SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE ALE ELEVILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL LA DISCIPLINA BIOLOGIE

Celulele -"computere vii"

Prof. coordonator: Elev:Chitială Roxana Delia Boboc G. Gheorghe Colegiul Naţional de Informatică ”Spiru Haret”Suceava

Suceava 2013

Cuprins

Introducere

I.Virusurile biologice

II.Virusurile în computere

III.Programul genetic al organismului versus programul "genetic" al calculatorului

IV.Virusul biologic comparativ cu virusul informatic

V.Asemănările dintre virusurile biologice şi cele din computere obţinute în urma

studiului.

Concluzii

Bibliografie

2

Introducere

Prin capacitatea sa de a descoperi, inventa şi crea omul s-a dovedit apt să realizeze modificări

ample şi rapide, chiar explozive în genetică, dar şi în informatică. Cele două domenii sunt într-o

ascensiune continuă necesară viitorului.

Lucrarea este structurată în cinci capitole care se finalizează cu opinii proprii.

Capitolul I prezintă virusurile biologice, descoperirea acestora, clasificarea lor în funcţie de gazda

afectată şi după materialul genetic afectat.

În Capitolul II sunt prezentate virusurile din IT, clasificarea acestora şi importanţa lor în crearea

de programe maliţioase care să treacă linia dintre tehnologie şi biologie.

Capitolul III explică programul genetic al organismului comparativ cu programul "genetic" al

calculatorului. Comparaţia între virusurile umane şi cele de calculator răspund la întrebarea: De ce

sistemul imunitar uman este mult mai bun la combaterea virusurilor decât programele antivirus?

Computerul este prezentat ca o celulă, în care componentele sunt organitele celulare, procesorul este

nucleul, limbajul de programare este ADN-ul, iar algoritmii limbajului de programare sunt codonii din

codul genetic. La graniţa biologiei şi informaticii există un soi de convergenţă între cele două tipuri de

virusuri.

Capitolul IV Virusul biologic comparativ cu virusul informatic este exemplificat prin comparaţia

dintre virusul gripal AH1N1 şi virusul care atacă computerele denumit Storm Worm.

Capitolul V prezintă asemănările dintre virusurile biologice şi cele din computere obţinute în urma

comparaţiei din cele două domenii: informatică şi biologie.

Concluziile acestei lucrări pot sta la baza descoperirii de noi antivirusuri atât de necesare celor

două ştiinţe: genetică şi informatică.

3

Scopul lucrării

Lucrarea respectivă a fost elaborată în scopul obţinerii unor concluzii cu privire la asemănările şi

deosebirile din cele două domenii (informatică şi genetică); concluzii care sunt cărămizi în clădirea unor

noi metode care stau la baza înlăturării mutaţiilor negative dintr-un organism.

Putem preciza astfel că informatica poate ajuta dezvoltarea imunogeneticii.

Obiectivele lucrării

La fel ca şi viruşii din PC, virusurile biologice se pot multiplica într-o gazdă ( calculatorul,

respectiv celula). La baza descoperirii tratamentelor virale biologice stau asemănările dintre noţiunile de

multiplicare a virusurilor biologice şi cei din computere; asemănări care vor fi detaliate pe parcursul

lucrării.

Obiectivele principale al lucrării sunt:

Obţinerea unor corelaţii între genetică şi informatică, pornind de la tema lucrării, care să

reprezinte puncte de sprijin pentru cercetătorii din cele două domenii, în elaborarea de noi

antivirusuri.

Stimularea interesului cercetătorilor din cele două domenii pentru perfecţionarea şi

apariţia unor noi tehnologii şi procese, care vor permite acestora să facă schimbări la

nivelul ADN-ului pentru a remedia disfuncţiile ereditare.

Apropierea celor două domenii de studiu.

Precizarea posibilităţii de introducerea a diferitor componente hardware în corpul uman,

care ar ajuta organismul în realizarea diverselor funcţii.

Conştientizarea posibilităţii de modificare a programelor din computerele utilizate pentru

obţinerea de virusuri sintetice, şi deci controlarea produsului biologic sintetizat.

Ideile relatate să reprezinte încă un pas în ceea ce dorim mulţi dintre noi, încă de la o

vârstă fragedă să realizăm: ,,Să putem crea nu peste mult timp un "organism perfect"- fără

posibilitatea de a fi supus mutaţiilor. Să găsim un antidot pentru toate "bolile secolului"-

exemplu cancerul.

4

I. Virusurile biologice

În biologie, virusurile nu aparţin nici Regnului Animal si nici celui Vegetal. Ele se află la graniţa

dintre cele două lumi. Aceastǎ graniţă desparte natura vie de cea nevie.

Virusurile au fost descoperite acum 75 de ani de savantul rus Dmitri Ivanovski. El a studiat

cauzele îmbolnăvirii tutunului. O boală ciudată: frunzele se acoperă cu un mozaic de pete de culoare

deschisǎ şi închisă, se răsucesc şi se îndoaie de parcă ar fi putrezit. Ivanovski a hotărât sa treacă sucul

plantei bolnave printr-un filtru bacterian de extremă fineţe, care reţine microorganismele. Sucul astfel

filtrat a fost aplicat pe o plantă sănătoasă. În scurt timp, resutul frunzelor noii plante s-a mortificat. Deci

sucul era contaminat cu agenţi patogeni atât de mici, încât au putut străbate filtrele de porţelan capabile

să reţină toate bacteriile. Aceşti agenţi au fost denumiţi virusuri filtrante (în latina virus înseamnă

"otravă"). "Otrăvurile vii" provoacă la plante, la animale şi la om o serie de boli grave: variola, turbarea,

pojarul, poliomielita, gripa şi, probabil, cancerul.

În 1935 biochimistul american Stanley a descoperit caracteristici importante ale virusurilor. Ca şi

Ivanovski, el a efectuat experienţe cu virusul din sucul de tutun, l-a izolat din mediul obişnuit şi dintr-o

dată virusul şi-a pierdut toate proprietăţile vitale. S-a transformat în... cristale. "Cristale obişnuite, cum

sunt cele de sare sau de zahăr. ,,Virusul (scria Stanley) a devenit «mort» ca o piatră,,.

Concluzie: Virusul cristalizat nu se înmulţeşte. E suficient să introduci însă cristalele acestei substanţe

neanimate în ţesuturile verzi ale plantei de tutun pentru ca ele "să învie" imediat, să se înmulţească rapid

şi să infecteze întreaga plantă.

I.1. Istoria virusurilor biologice

Anii Cercetări şi descoperiri1927-1935 Lucrările lui Degkwitz şi Taniguchi au demonstrat că rujeola şi rubeola sunt

cauzate de virusuri1935 Stanley izolează o proteină şi demonstrează că inocularea acesteia unor

plante provoacă boala numită mozaicul tutunului1939 Virusurile au început să fie studiate la microscopul electronic1958 Stanley a stabilit că ceea ce credea a fi ,, proteina,, virusului mozaicului

tutunului are proprietăţile moleculelor chimice dar dispune şi de capacitatea de a se reproduce şi de a se transforma

1963 Baruch Blumberg descoperă virusul hepatitei B, descoperind mai apoi un vaccin eficient împotriva acestui virus şi, după părerea unor cercetători, primul vaccin anticancerigen (cancer al ficatului)

1981 Este descoperită SIDA1983 Luc Montaigner şi Robert Gallo descoperă virusul HIV, agent cauzator

5

pentru SIDA

I.2.Clasificarea virusurilor biologiceVirusurile biologice pot fi clasificate după:a)Gazdă

Figura nr.1 Clasificarea virusurilor biologici în funcţie de gazda afectată

b)Tipul de acid nucleic

Figura nr.2 Clasificarea virusurilor biologici după materialul genetic afectat

Gazdǎ

Virusuri patogene pentru bacterii(ex.: bacteriofagii)

Virusuri patogene pentru vegetale(ex.:virusul mozaicului tutunului)

Virusuri patogene pentru nevertebrate(ex.:virusurile insectelor)

Virusuri patogene pentru vertebrate( ex.: gripal, variolic, hepatic)

6

Acidul nucleic

Virusuri care conţin în genomul lor ARN( ex.: virusul gripal, virusul rubeolei)

Virusuri care conţin în genomul lor ADN( ex.:virusul herpetic, virusul hepatic)

II. Virusurile în IT

În domeniul IT, multe dintre activităţile omului sunt strâns legate de folosirea calculatorului.

Acesta are o putere colosală de prelucrare a datelor. O dată cu dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de

operare şi a software-ului, creşte cantitatea şi vulnerabilitatea datelor păstrate în acestea. Unul dintre

factori care a cauzat vulnerabilitatea datelor a fost producţia în masă a calculatoarelor personale şi

răspândirea acestora în cele mai variate domenii.

Virusurile de calculator prezintă una dintre cele mai serioase probleme ale securităţii

informaţionale. Zilnic, producătorii de anti-virusuri ( la fel ca şi cercetătorii actuali în domeniul

descoperirii vaccinurilor pentru distrugerea virusurilor biologice) îşi completează bazele de date cu

informaţii despre noi virusuri şi vulnerabilităţi ale sistemului.

Cu timpul, virusurile s-au răspândit peste tot, iar lupta cu aceştia pentru un utilizator obişnuit este

o adevărată „bătălie”. Hackerii pot crea programe maliţioase care să treacă linia dintre tehnologie şi

biologie, dezvoltând astfel virusuri capabile să declanşeze epidemii periculoase, au arătat doi cercetători

experţi în securitate informatică. Între agenţii patogeni naturali şi programele maliţioase există foarte

multe asemănări, ambele entităţi putând fi definite ca ”informaţii care codifică un comportament parazit”.

În biologie, codul unui virus este scris în ADN sau ARN, fiind ca regulă mult mai mic decât

codul care alcătuieşte un virus informatic. ADN-ul unui virus gripal, spre exemplu, poate fi descris în

aproximativ 23.000 de biţi, în timp ce codul care alcătuieşte un virus informatic mediu este de 10-100 de

ori mai mare. Originile celor două tipuri de virusuri sunt radical diferite: cel informatic este proiectat, în

timp ce virusul biologic evoluează sub presiunea selecţiei naturale. Aceste origini pot fi schimbate între

ele. Oamenii de ştiinţă au conceput deja multe varietăţi de virusuri sintetice, derivate din patogeni

naturali şi utilizabile ca arme biologice.

În informatică, proiectarea unui virus capabil să evolueze şi să se adapteze singur s-a dovedit a fi

mai dificilă, dar nu imposibilă: Virusurile Conficker şi Koobface fac deja asta. Mai mult, Conficker nu

atacă imediat, ci după o perioadă de ”incubare”, la fel ca multe virusuri naturale.

Există însă o ameninţare mult mai apropiată la frontiera informatic-biologic: hackerii pot să atace

computerele utilizate în dezvoltarea de virusuri sintetice, şi deci să modifice produsul biologic sintetizat.

Virusurile informatice se pot disemina acum prin multe mijloace noi, în afara carcaselor de

calculatoare: prin implanturi cochleare sau cerebrale, regulatoare cardiace şi practic orice alt dispozitiv

7

de protetică modernă conectabil la un sistem informatic extern. În acest fel, un virus informatic poate

influenţa funcţionarea implantului, cu efect direct asupra organismului în care se află.

Clasificarea virusurilor informatici

Virusurile biologice pot fi clasificate:

a)dupǎ gazdăFigura nr.3 Clasificarea virusurilor informatici în funcţie de gazdă

b)dupǎ metoda de infectare a gazdei Figura nr.4 Clasificarea virusurilor informatici în funcţie de metoda de infectare a gazdei

Gazdǎ

Viruşi de fişiere

Viruşi de sistem

Viruşi de internet

Viruşi de bootare

8

Metoda de infectare

Viruşi nestaţionari asemănători virusurilor biologice care intră într-o celulă în care există iniţial antivirus ( anticorpi)

Viruşi staţionari asemănători virusurilor biologice care care intră într-o celulă în nu care există iniţial antivirus ( anticorpi)

III. Programul genetic al organismului versus programul

"genetic" al calculatorului.

Comparaţia între virusurile umane şi cele de calculator a fost făcută iniţial pentru ca specialiştii să

poată înţelege mai bine de ce sistemul imunitar uman este mai bun în combaterea unor virusuri decât

programele antivirus.

Una din întrebările care stau la graniţa biologiei şi informaticii este : Nu poate exista o corelaţie

între cele două tipuri de virusuri? Răspunsul îl voi detalia în ceea ce urmează.

Tabel nr 1 Corelaţie între biologie şi informaticăNR ÎN BIOLOGIE ÎN INFORMATICĂ1 celula computer2 nucleu procesorul3 ADN limbaj de programare4 codul genetic algoritmi

III.1.Celula reprezintă computerul viu

Computerul reprezintă celula informaticii , fiind capabil de organizare proprie.

La fel ca şi celula computerul are un "metabolism" propriu fiind capabil să-şi organizeze singur

funcţiile programate "genetic".

III.2Procesorul este "nucleul" calculatorului

Computerul reprezintă celula informaticii în care nucleu este microprocesorul. Acesta este

componentul calculatorului în care se stochează ”memoria” . Aşa cum fiecare celulă funcţionează pe

baza nucleului la fel şi în IT computerul şi componentele sale lucrează datorită procesorului.

III.3 Limbajul de programare = "ADN-ul"calculatorului

Procesorul reprezintă nucleul( cromatina) calculatorului, format dintr-o succesiune de funcţii care

sunt activate prin anumiţi algoritmi dintr-un limbaj de programare. La fel ca în biologie într-un

calculator, informaţia acestuia este deţinută într-un ”ADN” numit limbaj de programare care reprezintă o

succesiune de paşi asemănător succesiunii nucleotidelor din acizii nucleici.

Putem preciza: celulele sunt calculatoare vii iar ADN-ul prin funcţia heterocatalitică este limbaj de

programare.

9

ADN-ul este un limbaj de programare specific fiecărei specii, iar fiecare ADN acţionează asupra

celulei cu un anumit limbaj la fel cum acţionează asupra unui calculator.

"Viaţa" calculatoarelor dar şi a celulelor poate fi programată fi folosită pentru a rezolva

provocările globale astfel încât omenirea să poată ajunge la o relaţie durabilă în cadrul biosferei.

III.4 Algoritmii"codul genetic "al calculatorului

Algoritmii

Algoritmul reprezintă conceptul fundamental al informaticii.

Într-o definiţie aproximativă algoritmul este un set de paşi care defineşte modul în care poate fi

dusă la îndeplinire o anumită sarcină.

Proprietăţile fundamentale ale algoritmilor:

Caracterul finit: orice algoritm bine proiectat se termină într-un număr finit de paşi asemănători

funcţiei heterocatalitice a materialului genetic, explicată prin paşii transcripţiei şi translaţiei;

Caracterul unic şi universal: orice algoritm trebuie să rezolve toate problemele dintr-o clasă de

probleme. Codul genetic este universal: aceiaşi codoni determină poziţia aceluiaşi aminoacid la

organisme diferite, cu vechime filogenetică diferită.

Realizabilitatea: orice algoritm trebuie să poată fi codificat într-un limbaj de programare;

Nerespectarea acestor caracteristici generale conduce la obţinerea de algoritmi neperformanţi,

posibil infiniţi sau nerealizabili.

Observaţia1. Nu orice problema admite un algoritm de rezolvare.

Observaţia2. Doi agoritmi sunt echivalenţi când pentru aceleaşi date de intrare se obţin aceleaşi

date de ieşire, la fel cum în biologie doi codoni sunt "echivalenţi"dacă vor codifica acelaşi aminoacid. 

Acelaşi algoritm se poate implementa în mai multe limbaje de programare, la fel cum aceiaşi

codoni se pot găsi în mai multe materiale genetice.

 Algoritmii se reprezinta prin:- scheme logice

     -  pseudocod.

10

Reprezentarea algoritmilor prin scheme logice

-schemele logice sunt simboluri grafice, cu funcţiuni (reprezentând procese de calcul) bine precizate.

Aceste simboluri sunt unite prin arce orientate care indicǎ ordinea de execuţie a proceselor de calcul.

Categorii de simboluri:

Simboluri de început şi sfârşit.

Simbolul START desemnează începutul unui program sau al unui subprogram la fel cum metionina

( AUG) este în genetică codonul START.

În informatică simbolul STOP desemnează sfârşitul unui program sau al unui subprogram la fel cum

în biologie există succesiunea de nucleotide: UGA,UAA şi UAG care reprezintă codonii STOP.

Codul genetic

Reprezintă corespondenţa dintre secvenţa de nucleotide din molecula de acizi nucleici din

secvenţa de aminoacizi din catena polipetidică(aminoacizi).

Codul genetic poate fi asociat codului unui program de calculator (schemei logice al unui

algoritm). Informaţia genetică deţinută de ADN este determinată de succesiunea nucleotidelor respectiv

de succesiunea celor 4 baze azotate (A,G,C,T) care îi dau specificul structural.

Codul genetic este format din unităţi de codificare reprezentate de combinaţii a câte 4 nucleotide.

Aceste combinaţii sunt în număr de 64 şi codifică anumiţi aminoacizi. Există 20 de aminoacizi esenţiali

şi 64 de codoni, adică un aminoacid poate fi codificat de doi sau mai mulţi codoni (codul genetic este

degenerat).

Molecula proteică este constituită din 20 tipuri de aminoacizi proteici, de aici concluzia că un

grup de 3 nucleotide constituie unitatea de codificare a unui aminoacid în molecula proteică.

O cantitate determinată de informaţie genetică ca de exemplu cea transcrisă într-o anumită

moleculă de ARN mesager poartă denumirea de mesaj genetic. Algoritmul informatic reprezintă mesajul

genetic al calculatorului. Fiecare calculator are la bază programe realizate prin anumiţi algoritmi. La fel

cum în genetică se încearcă cunoaşterea ”algoritmilor” de funcţionare a ADN-ului pentru rezistenţa

acestuia la diferite mutaţii cauzate de virusuri şi în industria IT ”ADN-ul” prin funcţia sa heterocatalitică

prezintă un limbaj de programare

IV. Virusul biologic comparativ cu virusul informatic

11

Va fi exemplificat prin comparaţia dintre virusul gripal AH1N1 şi virusul care atacǎ PC-

ul denumit Storm Worm

Asemănări:

ambele virusuri au cam „speriat” lumea prin amploarea atacului, dar deşi au o răspândire foarte

largă, s-au dovedit, din fericire, relativ uşor de îndepărtat, cu ajutorul unor programe anti-virus.

programul anti-virus biologic este vaccinul antigripal în cazul virusului AH1N1.

ambele gazde (celula şi calculatorul funcțional) sunt forme vii.

Deosebiri:

virusul AH1N1 acționează asupra materialului genetic al celulei gazde, producând modificări

în structura şi funcţiile gazdei (celulei), iar virusul Storm Worm nu afectează ”nucleul”

calculatorului(procesorul) ci doar colectează informaţii din gazdă(calculatorul)

Virusul gripei A/H1N1, conţine materialul genetic de la două tulpini de gripă porcină.

Două tulpini de gripă umană şi o singură tulpină de gripă aviară.A/H1N1 ca actuală tulpină de gripă

suferă o mutaţie rapidă la om şi animale.

Enzima din A/H1N1 şi din toate virusurile gripale de tip A, se numeşte ARN polimeraza.

ARN-polimeraza este o enzimă care produce acidul ribonucleic(ARN) si are funcţia de catalizator al

procesului de transcriere al ADN-ului în ARN.

Oamenii de ştiinţă au calculat ceasul molecular al formei A/H1N1 ca rata de polimeraza. Din

cauza rapidei mutaţii a virusului şi a faptului că, spre deosebire de 1918 ( când a apărut prima dată), la

nivel global de transport este mai rapidă acum. Este un lucru normal, oamenii de ştiinţă estimând că

ceasul molecular al virusului A/H1N1, împreună cu mijloacele moderne de transport, vor face ca aproape

toate ţările din lume să aibă experienţa unui focar A/H1N1 în următorii ani dacă nu se găseşte un vaccin

împotriva acestei tulpini.

Figura5 Numărul persoanelor care au preluat virusul A/H1N1 până în prezent în Mexic, SUA şi Canada.

12

Ce este diferit despre A/H1N1 este cǎ, spre deosebire de alte noi tulpini de virusi care suferǎ

mutaţii rapide la apariţie, apoi încetinesc mutaţiile şi în final se opresc în întregime, ” the novel” sau

incorect spus ” gripa porcinǎ”, nu dǎ încǎ semne de încetinire a ratei de mutaţie, ca atare, oamenii de

ştiinţǎ îşi fac griji, fiindcǎ A/H1N1 este sintetic generat şi nu se comportǎ ca unul natural.

Capitolul V. Asemănările dintre virusurile biologice şi cele din computere obţinute în urma studiului.

13

VIRUSURILE

DE

CALCULATOR

VIRUSURILE BIOLOGICE

Calculatorul nu poate controla atacul

virusului informatic

Organismul nu poate controla atacul

virusului biologic.

Virusul începe atacul, când

calculatorul nu are un sistem de

apărare

Virusul îşi începe atacul atunci când

imunitatea organismului scade

Virusul se adaptează uşor Virusul se poate modifica/evolua

Virusul defectează calculatorul , unul

sau mai multe programe

Virusurile plantelor şi animalelor

aduc pagube economiei ţării

Există un ”leac” împotriva virusului

şi anume programele antivirus

Există vaccinuri care ajută la

prevenirea infestării cu virusuri.

Concluzii

Celula reprezintă un computer viu.

14

Computerul reprezintă celula informaticii , fiind capabil de organizare proprie.

La fel ca şi celula computerul are un "metabolism" propriu fiind capabil să-şi

organizeze singur funcţiile programate "genetic".

Procesorul este "nucleul" calculatorului.

Computerul reprezintă celula informaticii în care nucleu este

microprocesorul.Aşa cum fiecare celulă funcţionează pe baza nucleului la fel şi în

IT computerul şi componentele sale lucrează datorită procesorului.

Limbajul de programare este "ADN-ul"calculatorului

Procesorul reprezintă nucleul calculatorului, format dintr-o succesiune de funcţii

care sunt activate prin anumiţi algoritmi dintr-un limbaj de programare. La fel ca

în biologie într-un calculator, informaţia acestuia este deţinută într-un ”ADN”

numit limbaj de programare care reprezintă o succesiune de paşi asemănător

succesiunii nucleotidelor din acizii nucleici.

Algoritmii sunt"codul genetic "al calculatorului.

Simbolul START desemnează începutul unui program sau al unui

subprogram la fel cum metionina( AUG) este în genetică codonul START.

În informatică simbolul STOP desemnează sfârşitul unui program sau al unui

subprogram la fel cum în biologie există succesiunea de nucleotide: UGA,UAA

şi UAG care reprezintă codonii STOP.

În biologie, codul unui virus este scris în ADN sau ARN, fiind ca regulă mult mai

mic decât codul care alcătuieşte un virus informatic. ADN-ul unui virus gripal,

spre exemplu, poate fi descris în aproximativ 23.000 de biţi, în timp ce codul care

alcătuieşte un virus informatic mediu este de 10-100 de ori mai mare.

15

Virusurile informatice se pot disemina acum prin multe mijloace noi, în afara

calculatoare: prin implanturi cohleare sau cerebrale, regulatoare cardiace şi

practic orice alt dispozitiv de protetică modernă conectabil la un sistem

informatic extern. În acest fel, un virus informatic poate influenţa funcţionarea

implantului, cu efect direct asupra organismului în care se află.

Colaborarea dintre cele două ştiinţe, conduce la perfecţionarea şi apariţia unor

noi tehnologii şi procese, care vor permite cercetătorilor să facă schimbări la

nivelul ADN-ului pentru a remedia mutaţiile. "Viaţa" calculatoarelor, dar şi a

celulelor poate fi programată si folosita pentru a rezolva provocările globale

astfel încât omenirea să poată ajunge la o relaţie durabilă în cadrul biosferei.

Informatica poate sta la baza imunogeneticii pentru a ne crea urmaşi ”perfecţi”.

Astfel implantarea diferitor componente hardware în corpul uman, ar colabora

cu organismul pentru a realiza remedierea incipientă a mutaţiilor.

Informaţiile relatate în această lucrare reprezintă un pas în a crea în timpul

apropiat un "organism perfect"- fără posibilitatea de a fi supus mutaţiilor. În

găsirea unui antidot pentru toate "bolile secolului"- exemplu canceruâ

Bibliografie

1. Biologie, Manual pentru clasa a XII-a, Gabriel Corneanu, Aurel Ardelean, Editura Corint

Bucureşti 2006

16

2. Cercetări de genetică vegetală şi animală, Volumul I, Vasile Cociu, Viorel Vrânceanu, Editura

Institutul de cercetari pentru cereale si plante tehnice

3. Gene şi ADN ,Anna Claybone, Editura Aquila

4. Genetică Volumul I, Nicolae Coman, Editura Cluj Napoca 2000

5. Genomica (1+2) - Un tratat despre genom, de la virus la om,Lucian Gavrilă, Editura

Enciclopedica

6. Haploidia experimentală în contextul biotehnologiilor moderne,Maria Prisecaru, Editura Tehnica

7. Omul. O aventură genetică, Spencer Wells, Editura CD Press

8. www.scienceworld.ro

17