SEMĂNĂTORUL Editura - online fileDeclinul psihic şi sâmburele creativ al textualizării în...

SEMĂNĂTORULEditura - online

Aprilie 2009

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

PENDULA SPERANŢEI

ALBERTO PALOMBI

SEMĂNĂTORULEditura - online

Aprilie 2009

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

AGENDA UNUI DRUM CARE SE ÎNTOARCE ÎNAPOI DOAR LA SFÂRSIT....

Aş vrea să citeşti gândindu-te la tine... La o zi care vine şi la aceea care moare ... Adică la un timp care nu are nici început şi nici sfârşit... Departe de un sentiment instabil, pe care doar speranţa îl hrăneşte şi îl ocroteşte , ca o momeală pentru inimi rătăcite...Metaforă sau iluzie......sentimente sau pasiune...învăţăm să trăim cu ea sau fără ......Speranţa de a scăpa o dată de această capcană. Alberto Palombi

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

CUVÂNT ÎNAINTE

ALTERNATIVELE EXISTENŢIALEŞI

DISPONIBILITĂŢILE POETICE ALE LIMBAJULUI

-Alberto Palombi -

ARTIST PLASTIC ITALIAN ŞI POET ROMÂN

Obişnuiţi cu străini care au venit la noi să facă afaceri, oameni de bine dar pragmatici, inflexibili în faţa realităţii cifrelor şi cantităţilor, chiar dacă unii au fost impresionaţi de toleranţa, buna credinţă şi sufletul deschis al majorităţii românilor, dar şi stupefiaţi de credulitatea romantică generatoare de stagnare şi ineficienţă, vom fi cu atât mai mult stupefiaţi să descoperim şi un străin, un italian, care a ajuns iniţial aici din diverse şi uitate motive, a rămas doar pentru a scrie în limba maternă pagini de ziar şi în româneşte versuri fără glas.

Prezenţa românească a domnului Alberto Palombi rămâne pentru mine o enigmă cu două capete, un mister la puterea a doua; pe de o parte, faptul că scrie incredibil de bine şi original într-o limbă poetică aleasă, iar pe de altă parte că vorbeşte aşa de rău limba comună, de zi cu zi, că foloseşte cu vădită reţinere dacă nu cu dificultate simplul instrument de comunicare cu ceilalţi.

Mă gândesc că la fel de rău vorbesc şi eu limba italiană pe care însă am studiat-o metodic la universitate. Probabil că aceasta e drama comună a tuturor vorbitorilor a două limbi atât de apropiate în exprimarea lor cotidiană dar şi prin geneza comună dintr-un idiom de mare audienţă şi autoritate într-o lungă perioadă istorică.

Un alt lucru de mirare în ceea ce-l priveşte pe domnul Alberto Palombi rămâne faptul că nu a fost tentat să scrie versuri, de la început, în limba sa maternă. Declinul psihic şi sâmburele creativ al textualizării în limba română l-a reprezentat fonetica, sonoritate cu totul magnifică plină de asemănări cu muzicala exprimare italienească, tonalităţile incantatorii ale limbii vorbite în spaţiul românesc, personalitatea etnolingvistică a acestui grai. S-ar putea spune fără exagerare că limba română l-a stimulat intelectual şi estetic până la descoperirea unei noi vocaţii. Limba română a fost o provocare pentru talentele de latenţă ale domnului Alberto Palombi.

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

Pictorul, sculptorul, ziaristul şi profesorul de arte plastice cu atâta reputaţie în patria sa, a devenit ‚‚arhitect al sunetelor ’’, creator care stimulează construcţii fragile din sonorităţi, din împerecheri şi ciocniri de vocabule chiar dacă poezia – să spunem, totuşi „poezie” – nu respectă nici un fel de textuale şi nici parametrii emoţionali, parametri cognitivi, cuvintele singure – şi, mai ales cuvintele limbii române în realitatea lor materială, în sonoritatea lor copleşitoare, rămân bune purtătoare de poezie. Se poate spune cu certitudine că şi în cuvintele „în libertate” există o amprentare cerebrală a manipulatorului şi chiar o distincţie personală. Talentul poetic s-a generat şi se confirmă din impactul lingvistic dintre limba italiană şi limba română de nobila exprimare artistică.

Un artist, un literat, un profesor de arte frumoase, pictor şi sculptor, care a rămas „să cioplească” (verbul îi aparţine în blocul de marmură al limbii româneşti) diverse trăiri şi simţiri de frate latin călătorit în toată lumea şi marcat de spiritualitatea europeană, care a făcut această opţiune artistică identitară, constituie un „caz” de-a dreptul mirabil.

Şi, ca să continuăm asocierea cu arhitectura, poeziile componente sunt module interoperabile, de unde şi performanţa de omogenitate, unitate structurală, de artefact armonizat al volumului. Aş spune că formula lirică specifică, chiar ordinul de personalizare al poeziei domnului Alberto Palombi este subordonarea, configurarea fondului ideatic sau de conţinut emoţional la rigorile formale şi formative ale limbii. Expresia preformează mesajul, îl configurează sau, măcar îl ordonează. Înaintea lucrurilor, înaintea semnificantului filosofic ori sentimental stă semnificantul lingvistic. Sigur că există un orizont tematic şi un nucleu de semnificaţie specifice.

Pendulul creează un spaţiu volatil, aproape ficţional, metronomul punctează un timp care „se împietreşte în urmă”, cum ar spune Eminescu. Pendulul care este şi un metronom al secundelor construieşte un spaţiu diafan, iluzoriu al speranţei, sentiment care strânge la un loc iubire şi ură, victorie şi înfrângere şi care nu dispare.

Citeam cu câteva zile în urmă mărturisirea unei doamne foarte instruite şi bogate din Statele Unite, rezidentă la noi de câtva timp, în care spunea că se îndoieşte că un american ar putea să înţeleagă „Mioriţa” şi „Luceafărul”. Se referea la ministrul Eului colectiv românesc, la „forma mentis” atât de specifică a acestui neam. În măsura în care spiritul şi sufletul românesc de azi mai sunt pătrunse – şi există dovezi că mai sunt! – de fatalitatea mioritică şi de luciferică, superioara renunţare – amândouă embleme variabile ale înfrângerii existenţiale- la fel se poate întâmpla şi cu prezenţa defensivă a întregului popor român în concertul popoarelor lumii. Dar când să devenim îngrijoraţi de destinul nostru colectiv, iată că apare câte cineva care ne înţelege mai profund decât ne înţelegem noi înşine şi ne proiectează într-un destin superlativ. Şi ca să revenim la domnul Alberto Palombi am putea spune că realizează fără intenţionalitate utopia teoreticienilor experimentalişti ai fenomenului liric, care visează

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

să construiască poezia în afara limbajului – poezia nu scrie nici cu idei, nici cu sentimente, ci cu cuvinte care reprezintă spirit pur, adică o comunicare ideală fără nici un rudiment material.

De aceea nu mă mir nici că domnul Alberto Palombi scrie atât de expresiv poezii în româneşte, nici că nu vorbeşte atât de bine limba română. Ideal ar fi să nu o vorbească deloc ori să o uite complet, iar versurile sale să strălucească impresionant într-o limbă română impecabilă.

Prof. Aureliu Goci

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

Gânditorul, Alberto Palombi

PROLOG

Privesc în stânga,Privesc în dreapta,Drept înainteNimeni nu este înainte.Privesc în dreapta şi în stânga,Nu merge nimeniÎn dreapta şi în stânga.Privesc drept înainte,Dar înainte nu merge nimeni.

Bucureşti, 01.01.1996

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

ÎNCEPUTUL ANULUI

AziPluteşte în aerUn tremur de sărbatoare,Palpită în inima meaCa la-nceput de viaţă.FluturăŞi mi-e ruşineDe pierderea orientării.Flutură aşa,La fel ca o pasăreCe începe cu fulgi spumoşiÎntr-o zi albă.


SENZAŢIE DE DRAGOSTE

E udă buza mea,E udă de ceaţa de dimineaţă,Şi în ceaţăA dispărut imaginea ta.


AŞADAR

Poftesc la tine,Voi pofti la ziua ce vine,AcumaAm poftă în gurăDe o viaţă frumoasă.Am poftă de tine,De gura ta voluptoasă.


CINCI

MingeaJoacă în continuarePe masa verde,Sare ţăcănindPe ordinea numerală.Fiecare mizează pe cinciCu trecută emoţie.


26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

AM VĂZUT LUCEAFĂRUL

Am văzut luceafărul.Ajunge noaptea,Amestecat cu fulgii luminoşiCăzuţi pe o mie de drumuri.L-am văzutÎmpodobindCu frunze argintiiPomi,Semafoare,Gropi,Pe o mie de drumuri.L-am văzutAmestecându-sePe urmele slabeAle nopţii trecute.L-am văzutDormind,După ceNoaptea aceastaA trecutŞi o zi albă discret renaşte.

Bucureşti,15.01.1996

A STA

Am şters din memorieZilele trecute,Am ars gânduriÎn pasiuni de focŞi acum stând, s-a stinsÎn memorieGândul ce a fost.


26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

OGLINDA

În oglindăMă transform în continuare,Mereu gândul se întoarce în amintiri.Pe faţă pielea s-a erodat,Mă schimbŞi nu găsesc un drum adevărat.ÎmbătrânescŞi speranţa am pierdutDe revenireLa trupul meu frumos.


LA GARĂ

CinevaS-a obişnuitSă urmăreascăUn tren de orient.FiecareAşteaptă la garăCa şinele să aducăUn tren albit de gheaţă.ObositGândeşte la viaţăAşteaptă cu lumeaO faţă cunoscută.AşteaptăŞi se amestecăCu alte rase.Fixează şineleÎn emoţii pierduteŞi mereu gândeşte la viaţă,Nimeni nu mai vine din orient.


26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

22 DECEMBRIE

Pe drumurile aceleaPicioarele meleS-au împiedicat în cruciTable goaleDin tineri eroi.Numai cruciDincolo de teatruAu dispărut,Timpul le-a consumat.Pe câmpLumea a tot umblat.În urmă, drumurileCu flori s-au îmbrăcat.Şi becurile s-au ars,Cu noapteaNumai fantomele umbreAu rămas.


LA TELEFON

Hai că sună!!!Cu faţa la telefon,Mereu gândesc că sună.AşteptŞi mi s-a închis gura.TacŞi aştept să audO voce cunoscută.Hai că sună!!!AşteptŞi îmi moare pe buzeSenzaţia trecută.Nimeni nu mai sună.


26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

VÂNTUL

Vântul sare peste uşăCu aceeaşi melodie,Afară curăţă pomiiDe frunzele moarteŞi cu vârtejAmestecă nisipul şi spumoşii fulgi.Pe pământVântulMantaua albă a erodatŞi pe pieleCu antice urme m-a semnat.RepedeSe va schimba timpul,Dacă tare bate vântul.


LA TELEVIZOR

Prin ecranImaginea s-a strâmbat,TonulPe alte benzi s-a mişcat;Fantomele umbre au apărut,Trosnesc degetele măinii goale,Fixez în continuare ecranulŞi aşteptSă revină lumea.Prin cabluSemnele s-au slăbit,Nisip s-au făcut.La urmăUmbrele au dispărut.


26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

AM PIERDUT SPERANŢA

Am pipăitCu mâna,Fundul tău de marmură,Pe coloane albe de marmură.Am atinsCu limba,Sânul tău de marmură,M-am hrănitDin inima ta albă.Ţi-am pipăitFundul de marmurăPe coloane albe de marmură,Te-am atinsCu buzele mele caldePe gura ta albă.Într-un târziu M-am obişnuitCu sufletul tău de marmură.


CIMITIRE ÎN OGLINDĂ

Prin geamuriAm văzut strălucind crucile,ImediatM-am gândit la doliul meu,Silenţios,Tramvaiul se duce pe şineÎncet,Ajunge în altă staţie.Clopotul sună domolUrmătoarea melodie.Şi NimeniNu strigă la uşă.Apoi am văzut cimitirele în oglindă.


26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

LA CAPĂT DE LINIE

Pe drum Ochii mei au strălucitŞi timpul Aleargă cu ritmul inimii mele,NoapteaA acoperitUrmătoarea lumeŞi tramvaiulLa ultima staţieStrigă pe şine.Şi seninăSe trezeşte ziua ce vine.


DRAGOSTE ÎN LIBERTATE

Creierul Noaptea,Nu se plictiseşteŞi porneşteVisul meuDe dragoste.DegeteleSe mişcă repedeŞi deseneazăGeografiaCorpului tău.Dormi!Să nu spui C-ai obositNoaptea aceasta.Lângă tineTimpul tace,Iar visulSe face realitate:DragosteÎn libertate.


26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

LA MARE

Marea NeagrăCa o clepsidrăA înghiţitPlaja.Mamaia,Cu dulceÎnvăpăiere,În fiecare varăE gata.Soarele stăpânÎmi topeşteFaţaŞi noile generaţii,Cu sufletAu primitViaţa.NisipulS-a făcutTimp şi Încă o datăVaraPărăseşte ţărmul.


ECLIPSA

Ochi în ochiUrmăreştiDiavoliiUltimului Mileniu.Îţi goleştiInimaSă nu-ţi pierziSufletul.Ochi în ochiSoarele şi lunaÎncet se apărăŞi îşi vor Schimba chipurile.În careul De diamantLumina şiÎntunericul Se bucură De veşnica

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

Flacără.Şi linTrupul negruAl luniiÎţi înveleşteFaţa.UşorSe învârte fisaŞi repedeSe terminăEclipsa.


IARNA

IarnaLipicioasăCa o boalăNu mă lasă.Inima înfrântăÎmpinge timpulTulburată.TotodatăTensiuneaCiocneşteCreierul,Şi timpulTrce greu,Până ce visul Cucereşte Noaptea.ObosescŞi iarMi se schimbăVârsta.PrimăvaraMi-a părăsit Viaţa.


26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

UN CIREŞ ÎN LUMINA DIMINEŢII

Ca o mireasăDintr-un mariajAntic,Vecinul meu,Înalt,Stăpân,Cu frunze micuţe,Încet,S-a deschisSpre alb.StăÎn faţăLa luminaDin fiecare ziSă se bucureDe veşnicia vieţii.Îndepărtat şi solitar,În zilele scurte,Cu umbrăM-a ameninţat.Nici vântulNu l-a speriat.StăÎn timpul anuluiParfumatÎn alb,Iar acum,Cu soareleÎntr-oAdiereCaldă,Mi-a dăruitO petală albăSă mă anunţeCă şi luiÎi pasă.Eşti frumosÎn limina De dimineaţă.


VAMPIR

În somnul golMi-ai bâzâitÎn nas.

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

Şi niciLuminaNu te-a speriat.Am izbitPalmele amândouăSă te opresc.Şi totuşiZbori,Vampir,AştepţiSă oboseascăŞi ultimulSuspinSă poţiSă tragiUşorÎn mine.


AM FURAT SPERANŢA

În miezul nopţiiŢi-am furat speranţa,Cu zâmbetulTe-am pipăitCa să îndrept soarta.O promisiunes-a împlinitîn viaţa aceasta.Ore,Minute,Clipe infiniteAm ţmplinit cu tine;Am păstrat emoţiileSă nu te pierd.Nici linişte,Nici pasiuniNu te+au îndepărtat.Ai trăitŞiTrăieşti cu mine.Lângă tineNu-mi oboseşte braţul,Te susţine iar,Şi am ruşineaDe a trăiNrclintit,Fără tine.

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

De câte ori te-am înşelat,Împreună suntemŞiÎmpreună ne îndepărtăm.

Bucureşti, decembrie 2000

SPRE IARNĂ ÎMPREUNĂ

VremeaÎncă nu ţi-a schimbat chipul.Tu iarTe-ai dezbrăcatDe mantia galbenă.Tot timpul m-ai protejat,Dar acumNu mă mai aperiDe razele de lumină,Lăsându-le să-mi hrăneascăInima.Şi îmi anunţiO iarnă friguroasă.Ţi-aş fi întins mânaSă nu te sfârme gheaţaIar tuPrietene,Păzeşte-măSă nu mi se oprească viaţa.

Bucureşti, noiembrie 2000

2001 NOUL BOTEZ

Încet,O lacrimă greaMi-alunecă pe piele.Invizibil spalăPăcatele şi amărăciunile.DoarO amprentă de sareLasă pe faţă,Urma incolorăA unei antice culpe.Voi rătăci

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

Încă o dată,Iar o picăturăDe apă şi sare Mă va ierta,Şi-n timpul nouAl spiritului Mă va boteza.


ZIUA DE FLORII

Te-am ignorat,Convins că nu poţi Să fii trezit.Aşadar acum,Încă odatăÎnveşmântat în alb,Nu te copleşeşteCântecul meu blând,Pe care în orele mohorâteNu ţi l-am mai şoptit.Aşadar acum,Că din alai iubire ai,Deschide-ţi petalele,Şi din staminele ţâşnind,Hrăneşte roiurile de bondari.Ş-atunci,Chiar dacă te doare,Îndură-te puţin,Şi lasă-măSă-ţi fur o creangă,Pentru a onoraA Floriilor zi sfântă.Şi tu, prietene, bucură-teDe o iubire imensă,Care tot timpul zumzăieÎn podoaba ta albă.


26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

După atâtea ore tăcute,Ar fi nevoie De o boare de vântSă se spulberePeste marginile lumiiPăcatele şi amărăciunile.Eu nu te vădÎntr-un cer ideal,Totuşi imperceptibil,Într-o lumină sfântăMântuitorul a-nviat!Învăluitor un cântecSe leagănă din hotare-n hotareŞi eu,Într-o atmosferă rară,Ascult noi simfoniiDin privelişti necunoscute.Doar dacă se îndură Domnul,Într-o noapten veşnică,Pot să smulg un sunet şoptitDin clipa ce se schimbă,Cu acelaşi farmec sfânt,Adevărat a-nviat!


INIMĂ ROD

Acum că Din soareTe hrăneşti,Nici o furtunăNu poate să zdrobeascăZădărnicia ta veşnică.Aştept neclintit,Ca pe crengiSă se pârguiascăInimile tale roşii.O pasăre micuţă,CuteazăSă cauteÎn podoaba taAcerbă.Mi-aş risipi sufletulDacă din diadema palidăAr rămâne doar O dungă stearpă.NemişcatLaşi ca isteaţă zburătoare

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

Să cearnăFrunză cu frunzăŞi să scutureCreangă cu creangăPână când,Din cununa taIzbeşte tăcutăO inimă rod.


O CIREAŞĂ UN DAR

Ca un gnomDintr-un basmCu ochii mari,Am încheiatOrele de visAici, aproapeDe crengile taleIstovite.Înainte ca Noaptea să Ne despartăMolcom,Fără măşti,CârpescCugetările meleŞi cernÎncă o datăDin zeitatea taRaiuri de vis.Dalbe amintiriÎntrupateCa gingaşÎn mintea meaRostesc.PrevestitorCutez să caut Patimile îndepartateÎnstrăinare.Fragedă Îmi aparţineViaţa mea,Iar o nouă pasiuneMi-a stropitPieptul.Mistuiesc aniiUnul câte unul.

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

Dar un mirosDe sulfDin mâna stearpăMă trezeşteŞi o cireaşă roşieDin câmpia noastrăSe înmoaieÎn gura meaTânără.Iunie,Dulce învăpăiere,Dezleagă linVisurile trecuteCa eu să culegDar cu darDin podoaba ta matură.


RENAŞTEREA

Păstor solitarPe un deal nelimitat,Fără privelişte,PelegrinÎn hotare necunoscute,Am ocolit timpul Să nu se facă destin.Pas cu pasMistuiesc aniiIar timpul Îmi creşte în urmă,Dilemele şi Iubirea oarbăMă momesc fără speranţă,Alte măşti, aceeaşi piele.Ar exista un sentimentÎndurător şi sublimTotodată,Izvorâtor de-o viaţă minunată?Tot timpulIstovite,Veştede scânteiDin raiuri îndepărtate.Iar faptele crunte,LepădateÎn mintea noastră,Se vor face încă o datăSperanţă.IzvorulDe viaţă veşnică.

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

BlândăVine noaptea aceasta,Şi eu Desfac visândGânduri fără glas.Timpul, pendula speranţei,Curge fără încetareŞi voi zăriAlte luminiŞi va renaşte duiosZiua ce vine.


26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

CUPRINS

Cuvânt înainte 4Prolog 7Începutil anului 8Senzaţie de dragoste 8Aşadar 8Cinci 8Am văzut luceafărul 9A sta 9Oglinda 10La gară 1022 decembrie 11La telefon 11Vântul 12La televizor 12Am pierdut speranţa 13Cimitire în oglindă 13La capăt de linie 14Dragoste în libertate 14La mare 15Eclipsa 15Iarna 16Un cireş în lumina dimineţii 17Vampir 17Am furat speranţa 18Spre iarnă împreună 192001Noul botez 19Ziua de florii 20Adevărat a înviat 21Inimă rod 21O cireaşă un dar 22Renaşterea 23

Copertă şi picturi: Alberto Palombi

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

26

2524

2322

2120

1918

1716

1514

1312

1110

98

76

54

32

SEMĂNĂTORUL Editura - online fileDeclinul psihic şi sâmburele creativ al textualizării în...

Documents

Transcript of SEMĂNĂTORUL Editura - online fileDeclinul psihic şi sâmburele creativ al textualizării în...