MINISTERUL SĂNĂTĂŢII INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATEA PUBLICĂ

SFATURI PENTRU AMENAJAREA ERGONOMICĂ A UNUI BIROU

Ghid

Autori:

Dr. Felicia Steliana Popescu Dr. Lavinia Delia Călugareanu Dr. Eugenia Herlea.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATEA PUBLICĂ

SFATURI PENTRU AMENAJAREA ERGONOMICĂ A UNUI BIROU

Ghid

Autori:

Dr. Felicia Steliana Popescu Dr. Lavinia Delia Călugareanu Dr. Eugenia Herlea.

Sub coordonarea Centrului Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar

Material elaborat in cadrul Programul Naţional de Monitorizare a Factorilor Determinanţi din Mediul de Viaţa şi Muncă

SFATURI PENTRU AMENAJAREA ERGONOMICĂ A UNUI BIROU DEFINIȚII Loc de muncă este locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii și/sau unității, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii și/sau a unității la care lucrătorul are acces în cadrul desfășurării activității (LEGEA 319/2006). Postul de muncă este cea mai simplă subdiviziune organizatorică și cuprinde totalitatea obiectivelor, sarcinilor, competențelor și responsabilităților care revin în mod permanent spre executare unui angajat. Obiectivul postului constituie caracteristicile sintetice ale utilităților postului, rațiunile creării sale și criteriile de evaluare a muncii lucrătorilor căruia îi este atribuit. Sarcina este un proces de muncă simplu sau o componentă de bază a unui proces de muncă complex ce prezintă o autonomie funcțională, fiind efectuată, de regulă, de un lucrător. Sarcina reprezintă instrumentul de rezolvare a obiectivelor. Caracteristicile sarcinilor de muncă pot fi descrise prin: varietatea îndemânărilor, identitatea și semnificația sarcinii, autonomia și feedback-ul. Competența sau autoritatea, cea de-a treia caracteristică a postului de muncă, definește limitele în cadrul cărora titularii de posturi pot acționa pentru realizarea obiectivelor individuale. Responsabilitatea reprezintă obligația ce revine titularului postului de muncă pe linia efectuării sarcinilor aferente obiectivelor individuale. Pentru fiecare post de munca managerii compartimentelor întocmesc fișa postului, în care se precizează: denumirea postului, obiectivele, sarcinile, competențele, responsabilitățile, relațiile cu alte posturi și condițiile necesare unei persoane pentru a ocupa postul. Ergonomia a apărut ca o disciplină care studiază condițiile și metodele de

muncă în scopul îmbunătățirii posibilităților de a folosi mașina. Studiază

relațiile dintre om-mașină-mediu de muncă și viață în vederea optimizării

formei și modului de utilizare al obiectelor și echipamentelor astfel încât

acestea să vina în întâmpinarea fiziologiei umane, ameliorând condițiile de

muncă și crescând productivitatea. Poate fi considerată ca o dezvoltare

aplicativă a fiziologiei și psihologiei umane, având drept scop adaptarea

muncii la particularitățile anatomice, fiziologice și ale stării de sănătate a

lucrătorului la un loc de muncă. Se aplică atât în domeniul industrial cat și în

servicii, agricultură și chiar în activitatea casnică. Analiza ergonomică a unui

loc de muncă are în vedere optimizarea proiectării constructive a locurilor de

muncă prin îmbunătățirea securității muncii și ameliorarea factorilor de

ambianță fizică, reducerea efectelor negative generate de monotonia muncii

și diminuarea solicitărilor fizice si psihice. Ținând seama de toate acestea,

ergonomia se conturează ca o știință multidisciplinară care sintetizează

informații aduse din domeniul medical, psihologic, sociologic, al științelor

economice, ingineriei și domeniul designului (arta-tehnologie-culoare) având

drept scop orientarea tehnicii contemporane la nivelul posibilităților

anatomice, fiziologice, psihologice ale omului și utilizarea lor judicioasă în

crearea de bunuri materiale și efectuarea de servicii, în condițiile cele mai

favorabile de muncă și confort.

Promovarea sănătății la locul de muncă reprezintă supravegherea activă a sănătății lucrătorilor în raport cu caracteristicile locului de muncă, cu factorii de risc profesionali și stilul de viață, cu scopul de a îmbunătăți sănătatea și bunăstarea în muncă a lucrătorilor. Există o relație bidirecțională între starea de sănătate și capacitatea de muncă, individul sănătos prezentând o adaptare la muncă și o productivitate optimă, și pe de altă parte munca reprezintă sursa bunăstării sociale și de asemenea influențează pozitiv starea fizică.

NORMATIVE

Legislația europeană este reprezentată de: Directiva cadru 89/391/CEE privind măsurile de încurajare a îmbunătățirilor în domeniul sănătății și securității lucrătorilor; Directiva 90/270/CEE privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru lucrul la echipamente cu ecran de vizualizare; Directiva 90/269/CEE privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru manipularea manuală a maselor.

Transpunerea legislației europene în legislația națională este dată de

următoarele legi și hotărâri de guvern: Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 (în Legea 319/2006 se prevăd obligațiile angajatorilor, SECŢIUNEA 1, Obligații generale ale angajatorilor, la CAP. 3. art. 7, (4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ținând seama de natura activităților din întreprindere și/sau unitate, angajatorul are obligația: a) să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă.); HG nr.1425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006; HG nr. 1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru lucrul la echipamente cu ecran de vizualizare; HG nr.1051/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru manipularea manuală a maselor; HG nr.1091/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă; HG nr.355/2006 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, completata și modificata de HG nr.1169/2011.

Mediul de muncă (ambientul în care lucrătorul își desfășoară

activitatea) solicită organismul uman să se adapteze la ambianța termică,

luminoasă, sonoră, la riscuri chimice sau biologice. Trebuie să se cunoască

tipul efortului profesional - în activitățile de birou este mic, cu consum

metabolic redus (65

AMBIENT - Ambianța luminoasă este esențială pentru desfășurarea procesului de muncă. Asigurarea ei în condiții fiziologice determină creșterea capacității de muncă, prevenirea oboselii, evitarea suprasolicitării analizatorului vizual și a apariției unor boli profesionale oculare, precum și a accidentelor de muncă. Aprecierea iluminatului la un loc de muncă presupune determinarea caracteristicilor cantitative (este suficient, egal sau mai mare față de valorile normate) și calitative (să nu producă umbre, să permită o imagine clară a obiectelor, să fie uniform repartizat, să evite producerea strălucirilor). Sursele de lumină pot fi naturale (ferestre, luminatoare, spații vitrate) și artificiale (număr si tip de surse cu lumină caldă sau rece). La nivelul birourilor există, de cele mai multe ori, iluminat natural și artificial, respectiv iluminat mixt. Iluminatul natural este esențial în activitățile de birou. Atât iluminatul natural, cât și cel general, pot fi de tip general (pentru toata încăperea), local (surse de lumina artificială pentru o anumită zonă a biroului), sau localizat (pentru anumite posturi de muncă). Iluminatul combinat este acela asigurat de surse generale și locale și/sau localizate. Iluminatul general uniform se folosește în locurile de muncă în care se execută activități similare pe toate suprafața încăperii. Iluminatul general localizat este folosit în locuri de muncă unde sunt necesare niveluri diferite de iluminare și iluminatul local nu se poate realiza. Normative: SREN 12464-1:2011 “iluminatul locurilor de munca. Partea I – Locuri de muncă interioare”; SREN 12464-2:2014 “iluminatul locurilor de muncă. Partea II – Locuri de muncă exterioare”; SR 6646-2:1997 “iluminatul artificial. Condiții pentru iluminatul spațiilor de lucru”. Practic: Să se asigure iluminat natural, fără aport termic excesiv si fără

reflectare a luminii, storuri sau jaluzele pentru expunerea către vest, est și sud (de preferință pe partea exterioară a ferestrelor). Atunci când distanța dintre ferestre și locurile de lucru este mai mare de 6m, iluminatul natural nu mai este asigurat. Ferestrele de sticlă să fie situate la nivelul ochilor. Este de preferat ca ferestrele să permită ștergerea pe ambele părți din interiorul încăperii. Înălțimea recomandată: 2,80m, înălțimea

minima: 2,50m. De evitat obstacolele ( mobilier, perdele…..) de înălțime mai mare de 1m între locurile de muncă și ferestre. • Iluminat artificial adaptat - Alegerea de lămpi care să permită

atingerea nivelurilor recomandate, uniformitatea iluminatului, culori apropiate de lumina zilei și care să evite strălucirea. Nivelul iluminatului general: 300 lux + iluminat individual. Se pot folosi mai multe posibilități de iluminat general, pentru a ține seama de depărtarea în raport cu ferestrele ( în general, 2 zone)

Ergonomia condițiilor - Iluminarea la birou • Fenomenul de orbire este o problemă comună în birouri. In aceste

condiții este dificilă privirea la ecranul computerului și apare o suprasolicitare a ochilor.

• Cum identificam sursele fenomenului de orbire? • Opriți monitorul și priviți la ecranul gol. Aceasta va afișa toate sursele

de lumină care ar putea afecta ecranul. Poziționați perpendicular monitorul pe fereastră și între panouri suspendate. Folosiți perdele și jaluzele pentru a controla cantitatea de lumina naturală. Eliminați sursele de lumină care strălucesc/ se reflectă direct în ochi. Asigurați iluminat de deasupra. Înclinați monitorul departe de lumină. Folosiți ferestre cu tentă închisă.

- Ambianța termică sau microclimat Ambianța termică sau microclimatul, este normată după SREN ISO

7243:2018 “Ambianțe calde. Estimarea stresului termic al omului în muncă pe baza indicelui WBGT (temperatura umedă și de glob termometru)”; SREN ISO 15265:2005 “Ergonomia ambianțelor termice. Strategia de evaluare a riscului pentru prevenirea stres-ului și disconfortului în condiții de lucru în ambianțe termice”.

Ambianța termică are următorii parametri: temperatura aerului, umiditate, viteza curenților de aer, temperatura suprafețelor, radiațiile calorice. Când acești parametri nu se încadrează în limitele normate acționează negativ asupra termoreglării, scăzând capacitatea de muncă.

Confortul termic presupune menținerea factorilor fizici la parametrii optimi. Factori fizici sunt de 2 tipuri, principali și secundari. Factorii principali: temperatura aerului, temperatura medie, temperatura de radiație a pereților, umiditate relativă, viteza curenților de aer, presiunea atmosferica, nivel de iluminare, ambianța sonoră, radiații. Alături de aceștia exista și factori secundari care sunt dați de vârsta, gen, activitate, îmbrăcăminte, condiții sociale.

Confortul termic presupune combinații ale parametrilor de microclimat cu consum minim de energie. Organismul uman pierde căldura prin evaporare (transfer de căldură prin proces endometric al evaporării apei la suprafața pielii către straturile din aer). Confortul termic are o componentă subiectivă variind de la un om la altul în funcție și de îmbrăcăminte, anotimp, obișnuință, arie geografică și poate fi asociat cu o “senzație” pe care o încearcă o persoană care trece dintr-o încăpere cu anumite caracteristici termice în alta cu caracteristici termice diferite, dar pe care persoana le consideră echivalente sau asemănătoare din punct de vedere termic. Temperatura normală a aerului variază în funcție de anotimp:

ANOTIMP TEMPERATURA (0C)

VITEZA CURENTILOR DE AER (m/s)

UMIDITATE RELATIVA (%)

IARNA 22,0 +/- 1,0 0,1 40 – 60 ←

VARA 24,5 +/- 1,0 0,12 40 – 60 →

• INCĂLZIRE ȘI VENTILAȚIE

Ventilare optimă - Ventilare generală prin dispozitive de ventilație mecanică ( în lipsa acestora, prin ferestre cu deschidere ușor reglabilă, daca volumul de aer/ ocupant este mai mare de 15 m2 ), care să nu deranjeze fonic (să nu depășească 40 dBA). Împrospătarea aerului: 25 m3 /h/ocupant. Viteza aerului: vezi tabelul de mai sus.

Câmpurile electromagnetice

Normarea este făcută prin legislația în vigoare referitoare la expunerea

profesională la câmpuri electromagnetice - Hotărâre de Guvern Nr. 520/2016

privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea

lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice în care se

recomandă utilizarea Ghidului facultativ de bune practici pentru punerea în

aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice:

Volumul I: Ghid practic (tabelul 3.2, Cerințe privind evaluările specifice ale

CEM cu referire la activitățile de lucru, echipamentele și locurile de muncă

obișnuite); Volumul II: Studii de caz; Volumul III: Ghid pentru IMM-uri.

Stați la o distanță de cel puțin 71 cm de monitor si de calculator și 1,2 m de la partea din spate și părțile laterale ale monitoarelor colegilor. Emisiile electromagnetice sunt reduse cu distanța, în timp ce câmpurile magnetice nu sunt blocate de despărțitoare sau pereți.

Ambianța sonoră Ambianța sonoră se refera la normative ce țin de activități cu solicitare

neuropsihică si psihosenzorială crescută sau deosebită (HG nr 601 din 2007). Echipamentele de birou: telefoanele, convorbiri, fax, zgomote stradale, apropierea de servere pot scădea capacitatea de muncă prin expunerea la niveluri de zgomot cuprinse între 75 – 50 dB (A) în funcție de specificul activității.

- Pereții despărțitori sa fie demontabili, dar să permită o bună izolație fonică. Izolarea fonică recomandată: 40 dBA ( în condiții obișnuite de testare în clădire ) Nivel acceptabil al zgomotului. Plafon acustic absorbant. Podea acoperita cu mochetă antistatică, mutarea aparatelor care bruiază (fotocopiatoare, anumite imprimante) în afara birourilor sau în spatii special destinate.

Ambientul cromatic Culorile folosite vor răspunde criteriului estetic dar și cerințelor

fiziologice, psihologice și ergonomice. Rolul psihologic se bazează pe asociațiile inconștiente cu unele trăiri sau dispoziții afective. Trebuie să se țină seama de ansamblul de elemente ( pereți, podea, mobilier), nu numai de pereți, materiale sau culoare. Se vor alege culori deschise pentru tavane,

pereți si suprafețele de lucru și culori mate sau satinate (să se evite suprafețele strălucitoare).

- Spațiul optim pentru o persoană Calculați suprafața în m2 ce revine unei persoane - Suprafața minimă de dorit: 10 m2 de persoană, pentru birouri individuale sau colective. Evitați birourile lungi - Lungimea să fie mai mică decât de 2 x lățimea (

pentru birouri mai mici sau egale cu 25 m2 ). Lungimea să fie mai mică sau egală cu 3 x lățimea ( pentru birouri mai mari de 25 m2 ).

Repartizați spațiul în birouri individuale și colective (“open space”). Această repartizare se face în funcție de numeroase criterii: nivel ierarhic, tip de muncă, comunicații telefonice, vizitatori externi… Ideal pentru un birou colectiv: 2 pana la 5 persoane corespunzând unui grup mic de muncă.

Faceți sa coincidă organizarea spațiului cu organizarea serviciului. Pentru birourile comune să se evite un efectiv mai mare de 10 persoane. - O circulație ușoară

Culoarele sa fie cu o lărgime suficientă și nu foarte lungi, (o lățime mai mare de 150cm). Optimizați distanța și plasarea birourilor în raport cu lifturile, scările,

toaletele, vestiarele, fotocopiatoarele, rafturile, aparatele de cafea și apă, sălile de ședințe, calculatoarele folosite în comun. Aceasta dimensiune corespunde valorilor reglementare în caz de incendiu pentru un număr de persoane cuprins intre 20 si 50. Aceasta dimensiune permite de asemenea trecerea a 2 persoane una pe lângă cealaltă sau trecerea unui cărucior cu rotile pentru persoane cu handicap.

MOBILIER ADAPTAT - SCAUN Suprafața de lucru să fie de dimensiuni suficiente, ținând seama de

varietatea sarcinilor, de dimensiunea materialelor ( mai ales monitor-tastatură) și de mișcări.

Dimensiuni indicate: înălțime = 80 cm, lățime >120 cm suprafața de lucru de dimensiune redusă nu este indicată decât dacă este

prevăzută o suprafață anexă pentru lucrul cu calculatorul. Dimensiuni recomandate pentru suprafața de lucru anexă: 80 x 80 cm

Scaune reglabile cu picior (5 picioare) Scaun tip B. Dimensiunile unui scaun (clasa B) după norma NFD 61-040.

Cum să vă ajustați scaunul • Ridicați sau coborâți scaunul până când marginea

șezutului scaunului este chiar sub rotulă. • Stați astfel încât între podea și picioare să fie un unghi

90 de grade. • Permite spațiu pentru un pumn închis între marginea

scaunului și partea din spate a picioarelor. • Reglați spătarul astfel încât contactele de suport lombar

sa respecte curbura. Posibil să aveți nevoie de a muta/modifica spătarul în sus sau în jos, precum și spre sau departe de tine.

• Reglați cotierele, astfel încât coatele să se poată odihni pe ele, în timp ce brațele să atârne liber.

- accesorii - Cablajul sa fie de preferat in plafonul fals, iar daca nu este posibil , atunci sa fie în plintă. - MASA DE LUCRU Dacă suprafața de lucru este nereglabilă: Prea sus:

• Ridicați scaunul până la suprafața biroului sau până când tastatura este la același nivel cu coatele.

• Folosiți un suport pentru picioare pentru a va sprijini picioarele. • Păstrați un unghi de 90 - 110 grade la nivelul genunchilor. • Ridicați antebrațele pentru a crea un unghi de 90 de grade față cot.

Prea jos:

• Ridicați biroul folosind un suport stabil, până când suprafața de lucru este la înălțimea cotului.

• Ridicați antebrațele pentru a crea un unghi de 90 de grade la cot. Ajustarea unei suprafețe de lucru reglabilă

• Stați cu brațele atârnând drept în jos. • Ajustați suprafața de birou sau tastatura să fie la același

nivel cu înălțimea cotului. • Ridica antebrațele pentru a crea un unghi de 90 de grade

cu coatele.

LUCRUL LA VIDEOTERMINAL

Ergonomia comportamentului – Cum sa îmi aranjez lucrurile pe birou?

• Lucrurile ce se află pe birou trebuie aranjate in funcție de greutatea lor și frecventa cu care sunt folosite.

• Obiectele grele vor fi așezate între umăr și nivelul taliei. • Elementele utilizate frecvent, (tastatura, mouse-ul, telefonul) trebuie

să fie situate aproape de utilizator la o distanță minimă pentru a le ajunge.

• Cele mai folosite elemente trebui să fie cel mai aproape de tine.

Reglarea tastaturii și a mouse-ului POSTURI DE SCRIERE ASEZAREA MOUSE-ULUI NU DA

REGLAREA MONITORULUI & SUPORTUL PENTRU DOCUMENTE Poziționați monitorul direct în fața dumneavoastră la o lungime de cel puțin un braț. Partea de sus a ecranului să fie la înălțimea ochilor. Notă: în cazul în care acesta nu poate

fi redus la această înălțime, va trebui să va ridicați in scaun și sa reajustați locul de muncă.

• Înclinați monitorul ușor la un unghi apropiat de ochi.

• Poziționați monitorul perpendicular cu ferestrele și iluminatul de

deasupra pentru a reduce efectul de orbire.

• Poziționați suportul de documente pe o poziție cât mai aproape de

monitor posibil (aceeași distanță și înălțime)

• Așezați tastatura direct în fața dumneavoastră.

• Scrieți cu încheieturile "plutind" deasupra tastelor.

• Mențineți o postură constantă cu încheietura mâinii drepte atunci când

tastați.

• Puneți mouse-ul în fața mâinii. Nu ar trebui ca mâna să ajungă departe

de corp atunci când se utilizează mouse-ul.

• Sprijiniți-vă coatele pe cotiere atunci când scrieți (amintiți-vă poziția

pentru a menține un unghi de 90 de grade la nivelul coatelor).

• Poziționați mouse-ul la aceeași înălțime ca și tastatura.

• Mențineți o postura constantă cu încheietura mâinii drepte atunci când

folosiți mouse-ul.

• Mai degrabă mișcări ale întregului braț cu mouse-ul de cat mișcări

singulare ale mâinii.

ECRANUL LCD

• Performanțele vizuale : – Timpul vizual de căutare este cu 22% mai rapid la monitorul

LCD. – Tipul de fixare a ochilor este cu 9% mai scurt si cu 15% mai

puține. – Frecvența de căutare a erorilor este cu 22% mai redusă. – LCDs permit o mai mare varietate de aranjare posturală în

timpul lucrului la computer. • LCD-urile sunt libere de efectul mișcare/pulsare a imaginii. • LCD-urile sunt mai puțin predispuse la efectul de orbire. • Economisiți spațiu. • Utilizează mai puțină energie. • Creșterea zonei de vizualizare pe ecran. • Intimitate ecran mai bună.

Recomandări în folosirea laptop-ului

• Utilizați un sistem de suport al laptop-ului când sunteți in birou.

• O opțiune alternativă este de a continua să utilizați ecranul laptopului și să conectați o tastatură externă completă și mouse-ul.

SFATURI PENTRU FOLOSIREA UNUI LAPTOP Atunci când utilizați un laptop la locul de muncă, acasă, sau pe drum, urmați aceste sfaturi pentru a preveni apariția unor afecțiuni - cel mai bun loc de munca este cel care se aseamănă cel mai mult cu locul de muncă ergonomic dintr-un birou.

- Utilizați un mouse-ul portabil și o tastatură de mărime normală pentru a preveni apariția sindromului de tunel carpian.

- Găsiți un loc de muncă cu sprijin adecvat pentru spate. - Luați pauze pentru odihnă (10 – 15 minute pentru fiecare 2 ore de

utilizare). - Păstrați ecranul curat și creșteți dimensiunea fontului pentru a reduce

oboseala vizuală. Ergonomia comportamentului – Pauzele de odihnă și preocupările privind mediul de lucru:

• Este important să va ridicați și să va îndepărtați de birou și de calculator în mod regulat pe tot parcursul zilei.

• Se recomandă cinci minute de pauză la fiecare oră. La fiecare 10 minute priviți 10 secunde în depărtare

• Schimbarea poziției pe tot parcursul zilei va ajuta la reducerea stresului și a tensiunii care se acumulează prin șederea într-o singură poziție pentru o perioadă îndelungată de timp

• Evitați rămâneți așezat pentru perioade lungi de timp.

Cum ar trebui sa îmi organizez locul de muncă la birou? Încheietura mâinii: păstrați încheietura mâinii într-o poziție dreaptă. Nu o îndoiți în sus, în jos, sau dintr-o parte în alta. Coatele: Păstrați coatele îndoite între 90 și 100 de grade (unghi drept), țineți-le aproape de corp, și sprijinite, dacă este posibil. Umerii: Relaxat (nu tolănit sau ridicat).

Gât: Priviți înainte și nu va uitați în sus, sau în jos, sau in ambele părți. Șolduri: Îndoit în jurul a 90 de grade, cu coapsele paralele cu podeaua. Spate: Sprijinit pentru a menține curburile sale naturale. Genunchi: Îndoiți la aproximativ 90 de grade, cu spațiu suficient între partea din spate a genunchilor și scaun cât ai plasa pumnul. Picioare: Odihnindu-se pe podea sau sprijinite pe un suport pentru picioare. Asigurați-vă că aveți spațiu suficient sub birou pentru a va mișca picioarele. Mutați orice obstacol, cum ar fi cutiile. Evitați orice presiune excesiva asupra spatelui, picioarelor si genunchilor. Poate fi utilă instalarea unui suport pentru picioare, mai ales pentru persoanele scunde. Folosirea telefonului

• Dacă trebuie să folosești telefonul în timp ce scrii va trebui sa folosești un set de convorbire care să îți lase mâinile libere.

• Acest lucru te va ajuta la reducerea durerilor la nivelul gâtului și evitarea pozițiilor forțate la nivelul umărului.

Factori de risc profesional si riscuri potențiale de afectare a sănătății lucrătorului – consecințe Lucrătorii, care de-a lungul anilor și-au petrecut o mare parte din timp așezați, prezintă de asemenea si alte probleme de sănătate mai puțin precise. Degradarea formei fizice, diminuarea capacității cardiace sau pulmonare și problemele de digestie sunt frecvente, ele predispun lucrătorii apariția unor boli. Chiar dacă riscurile profesionale sunt mai puțin evidente în cazul muncii de birou, ele există și necesită măsuri de prevenţie adecvate. Evaluarea riscurilor este activitatea prin care se identifică factorii de risc de

accidentare și/sau îmbolnavire profesională și se determină cantitativ

nivelul de risc al unui loc de muncă/post de lucru. Scopul principal al evaluării

riscurilor profesionale este protejarea sănătății si securității lucrătorilor. Evaluarea

riscurilor ajută la diminuarea posibilității de vătămare a lucrătorilor și de afectare a

mediului ca urmare a activităților legate de muncă. Aceasta ajută, de asemenea, la

menținerea competitivității si productivității întreprinderii.

Principalii factori de risc în munca la birou si conscinţele acestora:

Factori de risc identificaţi

Originea riscului Risc de accidentare sau îmbolnăvire profesională

Cădere, impiedicare, alunecare

Deplasări lungi, frecvente, datorate distanţei între diferitele zone de activitate. Sol glisant, neregulat. Cabluri nefixate, neprotejate. Denivelări, scări cu trepte inegale. Iluminat insuficient. Munca sub presiunea timpului. Stres.

Accidentare putând antrena leziuni grave, incapacităţi permanente, deces.

Riscuri psihosociale Ritm de munca intens. Autonomie redusă, control permanent din partea şefilor ierarhici. Supraîncărcare intelectuală (multe sarcini concomitente, responsabilitate mare). Intreruperi frecvente. Zgomot ambiental excesiv (voci, conversaţiile colegilor, apratura de climatizare, imprimante…) Posturi de lucru prea apropiate între ele, impiedicând concentrarea, confidenţialitatea. Unelete de lucru necorespunzătoare. Hărţuire, violenţă.

Stres, oboseală, anxietate, burnout.

Suprasolicitare osteo-musculo-articulară

Spaţiul de lucru inadecvat dimensionat. Postul de lucru prost adaptat: ecran, mouse, tastatură greşit poziţionate. Posturi statice prelungite. Mişcări repetitive.

Afecţiuni, de regulă, ale spatelui, gâtului, umerilor şi membrelor superioare, putând fi afectate şi membrele inferioare: - orice leziune sau afecţiune a articulaţiilor, sistemului osos, ţesuturilor moi, altor sisteme şi ţesuturi; - afecţiuni vasculare ( ex: tromboflebita profundă a membrelor inferioare). Problemele de sănătate pot varia de la dureri şi disconforturi minore până

la afecţiuni mai grave, care necesită repaus sau tratament medical.

Comportamentul sedentar

Toate poziţiizle statice sunt nefaste atunci când sunt prelungite; menţinerea îndelungată a poziţiei “şezând”, chiar şi când toate regulile ergonomice sunt respectate, conduce la sedentarism, definit ca fiind poziţia aşezat (sau culcat), in stare de veghe, cu o cheltuiala energetică egală cu cel mult 1,5 din cea din starea de repaus.

Tulburări musculoscheletale. Obezitate. Diabet. Patologie cardio-vasculară.

Suprasolicitare vizuală

Ecran incorect reglat sau poziţionat. Iluminat natural sau/şi artificial neadaptat cerinţelor activităţtii prestate. Temperatura ambiantă prea mare, umiditatea aerului prea mică.

Tulburări de vedere, înceţo.area vederii Dificultătţi de focalizare, dublarea imaginilor. Modificarea dioptriilor. Modificări în percepţia culorilor. Eficienţa vizuală scăzută. Cefalee, ameţeli.

Sistemele de climatizare a aerului

Mentenanţa incorectă (praf, germeni)

Pneumopatii, alergii.

Factori de risc identificaţi Modalităţi de evitare a riscului

Cădere, impiedicare, alunecare

Organizarea şi dimensionarea zonelor de lucru încă din

faza de concepţie astfel încât să se ţină seama de

necesităţile de deplasare, frecvenţa deplasărilor,

circuite.

Acoperirea solului cu un material care să nu permită

alunecarea.

Organizarea zonelor de depozitare a documentelor

(etajere, dulapuri) astfel încât să fie uşor accesibile.

Degajarea culoarelor, scărilor; verificarea iluminării

acestora.

Semnalarea zonelor unde se face curăţenie sau unde

au loc lucrări de reparare.

Riscuri psiho-sociale Concepţie arhitecturală sau organizarea spaţiului de

lucru adaptată constrângerilor legate de activitatea

desfăşurată (respectarea concentrării, respectarea

confidenţialităţii).

Planificarea şi repartizarea corectă a sarcinilor de lucru.

Evitarea monotoniei (varierea sarcinilor).

Stabilirea locurilor şi a momentelor de pauză.

Asigurarea accesului la informaţiile necesare îndeplinirii

sarcinilor de lucru.

Asocierea lucrătorilor la discuţiile şi deciziile privind

organizarea muncii lor.

Suprasolicitare osteo-musculo-articulară

Dimensionarea corespunzatoare a mobilierului şi a

echipamentelor de lucru.

Amenajarea postului de lucru, poziţionarea ecranului,

tastaturii, mouse-ului, astfel încât poziţia de lucru sa fie

cea corectă.

Acordarea de pauze regulate şi adaptate conţinutului

muncii, pentru a limita menţinerea îndelungată a

poziţiilor statice.

Informarea şi formarea personalului cu privire la

utilizarea corectă a echipamentului de lucru.

Limitarea purtării de greutăţi; utilizarea de cărucioare,

etajere mobile.

Suprasolicitare vizuală Organizarea posturilor de lucru astfel încât să fie evitată

reflectarea luminii pe ecrane.

Asigurarea unui nivel de umiditate suficient de mare în

încaperile de lucru (ideal intre 60 si 65 %).

Adaptarea nivelului de iluminat sarcinilor de realizat.

Prevenţia riscurilor legate

de ambianţa locului de

muncă (zgomot, iluminat,

temperatură)

Atenuarea zgomotului în încăperile de lucru (spaţierea

posturilor de lucru, paravane anti-zgomot, utilizarea de

materiale fono-absorbante, aparatură silenţioasă,

organizarea unei sali pentru discuţii).

Adaptarea nivelului de iluminat sarcinilor de realizat.

Aerisirea regulată şi suficientă a încăperilor.

Instalarea unei surse de apă potabilă.

EXERCITII RECOMANDATE PENTRU DESTRESARE Ergonomia comportamentului – Exerciții pentru pauza de odihnă Pentru relaxarea mâinilor și brațelor

Pentru relaxarea gâtului

Pentru relaxarea întregului corp

Pentru când sunteți în poziția ridicat în picioare

LINKURI CATRE FILME CU ERGONOMIE: https://www.napofilm.net/ro/learning-with-napo/napo-in-the-workplace/check-your-posture https://www.youtube.com/watch?v=QeDUCXfzl6U&ab_channel=MontanaStateFund https://www.youtube.com/watch?v=MTL8EBBH69o&ab_channel=MartelaGroup BIBLIOGRAFIE:

• Legea securității si sănătății in munca nr. 319/2006 • HG nr.1425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de

aplicare a prevederilor Legii securității si sănătății in munca nr. 319/2006

• HG nr. 1028/2006 privind cerințele minime de securitate si sănătate pentru lucrul la echipamente cu ecran de vizualizare

• HG nr.1051 privind cerințele minime de securitate si sănătate pentru manipularea manuala a maselor

• HG nr.1091/2006 privind cerințele minime de securitate si sănătate pentru locul de munca

https://www.napofilm.net/ro/learning-with-napo/napo-in-the-workplace/check-your-posturehttps://www.napofilm.net/ro/learning-with-napo/napo-in-the-workplace/check-your-posturehttps://www.youtube.com/watch?v=QeDUCXfzl6U&ab_channel=MontanaStateFundhttps://www.youtube.com/watch?v=QeDUCXfzl6U&ab_channel=MontanaStateFundhttps://www.youtube.com/watch?v=MTL8EBBH69o&ab_channel=MartelaGrouphttps://www.youtube.com/watch?v=MTL8EBBH69o&ab_channel=MartelaGroup

• HG nr.355/2006 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, completata si modificata de HG nr.1169/2011.

• Ergonomics/ Duke Occupational&Enviromnental Safety Office; https://www.safety.duke.edu › ergonomics

• Inspecția muncii - Proiect de înfrățire instituțională ROMÂNIA - AUSTRIA “IMPLEMENTAREA LEGISLAŢIEI ARMONIZATE ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII”- RO/04/IB/SO/01 inspectia.muncii/documets

• INRS – Institut National de recherces et securite pour la prevention des accidents du travail et des maladies professionnelles – Risques – travail sur ecran- fiches prevention

https://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=https://www.safety.duke.edu/ergonomics&prev=searchhttps://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=https://www.safety.duke.edu/ergonomics&prev=search