfel, atacurile de panica vor fi intretinute de prezenta dezechilibrelor hormonale din organism, iar in timp vor aparea diverse afectiunii ale sistemului endocrin.Tratamentul aplicat in acest caz va viza in primul rand echilibararea functiilor endocrine ce influenteaza activitatea psihica. In a doua faza se vor indeparta blocajele energetice si fiziologice din intreg organismul.Pentru ca este o afectiune care implica o degenerare a structurii nervoase, ea are nevoie de timp pentru refacere. Schema de tratament a atacurilor de panica include sedinte de acupunctura, amestecuri din plante medicinale sisedinte de gimnastica energetica. Tratamentul traditional rupe cercul vicios al dezechilibrului neuro-endocrin si normalizeaza activitatea tuturor glandelor endocrine, incepand de la periferie spre centru. Procedurile de acupunctura stimuleaza secretia de endorfine, denumite si hormonii fericirii, datorita rolului pe care-l

26

au in organism. Prin eliberarea lor se creaza o stare de bine, stare ce va fi imprimata in memoria glandulara.Actiunea endorfinelor relaxeaza psihicul si elimina treptat tensiunea generata de atacurile de panica. Astfel, se opreste si reactia in lant generata de socul initial, iar individul realizeaza ca ceea ce s-a intamplat in trecut nu se va repeta si in prezent in mod obligatoriu. Amestecurile din plante si sedintele de consiliere psihologica medicala sustin si completeaza actiunea si efectele acupuncturii, grabind vindecarea. 

Accidentul vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral mai este cunoscut și sub denumirea de apoplexie sau sub denumirea mai simplă de atac, aceasta fiind preluarea din englezescul stroke. Este preferabilă totuși folosirea unor termeni mai exacți: ischemie cerebrală, infarct cerebral sau hemoragie cerebrală. Ischemia cerebrală este produsă de o reducere a fluxului sanguin cu durata de câteva secunde până la câteva minute. Dacă oprirea durează mai mult de câteva minute, apare moartea țesutului cerebral irigat de vasul afectat. Cauzele de ischemie (infarct) cerebral sunt variate: de la hipotensiune sistemică ce produce de obicei sincope până la embolizare din diverse surse arteriale sau inimă sau boli ale vaselor cerebrale. Hemoragia intracraniană poate să apară în parenchimul cerebral, spațiul subarahoidian sau în spațiul subdural ori epidural; majoritatea hemoragiilor sunt asociate hipertensiunii arteriale, mai rar pot exista hemoragii spontane, malformații arteriovenoase sau sângerări intratumorale.Anumite afectiuni pot creste riscul de accident vascular cerebral. In cazul in care aceste afectiuni pot fi tinute sub control, riscul de accident vascular cerebral poate scadea

Factorii de risc pentru accidentul vascular cerebral care pot fi controlati sunt: tensiunea arteriala crescuta, diabetul zaharat, nivelul crescut de colesterol din sange

poate - afectiuni ale arterelor coronare,cardiomiopatie  fumatul, lipsa activitatii fizice, obezitatea, consumul crescut de alcool  folosirea unor medicamente, cum sunt anticonceptionalele orale - in special la femeile

care fumeaza sau care au avut pana in prezent tulburari de coagulareFactorii de risc  pentru accidentul vascular cerebral care nu pot fi modificati sunt varsta -riscul de accident vascular cerebral creste cu varsta si se dubleaza cu fiecare decada dupa 55 ani.

rasa - in comparatie cu albii, negrii tineri, atat femeile cat si barbatii, au un risc de 2 -3 ori mai mare de a face un accident vascular cerebral ischemic si de a deceda din aceasta cauza

27

sexul - accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbati decat la femei pana la varsta de 75 ani, dar dupa aceasta varsta femeile sunt mai afectate

istoricul familial - riscul de accident vascular cerebral este mai mare daca un parinte, un frate sau o sora a avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor

prezenta in trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic tranzitor.

Schizofrenia                                

Schizofrenia este o psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gandire și de răspunsuri emoționale inadecvate. Tulburarea se manifestă prin halucinatii audiitive, deliruri bizare sau prin vorbire si gandire dezorganizata și este însoțită de disfuncție socială sau ocupațională semnificativă. Debutul acestor simptome apare de obicei la începutul perioadei adulte Schizofrenia debuteaza posibil ca o incapacitate de adaptare sau evolutie a centrilor nervosi, atunci cand se trece de la varsta adolescentei catre o noua etapa de evolutie; Copilaria este perioada in care nu este dobandita capacitatea de a discerne intre realitate si imaginar, cand se dezvolta retelele neuronale fundamentale de analiza, sinteza, gandire, logica, etc. Fiecare parinte poate observa o tendinta a tinerilor de refugiere, evaziune in imaginar prin jocuri pe calculator, internet, televiziune sau bautura, droguri, sexualitate. Cu cat universul ocupational este mai restrans cu atat realitatea devine eterica, existand doar in imaginar.Cauze si factori determinanti pentru schizofrenie

predispozitia congenitala este principalul factor determinant factori de risc: suferinta fetala intrauterina care a provocat o disfunctie a creierului,

traumatisme la nastere sau postnatale, conflictele, starile tensionale din familie, suprasolicitarile care depasesc posibilitatile fizice si intelectuale ale copilului, carente sau excese alimentare, consum de droguri, alcool etc, toateSemnele si simptomele schizofreniei: denumirea bolii deriva din limba greaca, schizen= a despica, a scinda, phren= minte, suflet; mult timp a fost considerata o boala a sufletului, dar studiile neurologice actuale au pus in evidenta prin tomografia computerizata si medicina nucleara, modificari la nivelul masei cerebrale, reducerea fluxului sanguin, a utilizarii oxigenului si schimburilor metabolice in regiunile frontale; in creierul bolnavilor schizofrenici exista o cantitate crescuta de dopamina si un numar crescut de receptori dopaminergici fata de normal.Manifestarile clinice in cazul schizofreniei sunt caracterizate prin delir (idei de persecutie, gelozie, teama de a fi otravit), halucinatii (auditive, primesc ordine imperative sau alte persoane le citesc gandurile, vad lucruri inexistente, senzatia ca sunt

28

urmariti, simt mirosuri neperceptibile de catre anturaj), tulburari afective- pierde contactul afectiv cu familia si cei apropiati, rade la auzirea vestilor proaste, tulburari de comportament - comportament bizar (gesturi deplasate,examinare fixa, prelungita in fata oglinzii, refuzul de a fi atins sau de a atinge alte persoane, dezorientare temporo-spatiala, alterarea personalitatii, lipsa de vointa, lipsa de logica si neconcordanta cu realitatea, confuzii de idei (bolnavul de schizofrenietraieste intre doua lumi, neputand sa-si mai dea seama care este cea reala), tulburari psiho-motorii (imobilitate corporala, crisparea fetei, privire fixa si rece, stereotipii gestuale, automatisme, bolnavul desi in stare constienta sta nemiscat, nu vorbeste sau poate trece intr-o stare de agitatie, agresivitate, tulburari ale vointei cu lipsa de initiativa, bolnavul decade din punct de vedere social.

Parkinson Boala Parkinson este o boala degenerativa care se produce in urma distrugerii lente si progresive a neuronilor.Deşi vârsta medie la stabilirea diagnosticului este de 50- 60 ani, una din 20 persoane cu Parkinsonîncep să prezinte simptome înainte de a împlini vârsta de 40 de ani. Peste 70.000 de români sunt diagnosticaţi cu boala Parkinson, însă numărul real al bolnavilor este mult mai mare, din cauza ratei scăzute de diagnostic.Cu ajutorul acupuncturii se poate „atinge” o parte a creierului responsabilă cu abilităţile de a controla mişcările.Specialiştii spun că anumite celule nervoase de la nivelul creierului produc, în mod normal, o substanţă chimică numită dopamină. Dopamina este un mediator chimic sau un neurotransmiţător, prin intermediul căruia celulele nervoase controlează mişcările corpului. În boala Parkinson, aceste celule nervoase, ce produc dopamina, se distrug ducând la nivele scăzute ale acestei substanţe chimice. Când se întâmplă acest lucru pot apărea probleme în a controla mişcările corpului. Simptome: Pe langa tremor, gesturi rapide, sacadate si instabilitatea posturala, un alt simptom care mai apare  in boala Parkinson este bradikinezia - miscarile devin lente si fara amploare, scrisul de mana devine mic si ilizibil. Pacientii clipesc mai rar, iar vocea devine mai inceata. Pot aparea si alte afectiuni: depresia, probleme cu somnul, teama, anxietate, zgomote in urechi, ameteli, frisoane, dificultati de memorare, dermatita seboreica, afectiuni respiratorii, iritabilitate, oboseala.O data ce boala Parkinson avanseaza, actiuni comune ca imbracatul sau scrisul de mana devin dificile. Si vorbirea este afectata, iar unii pacienti isi pierd expresia fetei. Boala Parkinson are o evolutie progresiva, iar semnele si simptomele se acumuleaza in timp. Desi aceasta afectiune este potential invalidanta, ea evolueaza lent astfel incat

29

majoritatea pacientilor beneficiaza de numerosi ani de viata activa dupa stabilirea diagnosticului.Spre deosebire de alte afectiuni neurologice grave, boala Parkinson este curabila.  Boala AlzheimerBoala Alzheimer este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoastere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de dementaDemenţa, ca sindrom clinic al afectării cognitive progresive, de diverse etiologii, e legată de două entităţi principale, reprezentate de boala Alzheimer (BA) degenerativă şi demenţa vasculară (DV mixtă) constituie în prezent majoritatea cazurilor.Factorii de risc vascular pentru boala Alzheimer şi demenţă în special la pacienţii vârstnici sunt fluxul cardiac scăzut datorat hipotensiunii arteriale şi/sau insuficienţei cardiace congestive.Presiunea sanguină crescută, în special la vârsta medie, poate conduce la boală Alzheimer şi disfuncţie cognitivă, şi tratamentul antihipertensiv poate scădea incidenţa boală Alzheimer. Factorii de risc vasculari (HTA, dislipidemie, hiperinsulinemie, DZ, obezitate, ateroscleroză, aritmii) la vârstă medie par să fie asociaţi cu modificări neurodegenerative şi risc mai mare de boală Alzheimer la bătrâneţe.În studiile epidemiologice, fumatul rămâne un factor de risc puternic pentru boala Alzheimer cu debut tardiv.

AutismulEste o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului. Autismul afecteaza grav abilitatile mentale, emotionale si comunicationale ale unei persoaneCauzele autismului nu sunt încă înțelese complet, dar se crede că tulburările se datorează unor defecțiuni genetice, ale unor interacțiuni între gene sau mutații rare cu efecte majore. În unele cazuri rare, autismul este asociat cu agenți teratogeni (care produc defecte natale).Autismul se observă deja de la o vârstă fragedă (înainte de 3 ani), cu excepția sindromului Asperger, care poate de obicei să fie diagnosticat când copilul merge la scoala. Simptome obișnuite ale autismului sunt acțiuni repetitive, contact și comunicare limitată cu alte persoane și interese foarte restrânse. Răspândirea bolii este cam de 6 la 1000 de persoane, și este de trei sau patru ori mai des întâlnită la băieți decât la fete.

30

Unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte sau din timpul nasterii. O persoana care sufera de autism poate avea numeroase simptome. Manifestarea autismului poate diferi in intensitate, de la simptome usoare la forme mai grave care pot afecta intreaga existenta a individului.O persoana care sufera de autism poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva.  

Scleroza multiplă Scleroza multiplă (MS), numită şi scleroză în plăci, scleroză diseminată sau encefalomielită diseminată, este o boală inflamatorie în care tecile izolatoare ale celulelor nervoase din creier și maduva spinarii sunt deteriorate. Această deteriorare afectează capacitatea sistemului nervos de a comunica, producând o plajă largă de semne și simptome incluzând handicapuri fizice, mentale și probleme psihice. Scleroza multiplă ia diferite forme, noi simptome apărând fie în atacuri sporadice (forme de recădere) sau agravându-se cu trecerea timpului (forme progresive) Între episoade, simptomele pot dispărea complet; totuși, adesea rezultă probleme neurologice permanente, în special în stadii mai avansate ale bolii.Scleroza multiplă este o boala progresiva, invalidanta, fatala. Mersul, vorbitul, mancatul, inghititul si alte functii fundamentale devin mai dificile cu timpul. Primul semn al sclerozei multiple este reprezentat de obicei de o usoara senzatie de slabiciune intr-un picior, mana, fata sau limba. Alte probleme sunt reprezentate de cresterea impreciziei si de dificultatea executarii actiunilor care necesita miscari de precizie ale degetelor si mainilor. In timp ce neuronii continua sa se piarda si sa se reduca ca numar, celulele musculare care vor fi stimulate in mod normal de acesti nervi, incep de asemenea sa se reduca ca numar si muschii se atrofiaza.Scleroza multiplă este o boala progresiva, invalidanta. Mersul, vorbitul, mancatul, inghititul si alte functii de baza devin mai dificile cu timpul.Scleroza multiplă poate fi dificil de diagnosticat si diagnosticul poate sa nu fie elucidat inainte ca simptomele sa progreseze sau pana ce testele suplimentare si examinarea nu s-au efectuat.

31

32

33