I. Repere biografice

S-a născut la 15 ianuarie 1850 la Botoşani, ca al şaptelea copil din cei unsprezece ai căminarului Gheorghe Eminovici şi ai Ralucăi, născută Juraşcu.

Copilăria şi-o petrece la Ipoteşti, în apropierea oraşului Botoşani, unde îşi începe şi studiile, pe care le continuă la Cernăuţi, unde în 1860 absolvă şcoala primară şi urmează două clase gimnaziale.

PROMOŢIA 1864 A GIMNAZIULUI DIN CERNĂUŢI. ÎN MEDALION AR

PUTEA FI EMINESCU.

LA MORMÂNTUL LUI ARON PUMNUL

Poezia de debut a poetului.În anul 1866 debutează cu

poezia La mormântul lui Aron Pumnul, publicată într-o broşură editată

de elevii gimnaziului

unde îşi făcea studiile.

• Îmbracă-te în doliu,frumoasă,Bucovină,• Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;• C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină• Se stinse un luceafăr,se stinse o lumină,

– Se stinse-o dalbă stea!

• Metalică, vibrândă a clopotelor jale• Vuieşte în cadenţă şi sună întristat;• Căci ,ah! Geniul mare al deşteptării tale• Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale

– Şi-n urmă-i ne-a lăsat!

La 28 februarie / 9 martie 1866 publică în revista Familia poezia De-aş avea, iar Iosif Vulcan, conducătorul

revistei îi schimbă numele din Eminovici

în Eminescu.

Între 1866 – 1869 cutreieră Transilvania

şi Muntenia, ca sufleor şi copist în

trupele de teatru ale lui Iorgu Caragiale şi Pascali sau la Teatrul

Naţional din Bucureşti.

În perioada 1869 – 1872 studiază la Viena, unde îl cunoaşte pe Ioan Slavici, iar în următorii doi ani (1872 – 1874) va studia la Berlin; din 1870 începe să publice şi în revista Convorbiri literare a Societăţii Junimea din Iaşi.Se înapoiază la Iaşi unde

lucrează ca director al Bibliotecii Centrale, profesor la Institutul Academic, revizor şcolar şi redactor la Curierul de Iaşi ; din această perioadă ieşeană datează prietenia lui cu Ion Creangă.

Volumul de debut: “POESII”“POESII”

• În decembrie 1883, îi apare la Editura Socec, sub îngrijirea lui Titu Maiorescu, volumul intitulat Poesii.

DIN VALURILE VREMII...

• Din valurile vremii,iubita mea răsai• Cu braţele de marmur,cu părul

lung, bălai,• Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri• Slăbită e de umbra duioaselor

dureri!• Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi

ochii mei,• Femeie între stele şi stea între

femei,• Şi,întorcându-ţi faţa spre umărul

tău stâng,• În ochii fericirii mă uit şi plâng.

NU VOI MORMÂNT BOGAT

• Nu voi mormânt bogat,– Cântare şi flamuri,

• Ci-mi împletiţi un pat– Din tinere ramuri.Şi nime-n urma mea

Nu-mi plângă la creştet,Frunzişului veşted

Doar vântul glas să-i dea,În liniştea sării

Să mă-ngropaţi, pe când Trec stoluri zburând

La marginea mării.

•Perioada 1883 – 1889 este marcată de suferinţă, o perioadă în care momentele de boală alternează cu cele de luciditate; La 15 iunie 1889, poetul trece în lumea umbrelor, lăsând în urma sa o creaţie care va face din el cel mai mare poet al românilor.

II. Etapele creaţiei eminesciene

Etapa I (1866 – 1870) cuprinde creaţiile de adolescenţă în care se simte influenţa unor înaintaşi: De-aş avea, La Bucovina, Speranţa, Junii corupţi, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie etc.

De-aş aveaDe-aş avea şi eu o floare

Mândrã, dulce, rãpitoare

Ca şi florile din mai, Fiicã dulce a unui plai, Plai râzând cu iarba verde, Ce se leagãnã, se pierde, Undoind încetisor, Şoptind şoapte de amor;

II. Etapele creaţiei eminesciene

Etapa a II-a (1870-1877) se caracterizează prin îmbogăţire şi diversitate tematică: Venere şi Madonă, Epigonii, Mortua est, Călin (file din poveste), Strigoii, Sara pe deal, Floare albastră etc.

SARA PE DEAL 

Sara pe deal buciumul suna cu jale, Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, draga, m-astepti tu pe mine.

 Luna pe cer trece-asa sfânta si clara, Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara, Stelele nasc umezi pe bolta senina, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plina.

 

II. Etapele creaţiei eminesciene

Etapa a III-a (1877 – 1883) reprezintă faza deplinei maturităţi artistice: Singurătate, O, rămâi…, Pe aceeaşi ulicioară, Scrisorile, Luceafărul, Pe lângă plopii fără soţ, Glossă, Odă ( în metru antic) etc.

LUCEAFĂRUL Iar ea vorbind cu el în

somn,Oftînd din greu suspină:- O, dulce-al nopţii mele

domn,De ce nu vii tu ? Vină !

Cobori în jos, luceafăr blînd,Alunecînd pe-o rază,Pătrunde-n casă şi în gîndŞi viaţa-mi luminează ! ....

Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,Dac-oi fi eu sau altul ? Trăind în cercul vostru

strîmtNorocul vă petrece,

Ci eu în lumea mea mă simtNemuritor şi rece.

III. Teme şi motive eminesciene

TEME

Concepţia despre poezie

Istoria şi

mitologiaFolclorul

Natura şi

iubirea

Condiţia omului

de geniu

III. Teme şi motive eminesciene

Femeia înger

Şi femeiaDemon

Meditaţia patriotică

Dorul

Steaua, Luna

Luceafărul

Codrul, Lacul, marea

Florea albastraTeiul

Somnul, visul

Lumea ca

teatru

Melancolia

Motive literare

III. Teme şi motive eminesciene

MITURI

Mitul genezei şi al

morţii universului

Mitul geniului şi al

condiţiei creatorului

Mitul zburătorului

(erotic)Mitul oniric

IV. APRECIERI CRITICE:În Viaţa lui Mihai Eminescu (1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionante cuvinte despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.