VALENTINA BECART

Din jurnalul unei zile

OBSESIA DEŞERTULUI

(poeme-eseu)

SEMĂNĂTORUL - Editura onlineSeptembrie 2011

* * *

* * *

Coperta: grafică şi realizare – Mihai Cătruna

Grafica : Mihai Cătruna

2

Valentina Becart şi nepoata *Ana-Miruna Chirciu*

* * *

3

* * *

Michele-Diana ( nepoata) şi Paula- Aurora Costea (nora) Birmingham, Anglia

* * *

4

* * *

* * *

* * * „ Piramidele există în deşert tocmai că au existat oameni care

au crezut atât de mult în ceva, încât au ridicat un munte ca s-o dovedească. Astăzi ştim că nu putem face nimic împotriva morţii, dar

că trebuie să facem totul în favoarea speranţei.

Rostul piramidelor nu era să ocrotească linistea faraonilor, ci să conteste deşertul, să demonstreze că nu totul se reîntoarce în nisip ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Rostul acestor munţi de piatră nu era să apere mumiile îngropate în ei, că să arate celor vii că oamenii n-au

acceptat niciodată în întregime ideea morţii.” ) (Scrisori imaginare - Octavian Paler ).

„UNDEVA, UN POET...” trăieşte cu speranţa că ceva... o să

5

dăinuiască dincolo de această realitate înşelătoare în care fiecare îşi ţese o pânză iluzorie...

pânză în care / toate ispitele îţi fac cuib.....

* * *

Valentina Bişog Valentina BECART (pseudonim literar)Născută pe 12 aprilie 1961, loc. Hălăuceşti, jud. Iaşi.După absolvirea facultăţii ( I.A.N.B.Bucureşti, 1989 ), primeşte repartiţie la Tulcea.Un oraş turistic, cochet, ce îşi deschide larg braţele pentru a o primi cum se cuvine.Ca într-un joc de “puzzle” – prăbuşirea vechiului sistem – atrage după sine ruinarea a tot ce s-a “clădit” pe o temelie şubredă… Revenind pe meleagurile natale, dă glas şi “formă” pasiunii - strecurată de către ursitoare în aşternutul primilor zori – poezia. Poezia, asemenea cântecului de sirenă, ademeneşte în adâncuri… spre a căuta “perla” închisă în cuvinte ce nu-şi dezvăluie cu uşurinţă strălucirea!

Activitate literară- promotor literar pe situ-rile www.poezii.biz , www.europeea. www.visul.florema.ro, www.versuri.com; Atheneum; Reţeaua Literară; Timpul; Caiete Silvane; Cititor de Proză ( Republica artelor); www.certitudinea.ro; Timpul; ACUM.TV; Monitor Cultural.ro; Cititor de proza, etc…

Apariţii în publicaţii

Revista “Poezia” apărută sub egida USR, Iaşi; revista Columnele vieţii {revistă de cultură şi creaţie pentru învăţământul preuniversitar } a Liceului Bogdan Vodă Hălăuceşti;Tânărul scriitor; Ecoul; Viaţa literară ; revista Agero Stuttgard; revista de cultură, civilizaţie şi

6

atitudine morală Singur, Târgovişte ( Doru Dăncuş) ; revista Moldova Literară - editată de Liga Scriitorilor – filiala Iaşi ( Mihai Păstrăguş) ; revista Contrasens – Târgovişte (Mihai Ristea) ; revista Vatra Veche – Târgu-Mureş (Nicolae Băciuţ) ; revista Familiei, Israel ( I. Aurescu) ; revista Nou Horizont – Valencia, Spania ( Adriana Vidroiu Stanca) ; Antologia « Lira în patru puncte cardinale » - selecţie şi concept (Cristina Ştefan) ; revista Epoca ; revista Phoenix Mission Magazine Romanian-American Publication from Phoenix, Arizona; Răsunetul (cotidianul bistriţenilor de oriunde)( Menuţ Maximinian – scriitor şi jurnalist); revista Cetatea lui Bucur; revista Armonia.

Apariţii TV

Bucureşti ( poezia speranţei, moderator, poetul Ion Buciuman);

Iaşi ( TVR Iaşi);

Spania (Valencia); înregistrări preluate şi difuzate de televiziunea culturală ICPtv Nou Horizont.( realizator, Adriana Vidroiu Stanca, preşedinta Asociaţiei Culturale Româneşti – jurnalist, poet).

Alte apariţii: volumul “Trandafirii deşertului”, autor Mariana Cristescu ( poet, prozator, jurnalist, Tg. Mureş); volumul “Pomul cu litere”, autor Menuţ Maximinian ( scriitor, journalist).

Volume personale

Fata Sihastră , poeme, Editura Timpul, Iaşi {2005}; Clipe arse , poeme, Editura Timpul, Iaşi {2006}; Două lacrimi de cer , poeme , Editura Alfa, Iaşi {2007} ;”undeva, un poet...”, Editura Arhip Art, Sibiu, 2010.

În curs de apariţie: volumul de poeme „Pe „muchia instabilă dintre existenţă şi neant”.

Antologii : coordonator, Valentina Becart.

7

Antologie de poezie şi comentarii – care cuprinde : poeme, poeţi contemporani, comentarii becartiene (36 poeţi), Editura Paneurope , Iaşi, (2009) ; Antologie de poezie (55 poeţi contemporani)( pagini alese), Editura Arhip Art, Sibiu (2010) ;Antologie de proză « Declin », Editura Arhip Art, Sibiu, 2010.

Referinţe critice:

Mişu Borşer, Mitriţă Creţu {Mitridate },Cassian Maria Spiridon , Aurel Oancea, Eugen Dorcescu (USR, filiala Timişoara), Petru Blaj ( Dinvale), Mihai Păstrăguş, Cella Negoiescu, Menuţ Maximinian, Mariana Cristescu, Emilian Marcu (USR, Iaşi), Bianca Marcovici ( USR, Iaşi- Israel).

Premiul special obţinut la Festivalul Naţional de poezie, Costache Conachi –ediţia XVI ( oferit de Episcopia Dunării de Jos, Protoieria Tecuci).

Premiul III la secţiunea Poezie religioasă, din cadrul concursului: Doruri La Răsărit. Diploma de Excelenţă obţinută la Gala Premiilor de Excelenţă. 23 ianuarie 2011, Iaşi. Secţiunea: personalitatea culturală a anului.Secretar şi membru fondator al Ligii scriitorilor din România – filiala Iaşi (2009).redactor : revista Moldova Literară.

8

Din jurnalul unei zile ( scriu cu fire de praf...)

Îţi scriu cu fire de praf...atât a mai rămas într-un deşert de gânduri

9

să nu te miridacă răvaşul meu va ajunge cu întârzieren-a mai trecut demultcineva...prin această întindere liniştită, pustie şi primejdioasăse mai rotesc vulturii din când în când...privirile se lovesc de lumina aspră, apăsătoareîmi stăpânesc lacrima ce mi-ar smulgeun „ultim strigăt” –

Mă grăbesc să-ţi scriuvânturile sunt necruţătoare cânt te aştepţimai puţinnori de prafacoperă cerul coborât mult prea jos...ca o ameninţareeu stau pe o piatră arsă de soaresufletul mi-e prins de flăcăriletăioase ale amiezii...

Aş vrea să ştii..deşertul e un „vampir”( nelegiuit)cu sângele ce mi-a rămasvoi semna scrisoareace ţi-o trimitsă nu te miri!citeşte-o cu îngăduinţă şi nu lăsalacrimile să „şteargă” ultimele fire de praf...e o rugăminte...

20 mai 2011

10

În braţele absurdului...

Noaptea hienelor mă ajunsesedin urmăşi era în plină zifântânile îşi ofereu apele adânculuiîn cupe răsfrânteinvintându-mă să beau

... dar n-auzeam decât un hohot

Deşertul şi pustiul din mineunelteauacuzându-mă de laşitate...

Am început să alerg la întâmplareşi să plângprea mult soareîntr-o inimăcuprinsă de spaimă şi-ndoială

Câmpiile îşi aşterneau covoarelede iarbă şi răcoareinvitându-mă să stau

... dar nu vedeam decât hieneleadulmecând renunţarea

Poveştile ce le-am purtat în suflet11

ca pe-o mângâieres-au năpustit asupra inimiisugrumând-o

Am început să alerg şi să cântprea multă sfâşiereîntr-un singur trupînveşmântat în tăcereaorelor îndoliate

Noaptea hienelor mă ajunsesedin urmăşi era ziuăo zi plină de promisiuni

... şi dintr-o datăstrigătul nefirescacuzator...

Lângă steagul răvăşit al înfrângeriizăcea o inimă - ce-şi abandonase firul de sângeşi nisipşi-ndoiala...în braţele absurduluinecuprinsului... 11 februarie 2011

12

Timp de cenuşă

Sub verdele păduriiadormisemşi flăcări m-au cuprins în somnpărea aievea…şi limpede-am văzutcumviaţa se-ascundea printre ruineşi din noaptea argintatărăsăreai singurătate- ca o veche durere –oglindită-n ceasornice uitateşi-n ochii sfâşiaţiai zilelor lungide aşteptare…

Ciudată nălucire!ce adevăr să cauţicând tu, frumoasă ca o sărbătoaremă sărutaicu buze de cenuşă…şi m-am trezit – întrezărind abiacum chipul străveziu şi enigmaticţi se pierdea în depărtarepurtând pe umeriverdele păduriimângâiat de flăcări…

13

… şi vârstele de aurte urmau… lunaticecu braţe de-ntunericprinse în cătuşe…pierzându-şi strălucireaîn cenuşa timpuluice le-a nuntit în tainăcu uitatea...uitarea…

14 februarie 2011

Să nu mă spui...

Chiar dacă ştii...c-am zăbovit prin luncicântând cu iarba şi florile de maicând neştiut te desprindeaidin negurişi mă strigai...

Chiar dacă ştii...că n-am iubit decât pădurişi cântecul tânguitoral râurilor line...şi sufletul îmi risipeamîn roua dimineţilordiamantine

14

când neştiut te desprindeai din lumeşi mă chemai...

Chiar dacă ştii...să nu mă spuipământului, adânculuice-mi vrea zălogtrăirea, cânteculşi Soarele iubirii...

... atât te rog!

Din jurnalul unei zile(Să-mi cresc un trup)

Să-mi cresc un trupdin nopţi de jardin fulgerele lenevind în patimirăni furişate-n sângeşi-n tremurul din mâini...

Să-mi cresc un trupdin rădăcina lumiidin sevele pământului sălbatec...cu ele să-mi hrănesc pe rândcopilăriafrigul, foculîngerii tristeţii

15

şi visele străluminândîn necuprinsul nopţii

Pe umeri firaviaripi noi să-mi cresccer răbdătorfără de vârstăşi flori de lotus...*... pe-ntunecatele retineun cântec magicdin tonuri de culorirăsară-n primii zori...... pe buze feciorelniceun anotimp în aşteptareşi scâncetul materiei înmugurindsă-mi fie împlinire...

Să-mi cresc un trupdin lumânări de cearăşi întuneric mut... din propria moartegrădină de crininefiresc înflorindlângă maluri surpatecând luna coboarăîn marecugetând...cugetând...

12-20 iunie 2011

16

Din jurnalul unei zile( atâtea braţe ale singurătăţii...)

Trecuse de ceasul când soarele se răsfăţa pe boltăai plecat fără vorbe – cu-n geamantan de haineacelaşi „chiriaş grăbit”...nodurile zilei n-au putut opri un călător în„sferele abstracte”stau aici... lângă atâtea braţe ale singurătăţiimă aşteptau de multă vremesă-mi ţină de urâtşi colţii să-şi încerce – într-o pradă uşoară

... voi curge ca nisipul Sahareiîn strângerea lor pătimaşă

Va fi zişi apoi o noapte lungăfără viseo legănare continuă în aceleaşi braţeşi cernerea...n-am timp cât aş vrea... pentru lacrimi...în scorburile gândurilor – spaimele s-au întors acasăniciodată nu le-am văzut atât de imense, cu ochi lucitori şi prădalnici...atât de sălbatice şi-nfometatetoate...

Aş vrea să fugdar braţele...braţele răsar din pereţi, din cărţi şi covoare

17

din versuri rămase pe ciorne... în uitare!în suflet mi-a apărut o durere alarmantăşi-n priviriprima spaimă...un fluture a intrat pe fereastrăda!va fi o zi lungăo noapte înstelatăşi eurătăcind...rătăcind....

4 august 2011

Un strop de soare

Spulbere-se-n vânt…dureri, regreteastăzisufletul să ţi-l îmbraciîn sărbătoareîn ochilumina fericiriiîn inimăun strop de soareşi zboruri spre înalt…

Să-ţi picuri în obraji culoare purpuriefocuri arzătoareşi-n calea vieţiimereu răsarăcâte-o floare

18

ce sufletu-ţi va umplede încântare,încântare...

2008 ( refăcut in 2011)

Din jurnalul unei zile( în goana spre lumină)

Sunt eu...cea care caută lumina în umbratainelor?nici un zeu nu-mi va cădea la picioaresă-mi arate calea nemuririi

E-atâta întuneric într-un gând ce nu-şi cunoaşte menireac-aş vrea să strig, aş vrea să plâng...vino tuşi-arată-mi semnul ce-a deşteptat în minevina...zadarnic aştepţi dimineţile pe cresteaurorele boreale nu-ţi vor aduceveştişi nu-ţi vor da speranţe

Sunt eu...cea care caută lumina

19

într-un pumn de întuneric?Tu vii mereus-arunci peste „taina ce-am fost” – bulgări de pământce şi-au găsitîmplinirea,

împlinirea...

25 mai 2011

Regăsesc cuvântul

Azi ca totdeaunaregăsesc cuvântul…şi mă duc cu gândulla umbra de ieri…

Mi-e inima seninăşi lină adiere-i vântul…şi din harfa-i vechepentru tine’ngânăca o mângâierecânt fără pereche:„ numai iubireate prindăîn mreje stelaredoar glasul eisă-ţi fie chemare,chemare!”...

20

2008 ( refăcut in 2011)

Din jurnalul unei zile (paznicul din umbră...)

Nu ştiu dacă lumea a apărut dintr-un „bob de aur”sau dintr-o minte rătăcită...culeg în fiecare vară rodul câmpiilor

21

ce cu supunere se închină cerului

eu stau undevaîntre cer şi pământindecisă –un bob zăbavă?nu!

Voi trasa un cerc şi voi chema la minepe ultimii cuceritori ai lumiie-atâta freamăt în această rotire surdă...şi atât de absurdă!

Aşteptările... sunt ca ceasurile vechi închise în tăcereasecundelor moartese-aud sirenele, clopotele, cântecele şi...râsul perfid al „paznicului din umbră”...

Eu stau undevaîn mijlocul cerculuicu trupul înrădăcinat în pământşi braţele împietrite în aercineva îmi vrea sufletulaltcineva... îmi cere restul de trupnu poţi rămâne întreg – într-un timprevolut...

Când cerul s-a prăbuşitca un capac de sicriupeste cercul redus la dimensiuneaunui cui...mintea-mi rătăcită a înţeles...

22

că „boabele de aur” sunt pentru păsăriledin coliviiatent vegheatede „paznicul din umbră”...din umbră...

15 iulie 2011

Din jurnalul unei zile(strigăte nisipoase...)

Din tot ce-a mai rămasfrumosdin minunile toaten-am să mai cerprea multvreau doar un singurlocun punct luminosîn sânul tăueternitate...

Când miezul nopţiimă va chema la judecatăvoi lăsa pe trepteiernatice gânduricuvântul „femeie”irosit în bătăile inimiisuferinde...... prelung ecouîn naufragii –

23

Din tot ce-a mai rămasnecunoscutdin lungul drum cătrecasăîţi cer doar atât:... un singur loc în „nefăcut”şi-n umbra absolutuluio linişte curatănicicând tulburatăde strigătenisipoase,larvare...

12 iulie 2011

24

Din jurnalul unei zile(ardeau amiezile)

Ardeau amiezileîn plină varăsecundele se prefăceau

25

în scrumdoar orele rămaseurcau grăbite-n turntrăgând înspăimântateun clopotrăguşitde fum…

Ardea pământulgândul cerulapele se retrăgeau în pietresălbatice săltaupe prundhalucinantenecruţătoareflăcări…

Ardeau amiezilepădurile fântânile cu ochiimuribunzicerşeau o noapte…

Ardeam şi eujucând pe flăcărişi cântândcu vântul ce-aduceagemândun soare schiloditorbit de vară…de vară…

26

3 iunie 2011

Din jurnalul unei zile(fâşia îngustă a non-sensului)

La jumătatea drumului există o fântână şi o nedumeriresă bei din apele adâncului sau să mergi spre inimade piatră a necunoscutului?mereu vei fi însetat şi vei căuta un locumbros pentru odihnănu zăbovi!timpul îşi va trimite monştri… să-ţi tulbure apelesomnuluila un singur pas – de gândul “născut” dintr-o spaimă –se deschide abisulstarea de veghe te va purta pe fâşia îngustăa non-sensuluimereu va exista o fântână la jumătatea drumuluitu vei bea însetatşi vei coborî – treaptă cu treaptă – spre infernul nedumeririlor…nedumeririlor….

11 iunie 2011

27

Din jurnalul unei zile( nepotrivire...)

Nu ştiu de-a fost iubiresau războidar ştiu că armelesfidau tăcerile tăioasedintre noi

Nu ştiuce vrajă neagrăşi cine a blestematsă ne-ncolţimca fiarele...dar ştiu c-am sângeratşi-nfăşurată-n noaptem-am aruncatîn hău...

N-a fost iubirenu...doar o prăpastiedeschisă între noiarme sfidătoareşi-o gravă şi fatidicănepotrivire...

... nu ştiu de-a fost iubiredar ştiu că armele tăioasene-au declaratrăzboi....

28

29 iunie 2011

Din jurnalul unei zile (Ierburi de leac)

Am primit în dar - de la “ursitoarele ”ce mi-au vegheat primele clipe un cufăr vechi…îl purtam cu mine pretutindeninimeni nu ştia, nici eu nu bănuiam că atâtea comori

29

necunoscuteaşteptau dezlegări…urcam zilnic crestele munţilor şi culegeam ierburide leacam deprins această taină… de la fiinţa cea mai bună…neobosită, aduna de pe cele mai înalte culmi“buruieni miraculoase” pentru ziua de mâine… “să nu uiţi” îmi spunea…mâine te vor aştepta în văi adânci – îngerii negri – tu să fii pregătit cu leacuri nemaivăzutepentru deochi!”…astăzi urc singur – cu inima frântă – crestele abruptemama a coborât ( nu demult) întristată spre vale…şi nu ne-am mai văzuts-au strâns anotimpuri grăbite sub paşiimei pustiiţicufărul vechi - purtat în suflet - a devenit o povarăflăcări zbuciumate îşi căutau izbăvireaam coborât în valeşi mi-am lăsat inima “pradă” ingerilor negri…târziu, m-a ridicat din beznăun Înger alb…arătându-mi cărările însorite cu ierburi de leacmâinile…am recunoscut mâinile aspre – ce purtau cu ele credinţa în vindecareera ea…comoara regăsită…regăsită…

1 iulie 2011

30

Dă-mi bucuria

Dă-mi bucuriapromisă-n nopţile de tainănescrisă-n vreo poemă…

Dă-mi bucuriarăpităîn drumul marecând luna visătoareademenea poeţii

Nu căuta cuvinteuitate în sertarede vreme…prăfuite

Redă-mi bucuriapierdută-nfalduri de lumină…zadarniccăutând o calespre inimă străină,străină…

19 aprilie 2011

Din jurnalul unei zile ( tic-tac, tic-tac…)

… şi brusc imi răsar în minte vremurilecopilăriei

31

prispa bine măturată şi ruflele scoase la soarece bine miroseau cozonacii care se coceauîn cuptorul de cărămidăplutea cava în aer… ca o lumină curată şinouă…câtă zburdălnicie în curtea casei părinteştiîn copacii înfloriţipăsările ciripeau c-o bucurie fără marginililiacul din faţa bucătăriei îşi oferea parfumulviolet… în buchete delicatemama nu-şi odihnea picioarele de dimineaţapână searaera în legea firii…

Sărbătorile trebuiau întâmpinatecum se cuvine!de unde atâta seninătatecând ceasurile ticăiau la fel…tic-tac, tic-tac…vremurile de altădată…o durere în sufletşi prispanemăturată…

24 aprilie 2011

Din jurnalul unei zile( ceasornicul din turn)

Timpul a rămas agăţat în ceasornicul din turno vedenie…cu aripi negre şi ochi de scrum

32

trecea zilnic ( când amurgul se stingea încet) să “schimbe” ora…urca încet, aproape neauzită pe scaramăcinată de ruginănu mai credeam în minuni de multă vreme

… vedenia… se transforma în turnîn cea mai frumoasă făptură, un înger căzutpe pământniciun gest, nicio patimă şi nico bucurielumeascănu pot fi comparatecu gestul atingerii ceasorniculuiînvechit…sub degetele-I fine limbile înţepenitedeveneau de foc

Şi-atunci am văzut!făptura cu părul de aur şi priviri de azurardea per un rug“făgăduinţă!” făgăduinţă!”păreau să şoptească flăcările,mistuind-o…timpul era acolo…privea nepăsător steaua inertăcăzută la picioare-ice ştiau să-şi “şteargă” urmele…

N-am mai putut pleca!inima mea a rămas fidelă ceasorniculuidin turnm-am îndrăgostit de o vedenie stranie…şi-acum

33

suntem o pereche…

12 mai 2011

Din jurnalul unei zile ( ploaie de mai)

Un joc al culorilorlumina înverzeşte în frunzeşi farmecul naturii sujugă( vrei, nu vrei…)în luna mai, viaţa palpită sub pietre,în ape adâncişi pe creste…

… nicio veste de la tine!

A înflorit liliacul!ce minunate bucheteparfumuri nepereche…

Un joc al aşteptărilor!ceasornicele iubirii vânează clipeleşi oazele de fericirereînnoiescte strig!Zidurile tale sunt umbre înalteşi florile iubirii fără milă-s alungatespre alte grădini

34

unde noroculpalpită sub soareîn trei petale albe, violet…

Zadarnic aşteptsub liliacul înfloritstrăine!lumina-i interzisă pentru tine…… dar eu mai credîn luna mai în farmecul naturii renăscuteşi-n ploi cu numele “dor”…

11 mai 2011

Din jurnalul unei zile ( lagărul morţii...)

Fiecare pasăre îşi cunoaşte zborularipile de ceară sunt un „simulacru”, o contestare a lagăruluişi-a sufletului pironit între zidurinu toţi copacii falnici au parte de roade... freamătul frunzelor este acelaşicândispitele pun la calenaşterea unei lumi damnate...

Numai femeia „aleasă” poate asculta35

sâsâitulprovocator al şarpelui...„Fiii tăi vor fi răzbunarea mea pentru frumuseţeavieţii oferite”...De unde vine glasul acesta tulburătorasemenea unei zile ce-şi îmbracă hainele cernite?

Trec ades pe lângă un cimitir părăsitcâinii de pripas stau la soare cu boturilelipite de lespezile grele„să vorbească pământul într-o limbăce nu ne-a fost dezvăluită?”florile sălbatice crescute la căpătâimai păstrează în culoriamintireastinsăa unei iubiri...

Şi câte nebunii, izvoare nesecate,cai sălbaticişi păsări în coliviipoţi vedeaîntr-un „lagăr al morţii” ...Aripile de cearăsunt un „simulacru”ca şi viaţa –

Gândurile...o avalanşă de străfulgerări năucitoaresingurelecare mai au curajulde a îmbrăţişa

36

libertatea unei zile de vară,unei zile de vară...

17 aprilie 2011

Din jurnalul unei zile ( ultimele flori…)

Zilele se înghesuiau nerăbdătoarela poarta cimitiruluipurtau pe braţe florile anotimpurilorce-au trecut în uitare…câtă frumuseţe într-o după amiazăcând pământulîşi deschidea adânculfără să tresară…

Zilele…să fie oare aceleaşice le-adunam în sufletca pe-o sărbătoare nesperată?Ce vremuri!am râs împreună şi-am cântatiubindu-nedin ce în ce mai multşi-n braţe mă lăsam purtatde gândul lornevinovat…

Făţarnice, senine…mă chemaueu nu ştiam atunci ( nu bănuiam)

37

că drumul este unicşi tot ce-mi dăruiauera doar amăgire…

Şi azi…se înghesuiau nerăbdătoarela poarta cimitiruluicu florile promise…atunciculmile-nsorite se desfătau în soare……Câtă zarvă!niciodată nu lipsescde la ultima îmbrăţişarecu cel învinsde-atâta speranţă…speranţă…

20 aprilie 2011

Din jurnalul unei zile( existenţă şi neant…)

Pe fâşia îngustă dintre existenţă şi neantsunt salbe de lumini ce-şi joacă fericireape-o lance ascuţităadesea, îndrăgostiţi visători şi-au întins mâinile tremurândespre nepermisul joccu laurii pe frunte sfârşeau frumoşii

38

nebunicine n-a jinduit tărâmulîngemănat cu poezia şi muzica sferelor?orbiţi de fulgere străine îngenuncheau cu fruntea în ţărânăşi blestemau pământulse legănau salcâmii şi florile îşi răspândeau parfumul şi frumuseţea lor păgânăsunt salbe de lumini în jur şi lănci cu urme de sângenu-ţi fie teamă!apropie-te măcar un pas şi-mbrăţişează jocul cu nefireasca-ilinişte de îngerşi ce fugară moarte se ascunde în umbrele promise nemuririipe crinii albi striviţi în palmele nevindecate de vise înfloritesunt pete de-ntunericce-aduc cu rănile lăsatede-o lance ascuţită....

jumătate - amăgire...jumătate - hohot de râs

24 martie 2011

39

Când toamne...

Când toamne se răresc în viscând visulpâlpâie abiatresar la gândulc-am ucismenirea meanorocul...

Zadarnic caut umbreîn copacii goişi-n frunzele jelitedoar de ploio oază...zadarnic...

Când toamne se răresc în gândşi gândul pâlpâie abiamă-ntunec blând -că-n urma meacresc noi lăstaripe-acelaşi drum spinos...

Când toamneumbre, ploi,menirea şi noroculvor fi ucise...pământul temniţă va deveni

40

cu uşile descise,deschise... din ciclul ( poeme becartiene) 12 oct. 2010

Din jurnalul unei zile ( iarba fiarelor)

Se târau în genunchi sevele pământuluirugându-se să nu încolţească din nou “iarba fiarelor”…întâmplător îmi purtam paşii pe câmpia ce îngâna abia auzitun cântec de jale

adormiseră toate păsările pe dealul smerit pe care nu mai îndrăzneam să urc...mă prinsese din urmă neliniştile sevelor ce mi-au strecurat în suflet spaimele pământului... adormite demult – în sufletele neconsolate ale strămoşilorşi cum ar fi putut să fie adevărat!chiar la picioarele mele „iarba fiarelor” se înălţa victorioasăspre luminăptiu, drace! mi-am zis!am îngenuncheat şi cu furie nestăvilită am smuls-o din locul ce părea bântuit...cântecul de jale s-a transformat ca prin farmec într-o muzică suavă, nemaiauzităcâmpia înverzise... şi mă chema să-mi culc

41

sufletul în iarba proaspăt crescută...nicio vină nu poate fi atât de mare încât să nu meritecuvântul miraculos:„speranţă!”...

19.03.2011

Din jurnalul unei zile (aceleaşi braţe mincinoase…)

Mi-aş smulge inima din pieptşi aş arunca-o sălbaticelor zile ce gonesc spre nebuniasfârşituluiorice început duce inexorabil spre un final unde geometriilenu s-au inventat...şi cât de orgolios se înălţa soarele spre cer în ziua când mama se pregătea să mă sacrificenecunoscutului...atunci, pietrele, apele şi pădurile şi-au strigat victorioase:„ al nostru va fi!”

Cine putea să înţeleagă semnele când ochii neştiutorirefuzau lumina?într-una din zile, un porumbel alb a popsit pe prispa casei noastres-a rotit de câteva ori, scoţând nişte sunete nedesluşite...apoi s-a pierdut într-un vârtej de frunze

42

dimineaţa, când zorii se pregăteau să-şi completeze lista ( cu întâmplările nefericite, ciudate, şi chiar miraculoase...)mama a găsit lângă uşă un bileţel:„nu există sfârşit... ci doar o continuă transformare...fiecare zi va „naşte” o noapte a haosului din care se vor iviaceleaşi braţe incitante şi mincinoase...mereu aceleaşi...

22 martie 2011

43

Din jurnalul unei zile(Sunt trist, iubito)

Sunt trist, iubitosunt trist...când ziua îşi ademeneşte

44

noapteaşi-n braţe o cuprindefremătând...şi dezmierdând-ose-ascund grăbiteîn temple părăsite şi păgâne

Sunt trist, iubitosunt trist...valuri de-ntunericdansează în neştirepe fire argintate de luminăce-n unghere bântuiteaşteaptă tremurând

Nu mă lăsa, iubitopradă deznădejdiirătăcitor în pulbereade stelenăscută din naivitateaunui gândo! ce ochi strălucitoriprezicătoride sfâşieri infinite

Iubito,sunt roua care plângecând zorii jubilândîn oglinzi fermecate...se desprind de întunericînmugurind seducător...edenic!

45

... de vei păşi în templuademenit de făptura-ţisfioasăvoi înflori curtenitorca o stea luminoasălângă zidul părăsitîncolţit de umbre...de umbre...

17 iunie 2011

Din jurnalul unei zile( adulmecat de umbre)

Furtuna nu s-a lăsat aşteptată...a frânt copacii şi a strivit gândul aflatpe muchia zbuciumatăa îndoieliiploile s-au năpustit asupra freamătuluicuprins de nostalgie...biciuindu-lpână la tăceresufletul meu s-a retras într-un colţ întunecat,tremurând ca un copil părăsit...panicat, nu îndrăznea nici să respireîn faţa potopului dezlănţuitdar...unde s-au ascuns păsările ce cântau

46

fericiteîn zilele senine?

Nestăvilitele ploi mi-au închis drumurilecătre tinemereu prizonieră într-un spaţiu sufocant, un cavou adulmecat de umbreşi el...ca o pasăre neagră – aşteptând să-mi închidăochiisuferinzi de iubiresuferinzi...nu-mi pot lăsa sufletul părăsit, strivit de furtuniciudate, cuprinse de furieo inimă stearpă e gata oricând să batăîn cuievise ... să-mi zămislească mormântşi să spulbere în vânt restul de cenuşă...dar eu ştiu că dincolo de futunămă aşteaptă iubireaseninul...cât mai departe de sufletu-i diabolicnăscut din ură...din prea multă ură...

25 iunie 2011

Furia unei zile

Gând pustiitrăbdare sfâşiată în bucăţicochetând cu vântul

47

se sparg ferestrecrengile trosnescşi amânărilor le cerrăgaz...

n-am nicio vinătrufaşul timp de azipoartă pe buzeun fir de sânge

nimic nu mă mirăvântul târăşte pe zidurifuria unei zilegrăbite...

sunt gândul calmpustiit de vântulce mi-a sfârtecat venelecu cioburile amintirilorcomplicerăzvrătirii...

27iunie 2011 ( o zi imposibilă... cu ploaie şi furtună)

Din jurnalul unei zile ( călătoria)

( lansare de carte – Mariana Brăescu- la TârgulInternaţional de carte LIBREX, Iaşi, 2011)

Au înverzit câmpiile şi pădureatrenul aleargă pe şine spre o „ţintă” mereu

48

mişcătoarese aud voci ce povestesc întâmplările unei zile banalesoarele imi face semne să privesc dincolo de orizonturidoar prin ochelarii fumurii puteam să întrezărescimagini „vag” conturateŞi deodată...mi-am amintit!era în luna mai şi plecam cu-n alt trenspre-o lume ce-mi promitea...astăzi râd!doar ochiul ce se zbate dureros ascundelacrima eşecului.

Călătoria!natura îţi oferă oricândun prilej de melancolie şi meditaţie...memoria e locul potrivit... unde vulturiiîşi pot face „cuib”...cu câtă agilitate sunt vânate zilelece lâncezescîn suflet s-au deschis peşteri ce-şi adăpostesctrăirile agonizante

... nu ştiu cât va dura călătoria...natura mi-e sorăşi-mpart cu eabucuria unei zile de mai...da! bucuria,bucuria...

13 mai 201149

Din jurnalul unei zile( punctul nevralgic)

Soarele se aşază peste lucruri cu eleganţă şi indiferenţăpentru fiecare privire, însă, este stabilitun preţghearele înfipte în inimă, se pare că, m-au durut mai puţindecât o după amiază inertănimic nu e cert în adâncul apelor limpezipietrele s-au închis în tăceri îndată după apusul soareluipe maluri, încă mai flutură batiste albecâteva lacrimi rebele... şi vapoarele se pierd în largsentimentele...da!cu fiecare experienţă se închid în cercuri concentricepână devin un semn, o cicatrice inutilăşi totuşi am avut parte de o surprizăzarzărul din faţa ferestrei a înflorit într-o singurănoaptece splendoare!sufletul are nevoie cât mai repede de o speranţănu poţi rămâne prizonier într-o „inimă rănită”când întreaga naturăşi-a pus straide sărbătoare...

15 martie 201150

Din jurnalul unei zile( în mijlocul singurătăţii)

Craterul vulcanilor de deschidea ameninţătorsub povara gândurilor„Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic”!bietul Nietzsche!ars de suferinţă a ridicat sabia împotriva „Dumnezeului”ce l-a lăsat singurîn faţa filosofiei sterile...cum să poţi locui într-o singurătate din care sunt izgoniţizeii şi legendele?

Unde sunt tainele lumii care au fost făgăduitemateriei întrupate?numai Everestul mai poate oferi un răspunsacolo sus... lumina-i darnică, ocrotitoare, şi poţi aveaun dialog sincer cu cerul – înfruntându-inepăsarea...ori totul, ori nimic!mult mai periculos este să priveşti în jos... spreinima vulcanilorce nu cunosc toleranţaşi nici speculaţiile metafizicii... 9 martie 2011

51

A fost o vară…

Un anotimp cumintefără ploi,doar flăcările răsăreauîn noica un sânge…

Jurăminte!grădini însetate…eu – jumătatea ta de adevărtu – veriga lipsă…

A fost o varăcu lumini răsfrântepeste tâmple,cu vise albe, fecunde…şi ochii…ochii cerşeau împlinireaunui gânduitat de ploi

… doar noijumătăţi imperfecteardeam pe un rug….

31 mai 2011

52

Ca o dimineaţă spartă în bucăţi...

Şi va veni o zicând vei primiîn obraz( obrazul ades mângâiat)toate blestemele mele

53

ca o dimineaţă spartă în bucăţica o noaptetăvălităprin strigăte de bucurieşi săbii Ninja...

Şi va venio orăcând – învins de soartăvei deveni( ce n-ai fi vrut vreodată)un vis ciudat fără aripiagonizândla picioarele unei dimineţisticloase...... dimineaţăîn care se va reflectatăcută, misterioasă şi gravăo lacrimă albăca o lamă de cuţit...

2 ianuarie 2011

Dar vorba să-ţi dezlegi…

Să tacicând cei din jurul tăuîţi vor “cuvântul”rostit după’ nvoială...şi cântărit

54

ca pe-un „nimic”ca simplă „ vorbă goală” –

Să tacicând trebuie să „taci”...dar vorba să-ţi dezlegicând cel ce-ţi vreacuvântul„cântărit”va şti să preţuiascăauruldin limpedele cugetşi din adâncu-iizvorât...

Din jurnalul unei zile… ( demonul lăuntric)

În aşteptările mele… ar trebui să fie primăvarăşi iarna asta nemiloasă s-a întins ca o ciumă în fiecarecolţ de sufletatârnă întrebările unele de altele ca o nelinişte timpuriecărţile nu mai sunt un “obstacol” împotriva sufocăriilente şi-a demonului lăuntricaceleaşi poveşti… aceleaşi cuvinte ce-şi caută drumulspre gloria eternă

Şi totuşi, astăzi, soarele şi-a dăruit luminanu prea multdoar atât cât sufletul să tânjească şi să-şi crească

55

aripi…mai bine să-mi beau cafeaua şi s-alung din gânduri vălurile albe ale ierniide multă vreme umbresc ferestrele ce dau spre răsăritşi poate primăvara asta…nu mă va lăsa pradă orologiilor suferindeterorizate de angoasa căutărilor…

2 martie 2011

Din jurnalul unei zile ( în târgul “trăgătorilor de elită”…)

S-a mai lansat o carte în lumen-aveai de unde să ştii…“Undeva, un poet…”s-a închis în tăcerea umbreidoar “gloria” rămasă pe treptele templuluiîşi etalează ispititoarele formee-atâta soare în toateşi-atâta neruşinare…nu te opri!eşti doar un simplu trecător pe sub bolta “stelelor căzătoare”…ştii tu ,oare,cum arată strălucirea unei lacrimistrivită de “colţii zilei”?te du…

… nu-i loc de învoială56

în târgul “trăgătorilor de elită”…

Şi, dintr-un motiv neştiut, aşteaptă, ezită…a fost doar un semn venit de nicăieriAtât!s-a mai lansat o carte în lumeşi un foc de avertisment…ce nebun mai caută “flori nemuritoare”în inimavulcanilor aprinşi…

… “Undeva, un poet…” s-a stins în umbrasingurului crezTe du…n-ai să cunoşti niciodatăpe cel vândutfantomaticului gând

… şi pe treptele templuluisingură, “gloria”…priveşte acuzator către cersângerând…sângerând…

24 iulie 2011 ( lansarea volumului de poezia “undeva, un poet…” ( autor, Valentina Becart) la Casa de Cultură, Paşcani

57

Din jurnalul unei zile(Ploaie de mai)

Un joc al culorilorlumina înverzeşte în Frunze şi farmecul naturiite prinde în mrejevrei-nu vreiîn luna mai, viaţa palpită suub pietreîn ape adânci şi pe creste!nicio veste de la tine!A înflorit liliacul. Ce minunate buchete, parfumurinepereche...

Un joc al aşteptărilor!te strig!Zidurile tale sunt umbre înalteşi florile iubiriifără milă-s alungatespre alte grădini unde noroculpalpită sub soareîn trei petale albe, violet...

Zadarnic aşteptsub liliacul înflorit...străine!lumina-i interzisă pentru tineceasornicele iubiriivânează clipeleşi oazele de fericire... reînnoiesc

... doar eu mai cred58

în luna maiîn farmecul naturii renăscuteşi-n ploi cu numele „dor”...

11 mai 2011

Din jurnalul unei zile(Au înflorit salcâmii)

Au înflorit salcâmii peste zareîţi aminteşti!eram îndrăgostiţi de gingăşia şi parfumulsublimelor petaletu veneai cu buchete albeîn cărareeu te răsplăteamc-o tandră îmbrăţişare

.... şi fluturii luminiise desprindeau din floareapoi, prinzându-ne de mâinise îndreptau spre soare...

31 mai 2011

Din jurnalul unei zile( nisipuri mişcătoare)

Am deschis singura fereastră către soare

59

atâtea veri am adunat între zidurică m-am trezit între “nisipuri mişcătoare”căutând o barcăcava….să-mi amintească de caii sălbaticigonind pe câmpiile Bărăganuluice zile fără cusur!

Adunam ciulinii… să nu le răneacă supleţeaşi nebunia alergăriilibertateeeeeeeeeee!strigam către soare – şi sângele-mi tânăr zvâcneaprin toţi poriigalopândnărăvaşe gânduri mă chemau lângă izvoaresă-mi scalde neîmblânzitul trupvaluri viclene – lipsite de “cuvânt”m-au târâtîn largfredonând…undeva… în depărtare se zărea o barcă…caii sălbatici nechezau- alergândspre infinitnu ştiu cine… şi cânda zăvorât fereastrazidurile s-au năruit şi nimeni n-a pututsă-mi spunăcum arată soarelelegat la ochi…legat la ochi…

22 iunie 2011

60

Din jurnalul unei zile(Să mă nasc întâia oară)

Să mă nasc întâia oarăcând soarele bibliccoboară în adâncşi strigătul vieţiie-mbrăţişat de ape....

... şi născându-măsă-mi făuresc un vis irealdin cărări neumblatecuvinte maripăduri însoriteşi păsări paradis... şi-atâtea semne de întrebareneverosimil biciuindlumina devoratăde gândulînfiripăriiunui trup....

... pată de lumină şi întunerictăcere înaltăarc peste timp

... dureri petrificatepe buzele-mi brumateîntoarse în ţărâna

61

străjuită de îngerişi iarbă înrourată...

.... şi iar, şi iar...odată cu zoriisă mă nasc întâia oarăscânteie sfioasăîn visul pătimaş al luminii...al luminii...

12 iunie 2011

Din jurnalul unei zile(Să nu mă cauţi în piatră seacă)

Să nu mă cauţi în piatră seacăvoi fi râul ce-şi poartă povestea peste veacurisă bei din apele mele cu încrederenu-ţi fie teamă să devii “stăpânul” drumurilor neumblateviaţa-i căutare, rătăcire şi risipă…ceasul de azi va fi darnic şi plin de promisiuni

mâine…nu ştii cât de negru va fi soarele speranţeitu mergi mai departe – spre inima timpului melancolicnu mă căuta în piatră seacă!sufletul meu va fi umbra deasă sub care vei poposi la asfinţit…

62

de-ai să cauţi semnete ridică pe vârfuri şi nu vorbi cu frunzeledespre uitare… nu te opri la margini de ape argintate, nu te opri…( înşelătoare oglinzi…)înşelătoare…

31 mai 2011

Din somnul nerodirii

Şi totu- i căutare...

Ca un fulger de luminănestăvilite gânduriau poposit într-o grădinăaşteptândo primăvară nouă

E-atâta sevă în cuvinteşi-atâta dor pe buzele fântâniică simt cum se-arcuieştetrupul cald al zileipeste inima pământuluice şi-a trezit adânculdin somnul nerodirii

Şi totu-i o minune...

Ca un izvor de iubirecuvintele au răsărit

63

înmiresmateatingând cu degete subţirirotunjimea pietrelorce-şi împart încrezătoarebucuriacu iarba sfioasă, abia înverzitămirosind a primăvarăşi-a viaţă renăscutădin prea multă lumină...

26 februarie 2011

Înfloreau singurătăţi pe maluri

Se legăna o luntrepe ape tulburierai fugarulcondamnat să rătăceascăşi niciodată, poate…să nu cunoascăstrălucirea auruluiadunatăîntr-un surâs crepuscular…

Undeva… în depărtareviorile cântauşi-n furtuna de nisipiubiri

64

abia renăscutese stingeau…

Se legăna o luntrepe ape învolburate erai fugarulce n-a ştiut să preţuiascăstatornicia ţărmului…şi-n ceasul ultimcondamnat să priveascăcum pe maluriînfloreau singurătăţica o pecetepe o scrisoare de adio…de adio… din ciclul ( poeme becartiene) 26 dec.2010

Între două tăceri...

Universul este o carte deschisăe cecul în albpe care-ţi vei semna destinul...de-aş fi rămas nescrisăastăzin-aş fi aflatcă între două tăcerie-atâta poezie...şi pe ţărmuri – bântuie îndoiala –ca o fecioară

65

cu trup de nisip...

Universuleste jocul de norocfără mizăde-aş fi rămasla o distanţă egalăîntre a „vrea „şi a „ nu fi „astăzinu te-aş fi vândutpe o pungă cu galbeni...

Ce este Universul?poate o baghetă magicăfără măsură...de n-aş fi răspunschemăriiastăzin-aş fi aflatcă pădurile-nverzitemorodată cu mine...odată cu mine... din ciclul ( poeme becartiene) 14 dec. 2010

66

La ceas târziu...

Dar toamna mi-a şoptitceva...că vei plecaîntr-un târziuspre ţărmuri însorite....

Şi pasul ţi-a urmat în tainăşi nici n-ai bănuit

67

iubite...că soarele de asfinţitse-ngemănacu drumul tău...

Şi am privit cum te pierdeaiîn zare...nu ştiu de ţărmul căutatera scăldat de soaredar am aflat ( mult mai târziu)că toamna – preschimbată-n junăte-a prins în mrejeşi-aţi coborât în mare....

Şi eu aprind luminiiubitecu fiecare înserare...de vei veni...nu vei găsi cuvinte- o inimă tezaur -va aştepta cumintepe un covor de frunzeţesut în fir de aur,de aur....

din ciclul ( poeme becartiene) 1 oct.2010 ( redefinit)

Nălucă...

Zadarnic plângi!Iubirea-i o nălucă

68

Mereu cu dor de ducă...Pasăre albăSpre alte zăriE-n zbor...

E trist! O ştiu...Dar vers de focVei scrie – mâine-n zoriCând sufletul înseninatVa fi cuprinsDe-un tainicNăvalnic şi neştiutFior....

Ne furişam printre oameni...

Şi eu şi tu...ne strecuram în liniştea dimineţiica-ntr-un vis nechemat –nu era nici vina...şi nu era nici timpulinventat...O! de nu s-ar trezivreo minte rătăcităsă ne-ntrebe ( chiar şi şoptit) „nu ştiţi, cumva, cât e ora?”

... şi-atunci...umbra răsfrântă-n amiezine va pierde....

69

Şi eu şi tu...ne furişam printre oamenica-n mijlocul unei păduricuprinse de flăcări...şi nimeni nu vedeanimic...ar fi păcato!ce păcat...ca vreun trecător grăbitîntr-un elan naivsă stingăaceastă „ardere de tot” –

... şi-această bucurie!râvnitul, neschimbatul joc...

Şi eu şi tu...alunecam în mareca-n liniştea unui mormântce rost mai au scafandri!pământul reavănnu va şti niciodatăcine-i sinucigaşşi cine„erou” anonim... 15 ianuarie 2011(redefinit)

Să cumpăr o vară...

Am umblat pe ţărmurisă cumpăr o vară

70

mai erau doar 2-3 de oferitlume multă, zarvănu era...nu era timpde „târguit”..

... un necunoscutm-a bătut pe umărşi mi-a cerut un preţde neimaginat...( vindea pe sub mânăun „leac” învechit, expirat...)

„cumpără bătrân hoinarnu negociez şi alta nu maivezi!”am oftatşi l-am privitîn ochii verzice semănau cu-ai meicândva...

Am umblat prin târgurisă cumpăr o vară...într-un târziuam renunţatdar l-am rugat pe „impostor”s-o păstreze neatinsăpentru vremeacând soarele

71

va intraîntr-o altă „eclipsă”...eclipsă... 31 mai 2011

Se-aud înmugurind…

E lună nouă…mâini nevăzuteaduc luminăîn vasele de lutce au sperat... şi au ştiutsă ‘nnobileze stărispre a renaşte…

În mijlocul tăcerilorfecundese-aud înmugurindsperanţeşi niciundenu-i atâta viaţăca-n inima înflăcăratăa unui vis…

Culorile se-mbinăcâte douăşi primăvara aşteptatăse lasă răsfăţatăîn fiecare gândşi-n fiecare versce aripi şi-au deschisspre marea aventură…

72

11 martie 2011

Viaţă de-mprumut…

Un om singur, atât de singur...s-a trezit cu dimineaţa la uşă( cu noaptea-n cap!)bătrâne! deschide...astăzi plecăm să trăim –ia-mă de braţşi potriveşte-ţi mersuldupă pasul meu legănatcalcă apăsat şi priveşte înainte...

Trezeşte-te!realitatea e o creatură banalăîmbrăcată în haine de luxnu te poticni, nu pierde vremeacu fleacuri spoite...astăzi ai şansa să fii tu –stăpân pe viaţa de-mprumut...

Nu risipi niciun gând pe tristeţe,boală, mâncare de doi lei...astăzi trăim ca şi cumn-am ştiut ce-i viaţa –niciodată!La „fiesta zilei” fii primul

73

ce se aruncă în vâltoare... ard focuri pe dealurinu te opri!prinde-te în hora nebunieipână la uitare,până la uitare...

15 august 2011

Din jurnalul unei zile(Eu te cunosc, Valentina….)

Când nimănui nu-i va păsa de tineValentina!revino…în labirintul întâiului cuvânt…. ecou şi miros de pământîn umbrele lungiale serii…

Străin de iubiree cel ce te poartăpe-alei prăfuiteîn plină lumină….

Te-aşteaptă ferestracu luceferi de searăîndrăgostiţifără leac- de inima nomadă ce-şi caută zeulprinte “rândaşi”exilaţiîn suflete de ceară…

74

… a câta oară?

Când nimănui nu-i va păsa de tineValentina!un glas te va striga pe nume…şi-atunci… revinope ţărmul îmbrăţişatde apeşi de corăbierice-ţi caută privirea…

… noapte de opal, mărgăritareaşteptând doar un semnşi zeul iubiriica un albatros ucisîţi va sângera la picioare…

Nevrednic de tinee cel “născut” călăuzăpe-aleile toamneicăzute-n dizgraţii şi somn…

Eu te cunosc, Valentinaeşti labirintul meu… iubire damnatăîntre om şi zeu –rătăcind ca o pasăre albăîn visul unui orb…visul unui orb…

23 august 2011

75

Din jurnalul unei zile( iluzii...)

În cuibul de unde vulturul plecase...s-au streccurat discret – iluziile meleziua stăteau tolănite la soare iar spre searăse scăldau în apele ceruluiveneau păsările universului şi le cântausimfonii rareîn zona „seninătăţilor albastre” imposibiluldevenea palpabil şi accesibilaici, intermediarii... n-aveau şansa negocierii –în leagănul absolutului iluziile adormeaufericitearmonia ajunsese în pragul desăvârşiriicând...vulturi...

... vulturii au întunecat seninul ceruluişi s-au rotit o vreme în preajma cuibului părăsitpe neaşteptate s-au năpustit asupra-i...distrugându-l fir cu fir....şi până la urmă cui mai era de folosun cuib gol –iluziile...bietele iluzii!s-au trezit speriate şi s-au risipitîn mirareaunei secunde....

4 iulie 2011

76

Din jurnalul unei zile( strigătul neantului)

Timp risipit...Şi-apoi m-am gândit să-ţi scriu o scrisoareNu mai găsesc – de multă vreme - sensul cuvintelor pierdutîn rotunjimea sunetelorVai! Câte vorbe risipite în auzul materiei „ moarte”chiar din clipa faceriiNeantul va striga „Evrika” cu fiecare metamorfoză a celorce cuvântă şi necuvântă...Urcarea pe „treapta socială” este o „găselniţă” a fiinţei umane imperfecteSupraomul îşi caută mereu un loc deasupra lucrurilor neînţeleseMoartea rămâne „rece” la această „împărţire” a vieţii...Spectacolul lucrurilor materialenu-i tulbură seninătatea olimpicăa nerostului –Şi totuşi îţi voi scrie...Îmi spunea cineva că puterea gânduluieste fără marginiMă trezesc dimineaţa cu speranţa c-aş puteasă te revădStrigătul neantului se va stinge pentru mine... cu ultimametamorfoză posibilă...

7 martie 2011

Din jurnalul unei zile( amurg în deşert)

77

pe această întindere de nisiparsă de soareîţi voi aşterne la picioareamurgul unui suflet bântuitce n-a înţeles logica pustiului, nebunia...

nisipurile işi plâng deseori nerodirea...să fie blestemul celui învins?apele s-au închis grăbite în adâncurirefuzându-le jelirea... tânguirea...... sfâşietor e strigătul în deşerta celui ucisde nepăsare...

în această oază de nisipuri mişcătoarese-adună pe-nseratfecioare de rouăce-aşteaptă pe cel însetat – rătăcindîn curgerea unui timp obosit, deprimat...

... e ora când adevărul se surpă

... e timpul ca stele nopţii să moară...

se-aşterne amurgul peste zareşi peste ochiul stins al deşertuluice n-a mai putut să vadăagonia tacăutând urme de paşiîn cele mai sumbre vise, bântuitede speranţă... 26 august 2011

78

Timpul ca un “ochi de vultur”

Cântece răsunaupe câmpia înverzitătinereţea izvora din pământca o iarbă crudăabia înverzită…

Nicio pală de vântcerul curatca un gând...doar soarele priveaînduioşat...

Şi râsete... şi voie bunămuguriise deschideau victorioşiîn luminăşi din seninun colţ de cer s-a’ntunecat...şi timpulca un „ochi de vultur”subtil, silenţiosîn cântecul naivs-a furişat,s-a furişat... din ciclul ( poeme becartiene) 26 dec.2010

Zădărnicia falselor identităţi....

Din coapsa nopţii79

am smuls o tainăce-o voi păstraîn retina-mi flacără- sâmbure negerminatal lumii –( poate o vreme...)

Apoi...voi căuta grădinaşi-aici voi reclădiun universal neîntinăriişi-al nerostiriifalselor identităţi...

Din trupul nopţiiam smuls rădăcinace-şi hrănea întunericulcu spaimele şi „murirea”din mine...

Şi poate...o voi târî ( o vreme)prin mâlul păcătosal falselor iluzii...iluzii... din ciclul ( poeme becartiene) 10 dec. 2010Un strop de soare

Spulbere-se-n vânt…dureri, regreteastăzisufletul să ţi-l îmbraci

80

în sărbătoareîn ochilumina fericiriiîn inimăun strop de soareşi zboruri spre înalt…

Să-ţi picuri în obraji culoare purpuriefocuri arzătoareşi-n calea vieţiimereu răsarăcâte-o floarece sufletu-ţi va umplede încântare,încântare...

2008 ( refăcut in 2011)

Să nu mă spui...

Chiar dacă ştii...c-am zăbovit prin luncicântând cu iarba şi florile de mai...când neştiut te desprindeaidin negurişi mă strigai...

Chiar dacă ştii...că n-am iubit decât

81

pădurişi cântecul tânguitoral râurilor line...şi sufletul îmi risipeamîn roua dimineţilordiamantinecând neştiut te desprindeai din lumeşi mă chemai...

Chiar dacă ştii...să nu mă spuipământului, adânculuice-mi vrea zălogtrăirea, cânteculşi Soarele iubirii...

... atât te rog!

Să muşc din linişte...

Să muşc din linişteca dintr-un mărdesprins din pomul veneratde mine… şi-nlănţuiţi

82

agonize-vomnebănuindcă prima zvâcnireva naşte în tineun monstru…

Eu mai aşteptcu ochii deschişiîntoarcereaîn visul fără coşmaruri…… prea multe daruriiubito,rotunjite în sânulunui mărce-a risipit linişteanefăcutului…nefăcutului… 31 august, 2011

Din jurnalul unei zile( punctul nevralgic)

Soarele se aşază peste lucruri cu eleganţă şi indiferenţăpentru fiecare privire, însă, este stabilitun preţ

83

ghearele înfipte în inimă, se pare că, m-au durut mai puţindecât o după amiază inertănimic nu e cert în adâncul apelor limpezipietrele s-au închis în tăceri îndată după apusul soareluipe maluri, încă mai flutură batiste albecâteva lacrimi rebele... şi vapoarele se pierd în largsentimentele...da!cu fiecare experienţă se închid în cercuri concentricepână devin un semn, o cicatrice inutilăşi totuşi am avut parte de o surprizăzarzărul din faţa ferestrei a înflorit într-o singurănoaptece splendoare!sufletul are nevoie cât mai repede de o speranţănu poţi rămâne prizonier într-o „inimă rănită”când întreaga naturăşi-a pus straide sărbătoare...

15 martie 2011

84

Toamne răstignite-n cer

Azi nu mai scriu nimicsunt lacăte în gândurişi toamne răstignite-n cer

85

Un fulger mi-a strivit retinae grea luminazăvorâtă-n sânge adulter

Azi nu mai caut semneascultcum rodeşte pământulîn trup de fecioarăflămândăce-aşteaptă la răspântiisă mă vândămuzelor confuzeşi nopţilor înspăimântateîn care pier…

… azi…cuvintele mi-au cumpărat tăcereac-un singur semn…+

… şi-o toamnă grăbitădesfrunzită de taine şi culoril-a scrijelit…. delicat pe braţu-i din lemn putrezit…

5 sept.2011

86