INSTITUTUL DE ISTORIE UNIVERSALA

CUGETARE

FAPTA GERMANA

ZECE LECTII FACUTE LA Itkl IN 1917

DE

N. IORGA

EDITIA a II.a

BUCURE5TI1 9 3 8

.

.

A

SI

CUGETARE SIFAPTA GERMANA

INSTITUTUI- DE ISTORIE U NIVERSALA

CUGETARE

FAPTA GERMANA

ZECE LECTII FACUTE LA IAI IN 1911

DE

N. IORGA

EDITIA ; II.a

BUCURESTI1938

PREF A TALA PRIMA EDITIE

In carsul r5zboiului si de pe urma patimilor pe caree firesc s5 le trezeasc5 s'a vorbit, aiurea si chiar la noi,despre o ras5 germanä, unic5, unitar5, din aceiasi strámosisi de acelasi sange, exercitand de veacuri, printr'o pornirecare pleac5 din ins5si alcátuirea ei fisica, o inraurire ener-gic5 .si tinzand la dominatia asupra lumii, pe care nu vreas'o impart5 cu nimeni.

Pe de alta: parte, invatati germani cari au scris despreistoria patriei lor, si pan5 la cel din urm5 dintre ei, ma-rele cuget5tor si sociolog Lamprecht, a cärui vastä operfide istorie are inainte de toate scopul de a-i adeveri teo-riile, sustiA. cil rasa german5, a c5rii unitate nu o maidiscutà, a adus in omenire, de la ivirea ei pe scena isto-rica, idei nou5, .conceptii otiginale, principii de organisarecare nu se cunosteau pia atunci si c5, astfel, de la inter-ventia strábunilot din veacul al III-lea si al IV-lea arveni toata desvoltarea ulterioar5 a societ5tilor europene.Pentru ca, pe min& iarási, la deosebite epoce, initiativacreatoare, spontaneitatea revolutionar5 a altor generatiigermane s5 hotärasc5 asupra viitorului civilisatiei.

6

In sfarsit, pana ce Pastel de Coulanges, in studiilelui de protestare, dupa razboiul din 1870-1, a venit sà matecä regii barbari de la inceputul evului media nu au venitca niste purificatori i indreptatori spre noua idealuri,

foarte multi lume negermana era de parere ca. in,adevar sdcietatea roman& din centru 0 din provincii, seaf la in ultimul hal al descompunerii materiale, al ruineieconomice, al desechilibrului .slifletesc 0 cá sangele nougerman a adus, odata cu o energie- proaspata, ca si cumsingura civitisatia ar putea stoarce puterile unui neam, cinu si cumplitele vicii ale unei barbarii desfranate,v'irtuti morale cu care i'a imbogatit de acum inainte

radical curatit de pacatelf trecute, al ornenirii.Nieiuna din aceste pared nu se poate adeveri.Intaiu, se vorbeste fára dreptate de o singura sigura

rasa german& lucrand pretutindeni si totdeauna, dupa ins-tincte care s'au mentinul imputernicit de-a lungul veacu-rilor. De fapt, o asemenea rasa pura ar trebui cautiatä doer,intru cat i aici n'a lost vre-un amestec cu popoare fineseon chiar slave, in peninsula scandinava 1, unde vechilelegende s'au pastrat mai bine si au cap:a-tat o forma epica'organisata. Ir Germania insasi, acest sange carat n'arputea fi gäsit dincolo de Elba, unde aspectul fisk, poate

particularitatile dialectale, in orke cas desvoltarea Lto-adeverita prin izvoare, intinderea taranilor cari,

incetul cu incetul, au castigat pamant nod spre Ras:4dt,si numele & localitap, care pastreaa radacinile i sufixele,slave, arata cat de unitar slavA a lost basa locuinfei si aculturii. In 5;ud'ul saxon se pot intalni, pe langa aceastapresenta a Slavilor inainte-mergatori, acolo unde Dresda,Leipzig rasunä Inca de sensul Ior primitiv slay, i elemente

1 Las5rn la o parte chestia unei admigrari din Sud, pe care o aratà, elementede culturg oriental& tracia.

sufle-621,

sL

HO,

malt&

si

i

i

fi

7

celtice din vecina Boein;e, a vechilor Boii 1 celtici. In Bava-ria, intre Rin .si Dunare, a lost o outernica .si durabilacolonisare roman& anterioara Baiovarilor lui Tassilo, sipoate cá Repi. Romansii de limbd latina din Alpii Elvetiei,rzu sant decat ramasitele, departe aruncate, ale rasei pri-mitive. lar pe toata linia Rinului vechii locuitori au lostCeltii. Celtii de varietate galica, dintre cari Menapii s'aupastrat /35nd tarziu ca un colt infipt in regiunile de coloni-sate teutonica, Francesii mt uita in discutiadrepturi-lor asupra tarmului renan sä aminteasca aceasta originegalica a Germanilor de acolo, origine care se pastreaza%nu numai in aspectul 0 in caracterul omenesc, dar siintr"omare parte din nomenclatura geografica.

Teoria nzarilor reserve de caracter, a nesecatului te-saur de moralitate a Germanilor primitivi nu se sprijina delo pe povestirea, de represintantii carturari ai neamurilorsupuse, ori de dãnsji chiar, navalitori, a ispravilor indepli-nite de regii franci, alemani, burgunzi, goti, vandali 0 derázboinicii cari-i incunjurau supt steagul cuceririi. Izvorulacestei ilusii e carticica lui Tacit.

Dar Tacit, de sigur un Roman bine informat in lumeacelto-germanica prin legaturile lui de inrudire, un spiritdistins si un mare istoric, n'a facut, in ce priveste contras-tul, voit, autat si exploatat de dansul, dintre barbari sidintre ai lui, decat ce faceau, dupa raspandirea opirziilorlui Rousseau despre escelenta omului neatins de cultura,acei scriitori francesi, de la sfar.situl veacului al XVIII-lea,ca C'hateubriand, cari, judecand in ráu pe contimpo-ranii br, capabili, totu.si, de a da sacrificiile Revolutiei sitriumfurile Republicei, 0 ale Imperiului, mergeau sa cauteexemplare imaculate le umanitatii in pustule Americei-de-

1 Pe vremea aliarnei cu Napoleon I-iu, invAtatii bavaresi câutau sa* afirmeei aceasta origlne negermarfa, exagerand-o chiar.

8

Nord, unde se asezau eroii morali di Atala, din Rene, dinles Natchez.

De fapt; Germanii n'au inovat, ci din potrivd, oricarear fi fost cugetarea lor la un moment dat, ei s'au supus, ince priveste fapta, influentei civilisatiilor superioare in mij-local cdrora i-a adus soarta lor.

nici n'ar fi lost cu putintà altfel. Rani &int popo--rele cgrora o soartg extraordinar de favorabila sä ii fi ingd-duit a se desvolta dupg singurele nevoi ale fiintei lor, care.s5 infátiseze deci succesiunea, neinraurita din afar:4 sauasa de putin inrãuritia inc.& sà nu modif ice esential liniileunei desvoltäri normale, a propriilor lor principii. Cele maitnulte pornesc cu inceputuri de asezáminte particulate, dinfondul lor Insui, pentru ca, intdlnind, la un anume mo-ment, o civilisatie superioarg, sa se confunde, in cursul ei,cu mult mai larg si mai puternic. Ca si la râuri, acela sesocoate a fi afluentul, care, oricat de lung i-ar fi drumul sioricdt de iute miscarea, infatiseazá totusi o albie mai in-9ust5. Neamurile care se adapteaza astfel, särind, de celemai multe ori in dauna a valorii lor morale in presentsi a putintei lor de inaintare in viitor, evità cel putin soartaaltora, mai nenorocite, care, lovindu-se de o superioritatede civilisatie inaintea areia refusa a se pleca, isprávescprinbr'o subit5 ruina sau pierd, intr'o inceatä decädere,orice rost omenesc, animalisându-se in miserie si in pàrási-rea de sine.

si

PREF AT ALA A DOUA EDITIE

Reti,paresc, pentru multele constatári noug i dreptepe care le cuprind, aceste pagini scrise in vremea candmai bine de jumatate din Romania invinsa era in stapani-rea unui nemilos biruitor.

Se va recunoaste ca in ele nu e nimic din ce aveadrept sa strige adanca noastra durere. Am cautat sa ina-blq sentirnentele cele mai fire.,sti.

Aveam insa scopul de a dovedi ca hegemonia pe careo reclama natia german& cu Imparatul ei in frunte, nu serazima pe o mare opera de crealiune originala, urmaritadin secol in secol, Si inaintea careia umanitatea ar fi avutdatoria sa se inchine. Si cred cá aceastá tinta: a fost atinsa.

Prevedeam la cap& ca o natie necontenit tutelatava voi sa-si impuie vointa ei.

Nu m'am ingelat. A si voit s'o faca, aruncand carjelede imprumut ale unei paralisii dibaciu pregatite de duqma-nii ei, dar, stangace cum era din causa acestei neconteniteinterziceri actiunii, n'a izbutit. Haosul comunismuluirasarise ca o teribila fantoma in zare.

Ce s'a pus in loc nu e o noua forma iesita din desvol-tarea intelectualitatii, deprinsa qi ea a se subordona puterii,

a

si

10

ci, ca si la inceputurile Führerului actual, cererea multi-milor de a-si avea o viata mai orneneasca, peste indestula-rea cu pãnea de toate zilele.

Astfel supt dictatura, cu toate violentele si capriciileei, este de fapt. St aceasta sustine regimul, acea impunerea cerintilor populare la care, acum doufizeci si ceva deani, ma gandiam.

N. 1ORGA

VECHEA REGALITATE GERMANA SI INVASIILE.

La cea d'intaiu constatare intr'un izvor i'oman a mora-vurilor si institutiilor vechii Gertnanii träind Inca dincolo demargenile Imperiului, nu se vede o unitate, macar aproximativd,de viata economica, culturala si politica. In afar& de intrebarea,totusi insemnata, ce Germani a vazut Tacit si unde, caci faptulca enumera deosebitele grupe nu Inseam/1E ca. Ie-a i cunoscutpe toate, in afara de siguranta ca nu, pretutindeni, in toate re-giunile, se intdlnia acelasi stare de lucruri, e evident ca scriitoruiroman presintä, fie prin faptul eh la poporul sau la popoarelece studthse se intalnia un asemenea amestec, fie ca in expunerealui se confundi elemente imprumutate de la deosebite semintii

poate de la predecesori istorici, caci nu e dovedit ca la bas5n'au stat i rapoarte scrise din deosebite timpuri, ---4 un tabloucare nu e unitar, ci in care se intalnesc mai multe elementedeosebite.

Este o parte care se tine in adevär de cea mai autenticiviata primitivä a atelor triburi larg raspandite, care nu formauInca o natie si nu puteau tinde sà devie una. Mai presug de ra-misitile unui regim initial, in care singura legatura era a san-gelui, tinandu-se In sami la inceput legatura prin femei, cevadin matriarcat se pastreaza, in marea influent-á pe care o au

1.

I 2

membrii feminini ai toväräsiilor si in afar& de o nobletarasarita in chip firese din aceste societati cu nex numai genea-logic asa cum la noi se ridicara, din sate in care toti eraurude, ca urmasi ai moraui intemeietor, in mora lui, juzii, apoifam,iliile de juzi , in afara de organisarea militara, supt dualcari se impuneau prin calitatile lor individuale («Herzoge»), siin cadrele unor grupe de ate o suti, centenae, Hundertschaften,care pot fi imprumutate dela sistemele Statelor de cultura aleantichitatit, intalnim o regalitate de ordine divina.

Nu e ceva nou in viata popoarelor. Ele incep toate cudansa. E o prelungire a conceptiilor religioase care nu incepnumai viata, ci o doming, si o strabat, nimic neputand exista,in afara de satisfacerea nevoilor celor mai elementare, in afarade dumnezeirea care creiaza, conduce si absoarbe generatiile cese urmeaza. Oamenii au trait intaiu cu zeii, in sama lor, la dis-cretia Mr, mergand in adevar, ccu voia lui Dumnezem si qsuptochiul lui Dumnezeu». Apoi, pe incetul, si nu fall greutate,coborindu-se la cunoasterea realitätilor umane, care exista prinele, daca nu, deocamdata, si pentru scopurile lor, ei au admisstapanitorii de pe parnant numai pentru ea o legenda genealo-gich ii facea sa se coboare din zeii cari au cercetat pamantul k; is'au impartasit de muritoarele lui fericiri. Nu ca oameni dom-nese acesti sefi, oricare li-ar fi titlul, ci ca urmasi ai zeilor, dinfiinta carora continua a face parte. Poate chiar eh' datina ere-ditatii, indiferent de aspectul, de puterea, de insusirile si pur-tdrile succesorului, cu sau faxa caracterul de fiu, cu sau fa radrept de intga na.stere, nu se explica altfel cleat prin aceastanecontenitä transmisiune divina, prin aceasta intrupare succe-siva, Mfg. sfarsit.

Alaturi Ina, -cu acest «rege> avand atributii sacerdotale,presidand la anume ceremonii religioase, care n'au o preotimespecialisata pentru a le savarsi, si indeplinind rosturi de jude-=fa care apar ca acte religioase dupa legi care sant revelatii si

13

descantece, inthlnim regi politici, de deosebite categorii si suptforme deosebite.

atunci se zice: iatd, acesti regi politici sant aceia princari germanismul plin de viata i setos de actiune a inrkuritsoarta lumii. Subreda fantomi panda' a Irnparatului roman dedecadenta, pus adesea de seful barbar din oastea sa si mentinutde acesta dupa placul lui, e inlocuiti, pentru ea, supusii sä aibkun guvern efectiv i o garantie realk de asprul rege teutonic.Indata viata intreaga a Statului se resimte; ea intmeresteplead, pe drumuri nouk la capktul ckrora vor fi, peste autori-fitile i stdpknirile medievale, regalitatile din epoca modernk,de unde vine apoi, prin desvollari normale si revolutii, epocanoastra. Germanii au creat deci, in intaia instantk, toate rega-Eta-tile moderne.

Numai cat poPoarele nu ajung razlet si accidental, prin-tr'o hotarire momentank san printr'un hasard fericit, Ia ace'astaregalitate. E un pas. greu care s'a facut odatei, inteun mimeloc, la un popor mai fericit, printr'un impuls indráznet al rnintiietnice, capabila astfel de-a ajunge la o nouá conceptie, care ecea politica, in locul celei religioase.

tim acel Mc unde s'a creat noua regalitate, stim pe ceeale s'a intins ea asupra lumii antice, pe care a chstigat-o perand, prin cucerire i prin exemplu. Regii politici vin din Asia.Europa i-a cunoscut numai dupk ce Alexandru-Cel-Mare, venitdin Macedonia, unde, de mult, se imitä normele de guvern per-siene, a confundat, peste cetatile grecesti supuse lui, fkra a fi

distruse in esenta Mr, patriarhalismul organisatiei stravechitraco-ilirice cu acea regalitate a Persilor a aril diadem& s'adus s'o smulgä in lupta cu ultimul Dariu. qDiadohii», urmasiilui, au fost regi, nu numai pe teritoriul pe care ajunseserk a-/staphni, ci pe mostenirea lui intreagk la care pretindeau. Au

Si

pi

pi

14

fost astfel regi in Epir, in Macedonia, in Tracia. Si la Scitiivecini, a caror step& se invecina cu muntii i Valle Persieicari traiau in clientePa culturala a acestor vecini mult maiinaintati, imitatia acestei regalitati asiatice, pe care in ultimaei infitisare o sustin Perii, impodobeste cu 0 suma de_regalitati barbare tot interiorul de pamanturi, tot hinterlandul MariiNegre.

Dar Gerrnanii din Rasarit, si atatia din cei apuseni,au Mut un stagiu indelungat in partile noastre. Gotii, Bur-gunzii, Suevii, Alanii, Vandalii au stat multi vreme in contactcu aceasta lume a Scitilor i cu aceastä lume a Traci lor, multsuperioara. Jor, pentru cä primise cele d'intaiu si mai vii razeale culturii asiatice i mediteraneene. Astfel regii din Bosfor,regii din Dobrogea avura imitatori in sefii germani, cu cariintrau in confederatii razboinice si in aliante de familie chiar,

carora Ii transmiteau inceputuri de arta Si alte impulsuri soreo mai inaltä civilisatie. Sh nu uitam cä intaiul rege germanicde nàv1iire, in Macedonia, e Clondicus, -stipanitor pesteBastarnii din Delta Dunarii. Prin curentul spre Vest apoi acea-sta regalitate de imgrumut a trecut asupra intregii rase germa-nice, intru cat ea s'a impartasit de aceastä noud organisatieregalä.

nu trebuie sa se uite nici indelungatul contact, in atatealocuri si la atatea epoce deosebite, cu Celtii, cari, clack, in Galia,.prin influenta Grecilor de pe coasta, de la cari luaseri i literele,s'au alcatuit tn «cetati republicane, in "schimb, aiurea, in Boedmia si in Alpi, avura, imprumutand de la acelasi izvor al Orien-tului, familiar lor, regalitati nationale. Sa nu uitam c. terminiiRich (Reich), Stat, Amt 1, dregatorie, se recunosc a fi de ori-gine celtici 2 si ca Ariovist, regele german cu care, pentru

1 Robert Konig (Deutsche LitteraturReschichte, a 26-a editie, 1899, I,

p. 2), crede cuvantul germanic.2 Lamprecht. Deutsche Geschichte, ed. a 5-a1 I, p. 90.

*i

Ga-

ei

ha, s'a luptat geniul lui Cesar, era ginerele unui rege celt dinNoric i ca vorbia el insusi limba celtica. 1. Mai tarziu si Mar-bod, puternicul rege care, dintr'un punct central, incearca aintemeia o fortä politica barbara stapanind de la Rin la Du-narea-de-jos, se gaseste pe acelasi vechiu teren celtic. i candCimbrii i Teutonii se revarsau asupra Italiei in zilele lui Mariu,ei represintau o asociatie razboinica germano-celtica. Nu in Ga-lia deci, i incepand ou epoca lui Cesar, trebuie cautate singu-.

atingererele locuri i epoce de intre Celti si Germani, aduca-toare "de folos pentru acestia din urrna.

Romanii, apoi, aveau nevoie de o asemenea organisatiepoliticd a Germanilor, si in calitatea acestora de vecini, si inaceia de federati, si in aceia de coloni, i, in sfarsit, in aceia desoldati a lmperiului, formind garda insasi a Cesarului. Line oriei, cari, din vechile lor amintiri proprii, ce se suiau 'Ana laepoca unei regalitati tot de obarsie asiatica, imprumutatil de lainvatatorii lor, Etruscii, stiau cä orice autoritate in afara de acetatilor grecesti i a imperiului lor, de o naturi mai compli-cat& e cregalay>, an impus acest nume unor sefi germanici oare-cari, fara multi grija de titlul bor. Au facut astfel regi dinsimpli sefi de bande, luate chiar in semintil deosebite, careveniau in solda Tesaurului imparatesc: in acest sens a fast regeur Odovacar, acela care, dupa ce a inlaturat umbra de Cesar ce-istatea, din propria lui voie, alaturi, si a devenit de-sine-statä-torul Flavius Odovacar, rämäsese tot arege», fara caracter na-tional, fiindca Germanii sai erau o simpla adunatura, i faricaracter teritorial, fiindca Italia, pe care o carmuia el, era pa-mant al Imperiului, refugiat, acum, numai la Constantinopol.

Erau regi cari se ridicau din clientela romarlä si prinajtitorul roman si cari, mult timp, asa cum cuvantul romanii crease. se mentineau prin singurul sprijin roman. Si nu uitärn

Ibid.. i,. 100.1

1 b

cä acel Arminiu, de la victoria ckruia asupra lui Varus, in Pa-durea Teotoburgia, unii, si nu numai Germanii, fac sidateze o not& epock, de libertate, pentru civilsatia umank, fu-sese, de si «de neam regal», in vechiurinteles ieligios alcuvântului, probabil, «cavaler roman». Astfel de regi eraunecesari pentru a se incheia cu dânsii un tratat, pentru a seapkta in persoana lor o garantie, pentru a se avea in ambitiador un razim. Când nu erau, Roma-i area, dupk exemplul altorregi germanici, de un mai vechiu imprumut, i dup.& propriilesale conceptii despre felul cum barbarii pot si trebuie sà fieguvernati.

Cu aceste institutii au venit Germanii in Galia, supt sefiifranci din neamul lui Clodion pentru a da in fiinta lui Chlo-dovech 1 Clovis si a urmasilor ski, Merovingienii, o dinastie»,care, cum vom vedea, nu e, de fapt, cleat o serie de detinktoriprin drept de mostenire ai aceleiasi präzi. Cu aceste institutii,lustruite printr'o petrecere personalä indelungatä in Bizantprinteun lung stagiu al razboinicilor ski la Dunire, a venit,au mandat imperial din laskrit, Teodoric In Italia. Cu asemeneainstitutii au trecut prin Italia ori pe acelasi drum al Rinului ca

Francii, pentru a se opri in Galia meridionali, in Spania, inAfrica, Visigotii, Suevii cei nal, Alanii i Vandal& Cul acesteinstitutii s'au acivat la Rin si la Rhône, pänk la apropiata loTdisparitie, de manile fratilar, Alemanii Si Burgunzii. Cu acesteinstitutii s'au pastrat un timp, apoi s'au stalls in obscuritateori s'au confundat In maTele «regat» hunic, de canfederatie ger-mano-turanica, la Dunkrea mijlocie, rämasitile gotice dinOrient.

Niairi, a tuna macar din acea originalitate care ar figloria Germanilor in trecut i dreptul ler de hegemonie pcste<<batrane» neamuri «obosite», <<individJualiste i «anaxhice» Ira

viitor.

.1. De unde i Ludovic.

pi

ci

17

Era 'oare un plan in marea miscare german& care, desfa-surandu-se de-a hingul a trei-patru veacuri, a adus complectaschimbare de sapanire si de guvern a provinciilor de odinioaraale Imperiului roman, mai ales a jumatatii lui de Apus? Avema face cu un scop politic urmarit de un neam intreg care vreaSi inoiasca, A prefaca, Sa. creeze? Datorim astfel rasei ger-mane, in plin& miscare constienta, disparitia unui vechiu Statcare Impiedeca desvoltarea omenirii, si fundarea altora noua,care au fest in stare sä ajute mersul ei inainte?

Am vazut ca., fisiceste, Gennanii de azi nu formeaza orasa. Sufleteste, pe vremea stramutarilor, ei formau tot asade putin un popor, o constiint& nationala, cat de obscura. Inca,si o datina politica, oricat ar fi fost numai la inceputurile el.

Numele de Germani, pe care 1-am primit, prin Romani,cacti, in cele dintaiu timpuri, intrebuintasera pe acela de Teu-toni, mai autentic 0 mai direct, vine, dup& socotintile celemai noug, de la Gali, caH numiau pe vecinii lor de peste Rincu acest terrain, care inseamna: frati, Inruditi, toivarasi. PentruGali el nu servia, de sigur, sä numeasca totalitatea, de alminte-rea necrunoscuta lor si nebinuita de dansii, a semintiilor pe care,azi, le stim ea faceau parte din marele corp germanic. Gotiidin Rasarit, Scandinavii din Nord, Saxonii din mijlocul pidu-ros al Europei, marginasi ai padurii hercyniene, incunjuratade legende, ai padurii teutoburgice, locul biruintii lui Arminiuasupra Romanilor dui Varus , nu erau, pentru riveranii celtiai fluviului, Germani. Cesar cunoaste pe Germani in sensulceltic si introduce terminud. La Tacit este vorba de o Germanie,in sensui de «obste germanä», iar nu de existent& national& uni-tara, cad lui, pentzu scopurile de mora15, si propaganda prinexemplu si contrast ce urmaria, isi trebuia o unitate barbara pecare s'o opuie unitatii romane. Ii trebuia a.sa de znult, incatbarbari de alta origine cleat cea germanica, Venezii slavi, Aes-tuii din Estonia letona, nu apar ca alte mari grupäri nationaleN. IORGA 2

18

opuse celei germanice, ci se pierd,confundandu-sk aproape, lamargenile «Germaniei».

Pentru Romanii din epcca Republicei, Teutonii (de la dio,germ. popor) nu sant o noua forta politica rasarind la orizont,o armata dupa altä armata o pupa etnica dupä alta, ciamestecati eu Kymrii de alta obarsie, o ceata navalitoare careiai se puse capät printeun mare macel in Sudul galic al «Provin-ciei 7) (Provence).

Strans legate de zeii lor incepatori, de stramosii prin carise perpetuase, supt coroana regalà, divinitatea acestora, deose-bitele «natii» in care se uniau, in ce priveste macar pe cei depe malul Rinului, cunosduti i descrisi de Cesar, deosebiteleasezari i grupe de asezari (vici i pagi), aveau numai conqtiintaexi.stentei lor Nicairi nu intalnizn vre-o legenda vre-dcredinta cat de vaga despre unitatea lor primitiva, i impärtireatripartitä a lui Tacitin Ingevones, Istaevones i Herminones,are nevoie si de precisare si <Ic explicatie in ce priveste originea

sensul ei.Pentru deosebite scopuri de rdzbaiu trecitoare e intilmpla

ea unele «natii» (Stämme) sä se uneasca intre ele. Astfel sefewmeaza canfederatiile, care apar i dispar, luand nume carealta data se aplica altei tovarasii luptatoare, cum e casul cuSuevii cei mari ai lui Ariovist, ean l. nu sant Suevii slabi dinveacul al V-lea, invadatori ai Spaniei, ori cu Saxonii cari treeclef pe malul Marii in Insuleile Britanice i cari sant eu totuldeosebiti de masa saxoná din interior, pe care a intalnit-o si azclrobit-o cucerirea lui Carol-eel-Mare. 1i zic cu termini eariarata legatura lor insasi sau situatia lor: astfel Alemanni, «totioamenii», nu inseamna alta decat «obste», iar Franci, «liberii»,se opun acelora dintre congeneri cari, dincolo de Rin, s'auinteles cu guvernatorii romani, au incheiat un pact cu&Mese, oricat de autonomi, dar totusi supt obladuirea, suptconducerea superioara a acestora.

numai,

Proprii.

dansii

pi

19

Dupá ce chiar opera de stranautare i cucerire a fost inde-plinitä, supt regi earl fonneazi dinastii si tin durabil in jurul

si al urmasilor lor o «natie», nimic nu vadeste un simt desolidaritate germanick vorba Teutsch, Deutsch, in latinesteteotiscus, apkrand numai foarte thrzial, si in anumite legáturispeciale. Regele franc priveste pe Cstrogotul din Italia ca pedusmanul sku, nu ca pe rivalu sau in ce priveste suprematiagermanicei nicio mustrare de euget nu 1-a chinult pentrudistrugerea, prin masacre mari, a tovarksilcr de ocupare a Ga-liei romane, Alemanii, Burgunzii, Visigoii. S'au luptat necon-tenit intre sine, uniti numai intamplktor prin easätorii, care,acestea, nu inseamnä o prietenia vesnick ci numai un armistitiutrecktor, i Inca asa de slab garantat prin sentimente de familieasa de eurioase, pe vremea cind Merovingienii franci obisnuiausk scape de nepoti umplând piretii de creierii lor la sfarsitulumti voios banchet dinastic! Si, când a venit ceasul de peirepentru cele mai multe din aceste regalitkti, nickiri in vecináta-tea germanici nu se observk un interes, un simt de compktimire,o dorintä de a aiuta, care ar fi izbutit poate sä le scape. Igascutedeosebit, in conditii speciale ale hasardului, aceste «natib>, kite-meiethare de cregalitäti» care sint simple proprietare ale pa-mantului oucerit cu banda lor ae rizboinici, &Mese i rnor totdeosebit, supt cchii indiferenti, ba adesea chiar dusnaknosi, aivecinilor cu cari se puteau intelege in graiu, dar faVa de carinu-si simtiau nicio atractie a instinctului politic.

Tendinta spre Statul germanic unitar n'a avut-o nici, inItalia, Teodoric, cu toaä cultura lui neobisnuiti, ckpatatä inBizant, cu toati puterea lul supericark cu toata inteligenta lui.care nu era comunk Cu atat mai putin asprul suflet primitiv'al calorlalti, fiecare pAzind prada lui, in care nu si-ar fi pututinchipui c. zace o ideie de viitor! In loc sk caute adunarea in .aceiasi mânä a Pamânturilor, aceia dintre regii germanici cariajunseseri la destulk, autoritate- pentru ca sk nu trebuiasck.

Inn

, i

20

a-si consulta ostasii si chiar fruntasii, laici si clerici, ai popula-tiei supuse la fiecare schimbare personal& a regimului, isi im-partiau, la sfarsitul zilelor lor, in patra, si in cinci chiar, rnoste-nirea care constituia pentru dansii o avere personalk, ca ori-care alta.

Lipsa de legatura si de conceptie politic& s'ar fi pututinlocui printr'un sentiment de comunitate iesa din aceiasi viat&sufleteasck din raspandirea acelorasi cantece, favorite la toateoeurtile» si in toate lagarele. Bine inteles, intru ca.t pentru a seavea chiar asemenea cantece nu e de nevoie si fi fost o marelupta a tuturora, urmarind aceleasi scopuri in aceia...5i organi-sare si supt aceia0 comanda, care ar fi fost a unor personali-tati eroice, idealisate apoi in legenda si slivite in cantece.

Au fost, in adevar, dad nu o epopeie primitiva germanica,si epopeile, in genere, se coase laolaltä mai tarziu, din can-

tece razlete, macar aceste cantece in legatura cu 0 anumefapta a unui anume luptator, cu toata putinta, ulterioara, ca elesa fie adaptate pentra alte imprejurari si alte capetenii.

Asemenea cantece oranduise a le strange Carol-cel-Mareinsusl. Aceasta ar dovledi cà ele etrau pe sfarsite, dici, inveacuri care au precedat asa de mult pe al folklorului, se adunanumai ce se putea pierde altfel, cum se fotografiaza monumen-tele gata sa se &rime. In Apusul germanic ins& lipsesc märtu-riile despre aceasta oliteratura» poetica. Pe toate le gasim, pen-tru. aceasta vreme, afara de tangairile, de bocetele, ca pentruArminiu, pe care le pomeneste Tacit in <<Anale», numai inRasarit. Astfel de izvoare se recunosc la basa intAiului capitol,legendar, din cartea lui Iordanes despre originile gotice; laCurtea lui Attila, cand se intorcea cu biruinci, fetele semintillorgermanice1 supuse ridicau astfel de imnuri proslavitoare, me-

1 Attila e un cuvAnt gotic (de la Atta), §i inseamná fthtuculx

21

nitei probabil, in alte vreinuri unui sef din sangeile Mr. Dinacelasi cerc de fapte comun Hunilor si Gatilor pe acest pamantrasaritean vine si povestea, pastrata intrlun manuscript contem-poran cu Carol-cgl-Mare, a lui Hildebrand, care e un Got, fireste,dar, ca si Dietrich von Bern, Teadoric din Verona, regele Ostro-gotilor, un «am din Ost», un client al marelui Attila, asa incatpare dusmanului si fiului sau un «batran Hun viclean».

In ce priveste vechiul cantec anglo-saxon al lui Beowulf,11 credem mai curand de imitatie celtica decat atlas de acasä,crick de germanic i-ar fi subiectul.

Dar poporul, vecin cu Germanii orientali, care de la ince-putul istoriei sale, a fast mai spornic in ce priveste eposua popu-lar, sant Slavii. Oriunde au Patruns ei, cantecul eroic a merscu dansii. Vecinii li l-au, imprumutat intr'o epoea mai nada,pe care o patem cerceta critic. Daca, astfel, Sarbii intrec petoti in accasta privir4ä, de la dansii datina acestei läudari siconservari a luptelor nakionale a trecut la Greci, in Sud, si, laNord, la Romani. Ce ne impledeca sa admitem ca. acelasi Iucrus'a intamplat, in cele crintaith veacuri ale erei crestine, si cutransmisiunea la Germani a vechii datini de cantari slave orichiar stravechi trace?

In afara de aceasta avem doar stangacea traducere aBibliei ficuta, pentru Goti la Dunirea noastra de Wulfila, carea intrebuintat pentru a a scrie un nou alfabet, de amestec greco-latin. Dar aici nu avem a face cu un produs al spiritului germa-nic care din Scriptnra, de altfel, nut si-a putut insusi decalasprele scene tragice din Vechiul Testament, pe care le-a pre-ficut, pretutindeni, in cea mai iangeroasa realitate.

Dar, atun.ci, dacá n'a fost o constiinta luptatoare germana.,plecand pe drumuri de mai inainte socotite pentru indeplinireaprin razboiu, printr'o lunge: serie de rizboaie, a unui scop politic,ce a putut pune in miscare si intretinea, din zilele child bandegotice se oferiau diadohilor macedoneni ai lui Alexandru-cel-

22

Mare pada in mornentul, peste mai mult de o jumatate de miede ani, cand regii germanici devenir5, sefi neatarnati si pro-prietari fdrä dependent:á ai provinchlor Imperiului roman,necontenita roire, neintreruptul neast5mpar al intregii massebarbare?

Math lumea se uneste in a vedea o causä economick. .511atunci, fireste, comparatia se impune cu presentul. Din motivede «z.conomie riational5,», bine cunoscute i recunoseute, au ple-cat strarnosii pe drumurile spre Vest si Sud si au creat, nu,numai State de oarecare durata, in forma lor primitiva, darnatii, natii noui, care traiesc si pink acuma i, sprijinind viata.moderna, pregatesc omenirii tot viitorul. Tot asa acumatot asa de neapa.rafe, necesititi de expansiune, de cclesvoltarecu acelas,i caracter elementar, ale «economiei nationale» germa-nice adue stramutari rizboinice azi, ele vor aduce colonifaritrainice maini, si, astfel, interneindurse i noi State, se vor pre-.gati, clack nu rase ctu nume noua ale vremii ce va veni, macarimprospktarea cu sange superior germanic a semintiilor obositecare lasau sä lancezeasci munca omenirii.

Numai cat acea eausä economici de «Volkerwanderunpi.de «raticire a popoarelor,> e de cea mai simplk si mai primitiva_ordine, si ea nu era menita prin sine sä alba consecinte politicevrednice de acest nume. lat'o in adevar.

In cele d'intaiu timpuri, cele mai vechi populatii germanese ocupau mai mult cu pescuitul, pe tarmul Mrii, cu vana-tul, prin phdurile seculare, cu pastoria. n ce priveste pAsto-ria insi, care nu se mai admite astäzi ea fasa prima princare trebuie neapirat sä tread, orice popor, pentru ca neapirats5, ajungh apoi la agriculturi, se poate ebiecta ek in Europanoastra exist& anume teritorii de pastorie, oferind, unul dup5Ealtul, In legiturk nemijlocita, salasul de iamb: i cel de var'azastfel Spania cu sierrele ei, Italia eu Apeninii, tarile noastresi cele vecine de peste Dunäre cu Carpatii i cu Balcanii. Un.

ii

cerinti

23

astfel de teritoriu. nu e Ina, Germania. Pastoria ei nu puteafi deckt in poienile ce se deschideau prin mijlocul padurilor;o pastorie putina, i redusä.

N'am putea spune &and au inceput anume din populatiilegermanice a se deda la agrieultura. Cuvintele strivechi pentrugrâne i uneltele de lucru nu trebuie sa ne Limba, unuipopor are termini, nu numai pentru ce produce acest popor ladânsul, ci i pentru ce vede la altii; ea inseamna numai ce secunoaste si se intrebuinteaza, intr'o masura care numai dinaceasta nu se poate defini, de acel popor. E sigur Ca unelesemintii nu lucrau campul i cä altele, nu numai ca se ocupaucu plugaria, dar o aveau in randul d'intaiu al ocupatiilor bor.

Aceasta plugarie cerea, cum s'a observat si de aiii, multmai mult dOc cleat acea de astazi. Se culti va o parte din pämkntintr'un an, pentru a se cauta in alt an hrana pe alt ogor. Astfelterenul care ar putea prisosi cu metodele din zilele noastre eracu totul neMestulitor atunci. Si, deci, nu era nevoie de osporire imensa, i neadmisibila, a populatiei pentru ca sáse produca nevoia de a se trece hotarul.

Dar nu e vorba numai de o intindere a teritoriulwi, ci de oadevarat5, streirnutare dintr'un loc in altul, adesea la distantefoarte insemnate, luindu-se populatia intreaga, vitele, uneltele

de mt.nca, asa cum se facea numai in cele d'intaiu timpuri ale

civibisatiior omenesti primitive. Pentru a se lamuri aceasta,trebuie sä ne gândim la greutatea cu care se cap5ta, tnteo taride paduri, de pustietati pietroase, de mlastini, load potrivitpentru agricultura, la truda pe care o cere curatirea tarkmului

pe care se va trage brazda, la toate fasele zkbavnice i osteni-

toare ale facerii ogorului. Ce hem de mirare era deci ca Ger-manii, informati grin ai lor cari serviau in armatele Romei ori

Walser& parte la incursiuni pe teritoriul roman, cautau stipa-nirea acestui plimeint pregátit? De aceia strigatul lor dup.& pa-

Z4

mant, care rasurig de la invasia Cimbrilor si Teutonilor panäla impartirile de mo§ii, partitiones agrorum, din veacul al V-leadupg. Hristos. Ell nu inseamna alta «vrem campul, vremogoruZ».

Aceasta ins& nu ouprinde, de sigur, nimic politic.

Totuts.i a fost o causg, politica a stramuarilor. Dar ea nuvine de la initiativa germana, ci, din potrivi, asupra Germanilorea element pasiv se exerciti o puternica presiune revolutionara.transformatoare, din partlea altor neamuri, care, fariä a li fisuperioare, erau mai in Masura, prin conditiile economice alevieii lor, sg, dea astfel de lovituri.

Dincolo de a§ezarile germano-slave, dincolo de cercul vechi-lor populatii de la Marea Baltica se intindea imensa stepa,«Imperiu» fari sfar§it al raselor uralo-altaice. Aici pgstoria eracu adevgrat norma de traiu. E patria Scitilor «mulgatori deiepe», dar i a unor populatii pastorale, manand tame ea alenoastre.

Pastorii nu sant, aim spus-o, prin ei insisi raticitori§i provocatori de ratgleire. Ei Ii tiu caile lor, «drumul oilor»,mesta spaniolg., din care cunose, nu numai fiecare hotar, fiecarefantana, fiecare cisterna in alte climate, dar i felul cumse infati§eaza totul la deosebitele epoce din an. Nici la un altfel de neamuri datina nu are o mai mare putere.

Sant insi pastori cari practica In acela.0 timp §i hotiape drumurile aqa de mult batute de dan.qii si a caror vroprie-tate, am zice, o au. Sä ne gandim la temutii Iciobani de pe,platourile inalte ale Iranului persan, la Arabii desertului. Inspecial sa privim la Turcomanii din Asia centrala, cari, pang,s'a impus, in veacul trecut, dominatia ruseasca, au consideratca turma lor cea mai bogatI, bung de tuns §i de muls i gata a

cleat:

25

se supine la soarta ei, pe mai blandul Iranian, asezat in oazelevecine, pe care le calcau in fiecare prirnavara.

Astfel neamurile hunice, cu mult inaintea faptelor de la370, pusera in miscare pe Germani, aruncandu-i pe unii asupracelorlalti peste sfaramaturile unor arganisatii politice rudi-mentare, ridicand de-asupra regalitatilor distruse pe ducelepribegiei, care era in acelasi timp si al navalirii pentru cipata-rea runei patrii nouk.

SA mai vorbirn de ver sacrum, de «sfanta primavarks, incare tineril de vrastä sä poarte armele, supt eful care se impu-nea prin desteptaciune i indrazneaia, Ii autau norocul i faimapang departe, intorcandu-se acas& cu prazile Mr, cu dovezile devite.tel, care corespund scalpelor sooase de vitejii Indieni aiAmericei de pe scafarliile invinsilor ori de razboinicii otomanide pe vremuri, caH desfaceau inaintea sefilor sacii cu capeteoH macar cui nasuri si urechi? Era calea prin care se incepeacariera, criteriul dupa care se fixau valorile. Un fapt de viataintern& germanick, si de la dansul nu se putea incepe o trans-formare a lurnii intregi, ca aceia la care, in aceasta epoca,asistam. De altfel n'ar fi imposibil ca acest obiceiu sa nu fiemunai corespunzeitor aceluia al tinerimii grecpsti care a fundatastfel coloniile sale; de la Greci la Germani au fost imprumu-turi Inca neTixate: in adevär, precum Galli aveau litere gre-cesti, Tacit varbeste de «monumente i inscriptii pe tumuli, culitere grecesti, la hotarul Gerrnaniei si al Retieil», si runele pecare unii le cred a fi de provenient& latin& par a veni de laGreci prin canalul galic 2

Nu, Germanii n'au venit au o misiune, earn nu veniseracu institutii inovatoare. Regalitatile lor, accidentale i treca-Ware, far& consistent& in sine, fir& legaturä intre ele, s'au

1 Germania, 3.2 Dar poate O. mai târziu, de la Bizar4.

26

stans, ea si cele turanice, ale Hunilor propriu-zisi, al,e Avarilor,Pecenegilor i Cumanilor. Una singura a seapat: regalitateameros4ngiani.

Dar, daca ea a trait, dad, a influentat i transforrnat inadevar viata omeiiirii, aceasta nu se datoreste sufletului germa-nic ce ar fi fost intr'insa, ci faptulruli c5, ea ea refugiat, pentrua nu pert, in acicipostul politice a antichitc4ii.

Aceasta o va dovedi capitolul urmator.civiliscqiei

U.

BISERICA SI IMPERIUL CA ELEMENT PLASTIC FATADE GERMANI.

N'ar fi nimic mai gresit decat si se admit& pärerea, dealtfel curentd, cfi. barbarii germani, a c&ror dagrälire a fost maimult o pOtrundere sau chiar numai o lent& penetratie, in atateadin provinciile administrate odati de Imperiul roman, ar fi venitcu sentimentul unei superiorititi asupra elementului romanicpe care-I intalnir& in uoile lor asezOri. Nu, pe acel timp de bar-barie nu s'a petrecut nimic din ce vedem astAzi in tirile, de oinalt& culturk adesea, de comunitate cultural& crestinä cuocupatorul, in orice cas, asupra carora s'a intim dominatiaostirilor Germaniei actuale.

Cu smerenie, cu deosebit respect s'au infatisat deosebi-tele armate gprmanice, in care se prefacuserá «natiuniley), fatäde Imperiul Insui, i aceasta se va vedea indata mai cude-amanuntul si mai limpede. In ce priveste populatia peste carese facuser& proprietari, intr'o amine masurä, fixati de reali-täti, regii, sefi ai acestor armate, i oamenii lor, «credinciosib)ior, ea n'a fost despretnita de acesti straini. In zädar s'arobiecfa, cum se face de obiceiu, c& la fixarea, in noile «legbale barbarilor, codificare i coordonare in latineste a unorvechi practice strämnsesti, deosebite de la la semintie la alta

Lb

a tpretului de rascumparare», a wehrgeldului, pe care, in loculpedepselor de drept roman, trebuia plateasa cine savirsiseun atentat contra persoanei, in manile acestei persoane jignitesau, in cas de moarte, in acelea ale familiei sale, «homo roma-nus» era mai putin cotat, pretäluit decat vecinul i conlocuitorul

«omuj barbar», de o nuantä germanica sau de alta. Aici nue vorba de o pretaluire in sine, absolutei, de o valoare umanaintrinseca, ci numai de o apreciere relativa, fatà de folosul pecare «romanu13 sau barbarul putea sä-1 &Inca ordinii militare

politice in vigoare. Barbarul nu era mai pretios numai decat, dar el era de sigur mai util, i regele cauta sa se imputi-neze i sa se slabeasca, pe cat mai putin elementele de care seservia pentrui mentinerea i intinderea stapanirii sale. Doar,foarte multi vreme, «romanub> n'ar fi putut inlocui supt steagpe luptatorul barbar, chernat la mestesugul armelor i deprinscu acest mestesug, care s'ar fi pierdut intr'o galceavä privatä !

ultirn argument, pretul de rascumparare creste in randu-rile chiar ale cuceritorilor dupa rangul pe care-I ocup5, cineva,mai departe sau mai aproape de persoana regali. Mai poate fivorba oare de o consideratie de rasa intr'o societate, uncle, dealtfel, puritatea acestei rase nu a mai putut fi constatatade la a doua si a treia generatie dupà incheierea de casatoriisupt binecuvantarea aceleiasi Biserici catolice i dupà rapedeaconfusie a numelor, cele de familie la Germani erau necu-noscute barbari de sange infatisandu-se cu nume germaniceori, mai ales, nume germanice primindu-se, din moda, de cobori-tori autentici ai vechior familii senatoriale din provincie. De-parte de a putea constata o injosire, in noile conditii, a locui-torilor mai vechi, veclem, din potriva, in mijlocul epocei carolin-giene, pe un Otfried, Franconian, calugar intr'o manastire dinregatul franc, care laudi, intr'o scriere de expunere religioasi

sätz,

29

si de sfatuire morali, pe ai ski astfel; «Sant tot asa de mandri,intocmai ca i Romanii», Romani, in textul vechiu germanel insusi.

Nicairi, Lii lunga poveste de tupte, de rascoale, de prigo-niri, de crime a acestor vremuri, poveste care e cu mult maibine cunoscuta in ce priveste pe regii merovingieni din Galia,devenita o «Francie» a lor, ca prada luata cu sabia, nu vedemo persoana, o grupi de persoane, o categorie din locuitori urmä-

rindu-se pentru motivkil ci are sangele celor Iuvini. Pretutin-deni e vorba numai de acte pe care le dicteaza., oricare ar tioriginea i calitatea naiunii, pornirile etern omenesti, si mailibere de a se manifesta intr'o societate primitiva, ale mâniei,ale licomiei, ale dorintii de rizbunare, ale capriciului singeros.

Nu era o dusmanie intre cele &ma elemente care compu-neau populattia unor provincii in care pada. atunci Germaniinu jucaseri decat rolul, putin stralucitor, de coloni cu privile-giu imperial ori de ostasi cu plata. Era numai, din deosebireatoted a felului de viati, din antagonismul firesc pe care-I pro-voaci aka imbracaminte, alti petrecere, alt graiu, pink la untimp i altä roligie, cu alte obiceiuri, o Isolare. Lagirul erade-o parte; cei cari-i erau sup* i datoriau dijma averii lor,o parte din câmpul lor, contributia banului lor, de la un timp

anumite servicii personale, de ordine militark, stateau dealta. Priveliste pe care o vedem i acuma in teritoriile de ocu-patie, afara de cativa indivizi vrednici de ()sand& cari, din mo-tive de Iacomie sau de ambitie, consimt a incunjura si a ajutape strain i pe dusman; priveliste care se intaineste si in ora-sele cu mai multe cercuri, pentru Germani ringuri, ale

*Dor stapanite de popoarele hunice, de la vechiul «ring» allui Attila in Panonia pank la «cremlinul» Tatarilor dominatoriin Rusia evului mediu.

pi

,30

Totusi contactul intre cele doua societati trebuia sa. seimpuie din ce in ce mai mult, mai ales dupa ce, in conditii pecare le vom analisa I.ndatä, stipAnitorii intrarg, i ei, para.-sindu-si independenta primitiva, supt suprematia aceluiasi Dum-nezeu.

Int qordinea romana» era necesar a. necesari in celmai Ulan grad, regilor gerrnanici. Ce puteau face fara dansacu o populg.ie asupra eareia ei, lipsiti de orice organisare, dedrice aparat de guvernare intre sine, cu atat mai putin deguivOrnare asupra altora, de altfel n'aveau niciun mijloc de ainrauri inteun chip pasnic, efectiv si permanent? Erau*dace Gerrnanii, erau ingrijeasca i sa-i pazeasca in viatade toate zilele Germanii? Puteau fi «antrustionii», cleuzih,chiar comiii i &ten de mai tarziu, eu caracter amestecat ro-mano-germanic totttsi, incasatorii tuturor acelor venituri decare avea neivoie regele i noua lui Curte si la care supusii,deprinsi din gnu ou asemenea sarcini, care supt Imparati Iiindoiau striviau, erau, de altcum, ea prisosinta /deprinsi?

Deci cum Tatarii mai tarziu au dominat i expleatat peSlavi, pe Greci, pe Romani prin insesi asezamintele i cu insesicapeteniile acestora, asa au facut i Germanii cu mai vechiimult mai inaintatii locuitori qromanh. Si aceasta a si fost,dregatorul avand atingere cu eetatenii jos, cu stapanul sus,una din cele mai vechi cause ale adaptarii intaiu, ale ameste-cului pe urma.

Tatarii insa,si tot asa alte popoare hunice, uralo-altaice,au. ramas pagani, si de aceia stapanirea lor nu s'a putut

mentinea asrupra teritoriului pe care asa de adanc in Europaizbutisera cuceri, pastrandu-1 mai bine de un secol. Cu totalaltfel a fost cu o parte macar din masa invasiei germane.

Unii dintre barbarii de eari no oeupam venisera erestini,dar de confesiunea, eretica, a lui Artie. Acesti Arieni erau pri-viti cu scarbä de episcopii catolici, cari, la disparitia organelor

sa-i

a-1

31

de administratie imperiale, ramasesera sefii autonomi, i laraaka raspundere cleat aceia fata, de turma lor, ai «cetatilon pecare Germanii n'aveau nictun zor sa le darame. Eresia lor eraun motiv de indepartare in ce priveste aceste multimi steamslegate de forma corect traditionala a crestinismului. Acestafast casul pentrig. Ostrogoti i Vandali pan& la sfarsitul lor prinarmele bizantine, pentra Burgunzi pana ce cazura supt loviturileFrancilar, pentru Visigoti i Longobarzir pada ce parasira cre-clinta cea gresitä pentru a intra in aceiasi comunitate conIe-sionala cu provincialii. Fara a mai vorbi de aceTh putine ele-mente germane care, spre peirea lor, se indaritnicira. in paga-natate.

Altfel a fast cu Francii. Se stie povestea, alcatuitä dinanumite motive de interes -politic si reIigios, dupa o veche le-

gendä vaga, de Grigorie, episcopul de Tours si cronicarul Mem_vingienilor, pentrui a arita cum ajunse Clovis sau Chlodowechsa fie, din sef pagan, coboritor, printr'un lung sir de strabuni,din zeii Walhallei teutonice, rege duph Bib lie, ocrotit i asociatal episcopatului crestin din Galia. 0 luptä indaielnica in carebiruinta zaboveste; judecand, in adevar, dupa tipairul german,regele franc se crede tradat de divinititile nationale, al caroram fuses2 pang atunci i dare-si intind puterea i asupra regilor,oricat de sacru li-ar fi sangele i acestora; el îi cauta deci, inaltä parte a cerurtilor, un alt patron; si astfel el incheie pactulsail, de moda barbara, cu dsus, zeul clotildei», soia. sa bur-gunda, care s'a intamplat sä nu fie ariana. Intreg upoporulfranc» e dator sa-1 urmeze, legati astfel printr'insul de acestnou stapan suprem al faptelor. i de acum inainte, regerizboinici impreuna,, ei vor purta razboaiele acestui Thus, fiual Mariei, supremul suveran al tuturora, intinzand mana acelorepiscopi, acelor familii senatoriale, acelor cetateni can i ei segasiau, mai d'inainte, cu oarecaredrepturi deci, in aceasta atar-nare. Si ce infatisa, de altfel, Biblia insasi, in partea ei cea mai

si

pentru m*ile germane, in aprigul si exclusivistulTestament Vechiu, tot un pact, cleat legatura de credinta, deomagiu, de servicii intre Iahveh, zeul lui Israel, si intre Israelpoporul lui Iahveh? Raportul se relua, supt scutul insusi alcartil sfinte, imbogatita cu o Evanghelie de milä, Inca neinte-ligibilä, in aceasta nada epoca de luptä intre popoare.

Asa spune legenda, i asa trebuie ea interpretata, dupasensul pe care Uri ilndoialä i 1-au dat acei cari au cuprins-ointr'o opera de cronici, oficioasa, dad, nu pentru regalitateamerovingiana, micar pentru Biserica ce statea la spatele ei decate ori se ridica pentru o noua mare intreprhidere militaräsi

De la inceput, astfel, acesti barbari cari erautrecusera, tocmai pentru a ramanea, a se putea desvolta, ainainta dincolo de margenile traditiei Mr germanilce, la catoli-cism. Crestinindu-se Insà, i in aceasta 'forma:, ei se apropiauInca mai mult de marea ideie conducitoare a populatiei tribu-tare: de ideia romara, care singurä Ii putea salva de o nimi-cire, catastrofalä sau inceata.

De Imperiul in sine chiar, Germanii aveau un foarte marerespect. Nu era doar o vreme cand ui Stat sä stea langa altul,o forma de guvern rang& alta, un regim rang& alt regim. Impe-rial", care nu era numai roman, care era al intregii lumi civi-lisate si la care, dandu-i fiecare ate ceva, colaboreazi toatepopoarele acestei lumi, aparea ca o formä unica, necesaraeterni. Orice natie se simtia datoare saJ1 ajute, sa-1 sustie,niciuna nu se credea capabila, si pentru ce scop?, sia-1

distruga. Odata numai un scriitor bisericesc, Orosiu, spune CaAtaulf, urma.sul Alaric, ar fi avut visul de a face din cefusese «Romania» pang atunci o «Gothie», dar aceasta se referala ordinea materialä, la aspectul real; continutul ideal, acelaramanea vesrdc asemenea cu sine, orice origine ar fi avutorice infatisare acela care, incunjurat de altii asemenea cu

G

iiteligibilã

politicàs ramble,

si

P

lui

33

dansul, ar fi purtat i purpura Cesarilor, care acoperise umeriiArabilor, Gotilor Dacilor, in desvoltarea aventurilor impe-riale.

Moneda, care poarta semnul 1egitiinitäii politice,numeleei insusi este la Germani de caractor roman: Mime din moneta,precum Imparatul, Kaiser, e Caesar, asa cum se pronunta peaceasta vreme la Roma 4, ramfine de tip unic, in aceiasi traditieinevitabila i inviolabila, chiar dupa, ce necesititi de tesaur facpe acesti noi barbari s'o imite, asa cum vechii nostri Daci imi-tasera grosolan frumoasa moneda tracici a urmasilor lui Ale-xandru-eel-Mare. El, Germanii, can copiasera chipurile de Ce-sari si in medaliile batute la nasterea fiilor de regi, rfispandiradeci pe sama lor bani au figura .si inscriptia obisnuità. DoarTotila, penultimul rege ostrogot, clad, emite o moneda de aur,cu aspectul absolut bizantin, dar purtand, intr'o forma voca-lisata greceste, numele sau: «Tautila».

Cand «regele» Odoacru inlätura pe Romul Augustulus,pus si sustinut de dansul ca umbra imperiala la Roma, el nudesfiinteazd Inveriul roman de Apus, ei-1 reunegte, inlaturandschisma intre Occident si Orient pe care o inaugurase, din moti-ve-de apirare ca si din sentimente personale, de familie, Teodo-siu, restauratorul Statului roman contra celei d'intaiu cotropirigotice, in partile rasaritene. Flavius Odovocar, caci el, cumam spus, adoptat acest titlu cdinastic roman, retrimeteImparatului din Constahtinopol, noua i adevarata Rona, careinviase un moment si pe cea veche din Apus, iisigniile Impe-riului. Iar, daca, putin timp dupa aceia, Teodoric isi duceOstrogoth in Italia, pe care, farä autorisatia suveranului legi-thn, Visigoth si a1ii o putusera cuceri i prada, dar nu si men-tinea, el are mandat imperial din Bizant, i Fiavius Theodoricus,«rege* fara natitme si far& teritoriu, e, de fapt, in ordineaun simplu vicariu imparatesc, care-si aroga, far& confirmareanecesara, dreptul de a transmite autoritatea sa urmasilor deN. IORG A 3

i

§i-a

idealä,

acelasi singe. Dar eine n'are in toata forma acest mandat, cuffeste regele vandal, piere la cea d'intaiu ciocnim cu acea RomEa Orientului, care e, comtiinfa barbarului, dreptul. CloviInsusi s'a ingtrijit de aceasta cand a primit de la Constantinopoltitlul i insemnele care-I fac sa. intre In vasta organisa,tie, acunideala numai, a Imperiului.

Pe incetul aceastei Roma o vor regeisi barbarii gi in Bise-rica. Orestinismul primitiv, pastoral, idilic, «patriarhal), so-

cialist, in alt sens decat cel de astazi , a fost mai alesun indemn, rämas mai mult sau mai putin in dogma si morala,dar incapabil de a crea forme de organisare. Ajuns imperialist,ih cadrul si in tendintele sale. ba chiar cea mai noui forma aimperialismului antic, el s'a adaptat sistemului german inmijlocul caruia ras5,ri3e, combatandu-I pentru a-I indrepta, flupentru a-I distruge, caci, pana la intemeierea pe pamant, dupajudetul cel de pe urma, a «Imparatiei lui Dumnezeuv, o- akaImparatie a oamenilor, necesara indata dupa sfarmareaingustului cerc al vietii «fratilor» i «surorilom supt ocrotirea«baranilory), nu mai era cu putintä, i, oricam, timpul nuera in stare s'o dea. S'a trecut astfel la marea organisare pro-vinciali a «obstilom crestins, organisare a carii originalitatestatea doar in titulatura episcopului, arhiepiscopului,

substituitä aceleia a delegatilor, civili i militari, ID

acelasi timp, ai Imparatului, care, sef de religie, zeu pe- pamaht,indeplinise prin acetia i sarcinile cultului. Primind sprijinulrioii puteri spirituale pe care crezuse un timp s'o poata inlatura?rin persecutii, i luand presidentia ei, am zice, Imparatul olomina o bucati de vreme, priveghind, cu griia de ordineinitate, la fixarea codului ei de canoane. lar, and Imparatullispare i niciun rege barbar ortodox nu e acolo ca sd-i ieiebeta, ci tot Arieni, Ostrogoti, Longobarzi, baciuiesc in RomaflSj sau in preajma ei, episcopul cetatii vesnice devine pasto-

9i in

;34

si

35

rul acelui imperium, care, cu toate materialisarile lui, supuse,ca orice creatiune omeneasci, vicisitudinior clq decadere i dE

peire, conserva inc-A puterea mdsterioask cu care va dominaintregul ev mediu. Astfel räsare, in conditii de realitate oricAtde umile si de subrede, iesit din lupta de partid i la discretialoviturilor de coterie, care-I schilodesc, Ii rkpesc vederea, impe.rialul Papa, inaintea caruia, mai curdnd sau mai teirziu, vatrebui sa se piece o autoritate regala pregtitita pentru acea.staprin dubla dependenti romand, fatet de Constantinopol

Biserica traditionala.

Carol-cel-Mare inseamná in marea lui personalitate, do-minatoare mai mult in ea insasi cleat in sensul ei profan, acestmoment, in cAre intreaga f9rti germanick e absorbiti de roma-nitate, inteo formä care din nou gksit seful unic, cu in-treagk putere de hotarire si de conducere, pentru a fi intre-buintatä, de acum inainte, pe drumurile Bisericii i pentru sco-purile ei.

In zkdar e reclamat din punct de vedere nätional mareleImparat de la inceputul evului mediu. In zkdar Charlemagne,domnind pe teritoriul frances da mai tarziu, e pus la inceputulseriei regilor Franciei, pe care el nici n'o bknuia cä va fipkna la Carol al X-lea, care incheie era Bourbonilor legitimi.In zadar Karl der Grosse, adevArat German in aspectul lui fisicgrasuliu si rubicund, in aplecarile lui &atm petrecerea cu vinul

cu femeile, in voracitatea lui bine nutritä, ca si in folosireacomodei haine germane pe Jana tunica imperiala de ceremoniea Romanilor, apoi in vorbirea graiului german, cu care era maifamiliar acest färziu ucenic al gramaticei, retoricei i dialecti-cei latine, in ascultarea multamiti a cintecelor germane deproslavire, in zadar acest perfect prototip de print germanic epus la inceputul vietii culturale i literare germane siin fruntea altei serii de Suverani, de care a voit si actualul

i fagide

9i-a

pi

36

Imparat austriac sa lege subrezenia-i moderni. i, iarisi, inzadar se face din el un initiator, un creator in ordinea politick

acela al intregii vieti medievale asupra careia planeath ge-niul lui.

De fapt, Carol Francul a fost crescut, intr'o vreme &andnimic germanic nu ramisese, dura amestecul raseIor, mai pre-sus de elementul romanic, in mijlocul unei societati care pastradupa putinta farmele romane in cultura bisericeasca, singura.posibili in acest timp, pada ce el insusi patTonä opera de in-viere si refacere a vechii culturi profane. $i dupa aceastä opera_de restaurare, de «renastere>>, singurul izvor de inspiratie, dealtfel, wa rknanea eel crestin, de pura si stricta traditie bise-riceasca, si acel vechiu poem germanic din veacul al IX-lea,.He hand, adeca Heiland, «Mantuitorub, din care un patriotismprethntios a vrut sä faca. «Mesiada cea mai nobila 'din toatetimpurile>>, nu e cleat o naivi trivialisare copilareasa a tradi-tiei evangelice despre Isus Hristos, domnul suprem earuia iisant supusi, ca «oameni>>, ea «fidelb>, acei regi cari au si ei,la rândul lor, «oamenii>> i <fidelih lor.

Dar Scriptura, basa acestei culturi unice, cunoaste, inpartea veche ebraica., o regalitate care, pornind de la Dumne-zeu, fireste, deriva, imediat de la preotul cel mare, care a sfintitpe cel d'intain stapanitor mirean asupra «poporului ales». Sa-muil a facut rege pe Saul, apoi, dupi ce Saul n'a fost ascultä-tor poruncior Domnului i n'a zdrobit dup.& datorie pe dusma-nii lui, mirul eel sant a fost turnat pe fruntea nevinovata alui David, inainte de aceasta un simplu pastor, luptandu-secu prastia.

Ca un David s'a simtit totdeauna Carol, si in mijloculAcademiei sale de Curte, care trezia, in versuri latine, aminti-rea altui Imperiu. Ce lucru mai firesc cleat primirea din partea.lui, cu adanci reverer#, religioasa, a coroanei aceleia pe care,.in ziva de Oficiun a anului 800, i-a pus-o pe fruntea, prealabil

37

.miruiti, Papa, in Roma caruia venise pentru scopuri de drep-tate si de pacificare? .Afara, poporul repeta, aclamandu-1, for-mulele cu care odinioark primia pe Cesarf, i titlul pe care-]purta de acum inainte regele rdmas rege in raportul cuera un titlu din vechea Roma.

Dar aceastei Romei nu mai exista i nu mai putea existaafard de autoritatea §-1 de hotarele Bisericii, nici el, Carol,

cu toatd destoinicia lui, nu o putea crea din nou, interpre-tdnol-o intr'un sens germanic la care nu s'a gdndit niciodatd.

El e, nu unealta Bisericii, ci represintarea ei inarmatd.Sef al unui «popor crestiro, el are o singurk misiune; aceia dea combate, Pink la sfarsit, care e botezul sau moartea, pe aceiearl, pagani, eretici, stau in afara de Biserici, singura in drepts. existe, din voia lui Dumnezeu. De aici, si de aceia, lupta cuNaxonii din vechile paduri teutonice, cu Avarii din stepa Huni-lor, cu Musulmanii emirului din partile Ebrului. Poate cä arfi avut o socoteala cu Bizantul, a chrui opositie fata deaceasta Roma a Papei se pronunta tot mai mult, o opositiereligioask care s'ar fi adaus concurentei dintre Impärati si cer-teIor de hotar la Dunarea mijlocie si la Marea Adriatica

Atita timp cat a trait acest atotputernic monarh, care,ca si Stefan al nostru, era «manios i degraba varsa singe ne-vinovab i, ca, si dansul, «adesea la ospete omora fark judet*,a tacut instinctul germanic, incapabil de a crea prin el insu8i,pe basa velnic schimbeitoare a «inchindciunih «protect-id),a legeituriA personale, influentabilei de patimi interese fi tot-deauna in functiune de putere, o noud ordine de Zucruri.

Supt «smeritub Ludovic, fiul lui, supt fiii in vesnice riva-litati furioase ai acestuia, acest instinct vorbi insa. Ce-i trebuiaunei societati inca primitive, in sefii ei germanici si in cei asi-rnilati cu dansii, aceasta grea, aceasta strivitoare misiune, carearunca pänä la capetele lumii, pentru o sfortare vesniclegiunile franc& 0 dorinta, de pace, de liniste, de huzurire feri-

ai ezi,

i

reinoitk,

in gi

gi

pi

is

cita prin.se pe urmasii marii generatii devotate. i astfel, sfa-ramand, odati cu scopul bisericesc-luptator al Imperiului, uni-tatea i semnificatia imperialä insài, ei aratari ce poate dalumii spiritul germanic läsat la propriile sale inspiratii: ne-sfdrOtei vdnzo/ire de anarhie.

Mai presus de dansa ramane insa, ideia diriguitoa're.Roma traieste in izvorul ei conducator, daca nu §i in valurileei cuceritoare, in, principiu, daca nu in manifestari, in autori-tate, daca, nu in fundatiunea materiala creati de dansa.

Odata.Imparatul roman, care acceptase i adaptase Bise-rica pentru Roma lui,, presida sinoadele in care se hotara cetrebuia sau nu sa intre in dogma, garantata si aparata de el,a <<ortodoxieh. Acuma, in furia luptelor pentru coroana, pentruteritoriu, pentru. omagiul «credincio§ilam, in iralmasagul tra-darilor, pociintelor, revenirilor, Impàcàlor, pe campii de lupta.,in lagirele regilor apare Papa. Ace Iasi produs al luptelor in-terne din Roma, aceiasi creatura. a <xputernicilor x. de acolo,acelasi om adesea un tarar si un vitios, fara. merite personale

firä virtuti de sfintenie... Dar in el traieste ideia din careau porntit aceste lucruri toate, intru cat nu sant patima i var-sare de singe. Si, când, pentru a hotari dreptul unuia i altuia,el se walk in Scaun de judecatk, ai zice Hristos insusi, la ca-patul acestei lumi osandite, stand la judet ca <<sa judece viii

Imperiul de odinioark ameninta totusi sä cada in frag-mente teritoriale, din care vechile amintiri barbare de'nainteacuceririi carolingiene faceau ducate abia supuse unui Imparatde o intermitentk si sovaitoare autoritate, avand teritoriile pecare i le dadeau hasarduri de mo.stenire i conventii de im,partire, ca pe acea vreme merovingiana care nu vazuse inekinaltimea, nici folosul restaurarii unitatii romane. Iar, daca.voia sk evite aceasta sfaramare, nu-i ramanea decat aceastransa alipire de Roma pontificali care rapia orice stralucire

si

morph,.pi

39

Coroanei 1ui Carol-cel-Mare. Si in meschinaria intrigilor localeaceastä Roma insasi se intuneca de eclipsa valorii sale morale,iar, in jur, vechi familii ducale din vremea lui Carol-cel-Maresi a dinastiei sale Ii airogau coroane regale ce pretindeau säacopere, ca a lui Teodoric, Italia macar, daca nu ar putea lu-mina de splendoarea Imperiului

Atunci Otto, ducele de Saxonia, ajunse, dupä un Franco-nian si dupa, propriul säu tati, rege in Germania, care de multnu mai daduse un Cesar autentic i durabil, face <<calatoriaroinanax, pentru a relua seria «Inaparatilor romani de natie ger-manica*. In lupta contra repetatelor nävaliri cumplite ale Un-gurilor pagani, el si-a capatat din nou misiunea crestinitoarea Carolingienilor, i apropierea Arabilor caxi pradä inca demult coastele Italiei i domina in Marea Mediterani, din careau coasta africana i coasta spaniola, impune reluarea razboiu-lui sfant care face necesara prefacerea Bisericii supt autori-tate papala in Imperiu cu saibia luptatoare a Germanilor.

Din nou acestia au intrat deci, in ce priveste partea rasa-riteana, austrasiank cum i se zicea supt Merovingieni , inordinea politica romani, asa cum ajunsese a o interpreta Bi-serica.

Aceasta se pregateste insa a lua asupri-si sarcina intrea-ga din care delegase pang atunci partea de ordine materialaImparatului. i vom vedea cum, la capatul unui ling i greuconflict, succesul va fi totusi al ei, pana ce 0 noui forta, carenu e germanica, folosindu-se de insusi concursul pe care 1-adat papaiif.ii, va ajunge sä domine mai presus de ambitiilegermanice i chiar de pretentiile Bisericii

Paul atunci Ins. germanismul, sterp Inca in ordinea cu-getarii, nu numai ci nu inoveaza in ordinea faptei, dar searata si incapabil de a conduce.

insusi.

t

M.

DRUMURILE ROMANE ALE REGILOR GERMANL

Cine urmareste istoria Germanilor in veacul Ottonilor nuva putea descoperi nicio initiativä, nicio inovare in principii,nicio desvoltare de asezkminte vrednice de acest nurne inaceasti sutk de ani plink, de numele stkpânitorilor si ale lupte--lor insirate de-a lungul anilor.

Otto cel d'intkiu e ocupat cu problema italiank pe caren'o poate rezolvi deckt superficial, de formä, inainte de toate,si cu luptele interne contra fratilor sa'i si a baronilor cari-isustin, lupte care tin patrusprezece ani in sir (-950) ; opt ani,de la 964 la 972, in ajunul chiar al mortii sale, Italia-1 retinecu desivarsire. Singura lui sarcink de istorie nationala e fa's-pingerea definitivk a bandelor de Unguri, luptä care corespun-de crestinkrii cu sabia a Saxonilor de Carol-cel-Mare. Cat des-pre al doilea Otto, fiu al Italienei Adelaida, sot al princeseibizantine Theophano, Meridional si Räsk.ritean prin toatk cres-terea si prin toate legaturile sale, nimic nu arati in el pe Ger-manul de traditie si de scopuri. Italia ii va fi si mormântul.Avind ca educator pe Francesul Gerbert si ca modèle pe Impl-ratii din Constantinopol, pe principii noii Italii, Otto al III-,leaisi trece de la majoritate inainte, ckci Italia i-a fost numaiun leagän, mai tot timpul dincolo de Alpi, mkgulindu-se cu

42

gindul de a-si fixa resedinta, in chip trainic, la Roma, si ochiitinärului care moare la 1002 tintesc cetatea vesnice..

Cu el se mantuie dina.stia saxonä. Un sfint urmeazo. dela 1002 la 1024, Henric al II-lea (intaiul fiind tate]. lui OttoI-iu: «Prinzatorul de Pasari», Aucups). Un sfent care vedecerurile mai mult decal nevoile paraintului si mai ales ale pa.-mantului säu de nastere. Totusi de trei ori farmecul Italiei IItrage la sine; in Germania insasi, el are de lucru mai mult cudeosebitili concurenti ai autoritätii sale. .

Prin desele lui interveniri in Italia, unde hotaxaste cu pri-vire la ocuparea Scaunului pontifical, acest Henric Sfantulchiar deschide, ea untul care afla in fata lui noul spirit caluga.-resc ce se inalt.a., acel mare proces medieval pe care istoria in-datinata deprins a-1 numi «Cearta pentru investituri» sau«Lupta intre Papalitate si Imperiu». Acest proces va fi dus maideparte, de Henric al III-lea si de al IV-lea, cu tragice sceneimpresionante, ca infatisarea Cesarului in ye-plant de peni-tent supt zidIrile castelului de la Canossa, unde s'a adapostitSfantul Parinte, Grigorie al VII-lea, ca retragerea Papei, dupa.biruinta imperiala in posesiunile Normanzilor din Sudul Italiei,intre cari va muri, ea lupta Impäratului cu fiul säu revoltat, cutoati rudenia i incunjurimea lui, ca agonia acestui invinsfugar in adelpostul de la Liege. El va continua si dupã dispari-tia, in acea zi de 7 August 1106, a celui odatã excomunicatcle pe care blastimul parea a nu se rnai poate riclica, suptHenric al V-lea, fiul rebel insusi, care va face i el expeditiilelui italiene, va avea si el sä infrunte regi germani de concu-renta, Gegenkonige, dupä ce a creat, prin uneltele sale, Papi declientela ai Coroanei sale, Anti-Papi, pang ce, la capaul uneitulburate Domnii, el va ajunge, cii Calixt al II-lea, la pactulde la Worms, in 1122. $i numai pentru ca, in veacul urmaitor,'gupt alti forma, sa. reinceapa. aceasta. «Ceartä pentru investi-

§i

s'a

si

-43

turix., aceasta «Lupta dintre Papa Mate si Imperiu, de care de-pinde viitarul ciwilisatiei politice europene.

In toati accastä lung& serie 4 imprejurari extraordi-nape, nimic nu se poate deslusi care sa vie din spontaneitateacreatoare a poporului german, fiindca nimic insemnat, determi-nant nu se petrece in Germania, in domeniul politic sau cul-tural.

Lucrul de carpetenie pentru natia german'a e altceva. Faraordin de la Imparat, gra calauzirea ducior cari stau in frun-tea deosebitelor teritorii si provincii, ffiri glorificarea din par-tea scriitorilor de biografii si anale se petrece marea intindereetnica. a germanismului spre Rasarit, acel Drang nach, Ostenmedieval, care-i da, dincolo de hotarele cuceririlor facute :,3iconsolidate de Carol-cel-Mare, intalu pamintul slay pa'n'a, laElba, apoi cel care se intinde la Rfisarit de acest ran pana inteampulx. mrastinos care va da numele sau Poloniei si, totodati, pe malul Maxii Baltice asezarile strivechi ale Letilor,pana la Finii pe cari Tacit ii elmoaste supt numele de Aestui(Estoni). Aceasta expansiune, pasnica numai in sen.sul ca aceicari o savarsesc nu sant o armati supt sefii ei, a trebuit sä sefad, in aceleasi conditii ca ocuparea de «Sasib renani a uneiparti insemnate de pamant ardelean. Aceia.si nevoie de ogoarenod., aceiasi formare a grupelor de emigranti, aceiasi condu-cere prin conti sau qgrafh (gerebii ardeleni). In scurth vremeasimilarea rasei slave, mai moi, a fost desavarsita, sefii eichiar pierzandu-se in mijlocul nobilimii germane, careia i-audat atatea dinastii de «iundri>>.

Tot atunci incep a se intemeia orasele care mai Larziunumai, catre 1200, se vor uni in confederatii, ca aceia de laRin, si ca vestita confederatie de care se leagi in special pen-tru traditia istorici numele Hansei. Astfel germanismul dinorase a pfitruns si mai departe cleat asemenea asezari rurale,

4*

cuceritoare i asimilatoare, pita in inima acelor mari mase

de Slavi eari erau sk constituie poporul rusese, i pink la hota-

rele insesi ale Asiei.

Dar, in tot acest timp, nicinn proces politic mai de samk.

Formatiunea ducatelor, in care triiesc amintirile separatiste

ale epocei anterioare lui Caroa-cel-Mare: Suabia, Bavaria, Fran-

conia, Saxonia, pe MITA% a teritoriilar, ca Misnia, Turingia, etc.,

are, de sigur, o insemnktate pentru istoria localä, dar nu prinea., care nu da nacar hotare nouk unor corpuri de creatiuneoriginalk se poate impune germanismul veacului al XII-lea ca

mare factor de transformare in. viataIn ice priveste cultura, ea nu si-a gasit macar unealta.

Limba germanä n'a ficut progrese apreciabile, si ea nu poate

cuprinde Inc intr'un stil poetic de oarecare inaltime macarvechile legende, ce plutesc nefixate, in legoturk maiales cu viata comma a Gotilor 01 a Hunilor, cu povestile din

epoca lin Attila. Când e vorba de a li da o forna literara., se

intrebuinteaza, cum e casul pentru Walthariuslied, cChntecullui Walther», de Elckeha.rd, tot vechea latink a traditiet bise-ricesti i colare, a trecatoarei Academii carolingiene, a cena-cuaelor de mitaistire: abia cite un fragment german mai vechius'a pistrat in scris Pink la noi. Cand in acele licasuri de re-tragere in care se coneentreazi viata sufleteasea. a timpuluirasare vre-un spirit mai distins, ca al Rosvitei sau, pentru a-irosti numele cu tonalitatea contemporanior, al Hrosvitei de laGandersheim, ea va intrebuinta versul latin, nu numai pentruimitatii de tragedie antick, dar i pentru cintarea expeditieiitaliene prin care regele Otto I-iu eauth pe sotia sa Adelaida.Tot in latineste se lauda fapteae arhiepiscopului Anno de Colo-nia. Cate o Iiungä oronici, precum e <<Cartea Imparatilor si aRegilono, Der Kaiser und der Kunige Buoch , care incepede la Facerea Lumii si-si duce firul prin victile tuturor Cesa-

lumii.

nelamurite,

45

rilor romani, poate avea o primitiva imbracaminte germana,dar toata esenta, toati aconceptia* este pur romana.

Cu totui altfel e cu ceia ce formeazi impreunk insasi mos-tenirea, prin Biserica i gra Biserica, a Romei. Italia, cu ceta-tile ei, in continua 0 rApede inflorire, cu scolile ei care santcele d'intaiu «Universitati», obfti de stiintä ale lurnii, au juristiiei incepatori, cu Scaunul roman, in tot ce represintä, 0, dincolode acest vechiu cerc al culturii antice, mancistirile din toatalumea, latine ca graiu, cantez i scris, i romane in ce privestevesmantul locuitorilor, organisatia, datand din cele d'intaiu se-cole ale crestinismului, legatura de subordonara, tot mai stran-sa, cu Papa sfarsit, cele mai nouà din ideile, reformateare,ale seeolului.

Cluny, marea manastire francesa, e aceia care a dat sem-nalul. Dar nu trebuie sa se vadä in aceastä localisare nimicspecific national. Manastirea era ceva prin ea insasi i avea le-gaturi care treceau mult mai prestis de toate hotarele intim-plitoare ale stapanirii politice. Asezata intr'un loc sau in altul,ea era gi trebuia sa ramaie exteritorialà. Zidurile ei erau numaio materialisare, indiferenta in sine, a spiritului, a aceluiasispirit.

in acel moment, supt impresia Inca asa de puternicaa groazelor mileniului, caci se crezuse, adanc, de toata lumea,cä pimantul i viata pamanteasci se vor ear* cu anul omie o mare dorinta de reforma, de castitate, de puritate, deordine, de disciplina, de independenta strabatea ce era mai bunsi mai constient in_clasa monahala. Calugärii 10 aduceau aminteca sant ai lui Dumnezeu gi nu mai voiau sa ramaie supusiioamenilor, legati de ei prin familiile episcopilor, prin depen-denta acestora de Imparat si de alti domni seculari, prin toatemaririle si sciderile, gloriile i umilintile acelei Parti din Bise-rica al carii amestec necontenit i adanc eu societatea profanao lama Si se piardi inteinsa, ca intenese i ca moravuri.

pi,ss

46

Astfel insa 9a1ugarii-o6ta0 ai lui DumnezeU singur se gi-siri mai straps in relatie cu acela care represinta in aceastasocietate cre9tini a Bisericii pe apostolul din care Isus Meusepiatra pe care era si se cladeasa fundatia sa de pe pamant.Papa avu astfea, orice ar fi orezut i voit ierarhia episcopala,militia sa, totdeauna gata de luptä pentru dansul singur, a mo-nahismului reformat.

Indati el 10 daclu sama pe deplin, mai ales in luminoasaminte a lui Grigore al VII-flea, de ce Inseamna aceasta. Cand,odinioari, Sfantul Seaun Meuse din regale franc Carol u.n Impa-rat, cand, mai tarziu, el acordase aceastä calitate lui Otto deSaxonia, el nu recunoscuse cä puterea pe care pretindea sà oaiba. de la Mântuitorul insu9i, se poate dodub/a, fiind de acuminainte doi 9efi in Biserica unica a unui singur Dumnezeu. NoulImpArat avea numai un mandat de luptä, pa care trebuia sagadua la Indeplinire. Dack Papa insu9i ar fi avut mijloace tre-buitoare pentru aceasta, nici n'ar fi fost nevoie de o asemeneadelegatie ori de aceia, mai thrzie, care se da unui 9ef ungurese,ca sf. t.efan, nu Imparat, ci simplu. qrege apostolic"). Daraceste migoace el le are acuma, raspandite asupra intregii so-cietati cre5tine, stand astfel pretutindeni gata de a luera la ordi-nul sau indiscutabil.

iata deci cä ctLupta dintre Papa 0 Imparat> nu e, deo-camdatä, in aceasta Intäie perioada, altceva cleat sfortarea Bi-sericii, de spirit roman, ierarhic unitar, de a face ca viataunicei a lumii cre$ine sá fie restabilitei.

E adevarat cà Grigore al VII-lea a murit in pribegie, eadevarat cä urma9u1 lui a trebuit sä se multameasca doar cuIngaduirea de Imparat a a1egerii episcopului de catre eredincio§i

cu confirmarea lui de Sfantul Scaun, e adevärat cä urma9u1lui llenric al V-lea, Lotar, era sa aparri 0 el ea domn de oasteIn Italia, dar Biserica romani easise mijlocul de a-9i afirma

ft

47

triunzful printr'una din cele mai insemnate mi§eiri ale evuluimediu. E vorba de cruciate.

De fapt, aceste expeditii a/e Bisericii intregi, cu bogatiisiracii, cu cavalerii, burghesii i taranii ei, cu carturarii 9i cu

cu principii, regii i cu oamenii ei de rand, sant o operafrancesk Gesta Dei per Francos, numele supt care istoriacuprins, are un sens national bine definit, care nu se poate fag&dui. Duce de Lotaringia, prin concesie imparateasca, Godefroyde Bouillon e steins legat ins& de originile sale francese. Re-gatul de Ierusalim, intemeiat de dansul, e, ca si feudele sale,ca i refugiul ulterior din Cipru, un colt de Franfa feudalä. Prinel s'au pastrat, intr'o codificare de nesfarsit pret, toate usan-tele de drept ale Apusulut frances. Bizantul Comnenilor, petronul caruia gasim i principese apusene, e strabätut de spiri-tul fiances prin aceste creatiuni ale cruiatelor. i, pe cand toateorasele, care represinta cedelalte creatiuni ale miscarii, sant ita-liene genovese, venetiene, pisane, amalfitane, florentinenici la Curti le catolice din Orierit, nici in castelele luptatorilor,nici in <dundacele x. negustorilor ni intalnim Germani. i aceas-ta cu toate Ica la cruciatele care au urmat pe cea d'intaiuregele Conrad de Hohenstaufen a condus o expeditie alaturi deexpeditia regelui Franciei, contemporanui sau, au participat§i Germani. Doar militia «Teutonicilon> de la spitalul SfinteiMarii din Ierusalim, aCrdinul Teutonicv, cum ri se zice, deci,represinta o infiltratie germana in aceste parti, alaturi de douaOrdine fromanice: al Templierilor 0 al Ospitalierilor de la Sian-tul Ioan.

Proclamarea, de Urban al II-lea, a cruciatei la Clermontla Piacenza, in lumea romanick pe cand Germanii sant opriti

de la legaturile cu dansiul i retinup in haosul neincetat alluptelor de acask e o consu/tare de plebiscit a Bisericii intregi.

ea se declari prin ridicarea zecilor de mii de oameni cari

le-a

§i

incultii,

48

striga intaiu in limba francesi aprobarea br, Dieu le vuelt,prin care manifestet, in acelayi timp, credinfa Ca Bisericii iiaparfine dreptul de a conduce.

impgratul, se crede, raspunde unei asemenea pretentir pringrandioasele expeditii italiene ale celui de-al doilea dintre Hohen-staufeni, Frederic Barbi-Rosie, care de sese ori a &Meat pa-mântul peninsulei, care a impus Romei atatia Papi i oraselorpodestafii säi i care, neputând birui tot*, a primit impaca-rea de la Venetia, pe pennant de cetate italiana, pacea cu Ale-xandru al III-lea, pe care nu-1 putuse distruge. Oricum, fiulurmasul lui, Henric al VI-lea, casätorit cu Constanta, moste-nitoarea regilor normanzi ai celor Doua Sicilii, se socoate, dupacruciata nenorocoasi a tatalui sau, ca Imparat al lu.mii i po-runceste in Bizant, protege in krusalim. lar Frederic al II-lea,fiul acestui Hohenstaufen si al Normandei, libereazi prin tra-tat cetatea sfânta de amenintarea pagana i, asezat in Palermo,el e de acolo domn al Italiei si rival, fericit une ori, al Papilor,cari, de-a lungul crestinatitii, Ii asezasera dreptul de a faceregi apostolici, in Serbia, in Bulgaria, in Boemia, in Po Ionia,in Armenia, fara a mai vorbi de ace]. Imparat latin din Con-stantinopol in care Inocentiu al III-lea, serband biruinta asu-pra schisrnei orientale, vede prea mult un simplu client al sari.

Dar si data aceasta, cu toata stralucirea aparentelor, Ce-sarii Germaniei nu fac decat sä urmeze un impuls strain.

Daci energia, Oa, de initiativa odinioara, a calugariIorbenedictini a cazut, daca, in curind, va fi nevoie ca militiaapostolica sa fie inlocuitä prin noile Ordine, «cersitoare», alDominicanilor predicatori si al Franciscanilor minoriti, inschimb viata cuItural'a i economica a oraselor italiene e incontinua cretrtere, pe urma cruciatelor care li-au deschis si-gure drumuri de imbogatire in Rasarit. Orasele din interiorchiar ckstiga.., in lupta cu feudalitatea italiana 'n decadere, Ii-

§i

49

bertatile municipale cele mai largi. Ele cauta, sa se intreacä,sh se subjuge; ele chiama, ca Lodi contra Milanului, auto-ritatea, indatinata, a Imparatului apusean.

0 chiamä cu atat mai mult, cu cat aceastä autoritate acapatat un nou temeiu in studiul, acura larg rtspandit, prinUniversitati ca acea din Bologna, al dreptului roman. Se simtenevoia unei singure puteri, a unei puteri laice §i a unei puteriefective. Acest (kept nou il proclamä Frederic Barba-Rosje, Incele dou'a, diete dela Roncaglia, prin 1egitii steal* in jurul lui.

El va fi izgonit prin coalitia ora...5e1or, care simt greu inpracticd pe domnul pe care 0 1,-cw, cerut in teorie, prin LigaLombardi., biruitoare la Legnano. Dar conceptia va rdmdnea.Pe ea, ca .si pe maqtenirea italianä a- maicei sale, se sprijinaal doilea Frederic in lupta sa, de-a lungul careia pune podes-tati, ajuta. Airani», ea Ezzelino da Romano, i face regi dinsingele sau, ca Enzio pentru Sardinia, toate in puterea drep-tului impärätesc celui nou. De- aceste principii varbesc scriso-rile, expresie deplinä a epocei, pe care le-a lasat favoritul lui,cancelariul Pietro delle Vigne.

De fapt avem a face cu o simpla restaurare imperiald in.Italia, pentru Italia qi dupd normele sin gu.rulwi drept roman.Timp de cinsprezece ani intregi acest din urma Frederic nicinu calca in Germania sa uimilità si saracita...

Si ea la'are maear, pentru a o mangaia, gloria unei lite-raturi, unei arte originale, lute() vreme and, de sigur, secanta, se scrie $ se zide§te mult.

Epopeia de aventura e o creatlune a cruciatelor, care eleau creat spiritul de aventura. E natural deci ca impulsull saplece de la natia ckreia in randul intaiu i se datoresc cruciatele

Francesii vor invia deci legendele despre Carol-eel-Mare,prefacut acum in cruciat care merge la Ierusalim, despre re-gale breton Artus <Masa rotunda», despre miraeulosul SaintN. IORCA 4

$ i

insepi.

50

Graal al crestinismuhu mistie; ei vor imprurmita Orientuluiisprivile lui Alexandru Machedon si Povestea Vulpii, fabulelecu animale, si-si vor erea o literatura epica de o nespusabogitie.

Germanii o traduc intaiu: cantecul lui Roland apare inlimba lor la 1130, cam atunci si Alexandria lui Lamprecht,dupa Aubry de Besancon, romanele bretone, Povestea Vulpii,Legenda lui Enea (1184).

Apoi ei o invitd, cautand lin fandul legendelor lor. Atuncivremea lui Attila invie in cutare productie cu septe sute de animai noui decal vechiul rege hunic, si se ajunge, putin inaintede 1200, in =east& atmosfera de eruciata, la Niebelungenlied,atroce cantec de crime si patimi nemiloase.

Mai este insa o poesie lirica. Walther von den Vogelweide,tipul minnestingerulati, prieten al regigor si luptathr politic&and nu slaveste pe iubita careia I s'a «Inchinat*, e o mare fi-gura literara germang. Oricat de frumoasa ar fi insä armonianouia a versului sau, fondul acestei poesii e strain. Proventatroubadurilor 1-a luat de la Arabii din Spania, si cruciatii 1-auadus si ei din aventurile lor orientale. Italia de Nord anti in«limba lui oc), pe care o stie si Frederic de Hohenstaufen, elinsusi un imitator al ei. Cultul zeitei consaerate prin iubire eadus de aiurea, ea si pasiunea aventurii eroice si fabuloase, casi talcul satirelor in vesmant de fabula.

In &lank arta germana, inaintea proportiilor cireia stamastazi uimiti, este, de si -continuam a-i zice: gotica, de originepur francesa. Germanii au studiat si recunoscut in studii ama-nuntite si definitive aceasta derivatie, si ei recunosc ca de laAmiens, din part.ile pe care le devasteazä astazi, a venit si mo-delul catedralei din Colonia, isprävita abia in 1258.

Asa ajungem la anul 1250, cand moartea lui Frederic alII-lea, Italianul, Normandul, Orientalul influentat de Arabi,deschide o noua epoca.

IV.

INITAREA REGALITATII FRANCESE

Se infitiseazä cei vre-o doukeci de ani cari urmara moar-tea lid Frederic al II-lea ca o epocä de anarhie cum. n'ar maifi cunoscut-o Germania. 4KVremea färä Impiratb, die kaiser-lose Zeit, ca i cum p.ini atunci Cesarul ar fi fost orealitate pentru tara sa de origine, ale aril rinterese le-ar fi avutin vedere si a cirii ordine ar fi pAstrat-o, a c5rii desvoltare arfi ferit-o.

De fapt, nici inainte de sfarsitul marelui Hohenstaufenaceastà Germanie a ducilor, a sefilor clerului, a feudatarilor, nuera cleat o jucarie in mâna acestora, cari ei insii n'aveau altáindreptare cleat a pornirilor, a pasiunilor si a capriciilor care-ifrámântau. Doar in orase dack se ridica pe incetul acea noudlume de care vom avea prilejul s. vorbim mai tärziu, ca decreatoarea i sprijinitoarea calor d'intaiu manifestari, asa deindelung zabovite, ale originalitätii nationale.

Si ia1á ck, dupg istoriografia traditionalk Rudolf deHabsburg apare, ca un pacificator, un restaurator, dand tiriisale autoritate i linite. Seniorii pridalnici ai anilor Mfä stä-pan i recunosc si i se supun; instinctele lor tulburgtoare santinfrinate. Castelul nu mai e cuibul de panda de unde se arum&

52

seniorul ca un nesatios vultan. Drumurile sant libere pentrucaravana negustorilor. Pacea aduce bogatia, si din aceasta bo-g:a...tie se va na.ste progresul mult asteptat in domeniul moralel insusi.

De fapt nici supt raportul mai restrans austriac, nici incuprinsul mai modest al ambitiilor lui teritoriale, Rudolf nue, cum si aiurea am aratat-o 1, o mare figura. Figura lui deinitiativa si de energie e o creatiune a unui interes dinasticmai nou, pe care-1 recunoastem -usor. Mediocrii principi dinneamul sau, stipanitorii far& originalitate si aspect, imbracatitocmai de aceia in multiplele forme riguroase ale eticheteiqspanioley, de care li-a plicut sa se incunjure, aveau nevoiemacar in trecut de acel element de inaltare care poate fi omare icoana, istorica. Ei si-au creat supt raportul moral, prinistoriografii lor, stramosul din care supt raportul material secoborau. Si astfel acesta, asa de mic, cu toati victoria pe carei-au dat-o alti oameni si toate imprejurarile timpului,_ fat& deinvinsul de la, 1278, Ottocar al II-lea Cehul, regele Boemiei,adeveiratul creator al unei Austrii ce s'a luat apoi gata ficutidin marine lui, e luminat in fundul sau de trecut, nu de aureolasa proprie, ci de razele pe care le arunca asupra4 desvoltareanorocoasa a Casei sale.

Ca «Imparat roman de natie germanica>>, gra, alaiuri ita-liene si ceremonii impunitoare, pe care el nu le vrea asa demult, in lacoma lui grijä de pamant, si pe care nimeni nu i lecere, Rudolf, ales pentru plitina lui importanta de mic seniorswab, cu o situatie de mina a treia in Svitera doritoare de li-bertate taraneasca, pentru saricia si lipsa lui de personalitatesi de prestigiu, 5i mentinut ca un simplu decor istoric pentruneastampärul lira frau al Iprincipilar» atotputernici, nu in-seamna nimic. Departe de a lasa o creatiune, el n'a cutezat

1 Originea §i desvoltarea statuluV-austriac, ed. a II-a, p. 33 §I tura.

53

macar s voiascä a fi cineva i a-0 inserie numele aiurea decalIn §irul solemn al Imparati lor pe cari Germania a5a de buctrrosi-ar fi daruit Italiei daci aceasta ar fi consimtit Sag pH-measca. Se deosebeste de candidatii straini la coroana lui Carol-eel-Mare, Ricard de Anglia, Alfons de Castilia, earl au gasit §iei, tocmai pentru cä erau stràini, diete care aleaga,doar prin aceia c, netrebuind sa vie de aiurea, el a ramas.

Originalitatea lui stä numai in faptul ca, in deosebire deinainta0i lui, carora familia lor nu li &idea decal competitiunila tron i revolte, am vizut ca Henric al IV-lea, izgonit defiul sau, a murit in trista-i pribegie de la Liege , el a avutIn vedere inainte de toate desvoltarea acestei familii ci, pentrua-i da un puternic sprijin pe viitor, i-a cautat prin toate mij-loacele 0 in toate partile teritorii. E astfel cel d'intaiu care inGermania, 'Ana atunci, ca i cea mai mare parte din Europamedievalk preocupati numai de drept, de autoritate, de lega-tura istorica i traditionalk care domina toate, a introdus poli-tica teritorialk care trebuia. sa fie rostul de capetenie al epocAmoderne.

A venit insä aceasta de la dansul ins*? El a fost acelacare a inteles cä poate si trebuie sa fie cineva rege in alt senscleat cel pita atunci obi0luit la poporul ski? Trecerea de laidealismul veacului de mijloc la realismul incepätor al uneinoua epoce i se datoreste, In a/test mediu germanic, in ade-var lui?

eine obeerva ce se petrece in celelalte Tinuturi europeneva vedea lesne cä acest nou tip de stapanitor a apärut, mai demult, la alii. Nu la Englesi, a caror regalitate nu este Inca defi-nita, ca una ce, creatiune normandk legata prin feodele luiGulielm Cuceritorul, ale Plantagenetilor din Maine, Anjou 0Poitou, ale Eleonorei de Aquitania, sotia lui Henric al II-lea,de pamant-ul frances, nu-ci poate ajunge la couctiinta deosebità

54

deal mult mai tarziu, and Ioana d'Arc, dupa expresia unuiscriitor britanic de astazi, izgonind pe Englesi din Franta, acreat Anglia. Fail a mai vorbi de ambitiile imperiale care sedesteaptä acolo, cum se vede din instksi casul acestui Henric,cel mai mare dintre regii Angliei in evul mediu. In peninsulaiberica o intreita regalitate, in Navara, Castilia, .Aragon,

lupti pentru curitirea teritoriului national de Mauri, cari-iocupa cea mai mare parte. Regalitätile «apostolice* din Est,prea not* au alt caracter, i regalitatile din Nord sant preala o parte. Bizantul putrezeste in universalitatea lui greceasca,restaurata de Paleologi dupa, scurtele zile subrede ale Imperiu-lui latin de Constantinopol. Franta insi se gaseste intr'o situa-tie cu mult mai prielnica pentru a elabora o noua viata. istorick

Vechea eetate plea, se continuase supt Romani, si epis-copii crestini i-au fost si mai departe ocrotitorii, pani in zilelebarbarilor cari s'au putut folosi de &Ansa, dar au si cautat sio desfiinteze. Incetul pe incetul munca i cultura dintre zidu-rile ei au izbutit sä impuie forma politica nece,sara pentru ca.ele sa fie proteguite. i astfel s'a nascut, mai rapede deck.oriunde aiurea, o regalitate, ale carii radacini sant traditionale

populare.Aceasti regalitate castiga tocmai in acest timp un perfect

represintant al ei in Ludovic al IX-lea. Bland, bun si drept,.el e, in acelasi timp, cu toati lipsa lui de ambitie, unul dintrecei mai viteji principi ai lumii contemporane. Represintant ciicaracter personal, nu simbolic, ca Papa si Imparatul, in calita-tea lor de sefi in Biserica, al ideii cruciatelor, el are privile-giul de a-si ispravi viata in momentul culminant al roluluidandu-0 sufletul ea un mucenic, in chinurile ciumii, pe patulde cenusa, de la Tunis. Un astfel de tip trebuia sd se impuiepretutindeni, i cu atat mai mult in Germania deprinsi a imita.

Dar nu numai c regalitatea francesk asa cum au creat-oCapetienii, di un stralucit exemplu i inainteazd prin el, ci,

sau,.

55

dad, nu steagul Franciei, macar devisa dinastiei castiga. terenpretutindeni in marea expansiune a rasei care incepe cu aceastäa doua jumatate a veacului al XIII-lea.

Contra Hohenstaufenilor, odiosi lui, Papa Inocentiu alIV-lea a chemat pentru a-I infeuda cu regatul Neapolei pe in-susi fratele regelui dant, pe Carol de Anjou. Acesta biruie peregele Conrad, fiul lui Frederiq, si trimete pe ultimul vlastar aldinastiei depuse, pe copilandrul Conradin, la esafod. Daca aldoilea Carol pierde, in folosul Casei de Aragonia, Sicilia, elpastreaza Neapolea. $i de aici se desfac necontenite porniricuceritoare spre Rasarit.

Acesti Angevini au vrut sa ajunga. Imparati latini inConstantinopol: inaturand refacerea greceasci recentk Multicredeau ca vor si itbuti. Ostirile lor au calcat pe teritoriul bal-canic, impunand Albaniei castelani de rasa francesä si ita-liana. Influente francese sträbat si in Serbia cea nouk Iar,peste putin, Arpadienii stangandu-se in Ungaria, Angeviniiizbutesc in concurenta, dublk eu un print german, din Casa deBavaria, si cu un nobil indigen, Apor din Ardeal. Carol-Robertsi Ludovic-cel-Mare represinta o stapanire de pur spirit francesin tarile Coroanei Sfantului Stefan, si, de oare ce cel din urmäajunge a domni si. in Polonia, iata Inca o tar& din acest Rasa-rit catolic, asupra careia se intinde unda euceritoare a spiritu-lui frances, care, prin ramasitile cruciatelor, e stapan si pe totOrientul franc.

Germania e astfel blocati de aceasta expansiune a ideiipolitice si a fortei francese. Dar ea trebuie sä sufere si maiadanc inraurirea vecinilor din Apus.

Cum am constatat-o si aiurea, regiunile, de origine si decultura intermediark de la Rin, au in aceasta vreme o deose-biti importantk Contra lui Frederic al II-lea se ridicase ca

56

Gegenkönig, rege de concurenti, un conte de Olanda, Wilhelm;contra lui Albert, fiul lui Rudolf de Habsburg, se impune Adolfde Nassau, din aceleasi parti vestice. Iar, dui:4 Albert, coroaftaimpirateasa va trece, cu singurul intermezzo al lui Ludo-vic de Bavaria, care e ales 0 se mentine paha la moarte,asupra Casei, renane, de Luxemburg, din care vor ajungela autoritatea supremä Hehric al VII-lea, apoi, clack fiul sãuIoan va fi numai rege al Boemiei, pe care a qtiut sa. easti-ge, Carol al IV-lea, fiul preeedentului, qi arnandoi fiii aces-tuia, regi boemi i ei, Venceslas i Sigismund, regele ungurescde la Nicopole, care a cipitat acest tron prin sotia lui, fiica luiLudovic-cel-Mare. Si, daca Sigismund ar fi avut un moqtenitorbarbaese, dinastia de Luxemburg s'ar fi continuat si mai de-parte in veacul al XV-lea.

Dar aceastä dinastie e francesi de spirit, de gusturi, deapucaturi. Relatlile de familie le are in Franta. De acolo ii yinprincipilor cari o compun educatia i prieteniile, tovaraqiilerazboinice, ajutoarele de arta.. Nimic serios nu-i leaga, de Ger-mania pe care, pretinzand a o domina, o Iasi de fapt in obis-nuita anarhie a localismului, cautandu-si de regatele i provin-ciile lor ereditare, la care putusera adaugi un moment qi Bran-denburgul, luat de la Casa lui Ludovic Bavaresul.

Asupra intregii lumi germanice se intinde atunci, for-mind al treilea element de influenta francesa, cavalerismul,asa cum se formase, din cetirea romanelor de aventura i prinopositie fati de rvicleanul realism hräpitor al juristilor luiFilip-cel-Frumos, in Franta. Fiecare din membrii clasei aomi-nante, lAs'and la o parte purul interes politic, se ga.ndeqte maimult la zbuciumul cu stralucire, la petrecerea cu zgomot, la vi-tejia rasunatoare. Natiile parca se dau in laturi pentru a Iasaloc liber, larg loc liber, pentru evolutiile acestor veqnici ostaqicari nu se preocupi niciodata de scopul pentru care se incaiera.

pi-o

5.7

Cel mai mare nu e acel care invinge, care anexeazg, care do-mina, ci acela, fie el si invins, prisonier, incapabil de a-si platipretul de rascumparare, ca.regele Ioan-cel-Bun din Franta, caresi-a facut mai bine datoria de «cavaler».

In aceasta activitate de idealism desorientat, asa de multdeosebit de vechiul cavalerisni luptand contra paganilor i schis-maticilor, de mai noul cavalerism al combaterii nedreptatilor

suferintelor, se amesteca, peste hotarele i intereselelor, toate natiile.

Germanii au dat i ei partea lor la faimoasele jaute sitournois ale cavalerilor francesi. 0 princesi de Bavaria, Ysa-beau, a presidat, alkturi de Carol al VI-lea, la care aceastapornire neobositä luase forma patologica a nebuniei, la celemai bizare din petrecerile bizare ale unei Curti care secktuiatoate mijloacele Vistieriei. Iar, pe campul de lupta de la Crécy,unde Francesii fura biruiti de infanteria englesä, rolul perfec-tului cavaler 1-a jucat regele Boemiei, care, de si orb, tinu sãieie parte la ultimul asalt, desperat, pentru onoare i fu gasitin rindurile mortilor pentru ca cinvingatorul sa se inchine ace-luia care, prin jertfa lui färä panache, 11 invinsese.

Un ultim represintant al acestui .tip, luptaor i Curteni-tor, de si la el se amesteck, asa <färá bani» cum este, spiri-tul lacom al Habsburgilor, al zgarcitului chmatar de averi si depamânturi care e Frederic al III-lea, tatkl sau e Maximi-lian, regale Romanilor. Vanturatorul de lume, din Bretaniapankin luminoasele sesuri. ale Italiei, cistigdtorul grin cisato-nie al fiicei bogate a unui si mai mare cavaler, Carol-cel-Cute-zator, ducele de Buxgundia, iubitorul nesatios de strälucirede zgomot a pus pe doi din carturarii cari-1 im.tonjurau sa re-vada si s. publice cele douà opere poetice in care-si pusese totsufletul de tärziu i stingaciu minnestinger: <<Theuerdanlo> si«Weisskunig* in care trkieste toalk alegoria, toath zburclaciu-

si alintrii

si

58

nea mascata a unei vremi care, cel putin pentru mediul sau,dkci nu si pentru dansul insusi, se starsia.

Dar, in momentul cand artistii Curtii ii infätisau suptumbrar, intre flori, cu coroana poetilor pe pletele lungi, invä-tand, din iubire, graiul tovarasei sale, poporul german &ideaeel d'intau semn original al puterii lui sufleteqti.

Am mai vorbit de necontenita desvoltare a oraselor.Hansa Balticei daduse singuri un spatiu larg i un puternicavant acestei active vieti municipale. Se ajunsese astfel de laBrema i Liibeck, de la Hamburg la insula, plink azi de mareteruine, Wisby, la Riga, in care traiesc pada azi ghildele, mama.-natoare i cu cele din Londra, unde cetatile hanseatice colo-nisasera, i, de-a lungul stepei rusesti, panä la departatul'Nov-gorod, care prin acesti oaspeti i4i avu balciurile vestite. Dar,oricat de rercuneratoare ar fi fost aceste drumuri de comert,ele nu aduceau, pe departe, atata cat tie Italienilor, peste lu-rninoasa Mare Mediterani, la porturile Orientului, deschise lorprin cruciatä. Si, apoi, veni o vreme &and gelosia, ambitiaaviditatea regilor scandinavi din Nord, pusera navigatiei han-seatice piedeci asa de marl, Inca, de la o vreme, Ii inibusir:atoati energia cuceritoare.

Atunci ramase, de la Rin pink' la Oder, o viata orase-neasci de proportii mai modeste, in care palatele cetatilor denegot ale Italiei erau inlocuite prin simple case de piatra plinede bielsug, i un patriciat incepea sa se deosebeasa abia dinmultimea vioaie, veselä, plini de voie burnt §i de constiinta va-lorii sale, a negustorilor cu un orizont limitat, dar mai ales arnestesugarilor din corporatii: eroitori, cizmari, barbieri, bld-nari, etc.

Despre aceasta viata vorbesc cronicile in limba vulgar*cu frasele naive, pornenind une ori vorbaret de lueruri mai micicare sant singurele ce se petrec supt ochii acestor sfatosi ceta-

59

teni. S'a facut din aceste anale de o forma asa de putin desvol-tath marea colectie moderna, Chroniken der deutschen Städte,din care putem culege amanuntele-petrecerilor ca si ale lipsuri-lor s'i suferintior.

Mai puternic era mersul acestei activitati, trebuie s'oinsemnam, in acele regiuni renane: belgice, alsaciene, svi-teriene, care, in al XIV-lea si al XV-lea veac, chiami neconte-nit atentia asupra bor. Acolo, multämitä si vechii asociatii aoraselor de la Rin, se aflä o mai mare bogatie si o circulatiemai iute, pe care nu le mai intainim decat in cetatile bavarese,asupra carora bate si ca un vant de Italie infloritä. Aici, pelanga, obisnuitele petreceri ale corporatiior, se mai intalnescsi manifestatii politice si sociale, religioase si morale, de opo-sitie, de nemultamicre si de revolta reformatoare ce nu pot fiignorate de oricine vrea si inteleaga schimbarile contempo-rane din Germania ins*. De la fanaticii din Leyda olandesäla begarzii de pe aceiasi vreme, la cetele de cflagelanti caH ina-inteaza pe malurile fluviului in lovituri si cantece, la Sviteriidomni al razboaielor, caH las5, pe campul de lupti de la Nancycadavrul lui Carol Cutezitorul, este un puternic curent, reno-vator, de viata populari. El va atinge orasele, si lumea satelorinsäsi, care, incá in vremea Minnesangerilor, ajunsese all aveao adaptare a literaturii curente, nu va ramanea nici ea far& asuferi inraurirea lui.

«Meistersangerib>, /maiestrii», egmesterii» poesiei carese invata, se masoarä cu cotul, se cantireste la tejghea, setrece la registru, se ridica in aceastä lume speciala din ran-dul membrilor de la corporatii. Cutare e numai cantaretSinger , altul e poet Dichter , un al treilea Meister, cume cineva invatacel, calfa O. mester. Variantele metrului si sti-lului sant notate ca deosebitele calititi ale stofelor. Pe catedralui, exarainatorul, Merker, constath, tot ce nu e bun, versin-gen, si-1 inn:tura din concurenta breslei.

60

Asa cintk afar& de un intärziat ca regele Maximilian, caTirolesul Oswald de Wolkenstein, toata «generatia nouh», chiarcand, ca Michael Behaim, <KBoemusx>, care a descris si viata desingerati amintire a lui Vlad Tepes, ea cala pe eirarile iao-riei contemporane. i, rkspunz'and acordurilor «stiintifice), aleacestor mqteri de oras, iata, cä si satele, contopind in sufletulnational, simplu, sincer si duios, refrenuri din vechea poesiede iubire proventalk trecuti prin talmäcirea Minnesängerilor,rispuncl cu cele d'inthiu Uecturri, de o spontaneitate miFatoare,din care mai thrziu se va inspira admirabila poesie lirick deatata varietate in tonuri, pe care Germania din inaia jumatatea veacului al XIX-lea o poate pune cu dreptate intre cele maimari ale ei titluri de glorie.

In acelasi timp Biserica dä s'i ea o formi de expresie sen-timentului popular, care se pronuntá tot mai multi ironic, mus-cator, pornit spre rästurnare, fata de autoritatile de odinioardsi de clasele care, cu asa de puling. chemare, le detin si le re-presintk Predicatori in limba vulgafk un Geiler, un Tau ler,dau glas de revolth amvoanelor care prea mult tip nu fuse-sera. cleat adapostul unei invechite retorici latine. «Misterelevmedievale, desvoltate din dialogurile obisnuite in liturghie, laGermani ca si la Francesi, 0 in acest domeniu mai vechi lu,-crätori , tree dincolo de acele scene evangeliee. ale PatimeiDomnului, ca in restauratia actuark asa de cercetatk de laOberammergau , de acele legende de sfinti, la cars se m'ar-geniserä atata vreme, pentru ca Sä atace cu o crud& cutezantàproblema contemporank Intr'un moment and sinoadele, acla-mate de opinia publiek trag in judecatk la Constanta, la Basel,pe Papa si toati Biserica de sus impreura cu dinsii. Vom ve-dea astfel pe fabuloasa Papesa Ioana mArturisindu-si päcatelesi pe cGross-Tilrek», pe Sultanul insusi, venind. la Nurnberg ea

61

sa. afle de cite pacate sufere crestinatatea aceasta pe carehordele lui ameninta s'o inece. i, din coltul sau, Sebastian

Brant, ant:1ml «Corabiei Nebunilor», Narren-Schiff, opera ce-

lebra, cânta despre «coribioara Santului Petru. care se lea-

gang .si e in primejdie s'a se .si inece»:

Skt. Peters Schiff lin ist im, Schwan lc:

Ich sorg gar vast den Undergank.

Santern in drum catre Luther...

V.

0 REFORMA POPULARA CARE A RAMAS UNACONFESCEONALA : LUTHER.

Ceia ce hotareste in personalitatea lui Luther da in-semnatatea national& si de. istorie universal& e caracterul luirepresintativ Ordnesc, popular.

Fiu de miner de la Eisleben, dinteo familie care n'a cu-noscut niciodata viata de oras. A crescut in acel mediu in carese iveste in al XV-lea veac poesia populara si tot ce se maitine de dansa, legende, obiceiuri. De-a lungul vietii lui intregiel va purta aceasta hotaritoare pecete initiala.

E ceva taranesc in toate manifestarile puternicei lui per-sonalitati masive, aspra, ruda, in care fineta e mai mult aple-care spre glum* asa ca la el acasa, intre ai lui. Intreaga luiopera literal* care nu e, cu traducerea Bibliei cu tot, dupazecile de interpreti obscuri de la husitism incoace, dechto arma de lupta impotriva aparatorilor vechii credinte, e inti-parka de acest caracter care-i face si originalitatea i farme-cul. De fapt, el nici n'a tradus Scriptura, asa cum se intelegeasazi o asemenea misiune, ci a prefacut-o, a adaptat-o, a na-tionalisat,o, vulgarisand-o, une ori, alte ori

dar pe aceleasi cal ale spiritului popular, neinfluentatde oulturä: el a facut dintr'insa ca o noua opera de pus alaturi

9i-i

trivialisand-o ridi-cand-o,

64

cu productiile Insesi ale poporului. Prefata lui, un indrepta-nia pentru mice traducfitor, de oriunde, in orice vreme, aratäcum s'a trecut peste legitura de frasa a originalului, care nus'ar fi putut strimuta fill a face sila sufletului german, pen-tru a se duta expresia potrivitä, expresia unica, adeevata, dingraild insusi al poporului, din vorba «mamei in casä, a omuluide rand in viatä, in gura druia trebuie sä te tot uiti». AveMaria gratia plena, a salutärii Arhanghelului care Fecioara, adevenit astfel la dansul formula de bun& intampinare, pliná deiubire, a sateanului: «Gott griiss dick, du, liebe Maria». Si eladauga: «Nu stim dacä vorba diebe» se poate rosti asa de multdin inima si cu atata deplinätate in latineste sau in altade sl phtrunda si sä sune acolo, in inimi, prin toate simturile,asa ca in limba noastra».

Cuvanthrile de dupa masä, Tischreden, ale acestui omvoinic, gras, sánäths, bucuros de viati, de oaspeti, de petrecere,ea un mester dupa munca lui cea grea din timpul zilei, ea sitatal sáu, minerul, la iesirea, sara, din mina de chrbuni, sant plinede vorbe tari, de eritice adesea din topor, de jocuri de gaud side cuvinte care nu par, de sigur, sa vie din cea mai alms& so-cietate de intelectuali pe cari i-ar preocupa probleme abstracte.Ideile se intore in lumea concreta din care, printr'o intreagaoperatle de rafinare a mintii, sant scoase.

Si, in sfarsit, acelasi ton il au si pamfletele lui, brosurilede rfizboiu, une ori impodobite cu desemnuri ale pictorilor celormai mari din aceasta, vreme, ele care raspandiau pretutindenidesfiderea, amenintarea, pedepsiau i ridicau in picioare olume intreaga, impunand ticere regilor i facind pe sefii cato-lici ai Bisericii germane sa se piece actine inaintea reforma-torului. Niciodata, chiar dad Luther ar voi-o, improsca-tura de stil virulent, figura provocitoare, darzul atac salbatecnu lipsesc din ele. Nu in zadar a fost tradusä in acelasi secol,de un conteznporan al reformatorului, caricatura epick, maret

65

de triviala, a lui Rabelais, si el preot, paroh la Meudon al sau;in Luther el insusi, in fapta i scrisul sau este, de la un capatla altul, ceva «pantagruelic».

Altfel nici n'ar fi razbit gandui lui. Ce farmec poateavea pentru multimi inculte sau abia atinse de o slaba culturaliterark, ca aceia din tovarasiile d mesteri ale ZIeistersän-gerilom o discutie despre autenticitatea biblica, despre valoa-rea scrierilor Sfintilor Parinti pentru elaborarea dogmei, despremantuirea sufletului omenesc prin credintä, cum spune SfantulAugustin, ba chiar printr'o predestinatie anterioara cradintiiinsesi, mai mult cleat prin fapte! Ceia ce a rascolit lumea, ceiace a trezit i mentinut pe aderenti, ceia ce a, incalzitpang la cea mai fanatica lupta, pe drumul fixat de Luther in-susi sau pe acela descoperit de propria lor pasiune, intetitaexasperata, nu era lideia, conceptia, nu era ref orma, ci stilul,forma, temperamentul. Un magic temperament, bogat in fluidulcare chiama pe oameni la tovdrasie, la sfortarile comune, lajertfele facute impreuna. i aceasta pentru cã in om nu eraniciun element care sa nu fie de cea mai autentica provenientapopulara. Poporul se recunostea, el se vedea pe sine, in impu-natoarea figura.' a luptitorului pe care punea in frunte farasa poata crede cä printeaceasta Ii dä un stapan, de care nusimtia nevoie i pe care nu 1-ar fi suferit altfel.

coala pe care a facut-o, Universitatea studiilor sale, laErfurt, Universitatea lectiilor sale, de fisici (!), de dialec-tick' i teologie, n'au avrut nicio influent& asupra esentei in-sasi a sufletului sau. Scolile inalte din Germania, create deprinti, pentru faima numelui lor, pentru a raspunde creatiuniianaloage a unui rival, indiferent de numarul studentilor, devaloarea profesorilor, de programul de studii, aceste scoli n'a-veau nimic din insemnatatea ideala, din calitatea luptatoare aasezamintelor analoage de aiurea, din Italia, dar mai ales dinN. IORGA 5

pi-I

66

Franta, care, cobstb> de cercetare a credintii intaiu, a ade-varului pe urma avusera o desvoltare proprie, ca niste crea-tiuni spontanee, independente, cu origini i inte deosebite,ale evului mediu. Pe cand quniversitarib> francezi generatialui Jean Gerson, a lui Thomas a Kempis adusesera, prin pre-dicatia i scrierile lor, m.prea miscare a spiritelor catre aceareformatie a Bisericii, oin capul si in membrele ei», care a datseria intreaga de eoncilii ecumenice, la Constanta, la Basel, laFlorenta, niciun nume i nicio fapti de insemnatate pentrudesvoltarea culturala si politica a Europei nu pleack din Uni-versitatile germane.

Ceia ce se cultiva in ele mai mult era studiul filological izvoarelor i interpretarea lor dialectica. Luther se resimtede aceastä tendinta, exclusivä. Pe o vreme child ochii tuturorase indreptau, cum se indreapta azi asupra unui mare dueloratoric in Parlament, in jurul unei chestii nationale sau so-ciale, asupra propunerii, apararii i atacarii de «tese», childun Eck, calugar dominican, ajungea prin maiestria scrimei salecu argumenteIe, prin dibacia ofeintelon sale si prin neasteptata,fulgeratoarea energie a impungerii, una din celebritatile timpu-lui, Luther a foist, cum trebuia sä fie pentru succesul misiuniisale, un mare dialectician. A tinut piept lui Eck insusi, fárä

ierte acestuia momentele fericite ale asaltului sau, laWorms, unde totusi, la capatul intregii expuneri, taranulsaxon a fost acela care a rostit memorabilele cuvinte: Hierstehe ich. Ich kann nicht anders. aott helfe mir. Amen! (oAicisant. Altfel nu pot. Dumnezeu sä-mi ajute. Amin b>) inain-tea Imparatului si a, fruntasilor Imperiului; el a convins, prinmestesugul sau de argumentare, limpede, plink si impresionanta,pe atatia cari erau preveniti contra lui; i, in sfarsit, &andcurentul lua directii gresite, periculoase, marea lui propove-danie de opt zile a fost aceia care a oprit pe fanatici ca i petulburatorii de meserie in opera lor de distrugere a monumen-

did

sa-i

,

67

telor materiale in care cu glorie artistica se intrupa catoli-cismul.

Filologul nu traia in el cu mai putina putere deck dia-lecticianul, filologul care, rinainte de adeveir, cauta auten-ticitatea. De fapt, o grija filologica stã la insksi basa actiuniisale. Papalitatea trecuse dincolo de margenile fixate prin carte,prin cartea de temelie, sigura, revelati, dincolo de care nupoate fi, dacä se creiaza ceva nou, fie si de Sfintli Parinti, de--cat ratacire omeneasca. Papa, nu trebuia sä fie, la inceput, in-Murat din fruntea societatii crestine, ci numai rechemat larespectul randurilor sfinte, al caror sens trebuia fixat odatapentru totdeauna'asa incat nimeni sa nu se mai indepärtezede la dansul.

Astfel a fost omul. Fara patima de luptator si fära do-rinta de martiriu. Nimic, micar, din neastampärul lui Huss.Spiritul aventuros, de vitejie pentru vitejie, al clasei cavale-rest ce disparea ii era strain, si trebuia sa-i ramaie neinteles.Consecventa si taria de caracter chiar nu se intalnesc in ma-sura pe care neaparat o cere eroul. Starnit prin abusul yang-rilor de qindulgente» pentru orice pacate, ale oricui, numai siaiba Leon al X-lea mijloacele trebuitoare constructiilor sale dearta si, nu mai putin, prin antipatia lui pentru Dominicani, casi pentru Franciscani, incultii calugari cersitori atarnând-de un domn strain, urit de popor din causa amestecului laco-miei sale, Luther s'ar fi oprit, fara indarjirea prin opositiaprovocanta a lui Eck; &and Roma, prin Saxonul Miltitz, oferio intelegere, cand protectorii fostului calugar augustin inter-Neniri pentru o asemenea impaciuire, el se plea dorintii lor,si nu odata a apucat el condeiul ca sa faca declaratiile dorite.Mai mult prin altii, un Karlstadt, agitatorul, un Melanchthon,codificatorul, a mers reforma lui, pe care el o urmä in loc s'aconduca.

68

Unei asemenea fin ii trebuia un sprijin. Nu-1 putea daclasa de intelectuali careia-i apartinea. Cand Papa arunca asu-pra-i afurisenia, cel atins de dansa avu curajul sa iasa, in campcu actul pontifical si cu volumele dreptului canonic pentru ale arde. Dar tovarasii lui erau doar studenti, cativa profesori,scriitori, prieteni, in afar& de multimea care aplaudä oricespectacol.

Nu se putea gasi un sprijin aice. Lumea muncitoare dela orase nu era nici ea in stare, intru cat putea chiar sa-1inteleaga, a, i-1 da. Oameni pasnici, de o fire inceata, de-prinsi cu vechile legaturi, ascultatori de disciplina indatinata.Papa era pentru ei un supraveghetor care arata greselile, unMeeker, ca la tovarasiile de poeti cizmari i barbieri, i catoli-cismul o Tabulatur, un cod traditional care nu se poate des-fiinta. Cel mult dacä multimile atatate de Karlstadt desfiintara,la Wittenberg chiar, liturghia, arseri icoanele, sfarmarä sta-tulle, izgonira, din manastiri calugarii call nu voiau sa se in-

soare, miscare de iconoclastie noua, care se va intinde asu-pra intregii lumi catolice. La Zwickau, la Munster i aiurea unThomas Miinzer, alt teolog invatat, care pretindea sa primeascäinspiratii directe din ceruri i sa faca minuni pentru causa infruntea careia lupta, intemeiè salbateca eresie a «anabaptisti-for», cei de douà ori botezati, care aduse asupra unor intregiTinuturi din Germania toate grozaviile razboiului civil. Darnici cu unii, nici cu altii, pana la asemenea scene si la asemeneafapte, Luther nu intelegea, sa meargfi.

Erau teranii. De mai mult timp Inca, alaturi de otovara-siile» provinciale, in care se aflau oameni de mai multe cate-gorii sociale, ei legaserä ligile lor tainice, de alsplatire, derasbunare, Bundschuh 0 altele. Ca si la taranii francesi ai jac-queriei din veacul al XIV-lea, cu asa de strasnice manifestari,era inainte de toate pornirea spre dreptatea sociala, spre ir-lhturarea abusurilor i curmarea umilintii zilnice si a multiple-

69

lor suferinte. Cind se afla i printre dânsii, multämita aceloraprige carti In graiul tuturora, care chemau la lupti contraapasärilor de tot felul, bisericesti i mirene, ale clerului si aleseniorilor chiar, ca s'a ridicat un om pentru dreptate, spriji-nindu-se pe adevaratul cuvant al lui Dumnezeu, care trebuiesa fie singura lege pentru oricine, ei pornira pustietoarea loropera de foc i sange. Luther se opri uimit inaintea ei. La in-ceput, nu-i fu cu putinta sä tagaduiasca, el care din randulacestor oameni se ridicase si care, cu sufletul Mr, vorbia limbaMr, ca la Scriptura, in opsaimul 107», asa zice. Dar apoi, candfuria populara nu se opri la glasul profetului, el arunca blas-tamul asupra gucigatorilor i pradalnicilom tArani, pentru acaror peire ochiul lui nu yank o lacrima.

Asa fiind, el inchina fapta sa principilor, carora ii oferipamanturile, a.sa de intinse, ale Bisericii, redusa la saraciaapostolica, i, apoi, i dreptul de a hotari, dupa exemplul luiConstantin-eel-Mare, asupra formei religioase din State le lor:cuius regio, eius religio.

Principii germani, Electorii rqcunoscuti, consacrati si nu-merotati prin acea zadaruica incercare de a organisa in sensmodern Imperiul care a. fost «Bula de aum a lui Carol al IV-lea,nu voiau in ruptul capului sa primeasca Statul cel nou, duphmodelul frances, pe care ar fi dorit intemeieze Cesarii dela inceputul evului mediu, suprimand pe cat era cu putinta lo-calismul, cu tradithle i tendintile lui. In zadar se incerca unnou Reichsregiment si de usuratecul Maximilian, la sfarsitulveacului al XV-lea. Electorii de Palatinat, de Bavaria, de Saxo-nia, de Brandenburg, Printii din Hessa si de aiurea, in marilefeude de al doilea grad, nu intelegeau sä se lase tratati asacum vecinul si, intru catva, prin aderenta lui la Imperiu, cole-gul lor Carol cel Cutezator al Burgundiei fusese tratat, 'Dankla ruina i moarte, de regele Franciei Ludovic al XI-lea. Sta-

sa-1

70

tului german unic, care ar fi fost impodobit cu coroana imph-riteasca, ei continuau sa-i opuie State le lor multiple, care nuerau de alta esentä, tot modernii §i tot strand.

Dar pentru a-i impiedica i pe dansii de a gusta binef ace-rile absolutismului organisator intervenia vechea datina a lin-partirilor, peste care nu se ridica un simt dinastic bine inteles§i servit statornic. La fiecare mostenire ducatul de odinioara.se faramita, pentru a se reuni ori ba bud:tile lui, dupa capriciulhasardului. Astfel s'a intamtplat dupä moartea contra-Impa-ratului Ruprecht, in Palatinat; astfel a fost, cu mai multeramuri domnitoare,si in Bavaria, de-a lungul intregului secolal XV-lea; astfel a fost si in Saxonia, unde, alaturi de Frederic-cel-Intelept, Electorul protector al lui Luther, era ducele Gheor-ghe, care nu odati a stat impotriva tendintilor acestuia.

Singur Electorul de Brandenburg face exceptle. Cei doiFrederici, Albrecht Achille, Ioan Cicero, cei doi IoachimiIoan Gheorghe, nu vor coroana impetiala, si, dacä primesc mi-siuni de cruciatä, o fac numai in treacat, din fuga, cu tot felulde calcule, injgheband afaceri profitabile in drum, si, mai laurma, numai pentru ca prestigiul resultand dinteo asemeneaconducere sä nu fie al altuia.

Dar acest markgrafiat are un caracter particular. Niciotraditie dinastica nu lea gh de trecut noua familie domnitoare,niciun element moral comun nu existä intre domnitori i supusi,nicio misiune istorica nu asteapta, in acelasi timp, pe unulpe ceilalti. E, pentru Casa svaba de Zollern, pentru Hohenzol-lerni, o fundatie nouä, cu caracterul unei simple intreprinderi.Acest teritoriu de noua colonisare germani care e Marca trecede la vechea Casa ascaniana la Imparatul din Casa de Bavaria,care vrea sä faca din el o «mosie» a familiei sale, pentru ca deacolo, prin aceleasi mijloace ale autoritktii imperiale, sa ajun-ga proprietatea, cu titlu de mostenire, a Casei de Luxemburg.

ci

pi

71

Ocupat necontenit, de la un capät al Europei la cellalt, cu veri-ficarea si inoirea pretentiilor (Sfantului Imperiu si eu propriilesale aventuri, Imparatul-rege Sigismund trece Brandenburgulprietenului sau Frederic de Zollern in forma, simulata, a unuizalog pentru suma, nu asa de insemnata, pe care, de la inceput,era hotarit a nu o pläti.

Hohenzollernii se vor instala aici cam asa cum Grecii dinConstantinopol se instalau diunazi in Seaunele de Domnie dinIasi si Bueuresti ori cum Duca-Voda. cumparase de la Turci uncolt de Ucraina pentru a-I «gospodari». Intregesc, rotunzesc,anexeaza. Casatoriile, aliantele li servesc numai pentru aceasta,politica de complectare si sporire, dincolo de care nu vad si nuvoiesc sä vada nimic. Aparatori, o bueati de vreme, ai catoli-cismului, ei adoptä Reforma numai in vederea foloaselor mate-riale pe care ea li le poate aduce. Unul dintre ai lor, Albert, astiut ce face child s'a presintat intre candidatii la local de Mare-Maestru al Ordinului: Teutonic si, duipa insusi indemnul lui,Luther il invita, la un anume moment, sa «seculariseze», inprofitul ramurii din Casa de Hohenzollern pe care el o repre-sinta, Ordinul insusi, cu vastele lui teritorii si puternicele luicetati, un adevarat regat, ca si cum n'ar fi fost vorba cleat deogoarele si padurile unei manastiri bogate.

Dar, ea sa alba in chip durabil tot ce li daduse o miscarenationala, populara, pe care o prinsesera, o adaugisera mijloa-cele lor de actiune, indepartand-o de la chemarea ei adevarati,care putea aduce asa de mari resultate, principii, asa de impu-terniciti acuma, trebuiau sa, infranga pe Imparat.

Nu li-a fost greu s'o facä fata de unul dintre cei mai maristapanitori pe eari-i eunoaste istoria, dar care acolo, in Ger-mania, avea radicini asa de patine si de slabe, a carui intreagaactivitate stralucità de cavaler, de cuceritor, de sef de cruciatà,de Cesar roman, cel din urma uns cu mirul turnat de ma-

72

nile Papei, a ramas tot straina de materialitatea germanaadesea, de sufletul ei totdeauna.

Ales la 1519 contra Francesului Francisc I-iu, care aveaacelasi drept de a se presinta ca i Luxemburgii de odinioara,contra lui Henric al VIII-lea din Anglia, candidat mai multde forma , contra principilor germani Frederic de Saxonia siFilip de Palatinat, cari nu doriau prea mult succesul lor, Carolde Austria, rege al Spaniei si duce al Burgundiei, fusese infa-tisat ca un principe de singe german, având misiunea de a stain calea poftelor straine care ameninta qlibertatile» germane.0 «capitulatie de alegere», ca cpromisiunile ducale» pe carele dadeau dogii Venetiei la alegerea lor, fagaduia salasluirealui in Imperiu, reformarea acestuia dupà adevaratele lui inte-rese, buna lui guvernare i improspatarea unui vechiu si mareprestigiu, asa de sckut.

De fapt, acela care a luat titlul de Carol al V-lea, Quintul,nu indreptatia recomandatia cu care se presintase, si el nu erasä indeplineasca, nu era Si caute macar a indeplini opera ce ise atribuise.

German numai prin partea sa de singe austriac, Carolavuse ca bunica pe Maria de Burgundia, din sangele regeluiFranciei, Si numele lui chiar era acela al Cutezatorului, stra-bunul. Mama viitorului Imparat, al carui tati e Filip «Fru-mosub, de fapt frumosul fiu al Cesarului Maximilian e Jua-na la Loca, fiica regilor spanioli Ferdinand si Isabela, aceaprintesa Ioana zisa «Nebuna» pentru cä dupa moartea sotuluiei s'a absorbit, cuprinsa de o melancolie fara leac, in sarcina lu-gruba de a-i pazi ramasitile, pe care le Mem sh fie necontenitaduse dupa dânsa. Lipsit de cresterea parintilor, el a fost in-credintat unor tutori i guvernatori straini, in cea mai mareparte burgunzi, ca Adrian de Utrecht, din care a facut un Papa,

seniorul de Chièvres, care-i era sfetnicul de capetenie si inzilele alegerii la Imparatie. In mediu flamand petrecut co-qi

si-a

73

cum era el tacut,dmparatul Carob, spuneau ai lui,cvorbeste mai mult cu Dumnezeu decat cu oamenii» reservat,mdiferent, chinuit de vesnice ganduri, el sämana mai curandcu un flegmatic turghes din Gaud, avand i fata acestuia, cupalida figura märunta i paruI roscat. tia rau limba germana,si, odata, intr'o dieta, a cerut luteranilor sa-i vorbeasca i sa-idea memoriul lor in limba latinä, pe care o cunoaste mai bine.

De Germania nu i-a pläcut niciodata aceluia care a trecutde unsprezece ori Marea, a trecut de zece ori in Spania, de pa-tru ori in Franta, de sapte ori in Italia, de zece ori in Ville-de-jos, de doua ori in Anglia si de doua ori in Africa 1. Nu si-aales resedinta pe care o fagaduise, nici la Nurnberg, nici aiurea.Aparitiile lui in Imperiu, unde-1 represinta un docotenent», unStatthalter, in fruntea unui «Reichsregimenb) de doudzecidoi de membri, au fost rare. Presida diete unde nu se putea faceascultat i intampina in afara de dansale, dupa vechiul obiceiual ligilor germane, resistente pe care nu le putea strivi.

Un singur lucru-1 interesa pe dansul in adevar si intim,permanent si adanc: mostenirea burgundd a conflictului cuFranta, pe care o complica o noui mostenire: a lui FerdinandCatolicul in Italia-de-Sud, in regatul celor doua Sicilii. Acestorscopuri, care sant dinastice, li-a consacrat tot ce era viu infiinta sa. Incolo Sfantul Imperiu Ii licaria inaintea ochilor: cuincoronarea lui romana, cu expeditiile lui cruciate, s'a co-borit de doug ori pe pamantul pagan al Africei cu uti-lisarea puterdor germane pentru scopuri care nu, erau gn-mane.

Dar luteranismul s'a opus, «protestânth la Spira, stabi-lindu-si dogma la Augsburg, pentru a trece prin legatura de-fensiva de la Schmalkalden i, la capatul unui adevarat raz-boiu, in care atacul neprevazut al lui Mauriciu de Saxonia gra-madeste pe Imparat in Tirolul posesiunilor lui austru ce,

1 E. Lerminier, Au-delb du Rhin, I, Paris 1835, p. 25.

pilaria si,

pi

74

el impune Interimul de la Passau §i «pacea de religiune» din1555.

Aceasta pace ii Iasi pe reformati stapani peste tot ce cu-cerisera, supt pretextul doctrinei celei noua, dar pentru vechilelor interese. Statul modern e recunoscut legal de Imperiul carese duce. Cad Irnpäratul Carol abdica, iar, pe child mo4enireaspaniola §.1 italiana i-o iea fiul, Filip al II-lea, cea imperiala, lacare tinea mai putin, ramane fratelui, regele Romanilor, demult ales, Ferdinand. Si acesta, cu) urma.sii lui austrieci: Ma-ximilian, Rudolf, Matthias, nu e cleat presidentul, din 'Daman-turile sale mai vechi, din Ungaria §i Boemia, unde e ales carege, al unei vieti germanice care apartine principilor, si inrandul intaiu celor protestanti, a caror majoritate e covar§i-toare, Bavaria singura, din vechile ducate, rimanand in ca-tolicismul traditional.

Luther dormi. de mult in cripta din Wittenberg. Operalui, ak,vdrata opera, pe care ar fi putut-o face, dincolo de oschimbare confesionala §i de urmarile ei, netagaduite, pentruviata morala. a poporului german §,i a celor germanice de langadânsul, aceia murise mai de mult, in bratele dinastiilor. i spi-ritul german, o clipä liber, intra la o noua robie straina.

VI.

IMITATORII GERMANI AI LIJI LUDOVIC AL XIV-LEA.

Germania ajunsese astfel a printilor, proprietatea lor, lu-crul bor. Si, am spus-o: a printilor protestanti in randul lor, ceimai multi si mai importanti, caci catolici ramaseserä doar, pelangi Bavaria, Electorii eclosiastici de pe maluil Rinului.

Ei nu represintau ins& nici o realitate germana actualä,nici o indreptare germana pe viitor. Grijile lor dinastice ii sta-pailiau singure, si macar de le-ar fi inteles intr'un chip mailarg si mai inteligent pe acestea! Dar la Dresda, la München,la Heidelberg, personalitäti de tot mediocre nu fac cleat saimite dupa putinta regalitatea francesä, a carii griji de inte-resul Statului, a carii identificare cu interesele nationale in-trece insa cu mult ingustul lor orizont.

Ca sä se vada cat de mult lipsesc preocupatiile de unordin superior la acesti atotputernici, caH si-au insusit misca-rea lui Luther ca sa capete printr'insa doar pamânturi si cariau scos afara din Imperiu pe acela care incercase a face dinautoritatea lui un adevar si o foga, sä privim in Brandenburg,teritoriul, liber de drepturi anterioare, de privilegii intangibile,care e derma» politica a Casei de Hohenzollern. Ce fac incursul Razboiului de treizeci de ani, care a devastat Germaniasi a scurs-o de shnge pentru a o arunca saraca si slabita de

76

puteri la picioarele strainului, cei doi Electori cari se urmeazala Berlin in aceasta vreme, Gheorghe-Wilhelm (1619 40) siFrederic-Wilhelm (1640-88), caruia i s'a dat supranumele de«Mare le-Elector»?

Cel d'intaiu ramane neutru, in cea mai lash', dar i ceamai doritoare de avantagii, dintre neutralitkti. Nu face un gestca sa sustie on sã apere pe trecatorul Imparat al evangheTici-lor, Frederic de Palatinat, care-i este cumnat, fratele sotiei sale;ba nu-i ingaduie macar a se retrage in Marca. Totusi e atacatde Imperiali i condamnat piarda posesiunile. Child ceiamenintati sau atinsi de aceiasi soartä incheie contra lui Fer-dinand al II-lea unirea ocercului Saxoniei Inferioarft, el sesfieste a se inscrie in randurile lor si lasa conducerea opositieiprotestante in manila regelui danes Cristian al IV-lea, multmai slab decat dansul i fära nici o chemare in lumea germana.,in care patrunde ca factor principal numai pe basa comunitatiide confesnine. Ernest de Mansfeld, capitanud regelui Cristian,Tilly, comandantul trupelor bavarese, apoi, dupa el, urmasii luiin comanda, Wallenstein, Montecuccoli, aparatori ai catolicis-mului, se lupta in cuprinsul Electoratului, al carui sef nu stie

apere. Despoiat si el prin edictul de restitutie, care pre-tinde a relua printilor reformati tot ce ocupasera dupa paceade religiune de la Augsburg, Gheorghe-Wilhelm nu se impotri-veste cleat pentru ca regele Suediei, Gustav-Adolf, care dominain Pomerania, il mana inaintea expeditiei lui rasplatitogre. Atrebuit ca Berlinul insu0 sa fie asediat pentru ca markgrafulsa-0 ieie in sfarsit o hotarire. Dupa moartea regelui eroic, Bran-denburgul nu zaboveste sa, incheie pacea cu Imparatul, cu sco-pul de a se inlatura, daca e cu putinta, acea stapanire suedesain Pomerania. 0 alianta formala se incheie cu seful catolicis-mului contra succesorului lui Gustav-Adolf, pentru aceastachestie pomeraniana. Iarasi steagurile Suediei falfairà Insä suptzidurile Capita lei Hohenzollernilor, care fu liberata numai prin-

sa-si

sa-1

77

tr'o expeditie in Livonia. Iar, ca resultat, iatk ce spune un con-temporan, Winterfeld: «Pomerania s'a dus, Jillich (Juliers) s'adus, Prusia o tinem doar ca un tipar de coadk, si avem de gandacum a, thrgui si Marca».

Mare le-Elector el instsi incepe printr'un tratat de «neu-tralitate» cu Suedia, fácându-i ceshmi teritoriale. La tratateledin Vestfalia el cedeazd acestui Stat Pomerania anterioard,Stettinul, insula Ri igen. Urmând legkturile sale cu vecinii dinNord, el ii ajutd, intr'o situatie de al doilea rang, contra Polo-niei, care 'Area sa fie pe sfarsite. Ruphnd credinta fatà de re-gele Carol-Gustav, acesta-i impune a se recunoaste ca vasalal sku, dupk ce fusese vasal polon, pentru aceastä Prusieorientalk de la Konigsberg. Trebuirà noi servicii in räzboiul p-ion, pentru ca aceastä leghturk de vasalitate sä-i fie uitatà.Peste putin Berlinul va v'edea si trupe polone viind contra luiFrederic-Wilhelm, care va deveni acum dusmanul Suedesilor.

Mai tkrziu, &and Ludovic al XIV-lea atack Olanda, Elec-torul, care-si fäcuse cresterea acolo, pe rangi printii de Oranje,ia partea Republicei, dar regele frances il sileste la pace. Re-luknd rkzboiul, el ripeste Suedesilor aliati ai Franciei posesiu-nile lor in Germania, dar e silit de Ludovic sk le dea inapoi lapacea din 1679, pe toate. 0 singuri victorie, la Fehrbellin, si-apierdut astfel folosul. «Mare le» om se nangaie cu ocupareaunor puncte pe coasta Africei si cu primirea de soli negri!

Dack ar fi macar o inteleapth politick dinastick! Dar,dup.& ce un Hohenzollern, Albert, de la Anspach, ajunge Mare-Maestru teutonic si, urmând principiilor, asa de utile, ale lute-ranismului, seculariseaid, ca ducat, pamanturile Ordinului(1525), nimic nu se face din partea ramurii electorale pentrua-si asigura mostenirea. Lui Al Art ii urmeazä, la 1568, un fiuidiot, si numai pentru aceia markgraful Ioachim al II-lea e aso-ciat de regele Poloniei la omagiul feudal si la drepturile pecare el le procurd. Numai moartea nevolnicului duce reuneste

78

Prusia orientala cu Electoratul, la 1618, dar Prusia occidentali,cu Danzig si Thorn, famine polon5,, intrerupand comunicatiaintre Mara si ducat.

in tot acest timp, ramurile secundare ale Casei deHohenzollern stapanesc la Anspach si Bayreuth ori si in duca-tul silesian de Jagerndorf.

Astfel de oameni nu pot pune in miscare puteri ca aceleacare au provocat rizboiul de Treizeci de ani i, printeinsul,ruina tarii lor, a tuturora.

N'o poate face nici Imparatul, un «Austriac», care arfi deci un German in ce priveste spiritul conducitor i directia

Am aratat aiurea ce inseamna, de fapt, «Statul austriac»in acest moment si care sant adeveiratele lui legaturi cu teri-toriile germane. Ferdinand de Stiria, Imparatul Ferdinand alII-lea, restauratorul catolicismului, restabilitorul drepturilor im-periale, e, in realitatea lucrurilor, o foarte mediocra i mes-china personalitate, cu toata cinstea, dorinta de dreptate, milade saraci, care nu i se pot tagadui. Ce s'ar putea astepta de/a initiativa chibzuith a unui om care priveste pe Maica Dom-nului ca pe «generalisima» armatelor sale si declara formal cg,intalnind la o räscruce pe un inger i pe un cleric, ar lasa lao parte pe cel d'intaiu ca sa urmeze pe cel din urma?

De fapt, tragedia cea mare a Germaniei, care s'a resimtitde urmarile ei i panä la inceputul secolului trecut, se datoresteunei puteri straine, Papa Rath.

De mult, Papa, farä sä aiba proprietatea sa in pamanturiitaliene mai intinse, dispune de mijloace cu mult mai reale de-cat Imparatul, intr'o organisatie cum n'a avut-o niciodata aces-ta din urmä. Vechii ostasi ai lui Grigore al VII-lea, calugariibenedictini, ai reformei cluniacense, fusesera inlocuiti, ca lup-

p

79

tatori siguri, totdeauna gata, pentru Biserica, singura lor stä-pada, prin <<Ordinele cersitoare» din veacul al XIII-lea, larkaveri, fara proprietati, Franciscanii si Dominicanii. Acuma, fatalde Reforma, se ridica pentru apararea traditiei o altä «militie»,a <<Societatii lui Isus», Iesuitii lui Loyola, ascultand orbeste degeneralul lor, care poarti razboiul Sfantului Scaun.

Ei conduc, cu stiinta, talentul si dibacia lor, acel «Conciliugeneral» mult timp cerut de toti si zabovit de cei interesati,care-si tine in starsit (1542-1563) sedintile la Trient, Trento

Concilium tridentinum, pe care-1 infatiseaza, in vaste operelatine ingrijite, un cardinal si alti scriitori din fruntea lumiicatolice. Si acest Conciliu, clacä nu poate sa aduci pe protes-tanti inapoi la staulul roman, are acest mare folos ca a codi-ficat si disciplinat catolicismul, in forme moderne, aparate deo noua dialectica si ca, apoi, a margenit protestantismul la Ger-mania si la tarile de limba germanica, Suedia, Norvegia,Danemarca, Provinciile Baltice, Ardealui Sasilor, impiedecan-du-1 de a capata mai departe teren in lumea romanici, in carenatrun.sese acum, fie si supt forma derivatä, a invataturii, deo mai inaltä esenta filosofica, a lui Calvin din Noyon, patri-arhul «hughenotilor» (de la Eidgenossen, uniti prin juramant,ca Sviterii).

Iesuitii, de o vitejie deosebita, de un mare spirit de sacri-ficiu penfru credinta, neafland in Europa insäsi alti pagani decombatut cleat Turcii, hotarit ireductibili, se duc peste Oceansä castige aderenti Bisericii romane in China, in Iaponia, ininsulele Extremului Orient. Altii preclica Rutenior ortodoesi dinState le regelui Poloniei si aduc astfel pe Galitieni sä incheieun act formal de Unire, in sinodul de la Brzesk. Trimesi de-aiparintilor din Liov yin in Moldova lui Petru Schiopul, sfa-tuit de Albanesul catolic si italianisant Bartolomeiu Bruti, siintroduc noul calendar roman al erei noi; un Domn muntean,Alexandru Mircea, va trimete un epitaf la Roma, dupa dorinta

80

sotiei lui, o Levantina catolica, si Domnul moldovean IeremiaMovila, pus si aparat de Poloni, va frecventa Biserica din Su-ceava a catolicilor. In Rusia Tarilor un padre Possevino, care acucerit si Ardealul pentru confesiunea romana, va desvolta oasa de vast& activitate, Inca va trebui interyenVa personalarepetata a Patriarhilor de Ierusalim ca sa retie aceastä Mos-covie in vechea credinta.

Putea oare Roma, dispunand de astfel de ostasi, sa para.-seasca definitiv Germania protestantismului, in care vedea osimpla rebeliune trecatoare? Si aceasta, cand? Dupa, o nouä cru-ciath contra Turcilor, pusa la cale de Papa Clemeet al VIII-lea,cul banii, cu binecuvantarea, cu predicatorii si capitanii lui, cru-ciata care, neputand lua paganilor Constantincpolul, s'a pre-facut intr'un razboiu, de necontenita inspiratie catolica, impo-triva Sultanului, supt Rudolf al II-lea, bietul Imparat nebuncare habar n'avea de ceia ce se facea in limitele de forma, aleautoritatii sale si supt numele sau imparatest?

Iesuitii deci, Scaunul roman, organisatia catolica, printoate mijloacele lor de actiune, nesfarsite si totdeauna efective,au determinat la atitudini de un radicalism provocator, la ma-suri de- represiune fara scrupul pe Ferdinand al II-lea si i-aucastigat, in Bavaria si aiurea, sprijinul german necesar pentrua infrunta dusmania exasperati a principilor protestanti.

Nici mijloacele macar n'au fost austriece, in special, origermane, in genere. In mare parte le-a procurat Spania, care,fara a mai da, din Habsburgii ei, Imparati lumii germane, nuintelegea, supt indaratnica ambitie rece a lui Filip al II-lea orisupt credinta fata de traditie a urmasilor luli din intaia jum5,-tate a veacului al XVIII-lea, sä renunte la apa.rarea in Imperiua unei cause de care insusi Carol Quintul o legase pentru tot-deauna. Din partea ei, Germania era deprinsa cu aurul spaniol,cu perfecta disciplina si tactica invatata a regimentelor spa-

81

niole, cu sfaturile ambasadorului, la Viena i la Praga, al re-gelui spaniol.

Cu atat mai usor putea acest rege sh se amestece in afa-cerile germane si sh le conduck duipa placul sau, cu cat, pe langaSpania iberica, fiinteazk pe acest timp o Spanie italiank, laMilan, la Neapcle, Oland oarecum Aupt influenta ei i pe Sian-tul Parinte de la Roma. Pe vechile drumuri ale negustorilor,soldatii Habsburgilor din Madrid pot phtrunde astfel prin Tirolin State le austriece si de aici in Imperiu. Intre oamenii de toa-te neamurile, i Irlandesi catolici, cari inconjurk pe Impk-rat, duph obiceiul Imphratului Carol, domn al lumii, incunjuratde represintantii atator rase, acesti Italo-Spanioli sant in celd'intaiu rand.

Si sa nu uithin bandele de mercenari, doritori de luptänecontenith oriunde, numai sä iasA faima, petrecere i jaf, pecari i-au produs atatea razboaie, incepand cu cele italiene, dela sfarsitul veacului al XV-lea, si care prin insäsi presenta lorprovoach Razboiul de treizeci de ani, precum in al XIV-lea se-col presenta cavaleriei setoase de zvon si de ispravi a provocatRazboiul de o sutä de ani.

Inca din veacul al XV-lea Aandsknechtii» germani, dinnumele chrora Francesii au facut: lansquenets, iar Italienii oformatiune proprie asamanAtoare, se inthlniau, impreunä cuSviterii, si mai mult chiar cleat acestia, pe toate campurile delupth din Apus. Aveau sefii lor, aventurieri fhrk teamk, ca unGeorg Frundsberg, acela care a cucerit Roma, insultand pePapa, i, in cursul luptelor pe care le purtau, ei iscodiau cantece,pline de viatk i vioiciune, care au rAmas.

Mai tarziu, child calvinismul a provocat in Frantz., timpde aproape alti dreizeci de ani», un razbolu de religie, pecare in multe privinti 1-a imitat Rcizboiul de treizeci de ani dinGermanic& , dacä nobilii catolici, de partea chrora, pank laN. IORGA

82

Henric al IV-lea, restabilitorul unitätii nationale, era si regele,dispuneau de mijloacele mari ale Statului, calvinii, thughenotth,trebuiau sa-si afle sprijinul aiurea. Ei au cerut, si au dobanclit,ajutorul engles, care, ce e drept, nu li-a folosit prea mult. Dar,inainte de toate, au putut sä atraga fortele militare disponi-bile de dincolo de Rin, pe care le lasase libere incetarea lupte-lor legate de personalitatea lui Carol Quintul. Acesti Reiter,pentru Francesi reitres, supt sefii lor germani, au ramas in a-mintirea localnicilor prin caracterul lacom si salbatec, preves-titor al celor ce erau sa se intample in Germania insksi pesteputin, al aventurii lor prädalnice.

Din pa/tea catolicilor, sant la indemana regimentele spa-niole, de care s'a vorbit si mai sus. Un tirnp, ele-si aflasera in-trebuintarea in razboaiele ivite din Franta ca si in Tarile-de-jos, unde se nadajduia ca prin puterea armelor sa se inabursecu totul acea miscare religioask din care a iesit apoi macarlibertatea Statelor Olandei. Dack, pe acest teren al luptelor dereligie, forte ale regelui din Madrid vor mai fi, necontenit, re-tinute 'Ana la incheiarea tratelor din Vestfalia, imposibilitateaunei interventii in Franta dupa asezarea lui Henrie al IV-lea sivictoriile lui hotaritoare asupra strainilor lasä numeroase ele-mente libere de a se amesteca in orice alt conflict.

Räzboiul de treizeci de ani, pornit de catolicismul setosde revansa si de reintregire, e mult mai mult deci al mercena-rilor cari-I poarta, alcatuind un element autonom si preponde-rant, decat al Imparatului in numele caruia se di lupta. DovadaWallenstein, ducele de Lauenburg, de Mecklenburg, conspirato-rul care voià ceva mai mult deal ce avuse si cleat chiar totce i se mai putea da, care pleacã dintr'o casä de nobili saraci,isi face pregatirea la un patron din Boemia, decat care era saajunga nesfarsit mai mult, pentru ca, dupa ratkciri de sim-brias si cautator de noroc in deosebitele colturi ale Europei,

83

lepede, in urma unui, accident personal, protestantismul,confesiunea sa de pada atunci, spre a se face, nu numai catolic,dar campionul neobosit, si de cele mai multe ori norocos, alimperialismului catolic. Strange atatia soldati, 50.000, cati Iicrede necesari pentru a dicta legi Orli care-i hraneste i chiarCesarului austriac pe care se face a-I servi. Aceastä armata eproprietatea lui; generalii, colonelii ei, dupa moda spaniola,sant ereatiunea apartin. Cu ei castiga, cu ei imparte,cu acesti oameni din toate partile si de nicailri. Singurul scope cat mai multa glorie i, mai ales, cat mai Mu ltä odobandav.Nicio orientare nu poate sä alba o valoare durabila: doar

credintii celei adevarate s'a oferit, la un ceas de disgratiedin partea lui Ferdinand al II-lea, lui Gustav-Adolf, ereticul,strainul, dusmanul. Pentru ca Habsburgii sa scape de un asade teribil aparator, au trebuit sa recurga, chiar risca.nd a-sicompromite rázboiul Mr, care era, inainte de toate, a/ lui,la reprobabilul mijloc al unui dramatic asasinat, de care a ra-sunat lumea intreaga, martura a eroicelor ispravi ale lui Wal-

lenstein.Se vad astfel printi germani, ca Petru Ernest de Mans-

feld, bastard, furios ca, nu i se acorda mostenirea, servind pe un-ambitios rege danes care altfel n'ar putea sa. intervie in Im-pain: la capatul luptelor sale, el se gandia a trece, prin Ve-netia, in Anglia; moare MO. Zara, in Dalmatia. Se intalnescaltii, din feude de a doua mama, Cristian de Braunschweig, se-niorul de Anhalt, cari sant inainte d toate antreprenori deostiri pe sama propriului Mr popor, la care odatä nu s'au ganditin cursul ispravilor lor; mai tarziu ne gäsim in fata unei Bern-hard de Saxa-Weimar, care functioneaza, ca i Suedesii Banner,Torstenson, Wrangel, ea simplu general al regelui Suediei, pen-tru ca tratatul lui de subsidii e incheiat cu acesta. i, de almin-terea, acesti Suedesi, al caror mare rege de odinioara, Gustav-Adolf, avuse poate gandul, nu numai ca vecin al Germaniei,

-sa-si

lui, si-i

stal--pul

84

ci si ca posesor de teritorii inlauntrul ei, sh-i dea supt condu-cerea sa o noui viata, nu vor sta pe ganduri, dupa ce impar-tisera, cu de la sine putere, posesiuni in Imperiu auxiliarilorsi aliatilor lor germani, sE faca räzboiul mai departe cu baniiregelui Franciei si. pe sama acestuia.

Astfel acesta, Ludovic al XIII-lea, regele supus al domi-natorului sau prim-ministru Richelieu, intervenind, cu un te-saur plin si cu mijloacele militare noua ale unui Condé si Tu-renne, castigi fara mare greutate, catre sfarsitul celor trei-zeci de ani de lupta, suprematia in Germania.

Se vor face contra lui Ludovic al XIV-lea, urmasul lui,coalitii, la spatele carora e totdeauna dorinta de rasbunare aus-triad., de cite oH el va incerca ca prefaca prestigiul in sap&nire, ravnind prin razboiul contra Olandei gurile Rinului oH,prin seria de razboaie contra Spaniei, nu numai scoaterea azzs-teia din Taxi le-de-jos, din ramasitile burgunde care mai erauin mainile urmasilor lui Carol Quintul, dar si mostenirea ur-masilor lui Filip al II-lea in regatul spaniol el insusi. Principiigermani, Brandenburgul, Bavaria, Maximilian Emanuel fiindaliatul regelui Franciei , Palatinatul se prind in acesteorazboaie de Imperiu», ce se poarti in Flandra, in Italia, darsi in partile renane, care, din nou, suferira greu de pe urma bor.Dar niciodata nu e a lor initiativa si niciun castig, nici in vre-mile cele mai rele pentru ambitiosul rece frances, nu /i reintâne/or. E, de fapt, numai oontinuarea unui vechiu conflict austro-frances, care-0 are radacinile in interesele celor douk puter-nice dinastii prin acele parti mijlocii de-a lungul Rinului,care, acestea, nu putusera sa-si capete o existent& politica uni-tar& si independentä, dincolo de Germania, dar si fora Franta.

i ca invinsa, Franta dominh insa prin spiritul ei intreagaviatä germana.

85

Si era natural, odata ce aceasta viata e resumatk in aceleCurti ale principilor care n'au pierdut din ochi niciun momentunicul i stralucitorul model care era regalitatea francesk,mai ales acea intrupare a splendorilor i elegantelor, a bunuluiei gust si a simtului ei fin care e Versailles al lui Ludovic alXIV-lea.

La Curte lucreazi, asa cum se lucreaza supt ordinele«regelui-soare», artistii epocei, cari nu se mai ocupa, ca pictoriidin veacul trecut, cu schitarea in portrete oneste i linistite aaspectelor burghesiei contemporane. Aici au un mai larg campde activitate arhitectii, cari nu ridica alte biserici cleat aceleaunde ingenunche, incunjurati de suita lor stralucitoare, stk.-

panii. Aici se strange «lumea bung» a timpului, toti aceia carivreau sa arkte «ca Germanii nu sant porci sklbateth (wilde

zice Andreas Heinrich Buchholtz) «si ur0». Aici se alca-tuiesc romane de distragie, si in ate 6-7.000 de pagini, cunesfarraele aventuri ale unor eroi istorici sau imaginari oH cuexpunerea in forma, acoperia a scandalurilor contemporane,ea in scrisele unei domnisoare de Scudery sau in cHistoireamoureuse des Gaules» a lui Bussy-Rabutin. Cate un print chiar,ea Anton-Ulric de Braunschweig, binevoieste insusi a se coboripank la aceasta ocupatie de salon care e literatura. Aici, insfarsit, istoricii, filosofii, e vremea lui Leibnitz, a lui Pufen-dorff! scriu latineste ceia ce in frantuzeste s'ar spune maigreu.

Cartea francesk se traduce une brit, cum s'a tradus,din spanioleste, don Quixote, ckci, de altfel, admiratia imita-toare se intinde i asupra literaturilor spaniola, olandeskenglesk, si Academiile italiene, cu nume infrumusetate pentrumembrii lor, sant contrafacute in Ordinele florilor, pastorilor,lebedelor, etc. ; de cele mai multe oH in cercurile inalte ease ceteste in original. cTräim», spune Neukirch, «inteo vreme

si

Sane,

ai

86

nand Germanii nu mai sant Germani, cand limbile straine treinainte, si e tot asa lucru de rusine a vorbi nemteste ca si a_purta un cojoc sviterian». cHaine francese», spune altul, <man-cari francese, mobile francese, limbk francesa, moravuri fran-.cese, picate francese.» Pretutindeni, cu «barbute francese» pestegulere de dantele, intinse peste pourpointele infoiate, pe cand_picioarele sant prinse in cizme inalte cu pinteni si in largi haut-de-chausses, qFrantzmänner», cari nu cauta a fi GermanLei cauta a nu fi Germani. Asa au vrut principii; asa fac supusii.

Reactiune este, dar slabi ori chiar ridicula. Un MartinOpitz, cantând Germania, urmeaza, totusi in stil normele lite-raturii de Curte. In Arminius al lui Lohenstein, cu cele 2.86&de pagini ale lui, este subiect german, dar spirit german, nu.Un Philipp von Zesen crede ca a facut lucru mare cerand sa sezici Venerei Liebinne si Aurorei Rötinne si impunand cuvintecadevarat» germane, dintre care unele, ea Vertrag, tratat, s'au.mentinut. La criticile aduse influentei francese, cutare obiec-teaza: «Dar Francesii sant astizi oamenii cei mai iscusiti sistin a da tuturor lucrurilor o adevarata viata!». Pe child Ger-manii, cu tot parlieren al lor frances, fac, la Versailles si laParis, impresia unor «oite ale Domnului». «Francesii cari viala noi atrag unul si unul iubirea si admiratia.»

Mai jos nu putea sk se cadä in despretul de sine insusi..

E adevarat ea, vechea poesie religioasa care porneste delacantecele lui Luther se mentine, sinceri, intima, emotionanti..Un istoric literar modern, König, observa ca <Tank si poetiicari in produsele lor lumesti sant bolnavi de toate excesele /Ito-dei, mestesugArie savanta si verbalism l'atos (Gespreizheit),,sant solizi si simpli in cantecele lor bisericesti». Acestea attfost acloptate de popor si transmise de dansul. In zile de durere

87

ele au manghiat pe fiecare si in zile de lupti au indemnat petoti Impreunä. nth caracter individual, ele par scrise in ace-lasi metru de acelasi autor, pe un ton care face din ele, maipresus de autorii lor, o adevarafa poesie popularg. Dar un po-por care nu poate manifesta altfel originalitatea spiritului säunu va putea nici sä radieze influenta in afara, nici sa creezeprin cugetul sail o politicg de faptä nationali.

VII.

0 NOUA MISCARE A SPIRITULUI GERMAN SI OPRIREAEI IN CERCURI LITERARE.

Se vorbeste de o resistentä german& supt steagul Caseide Austria contra regalitatii francese nivalitoare si, mai tarziu,de lupta, tot in numele germanismului, care se poarta intreaceiasi Casa de Austria, pe vremea Mariei-Teresei, si intrePrusia lui Frederic al II-lea, rival& a Habsburgilor in ce pH-veste conducerea poporului german.

De fapt, Leopold I-iu, Iosif si Carol al VI-lea n'au avut,un singur moment, asemenea idei in razboaiele lor indelungatecu ambitiosul si puternicul rege frances. Nu li-a trecut prinminte sa risbune pe Carol Quintul contra urmasului lui Fran-cisc I-iu si lui Henric al II-lea, sa inoiasca fat.a. de dusmanulsecular onoarea armelor germane, sa, restaureze vechiul Impe-riu in granitile pe care le avuse odinioara. Initiativa chiar aacestor lupte, care au ajuns a interesa si a cuprinde si pe prin-cipii Imperiului, nu apartine celor trei Suverani pe cari i-ampomenit mai sus.

Ea e, exclusiv, francesä, de si, iarasi, am gresi dacä amcrede ca Ludovic al XIV-lea a creat el insusi, prin energia saconsecventa, conditiile in care s'a purtat conflictul. De fapt,anumite imprejurari au provoclt 0 interventie a lui, care era

90

necesara, fiind vorba de a se atinge granitile naturale aleFranciei la Räsarit. Moartea lui Filip al IV-lea, regele Spaniei,a carui flick Maria-Teresa, era sotia tanarului stapanitor dinParis, a fost un prilej, pentru el, in numele drepturilor reginei,sä se atace Flandra, si moartea lui Carol al II-lea, ultimulHabsburg din Spania, putand aduce primejdia stabilirii Habs-burgilor, mult mai vioi, din Imperiu, la granita Pirineilor, adeterminat amestecul Francesilor pentru a impiedeca la im-partirea unei imense dominatii, facuta tot din farame, ca Spa-nia inshsi sa ajunga a arhiducelui Carol si, la moartea frateluisau Iosif, a Imparatului Carol al VI-lea. Vechile feude bur-gunde fusesera inainte de aceasta reunite la Coroana francesa,care le parasise la crearea, in secolul al XIV-lea, a frumosuluiapanagiu al ducelui Filip.

Imparatii germani, earl vor putea 'Astra pentru dinastialor, pe langa o mare parte din painanturile italiene, Täri le-de-jos belgice, ramase ale Spaniolilor prin tratatele din Vestfalia,nu fac cleat sä reactioneze la provocarea venita de diricolo deRin. Am spus cã puterile germane nu se string in jurul lor.Contingentul celor mai multi din principi e putin, tarziu si faradispositie de a lupta in acele regiuni renane unde in Francesnu se vede in de obste, asa cum credem de obiceiu, un dusman,

si aceasta cu toata prada cumplita, din care s'a tras atataprofit pe urma, a lid Turenne in Palatinat, uncle si astazi caste-lul electoral din Heidelberg se pastreazä in starea de elocventamina. Ba o Princesa Palatina e maritata in Casa de Franta,aceia de la care se pastreaza cunoscutele lungi scrisori cinice,intrebuintand, cu un humour grosolan, cele mai drastice cu-vinte ale vocabulariului frances. Maximilian-Emanuel, Electorulde Bavaria , e clientul lui Ludovic al XIV-lea, pe care-I ajutiin speranta de castiguri teritoriale, pe care nu le-a avut.

i Austriecii singuri ar fi fost in stare, pe vremea candsoarta li-a dat generali ca marchisul de Baden, ca printul Ca-

91

rol de Lorena, Frances , ca Eugeniu de Savoia , de sange0. de limba Frances si el , sä dud, razboiul mai iute pentrumai maxi foloase. Prelungirea ostilitatilor, reluarea Mr indatkdupa o trecatoare impaciuire, se datoreste, nu numai impreju-rarilor francese din acest timp, ci i faptului ca Habsburgii,cari la Rin nici n'au cleat sa continue o defensiva si in Italiasa raspinga navaliri cu forte ce nu sant covarsitoare, se aflaocupati aiurea, cu toad, atentia, cu tot interesul si cu tot cast-gul Mr.

Nici pe acesta nu 1-au smuls prin durabile silinti oneste..Ei nu s'ar fi gandit niciodata c provinciile care formaserainainte de lupta de la Mohacs (1526) miezul regatului Unga-riei ar putea fi smulse dominatiei turcesti si reunite cu pose-siunile lor din Ungaria de Nord, de Sud, de Vest, dacä n'ar fiintervenit ofensiva turceasca a celor doi Chiuprulii, Mohammed

Ahmed, si a continuatorului Mr, Cara-Mustafk Acesti Mari-Viziri, cari se substituie Sultanilor obositi din Casa lui Osman,cred ea au gasit in noua atacuri contra crestinitatii, Po lonala Rasarit; Ardelenii, Germanii la Apus, mijlocul de a im-prospäta puterile si de a trezi spiritul unui popor molesit. Daca.o intaie serie de lupte nu aduce Inca un resultat desastros pen-tru aceste arme, care nu pareau Inca a fi definitiv usate, va fialtfel dupa asediul Vienei, prelungit lenes de Cara-Mustafa in.1683, panä ce in sprijinul cetatii imperiale, parasitä de Leo-pold al I-iu, care se retrage la Linz, desperand aproape, aleargi()stile de cruciata, trimese de Papa, din Imperiu chiar, ori, suptcomanda regelui loan Sobieski, din Po Ionia. Fara voie crestinii,cari au risipit mai mult cleat au invins o armata demoralisataprin traiul bun, se gäsesc atrasi in urmarirea ei. Slab aparate,dupa concentrarea de forte produsa de ofensiva neizbutiti, ce-tatile unguresti cad pe rand. Sobieski insusi cucereste intaiu,ca delegat apostolic, pentru ca, dupa retragerea sa, in urma.

si

92

atator jigniri primite, generalii in solda Tesaurului imperial säcontinue opera inceputä. Soldatii lor sant adese ori tot asa deputin Gerniani ca si sefii de care asculta. Si atatea schimbarise introduc din causa capriciului de Curte si a lipsei de orga-nisare, incat ceia ce, cu un plan si cu mijloace perrnanente, seputea face in doui-trei campanii, a cerut sesesprezece ani delupta, pang la pacea de la Carlovat, din 1699.

Aceastä pace dadea Casei de Austria Ungaria, cuceritäcu oastea, dar ea recunostea si stapanirea acesteia in Ardeal,atacat Inca din razboiul precedent si care acum, supt printulMihail Apaffy, se cla printr'o capitulatie, asa-zisa «capitulatielotaringica», Mei niciun sacrificiu din partea Habsburgilor.Poate o fi o comparatie intre aceste anexari intinse si succeselesmulse cu atata greutate si cu asa de putine sanse de duratila Rin! Si, dad. Austria are acum comitatele exterioare de laApusul Ardealului, ii lipseste Banatul, de uncle a trebuit sa-siretraga trupele. Pentru acest Banat, pentru Oltenia vecing,pentru Serbia, din care inainte de pace se adunasera elemen-tele nationale cele mai energice si cu mai mult prestigiu, pentrua le colonisa, cu arhiepiscopul si episcopii, cu voevozii si ca-Pitanii lor, in Confiniile Militare, se va incepe, tot supt condu-cerea, sigura si. norocoasi, a strainului care e Eugeniu de Sa-voia, un nou razboiu. El va adaugi la posesiunile habsburgicedin Rasárit Banatul propriu-zis si Banatul oltean, precum sidistrictels sarbesti din Nord. Bosnia sii Hertegcwina, navalite decavaleria imparateasca, pareau ca asteapta un nou moment alintinderii de hotare, si Albania, cu toate perspectivele ce des-chidea, era numai o continuare la Sud a acestor Tinuturi.

E adevarat ca., lipsind acum mintea marelui general sa-voiard, al treilea rasboiu contra Turciei, arituri de Rusi,mai mult rivali cleat aliati, va duce la nesuccese, apoi la'marea infrangere de la Grodzka si, dupa pierderea Belgradului,la pacea din acest loc chiar (1739), care restitui Turcilor Olte-

93

nia ei districtele din Serbia. Dar aceasta se putea consideranumai ca un accident nenorocit, feta de situatia si de mijloa-cele, permanente, ale Casei de Austria. Ea era hotarita O. revie.

Au impiedecat-o numai moartea lui Carol al VI-lea si,la suirea pe tron, prin conventie speciala, a Mariei-Teresei,cele doua lungi razboaie, aproape fara intrerupere, care ocupapeste douazeci de ani din istoria Germa,niei in secolul alXVIII-lea (1740-63). Toate puterile de lupta habsburgice aufost atrase deci in aceastä direotie pentru a pistra posesiunilede basa, in Imperiu chiar, ale Casei lui Carol Quintul. Numaiprimejdia cea mare resultata din atacul lui Frederic al II-leaa smuls un moment atentia de la marile planuri de hegemonierisariteanä pe ruinele Imparatiei turcesti.

Indata ce un prilej s'a presintat din nou in Rasarit, operade expansiune, Drang nach Osten, cu mijloace germane, dar nupentru poporul german, a fost reluata. Razboiul ruso-turc in-cheiat la 1774 permite, dupa noi planuri asupra judetelor ol-tene, rasluirea Bucovinei. Concursul risen oferit de ambitiileromantice ale Tarinei Ecaterina a II-a era bine venit. Astfels'a putut ocupa, intr'un nou razboiu, Moldova apuseara pan& laSiretiu, Muntenia, Oltenia. Ele ar fi fost pastrate dacä nu eaproducea, cu toate complicatiile pe care trebuia sa le atraga, sicu toate amenintaa ile atator interese dinastice si a principiuluimonarhic insusi, Revolutia francesa. Asa s'a ajuns la pacea demomentana renuntare de cuceriri din 1791. Robespierre ne sca-pa acum, fära voie, asa cum, cu o jumatate de veac in urma,tot fara, voie, ne scapase Frederic al II-lea Prusia fiindacuma una din mijlocitoarele impacarii cu Turcii.

i, in aceste parti, si in folosul Austriei, mai era un Statcare se desfacea: Polonia. 0 intaie impartire a nenorocituluiregat daduse Mariei-Teresei, desolata in constiinta ei!,

94

acea provincie a Galitiei si Lodomeriei, un adevarat regat: alRusiei Rosii, care lega si mai mult pe Austrieci de lucrurileorientale, desfacandu-i de Germania.

In aceasta directie tindeau, de altfel, si alti principi ger-mani. Electorul de Saxonia, August-cel-Tare, isi jertfi si reli-gia protestanta, el, urmasul ocrotitorilor lui Luther, casa poata fi rege in Po Ionia, neramaind in urma Electorului deBrandenburg, Frederic I-iu, care, doar fill recunoastereaFranciei, a Poloniei si a Papei, se facuse rege in Prusia,dupa ce se oprise intaiu asupra titlului, care ar fi jignit insaSuedia, de rege al Vandalilor. Fiul aceluia, cu acelasi nume, afost si el rege in Varsovia. i, mai tarziu, cu sprijin austriac,si un duce de Baden a umblat dupa Coroana lui Ioan Sobieski.Casa de Hanovra, derivata din cea de Braunschweig, va capatao coroana in Anglia. Austriecii se gandiau a face din mosteni-torul Bavariei un rege in Teri le-de-jos. S, i State le germane deorigine devin vasalele de f apt ale regalitätilor astfel dobandite.

Este poate mai germanä deck aceasta politica, absolutnegermani, aceia a rivalului, Frederic al II-lea?

Inteo carte care a atras multi atentie, Ono Klopp acautat si arate ca., in conflictul dintre Maria-Teresa si Fre-deric, cea d'intaiu represinta mai mult decat cel de-al doilea,invingatorul, causa germana in acel moment si interesele ger-mane in viitor. Argumentatia lui n'a reusit a face din- reginaBoemiei si Ungariei, din castigatoarea Galitiei o campioana agermanismului contra unui rege qstrahm. Dar ea a scos in lu-mina destul de bine, ceia ce nici nu era greu, caracterulnegerman al politicei regelui acestei Prusii, al carii nume chiarera in legitura cu un teritoriu oarecare, adaus in cutare mo-ment din expansiunea unei dinastii.

Personal, prin ce ar putea fi el German? Fiu al unuiprincipe de o proverbiala brutalitate, care, de si in chinurile

95

podagrei picta tablouri cu insemnarea melancolica in tormentispinxit, gäsia ca, pentru a presida Academia mostenita de lamaretul si vanül sau parinte, ajung, pe rand, nebunii, bufoniiCurtii si care izgonia, satisfacut in fumul orb al clubului saumilitar de <<tabagie», pe.daschlul de latineste de langa odraslalui, el n'are virtutile primitive, inradacinate in solul nativ, aleacestuia. Oricat ar fi amenintat sä fie zugrumat cu perdelele,oricat, la incercarea lui de fuga, e ingrozit prin spectacolul te-ribil al executarii prietenului care i-a fost complice in aceastätentativa, el ramane alt feZ de om. Sangele ghelf al mamei sale,sora regelui Gheorghe al Angliei, aducea poate ereditati tai-nice dintfun mai vechiu trecut, care nu e legat de lot cu vre-oconstiinta nationala germana.

Crescut de o guvernanta francesa de un intaiu preceptorfrances, el nu invata de la Germanii carora 1-a incredintat tatilsau decat arta militara. Cetirile lui, de la inceput, sant fran-cese, si pani la urma francese vor si ramanea. Gottsched, pe-dantul Boileau de la Lipsca, nascut insä in State le prusiene,certifich faptul ca qe1 nu intelegea multe cuvinte germane».«Din tinereta», spunea el acestui invatat german, «n'am cetitvre-o carte german& si vorbesc nemteste ca un vizitiu; da.acuma sant un magar hatran (effi alter Kerl) de patruzeci sisase de ani, si nu mai am vreme de asa ceva». Francesi i-aufost prietenii, pana la Voltaire, pe care 1-a chemat cu adancrespect si 1-a dat a1ara ca pe un lacheu, pada la presedintelecel nou al Academiei sale, pang la prietenii sai literari cu cari-0ingana o singuratate datorita egoistului sau spirit absolut anti-social. In limba francesa a scris «Memoriile pentru a servi laistoria Casei de Brandenburg» si polemica lui contra aceluiMacchiavelli pe care nu-1 putea suferi doar in teorie, fara amai vorbi de atata literatura poetica inferioara, facutä, si inmijlocul luptelor, tot frantuzeste.

96

Nu i-a fost mai german& politica acelui care a devastatSaxonia ca si capete Silesia si care era gata sa faca din Ba-varia teatrul unui nou räzboiu tot asa de pustiitor, a cruntuluirazboinic care a lasat pe campiile de lupti 190.000 dintre sol-datii sai, pe langi 33.000 de civili cari murira pe alaturi, faraa mai socoti jertfele, corespunzátoare, ale adversarilor. Cele-lalte State germane n'au intrat pentru el in socoteala cleat caauxiliari sau ca dusmani in combinatiile, necontenit schimba-toare, ale unei politice care nu se obosia pandind in toate Or-tile. In zadar stitea scris in testamentul Marelui Elector caurmasii lui au a se gandi Kce trebuie sa faca pentru onoareaneamului german spre a nu pacatui fata de insusi sangele luisi fata de patria vestiti inaintea tuturor natiilor lumii»; inzadar glasul strabunului ii striga: «cugetä ea esti German»(«gedenke dass du ein Deutscher bist»). Mare le Frederic nustia bine nici limba aspra, in care erau scrise aceste invata-mintd.

Nici chiar din punctul de vedere dinastic politica lui n'arelinii largi si orizont. Mostenise, pe langa posesiunile prinse peincetul in Frisa Orientala, in ducatele renane, Cleve, Mich,Berg, pe langa feude sviteriene, ca Neufchatel si Valengin,doua grupe de pamanturi: Marca brandenburgica si PrusiaOrientalà. Prusia Occidentatla, polonk regalä, icu Danzig siThorn, era la mijloc. Si regatul polon se afla in 'Aida disolutie;el se va imparti dupa propunerea si cu participarea lui Frede-ric. Dar elementul de legaturä prusian n'a fost castigat cleatde urmasul lui, nerazboinic, Frederic-Wilhelm al II-lea. El in-susi, urmarind, dupa traditia Hohenzollernilor, foloase cu maiMine riscuri, oricat desvoltarea imprejurarilor ar fi fastsi-i incarce apoi socoteala , ataca Austria, la un ceas de sib':biciune, pentru drepturile sale in ducatele Jagerndorf, Glatz,etc., odata ale unei ramuri din familia sa, si din aceasta preten-tie face basa politicei de anexare a Silesiei intregi.

97

Ii iubeste cineva pe regele asa de admirat? Pentru aceas-ta ar fi trebuit ori ca o ideie mare sa se fi intrupat in el, orica atitudinea lui sa fi fost, fati de cugetarea i literatura ger-mana, incepatoare i modesta, una de bunivointa i prietenie.Dar acela care, pentru a lauda pe veneratul profesor, scriitorsi moralist Gellert nu gäsia cleat propositia banala i, pentruliteratorii germani, ofensätoare: oc'est le plus raisonnable dessavants allemandsp, acela care, vazand in nenorocita de Kar-schin, sotia cle cizmar, impovarata de copii i batuta, pe rand,de doi barbati, un fel de grosolana Musa gennanica, ii multi-mia pentru versurile omagiale prin darul a doi taleri, cari,de altfel, i-au fost trimesi inapoi n'a avut i n'a vrut saalba nicio atingere cu oamenii cari represintau scrisul national.

Nici macar cu cei cari se nascuserä in State le lui. Uniidintre dansii au mers sä se aseze aiurea. Danemarca lui Fre-deric al VI-lea si a lui Bernstorff ii dadea bucuros adapost,

lui Klopstock, autcrul oMesiadeh i altora. Cutare insa, caGleim, s'a inclaratnicit sa-si laude stapanul ori, si mai mult, capoetul Kleist, sa =park de ranile capatate pe carnpul de luptade la dusmanii marelui sau rege. Pe dânsul nu-1 interesa. Klop-stock n'a gasit un vers pentru acesta, i, cand cautat su-biectul epopeii de care e legat numele sau, fara sa mai fie ne-voie azi, a se mai ceti opera, el s'a ridicat, dupi exemplul luiMilton, la povestirea celor sfinte, (land o infatisare vorbaretadulceaga patimilor Mantuitorului. Cel mai clar, mai sigur desine, mai moderat si mai stapanit din spiritele Germaniei epoceifredericiane, Lessing, a trebuit sa. mearga. la Hamburg ca säfixeze, in acelasi timp cand Ii scria dramele biurghese, nor-mele cele nouà ale artei teatrale, scapata de tutela artificiali-tatii francese dominante, inainte de a infrunta greutitile teo-riei generale a artei fata de literatura in neterminatul saltoLaokoon».N. IORGA 7

si

pi

93

Ce n'ar fi dat acesti oameni clack' in Berlinul lui Frede-lie, macar in ultimii douazeci de ani pasnici, ar fi gasit cegasiau scriitorii francesi in Paris ori chiar ce era sa gaseascio noui generatie germani 3n senina pace prietenoasa de la Wei-mar, din zilele ducesei Ana-Amalia si ale fiului ei Karl-August,totusi niste principi asa de saraci, avand, fari alta glorie cleataceia de a fi adapostit ce era mai inalt si mai nobil in literaturacontemporanä a natiunii Mr, posesiuni asa de mici 1! Dar prin-cipala foaie pentru literaturi in aceste vremi se tipareste laBrema; teatrul care indrazneste mai mult e acel dela Hamburg;Universitatile prusiene sant la Halle, la Iena, la Konigsberg;filosofi de insemnatatea lui Kant vor mucezi o viata intreaga laKonigsberg; un Herder, totusi nascut supus prusian, va gasisprijinul vietii sale tot in Weimar. Iar la Berlin cercul literarva fi condus de o mentalitate asa de autentic germani ca a luiMendelssohn, de un idealism asa de curat ca al librarului Ni-colai, pe cand in castelul sail razlet regele are ca singuri tova-räsi ofiteri batrani ori tineri curteni suspecti mai mult cleatsupt un raport.

De la sine numai, cautand numai indemnuri si indrepthriin strainitate, se putea produce si desvolta o noui viata sufle-teasci germani. Ea nu va pleca din cercurile de sus, desnatio-nalisate eau indiferente pentru cultura. Burghesia mai bogataduce o viata total fara preocupatii intelectuale. Aceia cari ce-tesc si scriu, cari continua vechile curente si cauti drumurinoua se vor ridica, intocmai ca odinioari Luther, dintre saraciicari pistreazi traditia morali a natiunii lor. Cei mai multidintre poeti, cugetatori si profesori vor fi astfel fii de preoti

1 Herder scrie cateva din operele lui cele mai insenmate la Biickeburg.langa contesa de Schaumburg-Lippe, inainte de a trece insusi la Weimar, pentrurestul Vieth sale.

.

99

de la tara, din centre mici; câte unul va avea o descendent&oriseneasca ceva mai ridicatä: dacä mama lui Goethe e nascutaTextor, aceasta inseamna ca in familia ei au fost tesátori,bunicul ei e un cizmar; tatal lui Schiller, un felcer, ajunse labatraneta doar maior in serviciul Wiirttembergului. Se mai in-talnesc fii de intendenti, de vechili. In sama lor e inaintareasufleteasca a poporului german, pe care dinastiile-1 considerinumai ca platitor de imposite i inoitor al fortelor luptatoare.

Teritoriile din Vest si din Sud, unde rasa resulta din-teun amestec de elemente superioare, flind in mare parte de-vastate prin Razboiul de treizeci de ani i prin campaniileFrancesilor dincoace de Rin, cele d'intaiu semne ale unei lite-raturi vii, in legatura cu traditia si capabila de a misca i de ainrauri peresentul, se intfilnesc in Svitera. Gottsched se tru-deste in Saxonia sa-si redacteze canoanele pentru scrisul ger-man si ispriveste in ridicul, pe vremea cand in aceste \rad elw-tiene Bodmer incepe o adevarata miscare de renovatie, care in-dreapti din nou catre natura, ca singura i eterna invatitoare.In lunga;i viata profesorul de la Zurich va adaposti in casa sa,incercand a li da indrumiri folositoare, pe atatia din represin-tenth spiritului nou. 5i din aceiasi Sviteri se va ridica aceacantare a lui Haller, care nu se putea desface, in ciuda formu-lelor Invätat i retetelor de invitatie, &cat in acel aier lim-pede al inaltimilor. Lavater, fisionomistul, care e i un scriitor

un formator de suflete, i a1ii urmeaza aceasta directie.Aici insi continua vechea viata ingusta de vale, de ce-

tate cu portile inchise, de mediu margenit prin conditiile na-turale i obiceiurile sociale. Cum Svitera romanda n'a pututcrea o literatura francesa deosebita in epoca, mai tfirzie, canda dat pe Rousseau, asa Svitera germana nu putea, in lipsa eide sprijin si de orizont, sa deie o noui basà literaturii germanea unei epoce de renovare.

ci

1 00

Aceasta literatura zabovi astfel, in risipite Incercari indi-viduale, in cercuri locale formate in jural unui conducator cureputatie, ca Gellert, in societati de tir:?.ri pe care, in jurul ad-miratiei pentru vre-un talent in plina desfasurare, ca al luiKlopstock, hasardul le aduna i hasardul le desface (cercul dinHalle).

Pentru ca si fie o adevarata miscare trebuia ca rdz-boaiele s inceteze i ca, in pacea moarta pe care o lasara dupaele, principii, cu Prusianul in frunte, avand doar singuragrija a imbunatatirilor materiale aduse Statului-fermase simta tot mai mult o miscare de revoltä contra tiraniilorcare cerusera atata sange i atatea alte sacrificii pentru a nuda in schimb nimica mai mult.

Aceasta se produce prin anii 1770, putin dupä pacea careincheie razboiul al doilea silesian sau razboiul de sapte ani. 0influenta de peste hotare contribuie ca sh inteteasca spiritelenemultamite. Daca literatura francesä mai afla discipuli,unul din ei, Wieland, mester de forma armonioasa, va cladiintreaga opera de ironie i voluptate, care cere o mai inaltainitiare cultural& de la cetitorii ei cea englesa, care por-nise, in Franta, lupta, indelungata si de un asa puternic rasu-net, a lui Voltaire, Ii exerciti i aici inraurirea. Dacá publica-rea, de episcopul Percy, a vechilor balade scotiene aduce crea-rea genului in Germania prin «Lenora» fantastic& a lui Bür-ger, cu eroul ei iesit din mormant pentru a mai da o mita prinviata iubirilor, Shakespeare va fi marele renovator, acel Sha-.kespe.are pe care Lessing ii asezase urias in spontaneitatea luide o fecunditate nesfarsita in fata palidelor produse dramaticeale modei francese. El va deveni un trezitor de energii, i, pe.când unii pretind a-I imita in sangeroase si practice salbiticii,.biala Karschin ea insasi va pune numele lui, rau inteles, inversuri care-i dau ca biruitor in acelasi gen pe tânarul Schiller_

at

ci

o

101

Avem -a face cu o miscare ce pleaci de la sine, in acelasitimp, pretutindeni, ca o manifestatie a noului spirit al vremu-rilor. 0 natie vorbeste prin toti acesti scriitori noi caH incepa se manifesta in ultimul sfert al secolului al XVIII-lea saunumai putintel inainte, o natie in care vechiul instinct popular,inabusit, dar nu distrus, cauta sa se manifeste, in forme dinnou revolutionare, contra unor apasätoare datini i unor aseza-minte ce strivesc.

Fara a fi cunoscut pe Schiller, fari a fi trait in aceleasiconditii de desvoltare, Goethe va public& drama lui salbatecaGoetz von Berlichingen, in care invie ferocea energie a cavale-rului din al XVI-lea secol, fax% altä amintire deal a pasiunilorsale, lard alt sprijin cleat al puterii din el insusi. Tot ce eindatinat, tot ce e transmis, tot ce e recunoscut trebuie sa cada.Peste toate regulele dramatice, peste toate obisnuintile de stil,framantand cu vulgaritate vie vocabulariul poetic usat, se vorscrie lucruri cum nu s'au mai vazut pani atunci. Eroii cei maisimpatici vor fi ai revoltei, de oHce fel: acel care in Egmonta slavit pe nobilul care piere pe esafod aparand in tara luicireptul constiintei lui contra tiranului religios si politic, segandia sä infatiseze, in drame pe care nu le-a compus insä nici-odatä, pe Mohammed, cu Coranul legii lui de lupti, pe Evreulraticitor scuturand rascoala i tulburare din faldurii negri aihainei lui de vesnic prigonit, pe Prometeu, Titanul furator al

care si supt pliscul vulturului ce-i roade maruntaieledesfide pe Zeus, noul stipan, prin siilä, dar fara lege, al Olim-pului.

patimasa naturi sentimentala, Schiller incepe, de sia trecut prin disciplina unei scoli militare, la septesprezece aniprintr'un blastam aprins contra cuceritorului, strain sau local-nic, Ludovic al XIV-lea oH Frederic insusi pe care arvrea vada, la judecata cea de pe urma, urmarit de dansul

cufundat in Tartar de osanda fan iertare a judecitoruluisa.-1

luminii,

s,i

102

care nu poate gresi. Indati dupi aceasta, in «Briganzii», el in-fatiseazi in Karl Moor pe acela care se ridica, in acelasi timpcontra nedreptitii ce a suferit-o si contra ordinii stabilite carepermite o astfel de incalcare a dreptului; a doua editie infati-seaza un leu gata de luptä si, jos, legenda, provocatoare: «intyrannos», contra tiranilor. «Cabala, si Iubire» pune fat& in fatape fata curata care poate da iubirea si pe tovarasa de desfra-nare a unui print, care ar voi sa fie sotia unui om cinstit. Fat&de dramele lui Lessing, care, in cele politice, mergeau doarpia, la cereri de tolerant& religioasä, aceste violente scrieriale tineretului care se ridici, in mijlocul aclamatiilor generale,arata, fall indoialk o miscare de rasturnare.

Ea ar fi putut aduce o schimbare esentiala, in viata po-porului german. Din nou se revarsä, puternic, izvorul de ener-gie proaspata, gata si iea cu dinsul si sa, inece rämasitele pu-trede ale unei lumi ce isprivise. Administratia lua masuri deapaTare; cartile periculoase erau oprite in scoli. Era ceva ask-minator in principii si in tendinte cu ce se petrecea in Frantafiosofilor, supt impulsia agresivului Voltaire si mai ales asentimentalului visator Rousseau, cu crezul San, curat sviterian,de natura si de stari naturale, opuse civilisatiei conrupatoare.Dar la Germani agitatorii erau niste tineri din burghesie, dinlumea micilor functionari, clintre fruntasii intelectuali ai sate-lor si nu, ca dincolo, intr'o lume centralisati, complicata, rafi-nata, eleganti din orase ori ambitio0 din saloane, originali din.cercurile de distractie ospirituali», cari aveau nevoie de lega-turi, de onoruri, de pensii, cerute .si la usa metresei regelui, oPompadour, o Du Barry.

totusi in Germania nu se mergea spre o revolutie.Inca odata se petrecu ce am mai intalnit in zilele lui Luther.Miscarea cea noui a cautat sprijin imprejur. Dar orasele n'a-veau o viatä proprie, satele dormitau in supunerea, aproape re-ligioasä, a «supusilor» fatfi de «domnii» lor; in TJniversititi nu

i

103

era cleat grija stiintii sau pasiunea brutalelor petreceri san-geroase. Atunci curentul nou s'a impicat cu puternica realitateexistentä, si, cum reformatorul din al XVI-lea veac nemerise laCurtea Saxoniei, poetii perioadei de «Sturm und Drang», de<durtung si de asaltv, si-au cautat un Weimar oarecare,Goethe, Herder , o lena, Schiller , pentru a fi ministriea marele poet *al natiei germane, al ei prin naftere, dar nuprin tendinte , profesori de Universitate, bibliotecari. S'auvazut printi tineri ca acel Karl-August, impärtind pläcerilevrkstei lor cu autorul apatimilor tânärului Werther» si pas-trind pâni la capät cea mai intim& prietenie cu dânsii. Darlupta inceputa s'a incheiat.

Trebuia un motiv pentru aceastä pace. Luther gisiseatatea in Scriptura insisi, in numele chreia vorbise. La Legenu ziced sk, se raspAxideasch adeVärul, dupa invitätura päginu-lui Mohammed, cu sabia. Tinerii de la 1770-90 mai furk spe-riati de excesele Revolutiei francese, care totusi Meuse dinSchiller, uGille, publiciste allemand», un cetätean de onoare,inainte ca Napoleon sk pofteasck, la Paris, pentru a «gasi uncerc mai larg», pe «Mr. de Goethe», intocmai precum distruge-rile din biserici, pridkciunile tärknesti din castele, anarhiadusä pretutindeni de hordele anabaptistilor speriasera, pe Lu-ther. Ei aflari scusk, mângaiere si odihnä, dupi ce Goetheatacase Revolutia prin «Marele-Kophta» si prin XetäteanulGenerab, in religia cea nouk a Frumusetei obiective ori incultul mistic in care aceastk Frumusetk, obiectivá prin Ina*natura ei, se confunda cu Adevärul, cu Bine le, cu Divinitateainsksi.

CeI d'intaiu e casul lui Goethe. Pe la jumktatea veacu-lui, un archeolog fanatic pentru sensul operelor de arta antice,Winckelmann, stràbatuse Italia ekutând urmele splendidei civi-lisatii de temple si statui a celor vechi. Drumul italian nu erao noutate, pe o vreme cind insusi fratele d-nei de Pompadour

104

mergea sa caute acolo liniile unei noua arhitecturi, mai nobilasi mai serioasa. Rapede, cLaokoon» incercase interpretarea fi-losofici a acestei frumuseti de o valoare eterna. La Universita-tile germane stiinta noui a cesteticeh apare in acest moment.

astfel, intr'un moment decisiv al vietii sale, curteanul de laWeimar in care se prefacuse fiul de burghes din Frankfurt,face aproape doi ani de Italie, din care se intoarce cu <<TorquatoTasso» i cu uIfigenia». Ad&ugandu-se cunoastorea filosofieipanteiste a buil Spinoza, de mare important& pentru spiritul sau,Goethe se va cufunda in acele studii asupra naturii din caresmulse, nu numai descoperiri cu care s'ar fi putut mandri oricesavant specialist, dar i noua poesie care, indreptata asupraobiectivitatii linistite a lucrurilor i faptelor, stie sa ii smulgade la un timp, inviindu-le, un sens care e acela al lumii intregi0 al puterilor care au creat-o.

In acest timp se incepe viata i munca alaturi, pe maimulti ani, a lui Schiller, Inca in fierberea geniului sau nerib-dator, mhnat inainte, pare-ca, de o obsesiune a mortii, cuGoethe. Si la acest mai tanir sef al tineretului german, gatapin& sa sfarme totud pentru ca indivUul singur sh Tamale, avandca singure legi, ale naturii, creatiunea devine, far& a se pierdenimic din curatul idealism, din entusiasmul cuceritor, linititobiectiva. Epoce intregi vor trai in noile drame ale lui Schiller,«Maria Stuart», «Wallenstein», «Fecioara de la Orleans», «De-metrius», dar tendinta spre rasturnare se va preface intr'obineficatoare orientatie catre scopurile cele mai inane, altruis-te, prin aceasta chiar mai apropiate de acea eterna

transcendentalä care e Dumnezeu, ale vietii omenesti.Cu aceste calitäti insi un- popor Ii poate capata gloria

spiritului, dar libertatea, puterea de initiativa, facultatea decrea forma politica originala, nu.Si astfel vom vedea Germania cazand, in cea mai splen-

did& desvoltare a geniului ei, cu principi cu tot, la picioarelelui Napoleon I-iu.

i lii-mink

a-pi

VIII.

NAPOLEON I-iu I GERMANIA «NAPOLEONISATAx..

Revolutia francesä, vestea Adunarii din Versailles,lare, din simplu Sfat consultativ al <<ordinelor», al «statelor)regatuhii, chemate pentru a da sau a aproba numai o solutieunei situatii financiare fara iesire, s'a prefacut intr'o Consti .tuanti de radicali transformare, n'a putut produce emotiein Germania deal in anume cercuri.

Principii, intre cari nu se gasiau, ca in Portugalia, inSpania, la Neapole, ufilosofi>, incoronati, gata sa previe prinschimbari ondonate de sus tulburarile transformatoare de jos,aczsti principi, in fruntea carora stktea Imparatul Francisc,fire indkratnick, dar färä calititi de inteligenta, i asa de me-diocrul succesor al lui Frederic al II-lea, nepotul sau Frederic-Wilhelm al II-lea, is,i simtira mai tkrziu numai datoria de ainterveni, pentru apararea principiului monarhic, pe de o parte,§i, pe de alta, pentru anexari teritoriale, ca sä ajunga, indatk,la infrângerile de la Valmy si de la Jemmapes. Nobilimea,string. la Curte on uitatä prin castele, n'a avut nicio atitu-dine. Negustorimea din orase era in plinä decadenta, supusade altfel i zâmbitoare, pe o vreme cknd fiul de patrician Goe-the din Frankfurt nu primia nicio influenta dela orasul saude nastere si se inradicina la Curtea din Weimar. Ce s'ar mai

106

putea spune despre tarani, asupra nelibertatii sociale sau eco-nomice a carora se intinsese, din vremea marilor rascoale pro-vocate de Reforrna lui Luther, o intreaga administratie de ca-racter modern, inprumutata de la Franta regilor absoluti!

Miscati n'au fost de evenimentele de dincolo de Rin niciscriitorii beletristici, poeii, aceia cari vorbiau inimii i inchi-puirii i aveau mai multi cetitori. Goethe, absolut obiectiv,Schiller, influentat de ideile prietenului sau i prins in aster-nerea marilor lui drame istorice, in care se refugiaza idealis-mul lui exaltat pani la exasperare, ramasera destul de red fatade tulburari care jigniau conceptiile estetice la care se oprisera.In zadar s'ar fi asteptat ceva de la acela care totusi era privitca un apostol vehement al schimbärilor ce nu-si ieau indrepta-rea decal de la idealul curat i absolut. El era de alminterea lasfirsitul puterilor sale si trebuia sä moari in plina tinereta.Literatura germana apartinea, precum am mai spus-o, princi-pilor i, dacä nu servia interesele lor, le tolera. Doar dad., inSvitera, spiritul, neinfluentat Inca, al istoricului Johann vonMii Her didu o insemnitate morala hotaritoare actelor savar-site, in conditii reale oricat de discutabile, la Versailles si laParis, si el salutä, de fapt, ivirea unei nou'd epoce in istoriaomenirii. Si, la Rin, Goerres, redactorul <<You Roii,, viito-rul filosof mistic i cercetatorul gCartilor populare germane»(1807) , merse in Noembre 1799 sä ceara unirea cu Frantaa tärilor renane.

Era insa, dupä ce poesia se potolise si se Anseninase»o alta manifestare a vietii sufletesti care indrepta, dacä nuviolent, aceasta nefiind in mijloacele sale , dar hotarit,dincolo de margenile lucrurilor existente. In plin Konigsberg,cetate de incoronare a lui Frederic I-iu, functionand la Uni-versitatea de acolo (1770-90), Kant daduse o forma filosoficidesgustului pe care-I putea inspira unei minti active, unei inte-

107

ligente nobile spectacolul unei vieti mecanisate in supunereascultare. Cand el, ridicandu-se contra grosolanului materia-lism pe care-I aducea si in Germania vantul ce batea din spreApas, afirma ca lucrurile nu sant in afarä de noi insine cleatun haos, o taina, ceva neordonat i inform, caruia trebuia sa.-idea hotare 0 chip mintea noastra Insái, prin ceia ce din na-stere cuprindem intr'insa, prin ceia ce adaugim, fireste, la atin-gerea cu el, ducrului in sine», insondabil i neinteligibil faraaceste idei inascute, «aprioristice», !gra aceste categortii capa-bile de a orindui totul, i cand vedea in rest numai un impuls,o provocare, sau o conditie a manifestarii, el facea, de f apt, dinom ca al doilea creator al lumii, ca un continuu i indispensabilcolaborator la ordinea vazuti a lucrurilor. Dar, prin ideile in-nascutermorale, ale dreptului i datoriei, el facea din ratiuneaomeneasci, acum «practici», singura judecatoare a tuturor ac-punilor omenesti, pe care le hotarim la noi, le pretuim Ianu dupi ce ni se porunceste, ci dupg ce simtim in noi c. e bine

rau, drept i nedrept. Astfel, pana la judecata de pe urma aunui Durnnezeu care venia in aceasta filosofie numai lituralnic

subsidiar, tot din basele insesi ale cunostintii i cugetiriinoastre, realisand, la capitul sfortarilor noastre, armonia intrece avem si ce urmarim, intre ce putem i ce e in afari de noi,santem noi insine arbitri ai lucrurilor noastre, in domeniul, dinniuntru, al constiintii ca 0 in acela, din afari, al faptelornoastre. «Imperativul categoric» al nostru se ridieä sever, in-flexibil, mai presus de orice oranduiala si forma, mai presusde orice prescriptii i arnenintari, stand pe un tron invisibilcare intrece pe al tuturor regilor i principilor, redusi astfel lacalitatea de simple accidente ale unei vieti care-si iea cele dinurmi indrumari ale ei de aiurea. Toate se unesc si se incununa.prin judecata noastra 1.

1 Cele trei opere ale lui Kant apar intre 1781 si 1790, influentând, maitarziu numai, pe Schiller, cAruia filosoful i-a scris o singurà datS, i rece.

si

altii,

O

O

108

In cutare pasagiu din cele mai frumoase ale lui, care uniacu inältimea conceptiilor o deosebita frumusetä a formei poe-tice, Kant se rosteste astfel asupra marii lui descoperiri, libe-ratoare si inaltatoare pentru om, in luipta lui contra necesi-tatii, in care intra i tirania oricarui despotism: «Doti& lucruriumplu spiritul de o uimire 0 de un respect necontenit noua siin crestere necontenita, cu cat mai des si mai saruitor se ocu-.pa de dansele reflexiunea: cerul instelat de de-asupra mealegea morala din mine. Pe amandoua nu trebuie sá le caut sisä le banuiesc numai ca infasurate in intunerec ori in ceiacovarseste in afara cercul mieu de vedere: le van innaintea measi le si leg nemijlocit cu constiinta existentei mele. Cel d'intaiuincepe din locul pe care-1 cuprind eu in lumea exterioara a sim-turilor i largeste relatia in care stau pana la nemasurate ma-rimi, cu lumi peste lumi i sisteme de sisteme, i, pe langaaceasta, in timpuri fara margeni ale miscarii lor periodice, in-ceputul i durata bor. Celalt incepe din nevazuta insusime apersonalititii mele i ma aseazi intr'o lume care e cu adefaratnesfarsitä, dar e capabila de a fi descoperita numai ratiunii

cu care, dar prin aceasta tot odata cu toate acele lumivazute, ma recunosc, nu, ca acolo, intr'o relatie pur intam-platoare, ci intr'una generala i necesara».

In momentul cand Kant, a carui inriurire a fost puternicaasupra lui Schiller si asupra acelui Herder, care, stapanitde ideile mistice ale lui Hamann, va cauta ascunse revelatiidivine in qglasurile popoarelor», credinte , religii i cantece, seapropia de sfarsitul apostolatului sau de catedra, un fiu deinvatator din Lusacia, Fichte, mergea, dupi studii la Iena, inSvitera libertatii, i acolo, in mediul lui Johannes von Muller,el dadea la iveala doua scrieri care trebuiau sä apere Revolutiafrancesi contra detractorilor ei, ca si contra principilor: <<Con-tributii la indreptarea judeatilor publicului asupra Revolutiei

si

ca

si

si

109

francese» i «Reclamarea libertatii de gandire de la principiiEuropei», ambele aparute in 1793, «anul eel din urmi al in-tunerecului», cand Ludovic al XVI-lea se suie pe esafod, &Anddomnia sangeroas& a Teroarei incepe, cand armatele francese,ale noului spirit, au trecut Rinul, aducand cu ele un steag noupentru popoare.

Noul indrumator filosofic al poporului sau avea fixateInca din anul 1794 principiile filosofiei sale, in care vedea «doc-trina stiintii> Insàsi. Pentru el ceia ce hotarkste totul, de laconstiinta insksi padä la tot ce interpreteaza in sufletul nostrunatura, pleacä de la un eu transcendental, care el creiaza prinafirmatia sa, prin nevoia de a i se opune eeva, pe non-eul, peaceia ce e in afara de o constiinta care 1-a facut sa existe Sicare ramane totdeauna, deci, subordonat creatorului sau, de siserveste ca sh-1 determine, ea sa-1 ingradeasca. Inteligenta de-cide astfel ncrmele de conduita; eul rimane cpersonalitatea in-dependenta». Din ordinea morala care e inläuntrul nostru plea-ea' , in calitate de principiu, in afar% de realitati, Dumnezeu el

Aceste idei Aix% admise in largul cerc de tolerant& dinmicul Alas de la Weimar. tena, unde invatase Fichte, ii primi eainvatktor la Universitatea in care Schiller, numit profe3or de is-toHe dupa staruinta lui Goethe, incepuse odinioara cu povesteaacelei rascoale a constiintii religioase din Tari le-de-jos contradespotismului spaniol, rascoala pe care o acopere cu terminulindulcit de Abfall, «desfacere». Acolo, in acesti ani ai Revolu-tiei, se formeaza un nou cerc literar, de un idealism protivnicoricarii regule, doritor de libertate i pasionat de esces, distru-gator al tuturor vechilor regule i despretuitor de a crea altelenoui, lasind fiecaruia, capriciilor celor mai indraznete ale celeimai escitate inchipuiri, pada la vedeniile de nebun ale luiHofmann, pana la copilkria vesnic_naiva a lui Nova lis, logoditcu o fat& "de treisprezece ani care moare in casa lui inainte

insupi.

110

de cincisprezece, pAnk la misticismul lui Zacharias Wernerphma la escesele in cugetare i in viati ale lui Kleist, care se

sinucide la o simplä invitare a iubitei lui, imbatata de ideiaxnortii, dreptul de a-0 fixa hotare si de a ocupa cu tot cee mai personal in eul divinisat cuprinsul bor. Lingk Fichte, lam-gk al treilea mare cugetitor al epocei, Schelling, care descoperealtA filosofie a istoriei cleat a lui Herder, apar poetii Tieck,mai tarziu vestitul traducator al lui Shakespeare, si Novalis,escesivul visator al «florii albastrex., si mai ales acel August-Wilhelm Schlegel, care, prin neobosita lui critick nervoasà, inAthentium, fixeaza, mai malt ori mai putin indreptätit, notiu-nea unei noi literaturi, ce-si va zice romanticti.

Ea se desvolta pfini la 1810, Mà sä aibk un caracter po-pular, o posibiitate de largä rkspandire i sk cuprindk in eagermenii unei noi stari de lucruri. Schlegel e doar eel d'intdiuprofesor de literaturi (in 1798; Gtirres vine la 1806-8), poesiapopulark germank va fi scoasä la luminä abia atunci, prin<<Des Knaben Wunderhorth («Cornul minunat al copilului»), deArnim si Brentano, iar literatura istoricä, de le «Hohenstau-fenih lui Raumer pang. la «Monumenta Germaniae historicax,,vasta culegere de izvoare, publicati critic de Dahlmann, Waitz

Pertz, e mai recenti, dupd isprávirea epocei napoleoniane.

In tot acest timp, principii, cari incercasefa a opri Revo-profita de schhnbärile niprasnice pe care le provoacfi

geniul transformator al aceluia care-i luase mostenirea, Napo-leon. Nu trebuie sk se creadi cä aparitia lui in Germania atrezit dusmänie. Pe and legi mai drepte, o administratie maibunk ckstigau pe supusii de pink atunci ai unor lacome dinastiiegoiste, care-i vindeau pentru expeditii in America, contra re-belilor englesi de acolo, dinastiile ele insesi se plecau adknc pen-tru a culege mila sträinului. Fkri dânsul ele n'ar fi putut a-tinge doui resultate de cea mai mare importantk pentru des-

si

lutia,

si

1 1 1

voltarea inlkturarea, Inca la pacea de la Lunéville, in1801, a acelor multe Case princiare, resultate din impartireaducatelor medievale, care n'aveau atunci numai un nume mare,ci i posesiuni de pamant, ce nu puteau fi atinse, fiindca arfi intsemnat sa se puie in discutie acel drept pe care se spri-jinia i domnia celor mai puternici cleat dânii, i, al doilea,desfiintarea acelor privilegii care, pretutindeni aiurea deckt inStatele prusiene, impiedecau puterea absolutä de a se exercitapretutindeni cu aceiasi lipsa de crutare.

Prin noua regulamentare a Germaniei iesitä din victoriilesale, creindu-se o Confederatie a Rinului supt presidentiaelectorului eclesiastic Dalberg, printul cel nou al Frankfurtului,al carui urmas era sa fie unchiul insusi al noului Cesar, car-dinalul Fesch , la 1804-5, s'a ajuns la mediatisarea, adeck ladesfiintarea politick a Cazelor mai mici, pe care nimeni nu seva mai gandi si le restabileasca vre-odati. Cei mari culeseraaceste firâmitigi de mult rivnite. Cum, pe de aka, parte, pre-cum vom vedea, Austria era scoasa. din Imperiu, perind astfelmice urma a supremei autoritati medievale, cum Napoleon in-telegea noul säu Imperiu nu feirci regi, ci cu o intreagi Curtede regi in jurul sat', Electorii de odinioara pusera coroana pecap, ca Suverani independenti, asemenea cu aceia din cele maivechi dinastii. Astfel rasiri, la 1806, un regat al Bavariei,crescut cu Tirolul i Vorarlbergul austriac, unul al Saxoniei;ba chiar un regat al Wiirttembergului. Mai thrziu, din Hanovra,cedatä un moment Prusiei in schimbul ducatelor de la Rin,apoi confundati in regatul Vestfaliei, se va face, la 1813,un alt regat german, ca ultim resultat, prin opositie,al acelorasi creatiuni revolutionare. Tot asa Electorul deHessa, care voi sa-si zica, mai tarziu, mkar Mare-Duce deFulda, print de Ysenburg si Alteä Regalã, voise sä fie regeal Catilor. In Carlsruhe, Capitala Badenului, Electorat de la1803 numai, va fi acum un Mare-Duce. Am vazut ca 0 princi-

lor:

si

112

pesa de Wurttemberg, Ecaterina, ajunse sotda lui Ieronim Na-poleon, regele Vestfaliei. Augusta, fiica lui Maximilian-Iosefde Bavaria, fu tovarksa lui Eugeniu, fiul adoptiv al ImparatuIui

vice-rege al Italiei. Carol-Ludovic-Frederic de Bavaria luain 1806 pe fiica adoptivä a ocrotitorului sau frances, Stefania(Napoleonina) de Beauharnais, inaintasa regelui nostru,pregatindu-se astfel casatoria lui Napoleon insusi cu Maria-Luisa, fiica Imparatului Francisc. Un contemporan, care nu-siciteaza izvorul, asigura chiar ca acestei Prusii miluite, careiai se recunoscuse i posesiunea in Danzig si Thorn, smulse Po-loniei, la o nou5, impartire, in 1793, i s'ar fi propus sä formezeo Confederatie a Gerrnaniei-de-Nord, cu titlul de Imparat pen-tru Frederic-Wilhelm al III-lea. Oarecare planuri asupra Saxo-niei ravnitä de Frederic-cel-Mare reaparusera.

Habsburgii ei insii au o datorie de recunostinta fatä deNapoleon. Proclamandu-se Imparat al «Republicei francese»,cum st5, scris pe monedele El se intelegea Imparat roman,Imparat de Apus. Acestei creatiuni Austria-i raspunse prinalta, care numai in aceste imprejurciri putea fi cu putintcl. Fran-cisc era, in August 1804, Imperiul Austriei, din teritoriicare, intelese ca un singur Stat prin Pragmatica Sanctiune a luiCarol al VI-lea, ramaneau totusi de alta origine istorica si dealt drept. Unguri, Boemi, Slavi-de-Sud, Ardeleni, Italieni dinTirol se confunda astfel intr'o arbitrara Imitate. Cdat5, ce sefacea aceasta, dup.& exemplul frames i cu ingaduirea lui Napo-leon, ii venia mai usor acelui care panä atunci fusese Impdratales in Germania si era acum Impcirat ereditar in noua Austrie,sä declare, in 1805, ca se desface din acel mai vechiu Imperiumedieval in care nu mai posed& nimic, ci, din potriva, intam-pin& numai rivalitati Si dusmanii.

Dup5, ce Napoleon Ii Meuse astfel qdatoria Maurului», eIse .putea duce, el trebuia scos. Se incercaseri contra lui, de

I-iu

gi

113

neieratoarea Anglie si de inviersunata Austrie, atatea coalitiicare-i adusera numai victorii si extensiuni teritoriale, care-ipermisera a-isi cladi acolo pentru un cumnat, Murat, unfrate, Ieronim, cel casatorit cu fiica regelui de Wurttemberg,fundatiuni dinastice noua: Mare le-Ducat de Berg, regatulVestfaliei, rupt, cum vazurana, din Prusia dupa infrangereaei la 1806, pe acel loc de la Iena uncle spiritul cel nou serbasepan& atunci triumfuri mai putin sAngeroase. Pentru a inläturape acest strain, care pe malurile Rinului si in Vestfalia insasiera privit cu o adevaratä simpatie, pregatindu-se chiar, in scoa-la, in societate, o francisare, trebuia sa se faca apel la fortelepopulare, sau, pentru ca nu/exists Inca o cunostiinta in strateleadanci, absolut neglijate, in simpla lor calitate de instrumentede castig ale dinastiilor, in tineretul intelectualilor care repre-sinta, in Germania, singura, dar din ce in ce mai puternicaforta morala.

Cu Prusia in frunte, dinastiile stiura sä lucreze dibaciusi spornic. Curentul nou fu atras prin sefii SM. la Berlin, unde,dupa ce vechile Universitati din Iena insasi, din Halle, dinGottingen, din Frankfurt, decazusera, Hohenzollernii, intorsi dinexilul de la Königsberg, de la Memel, pe care erau sa-1 intindaun moment pâni la Riga, stabilisera, la 1810, o noua Universi-tate, cu Fichte, si el linistit, potolit, acuma, ca rector.Aici veni si istoricul Raumer. Saloanele, imitate dup.& ale Pa-risului, erau tot mai stralucitoare; femei cu spiritul viusi inima larga, ca Rachel, stapaniau acolo. Un intreg tine-ret, de origine superioari feciorilocr de preoti din veacul alXVIII-lea, un Schenkendorf, un La Motte-Fouqué, un Kör-ner, un Riickert, acestia doi, si mai ales cel d'intaiu, inlegaturi cu Viena, a carii viatä socialä, mai putin intelectuala,afara. de teatre, era mai atragatoare , un Chamisso, Fran-ces de nastere, dorind de o patrie cand se gasia in alta si in-

N. IORGA

114

fatisanclu-si desrädicinarea in «Peter Schlemihh, omul färäumbra, era gata sa lupte pentru rege si pentru natie.

Spiritul cerut se formase. Stein, marele ministru, rapededisgratiat, ii diruise domnului sail. Era vorba acum ssi se ga-seasca, de top acesti principi cari, pana, la Frederic-Wilhelminvinsul si la frumoasa lui sotie, regina Luisa, magulisera

lingusisera in tot chipul pe cel tare, prilejul potrivit pentrutradare.

El fu gàsit, pe rand, indatä dupa neizbanda acelei mariexpeditii de intimidare contra Rusiei, la care totusi ace...5U sta.-panitori germani participasera, docil, cu contingentele Mr.Prusienii lui Yorck, intorsi de la Riga, se declarari la. Memelcontra lui Napoleon, si regele, care desaprobase pe generalulSam, raspandia in curand proclamatia din 1813 &are ai saicBrandenburgesi, Prusieni, Silesieni, Pomeranieni i Lituani .enh, aducandu-li inainte, pare-ca ar fi fost de nevoie,exemplul Sviterienilor si al Portughesilor, oameni liberi, si in-demnandu-i a fi oPrusieni si Germanh. Fichte adresh aprinselesale ucuvantari care natia geimani», si Arndt capita misiuneaoficiali de a inflacara sufletele prin versuri in metru popular,asemenea, cu acelea pe care le icantaru odata, in cutezatoarele Mrrataciri, landsknechtii. <(Der Rheinische Merkur al lui Goerreschema Rinul la rascoala. Bavaresii urmara, cu Maximilian-Iosif,statornicul prieten al Imparatului Francesilor, cu tot. La cluptanatiunilon, Saxonii, caH in 1806 tradasera aproape causa pru-siana, tradara, i pe Napoleon si pe propriul Mr rege. Astfel.daca, regele lor ramase credincios pana, la sfarsit bineficatoru-lui sau, asa incat Prusienii au putut crede ca a venit vremeasa-si intinda Statul biruitor pang la muntii Boemiei, dacä el sifamilia sa ajunsera prisonieri, o bunk' parte din armata urmaseexemplul celorlalti frati germani i trecuse la dusman. Dadsingurul sentiment national, trezit in sfarsit, in forma lui de-plink i-ar fi indemnat la aceasta, ar fi o indreptatire, i una

ei

115

glorioasa, dar se stia bine cirui impuls i-au urmat acei cariparasiau o causa cu care n'aveau nimic comun, pentru alta incare totusi nu erau sä afle adevaratul lor interes. Acest impulscra al principilor, organisatorii acestei intregi miscari, asa defrumoasa in aparenta peste motivele ei reale, asa de egoiste.

Acesti principi se stransera apoi, cu diplomatii lor, laViena pentru a stabili, impreuni cu ceilalti potentati ai turo-pei, avand in fruntea lor pe Imparatul austriac si pe cel rusesc,harta viitoare a continentului. De la inceput pana la sfarsit, incei doi ani de negocieri pe care le intrerupse o clip& aparitialui Napoleon, aproape gata A. intre si el in acest sfat al tu-turor intelepciunilor «objective», n'a fost vorba cleat deteritorii si de supusi, invocandu-se drepturi si servicii, apelan-du-se la pergamente si la numarul soldatilor, pentru a se vedeacati oameni pe cat& intindere de pamant i se cuvine unuia asaInca si niul supers prea mult t3i. pe celalt, si a reveni la ace].«echilibru european» al tratatelor din Vestfalia pe care-1 rup-sese atat de brutal razboaiele Revolutiei si ale Imperiuluifrances.

Coroanele napoleoniene se pistrara pe fruntea principilorgermani, asa de grab* sä refaci in toate celelalte privintiopera nelegiuitä a «tiranului». Saxonia ins* se putu strecuraprin toate intrigile si amenintärile, ramanand, de si cu hob.-rele foarte mult ciocartite, in aceastä noua lume germanickadunata intr'o Xonfederatie» nationala, care inlätura pe a Ri-nului, fail si Bibä din launtru viata pe care aceia o capätasedin afar& si o 'Astra prin necontenitul impuls si control al stri-inului creator si domnitor. Prusia se alese, fireste, regele eifiind unul din membrii Uniunii biruitoare, alaturi de al Anglieisi de cei doi Imparati, cu una din cele mai largi parti laaceasta distributie de provincii si de populatie: ea cipata, dinultima impartire a Thaloniei, pe care o ficu Congresul, Mare le-

116

Ducat de Posen, pe cand Galitia ramanea austriaca i o Polonieautonomi se crea pentru a fi incredintata pazei, asa de desin-teresate, a Tarului. Astfel se consolida, supt Frederic-Wilhelmal III-lea, acel hotar räsaritean pe care Frederic-cel-MareMasse cui totul neasezat si expus tuturor navalirilor. Jumatatedin Saxonia intaria hotarul de la Sud. De-a lungul Rinului, dinmostenirea vestfaliana, din farami hanoverane, din feude des-fiintate, se crea ca o non& Prusie vestica, indreptata contraFranciei, ale aril miscari trebuia sa le supravegheze. Astfelse forma, nici zece ani dupa catastrofa de la Iena, un Stat de5.000 de mile patrate, cu 12 milioane i jumatate locuitori.

Prusiei i Austriei ii era incredintata acum politia po-porului german, pe care ceilalti principi, prey. slabi, n'ar fi fostin stare sa o faci. Acest popor, care el dilduse dinastiilor vic-toria ci6 toate consecintile ei, trebui sa se multameasca acurncu foarte modeste concesii: sistem de Camere bilateral, caciHessa singuri smulse la 1831 sistemul cu o singura Camera,seniorii din cea de sus considerand pe membrii celei de jos cape niste intrusi obraznici i ca pe niste agitatori periculosi; re-gim electoral la care participau municipalitàile. grupele consti-tuite si, personal, un nun-lax foarte restrans de persoane; opri-rea intrunirilor, prigonindu-se pana si ale studentilor, urma-rindu-se participantii la cele mai neinsemnate i inofensive dineIe, ani intregi dupà aceia, i pedepsindu-se cu indelungate in-temnitari;, presiunea celei mai neghioabe censuri, care nu stiasa deosebeasca interesul de Stat sau micar interesul politic, decelelalte. Nicairi nu putea sä se mentie o adevarath viata libera:pe alocurea, ea in Hanovra, dupa moartea regelui Wilhelm,William al IV-lea in Anglia, si la suirea pe tron a dutelui deCumberland, pe cand regina Victoria îi incepea in Marea Bri-tanie stipanirea ei, Suveranul nu pregeta sä puie in aplicareideile sale absolutiste, cu toate protestarile de .forma, i si in-frunte nemultamirile starnite prin lupta sa cu. Camerele. In

ii

117

1832 dieta, care represinta alianta permanenti a principilor,declara formal ca ei nu sant legati decat in anume privinti deaceste adunari, ci pot raspinge cererile lor si cä o comisiune.dietala va revisui activitatea tuturor represintantelor provin-ciale, confederatia Insäi fiind stabilitä pe base imutabile, carenu pot fi atacate de cine stie cine, cine stie unde. In 1834 sehothra i un tribunal de arbitri in cas de neintelegeri.

Aceste Camere, färä trecut, far& traditle nationals& insprijin, färä valoare representativa i fara aspiratii pentru vii-tor, nu erau incunjurate, in silintile lor eventuale, in trecatoa-rele lor capricii de opositie, de nicio popularitate. Adunate dintrei in trei ani de obiceiu, ele erau uitate in trecerea de la osesiune la alta. Atributiile lor erau foarte restranse, si desba-terile nu puteau fi cunoscute de public. Austria, care nu le avea,nu se deosebia, astfel, esential de Prusia, care nu se resimtianici intr'un chip de influenta vre unei adunari deliberative, si&cat State le din Sud, unde nervii erau mai usor de atatat, desi in Hessa miscarea de la 1830, o adevaratä rascoalä, a fostcondusa de Consiliul municipal din Cassel.

Comuna nu exista; provincia, dupà ultimele schimbarirestaurari, dupg, continuele deranjäri de frontiere, nu mai func-liona in ivechiul ei sens privilegiat, asa de mare odinioara. In-vätämantul public nu era facut ca sä formeze constiinte, ci toc-mai ca sä impiedece formatiunea lor. Iar cine, auzind de Tv,-gendbund, «Uniunea virtutib, si de alte asociatii studentesti,Burschenschaften, de serbärile comemorative pentru miscarealui Luther, care si acuma aparea ca un indemn, de discursuri

juraminte, de propagande i comploturi, atribuie un rol preamare acestor asezaminte de cultural, care sant chemate si casä cultive inalte idealuri, poate vedea din memoriile lui Hein-rich Laube cat de putin erau preocupati, de fapt, acesti bath-

1 Numárul lor fusese redus de la ID la 22.

si

si

118

iosi petrecktori, cari nu prea stiau eine e Goethe si n'aveattmult respect pentru literatura si pentru intelectualitatea ingenere, de problema cea mare a libertatii si a unitätii natio-nale 1.

De altfel si nurakrul studentilor fatà de greutatea intre-tinerii pentru familiile sk.race era foarte restrâns. Suprimatilin 1809, Universitatea din Iena fu restabilitk la 1825 pentru5-600 de ascultatori; la Giessen in 1838 nu erau nici 300; laHalle, din cei 1.300 de studenti de la 1829, 944 erau teologi, cugrija unei cariere de parohi in sate si fall nicio aplecare lup-tätoare, neä nicio ideie politick.; la Gottingen se numkrau1.200-500 de studenti, cari, impreung cu burghesii locali, fäcurkrevolutia din 1831, pe care trebui s'o inälause, in fruntea sol-datilor ski, generalul von dent Busche. Universitatea prusiank_de la Bonn, din 1786, restabilitä la 1818, n'avea, ca si cea dinLeipzig, inainte de 1850, nici mia de ascultatori. Precum Suve-ranul prusian isi adusese Universitatea suPt ochi, la Berlin,asa regele Bavariei strimutk Universitatea lui de la Landshutla Miinchen (1826). Universitati noug, ca acea din Breslau, lacare se unise s,coala inalti din Frankfurt pe Oder, ambele-

prusiene , n'aveau nici o traditie.De altminterea, acesti Suverani, cari, dupa ce rAsturna-

seek' pe Napoleon, continuau pur si simplu, Mfà vre-o compen-satie prin spectacolul insusi al marimii ce ar fi avut-o sau vre-omfingaiere prin gloria pe care ar fi fost in stare s'o ca.stige,traditia napoleoniani, se ingrijiserà ca si mai departe culturagermanä sä li riraiie o ascultitoare si harnick. sclavk. Litera-tura se ofileste in Nord, dupà ce indeplinise scopurile care-ifuseserk puse, oficial, inainte. Poetii entusiasti ai räzboiului deeliberare» nu mai pkstrarl trombita lor de aramä, inisk in ar-senal alkluri de steagurile si tunurile smulse de la Francesi z

I Laube, Erinnerungen, Viena, p. 47 ;i urm.

119

altii nu rasarira in locul lor. In Sud, la Svabii din Wiirttem-berg, I.Th land si dupa el o coalä intreagä vor canto, in metrultraditional si in forma baladei isprävile vechilor cavaleri, daraceasta popularisare prin cantec a evului mediu folosia aici,ca si in Franta Restauratiei, din tineretele lui Lamartine i luiVictor Hugo, la intarirea bunelor principii, de care trebuiesa, se cilauzeasa de acum inainte, statornic, imutabil, toataviata publicä. Nimeni nu canta si suferinta adanca, ori ispravatacuta a taranului, pasnica trudi spornica a mestesugarului,cãiàtoriile negustorului, visurile carturarului.

Alaturi, in acelasi Sud, estetismul invie, in si mai aristo-cratice forme impecabile, prin opera lui Platen, care e conteIn fiecare din versurile lui i se simte, mai presus de toti acestiplebei, mandru de aceasta.

Filosofia intelesese vremea. Fichte moare, de tifus exan-tematic, in mijlocul patimilor razboiului. Acel care-i urmeaza,in glorie i popularitate, e tot un German din Sud, un gsupus»al Wiirttembergului, Hegel, care-si Meuse si el drumul in Svi-tera si petrecuse un timp la Rin, supt influenta francesä, Incaasa de proaspita, in 1816, la Heidelberg. De la 1818 insa, dupace tiparise gTerminologia spinitului i incepuse <<Enciclopediastiintilor filosoficen, el se aseaza, la Berlin. Si, continuanduliopera pada. in 1831, data mortii sale, acea mare opera, careatinge, cu pretentia, un timp biruitoare, de a le reforma, toatedomeniile cugetarii, el o face in spiritul conciliator supt rapor-tul politic in care o incepuse. Caci pentru dansul lumea nu ra-sare, cu cunostinta ei insäsi si cu legile ei, din liuntrul fiecaruiom, i nici eul nu creiazi tot ce se gaseste, prin opositie s,*1 pen-tru margenire doar, in afari de dfinsul, ci subiect i obiect, cu-getare i naturi se confunda, intr'o absoluth i linistitoare iden-titate. Ideia, terminul ultim al cugetarii sale, n'are in ea nicioputere scormonitoare si atatatoare. Tot ce e real e rational, totce e rational e real, si doar in ce priveste valoarea de greali-

120

tate"), ce nu se acordi orickrui fenomen, care e trecator, daca sepoate incipea discutia. Ce se aflä la urma unei desvoltari tre-buie sa rkmaie acolo, i inaintea existentei lui critica se opresteingindurata, tamarind stralueirea transcendentala a unei ideicare nu incklzeste pe nimeni.

In acelasi timp prir4ii Ii aserviau literatura. Doua per-sonalitati räsärite din mijlocul lor arati prin legaturile cuscriitorii timpului i cu artistii (Schnorr, Cornelius, Kaulbach)de ce natura era aceastalalta anexare. Frederich-Wilhelm alIV-lea, care urmk. la 1840 biruitorului contra apaskrii napoleo-niene, era o natura romantici, la ale carii apleckri, une ori bi-zare, contribuia i un defect de sanitate mentala, care s'a vhzutatunci cand negurile nebuniei s'au intins, pe multi ani, asupraminii lui. Altfel fire doritoare de cetire, de conversatie .cuspirite distinse, el a jucat rolul unui ocrotitor, i prin mij-locul, trivial, al pensiunilor, fata de literatura timpului sau,de un romantism care ajunsese la ultimele lui forme exagerate,Berlinul lui straluceste de hegemonia intelectuala a lui Alexan-dru de Humboldt, om cu mintea universalk. Incetul pe incetul,Prusia lua directia si in aceasta privintä. Iar la München re-gele Ludovic I-iu incepea seria acelor Suverani bavaresi caHunira cu o mare sensibilitate pentru literatura i artä o lipsa degust si o exageratie care veniau si ele din misterioasele adân-cimi ale desechilibrului sufletesc. Amantul nerusinat al actriteispaniole Lola Montes, din care facu adevärata stapana a teriisale, autorul versurilor mediocre la care tinea asa de mult, atrebuit sä abdice fava, de. indignarea poporului, care-i cauta intoate colturile concubina, dar urmasul lui, Maximilian, a risipit,ca i dansul, averi imense ca sà fad'. din Capita la sa un museude plagiate arhitecturale färk caracter i farä armonie. Iar fiiiacestui pompos print si ai fiicii regelui Prusiei au fost nehuniiregi Ludovic, intimul panä la scandal al lui Wagner, care-Ifermecase, i visgtorul nesatios de sensatii noubl, care, tot prim-

8

121

blandu-se pe lacuri ca Lohengrin, a ispravit, inecandu-si prinsinucidere uritul intr'unul din ele, si Otto.

Fata de aceasti predick a supunerii inobilate prin cea maisubtilk doctrinä si de aceastä atitudine a poetilor, ce pot in-semna scrierile, tot mai greu de inteles, ale lui Goerres, silitsa-si afle un adfipost in Franta, apoi in Svitera, pentru caglorificase Revolutia? Si, de alminterea, acesta ins* ficeaamendi onorabilà prosternandu-se mai tarziu la picioarele re-gelui Ludovic al Bavariei.

Pentru a se pronunta o opositie contra acestui regimpacificat phni la somnolenta cea mai idioati nu se gdsia nimicin pcporul german el inswi. Numai cand in tarile sudice, Spania,Italia, Grecia, izbucnirk revolutiile din 1820-1, si mai ales &andin Franta o revolutie risturna. pe Carol al X-lea, creând o nouaregalitate liberalà, provocatoare prin singura sa existenta pen-tru tot ce era «vechiu reginm i absolutism dinastic, i candPo Ionia, auzind acest glas, uni pe acela al vechilor ei dureri,in momentul chiar child in Germania-de-Sud ca si in Prusia,ca si in Austria se stingeau printii, cu lunga domnie, ai trata-telor din Viena, o pornire spre schimbari, prin critica pamfle-tului ori prin ridicarea stradelor, se produce. Ea atinge insäprea puinä lume din cercurile intelectuale. La protestarea con-tra apuchturilor regelui Hanovrei iau parte cativa profesori,intre cari Grimm, adunatorul datinelor populare, Dahlmann,Gervinus, istoricul, care trateaza din punct de vedere ca ideilorconducdtoare istoria seicolului al XIX-lea simte, din altpunct de vedere fdecat al filelenilor obisnuiti, adoratori ai clasi-cismului ori sentimentali romantici, byronierd,, Byron insi,poetul revoltei, n'a aflat imitatori in Gern-iania simpatiepentru revolutia greceascd, pe care a infktisat-o pada in ama-nuntimi i Rotteck, introducand acelasi spirit in scriereaunei noi Istorii universale. Dar istoricii, a caror importanta in

,

122

Universitate 0 in viata publicä e in necOnteniti cre4ere, santprea legati de laborioasa opera a desgropärilor trecutuluipe de alta parte, ei sant prea stapaniti de ideile fiosofiei luiHegel on, in materie de drept, de conceptiile, istorice i ele,ale unui Savigny, pentru a trece dincolo de pragul care despartecugetarea pura de tulburea agitatie, cu toate nesigurantele t5iprimejdiile ei.

Atunci agitatia aceasta Ii gasi represintantii, prin ora§elerenane mai mult, unde stapanirea francesa era tot mai multregretata, in mijlocul acelei populatii mai expuse cleat oricarea sfarfima tot ce existä cu anna ascutitä a ironiei 0 cu. lovi-turile de pietre ale batjocurii 0 a substitui realitätilor incer-cate, 0 care au suferit de pe urma incerarilor, constructiileideologice fir& gre4 ale radicalismului abstract. Astfel un Lud-wig Borne (Lob Baruch), un Heinrich Heine, Evrei amandoi,indragostiti de viata parisiana, fermecati de liberalismul

cetätene§ti 0 mai ales al opositiei republicane, ajunseria fi factorii cei mai vehementi ai prefacerii. Dar, cu tot me.s-tecugul intrebuintarii de Heine a tonului popular, perfect imi-tat, cu tot superiorul talent al acestuia, de o a,sa de strabita-toare intimitate sufleteasca, nu acesti straini, orientati caredirectiile de dincolo de Rin i stramutati chiar, ca marele poetEric, in Capita la Franciei, uncle anti amintiri napoleoniene,puteau sa dea Germaniei prin inviarea con_stiintei sale transfor-marea de care doria. Iar aceia din aqa-zisa ceranara Germanie>,can, ca Gutzkow i Laube, apartineau rasei germane ins*aveau prea putin marele talent, misteriosul fluid, care singur,prin literaturà, poate trece dincolo de margenile ei.

In aceste imprejlgari fu easiti Germania de revolutia dela 1848.

9i,

IX.

0 ULTIMA INCERCARE REVOLUTIONARA NEmBuTrrit.

revolutia de trei ani de zile care a zguduit, pe rink.Germania austriaci, mai ripede in a-si face socotelile cu spiri-till now, Germania propriu-zisa, a fost pornita dintr'un senti-ment de imitatie, iar nu din nevoile esentiale ale poporului ger-man el insusi, care si-ar fi easit drumul säu i 1-ar fi urmat euputerile sale. Cad un Frances prieten al Germaniei, care ocunostea din 1813 i scria despre dansa in 1835, spune cu drep-tate ca «Germanul loaial n'are obiceiul, ci frica de resistentaconstitutionala contra puterii i o socoate aproape ca un scan-dal... A lua in Germania rolua opositiei inseamnä a primi muce-nicia pentru. ocasiile marl ea si pentru micile imprejurari alevietii I».

Fara vecinatatea cu Franta la Apus cu Po Ionia la Ra-skit, cu acea Polonie care prin miscarea ei revolutionara dela 1830 a causat atata neliniste in spiritele poporului vecin,amestecat cu natia poloni in Posen ca si in Silesia, trezind pu-

politice favorabile rebelilor i provocând o intreagkmiscare de opinie publica in acelasi sens, cad Saxonia, ye-cilia, a avut o mica revolutie in 1830 , Germanii n'ar fi avut,

1 Lerminier, o. c., p. 52.

i

si

blicatii

124

in deosebitele State, treizeci *i patru de toate , pe care lelasase in picioarre ci le intirise Congresul din Viena nici aceleslabe manifestatii de impotrivire facà de despotisrnul dupà mo-delul napoleonian al principilor.

Au fost deci si aici, la 1848, indata ce a sosit vestea celorpetrecute la Paris, unde tronul lui Ludovic-Filip, «regele-cetk-team, fusese daramat din vina unor ministri cari credeau preamult in teoria lor, o serie de zguduiri care duserk, de la oconsfatuire la alta, la adunarea unui Vorparlament, unui gPar-lament preliminar», la Frankfurt, *i apoi la cedintile, nesfar-site si in cea mai mare parte absolut inutile, ale simulacruluide Conventie nationala, cu caracter de Constituanta, care s'auOnut in aceia*i Capita la a «Bunduluh, a Confederatiei trata-telor de la 1815.

Cine erau oamenii cari s'au adunat acolo si ce ideal li seinfatica de conducitorii lor?

La o represintatie a claselor rurale, si agricultura jucatotu.si un aca de mare rol in viata nationalk, pe un timp candnu se pomenia de industria pripita din zilele noastre, nici nutrebuia sa se gandeasck cineva. Prin nimic tärknimea nu arktanici dorinta, nici putinta de a participa la acea noir& viata pecare o creaserk silintile ei ostace*ti din greaua lupta a liberarii.Prejudecati din evul mediu apasau Inca asupra lor, eeia ce seintelege cu atat mai bine, cu cat, in momentul noilor organisaride Stat, cand principii se imbulziau cu Constitutli pentru catoate energiile sa se useze in lupte interne, in galcevi civile,lumea de jos doria un singur lueru, care a ci fost cerut formal:sa se revie la toate acele rkmksite medievale, faramitate, pra-fuite, ie*ite din us, pe care le inaturase catkva vreme vointahotaratoare a cuceritorului strain. Programul acestor multimiintunecate, ckrora ecoala primara *i lectiile de catehism nu li&Mean ci o inteligenta politick, era intoarcerea la buna vreme

125

veche. Se putea deci ca aceste milioane care nu-si intelegeauepoca sa vibreze la discursurile ce se ficeau la Frankfurt deoratori cari, pe langa aceasta, intrebuintau acea complicataprosk cu epitete i fotmatiuni aglutinante, creata in cancela-Hue regimului trecut si care se deosebia asa de mult de viol-ciunea graiului popular? Nu existau macar asociatii economice,tovärksii locale care in asemenea vremuri sa se pc:oat-a ridica lavaloarea unor factori revolutionari alaturea cu ceilalti.

Crawl german vegeta si mai departe in patriarcalismullui multamit cu asa de putin. In tulburarile, une ori sangeroase,care se repetara adese ori mai ales in Capitalele de Stat, nupoate fi vorba de o multime in adevaratul int.eles al curvantului,cand se schimbk, la Berlin, focuri cu armata ori cand se in-cearca un atac contra palatului acelui print al Prusiei, frateleregelui, viitorul Wilhelm I-iu! , care era invinuit ca urnia-reste restabilirea cu ajutor rusesc a despotismului. Nu e aici opornire national& instinctiva, ea in revolutiile din Italia si dinUngaria. In adunarea, de la Frankfurt, ca si in dieta prusiand,cu sedinte simultane, pe care o ingaduise in sfarsit Frederic-Wilhelm al IV-lea, negustorii sant putini si mai mult dintrecei legati prin afacerile lor cu intelectualii, librari ca RobertBlum, mai tarziu executat la Viena pentru rebeliune; mestesu-garii lipsesc cu totul. Nu se intalneste m gear un preot de sat,aducand de acasa simtul realitatilor care se impun, ori unclascal de scoala elementara.

Cei caH discuta sant advocati, medici, profesori i nohili.Un nobil de veche rasa, fiu al unui diplomat care la Con-

gresul din Viena nici nu represinta un Stat german, ci Tan le-de-jos, fratele unui general care cazu victimä esceselor revolu-tionare e acela care, cu o popularitate cum n'a avut-o altul, cudreapta cumpanire a unui caracter nobil i desinteresat, cu vir-tutile politice ale omului care aduce cu dansul mai mult cleatexperienta sa proprie i calititile sale individuale, a condus

1 26

desbaterile satoasei adunkri din Frankfurt. Heinrich von Ga-gern, care, mai tärziu, parasind viata politick, a fost numai unluptktor supt steag pentru unitatea german& si Un proprietarretras pe pamanturile sale, nu aducea nimic burghes, nimic ple-beian, nimic nou i transformator, in cuvintul si in actiuneasa ca si in intreaga lui atitudine. N'avea. macar viciile simpaticeale unui Mirabeau, iar, pentru a fi un Lafayette, ii lipsia pres-tigiul unei nobile aventuri in locuri departate. Caderea lui rä-pede se explicä mai usor deal o inaltare datoritá mai multlipsei simtulthi de realitate la ceilalti.

Erau multi profesori, dintre aceia pe cari i-am gasitinaintea anului tragic in fruntea demonstratiilor si resistente-bor. Cu deosebire profesori de istorie. Marturi ai celor ce sepetrecuserk, in tirile romanice din Vest si din Sud, cunoscktoriai prefacerilor celor marl cari se produseserä inteun trecut maiapropiat ori mai depkrtat i, pe langi aceasta, influentati si defilosofia lui Hegel, putin favorabilk c a si se simti deosebireasituatiilor si relativitatea lucrurilor, ei erau convinsi &A Ger-mania datorelte lumi4 o revolutie, cà pentru a o face nu trebuiesd se piard4 momentul, in Francesi, in Unguri, in Italieni ve-dean aliai nepretuiti, i c.. scopul revolutiei trebuie ad fie,cium era pentru acele revolutii de aiurea, realisarea na-tionale.

Pierdeau din vedere elemente esentiale, care, de o parte,erau din bielsug, iar, de alta, lipsiau cu totul. Grecia se ridicasela 1821 pentru cä stätea supt apAsarea unui popor de alt sangesi de aka'. limba; Italia nu se putea linisti pentruVa Austrieciierau in Milan si in Venetia, ba, prin Marele-Duce de Toscana, siIn Florenta, pentru cá Bourbonii din Neapole represintau o di-.nastie, oricat de nationalisata, dar färä sentimente italiene,pentru ck. Papa ficea politica lui proprie in Capitala fireasci aunei Italii unificate; Polonia fremata, supt jugul, tot mai greu,al Rusilor; Ungurii voiau regatul Arpadienilor si al lui Matias

unicteitii

127

Corvinul. La toate aceste popoare, libertatea de care se totvorbia la Paris, unde ea era purtati pe steagurile biruitoarecontra unui regim impopular, insemna inlaturarea strkinului,recipatarea dreptului de a se conduce de sine. Atatea umilinti

atatea &Teri erau gata sä sprijine cu desperarea lor aotiuneaeelui d'intaiu tribun cu vorba mai calda i cu gestul mai po-runcitor.

Dar State le germane nu traiau supt ealcaiul unui cuce-ritor; din potriva, Austria si Prusia tineau ele in atarnare atatalume de alta origine, care n'avea alt pacat decat al unui sangedeosebit de al domnilor bor. Si aceste State nu erau impiede-cate de a mentinea un necontenit contact supt toate rapoartele.Cu toata paza, plini de precautiuni, a unei poliii banuitoare, oa-menii treceau dintr'un loc in altul dupi plac. Nu era nevoie denicio ineetätenire pentru ca afacerile sa se mute peste hotarelemultiple ale Confederatiei i nici pentru ca studentii, intelec-tualii, scriitorii, ziaritii sa calatoreasca dup.& dorinta lor, dupaatractiile ce li se infatisau sau dupa ocasiile pe care le puteaugasi aiurea 1 Jar, supt raportul politic chiar, era o Capitala,Frankfurtul, era un Consiliu al tuturora, de si membrii lui,foarte putini, erau numiti de principi i atarnau cu totul dedânii ; eraa germemi, capabili de desvoltare §i cari, doted rci-maneau amortiti, aceasta nu se dataria altui motiv decdt insqiZipsei de vitalitate rationale' supt acest raport.

Dacä deci glasul oratorilor, adesea infocat i plin de in-spiratie, n'a ridicat in picioare o lume intreaga, daca dema_gogii democratiei revolutionare i republicane au trebuit saintrebuinteze viclenele thijloace miei ale conspiratiilor, ale agi-tatiilor artificiale, ale bandelor care treceau hotarul, viind dinSvitera ori din Franta pentru a fi rapede imprastiate, aceastase datoreste lipsei de vioiciabne a ideii in acelasi limp,

1 V. d. ex. interesanta cArticica a lui Schuselka, Das Revolutionsjahr,Viena, 1850.

pi

incepi. i,

128

lipsei acelui mijloc de comunicatie care e literatura revolu-tionarei.

Niciun ziar mare nu exista pe atunci. Cele pe care Nie-buhr, Kotzebue le publicau, cu anumite tendinte, pe vremea raz-boiului de eliberare dispärusera. Publicitatea o aveau numaifoile create sau supra.veghiate de Guvern si care erau cu desasvarsire ine astfel Austria avea «Observatorul au-striae» (Osterreichischer Beobachter), Prusia «Gazeta de Stab(Preussische Staatszeitung), fundata in 1815. Ziarele aparutela 1830 fucra inchise rapede. Gazeta lui Cotta de la Augsburg,a marelui librar legat de toatä miscarea literark Augsbur-ger Allgemeine Zeitung, era foarte mult tinuta in samk darnu odata ea a trebuit sä publice in chestiile la ordinea zilei arti-colul care i se impunea. Afara. de aceasta erau publicatii deliteratura si de teatru, ale unui speculant zau ale unei coteriiAbia in ultimul timp, la Leipzig, la Brema, la Colonia, la Berlinchiar, National-Zeitung 1, «Gazeta Crucii» (Kreuzzeitung),se iviserä publicatii cu un caracter mai liber. Dar, paná la ju-matatea veacului, vanzarea cu numarul fiind necunoscuth, celmai cetit jurnal german intrece abia 10.000 de abonamente.von Stein, marele ministru prusian, scria lui Gagern -Lat.@ :cLibertatea presei poate fi foarte avantagioasa pentru librari,dar o cred fäcuta pentru a rätaci opinia, pare si fara aceastagaseste destule alimente detestabile in foile francese».

Se vorbeste in istoria literaturii de un current de agitatiepolitica si sociala care ajunge a domina in acesti ani tulburi.Numele lui Herwegh, lui Dingelstedt, lui Hoffmann von Fallers-leben, lui Friedrich Freiligrath mai ales amintesc versuri ful-gerätoare contra despotismului, apeluri rasunatoare la popor,

1 V. Varnhagen von EnI, Tagebiicher, VI, Leipzig 1862, pp. 3, 5, Cf.ibid., p. 6.

si

miinile Icor;

129

sperante stralucite in noua era de libertate. Se doreste explosiatorpilei care va cufunda putredul vechiu Stat, (alas alte morschtDing der Staat '1,, §i. Biserica, zguduirea dirâmatoare a uriasu-lui care sta jos in lanturi, pe cand vasul pluteste pe ape fericite.Glasurile acestea de uri, de intetire, de rasturnare inebunesc peSchneckenburger, care clinta «Straja la Rin», pe Becker, childprovoaca pe Francesi, si Freiligrath el insusi uitase, cand cerea«naufragiul mucedei, ticaloase galere», si pensia regelui Prusieisi vechiul sau strigat national catre «Germania care trebuie sifie mai presus de orice», Deutschland, Deutschland itherAlles, de o tristä celebritate astizi.

Unii dintre acesti cintareti au incercat, ca Herwegh, o ri-dicula aventura. de invasiune revolutionara; mai multi dintreei an trebuit si traiascä si in anii lor tarzii, din grea mune&intre straini, pada li-a fost ingaduit sä moat* mai mult saumai putin reconciliati, hu monarhia militaristä, vechiul lor dus-man, pe pamintul patriei. Dar o influenta real* adanca asupranatiei n'a putut-o exercita niciunul din ei, pink la brosurilesocialiste de ieri, de alaltaieri, care au cuprins cele mai furioasedin cantecele lui Freiligrath.

Dacä acesta a trecut, la un moment dat, in 1844, de lavechea lui pasiune pentru splendorile exotice ale Orientului laaceasta poesie «muncitoreasca», lucrul se datoreste intalniriiin strainatate cu un tinar agitator care se intorcea din Franta,unde traise supt influenta doctrinelor unui socialism poetic siutopic, caruia era sa-i deie insusi o armatura de economic poli-tica si de filosofie moderni, Karl Marx. Un mare ambitios,traind pentru lux, voluptate si succes, in lumea mare, in acelasitimp cand scormonia, pang la urletul de durere, ranile saraci-mii, Lassa lle, lucra alaturi de d'ansul pentru a raspândi noulcrez al revolutiei Isociale», asemenea cu aceia cari, in 1848, la

1 eVechiul, putredul lucru, Statul),9

130

Paris, erau sa rastoarne suprematia burghesiei francese, asade solidä totusi in viata generala a Orli.

Marx si Lassa lle sant Evrei, ea si Borne, ca si Heine.Po-porul lor se indulcise abia, de pe urma schimbarilor Revo-lutiei francese, la Arepturile i foloasele, la, placerile i satisfac-tiile de vanitate ale vietii politice. Totusi Evreii intampinau Incapiedeci. urau, i miscari de prigonire izbueniricolo in cea jumatate a secolului al .XIX-lea. Totusi,inainte de a lua in manile lor vea mai mare si mai influentaparte a presei, ei dispuneau, din zilele lui Mendelssohn si aleRahelei, de saloanele Berlinului, dupa care tot mai mult seorienta viata politica a Germaniei intregi. In cursul revolutieigermane, ei se intalnesc in frunte; un Jacobi joaca roluri prime,un Wiesner represinta singur Austria in adunare, un Evreu dinBerlin striga regelui Prusiei, care, primind un memoriu al radi-calilor, declarase, formal,-ta refusi a ha de vorba cu(Val de regii cari nu vor sä audi adevacruh; pentru ca, -seara,sä i se fad, o mare si zgomotoasi manifestatie pe strazile Ca-pitalei. Mult timp socialismul va fi al lor, i ei vor da formacea mai indrazneatà democratiei burghese, liberale, ei, acestiimportatori nervosi si agitati ai unor doctrine a caror originenu trebuie efiutati in Anglia intrigilor, ci in Franta partiduluiliberal de supt Restauratie.

A fost ins& un moment *And aceia cari nu 'voiau, in Impe-riul refacut supt cele trei colori pseudo-arhaice, imprumutate,de fapt, de la stovarksiile* prigonite ale stuclentilor, o dinastieaustriaci i caH alesesera ea «vicariu al Imperiuluio, numaica ä scape de dieta Confecteratiei germaniee, pe care el o in-locui, pe batranul Habsbur& bland si viclean, arhiduceleloan, trebuiri sa se opreasca, in Mart 1849, asupia regeluiPrusiei, de mult considerat ea qrege al Germanilom, pentru aface din el Imparatul dorit (Kaiser der Deutschen), care ar fidat inläuntru unitate, in afara. ptestigiu (28 Mart; 290 de vo-

kt sid'intaiu

Mu itimile-i

dtnsii:

131

turi contra 248). 0 deputatie merse in acest scop la Berlin, sidieta prusiani aproba proiectul.

Frederic-Wilhelm refusk, hotarit, supt pretext cã nu vreask incalce niciun drept i sà se impuie nidunei resistente. ;Tor-bind asa, el nu se gandia la Austria, care era de la sine elimi-nati, prin necesitatea lucrurilor, din acest plan al (Germanieimici», care biruise asupra grandioCilui proiect, de sigur imposi-bil, al (=aril Germanii». Se gfindia, far& indoialk, la Bavaria ri-valä, dar nu aceasta hotkri la refusul säu pe Suveranul care pinaatunci nu figura. in Germania confederatk decal numai cu Bran-denburgul, iar nu 10 cu moiile i achisitiile Casei sale, careerau Prusia räsäriteank i apuseank i Posenul. Ceia ce avu maimulti influent& asupra spiritului situ fu conceptia mistick pecare o avea despre originea caracterul puterii unui Suveran,schrba sa de principiile rationaliste ale Revolutiei, de si era sioarecare neincredere in fortele cu care ar fi trebuit sk se im-puie Fall a inlatura din planurile de viitor ale dinastieitarii sale aceastä coroank imperiaM. pentru toati Germania, elvoia s'o aibk numai de la semenii, sái, prin gratia divini, de lamila lui Dumnezeu, coboriti asupra armelor sale, asa cumpeste un sfert de veac era s'o aibk acel frate al lui, socotitpentru moment ca un triditor fata de causa germani.

A fácut bine sau ba sk refuse? Istoricii germani rispundde obiceiu aprobAndu-i decisiunea. Duipä experienta razboiuluiacestuia am raspunde in sens contrariu. Oricat de insuficientar fi fost caracterul representativ al Parlamentului din Frank-furt, orickt de slabi ar fi fost majoritatea cipitatä pentru pro-

1 In cartea, plina de idei, a lui Lerminier (I, p. 127), se observA j aceiaca titlul imperial e vechiu i legat cu Biserica romana, iar Prusia represinta pro-testantismul. Cf. .si Varnhagen von Ense, Memorii, VI, p. 113. Regele .tratã pedemocrati de ecani zicea Ca numai soldatii ft vin de hac : 4:Gegen Demokratenhelfen nur Soldatera (ibid, p. 117). Si el era,sigur ca do a doua armata ca alui nu mai este» (ibid., p. 121). Si ofiterii intorceau capul ca sa nu-I salute(ibid., p. 135).

si

1

132

punerea unei Imparitii germane cu conducere prusiana, oricatde multe ar fi fost greutatile de drept si de fapt care se pre-sintau, Imperiul iesit dintr'o manifestare de ideal, in mijloculunei adunari de romantici cu nobile porniri si cu o coldã iubirede libertate, s'ar fi simtit dator fafa de originea sa cu alibi ati-tudine, inlituntru si in afara, decat creatiunea prin fon si sabiea lui Wilhelm I-iu, proclamat intre generalii unei victorii cas-tigate, nu numai asupra noii Francii napoleoniene, dar si asu-pra curentului liberal de care, in ultima ei fag, aceasta fusesestrabatuti.

Cad orice fundatiune politica ramane totdeauna insem-nati cu pecetea sacra ori cu stigmatul de infamie al originilorsale 1. ,

1 Reg5sesc. cand rev5d aceste pagini, ideia la Lerminier, care, prevSzandce era s5 se intample in 1848 si in 1871, scria, Inca de la 1835 : IlDacS Germaniivoiesc s5 ajungS la unitate prin despotism, lucru e usor. Jugul e pregatif 1 etva fi de fier §i de glorie, el va fi stralucitor si tare ; pot s5-si treac5 prin elcapul. Dar, dacã, cu mai multä incredere in geniul ei si in vointa lui Dum-nezeu, Germania cere timpului desvoltarea ei ins5si si nu vrea sa ajunga laimitate decat prin libertate, va merita cu adevarat sfi fie un exemplu lumii prinactele sale,.

INCHEIERE

Aceasta Germanie a silei, a cuceririi, a dominatiei univer-sale este ea poate un produs, cat de urit, dar original, al spiri-tulm german?

Sä vedem.

Revolutia francesi din 1848 degenerase in anarhie sociala.In zilele din .Iunie baricadele se ridicasera din nou in Paris, §ibandele de muncitori otraviti de o propaganda fara raspundere§i lark frau facuseri sh curgi sangele soldatilor si al unoroameni a§a de nobilli in actiunea lor iinpaciuitaare ca arhiepis-copul de Paris. Franta era in primejdie de a se pierde in mijlo-cul furiei razboiului civil. Atunci burghesia, care avea la ada-postpatrimoniul atator generatii, ea la care se alipia instinctivo taranime de proprietari, muncitori, economi §i patrioti, steamslegatä de tara, de pastrarea §i de cinstea ei, se ridica intr'omare miscare legal& de defensivi §i, la alegerile de pre§edinteal Republicei, ea impuse, lasand la o parte §i autoritatea desoldat, restabilitor de liniste, a generalului Cavaignac, pe acelprint Ludovic Napoleon, cunoscut doar prin doui aventuri depretendent §i printr'o viatä de frumps elegant la Londra.aceasta numai pentru c5, in ideia napoleoniana se vedea singuragarantie de ordine durabila, cu san färä vechea glorie a mare-lui imparat. Pre§edinte, preqedinte pe viatä, Imparat si el, titlul

134

era indiferent; ce se cerea inainte de toate era siguranta zileide mane, putinta muncii cu spor pe toate terenurile.

I-a fost ingaduit pentru aceasta omului care pastra cevadin fisionomia aventurierului cu name s impuste pe strazisä deporteze, sä introduca censura i procesele de presa, sapractice candidatura oficialä sustinua de subprefecti i garan-taa de jandarmi, sä reduca padä in anii din urra, ai regimu-lui sau Camerele la rohk1 unor simple corpuri consultative. Ma-rile lucrari acute supt dansul, desvoltarea uimitoare a indus-triei francese, prestigiul castigat prin biruintile din Italia 79.i

din Crimeia, hegemonia francesa in Europa erau pentru toti,afara de tcercurile restranse ale intelectualilor, de lumea ambi-tioasä a advocatilor si de poporul parisian, gata oricand pentrurasturnhrile de regim, o cotnpensatie indestulatoare.

Ce putea fi mai indicat pentru printul regent al Prutsiei,pentru regele de mai tarziu decal sä urraeze acest exemplu?

Si 1-a urmat. S'au reluat din nou traditiile militariste alelui Frederic al fl4ea,, care concentrau toate silintile asupra uneiarmate de Stat, care se complecta prin reserve ara niciun ca-racter ceatenesc, national, in sensul anilor 1813-4. S'a desi-virsit un organism administrativ de o steams& organisare abso-lut napoleoniani, pätrunzand in toate colturile societatii pentrua duce pretutindeni singura grij a. a intereselor sapanului.lasat colii inalte, literaturii, cugearii, artei singurul loc pecare-I delimitase, in terenuri vagi, frumos inverzite, dar dincolode pripita circulatie a stradelor vieii publice, Statul atotputer-nic, servind pe rege i dinastia

Germania a primit. Literatura, de la Geibel, mediocrulcanaret al idealelor de Stat, de la dulceagul von Redwitz, cuidilele sale zimbitoare, pinä la voiosul optimist Baumbach n'acerut mai mult decal sä incante ceasurile goale ale cetitorului,pe cand arta-i impodobia casa. Iar filosofia lui Schopenhauer,

lui.

135

dack inlatura mknioasa zadarnicia jargonului ideologic in carecazuse filosofia hegeliana, de care, la Berlin, radea unul dela noi, T. Maiorescu, In1 cartea lui de ironie fatä de toate siste-mele: Etwas philosophisches in gemeinfasslicher Form, ,ptmea in loe-, recunoscand ca impuls al faptelor omenesti vointa,idealul suprimarii acestei vointi insesi pentru a se avea: feri-cirea.

Totusi orice popor, cand abdick, cere, oricum/ceva maimult decat protocoale administrative si mksuri politienesti. Iitrebuie un principiu Li trebuie o inaltare.

Inainte de-a avea, prin biruintile asupra Austriei i asupraStatelor din Sudul Germaniei unite cu ea, in 1866, asupra Fran-ciei in 1870-1, gloria militarä, asamänatoare cu a lui Na-poleon al III-lea, noul model, Germania a avut altceva inlocul principiului, in locul traditiei. Ea, care, din romantism,pastrase, tot cu Napoleon-eel-Mare in fund, cultul egenia-lit4ii», mai presus de normg, mai presus de drept, mai pres`ude morala (cum i-a spus-o apoi, Mosaic, Nietzsche, cu supra-omul sau far& alt indreptar deckt vointa lui), a avut, mai pre-sus de toti Suveranii sal, de biruitorul prusian el insusi, peacela care dadu lui Wilhelm I-iu biruintile, pe Bismarck..

Real si dur, insensibil pentru tot ce e ideie si sentiment,creator de forte politice prin popoare, dar nu pentru popoare,acest qbarom din..Nord, aproape Danes, n'are in el nimic spe-cific german1. Germania a lucrat asupra-i numai provocandin spiritul lui o reactiune fireasca in contra desfraului ideiigra putinta de realisare si al vorbei f.rä urmari in fapte,care deosebe,te Parlamentul din Frankfurt, in sfortirile si inilusiile lui. Legkturi cu poporul sau, in masele lui adAnci, n'aavut i n'a voit s aiba, in mandria sangelui si a stramosilor

Un Bismarck e amestecat ill viata ruseasca din seccilul al XViII-lea.

136

sai. Politica ce se face de sus a fost pentru el o maxima: de sus,unde este conceptia, de sus, unde instinctele se resuma inteocugetare clara si consecventa. De tarani nu s'a preccupat nicio-data; muncitorii i-au trebuit numai pentru ca, prin <Ksocialis-mul de Stab>, sa puie un frau avânturilor: necontenit repetatë,ale burghesiei liberale, incomoda i une ori chiar impiedeca-toare. Indiferent supt raportul confusional, a doua zi dupa ceregele Prusi0 incercase a iinpune in State le sale o forma pro-testanta de conciliatie, el s'a gandit la luteranism numai atuncicand ii trebuia un contrapond pentru ultramontanismul roman,care i-a dat un partid, al Centrului, pe care el nu 1-a pututfringe. Prieten al Rusiei din inimä, pentru ca era o putere orga-nisatä, ingaduitor fat& de o Austrie pe care o putea tari, du,-man neimpacat al unei Francii in care nu se incredea, el n'afacut alta taegere in politica extern& decit a celor pe cari seputea rfizima ori pe cari-i putea intrebuinta. De si a fost lute-meietorul Imperiului national german, sufletul lui era inacc,?,-sibil la alte consideratii cleat acelea de Stat, carora, la capatulfilosofiei hegeliane, profesorul Treitschke ii dadea legitimarefilosofich Itt cea mai crud& din formule, atunci child bätranulMenzel radea veninos de «sarlatania» principiului national pecare, imprumutandu-1 de la cea mai recent& revolutie, ii inscri-sese Napoleon al III-lea in fruntea programului sau. Bismarckprefera sa derive, in planurl si in metode, de la cel d'intaiu Na-poleon

Cu o deosebire: el nu putea sã creeze in ordine internal. Dela marele Imparat avem legile noastre, administratia noastra,ordinea noastra politica intreaga, oricat am fi introdus in eaelemente de imitatie englesa ori resultate alet miscärilor revo-

1 Acesta scrisese totusi la Slanta-Elena : (Cel d'intalu Suveran care, inndjlocul xelei a'intaiu Mari incaierari, va imbratisa de bunA credinta causa po-poarelor, se va gasi in truntea Europel intregi i va putea sfi incerce ce va voi).

I.

137

lutionare. Pe cand triumfurile lui Bismarck, creand un Impe-riu confederativ, in care triieste, pe langa supunerea oarbafatä de Prusia, asa de mult din particularismul dinastic, n'audat nici Germaniei, necum lumii, un .singur ctozcinidnt .0 un.singur principiu, nou §i de acum inainte necesare pentru exi-.stenta omenirii. Cid ce, din institutiile si ideile, pe care nesprijinim si in mijlocul carora ni purtain viata, poarta peceteaStatului de doll& ori invingator, peste a.stepthrile tuturora, la1866 si la 1870-1? Si cat de limpede reiese si din aceastaconsideratie adevgrul ca numai puterea care intrupeadi o idciepoate fi insaiqi generatoare de idei!

Razboaiele de unitate, analoge cu cele din Italia, a chrorinitiativi, mai veche, e absolut reala, n'au fost precedate defurtuna in suflete a unei noug literaturi si n'au provocat inflo-rirea unei noug literaturi, iar a unei noug cugetari, si mai putin,Nietzsche insusi, sumbrul prooroc slay, mistic, al omului maipresus de propria sa umanitate, al «supraomului», fiind, inafari de tainele personalitatii sale, asa de pronuntate in carac-terul ei bolnavicios, ucenicul altora decal. al luptatorilor de laKöniggratz si de la Sedan. Cine a cantai victoria, si au fostmulti, nu sant macar poetii, afar& de foarte batranul Geibelsi de cativa romantici iesiti, pare-ca, din mormant pentru acanta in stilul lor fapte care erau, de sigur, de alt stil. MICA,cum pot, prosatori, istorici, medici, filosofi, la cari e si multiinspiratie oficiala si multä caldura care n'a trecut prin inimiinainte de a se rosti in versuri de sablon, banale si vestede.

Universitatea germana si-a trait zilele cele mari. Filosofias'a coborit in laboratorii, si ea risfoieste, cu Wundt, cartile deetnografie. Pang si rasa acelora cari, ca Haeckel, continuandpe Darwin mai malt cleat pe Goethe, fabric& surogate reli.gioase unei epoce fgra dogma, inceteaza in plin triumf politic.Un Ratzel, cu vastul lui orizont de natura strabituta intreagg

138

ping in adanc de umanitate, nu-si afla urmasi cari sa fie maimult cleat interpretii manierei sale. Dap& largul suflu umanal lui Ranke, care, altfel, n'are nicio credinti la capitul armo-nioaselor sale 3cpuneri, strabatute de kleia :.ore intelege, nu deaceia care indrumeaza, Lamprecht, cel mai insemnat represin-tent al studiilor istorice, verifica in viata gocietätilor umaneconceptii de filosofie, de psihologie a societatilor. Ceilalti se bu-curá de necontenita descoperire a faptelor noua, de precisareacelor vechi. Foarte multi industrialiseaza. si comercialiseazastiinta pentru editorii cari o domina, conditionand-o dupa sin-gurele lor interese.

0 puternick viata economica absoarbe Germania intreagi.Thrani alearga la orase si se ingramadesc in fabricile cavesterceau pe incetul in continue silinti monotone, istovitoare,fara recreatie, far& multamire sufleteasca, rasa ins** 1. Nicio-data- o indutstrie nu s'a creat mai rapede si deci si mai nesa-natos, mai amenintator pentru viitorul puterilor pe care lestoarce. Niciodata mai miraculos n'a rasarit un comert mon-dial pentru produse pe care politica le va impune, si prin raz-borul mondial, clack trebuie, oricat ar tinea, oricat ar costa.0 flota e creata prin ordin pentru un popor care n'are niciotraditie pe Mare si care trebuie sa creeze pdatä cu marina si pemarinar, 0 statistic& uriasa cerceteaza., coteaza, clasifici sitrece la archive munca intregului glob pamantesc. Ambitianebuna de a merge oriunde supt steag german pentru a reg5sisteagul german oriunde cuprinde poporul intreg. Cugetarea ger_mana proclama necesitatea si posibilitatea Imperiului ctentacu-lam, care cu aceste tentacule ale sale nu pipaie pentru a seapara si nu strange pentru a se tinea, ci suge si stoarce.)

1 In 1861 Menzel, Gesch. der neuesten Zeit- (1856-60), Stuttgart 1860, p.8, constata ca la recrutare din 100 de teskori au fost gasiti buni doar 28 §1 clitro sutá de torcStori cu ma§ina 20.

139

De unde Irma acest ideal, care i-a atras, astazi, contra-ata-lumii intregi si-i va 'Astra mane o urä generala peste care

nicio sfortare nu va putea Strabate?Totul e fabricat si imitat, total e impruinutat i impus.

Peste un poppr care simte i cugeta altfel, care vrea altfel, darnu cuteaza a o spune macar, cu toate disidentele socialistefãrä radacini, pe cand socialismul oficial ingenunche inainteazeilor de razboiu necum a o impiedeca, avern tot vechea to-väräie a prinfilor, resumatk 'n Imparatul, care, in Wilhelm alII-lea, ii domini i, prin individualitatea lui, acaparatoarestralucitoare, face ceia ce am vazut cä s'a facut continuu de-alungul veacurior.

Dupa infrangerea Franciei, dup.& acoperirea ei cu un despret care nu exclude nici ura, nici, mai ales, invidia, Germania,deprinsa cauta modelele peste Rn, s'a uitat nedumerii.ain jurul ei. Rusia, fár. suflet in viata ei politica E,1 in viata eisufleteasck, la suprafata ca si in adancuri cu un sufletparticular, elementar, care nu se poate contraface, nu era, faräindoialk in parerea germana un izvor de invatatura pentru unpopor care se simtia nespus superior uriasului vecin din Ra-sarit Vechile legaturi dinastice slabiseri, de altfel, dupi ce,in razboiul Crimeii, Prusia urmase Austria in silintile acesteade a smulge Rusiei cat mai mult, färä lupta. Atunci priviriles'au indreptat asupra tarilor anglo-saxon; de imensa desvol-tare industrialä, de comert dominand intreaga viatk, i toti ceicaH voiau sa-si duck, tara i neamul mai departe pe drumurilelargi deschise de tun s'au coborit in laboratoriul stiintifie, in-trebuintand toate descoperirile altora, i cateva proprii, si inusine creatoare de bogatie si de forth.

1 Germanii de Sud spuneau la 1835 Prusienilor Rusii Germaniei (Ler-minier, o. c., I, p. 55).

cl

§i

1.

assi

140

Ca in dosul muncii englese erau traditiile morale a o miede ani, capabile sä degajeze la nevoie o fort& de resistenta failsfar§it, ca in dosul muncii americane era idealismul latent alinceputurilor, al traditiei unui Washington si Jefferson, cätoate popoarele, printr'un necontenit curent de imigratie, adau-gisera, odata cu o atotputernici viati popular* §i toate incal-culabilele ei posibilititi morale, eine sä se gindeascä la acea-sta? Nicio statistica nu vorbe.ste de a....,a ceva.

Astizi Germania, cum este, a principilor vechi ai tronuri-lor si a noior principi ai banului, se gaseste inaintea constiin-tii umane care nu vrea s'o accepte astfel, dincolo de hotarelesale fire§ti.

i poate, inlauntrul acestor hotare, se gase.ste inainteaunet coustiinti populare, care, mane, macar mane! , vaavea cuvantul.

CUPRINSULPagina

Prefatá. La prima editie 5

Prefatä. La a doua editie ... 9

I. Vechea regalitate germani si invasiile 11

II. Biserica .si Imperiul ca element plastic fatA deGermani 27

III. Drumurile romane ale regilor germani . 41

IV. Imitarea regalitatii francese . . 51

V. 0 reform& populari care a rimas una confesionala.:Luther 63

VI. Imitatorii germani ai lui Ludovic al XIV-lea 75

VII. 0 nou'a miscare a spiritului german si oprirea ei incercuri literare .... . 89

VIII Napoleon I-iu si Germania «napoleonisatax. . 105

IX. 0 ultimä incercare revolutionari neiabutita 123

Ineheiere 133

. .

.

.

.

.

I. E. TOROUTIU, BUCUREVI

PRE

TU

L L

EI

75

E. T

OR

OU

TIU

, BU

CU

RE

BT

IB

UC

OV

INA

"..,EU CO VI NA", I. E. TOROUTIU, BUCURE$T1

PRETUL LEI 75

6

.3

.1-

....