1

TEZĂ DE DOCTORAT

„SCULPTURA MONUMENTALĂ DIN BIHOR”

Coordonator ştiinŃific Doctorand Prof. univ. dr. Raoul Şorban Cornel T. Durgheu

REZUMAT

Plutarh în scrierea sa Solon, afirmă că „cele două mari cuceriri ale civilizaŃiei au fost

legea scrisă şi răspunderea individuală, ceea ce înseamnă că fiecare om este răspunzător

numai de acŃiunile sale proprii, iar nu de acelea ale altora. Dacă legea scrisă, e extrem de utilă

pentru cadrul exterior al unei civilizaŃii, răspunderea personală constituie cel mai puternic

ferment interior al său. Nu se poate crea nimic durabil fără implicare şi asumare, fără curajul

de a-Ńi investi opera cu un mesaj pentru care, uneori, există riscul de a fi tras la răspundere. Mi

se pare că marile epoci ale creaŃiei umanităŃii – Antichitatea, Evul Mediu Bizantin,

Renaşterea, Iluminismul, Timpul Modern – ar putea fi înŃelese şi prin prisma acestui paradox

pe care îndrăznesc să îl avansez nu fără o strângere de inimă: Dumnezeu e perfect, dar creează

opere imperfecte. Omul e imperfect dar naşte perfecŃiuni, capodopere. Îndrăznesc să cred că

tocmai această dimensiune oferă omului nemurirea”.

Cred că principala virtute a omului rămâne creativitatea: „Să creezi ca un demiurg, să

porunceşti ca un rege, să munceşti ca un sclav”, superb aforismul lui Brâncuşi. Să creezi, să

marchezi epoca pe care o trăieşti cu podoabele emanaŃiei materiale şi spirituale, iată suprema

satisfacere a orgoliului uman. Nimic nu poate fi mai frumos decât încordarea arcului minŃii,

nimic nu îl delimitează mai tranşant pe om de restul organismelor vii. În timpul celei mai

înfloritoare perioade imperiale Roma avea nu mai puŃin e 60.000 de statui şi cred că depăşea

suma statuilor din toate capitalele Europene de astăzi. Trecând peste gustul pentru fast,

rămâne pilduitoare aceea frenezie a zămislirii, acel elan nestăvilit de a asedia redutele

cunoaşterii şi ale frumosului.

Noi, românii, nu ne putem mândri cu o asemenea performanŃă, pentru că istoria a fost

aşa cum a fost. Dacă spiritul epocii lui Ştefan cel Mare ar mai fi durat măcar o jumătate de

secol, în condiŃii de pace, poate că situaŃia ar fi fost alta. În orice caz raportate la vitregiile

timpurilor pe care le-am trăit, operele civilizaŃiei româneşti sunt remarcabile. Ar trebui să ne

obişnuim a ne privi monumentele cu un ochi mai pătrunzător, să vedem că în spatele frescei

de la VoroneŃ, de pildă, sunt câteva mii de soldaŃi-Ńărani care au murit pentru a o face posibilă.

Miracolul românesc pe care bat monedă snobii unui Occident care de abia acum se fac că ne

descoperă – atunci a început cu adevărat, tocmai pentru că este mai tânăr şi mai încercat, va

2

dăinui mai mult decât altele. Credem în destinul civilizaŃiei culturale româneşti, depăşind

ultimele rămăşite ale aşa-zisului complex de inferioritate culturală pe care îl mai „resimt”

unii.

Prin această teză, am încercat pe lângă meritele ei de cercetare asupra fenomenului

artistic-plastic abordat, „Sculptura Monumentală din Bihor”, să-i dăm şi o dimensiune

pluridimensională, pilduitoare şi plină de virtuŃi umaniste necesar a fi evidenŃiate şi cu rol de

catalizator al energiilor culturale locale, de jalonare ale unor tradiŃii culturale Bihorene în

domeniu.

Modul nostru de abordare a problemei porneşte de la faptul că un model sau o teorie

sunt utile în măsura în care ajută la înŃelegerea unei probleme. Din acest punct de vedere,

abordarea problemei creaŃiei artistico-plastice, sculptural-monumentale din Oradea şi Bihor,

este la îndemâna noastră şi impune de observat două perioade. Prima perioadă corespunde

începutului primelor manifestări artistice sculpturale pe aceste plaiuri, ceea ce s-ar potrivi

anilor evului mediu, până în epoca modernă, deci sec. al XIV-lea până în sec. al XIX-lea.

Partea a doua de analizat corespunde sfârşitului de sec. al XIX-lea şi tot cuprinsul

secolul al XX-lea.

Prima perioadă este corespunzătoare multor secole de realizări sculptural-

arhitectonice, demn de abordat şi ilustrat pentru aceste łinuturi Crişenene, cu urcuşuri şi

coborâşuri care au dominat şi însemnat acest spaŃiu.

Partea a doua corespunde unor vremi de-o dinamică aparte, moderne, unor

complexităŃi istorice fundamentale care au marcat memoria locului.

Pentru o serie întreagă de operaŃii şi demersuri de studiu şi analiză, în judecarea şi

rezolvarea problemelor ivite, adeseori întâmplător, a fost nevoie de o necesară formă de

stocare a informaŃiei, ca o subcomponentă a sistemului general, de structurare şi apoi

manipulare a materialului care urma să fie procesat.

Dacă „memoria” noastră a îndeplinit corect această funcŃie, atunci credem că am

realizat un important lucru în ceea ce priveşte studiul de faŃă. Dovezile lămuritoare asupra

studiului le-am căutat din două surse fundamentale: 1) din bogata bibliografie avută la

îndemână şi 2) din activitatea practică directă de cercetare la faŃa locului.

Una din primele probleme întâmpinate pe parcursul studiului a constituit-o încercarea

de a stabili un punct de vedere propriu, din „memoria timpului” datorită faptului că nu exista

o concordanŃă a părerilor, privind caracteristicile obiectelor şi obiectivelor analizate.

Metoda, considerăm că s-a dovedit a fi potrivită având în vedere spiritul practic al

exerciŃiului, care ne-a permis abordarea unui mod de structurare a cercetării motivat şi

accesibil.

3

Totodată raŃionamentul şi metoda a impus aproape un test de coabitare a trei câmpuri

paralele de cercetare abordate: cel istoric, cel al studiului monumentelor şi operelor realizate,

într-un timp prescris, iar cel de al treilea efectuarea şi integrarea în studiu a propriului demers

creator specific, în spaŃiul cultural analizat, lăsat intenŃionat la urmă ca o componentă inedită

a studiului.

Primei părŃi, cea de istorie şi „trimiterile”1 sale, i-am acordat un spaŃiu relativ mic,

comparativ cu dezvoltarea ulterioară a temei. Motivul principal a fost acordarea atenŃiei

cuvenite temei: Sculptura Monumentală din Bihor care reprezintă partea a doua. Ultima parte

a studiului am acordat-o propriei creaŃii sculptural– monumentale. Demersul l-am abordat

fixând informaŃia specifică subordonată articulat unei similitudini fenomenologice

prezentate şi active astăzi în domeniu pe a cărui date ne-am bazat.

Sperăm că modul de lucru, operarea şi structurarea materialului bogat adunat, nu a

viciat nici într-un fel sau măsură, indiferent de modul de prezentare şi structurare, specificul şi

conŃinutul lucrării.

Noi am presupus construcŃia unui sistem subordonat şi susŃinut de trei categorii de

date, cel dintâi ar corespunde similitudinii istorice evidenŃiat prin evoluŃia şi tendinŃa

fenomenului caracteristic zonei de interferare temporală, al doilea s-ar datora specificului

materialului şi tehnicilor de lucru impuse de genul creaŃiei, iar al treilea determinat de

succesiunea de evenimente care sunt extrem de greu de identificat şi cuantificat în ordinea

prezentată, parte care se bazează pe observaŃia că reactualizarea imediată a datelor prezentate

vizual poate fi viciată ignorând materialul irelevant.

Am încercat să sugerăm, în special cititorului angrenat în mecanismul construcŃiei

ştiinŃifice, faptul esenŃial că, mai mult decât oricând, în momentul actual al dezvoltării

ştiinŃelor cercetării în istoria artelor plastice, construcŃia lor sistemică este aproape imposibil

de realizat fără sprijinul direct al esteticii şi filosofiei, sau al literaturii „suficiente” pentru

urmărirea şi atingerea obiectivului propus.

Sunt ilustrate principalele categorii ale sculpturii, cum ar fi: sculptură figurativă din

lemn şi piatră, decoraŃiile sculpturale ale altarelor şi amvoanelor, respectiv receptarea

influenŃelor baroce de către arta tradiŃională bizantină cu influenŃă directă asupra realizărilor

arhitectonice şi monumental-artistice religioase şi laice din spaŃiul românesc, sculptura

monumentală din secolele al XIX-lea şi al XX-lea ş.a.m.d.

O lucrare abordată simplu şi direct, ca într-o compoziŃie frontală, care ilustrează

perfect conştiinŃa de sine a artistului. Omul, artistul care se, sau NU se mai consideră,

1 În incursiunea noastră, pe lângă elementele ce constituie zestrea artistică a Bihorului, cercetată şi cunoscută, ne-am oprit, stabilind un mod de vedere propriu, ilustrând puncte de vedere, observaŃii şi judecăŃi de valoare, „clandestine”, originale, dar în spiritul şi specificul lucrării.

4

instrumentul anonim al glorificării Divine, ci omul care creează imaginea divinităŃii prin

puterea sa creatoare, el aflându-se astfel în centrul acŃiunii. El artistul, de ieri sau de azi, în

drumul său spre perfecŃiune, combină idealul antic al frumuseŃii cu rigoarea gotică a

construcŃiei, obŃinând în spiritul clasicului modern, plin de simboluri, într-o manieră personală

integratoare evului modern din secolul XX. El creează noi forme stilistice şi genuri care

caracterizează prin comparaŃia complexă şi clară, prin plasticitatea formelor, prin vigoarea şi

expresivitatea „nervoasă” a desenului, prin sintezele propuse şi esenŃializarea formelor, o

nouă unitate spaŃială, prin expresia cvasi-structurată a volumelor care „imprimă” expresia

unui sculpturi – în acord sau dezacord – cu spiritul momentului. O artă profundă totuşi,

penetrantă şi fantastică integrată specific evului nou care marchează decisiv spiritul sfârşitului

de mileniu doi şi începutul de mileniu trei în domeniul artei de for public.

Prin mijlocirea acestei lucrări şi a mesajului propus de ea, apropiindu-ne de frumosul, istoria

şi cultura Ńinuturilor bihorene, este o lucrare elaborată şi realizată cu bun simŃ, calificativ care

i se justifică pe deplin. O lucrarea care împărtăşeşte şi zugrăveşte pe un itinerariu extrem de

fascinant, dar şi dramatic, secole de-a rândul evoluŃia omului de pe aceste meleaguri către

civilizaŃiile contemporane nouă prin destăinuirile sale; din trecut şi de astăzi, cu ale sale fapte

măreŃe, cu personalităŃile sale covârşitoare, crime şi războaie, înălŃări şi decăderi, până astăzi,

în prezentul nostru, de care uităm uneori că suntem responsabili, la rândul nostru, pentru

moştenirea ce o lăsăm urmaşilor noştri.

Am dori să mai adăugăm şi faptul că numeroasele ilustraŃii prezentate în această

lucrare, sporesc concretizarea acestei lucrări, completând firesc şi discret bagajul ei de

informaŃii, Ńinând captiv interesul pentru conŃinutul documentului prin înlănŃuirea

evenimentelor, prin iscusinŃa relatării, şi nu în ultimul rând prin responsabilitatea asumată.

Ne-am dat interesul pentru a realiza un studiu cât mai cuprinzător şi relevant. El este

rezultatul unei munci greu de destăinuit, despre fenomenul istoric, politic, cultural – social,

cultural – artistic, artistic – plastic, în mod special de pe meleagurile bihorene, îngemănate

adeseori în mod “suspect” cu date biografice inedite, descoperite prin peregrinările de suflet,

locale şi adesea „conjuncturale”.

Subiectul abordat cu responsabilitate şi mare disponibilitate pentru că din păcate

secolele trecute, până la al XX-lea, nu a avut în mod multidimensional ce oferi în direcŃia

cercetată. Cu totul special, ne vom opri asupra unor lucrări monumentale (puŃine la număr)

despre care nu ştim multe lucruri, lucrări care fac cinste memoriei acestor spaŃii istorice.

SpaŃii istorice est-europene care au putut şi încă pot stârni admiraŃia şi de ce nu invidia celor

din jur, pentru însemnatele realizări artistice sculpturale din secolele evului mediu târziu –

sec. XIII-XVI. Secolul XX în schimb oferă spaŃiului cultural orădean şi bihorean un număr

5

de lucrări de artă monumentală remarcabilă. Realizări ale unor mari personalităŃi ale sculpturii

româneşti şi maghiare care au lăsat istoriei şi civilizaŃiei româneşti o salbă de statui de calitate

artistică. Şi pentru că studiul se opreşte asupra cercetării sculpturii monumentale de for public

din întreg spaŃiul bihorean, nu întâmplător vom regăsi lucrări realizate şi de cel ce face

analiza, şi oferite generoaselor spaŃii culturale orădene şi bihorene. Într-un capitol separat ne

vom apropia, cu atentă discreŃie dar şi implicare, asupra demersului artistic propriu,

circumscris fenomenului artistic plastic bihorean şi de ce nu, naŃional.

Vatră veche de cultură, Bihorul a cunoscut de-a lungul veacurilor, înfăptuiri artistice

de seamă. În zorii mileniului nostru, românii, legaŃi puternic – ne-o spune Anonymus – de

curtea imperială bizantină de la Constantinopol, aveau o artă originală şi bogată căreia, oricât

au fost de aspre şi de restrictive, legiuirile arpadiene n-au reuşit să-i stăvilească evoluŃia.

Virgil Vătăşianu – referindu-se la arta ctitorită de cnejii şi voievozii locali2 – are meritul de a

fi dovedit vechimea, continuitatea şi vigoarea, complexitatea, varietatea şi capacitatea de

interpretare şi de asimilare a artei, create de populaŃia românească majoritară în Bihorul aflat

fără întrerupere, veac de veac, în rodnice contacte cu ambianŃa cultural-artistica a curŃilor

domneşti şi a marilor reşedinŃe boiereşti din Moldova şi łara Românească. Casele

impunătoare de la munte şi arătoasele gospodării de la şes, bisericile de lemn cu tipologie

caracteristică şi bisericile de zid cu fizionomie bizantină, icoanele şi picturile parietale,

mobilierul şi sculptura iconostaselor, ceramica, Ńesăturile şi feroneria au înregistrat, în satele

bihorene, realizări de inestimabilă valoare artistică.

Cadrele necesare unei dezvoltări în sens modern a artelor plastice pentru spiritualitatea

românească la Oradea şi Bihor sunt create abia numai după înfăptuirea Marii Uniri din 1918.

În cursul primului an care a urmat hotărârii istorice de la Alba Iulia, intelectualii progresişti

din Transilvania se impun prin acŃiuni menite să pună bazele organizatorice ale unei vieŃi

cultural-artistice la înălŃimea idealurilor epocii. Decizia Consiliului Dirigent de a înfiinŃa la

Cluj o şcoală superioara de bele-arte îşi găseşte, în 1919, prima concretizare în proiectul de

funcŃionare elaborat de pictorii Ion BuşiŃă din Beiuş şi Flaviu Domşa din Blaj3. Din iniŃiativa

unui remarcabil om de cultură şi entuziast animator – l-am, numit pe colonelul Gheorghe

Bacaloglu – În 1920 se înfiinŃează la Oradea Cenaclul artistic ”Cele Trei Crişuri”, devenit, în

scurtă vreme, Reuniunea culturală cu acelaşi nume. Amintind că Gheorghe Şincai ”încă

înainte cu o suta de ani [...] deschide aici în Oradea salon de artă permanent”4, revista lui

Bacaloglu militează pentru înfiinŃarea unui salon al artei transilvane, organizat pe principii

2 Coriolan Petranu, Ioan Godea şi Aurel Chiriac au cercetat formele caracteristicile şi evoluŃia artei populare pe aceste meleaguri….(vezi bibliografia p.279.) 3 Raoul Şorban, Aurel Ciupe, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967, p. 15-17 4 Memento, în „Cele Trei Crişuri”, I, nr. 2 din 1 mai 1920, p. 31

6

larg umaniste şi democratice: ”PorŃile stau deschise tuturor [...] fără deosebire de

naŃionalitate”5, se preciza în proiectul de statut publicat în paginile revistei. Ecoul larg al

acestei iniŃiative avea să fie relevat de Emil Isac, care, după ce elogiază iniŃiativa orădeană îşi

exprimă nădejdea că ”scopul va fi atins şi se va putea documenta în capitala României că în

artă nu există duşmănii ataviste şi că pictorii din România, de orice neam ar fi, vor putea găsi

un teren comun pentru progresul nivelului artistic al acestei Ńări”6.

Arta orădeană interbelică cunoaşte o dezvoltare asiduă, relevabilă, dovedită de

existenŃa unor şcoli libere de pictură, de organizarea a numeroase expoziŃii colective şi

personale – la care sunt prezenŃi Leon Alex, Istvan Balogh, Gyorgy Ruzicskay –, precum şi de

participarea creatorilor orădeni la acŃiunile pentru crearea unei organizaŃii profesionale a

artiştilor plastici. Astfel, la congresul de la Baia Mare, convocat la 14 – 15 iunie 1936, din

iniŃiativa lui Aurel Popp, pentru crearea unui „Sindicat al Artelor Frumoase din Transilvania

şi Banat”, printre cei 68 de participanŃi s-au numărat şi orădenii Roman Mottl, Coriolan

Munteanu şi Maria Zaharia”7. O Societate a Artelor Plastice se înfiinŃează apoi la Oradea în

1938.

Cursul acestei rodnice evoluŃii este însă curmat brutal de odiosul Dictat de 1a Viena.

O parte a artiştilor se refugiază, iar cei rămaşi cunosc prigoana regimului horthyst. Ani de

zile, artişti bine cunoscuŃi nu sunt primiŃi la expoziŃii datorită naŃionalităŃii sau vederilor

democratice.

După anul 1945 puterea comunisto-bolşevică care s-a instaurat în România îşi

manifesta fără ocolişuri „barbaria” în spiritul dictaturii terorii staliniste. Drama acestor relaŃii

s-a manifestat într-un spaŃiu larg; politic în primul rând, social şi economic, moral, cultural

într-un cuvânt cu mare pondere în domeniul artelor. CondiŃia artistului în această perioadă s-a

schimbat radical, fenomenul atestând una dintre cele mai virulente modificări de statut, dar şi

ca o „mare cucerire a epocii”. Actul de supunere oarbă mentalităŃii noii ideologii se încadra

totalmente în modelul victimă–călău, „evocând o configuraŃie mult mai complexă şi

polivalentă a corelaŃiei”. Actele de opoziŃie şi „rebeliune” din anii ‘50-60, lipsesc aproape cu

desăvârşire, comportamentul nonconformist a fost imediat „taxat” declanşând tacit o luptă

oarbă şi aprigă, dar temerară, a artistului cu puterea comunistă. CetăŃile spirituale superioare

ale neamului erau la cheremul forŃelor obediente sistemului totalitar care elimina orice

rezistenŃă. ViaŃa artistică era plină de sacrificii. Libertatea creaŃiei artistice, germinată în

contextul utopicei speranŃe a renaşterii culturii prin sistemul „realismului socialist”, era şi ea

contaminată de sindromul prolecultist răsăritean, era o iluzie.

5 Proiect de statut publicat fără titlu în „Cele Trei Crişuri”, I, nr. 1, din 15 aprilie 1920, p. 22 6 Emil Isac, ExpoziŃie de artă, în „Cele Trei Crişuri”, I, nr. 10, din 15 octombrie 1920, p. 31 7 Raoul Şorban şi Zoltan Banner, Aurel Pop, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, pp. 33-34

7

Epoca „dezgheŃului” ceauşist din anii ’60 spre ’70, se încheie de facto în trei patru

ani, dar cu reverberaŃii şi ecouri „entuziaste” până în 1989 la căderea sistemului. InfluenŃa

binefăcătoare, care a fascinat lumea artiştilor în epoca acelor trei-patru ani de „iluzii deşarte”

în speranŃa „iluminării fenomenului artistic” din sistemul comunist românesc, dispare cu

entuziasm cu tot, după anul 1971 – odată cu revoluŃia culturală de tip nord-corean sau

chinezesc – ce se instaurează şi în spaŃiul dintre CarpaŃi de către „cuplul rudimentar” al

„marilor realizări socialiste”, entuziasmaŃi de „logica” idealului estetic şi etic oriental.

*

Teza de doctorat are următoarea structură: un excurs CONSIDERAłII

PRELIMINARE, urmat de 8 capitole – Cap. I. BIHOR. ISTORIE, SOCIETATE,

CIVILIZAłIE, Cap. II. SCULPTURA MEDIEVALĂ DIN BIHOR, Cap. III. SCULPTURA

BIHOREANĂ ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA ŞI AL XIX-LEA, Cap. IV. SCULPTURA

MODERNĂ ROMÂNEASCĂ. CONSIDERAłII NECESARE, Cap. V. SCULPTURA

MONUMENTALĂ DIN ROMÂNIA ÎN SECOLUL AL XX-LEA, Cap. VI. SCULPTURA

MONUMENTALĂ DIN BIHOR (la cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-lea), Cap. VII.

SCULPTURA MONUMENTALĂ DIN BIHOR DUPĂ 1918, Cap. VIII. DESPRE NOI

ÎNŞINE. SCULPTURA MONUMETALĂ DIN BIHOR, CONCLUZII, BIBLIOGRAFIE,

ANEXE (ANEXA I: PUNCT DE VEDERE ASUPRA PRINCIPIILOR DE ELABORARE

ALE SCULPTURII MONUMENTALE; ANEXA II: REPERTORIUL MONUMENTELOR

DIN ORADEA ŞI BIHOR) şi LISTA REPRODUCERILOR.

CAP. I. BIHOR. ISTORIE, SOCIETATE, CIVILIZAłIE.

Antichitatea surprinde spaŃiul Bihorului integrat arealului civilizaŃiei celtice, apoi celei

dacice. Daco-geŃii sunt vechii strămoşi ai românilor, descoperindu-se urmele mai multor

aşezări dacice în perimetrul de astăzi al oraşului. Primul stat atestat în izvoarele scrise antice,

ce a înglobat această zonă, este Dacia unificată a regelui Burebista (sec I a.Chr.). Acesta îi

înfrânge pe celŃi în câteva rânduri, stăvilind astfel invazia Transilvaniei şi împingându-i spre

vest, dincolo de hotarele Slovaciei de astăzi. Cucerirea Daciei de către romani (106 p.Chr.) nu

include tot teritoriul dacic, o parte a lui rămânând în stăpânirea dacilor liberi. łinutul

Bihorului nu a făcut parte din Imperiul roman, fiind în imediata apropiere a frontierei sale, ca

teritoriu clientelar. Romanizarea, după cum o atestă arheologia, se realizează însă intens şi

aici, ca rezultantă directă a superiorităŃii civilizaŃiei romane.8

Retragerea administraŃiei şi armatei romane la sud de Dunăre (271-274 p.Chr.), din

cauza presiunii popoarelor migratoare, face loc invaziei acestora peste pătura daco-romana, a

8 *** Istoria oraşului Oradea ..., p. 8 passim

8

hunilor, ostrogoŃilor, gepizilor, avarilor, pecenegilor, uzilor, cumanilor, slavilor, maghiarilor.

Dintre aceştia, doar slavii au avut un aport important în etnogeneza românilor, iar maghiarii

sunt singurii care au realizat în zonă şi un stat durabil, până la sfârşitul primului mileniu al

erei creştine. De proaspătul regat maghiar, convertit la creştinismul apusean, se va lega

înfiinŃarea Oradiei ca oraş. Unii istorici apreciază chiar că Oradea ar fi putut fi vechea

reşedinŃă a voievodului autohton Menumorut, amintit de izvoarele vechi maghiare în această

zonă, ca oponent al regelui Ungariei. Cert este că perimetrul de azi al oraşului conŃine dovezi

arheologice de vieŃuire permanentă încă din epoca pietrei.9

Ungurii aşezaŃi în spaŃiul bihorean, la anul 900 p.Chr., peste puŃin timp se vor creştina

şi se vor aşeza sub stindardul Crucii. De acum toate isprăvile lor vor fi ocrotite de Espiritu

Santa. Pretutindeni unde se aşezau după anul 1000, începeau să ridice biserici, preoŃii îi

spovedeau înaintea fiecărei bătălii, celebrau slujbe solemne după fiecare victorie, iar unul din

scopurile lor era acela de-a converti populaŃiile băştinaşe la catolicism.

Activitatea şi legitimitatea misionarilor care invadase spaŃiul valahilor, la anul lui

Menumorut, 900 d.H., devine secole de-a rândul extrem de influentă şi dominantă, sub

protecŃia papală chiar şi în perioada dramatică a Reformei, a lui Martin Luther 10.

Europa avea o viziune creştină asupra lumii.

Stabilirea episcopiei catolice la Oradea, în sec. al XI-lea11, hotărâtă de regele Ladislau

I (1077-1095), este o dovadă a ancorării acestei zone în civilizaŃia occidentală, dar şi o

prioritate a papalităŃii de a-i converti pe localnicii nemaghiari, majoritari şi ortodocşi. Aceştia

îşi proclamau legătura politică şi spirituală cu cel mai important oraş al Europei de atunci,

Constantinopole - capitala Imperiului bizantin şi a ortodoxiei. De regele amintit, sanctificat în

1192, se leagă tradiŃia fondării oraşului, pomenit de la început în limba latină, cu numele de

Varadinum. Biserica catolică devine stăpâna locului.

Umanismul şi Renaşterea sunt marcante la Oradea, graŃie prezenŃei aici, în secolele al

XIV-lea şi al XV-lea, a numeroşi italieni, canonici catolici, şi oameni de cultură. Încă din

1235 se înregistrează şi denumirea italienizată a Oradiei: Varadino. PrezenŃa ”latinilor” din

vestul Europei este atestată chiar dinainte de marea invazie mongolă, două dintre aşezările lor

de atunci fiind şi acum cartiere ale oraşului: VeneŃia (sau ”Suburbium Venetum”) şi Villa

Latinorum (satul latinilor sau ”Suburbium Italicum”).12

În perioada de maximă expansiune a Ungariei, în timpul regelui de origine română

9 Aurel Chiriac (coordonator), Oradea, Ed. Muzeul łării Crişurilor, 2002, EdiŃia a II-a, p. 6 passim 10 Martin Luther nu era altceva decât un călugăr revoltat, autor al câtorva scrieri subversive, Copernic încă nu-şi făcuse cunoscută noua sa cosmografie, Galilei şi Giordano Bruno, marii sceptici, nu se născuseră încă. Nu exista artă în afara Bisericii, cum nu exista nici un fel de ştiinŃă, nici un fel de viaŃă fără de ea. 11 A. Chiriac, op.cit., p. 7 12 *** Istoria oraşului Oradea... , passim

9

Matia Corvin (1458-1490), Oradea era poziŃionată chiar în inima regatului, aspect favorabil

vieŃii economice şi culturale, regele acordând şi înlesniri fiscale orădenilor.

Turcii cuceresc în cele din urmă cetatea, în 1660, înfiinŃând Paşalâcul de Oradea.

ToleranŃa religioasă şi poziŃionarea strategică fac din Oradea unul dintre cele mai importante

centre comerciale ale Imperiului otoman, aici vânzându-şi prada europeană de război oştenii

sultanului. De această perioadă este legată şi prima atestare a formei româneşti a numelui

oraşului: Oradia. E consemnată de boierul şi cronicarul român moldovean Miron Costin. El a

trecut prin oraş cu prilejul asediului turcesc din 1658, stând probabil de vorbă cu românii de

aici, scriind mai apoi şi o relatare a asediului din 1660 asupra cetăŃii.

Confesiunea a fost un sprijin şi un mijloc de conservare a etniei, a individualităŃii unui

popor. Până în epoca modernă, credinŃa a rămas la români surprinzător de unitară, ca şi limba

română nord-dunăreană. Alte etnii (maghiarii, albanezii, bulgarii, cehii, sârbo-croaŃii, polonii

e.t.c.) s-au lăsat atraşi în parte, din varii motive, pentru vecie sau pentru perioade limitate,

înainte de 1700, la diferite confesiuni, secte, erezii sau chiar alte religii, ducând la o altă

identitate naŃională.

Biserica română s-a încadrat şi ea acestor exigenŃe ale naŃiunii, şi „multă vreme, prin

liderii ei, chiar a condus mişcarea de emancipare naŃională”13. După o aparentă divizare, pe

linia ecleziastică, în secolul al XVIII-lea, cele două biserici (ortodoxă şi greco-catolică) s-au

pus în serviciul idealului naŃional, au acŃionat în „spiritul raŃionalismului şi al luminării”14,

pregătind intrarea naŃiunii române, în acord cu particularităŃile vremii într-o Europă

Modernă.15

În Imperiul Habsburgic geneza naŃionalismului modern a fost pusă în relaŃie directă cu

formarea unei elite bisericeşti, şi din acest punct de vedere, „autonomia confesională”, are o

valoare deosebită pentru români şi sârbi, „lipsiŃi practic până acum de o elită constituită”16,

prin ea a fost posibilă, „difuzarea şi receptarea Luminilor la popoarele ortodoxe, cristalizarea

unei civilizaŃii a Luminilor”17, inclusiv a unui mod de viaŃă corespunzător principiilor acestora

în teritoriile respective.18

PrezenŃa evreilor în Oradea este menŃionată, pentru prima dată, în 1715, deşi existenŃa

acestora aici pare a fi încă din secolul anterior. ÎnvăŃământul universitar datează aici din anul

1780, când apare Academia Regală de drept. Primele discipline de studiu au fost filozofia şi

dreptul. Facultatea orădeană este astfel cea mai veche instituŃie academică din spaŃiul

13 Ibidem 14 Ibidem 15 Pompiliu Teodor, InterferenŃe...,, p. 176 16 Ibidem, p. 103 17 Ibidem 18 E. Turczynsky, op.cit.

10

românesc. ComunităŃile din jurul cetăŃii, deşi unificate teritorial de multă vreme, vor alcătui

administraŃia central-urbană, treptat dezvoltându-se astfel un singur oraş, Oradea Mare, până

în anul 1860.

După Primul Război Mondial (1914-1918), din 1919, oraşul revine României, a cărei

armată eliberează Oradea, dar şi Budapesta, de dictatura bolşevică a lui Bela Kun. Aspectul de

oraş occidental se definitivează în perioada interbelică, construindu-se o seamă de edificii,

clădiri şi monumente noi. Limba oficială devine acum româna. Pe perioada celui de-al Doilea

Război Mondial, prin dictatul lui Hitler şi Mussolini, oraşul este cedat Ungariei hortyste în

urma pactului Ribentrop-Molotov, cu o bună parte a Transilvaniei, oraşul confruntându-se cu

lipsurile economice specifice războiului şi deportarea aproape integrală a evreilor în lagărele

de exterminare naziste.

Perioada comunistă, pe lângă efectele ei negative, va însemna şi industrializarea

intensă a oraşului, creşterea masivă a numărului de locuitori, extinderea sa teritorială şi

construirea unui număr impresionant de cartiere de blocuri şi alte edificii civile şi culturale

specifice erei betonului armat.

I.2. SpaŃiul cultural medieval bihorean.

Vorbind în capitolul precedent despre istoria oraşului Oradea, am subliniat evoluŃia

caracteristică a acestuia, a societăŃii sale, cu o dinamică şi frecventă transformare în decursul

veacurilor. Amintim că, un rol determinant în creşterea importanŃei spirituale, dar şi

economice a Oradiei l-a avut privilegiul acordat, la 25 august 1401, de papa Bonifaciu al IX-

lea, catedralei din Cetatea Medievală19 „pe care a ridicat-o la rangul bisericii San Marco din

19 Începuturile existenŃei CetăŃii Oradea se situează în ultimul sfert al secolului al XI-lea, când - pe o

insulă ce domina zona brăzdată de nenumăratele braŃe între Crişul Repede şi pârâul PeŃa -, a fost întemeiată o mănăstire cu hramul Sf. Fecioare Maria. În ultimul an al domniei regelui Ladislau I - a fost înfiinŃată - concomitent cu cea de la Zagreb -, Episcopia romano-catolică de Oradea, moment în care fortificaŃia ce proteja mănăstirea, se transformă într-o cetate de apărare a noii instituŃii, în jurul căreia a început să graviteze întreaga dezvoltare a aşezărilor din arealul orădean.

În cele peste 9 secole de evoluŃie istorică, cetatea orădeană a cunoscut urcuşuri şi coborâşuri, momente de glorie dar şi de decădere. Drept mărturie a acestor momente de glorie şi decădere stau o serie de componente artistice ale ansamblului arhitectonic al cetăŃii : Sala cu grifoni; Placa comemorativă, montată în cinstea principelui Gabriel Bethlen pe bastionul care îi poartă numele; Capul de leu din vârful bastionului Aurit, simbol al familiei, montat în cinstea principelui Ştefan Bathori.

Însăşi ansamblul cetăŃii a avut parte, în aceste 9 secole de existenŃă, de 3 etape de evoluŃie distincte, delimitate de evenimente cu o semnificaŃie istorică majoră, ce au afectat-o direct, întrerupându-i vremelnic existenŃa, sau indirect, prin conjunctura politico-militară, cu implicaŃii majore în centrul Europei, pe care au generat-o.

Stadiul constructiv actual - vizibil, dar din păcate prea puŃin vizitabil, datorită stării lui de degradare fizică -, ne prezintă un ansamblu arhitectonic impresionant prin îmbinarea armonioasă a două stiluri: cel al Renaşterii târzii de factură italiană, evidenŃiat mai ales de zidul de incintă realizat în stilul bastionar nou, în secolul XIV, cel mai avansat din punctul de vedere al tehnicii şi tacticii purtării războaielor şi mai ales a asediilor; respectiv, cel Baroc,

11

VeneŃia şi al bisericii Santa Monica Portiuncola din Assisi, permiŃând credincioşilor să vină

aici în pelerinaj”20. Aceasta a însemnat influenŃarea creşterii şi dezvoltării negustoriilor, a

meşteşugurilor în spaŃiul târgurilor orădene şi implicit dezvoltarea oraşului Oradea prin

veniturile aduse. Dezvoltarea relaŃiilor comerciale, negoŃului liber în Ńară, cu principalele

oraşe din Transilvania – Sibiu, Braşov, Cluj – statornicit pe baza diplomei privilegiale a lui

Andrei II, din 1224.

Contextul istorico-social favorabil era firesc să aibă un impact pozitiv asupra

dezvoltării mediului cultural local. E timpul episcopului catolic Demetrius (1345-1372) când

vin la Oradea vestiŃii sculptori clujeni Gheorghe şi Martin care ridică, în 1370, statuile în

bronz a trei regi canonizaŃi: Ştefan I, Emeric şi Ladislau I. După informaŃiile culese se pare că

cele 3 statui au fost amplasate în faŃa catedralei episcopale din Cetate21. Aproximativ 20 de

ani mai târziu, după ce în 1373 „au realizat la Praga admirabila Statuie ecvestră a Sfântului

Gheorghe ucigând balaurul”, fraŃii Martin şi Gheorghe, revin la Oradea.22

Statuia Sfântului Gheorghe (Fig.1) realizată de sculptorii Martin şi Gheorghe fiii

pictorului Nicolae din Cluj, se detaşează pregnant prin inovaŃia viziunii şi prin îndrăzneala

interpretării nu numai la nivelul artei gotice clujene şi transilvănene ci şi pe acela al plasticii

europene în genere. Datele la care au fost înfăptuite operele lor constituie termenii

cronologici ai activităŃii lor. Descrise cu o vie admiraŃie de mai mulŃi cronicari, de asemenea

de călătorul turc Evilia Celebi, care vizitase în secolul al XVII-lea Transilvania şi Banatul,

statuile au fost dislocate de otomani şi bronzul din care erau turnate a fost topit în 1660.

Singura lucrare conservată şi aparŃinând cu certitudine celor doi sculptori este statuia

ecvestră a Sfântului Gheorghe, realizată în bronz la 1373, la comanda lui Carol al IV-lea.

Aşezată în una din curŃile interioare ale palatului regal din Praga, pe Hradcin, grupul pare a

fi decorat original o fântână. Copia sa în bronz poate fi văzută în faŃa Bisericii reformate din

strada Mihail Kogălniceanu, Cluj-Napoca.

evident în incinta cetăŃii prin reparaŃiile şi amenajările realizate, dar mai ales prin construcŃiile ridicate de austrieci în secolul al XVIII-lea, în cele 3 mari campanii edilitare pe care le-au desfăşurat în cetate.

Încadrare tipologică. Promotorul introducerii în principatul transilvan a „noului sistem italian” de fortificaŃii este Giovanni Castaldo, guvernator militar al Transilvaniei. Campania de fortificare a oraşelor transilvănene s-a desfăşurat în ordinea expunerii acestora în faŃa pericolului turcesc (Sibiu – Braşov – Alba Iulia – Cluj). Cetatea bastionară de la Oradea se construieşte ca urmare a iniŃierii de către principele Ioan Sigismund Zapolya şi stărilor Ńării a unui amplu proiect de modernizare a vechii fortificaŃii, sincronizat cu moda occidentală. Planurile proiectantului rămas necunoscut sunt influenŃate de concepŃiile arhitecŃilor Antonio de Sangallo şi Ottavio Baldigara, acesta din urmă devenind în 1584 conducătorul lucrărilor de la Oradea. 20 Balog Il, 1982, p. 41, cf. *** Istoria oraşului Oradea..., p. 96 21 Avram,Godea, op.cit., 1975, p. 24-25 22 ... Analele UniversităŃii de Artă şi Design, Cluj-Napoca, 2002, referat: RelaŃii plastice anatomice Om-animal reflectate în ecvestrele clujene, Dorel Moise, Laurian Bonea, Virgil SlanŃiu

12

ÎnŃelegerea structurii organice se vădeşte printr-o justeŃe a proporŃiilor şi o fidelitate

în redarea anatomiei cabaline, ce uimeşte pentru epoca în care a fost executată. Surprins

într-o impetuoasă mişcare, calul execută un început de cabrare, înscriind în spaŃiu o siluetă

viguroasă şi suplă. Din punct de vedere stilistic, atitudinea sa neobişnuit de evoluată, plină

de expresivitate, nu-şi găseşte rival, nici seamăn în vreuna dintre statuile ecvestre ale

goticului târziu din Europa, dar îngăduie o comparaŃie cu acelea ale quatrocento-ului

italian. Este în afară de orice îndoială că un singur model putea să-i inspire pe sculptorii

clujeni, celebra statuie ecvestră a lui Marc Aureliu, aflată la Roma, în piaŃa Capitolină,

operă care îi va inspira de altfel şi pe sculptorii italieni ai Renaşterii.

În schimb, călăreŃul aparŃine tradiŃiei gotice, la fel ca dragonul şi soclul alcătuit din

stânci stilizate. Sub armura compactă, dar aderentă, articularea trupului este rigidă,

contrastând cu mobilitatea calului. Reptila, cu solzi şi aripi de liliac, îşi răsuceşte nervos

coada prinzând ca într-o spirală vie piciorul calului. Descriind o elipsă în porŃiunea

anterioară a bazei, monstrul contribuie la echilibrarea grupului statuar. O anumită

complexitate a planurilor animă compoziŃia a cărei axă principală este marcată tranşant de

diagonala suliŃei. În felul acesta, cei trei purtători ai dramei: omul, calul şi dragonul sunt

organic reuniŃi într-o structură logică, omogenă.

Contrastând cu modelarea puternică şi clară a elementelor principale, soclul acoperit de

arbuşti pitici şi cu animale acvatice, o şopârlă, un şarpe, ivindu-se din crevasele stâncilor,

denotă o tratare analitică a volumelor, a căror stilizare tinde spre pitoresc.

Balogh Jolan descifrează în atitudinea calului o cabrare. Presupunerea este greşită.

Mişcarea este de lateralitate, o „fereală”, calul caută să evite primejdia tinzând la o mişcare

de lateralo-pulsiune oferind în acelaşi timp spaŃiu cavalerului în a manevra suliŃa. Cabrarea

presupune ridicarea membrelor anterioare în contact cu solul, în cazul de faŃă, antebraŃul îşi

menŃine orizontalitatea, iar linia spinării se menŃine rectilinie. Răsucirea capului pe stânga

cu botul fixând spata pare firească. PoziŃia se datoreşte atât tracŃiunii dârlogului stâng, cât Ńi

atenŃiei calului la primejdia generată de prezenŃa reptilei. Capul apare uşor alungit cu

maseterii reduşi. Întrucât lungimea capului este cuprinsă de trei ori în lungimea corpului de

la nivelul crestei occipitale la baza cozii, această lungire a capului creează impresia de

scurtare a corpului sugerând senzaŃia de „scurt şi îndesat”. La această senzaŃie contribuie şi

lăŃirea regiunii cervicale, normale pentru un armăsar, şi care contribuie la impresia de forŃă

împrumutând prin flexarea ei spre stânga o notă de mare frumuseŃe.

Flexarea membrelor anterioare este cam rigidă fapt ce atenuează senzaŃia de

mobilitate. Orizontalitatea antebraŃului ne arată că nu este vorba de o cabrare. Membrele

anterioare realizează un contact de sprijin puternic cu solul, o străduinŃă în realizarea unei

13

aderenŃe crescute încercând să-şi smulgă membrul stâng din strânsura cozii dragonului.

Punctul de sprijin se realizează prin suliŃa înfiptă în gura dragonului, poziŃia corpului calului

efectuând un balans spre stânga având asigurat acest sprijin.

Mişcarea de eschivare se realizează prin mişcarea de lateralitate a stângului anterior,

curbarea coloanei şi a liniei cervicale, şi linia avântată a călăreŃului care deşi rigid, prins în

zale îşi execută corect mişcarea. Examinând trenul posterior, crupa apare exagerat de

rotunjită, puŃin cam frântă deasupra jaretului. Dimensiunile membrului se înscriu în cele trei

segmente teoretice ce definesc prin însumare lungimea membrului posterior. Văzute din spate

membrele diverg uşor respectând grasetul ca punctul cel mai ieşit lateral. De la jaret, în loc

ca aplombul să se apropie de linia mediană, razele osoase diverg. Probabil există o motivaŃie

a unui sol accidentat, a căutării unor puncte de stabilitate.

În concluzie, domină mişcarea corect exprimată alcătuind un tot, om, cal, dragon,

împlinind crezul de ostilitate, al dominaŃiei binelui asupra răului. Anatomia cu tot excesul

unor rotunjimi, serveşte atitudinea ca rezultat al ideii exprimate mai sus.

Sculptorii Martin şi Gheorghe din însărcinarea episcopului catolic Janos Zudar (1383-

1395), realizează o lucrare de sculptură monumentală, de excepŃie pentru aceea vreme –

Statuia ecvestră a regelui Ladislau cel Sfânt (1390), un monument cu totul semnificativ vis-a-

vis de crearea dimensiunii spiritual-culturale a oraşului Oradea în sec. al XIV-lea. Imaginea

statuii ecvestre a rămas în memoria şi descrierea unor contemporani care au văzut-o şi

admirată, ca fiind o realizare artistică în „mărime naturală aurită pe toată suprafaŃa”

comparabilă din punct de vedere al valorii artistice, cu vestitele opere sculpturale ale timpului

din Italia: statuia ecvestră a lui Marcus Aurelius Antonius de pe Capitoliul din Roma, statuia

ecvestră a lui Gattamelata din Padova şi în VeneŃia a condotierului Bartolomeo Colleoni23.

După episcopii catolici Demetrius şi Ladislau Demendi le-a urmat în sec. al XVI-lea

Andrea Scolari, supranumit şi Florentinul (1409-1426) – el fiind considerat a fi o perfectă

încarnare a spiritului renascentist, un prelat demn de perioada care a rămas în istoria

papalităŃii sub numele de „pontificatul de aur”. Episcopul s-a folosit de artiştii italieni aflaŃi în

număr mare la curtea vărului său, a zidit capele, a ridicat altare, împodobindu-le cu cele mai

luxoase decoraŃii. A avut o mare „grijă faŃă de tot ceea ce era element component al culturii”,

primul care a constituit aici la Oradea un spaŃiu anume pentru bibliotecă.

Este de menŃionat că în această perioadă în 1437 a izbucnit răscoala de la Bobâlna care

se pare a fost determinată de ideile husite, concepŃii care au prins foarte uşor în rândul

oamenilor simpli.

23 Avram, Godea, op. cit. 1975, p. 24-25

14

În aceste decenii a „vârstei de aur” întâlnim „cea mai impresionantă personalitate a

Renaşterii din Europa centrală a acestei vremi – episcopul Ioan Vitez de Zredna”, exemplu de

om având toate preocupările importante ale epocii sale, un strălucit mecenat „contemporan şi

îndrumător al primilor paşi în ale învăŃăturii, a lui Matei Corvin, care-l învăŃase să preŃuiască

rafinamentul ştiinŃelor şi artelor”.

În perioada anilor 1502-1503 a studiat la Oradea tânărul Nicolae Olahus (1493-1568)

vestit umanist de origine română, os domnesc din stirpea voievozilor łării Româneşti, la

vestita şcoală Capitulară de aici, luat sub oblăduire de Thurzo Zsigmond.

În 1526 a avut loc bătălia de la Mohacs care a constituit prologul căderii regatului

feudal maghiar.

Dintr-un oraş al culturii, şcolii şi bibliotecii, Oradea alunecă din „lumea generoasă a

ideilor savante” şi „a grijii faŃă de spirit şi morală” spre ideile pragmatice la preocuparea

cotidiană faŃă de necesitatea de a supravieŃui, cheltuindu-se mai mult pentru oaste şi pentru

cetate, ajungând la mijlocul secolului al XVI-lea un oraş al Europei militare şi politice.

Pe 24 februarie 1538 – s-a semnat la Oradea pacea între Ferdinand de Habsburg şi

Ioan Zapolya, act prin care, Transilvania devenea total separată de Ungaria.

Este perioada în care se cristalizează în urma marilor frământări politice şi militare,

noŃiunea teritorială cunoscută mai târziu, în documentele oficiale sub numele de „părŃile

regatului Ungariei” – partium regni Hungariae – pe scurt Partium, în componenŃa căreia

intrau comitatele Banat (până în 1552), Crişana (până în 1660) şi Maramureş (până spre

sfârşitul secolului al XVI-lea).

„ExistenŃa unei intense vieŃi economice în oraş este dovedită de existenŃa unor bresle,

având fiecare profitul său distinct, pe meseriile de bază şi de numeroasele târguri, deosebit de

căutate de un mare număr de negustori veniŃi din toată Europa Centrală dar mai ales din cea

de răsărit”24. Negustorii turci aveau chiar o casă a lor în piaŃa mare25.

Perioada suzeranităŃii habsburgice (1598-1606), după încheierea asediului cetăŃii de pe

malul Crişului Repede, a dovedit că intenŃiile habsburgilor erau de a rămâne definitiv în

posesia Oradiei şi a Bihorului.

Mihai Vodă după cucerirea Transilvaniei (28 octombrie 1599) avea un singur Ńel –

refacerea integrităŃii ei – cerând insistent cu toate ocaziile retrocedarea teritoriilor înstrăinate

de austrieci. Elocvente în acest sens sunt demersurile sale pe lângă curtea vieneză; la sfârşitul

lui iulie 1600, erau formulate „dorinŃele măriei sale Mihai Vodă, domn al Transilvaniei,

Moldovei şi łării Româneşti faŃă de înălŃimea sa, Împăratul” – restituirea celor cinci comitate

24 ***, Istoria oraşului Oradea, op.cit., p. 117 25 Ibidem

15

(Bihor, Solnocul Inferior, Solnocul de Mijloc, Zărand şi Crasna) Transilvaniei, aşa cum au

fost înainte26.

După pierderea bătăliei de la Mierăslău (18 septembrie 1600) Mihai a pierdut

succesiv nu numai Transilvania, ci şi Moldova şi łara Românească.

Crişana devenea paşalâc iar Principatul Transilvaniei a trebuit să se retragă pe

aliniamentul cetăŃilor Hodod – Şimleul Silvaniei – Valcău – Bologa, iar în locul căpităniei de

Oradea a luat fiinŃă căpitănia de Cluj27.

În perioada stăpânirii otomane, viaŃa economică şi comercială la Oradea cunoştea o

deosebită înflorire.

Asedierea în 1691 a cetăŃii orădene de armatele imperiale austriece în frunte cu

vestitul general Donath Heissler, cel învins de Constantin Brâncoveanu în bătălia de la

Zărneşti (1690) duce la capitularea garnizoanei turceşti din cetate.

1692 iunie este începutul, fără îndoială, a unei noi ere în viaŃa oraşului Oradea, o

revenire administrativă la lumea creştină a Europei.

AdministraŃia militară austriacă constituită din trupele reunite sub stindardul Ligii

Sfinte - semnifică în istoria oraşului Oradea începutul epocii care conŃinea mai toate

elementele caracteristice lumii moderne.

Curtea imperială nu mai Ńinea cont de „realitatea şi drepturile istorice” ale

principatului transilvănean şi a început redesenarea hârŃii politice a Europei Centrale „după

un plan propriu prestabilit”28.

Între anii 1692-1703 – Oradea şi aşezările din jurul ei au trecut printr-o perioadă

liniştită, de reconstrucŃie, fără operaŃiuni militare care să fi afectat viaŃa locuitorilor. Episcopia

romano-catolică din Oradea şi-a avut rolul său exact definit, de instrumentul de unificare, de

coagulare a noilor provincii imperiale din jumătatea estică a statului austriac. Diploma

leopoldină emisă la 24 noiembrie 1693 aduce toate domeniile Episcopiei romano- catolice şi

ale Capitlului său din cuprinsul comitatului Bihor şi din afara lui, înapoiate şi donate din nou

acesteia.

După 1703 – situaŃia s-a schimbat radical datorită „izbucnirii mişcării antihabsburgice

conduse de Francisc Rakoczi al II-lea”.

În mijlocul secolului al XVIII-lea s-au făcut nenumărate demersuri de Consiliul local

al oraşului pentru ca Oradea să primească rangul de oraş liber regal. Aceasta se întâmpla în

timpul reginei Maria Tereza, era prin 1767. Realizarea obŃinerii şi recunoaşterea drepturilor

26 Apud:*** Mihai Viteazul în conştiinŃa europeană I, 1982, p. 552, cf. *** Istoria oraşului Oradea..., p. 130 27 Apud: Borcea L, 1978, p. 116, c.f. ***Istoria orasului Oradea..., p.135 28 Gorun Gh, op.cit., p. 85-86 c.f. *** Istoria oraşului Oradea..., p. 165

16

orăşeneşti şi a rangului de oraş liber regal, nu a fost definitivată nici sub împăratul Iosif al II-

lea după 1780.

Crearea oraşului modern Oradea, prin unirea celor patru târguri va fi opera regimului

imperial postrevoluŃionar la 4 noiembrie 1849 prin decretul imperial nr. 2842. Se face şi

numirea primului primar al noului oraş în persoana lui Bolonyi Menyhert. Oraşul intră în

istorie la 1850 – sub numele de Oradea Mare. Se obŃine prelungirea căii ferate din direcŃia

Szolnok până în Oradea.

I.3. Bihorul în timpul Şcolii Ardelene (Epoca Luminilor)

Biserica romano-catolică, prin voinŃa imperială este repusă în vechile sale drepturi ce

le avea până la mijlocul secolului al XVI-lea, asta a însemnat nu numai contrareformă ci şi

o restaurare integrală a rolului şi poziŃiei sale amintite în societatea secolului al XVIII-lea.

„Episcopul a redevenit capul politic al Comitatului Bihor- iar Biserica romano catolică

instituŃia care a controlat şi direcŃionat toate compartimentele vieŃii publice”29

OMUL care a coagulat energiile pentru începerea reconstrucŃiei, după ocupaŃia

otomană, a fost episcopul. El a reînfiinŃat Capitlul Episcopal care, în 1698, avea deja patru

membri. A fost cel care a adus călugării iezuiŃi şi franciscani, primii erau însărcinaŃi cu

organizarea şcolilor orădene30 şi a construit biserica Sfânta Brigitta, „primul – şi singurul –

lăcaş de cult creştin din Oradea de după alungarea turcilor din cetate”. Nici în comitat şi nici

în Oradea, biserica romano-catolică nu a avut credincioşi. În covârşitoare proporŃie locuitorii

erau de confesiune ortodoxă sau protestantă. Episcopul Benkovics a avut marele merit de-a fi

fost acela care a trasat perspectivele de dezvoltare urbanistică a oraşului său de reşedinŃă. A

iniŃiat misiunea de refacere a centrului episcopal pe locul său tradiŃional, adică în cetatea

orădeană, răzgândindu-se apoi şi stabilind locul, ridicării palatului episcopal mai spre nord, în

Olosig. Hotărâre respectată de urmaşii săi în scaunul episcopal.

Episcopul Csaky Imre (1702-1732) a inaugurat prozelitismul catolic al cărui obiectiv

au fost românii. În 1713 – îl numeşte pe preotul Pal Laszlo, secui ce ştia româneşte, „în

funcŃia de canonic şi protopop al greco-catolicilor din Bihor”.

Prozelitismul catolic desfăşurat sub excesiva autoritate a episcopului Forgacs a

constituit o înşiruire de conflicte grave, precum disputa dintre ortodocşii şi greco-catolicii din

Bihor. 147 de localităŃi au trecut la greco-catolicism.

29 *** Istoria oraşului Oradea, p. 183 30 Bunytai, Malnaşi, 1935, p. 181, c.f. *** Istoria oraşului Oradea..., p. 184

17

La 1759 a urmat în fruntea eparhiei orădene episcopul Patachich Adam, om de cultură,

cu vaste legături în cercurile intelectuale ale CurŃii Imperiale, personalitate interesantă,

preocupat, cel dintâi, de detaliile spirituale ale misiunii sale.

„La 26 iulie 1775 a fost semnat decretul imperial de fondare şi dotare a Episcopiei

greco-catolice orădene”31. Noua dieceză îl avea în frunte pe Moise Dragoş. Prin aceasta,

Episcopia romano-catolică orădeană pierdea trei sferturi din numărul total de credincioşi.

Meritul episcopului Dragoş a fost important pentru dezvoltarea comunităŃilor greco-catolice,

stăpânirea şi eliminarea conflictelor confesional locale şi din eparhie, organizarea noii

dieceze, obŃinând rezultate notabile.

Urmaşul lui Moise Dragoş a fost Episcopul Ignatie Darabant (1778-1805) care a

desfăşurat cea mai importantă activitate spirituală românească la Oradea în secolul al XVIII-

lea. Cea mai importantă acŃiune din palmaresul său a fost cea legată de primul memoriu

politic al românilor din Transilvania, Supplex Libellus Valachorum, înaintat împăratului

Leopold al II-lea la 1791. La Viena, în 1792, i-a consiliat pe episcopii Ian Bob şi Gherasim

Adamovici, până când aceştia au prezentat memoriul în faŃa curŃii32.

Iluminist convins, Ignatie Darabant era conştient că ascensiunea social-culturală a

enoriaşilor săi e posibilă prin instrucŃie.

Episcopul Darabant, a fost preocupat şi interesat de tipărirea cărŃilor necesare şcolilor,

publicării unor lucrări ştiinŃifice româneşti fundamentale, făcând publice rezultatele muncii

elitei intelectuale româneşti.

Ignatie Darabant (1788-1805) a sprijinit, material şi moral, pe corifeii Şcolii

Ardelene: Samuil Micu, Gheorghe Şincai şi Petru Maior. A întemeiat Seminarul Teologic

(1792) şi a zidit catedrala Sfântul Nicolae din Oradea (1803).

Episcopul Samuil Vulcan (anii episcopatului 1806-1839), a fost personalitatea care a

impus liniile de dezvoltare ale vieŃii spirituale orădene în prima jumătate a sec. al XIX-lea.

Acesta a ajuns în fruntea eparhiei greco-catolice orădene imediat după încetarea din viaŃă a

episcopului Darabant, al cărui vicar general a fost. Samuil Vulcan a continuat în fapt, opera

acestuia. Datorită încrederii de care s-a bucurat la Curtea Imperială, încredere de care alŃi

prelaŃi de dinainte nu au beneficiat, Samuil Vulcan a repurtat o împlinire a multor proiecte

privind politica de realizare a unui număr cât mai mare de şcoli. Şcoli care treceau printr-o

criză organizatorică, defectuoasă era şi activitatea didactică din şcoli datorită pregătirii

sumare, inferioare a dascălilor. „Conştient de aceste greutăŃi, Samuil Vulcan a înfiinŃat în

31 Ibidem, 32 Ibidem,

18

1828 la Beiuş un liceu, destinat în primul rând ridicării nivelului general al învăŃământului

românesc din eparhia orădeană”33.

„Samuil Vulcan a coordonat şi imensa muncă de elaborare a dicŃionarului poliglot

cunoscut sub titlul de Lesiconul de la Buda”34, tipărit în 1825. Lesiconul românesc – latinesc

– unguresc – nemŃesc, una din cele mai impresionante strădanii de ordonare şi prezentare a

vocabularului limbii române din acea vreme.

Conştient de prozelitismul catolic inaugurat de episcopul Samuil Vulcan, preşedintele

Consistoriului ortodox din Oradea, Mihai Manuilovici (1805-1829) a intervenit cu

personalitatea sa puternică în viaŃa spirituală a comunităŃii ortodoxe orădene, ordonând şi

coordonând cu eficienŃă scoaterea de sub influenŃa catolică a credincioşilor ortodocşi din

eparhia sa, precum şi scoaterea eparhiei Aradului de sub influenŃa sârbă, care adesea a fost

nefastă prin „ridicarea calităŃii preoŃilor şi emanciparea culturală a enoriaşilor”35, cerând

înfiinŃarea la Oradea a unei şcoli confesionale (1814) „pentru instruirea viitorilor clerici”36.

În Oradea în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea „au existat preocupări culturale

notabile – şcoli inferioare şi superioare, biblioteci, tipografii, spectacole muzicale şi teatrale,

precum şi un public receptiv, sensibil la actele de cultură”37, oraşul era conectat la marile idei

şi curente ale Europei acelei vremi.

RevoluŃia de la 1848 a ajuns la Oradea la doar trei zile, 21-22 martie „întreaga

garnizoană orădeană a arborat cocarde naŃionale, în semn de alăturare la revoluŃie. La 22

martie 1848, Beothy Odon, şeful gărzii civice locale „a redactat o proclamaŃie către locuitori

sub deviza „Libertate, pace şi ordine”.

Atitudinea reprezentanŃilor din Bihor şi Crişana, a comitatelor învecinate a fost

sensibil diferită faŃă de cea a românilor din Transilvania intercarpatică. Pe 21 mai 1848 s-au

întrunit la Pesta aproximativ 40 de deputaŃi români din Crişana şi Banat sub preşedinŃia lui

Emanuil Gojdu, printre cei prezenŃi îi amintim pe Nicolae Jiga, Gheorghe Fonai, Ioan Dragoş,

Ion Guzman şi alŃii.

33 Pavel, 1928, passim, cf. *** Istoria oraşului Oradea..., p. 191 34 Ibidem 35 Nicolae Bocşan, Ioan Lumperdean, Ion Aurel Pop, Nicolae Bocşan NaŃiune şi confesiune în Transilvania în sec. al XIX-lea: cazul Mitropoliei Române – proiecte pentru – reuniunea tuturor românilor din punct de vedere confesional din Imperiul Habsburgic , privind reunificarea celor două biserici. AutorităŃile habsburgice nu vedeau cu ochi buni constituirea unei Mitropolii Ortodoxe a românilor lucru care ar fi constituit un posibil “vârf de lance” în politica expansionistă a Rusiei în formula sprijinirii ortodocşilor din satele catolice sau protestante sau, dacă, unificarea s-ar fi realizat în varianta Greco-catolică exista riscul unei schimbări de structură în ordinea constituŃională a Transilvaniei. În continuare au fost întâmpinate greutăŃi de reînfiinŃare a Mitropoliei Ortodoxe de către români, venite nu numai din partea autorităŃilor austriece ci şi a ierarhiei ecleziastice sârbeşti, care nu accepta cu uşurinŃă ieşirea Bisericii Ortodoxe româneşti de sub tutela bisericii sârbeşti 36 Lupşa, 1935, p. 74. Sediul său a fost în VelenŃa 37 Ibidem

19

TradiŃia revoluŃionară a anilor 1848-49 a influenŃat şi marcat decisiv conştiinŃa publică

orădeană, efectele ei pe termen lung resimŃindu-se, mai ales, după 1867, dar înfrângerea

revoluŃiei a fost urmată de înăsprirea administraŃiilor guvernamentale locale austriece.

CircumscripŃia administrativă sau guvernatorul Oradiei, potrivit recensământului de la 1858

avea o populaŃie de 1.538.608 locuitori. Principalele oraşe ale guvernatorului de la Oradea

erau: Arad, Satu Mare, Debrecin, Carei, Baia Sprie, Csaba38.

I.4. Bihorul şi Oradea pe drumul modernităŃii

După cum aminteam într-un capitol precedent, Oradea, oraşul mare şi modern de

astăzi, a luat naştere în anul 1860, odată cu „unificarea administrativă a celor patru aşezări

existente în jurul CetăŃii bastionare orădene, edificate în secolele XVI – XVII: Olosig, Oraşul

Nou, VelenŃa, Subcetate”39. Era firesc şi de la sine înŃeles că această unificare a fost deosebit

de benefică pentru noul oraş, noua urbe care a luat fiinŃă şi care a purtat numele de Oradea

Mare. Dinamica dezvoltării noii urbe, aşezate pe ambele maluri ale Crişului Repede, a fost de

acum firesc accentuată.

Astfel, sfârşitul de veac XIX este unul decisiv în ceea ce priveşte trecerea aşezării de

pe Crişul Repede, de la statutul de oraş medieval, la unul care acum râvneşte la calitatea de

oraş modern european – prin emanciparea concepŃiei urbanistice, edilitare şi instituŃionale şi

obŃinerea în anul 1870 a rangului de municipiu, alături de alte oraşe transilvane ca Timişoara,

Arad, DebreŃin, Cluj, Târgu Mureş.

„ViaŃa culturală din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al

XX-lea în contextul unei politici promovate de imperiul austro-ungar în folosul naŃiunilor

dominatoare, îşi urmează la Oradea cursul spre punerea în evidenŃă atât a identităŃii specifice,

cât şi a interferenŃelor”40, interculturale.

Presa vremii a avut o contribuŃie însemnată la statornicirea unui climat de înŃelegere

şi trăire culturală comună, chiar în condiŃiile unor atitudini şi măsuri politice şi şcolare „ce

tindeau tot mai mult să conserve o istorie trecută41.

Prin strădania unor personalităŃi remarcabile din a doua parte a secolului XIX-lea ca

Iosif Vulcan (bust monumental în PiaŃa LibertăŃii, autor sculptorul Iosif Fekete), care a tipărit

din 1865 - cea mai importantă revistă românească de cultură din Transilvania „Familia” din

Oradea, revistă la care poetul naŃional Mihai Eminescu a debutat sub acest nume.

38 Politikai Ujdonsagok, Pest, 11 mai 1859, p. 430, c.f. *** Istoria oraşului Oradea..., p. 211 39 Revista Historia, nr. 36, 2004, p. 32 40 Ibidem 41 Oradea, op.cit., (coord. A. Chiriac) Ed. Muzeul łării Crişurilor, 2001, p. 32

20

Începând din a doua jumătate a sec. al XIX-lea se va acorda o atenŃie deosebită

amenajării spaŃiilor urbane cum ar fi: pieŃele, străzile, pasajele, parcurile şi podurile. Se

introdusese încă de la 1852 iluminatul stradal (PiaŃa Unirii de astăzi), au fost montate primele

25 de lămpi. În 1903 se construieşte uzina electrică şi se realizează prima reŃea de canalizare,

străzile se pietruiesc iar în 1913 se asfaltează primele străzi.

ActivităŃi edilitare susŃinute de o debordantă activitate economică, care a permis

construirea sau reconstruirea, a numeroase edificii publice, în spiritul clasicist tradiŃional sau

al stilului eclectic al secesionului: aş aminti aici, doar câteva; reconstruirea mănăstirii

Capucinilor (1837), Biserica seminarului greco-catolic (1858) – azi Biserica ortodoxă Sf.

Mare Mucenic Gheorghe, Spitalul orăşenesc – extins şi transformat (1836-1860), au adus

elemente neogotice şi neoromanice – Clădirea gării, acelaşi stil (la anul 1860), Biserica

romano-catolică din VelenŃa (1862), Clădirea Institutului Sf. Iosif (Str. Eminescu) – arhitect

Gutman Josef (1867), Sinagoga israelită neologă – proiectată de ing. Busch David şi

construită de Rimonoczy Kalman senior (1878), cu inspirate decoraŃii interioare şi exterioare

din arta maoră.

În ultimul deceniu al a secolului al XIX-lea încep construcŃiile de reorganizare a PieŃei

centrale din Olosig.

Spiritul eclectic al acestor importante clădiri de la sfârşitul secolului al XIX-lea aduc

cu sine înflorirea unui nou spirit artistic în arhitectura orădeană. Stilul nou creat este

„secession-ul”, caracterizat prin diversificări stilistice bazate pe inovaŃii şi originalitate,

abordând şi rupându-se de „stilurile academice”. Noul stil are două mari perioade de

dezvoltare şi înflorire: prima, cea curbilinie şi florală, iar cea de a doua perioadă stilistică

stăpânită de concepŃiile ornamentale geometrice epurate de anumite detalii mai puŃin

semnificative. Cei mai de seamă reprezentanŃi au fost arhitecŃii: Mende Valer, Rimanoczy

Kalman junior, fraŃii Vago Jozsef şi Laszlo, Komor Marcel, Jacob Dezso, ş.a.m.d.

Pe lângă construcŃiile de interes public major, în această perioadă prolifică pentru

dezvoltarea edilitară a Oradiei, s-au proiectat şi realizat şi „case de raport”, cum sunt Casa

Fuchsl, Casele Adorian, Palatul Stern prin anii 1904-1906, 1908-1909, Vila Okanyi –

Schwartz, Hotelul Emke (Hotelul Astoria) în 1902, Casa Poynar, de acelaşi arhitect proiectant

Sztarill Ferencz.

„Cea mai veche statuie amplasată într-o piaŃă a oraşului după 1692 este cunoscută a fi

statuia din piatră a Sfintei Maria – în 1735 – amplasată în actuala piaŃă Traian”42, autorul

fiind necunoscut. Statuia a fost transpusă în bronz de către sculptorul Kiss Gyorgy – în 1888 -

, iar mai târziu în perioada comunistă – anul 1960 – a fost mutată în faŃa Bisericii romano-

42 *** Istoria oraşului Oradea..., p. 259

21

catolice din Olosig, aşezată alături de „Pieta” sculptorului Toth Istvan, datată 1906. Iar pe

postamentul originar a fost amplasat bustul lui Ady Endre, realizare a distinsului sculptor

clujean Arthur Vetro.

I.5.1. Lemn. LocuinŃă. Artă.

„Piesele conservate în Ńara noastră, în muzee sau în aer liber şi care atestă imaginaŃia şi

geniul inventiv al poporului român, sunt edificatoare pentru evidenŃierea rolului jucat de lemn

în primele stadii de dezvoltare a industriei textile, a mineritului, a morăritului, a vânătoritului,

ramuri de seamă ale economiei rurale”43.

„Prelucrarea lemnului constituie o dimensiune fundamentală a civilizaŃiei materiale şi

de spirit românesc, care exprimă cum nu se poate mai bine continuitatea şi permanenŃa

noastră în bazinul Carpato-Dunărean ... Se petrece un necontenit dialog între arbori şi lucruri,

între această inepuizabilă matrice şi puzderia de valori în care se distribuie flora lemnoasă

prin concursul mâinilor omului”44.

La români, cea mai largă sferă de utilizare a lemnului s-a dovedit a fi în domeniul

construcŃiilor de locuinŃe. LocuinŃa cea mai veche în spaŃiul european şi bineînŃeles şi

românesc, pare a fi fost bordeiul.45

Odată cu construirea locuinŃei, oamenii au încercat să dea caselor o înfăŃişare

atrăgătoare, să le utileze cu obiecte de necesitate şi podoabă, cerute de complexitatea

existenŃei sedentare, gospodăreşti, ca şi de gustul pentru frumos.

Şi astăzi locuinŃa de lemn supravieŃuieşte în spaŃiul românesc, mai ales acolo unde

există surse bogate de lemn (în regiunile muntoase şi deluroase).

I.5.2. Spiritul locului Desigur, prin natura lui discursul nostru va trece în revistă sculptura monumentală de

for public din Oradea şi Bihor începând cu evul mediu şi continuând până în

contemporaneitate. Nu insistăm asupra coordonatelor de ansamblu ale spiritualităŃii care a

promovat acest monumental şi (de ce nu?), formele plastice prin care respectiva spiritualitate

s-a exprimat, în special în zona monumentalului, uneori mult înainte ca el să fie perceput în

actualele coordonate.

Pentru civilizaŃia românească tradiŃională care în structura ei de bază vine din neolitic,

antropomorful este şi el dominant. În cazul miturilor esenŃiale ale acestor civilizaŃii, respectiv

43 Mariana Flămând, Aventura lemnului, Bucuresti Ed. Albatros, 1982, p. 99 44 I. Al. Florescu, CivilizaŃia lemnului, Bucureşti, Ed. Ceres, 1976, p. 42 45I. Godea, Bordeiul. O sinteza critica a problematicii legata de un arhaic sistem de locuire, in Ethnos, vol. 5, Bucuresti, Editura Museion, 2004, passim.

22

Meşterul Manole sau MioriŃa, acest antropocentrism este proiectat în însăşi jertfa umană. Şi

pentru imaginarul plastic există însă date suficiente care să releve prezenŃa reprezentărilor

antropomorfe, chiar dacă ele nu au fost subliniate suficient.46

Dimensiunea antropomorfă a locuinŃei tradiŃionale româneşti poate fi însă relevată nu

numai prin prezenŃa acelei proporŃii a secŃiunii de aur, ci şi din alte elemente figurative.

Această raportare şi asociaŃie între templul grec şi locuinŃa tradiŃională românească, deşi pare

insolită, are baze reale căci „templul grec este transpunerea în piatră a casei trace din câmpia

Dunării, casa cu prispă.

Deci, prin influenŃă directă, prin fondul originar comun, templul grec şi locuinŃa

românească sunt compatibile.

În civilizaŃiile mai vechi, am văzut la egipteni şi asiro-babilonieni, prevala dominanta

zoomorfă, securizarea magică a templului o asigurau animale fioroase. La greci însă

dominanta antropomorfă era evidentă şi exclusivă. Statuarul monumental care domină acel

spaŃiu de intrare era exclusiv proiecŃia umană, cariatide şi atlanŃi.

Această relaŃie peste milenii poate fi demonstrată şi prin alte asociaŃii sau percepŃii

specifice arhitecturii tradiŃionale.

Tot în domeniul acesta al prezenŃei monumentalului antropomorf pentru spaŃiul

bihorean, extrem de relevante sunt scaunele bătrâneşti din zona cursului superior al Crişului

Negru, depresiunea Beiuşului.

O prezenŃă activă ce conŃine şi explică un spirit al locului, o prezenŃă ce încă nu a fost

valorizată suficient ca sursă de inspiraŃie într-o artă monumentală modernă, chiar dacă, pentru

spaŃiul românesc genialitatea lui Brâncuşi a demonstrat ce potenŃial imens se găseşte în zona

acelui monumental tradiŃional.

Observat din interior mediul citadin, compus din elemente de arhitectură statică sau

dinamică, spaŃiul organizat este perceput parŃial şi momentan, cu un caracter obiectiv, care

rezultă şi din relaŃiile de interdependenŃă cu componentele sale speciale: funcŃiunea,

organizarea spaŃială şi plastică de ansamblu.

Monotonia sau austeritatea unor spaŃii abandonate estetic, prin lipsa unor obiective de

înfrumuseŃare, ambientale etc. dă impresia de lipsă de libertate şi slabă diversitate

arhitecturală.

SpaŃiul are proprietatea de-a se extinde sau de-a se comprima în imaginaŃie,

determinată de impresia sumară formată în memoria vizuală a omului.

46 Nicolae Brânda, MYTHOS, EPHOS, ETHOS, Oradea, Ed. UniversităŃii din Oradea, 2002, p 306-309

23

Studierea sculpturii figurative în piatră din Bihor (Transilvania în general) întâmpină

dificultăŃi datorită pe de o parte distrugerii materialului, ca o consecinŃă a Reformei religioase

din sec. al XVII-lea, şi a vicisitudinilor vremurilor.

Sculptura gotică din Transilvania incluzând desigur aici şi Bihorul, nu este privită ca

un fenomen artistic izolat, fiind încadrată de autor în ambianŃa central-europeană.

Se pare că incinta basilicii din Oradea a constituit unul dintre cele mai predilecte spaŃii

destinate locurilor de înhumare ale personalităŃilor Ungariei medievale. Aici s-au păstrat

rămăşiŃele pământeşti ale lui Ladislau I, aici a fost înmormântată Beatrix a II-a nevasta lui

Carol I, regina Maria şi regele Sigismund.

Piatra funerară cea mai timpurie prezintă un spaŃiu neinscripŃionat, marcat cu baston

de episcop (Fig. 2).

Realizatul ornament frunziform al bastonului episcopal orădean are deja factura gotică

destul de târzie.

În prima jumătate a secolului al XV-lea, datorită legăturilor strânse cu Italia, pătrunde

în Transilvania o cultură nouă – cea umanistă, care apare mai ales la curŃile episcopale, mai

întâi la Oradea, apoi la Alba Iulia47.

Renaşterea de factură italiană a fost mult încurajată la Oradea şi datorită faptului că

unii episcopi şi înalŃi ierarhi ai bisericii catolice erau originari din peninsula italică. Seria

acestora a fost deschisă de Ladislau Demendi, originar din Neapole (1378-1382).48

Lui Demetrius i-a urmat în secolul al XV-lea Andrea Scolari, supranumit şi

Florentinul (1409-1426), văr cu Filippo Scolari (Pippo de Ozora), sfetnic al lui Sigismund de

Luxemburg şi comite de Timişoara. Andrea a fost considerat ca o perfectă încarnare a

spiritului renascentist, un prelat demn de perioada care a rămas în istoria papalităŃii sub

numele de „pontificatul de aur”.

Actuala Catedrală romano-catolică din Oradea păstrează singura urmă materială

rămasă de pe timpul lui Andrea Scolari (1426): piatra funerară a episcopului, descoperită cu

ocazia săpăturilor din 1883 (Fig.3).

(Fig. 4), Lespedea funerară a lui Nicolae Tegledi

O lespede principial înrudită e cea a lui Ştefan Thelegdi 49 (Fig. 6) din biserica

reformată din Tileagd.

Epitafele descrise şi mai ales cele lucrate în Transilvania constituie o serie preŃioasă nu

numai din cauză că ilustrează calitatea lucrărilor executate de pietrarii transilvăneni, dar ele

47 Al. Avram, I. Godea, op.cit., p25 48 *** Istoria oraşului Oradea, p 99 49 Balogh J., op. cit, p. 64, 271

24

servesc şi ca documente pentru pătrunderea renaşterii în domeniul artei decorative,

completând astfel lacunele mari pe care le prezenta, din acest punct de vedere, arhitectura.

Lespedea funerară a lui Francisc Rhedey (Fig. 8), de o monumentalitate laconică nu

diferă cu nimic de prototipurile medievale, decât eventual prin detaliile armurii.

II.2.1. Monumentul funerar a lui Nicolae Telegdi senior din Tileagd

II.2.2. Lespedea funerară a lui Toma Zolyomi din Săcuieni (1588)

II.2.3. Monumentele funerare aparŃinând familiei Bathori din Pericei

II.2.4. Fragmentul de sarcofag din Benic

II.2.5. Lespedea funerară a lui Francisc Rhedey din Oradea (1621)

Lucrările de artă funerară din spaŃiul orădean al secolului al XVII-lea au rămas la

nivelul mediei pe Ńinutul Principatului Transilvan şi după recucerirea oraşului Oradea din

1692. Astăzi sunt cunoscute două pietre funerare timpurii ale lui Jacobus Wentzel Asterbach

(†1694) şi Nothnagel Janos (†1697) din fosta biserică Sf. Brigitta..

Pe parcursul secolului al XVIII-lea au fost aşezate în bisericile din Oradea Mare mai

multe lucrări funerare, epitafuri de marmură de calitate dar cu modele mai simple, spre

exemplu: a baronului Rosenstein-Salzer Menyhert (†1727), a generalului Lovenberg Frigyes

comandantul garnizoanei din Oradea (†1714) în biserica Sf. Egidiu, a prefectului judeŃului

Bihor Bucsi Mihaly (†1751) şi a soŃiei acestuia (†1732) în biserica Oradea-Olosig.

În timpul domniei principelui Gabriel Bethlen au început şi lucrările la noul palat

interior din Cetatea orădeană. La decizia de demolare a vechiului ansamblu medieval, inclusiv

a vechiului Palat Episcopal, a contribuit şi faptul că în 14 şi 18 februarie 1614 au avut loc

două cutremure, care au produs serioase avarii. Palatul interior, având forma pentagonală a

cetăŃii exterioare, a fost terminat de principele Gheorghe Rakocyz I.

OrnamentaŃia unor spaŃii interioare precum camera ce adăpostea la aceea vreme capela

Princiară, este importantă. Figuri animaliere, zoomorfe (Fig. 10) ce se află la parterul aripii de

vest (corp A).

Oradea va cunoaşte o dezvoltare economică însemnată, după 32 ani de ocupaŃie

turcească (1660-1692), sub stăpânirea habsburgică.

De acum se disting “actuala Biserică Ruteană (1693), Biserica Sf. Ladislau (1730-

1756), Biserica şi Mănăstirea Paulinilor (1740-1760), Biserica Parohială din Olosig (1732-

1740), Catedrala Romano-Catolică (1752-1780), realizată după planurile arhitectului F. A.

Hillebrand, Palatul Episcopal romano-catolic (1762-1776), Capela Spitalului

Mizericordienilor (1753-1760) şi Biserica Ortodoxă din VelenŃa (1784-1793), Biserica Cu

Lună (1784-1790), monumente baroce pentru care au trudit arhitecŃii, zidarii, pietrarii,

sculptorii şi pictorii acelei epoci”

25

Altarele din Bazilica romano catolică au un caracter clasicizant, reflectând preferinŃa

pentru sobrietate şi simplitate specifică etapei târzii a barocului.

Din faza barocului târziu (1799) datează şi grupul sculptural care încoronează portalul

carosabil din piatră al fostului spital al mizericordienilor alcătuit din Sfântul loan Nepomuk,

Sfântul Juan de Dios şi Sfântul Florian (Fig. 12).

În oraşul de pe Crişul Repede, alături de alte oraşe Transilvane, ca Sibiu, Cluj, Baia

Mare, Alba Iulia, Sighişoara etc. au activat ateliere de cioplitorie în lemn şi piatră, care au

îmbogăŃit sculptura figurativă din lemn din secolul al XVIII-lea.

Din păcate, lucrările de sculptură din lemn au o mai mică reprezentare în ansamblul

monumentelor renascentiste şi baroce din spaŃiul transilvănean şi în mod special în spaŃiul

orădean-bihorean.

În domeniul sculpturii realizate în lemn un loc aparte îl ocupă lucrările care se găsesc

în muzeul Bazilicii romano-catolice, respectiv în fosta capelă a mizericordienilor.

“Cele cinci lucrări (statui) din lemn adăpostite în tribuna catedralei catolice reprezintă

lucrări de elevată calitate artistică, cu o finisare excepŃională”50, perfecŃionat în creaŃia

sculptorului Philip Iacob Straub (1706-1774).

Întâlnim acelaşi baroc matur de o deosebită plasticitate care este ilustrat şi de

somptuosul baldachin din Biserica romano-catolică Olosig, reprezentând Triumful credinŃei

pe întregul glob (Fig. 13).

lnfluenŃele baroce s-au exercitat şi în mediul românesc în urma reevaluarii statutului

ortodoxiei prin Edictul de ToleranŃă din 1781.

ReŃine atenŃia iconostasul Bisericii SfinŃii Arhangheli din cartierul VelenŃa.

Secolul al XVIII-lea, este precum se ştie, un secol de reforme culturale; în pictură,

începe, în Italia spre exemplu, cu reforma lui Piazzetta şi urmează cu acelea a lui Canaletto

(“Veduta”) şi Pietro Longhi (subiectul modern); în arhitectură, este reforma lui Lodoli

propagată de Memmo, autor al unui proiect de reformă a corporaŃiilor artizanale; în teatru

reforma lui Goldoni. O epocă europeană de revizuire critică, selecŃie de valori, căutare a unui

nucleu substanŃial sub exuberanŃa temperamentului. În sculptură – reforma este propusă de

Antonio Canova.

Toate monumentele realizate în decursul vremurilor „serveau unui scop propagandistic

într-o măsură infinit mai mare decât oricare emisiuni naŃionale dinainte de aceea” - M. Grant

La rândul ei, antropologia socială modernă a subliniat importanŃa fundamentală a

simbolurilor, chiar dacă simbolul a devenit pur ornament, el nu este mai puŃin eficient.

50 N. Sabău, op.cit., p.

26

Fără îndoială că posteritatea este mai interesată a păstra în memoria sa, prin statui,

figurile însemnate, proeminente din amintirea „vremurilor bune şi fericite”, din existenŃa lor,

vremuri care erau asociate cu chipul, cu înfăŃişarea eroului lor şi care putea, desigur „îmbrăca

o nouă semnificaŃie simbolică”.

Este de subliniat că raportul arhitectură–sculptură va determina de-a lungul întregii

civilizaŃii europene a imaginii, tematica sculptorului. Opera acestuia va rămâne timp de două

milenii ataşată unui antropomorfism de substanŃă: figura umană va rămâne singura mare

temă a sculptorului cu precădere european.

Constatăm că operele statuare sculpturale interacŃionează cu spaŃiul ambiental într-un

mod echivalent celui în care opera arhitecturală o face la rându-i. Altfel spus, în raport cu

spaŃiul natural, sculptura de for public devine un fel de „echivalent” al arhitecturii, căreia i-a

fost retrasă funcŃionalitatea.

Construită, sculptura de for public devine „parte” a unui ansamblu urbanistic. Această

formă de realizare este o altă premisă care va fi revalorizată pentru întâia oară, peste secole,

în perioada modernităŃii, de geniul artistic al lui Constantin Brâncuşi (ne referim desigur la

Ansamblul de la Târgu-Jiu, operă de sculptor, de arhitect şi de urnabist deopotrivă).

Sculptura lui Michelangelo devine prin prisma prezentelor consideraŃii o precursoare a

soluŃiilor tehnico-artistice, pentru care epoca modernă va opta, determinată de interesul pe

care Michelangelo Buonaroti l-a manifestat pentru forma nefinisată, pentru opera care lasă

impresia că ar fi „neterminată”.

Tehnic Michelangelo îşi depăşeşte epoca, care aplecată în primul rând spre soluŃiile

unui realism mimetic, se înrudeşte cu arta Greciei şi Romei antice, la care de altfel artistul tot

timpul s-a raportat în mod conştient.

Conform prezentelor consideraŃii observăm raportul esenŃial ce se stabileşte între două

dintre cele trei arte majore, arhitectura şi sculptura. Raport care determină, în opinia noastră,

opŃiunea sculptorului pentru materiale precum piatra şi marmura.

Pe fundamentul stilului baroc între anii 1720-1760 se dezvoltă o estetică rococo,

lipsită de dramatism, care se caracterizează prin decorativism, dând o notă de intimitate

spaŃiilor interioare.

În cea de a doua parte a secolului al XVIII-lea şi mai apoi şi-n primele decenii ale

veacului următor, mari artişti precum Jean Antoine Hudon, Antonio Canova, François Rude,

Antoine Louis Barye sau danezul Bertel Thorvaldsen „recuperează” filonul originar al

sculpturii, altfel spus specificitatea ei, fără a mai izbuti însă a insufla creaŃiei lor energie

creatoare autentică, precum înaintaşii lor.

27

Curentul cel mai revolut existent în istoria artelor plastice, în general, a fost cu

certitudine Impresionismul, dezvoltat ca şi curent artistic în a doua jumătate a secolului al

XIX-lea.

Dacă am ataşa personalitatea şi creaŃia sculpturală a lui Auguste Rodin mişcării

impresioniste am constata, surprinzător sau nu, că poate fi simultan şi adevărat şi fals.

Ca reprezentanŃi, semnificativi, ai acestui „stil”, „curent” din plastica românească din

a doua parte a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea, îi putem aminti

pe : Ioan Georgescu, Ion Georgescu Valbudea, Karl Storck, Constantin Brâncuşi, Vladimir

Hegel, Dimitrie Paciurea, Gheorghe Dimitrie Anghel ş.a.m.d.

IV.3. Trăsături definitorii ale sculpturii moderne româneşti

O privire asupra sculpturii româneşti moderne este firesc să nu fie o reiterare a celei de

dinainte de 1990. Şi asta nu pentru că artiştii, cu operele lor puse în discuŃie, erau lipsiŃi de

calităŃi, ci din simplul motiv pentru că perspectiva în care fuseseră valorificaŃi era una falsă şi

limitativă.

În acest context considerăm obligatoriu efortul de a ieşi din captivitatea memoriei

schematice şi a triumfalismului superficial şi de a încerca să punem în lumină valorile perene

ale sculpturii româneşti, care poartă trăsăturile definitorii ale spiritualităŃii noastre, dar şi

marca apartenenŃei la cultura europeană. Păstrând momentele mari ale artei, portante ale unei

construcŃii cu o structură destul de complicată şi variată, vom încerca să dăm acestei

prezentări un sens concentric şi personalizat. Aşadar, discursul se va ordona în jurul câtorva

mari personalităŃi cu accente directe pe momentele de performanŃă.

Intrarea naŃiunii române în modernitate s-a produs în secolul al XIX-lea într-un ritm

relativ rapid. El s-a datorat, neîndoielnic, unor condiŃii economice obiective şi nu în mică

măsură schimbărilor esenŃiale produse în privinŃa statutului internaŃional al statelor româneşti.

Zeci de tineri români au luat calea străinătăŃii încă de la începutul veacului al XIX-lea,

iniŃial sporadic, dar apoi, din cel de-al doilea sfert al secolului, din ce în ce mai numeroşi.

Numai la Paris, în anii premergători revoluŃiei de la 1848, se găseau în jur de o sută.

EsenŃial a fost că întreg acest proces a avut loc păstrându-şi fiecare simŃămintele

naŃionale şi trăind necontenit cu gândul revenirii în patrie şi al obligaŃiei morale ce o aveau de

a o sluji.

Parisul, locul unde cei mai mulŃi români s-au dus la studii, le-a oferit ocazia unei

organizări; iar constituirea „SocietăŃii studenŃilor români” la finele anului 1845, a contribuit

într-o mare măsură la strângerea legăturilor moldo-vlahe.

28

În anii imediat premergători revoluŃiei din 1848, activitatea politică a acestor tineri,

cadre ale României viitoare s-a intensificat în mod deosebit.

Elanul revoluŃiilor de la 1848 cuprinsese întreaga Europă preocupată să dea viaŃă

idealurilor naŃionale îndreptate în direcŃia creării statului de drept şi, implicit, în sensul trezirii

conştiinŃei artistice naŃionale. Acesta este momentul în care, prin căutări şi experienŃe fertile,

încep să se cristalizeze şi trăsăturile specifice ale artei româneşti.

Primii care vor avea conştiinŃa valenŃelor propagandistice ale monumentelor, a

importanŃei reprezentării marilor personalităŃi ale trecutului nostru istoric, sunt fruntaşii

revoluŃiei de la 1848.

Această concepŃie se regăseşte în hotărârea „LocotenenŃei Domneşti”, din 15 august

1848, de a ridica o statuie lui Gheorghe Lazăr, ctitor al şcolii româneşti, cum şi în propunerea

lui Cezar Bolliac de a se închina câte un monument lui Mihai Viteazul şi lui Tudor

Vladimirescu.

Documentele consemnează şi la Sibiu activitatea unui sculptor roman - Ion Costande -

autor al unui monument închinat Grofului Lazăr.

Personalitatea proeminentă şi, de fapt singulară, a acestei prime etape este Karl Storck

(1826-1887).

Autor de monumente, statui funerare, busturi, sculpturi de gen, dar şi de ornamente

pentru faŃadele clădirilor, de trepte şi balustrade de marmură, de faianŃe colorate pentru

diferite palate, cum şi de strane pentru biserici.

CreaŃia sa este realizată în tradiŃia neoclasică tutelată de Canova şi Thorwaldsen.

Exemplu: busturile lui Aman, C.A. Rosetti, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, DomniŃa

Bălaşa, Spăratul Mihail Cantacuzino etc. (Fig. 25, 26, 27);

Cea mai însemnatã lucrare de gen realizată împreună cu Paul Focşăneanu, este

frontonul vechii UniversităŃi din Bucureşti, având ca temă alegoria Minerva încununând

artele şi ştiinŃele (Fig.28).

În egală măsură Karl Storck a contribuit la întemeierea şi organizarea învăŃământului

artistic în România, prin lecŃia de artă pe care a transmis-o elevilor şi urmaşilor săi ca profesor

de perspectivă şi sculptură la Şcoala de Bele-Arte din Bucureşti51.

Rolul de primi maeştri şi de pedagogi ai sculpturii româneşti şi-l asumă după Karl

Storck, Ioan Georgescu şi Ştefan Ionescu Valbudea, prin grija lui, perfecŃionaŃi la Paris.

51 K. Stork a desfăşurat, alături de Theodor Aman o intensă activitate pentru înfiinŃarea Şcolii de Bele-Arte din Bucureşti în 1863, a cărei catedră de specialitate a condus-o până la moarte

29

Una dintre puŃinele lucrări monumentale încredinŃate lui Georgescu este statuia lui

Gheorghe Lazăr (Fig.37), din piaŃa UniversităŃii din Bucureşti (1886), întâiul mare monument

datorat unui artist român, dezvelit într-o piaŃă publică.

Cel de-al doilea mare precursor, Ştefan Ionescu Valbudea (1859 — 1918), de

asemenea elev al lui Karl Storck, are o viziune complet diferită de a colegului său. Mihai

Nebunul (Fig. 40) este opera cea mai de seamă a lui Valbudea, expusă la „Salonul oficial” din

Paris şi distinsă cu un premiu.

Contemporan cu Georgescu şi Valbudea este şi mai vârstnicul Wladimir Hegel (1838

— 1918).

Opera lui Hegel a însemnat, la finele veacului al XIX-lea, un moment de vârf în

materie de artă monumentală, într-o perioadă în care, dintr-o voinŃă, alta decât a artiştilor

români,52 avântul artei statuare era în scădere, limitat la busturi funerare ori la banale efigii

de aparat.

Hegel a fost şi un bun pedagog, profesor, din 1891, la Şcoala de arte şi meserii şi, după

moartea lui Georgescu, la cea de Bele-Arte, el a ştiut să transmită elevilor săi taina unui

meşteşug pe care îl cunoştea până aproape de desăvârşire.

Numărul artiştilor sculptori devine din ce în ce mai însemnat datorită seriilor de absolvenŃi a

şcolilor e Belle-Arte din Bucureşti şi Iaşi: George Vasilescu, Dimitrie Mirea, Constantin

Bălăcescu, Gheorghe Tudor, Constantin Cristescu, Constantin Gănescu, Filip Mann

Marinescu, Dem Tronescu, Ion Mateescu, Alexandrul Liuba, Dimitrie Paciurea. Locul lui

Paciurea în istoria artei româneşti este astăzi, în perspectiva trecerii timpului, deosebit de

important. Opera sa exprimă una dintre cele mai originale şi mai interesante personalităŃi,

unul dintre cele mai elevate spirite din plastica românească, care merită recunoaştere

universală.

El este înnoitorul sculpturii universale, unul dintre cei mai mari artişti ai secolului XX,

cel care a demonstrat că arta modernă — păstrându-şi caracteristicile fundamentale:

raŃionalitate, armonie, echilibru, măsură, primat al umanului —, îşi poate identifica izvoarele

cu mult înaintea momentului în care civilizaŃia mediteraneană se definea prin statura clasică

elină, este Constantin Brâncuşi (1876-1956).

Promovând o ruptură totală cu trecutul, Brâncuşi inovează radical sculptura modernă

prin forme plastice, altele decât cele antropomorfe, sugerând abstracŃii, idei53. Simple, calme,

de o desăvârşită perfecŃiune organică, formele sale reflectă atitudinea creatoare a artistului

care renunŃă la traducerea sentimentelor prin intermediul trupului uman, păstrând totuşi

52 În 1890 Valbudea concurase pentru monumentul lui Miron Costin 53 Barbu Brezianu, Brancusi en Roumanie, Ed. Arta Grafică, Bucureşti, 1998, p. 191

30

substratul concret al viziunii.

Genialul Brâncuşi, prin întregul său efort creator, a dat universului sculptural noi

dimensiuni axiologice, determinând alte coordonate referenŃiale şi noi mijloace de exprimare.

Constantin Brâncuşi a avut revelaŃia descoperirii spontane a adevărului, simbol

consistent în oricare din sculpturile sale ca rod al meditaŃiei filosofice şi al căutărilor tenace de

a insufla materiei un spirit nou.

Complexul sculptural de la Târgu Jiu, simbolul la Brâncuşi este purtătorul unor

caracteristici ce vin din arhaicul spaŃiului nostru spiritual de factură etnofolclorică şi

mitologică”.54

Mai tinerii contemporani ai lui Paciurea şi Brâncuşi nu se vor abate de la tradiŃia

renascentistă şi neoclasică. Primul în ordinea naşterii şi ca longevitate este Ion Jalea (1887 -

1983). Din aceeaşi generaŃie cu el este Cornel Medrea (1888 - 1964).

Sculptura lui Oscar Han (1891-1976) este rezultatul unei viziuni constructive

concentrate, tradusă în forme masive cu tonalităŃi grave.

O înclinare către modernism o manifestă Bongo Prund, pe numele său adevărat

Arnold Cencinski (1902 - 1982)

Céliné Emilian (1898 - 1983) s-a impus prin remarcabile calităŃi de portretist –

Portretul pictorului Chailer (Fig.67) .

Margareta Cossăceanu (1896-1984) se păstrează în limitele unui echilibru clasic

Hans Mattis Teutsch (1884-1960) – pictorul şi teoreticianul, interesat şi de exprimarea

plastică tridimensională. Niculae Agârbiceanu, Irina Codreanu, MiliŃa Petraşcu (1892-1976)

(Fig. 69, 71), mai tânărul Iosif Fekete (1903 - 1979) a fost elevul lui Paciurea – o experienŃă

importantă în planul devenirii personale. Între 1928 - 1938 i s-a încredinŃat transpunerea în

dimensiuni adecvate a machetei Monumentului Aviatorilor (Fig.72) din Bucureşti şi

Monumentul Horea, Cloşca şi Crişan (Fig. 74).

Mac Constantinescu (1900 - 1978), talentat şi inventiv, are o acută predilecŃie pentru

sculptura decorativă. Boris Caragea (1906-1982), domină masivitatea telurică a formelor

generoase şi echilibrate. În arta lui Ion Irimescu (1903-2005) se identifică filonul sculpturii

româneşti dezvoltat în tradiŃia clasicismului elen — Fata cu struguri (Fig.77).

Sculpturile lui: Romulus Ladea (1901 -1970), Constantin Baraschi (1902 - 1966)

evidenŃiat printr-o corectă redare a a anatomiei, Ion Lucian Murnu (1910 - 1984) practică o

sculptură figurativă, Ion Vlasiu (1908 - 1995), Alexandru Călinescu (1889 - 1978) etc.

Sculptori ca Boris Caragea, Peter Balogh, Mihail Onofrei, Ernest Kaznovski,

Constantin Lucaci, Ştefan Csorvassy, Constantin Baraschi, Artur Vetro, Dorio Lazăr,

54 Dan Covătaru, Simbol şi obiect în sculptură, Timişoara, 2005, p. 72

31

Dumitru Demu, Ion Irimeseu, Lelia Zuaf sau Ion Vlad au ilustrat, prin atitudine, iconografie şi

filosofie implicită, reperele, aspiraŃiile şi utopiile unui sistem care avea o enormă nevoie de a

se promova doctrinar şi de a se acredita simbolic.

ExcepŃie fac, în acest monoton ansamblu, două personalităŃi singulare în felul lor în

sculptura românească: Vida Gheza (1913 - 1980) a debutat ca autodidact în 1937 la Baia Mare

într-o expoziŃie colectivă, după care a studiat la Academia de bele-arte din Budapesta cu

profesorul Jenö Bari; Personalitatea care domină peisajul sculpturii româneşti de la mijlocul

secolului al XX-lea este Gheorghe Anghel (1904 - 1966) (Fig. 86).

Cei care vor reînnoda legătura cu marea tradiŃie interbelică sunt câŃiva artişti tineri

precum George Apostu (Fig.87), Ovidiu Maitec, Constantin Popovici, Victor Gaga (Fig.88,

99), Gheorghe Iliescu Călineşti (Fig.89) sau Paul Vasilescu, Mircea Spătaru (Fig. 103),

Mihai Buculei care vor face pasul hotărâtor către supleŃea majoră a limbajului sculptural.

Larga cultivare a sculpturii monumentale în toată diversitatea sa, pentru spaŃiile

citadine are meritul de a produce o spectaculoasă şi necesară revigorare spirituală a

ambientului cotidian. TradiŃional, el pune în valoare prin conŃinutul lucrării de for public nu

numai estetica ambientală, ci mult mai mult urmărirea mesajului expresiv al operei, prin

spiritul ei pur, mult patos al trăirilor lăuntrice, a formelor, o fineŃe a aluziilor şi a nuanŃelor

sau soluŃiilor de mare complexitate şi ingenuitate expresivă.

Statuara românească se înscrie în cea mai elegantă, tipologică şi esenŃială

„monumentalistică” europeană şi de ce nu universală. Rememorând istoria, începând cu

Constantin Brâncuşi, prin simbolicul ansamblu sculptural de la Târgu Jiu şi continuând cu o

listă remarcabilă de „monumentalişti” români şi operele lor, precum: Iosif Fekete cu

Monumentul aviatorilor din Bucureşti, realizare după un proiect al Lydiei Kotzebue, Ecvestra

lui Mihai Viteazul din Bucureşti, realizare a sârbului Ivan Mestrovici sau Mihail

Kogălniceanu a lui Oscar Han, Monumentul pompierilor din Dealul Spirii operă a

sculptorului Vladimir Hegel, ce poartă expresia unei autentice şi rare sensibilităŃi artistice, ori

Monumentul lui Miron Costin de acelaşi autor şi evantaiul remarcabilelor statuare româneşti

poate continua cu Monumentul „LEUL” realizare a sculptorului Spiridon Georgescu (1887-

1972), aşezat în cartierul Cotroceni din Bucureşti, Monumentul lui Mihai Viteazul (Fig.90),

autor Marius Butunoiu în oraşul Cluj-Napoca, Monumentul lui Baba Novac (Fig.91) din

acelaşi oraş realizat de Virgil Fulicea, Horea (Fig.92) realizat de Romul Ladea şi aşezat sus în

Albac în curtea şcolii, sau Şcoala Ardeleană (Fig.93) din Cluj Napoca de acelaşi autor, şi tot

în Cluj Monumentul lui Horea, Cloşca şi Crişan (Fig.94) realizat în anul 1974 de Ion Vlasiu

sau frumoasa sculptură înfăŃişându-l pe Hercule (Fig.95) din staŃiunea Băile Herculane şi totul

ni se certifică ca valoare a statuarei româneşti, prin opera, probabil, a celui mai prolific

32

maestru al cioplirii lemnului, din sculptura românească, onestul Vida Geza, prin remarcabilele

sale lucrări monumentale de la Moisei şi Monumentul Victoriei de la Carei. (Fig.96)

În opere semnate de Gheorghe Dimitrie Anghel – Mihai Eminescu (Fig.97) din faŃa

Ateneului Român, Corneliu Coposu realizat de Mihai Buculei, sau Iuliu Maniu a lui Mircea

Spătaru din PiaŃa Palatului Regal din Bucureşti Monumentul Victoriei, la Iaşi, monument

realizat de soŃii Gabriela şi Manole Adoc, Monumentul CFR-iştilor din faŃa Gării de Nord –

Bucureşti, realizat în 1923 de Ion Jalea şi Corneliu Medrea, Arcul de Triumf, autor Ion Jalea,

Mausoleul de la Mărăşeşti – 1930 (Fig.98) de acelaşi autor, Monumentul Unirii din Focşani

sau Mircea cel Bătrân de la Tulcea de Ion Irimescu, Dimitrie Cantemir de acelaşi remarcabil

artist la Oradea.

Ne putem opri apoi cu benefică contemplare şi pace la statuile lui Eminescu din

Oradea şi Cluj Napoca, realizate de vrednicul Ovidiu Maitec, Lucian Blaga de la Cluj sau

Lancrăm, opere ale ilustrului sculptor Romulus Ladea, Andrei Mureşan la Braşov, autor Virgil

Fulicea sau austerul monument de pe Muntele Bobâlna, închinat memoriei Ńăranilor răsculaŃi

în 1437, realizare a arhitectului Salvanu şi a sculptorului Kos Andras. Astfel putem continua

enumerarea, apropriindu-ne de prezent cu Fântâna Martirilor realizat în 1994 în Timişoara,

conceput şi realizat de regretatul Victor Gaga55 şi tot din acelaşi oraş martir Monumentul

Eroilor Neamului (Fig.99) de pe drumul Şagului, de acelaşi autor, coborând la Turnu-Severin

unde vom găsi fântâna cinetică a lui Vasile Lucaci sau monumentul Omagiu RevoluŃiei

realizat de Paul Neagu la Timişoara în 1999, Monumentul 1907 a lui Naom Corcescu, Mihail

Sadoveanu de la Fălticeni de Ion Irimescu, Monumentul Victoriei din ConstanŃa, creaŃie a

sculptorului Boris Caragea (1968) sau statuia lui Ovidiu din acelaşi oraş, Ecvestra lui Avram

Iancu de la Câmpeni, (ridicată în memoria Crăişorului în anul 1927), operă a sculptorului

Constantin Dimitrie-Bârlad, ş.a.m.d.

Exemplificările noastre cu bogăŃia de monumente de for public din spaŃiul românesc ar

putea continua cu enumerarea, în mod justificativ, a altor mari şi valoroase lucrări de artă

monumentală, dar ne vom opri simbolic la statuia ecvestră înfăŃişându-l pe Mihai Viteazul de

la Alba Iulia realizată de Oscar Han (Fig.100) sau poate la Monumentul omagial (Fig.101) de

pe Câmpia LibertăŃii de la Blaj care reuneşte un impresionant număr de portrete, înfăŃişând

mari personalităŃi implicate în destinele poporului român de pe plaiurile transilvane şi de ce

nu naŃionale. Monumentul lui Constantin Brâncoveanu (Fig.102) , autor Oscar Han sau lucrări

monumentale de remarcabilă valoare artistică semnate între alŃii de maeştrii Ion Irimescu,

Mircea Spătaru (Fig.103), Paul Vasilescu, Octav Iliescu, Peter Balogh, Naoum Corcescu, Ion

55 La sfârşitul acestui capitol ne-am străduit a omagia marea personalitate artistică a sculptorului Victor Gaga, determinaŃi şi de o atitudine subiectivă, având în vedere că marele dispărut (prea devreme) a fost primul dascăl în tainele sculpturii pentru subsemnatul în anii petrecuŃi ca elev la şcoala de arte din Timişoara.

33

Jalea, Ion Vlasiu, Marius Butunoiu, Horea Flămând, Mircea Ştefănescu, Vladimir Predescu

şi alŃii.56

Convinşi de faptul că această lucrare, datorită complexităŃii tematicii abordate,

sculptura de for public, în general, şi în mod special sculptura monumentală din Oradea şi

Bihor, asupra căreia ne vom opri mai pe îndelete, nu constituie decât un început de analiză şi

considerăm că ea poate fi urmată, adâncită, în viitor de specialişti. Lucrarea este perfectibilă,

cu atât mai mult cu cât, în limitele acordate unui studiu decent, am introdus poate şi o notă

personală, subiectivă, în consecinŃă o lucrare supusă examenului critic al specialiştilor, şi de

ce nu, de îmbunătăŃire a conŃinutului ei.

Lucrările monumentale şi din spaŃiul crişenean, unele devenite celebre prin vechimea

şi valoarea lor artistică, sau prin evenimentul istoric pe care-l semnifică, au făcut şi fac

obiectul unor studii de specialitate, emiŃându-se diverse aprecieri şi teorii asupra valorii lor ca

atare.

Fără a aprofunda considerentele de ordin istoric asupra diverselor realizări

monumentale ale locului, ne vom mulŃumi să aducem puncte de vedere şi soluŃii pentru a

preciza scopul realizărilor sculpturale analizate, aria de cuprindere culturală, influenŃele

diversificate etc.

Dificila operaŃie a analizei critice, a reflectării motivaŃiilor şi punctelor de vedere, s-a

56 Complexul de busturi monumentale dedicate unor revoluŃionari paşoptişti şi unor reprezentanŃi ai iluminismului românesc se înalŃă pe Câmpia LibertăŃii însumând un număr de 24 busturi monumentale realizate de reprezentativi sculptori ai sculpturii noastre contemporane de for public. Complexul monumental arhitectural conceput ca un adevărat „Panteon al istoriei noastre naŃionale”, însumează mari şi reprezentative figuri ale culturii şi istoriei moderne româneşti, precum Petru Maior, Gheorghe Şincai, George BariŃiu, Andrei Mureşianu, Simion BărnuŃiu, Alexandru Ioan Cuza, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Timotei Cipariu, Eftimie Murgu, Vasile Alexandri, Ion Heliade Rădulescu, Costache Negri, Cezar Boliac, Ludwig Roth, Ioan InocenŃiu Micu Klein, Aron Pumnu, Ion Ionescu de la Brad ş.a.m.d., lucrări realizate şi transpuse în bronz, busturile fiecare în parte au o înălŃime de 1,5 metri şi sunt aşezate pe socluri de forma unei prisme paralelipipedice, realizate din beton placat cu travertin, cu o înălŃime de 1,80 m, montate pe baze de beton de formă dreptunghiulară cu înălŃime de 0,30 m, dispuse în semicerc. Busturile, fiecare în parte sunt realizate într-o manieră portretistică tradiŃională realistă dar distingându-se fiecare bust prin particularităŃile de expresie specifice fiecărui artist-sculptor.

În întregul său acest ansamblu monumental este întregit simbolic de construcŃia sculptural-arhitecturală „Gloria”, opera sculptorului Ion Vlasiu care a fost inaugurată la 14 mai 1977, reprezentând o „poartă a istoriei”, străjuită de siluetele statuare zvelte şi impunătoare în spirit de victorie, a trei fete tinere, simbolizând Principatele Române surori, Transilvania, Moldova şi łara Românească.

Silueta zveltă şi impunătoare, în forma unui arc de triumf este realizată printr-o arhitectură în care domină construcŃia printr-o linie simplă, un arc de triumf stilizat realizat într-o viziune modernă care încadrează cele trei Victorii din bronz. „Poarta istoriei neamului”, am spune noi, reprezentativă pentru perioada deşteptării naŃionale a conştiinŃei şi spiritului românesc din secolul luminilor, are înălŃimea de 16 m şi este realizat din piatră. Cele trei victorii reprezentând łările Române sunt realizate în rond-bosse, transpuse în bronz, au formă şi construcŃie simplificată, cu alte cuvinte un figurativ stilizat, având fiecare o înălŃime de circa 4 m. Regăsim în constituŃia şi construcŃia lor însemnele şi simbolurile portului popular românesc. Împreună cu poarta cele trei victorii sunt aşezate pe un postament masiv la baza căruia este incizat următorul text „vrem să ne unim cu Ńara”, detaliu dintr-un text ce datează încă din timpul desfăşurării Marii Adunări NaŃionale a românilor pe Câmpia LibertăŃii de la Blaj la 15 mai 1848.

Ansamblul „Gloria” ridicat pe Câmpia LibertăŃii este un monument demn de naŃiunea română, în eterna amintire a acelor zile glorioase ale anului 1848.

34

făcut încercând să fixăm noŃiunea de „monumentală” în cadrul unor criterii care să

condiŃioneze alegerea şi să înlăture pe cât posibil subiectivismul. Am Ńinut cont, în primul

rând, de concepŃia structurală originală considerată ca „document” de referinŃă în domeniul

artei (sculpturii) de for public, iar în al doilea rând, de factorul subiectiv- timp, care aduce

influenŃele sale benefice „observaŃiei” asupra operei de for public.

Pe acest fundament artistic remarcabil şi impresionant prin varietatea stilistică şi de

gen, se aşează merituos şi semnificativ, memorabil ca număr şi valoare artistică, „fondul” de

lucrări de for public, de sculptură monumentală din Oradea. InfluenŃată şi determinată de

tradiŃia românească şi europeană din domeniu, sculptura monumentală din Oradea şi Bihor se

înscrie remarcabil în circuitul naŃional de valori artistice, prin creaŃii memorabile57, realizate

în acest spaŃiu în decursul vremurilor de nume celebre58, precum amintiŃii fraŃi Gheorghe şi

Martin, în sec al XIV-lea.

Trecând peste câteva sute de ani săraci în mărturii monumental-artistice însemnate,

până în secolul al XIX-lea, partea sa finală, când în 1892 sculptorul Toth Istvan realizează

statuia în bronz a lui Ladislau I – canonizat, sculptorul Margo Ede, este autorul a două statui

remarcabile în spaŃiul urban orădean iar apoi, după 1 dec 1918 (Unirea cea Mare), sculptorul

orădean Mihai Kara (anul 1924) este realizatorul Ecvestrei Regelui Ferdinand I –

Întregitorul.

Numărul statuilor ridicate s-a înmulŃit considerabil în primul oraş transilvan vizitat de

Majestatea sa Regele Ferdinand şi Regina Maria pe 23 mai 1919 – cărora în anii 1920 şi

respectiv 1921 li s-a ridicat de administraŃia oraşului bustul în bronz a regelui şi respectiv

statuia Reginei Maria.

În anul 1927 sculptorul craiovean Anghel Chiciu realizează bustul lui Iosif Vulcan, în

1934 Cornel Medrea ridică bustul lui Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Oscar Han – bustul în

bronz a lui Eminescu – 1937, mai târziu sculptorul Mircea Ştefănescu (sculptor orădean)

ridică statuia lui Emanuil Gojdu în anul 1989, în 1992 Traian Zamfirescu a realizat bustul în

bronz al generalului Traian Moşoiu.

După cel de-al doilea război mondial, peisajul sculpturilor de for public din Oradea s-a

îmbogăŃit cu lucrări realizate, printre alŃii de Iulia OniŃă – Statuia „Ostaşului Român” în anul

1958, apoi maeştrii moderni ai sculpturii româneşti – Iosif Fekete, Constantin Popoviciu,

Arthur Vetro, Cornel Medrea, Ion Irimescu, Balogh Peter, B. Leonovici, Rodica Stanca

Pamfil, Ovidiu Maitec şi alŃii, care au lăsat moştenire oraşului, un important tezaur artistic

monumental, de valoare europeană, nu numai naŃională. Amintim realizatori de monumente

57 Aurel Chiriac, Monumentele de for public ale Oradiei de-a lungul a 129 de ani de istorie, în Familia, nr.7-8, 2005,Oradea, p.201-208 58 ***Oradea, coord. Aurel Chiriac, Oradea, Edit. Muzeului łării Crişurilor, 2002, p.14

35

semnificative în judeŃul Bihor, precum sculptorul care, anonim fiind, realizează în anul 1937

Monumentul lui Ciordaş şi Bolcaş – la Beiuş, Dănilă AndriŃoiu ridică bustul martirului

Nicolae Bogdan – la Vaşcău în anul 1927, Rodica Stanca Pamfil a realizat statuia Vânătorului

de Munte la Beiuş, în 1988, E. Crişan – Holod – Bustul lui Iosif Vulcan59 în 1973 sau

Constantin Schirliu – Bustul lui Octavian Goga – Nojorid, realizat din piatră de calcar în anul

1984, Szak Ferenc – 1907 – Statuia lui Arany Ianos în Salonta, Toth Janos – 1901 – statuia lui

Kossuth Lajos – în Salonta. În Sânicolaul Român – în anul 1969, D-na sculpturii bihorene,

Rodica Stanca Pamfil va dezveli bustul patriotului Nicolae Jiga (Judea). În cimitirul aceleiaşi

localităŃi se află un portret monumental aşezat pe o coloană zveltă închinat marelui talent care

a fost ceramistul Gheorghe Maghiar, bust realizat de sculptorul Ilarion Voinea. În Băile Felix

vom descoperi un noian de lucrări monumentale care împodobesc mirificul peisaj al staŃiunii

balneoclimaterice, precum – Bustul lui George Enescu (Fig.104) de Iosif Fekete, 1984 sau

Petofi Sandor (Fig. 105) , autor R. S. Pamfil, Rodica Ungureanu, şi de aceeaşi artistă – Ion

Creangă, Victor Babeş (Fig.106)– bust din piatră realizat de Rodica Ungureanu , compoziŃia

Tinerii (Muzica) (Fig.107) de Peter Balogh şi altele. Bustul lui Avram Iancu (Fig.108) realizat

de maestrul Paul Vasilescu în localitatea cu acelaşi nume, din sudul Bihorului, ridicată în anul

1973. Putem aminti pe sculptorul Martin Varo cu cele două lucrări ale sale, Maternitate şi

Cap de Copil amplasate în curtea Liceului Teoretic din oraşul Ştei. Lucrări realizate din piatră

artificială, şi enumerarea ar putea continua.

Numărul impresionant de monumente60, de peste 180, care sunt amplasate în spaŃiul

generos al Bihorului, sunt un subiect incitant dar şi important de abordat.

Un spaŃiu aparte, ca moment semnificativ pentru sculptura orădeano-bihoreană, va fi

acordat lucrărilor monumentale, ridicate în spaŃiul mai sus amintit după RevoluŃia

anticomunistă din 1989.

VI.3 Sculptura monumentală bihoreană la cumpăna secolelor al

XIX-lea şi al XX-lea

VI.3.1. Statuia Regelui Ladislau I (Fig.109) - autor Toth Istvan

La cumpăna dintre sec al XIX-lea şi al XX-lea îşi fac apariŃia câteva lucrări de for

public şi spaŃial orădean în contextul „sărbătorii celor 1000 de ani de la formarea Regatului

59 Profesorul Gheorghe Dărăban director al şcolii din localitate, la vremea când s-a ridicat bustul lui Iosif Vulcan în curtea şcolii, povestea cu mare însufleŃire momente semnificative ale aşezării bustului lui Iosif Vulcan în comuna natală a celui omagiat. Bustul se găsea adăpostit în curtea Liceului Pedagogic din Oradea de unde a fost transportat cu maşina C.A.P.-ului atunci când s-a construit noua şcoală din Holod. Odată cu sfinŃirea şcolii s-a sfinŃit şi bustul lui Iosif Vulcan. Soclul, postamentul şi zidul împrejmuitor au fost ridicate cu ajutorul meşterilor zidari din satul DumbrăviŃa. 60 De văzut tabelul anexă de la pagina 323

36

Ungar”. Odată cu instaurarea regimului dualist, autorităŃile maghiare au urmărit cu insistenŃă

imortalizarea unor însemnate momente şi personalităŃi ale comunităŃii ungureşti, prin

realizarea unor lucrări de artă monumentală care preamăreau evenimentele majore din istoria

Ungariei sau a Oradiei. Astfel, la 1892 când sau împlinit 700 de ani de la canonizarea lui

Ladislau I, omagiindu-l, i-a fost ridicată statuia în bronz, el fiind întemeietorul Episcopiei

romano-catolice de Oradea. Monumentul a fost amplasat în PiaŃa Unirii de astăzi, operă a

sculptorului Toth Istvan şi este datat: 1892, semnată dreapta jos de artist.

VI.3.2. Statuia episcopului Szanislau Ferencz61 (1792-1869) (Fig.110) - autor Toth

Istvan

Realizată în 1896 de acelaşi autor, sculptorul Toth Istvan, lucrarea a fost realizată în

bronz având următoarele dimensiuni: 1,750 x 1,400 x 1,650 mm, aşezată pe un soclu de piatră

de 1,500 x 1,350 x 1,600 mm. Lucrarea este amplasată în faŃa Palatului Baroc din anul 1896.

O realizare artistică de tendinŃă realistă, care depăşeşte romantismul printr-o reprezentare mai

accentuată a vieŃii.

VI.3.3. Statuia Pieta62 (Fig.111) - autor Toth Istvan

A fost amplasată în 1906 în faŃa Bisericii romano-catolice de pe str. Republicii.

Actuala statuie este creaŃie a sculptorului Toth Istvan. Reprezintă pe Sfânta Fecioară cu trupul

lui Isus coborât de pe cruce pe care îl Ńine în braŃe. Este o transpunere a statuii realizate în

1498 de Michelangelo Buonaroti. Lucrarea a fost renovată în 1959 şi la 22 mai 1961 a fost

mutată în curtea Bisericii romano-catolice, în locul ei amplasându-se bustul lui Alexandru

Moghioroş.

VI.3.4. Statuia lui Szacsvay Imre63 (1818-1849) (Fig. 112) - autor Margo Ede

„DOAR O SEMNĂTURĂ I-A FOST VINA"

Szacsvay Imre s-a născut în Şauaeu, judeŃul Bihor, la 1 Noiembrie 1818. Este

martir al revoluŃiei de la 1848-1849. A fost notarul guvernului revoluŃionar al lui Kossuth

de la DebreŃin. În această calitate a redactat şi a semnat declaraŃia de detronare a

Habsburgilor. Pentru acest fapt a fost executat în 24 Octombrie 1849, la Budapesta.

Statuia este amplasată în PiaŃa „LibertăŃii" (pe malul drept al râului Crişul Repede).

A fost ridicată la 15 Martie 1907. Monumentul şi-a păstrat amplasamentul iniŃial până astăzi

în actualul parc al LibertăŃii. Lucrarea monumentală a fost executată în bronz de către

sculptorul Margo Ede şi a inaugurat „ansamblul” în anul 190764

61 I.Z. Peter, op. cit., p. 174 ... dă aceleaşi date precizând că episcopul a fost „părintele săracilor” 62 I.Z. Peter, op. cit., p. 179 63 Repertoriul monumentelor din Bihor…, p. 228 64 I.Z. Peter, op. cit., p. 200, arată că „statuia a fost ridicată la 15 martie 1907 în actuala piaŃă a LibertăŃii care pe atunci se numea PiaŃa Mileniului, în amintirea împlinirii a 1000 de ani de la descălecarea ungurilor în Câmpia Panoniei (896)”

37

VI.3.5. Szigligeti Ede (1814-1878) – Bust (Fig. 113) - autor Teks Ede

Szigligeti Ede65 , pe numele său adevărat Szathmary Jozsef născut la 8 martie 1914, s-

a realizat în memoria sa un bust din bronz.

În 1891 Szigligeti Ede pune bazele „societăŃii Szigligeti”66, având ca scop susŃinerea

artelor plastice şi a bibliotecilor populare.

CAP. VII. SCULPTURA MONUMENTALĂ DIN BIHOR DUPĂ 1918

Am parcurs un itinerariu geografic şi al sculpturii de for public de referinŃă, el este cel

al łării Crişurilor, în mod special Bihorul, pentru a fi relevate în mişcarea artistică

monumentală marile personalităŃi istorice ale locului şi marile evenimente, într-un spaŃiu

istoric românesc atât de zbuciumat.

1918 a însemnat sfârşitul primului război mondial, prăbuşirea şi destrămarea

imperiului austro-ungar, dreptul la autodeterminare a naŃiunilor (Wilson). Transilvania şi o

parte a Banatului au făcut parte din imperiu, iar pentru noi românii, după multe jertfe şi

sacrificii, s-a realizat împlinirea visului de veacuri, Unirea tuturor românilor într-un singur

stat, unitar, independent şi suveran, la 1 decembrie 1918 România Mare.

„În mod firesc, după Unire, a urmat o activitate culturală efervescentă în Ardeal, dar şi

la nivelul întregii Ńări. S-a realizat osmoza, omogenizarea spirituală, prin difuziune culturală,

dinspre centru, Vechiul Regat, spre toate Ńinuturile româneşti”67.

La rândul lor regiunile ardelene sunt deschise şi receptive să asimileze şi să se

integreze cu propria potenŃialitate culturală la închegarea spiritului naŃional românesc.

Se impunea cu precădere, amplasarea unor monumente de for public, cu caracter

simbolic, care să reprezinte mari personalităŃi istorice, culturale, eroi ai neamului românesc.

La Oradea, iniŃiativa realizării unor astfel de monumente au avut-o Generalul Traian Moşoiu,

eroul eliberării Oradei, la 20 aprilie 1919, Reuniunea Culturală ,,Cele Trei Crişuri” şi

Primăria Municipiului Oradea.

Un omagiu de recunoştinŃă adus regalităŃii româneşti pentru sacrificiul şi eroismul de

care a dat dovadă în lupta pentru independenŃă şi unitate naŃională a tuturor românilor a fost

realizarea Bustului regelui Ferdinand, Statuia reginei Maria (Fig. 114), Statuia ecvestră a

regelui Ferdinand, Statuia principelui Carol I (Fig.115). Toate acestea la iniŃiativa şi

susŃinerea generalului Traian Moşoiu.

65 Repertoriul monumentelor din Bihor…, p. 228 66 La 2 oct. 1892, ia fiinŃă la Oradea Societatea „Szigligeti” , a cărei statut prevedea ca acesta să participe la ridicarea vieŃii spirituale orădene, de a cultiva personalităŃile ridicate din cadrul oraşului Oradea. Între membrii societăŃii s-au numărat Iosif Vulcan şi poetul Ady Endre. 67 Ioan Mihele, Statui distruse după 1940 în nord-vestul României, în Analele UniversităŃii din Oradea, Fascicula Arte Vizuale, vol. II, Oradea, Edit. UniversităŃii din Oradea, 2005, p. 165-181

38

Reuniunea culturală ,,Cele Trei Crişuri,” fondată în 1920 şi coordonată de colonelul

George Bacaloglu a iniŃiat realizarea busturilor lui Iosif Vulcan şi al lui Barbu Ştefănescu-

Delavrancea (Fig. 117).

Realizarea în bronz a bustului poetului naŃional Mihai Eminescu (Fig.118) a fost o mare

izbândă a Primăriei Orădene. Solemnitatea dezvelirii bustului s-a desfăşurat la 15 iunie 1934

în faŃa unui public numeros, a oficialităŃilor şi a unor scriitori de prestigiu, printre care: Ion

Minulescu, Pamfil Şeicaru, George Gregorian, Mircea Damian, Septimiu Pop, Al. Cazaban,

Eugen SperanŃia, George Bota, M. G. Samarineanu, George A.Petre şi Octav ŞuluŃiu.

Rememorând cu dragoste acele timpuri, când spiritualitatea românească îşi recâştiga

demnitatea şi Onoarea sa istorică şi culturală, ca şi cealaltă manifestare şi aceasta a fost un

mare prilej de aleasă bucurie sufletească. IniŃiative de cinstire a înaintaşilor prin ridicarea de monumente au fost consemnate în

presa vremii. Au fost preconizate să fi reprezentate în sculptură personalităŃile: Şt. Ciceo Pop

şi Aurel Lazăr, la Oradea,68 iar Gen. Traian Moşoiu, la Salonta.69 Din păcate acestea nu s-au

înfăptuit.

VII.2. 1940

Din nefericire, viaŃa acestor monumente a fost scurtă, ca urmare a Dictatului de la

Viena, din 30 august 1940, când o parte a Transilvaniei a fost ruptă de vatra strămoşească şi

anexată Ungariei. AutorităŃile maghiare au dispus ca sculpturile să fie luate de pe soclu. Cea

mai mare parte dintre lucrări a dispărut fără urmă, au fost probabil topite, având în vedere

situaŃia de război. Au dispărut definitiv statuile princiare, şi bustul lui Eminescu, Vulcan,

Delavrancea, Mihaly de Apşa, Simion BărnuŃiu, Monumentul soldatului necunoscut.

VII.3. Perioada de după 1945

În 1945 a fost dărâmat de pe soclu de către soldaŃi ruşi bustul lui Nicolae Bogdan.

În 1948 a fost distrus monumentul dedicat lui Ciordaş şi Bolcaş, topit la

întreprinderea ,,7 Noiembrie”, din Beiuş.

Noul regim politic instaurat în 1946, şi care ia sfârşit prin RevoluŃia din 1989, şi-a

impus propriile valori culturale.

68 Gazeta de Vest, Oradea, nr. 1307,din 20 sept. 1934, 8 69 Ibidem, nr 1311, din 25 sept.1934, p.2

39

Din această perioadă putem semnala ridicarea la Oradea a „Monumentului

IndependenŃei”, situat în noul centru civic, operă a sculptorului Constantin Popovici.

După '89, multe monumente au fost profanate sau distruse, în toată Ńara, în general,

cele care au fost ,,simboluri" ale puterii comuniste, în Bihor, bustul lui Petru Groza de la Ştei

(Fig.121) şi bustul lui Alexandru Moghioroş din Oradea (Fig.122).

Printr-un joc al intereselor, „Monumentul IndependenŃei” a fost dezasamblat în 1992.

Moment dezavuat, la care a fost prezent şi autorul acestei tezei, fiind unul din cei care au luat

atitudine fermă faŃă de acel act samavolnic, împreună cu regretatul poet şi filolog, profesor

Viorel Horj.

VII.4.1. ORADEA

VII.4.1.1. Ecvestra regelui Ferdinand Întregitorul şi Statuara Ecvestră a lui Mihai

Viteazul -Paralelă

În ceea ce priveşte statuile Oradiei Mari – un oraş căruia i-a fost acordat în 1924

rangul de municipiu şi de către autorităŃile române, reamintim şi remarcăm cu satisfacŃie că

între 1918-1940 ele s-au înmulŃit considerabil. IntenŃiile elitelor româneşti locale, sprijinite de

la centru, vizau în egală măsură, să anuleze handicapul moştenit din trecut, când au fost

îngrădite posibilităŃile de afirmare pe acest plan a valorilor făptuitoare de cultură şi istorie

românească aici.

Dezvelirea statuii ecvestre a Regelui Ferdinand (Fig.124), opera sculptorului orădean

Mihai Kara, în piaŃa Unirii, a avut loc pe ziua de 21 noiembrie 1924 şi a fost realizată la

stăruinŃele generalului Traian Moşoiu.

Statuia Ecvestră a lui Mihai Viteazul (Fig.125)70, autori sculptorii – Alexandru

GheorghiŃă şi soŃia sa Geta Caragiu, este aşezată în PiaŃa Unirii din centrul oraşului Oradea

70 Monumental a fost ridicat în centrul municipiului Oradea, pe vechiul amplasament al Regelui

Ferdinand din PiaŃa Unirii, între Palatul Primăriei şi Palatul Episcopiei Greco-catolice, în anul 1994. Lucrarea a fost comandată de AsociaŃia Cadrelor Militare active şi în rezervă “Mihai Viteazul” din Oradea, sub managementul bravului general Mircea Călin Lungu. Arhitectul soclului este Radu Dan, iar lucrarea a fost executată de S.C PRECON S.A – Ing. Ioan Pârcălab şi de către S.C CIAC S.A director Ioan Mintaş. Postamentul din beton este placat cu plăci de travertin executate la Simeria-Deva. Ecvestra, reprezentându-l pe Mihai Viteazul călare, a fost turnată în bronz la SC ASTRA Arad în anul 1994, având greutatea totală de 6, 3 tone.

Pe partea din faŃă a postamentului ecvestrei este aşezat sigiliul domnesc, care are un Ø de 46 cm, transpus în bronz , şi înscrisul MIHAI VITEAZUL 1593-1601, reprezentând anii de domnie a Domnitorului. ÎnălŃimea totală a ecvestrei este de 8,80 m, soclul având înălŃimea de 3,20 m , iar ecvestra din bronz 5,60 m.

Pe partea stângă în spatele monumentului, pe placa suport sunt gravate numele sculptorilor Alexandru GheorghiŃă şi Geta Caragiu. Pe partea dreaptă spate este gravat pe o placă de bronz de 18 x 32 cm , inscripŃia : „Ridicată din iniŃiativa şi contribuŃia bănească a cadrelor militare din Garnizoana Oradea constituite în AsociaŃia Mihai Viteazul”. Preşedinte de onoare Gl. Mr. Mihai Corneliu Lungu, presedinte Lt.Col. Anghel Ursu, secretar Mr. Constantin Moşincat. Turnată la SC ASTRA S.A-Arad, maistru Viorel Bondea”. 19.08.1994. Preşedinte Col. (r) Mihai Turcu.

40

în vara anului 1995, luna august 19, pe vechiul amplasament al ecvestrei Regelui Ferdinand

Întregitorul.

VII.4.1.2. Monumentul IndependenŃei din Oradea (Fig.126) - autor Constantin Popovici

Sculptorul Constantin Popovici71 a fost o personalitate artistică complexă. Tatăl său,

Ion Grigore Popovici,72 a fost de asemenea sculptor, cu o operă ce încă nu a fost pusă în

valoare pe măsura ei de critica românească contemporană.

Constantin Popovici debutează ca artist în anii ’60, când abordează problematica

tensionată a expresionismului abstract, caracterizat printr-o gestualitate puternică. Temele sale

predilecte din acea perioadă Ńin de zona aşa-ziselor “mitologii subiective”, sunt sumbre pînă la

o aparentă calcinare a suprafeŃei sculpturale.

Am amintit de ciclul de lucrări intitulat “Hecate” pentru ca el poate fi pus în legătură

cu motivul tripartit ce va fi adoptat de sculptor în Monumentul IndependenŃei de la Oradea.

Hecate a fost, în panteonul grec, reprezentată sub forma unei femei cu trei trupuri sau a unui

grup de trei femei sprijinite de o coloană. Ea era adorată mai ales la răscruci în chip de

călăuzitoare pe drumul iniŃiatic al căutării spirituale.

VII.4.1.3. Bustul lui George Enescu - autor C. Popovici

Aceeaşi austeritate şi logică formală caracterizează şi portretul lui George

Enescu,(Fig.127, detaliu) sculptat în anul 1958. Este surprinsă expresia interiorizată a

genialului compozitor într-o tonalitate accentuat romantică. Privirea umbrită prelung este

accentul negativ într-o volumetrie amplu articulată.

VII.4.1.4. Monumentul Eroilor Români CăzuŃi în Primul Război

Mondial 1919 (Fig.128)

VII.4.1.5. Monumentul Ostaşului Român (Fig.130) - autor Iulia OniŃa

Monumentul este ridicat în Parcul 1 Decembrie în anul 1959, ca un omagiu adus

erolor români căzuŃi în cel de-al doilea război mondial. Lucrarea a fost comandată de

Consiliul Local Municipal.

Componente ale monumentului şi dimensiuni: statuia este realizată din bronz, soclul

realizat din beton armat şi placat cu dale de travertin, postamentul placat cu plăci de travertin

şi cu dale din piatră artificială. Dimensiuni: figura ostaşului din bronz = 5,5 m înălŃime,

dimensiunea soclului 700 x 200 x 200 cm, postamentul are 1500 x 1500 x 180 cm.

71 Sculptorul s-a născut la Iaşi, în 1938; pentru referinŃe bibliografice, a se vedea Dan Grigorescu, Constantin Popovici, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1990 72 1907- 1946

41

InscripŃia de pe monument: „Glorie ostaşilor români care au luptat cu eroism

împotriva fascismului, pentru eliberarea patriei, pentru libertatea si independenŃa poporului

român”.

Acestui monument sculptoriŃa i-a imprimat o măreŃie simplă, o concentrată expresie

de forŃă şi gravitate, fiind preocupată să realizeze nu numai un judicios raport de volume ori o

interpretare a suprafeŃelor, printr-un modelaj în planuri largi, dar să şi obŃină un decupaj

expresiv al siluetei într-un cadru spaŃial cu care să se compună organic.

VII.4.1.6. Obelisc închinat eroilor români (Fig.129)

Obelisc închinat memoriei ostaşilor români din diviziile 3 vânători de munte şi Tudor

Vladimirescu.

VII.4.1.7. Obelisc închinat militarilor sovietici

VII.4.1.8. Statuia lui Dimitrie Cantemir - cărturar umanist, Domn al Moldovei

(Fig.131) - autor Ion Irimescu

Cantemir este întâiul savant român care reuşeşte, să integreze istoria românilor în

istoria universală şi primul care proclamă misiunea istorică a poporului român în cadrul

istoriei universale.

Cantemir afirmă:

„Românii au fost stavila în calea barbarilor şi au apărat prin jertfa lor civilizaŃia

europei. Ei nu au putut fi cuceriŃi şi nici îngenunchiaŃi, păstrându-şi existenŃa de sine

stătâtoare”

Monumentul lui Dimitrie Cantemir a fost ridicat pe bulevardul Dimitrie Cantemir

din Oradea.

“Arhitectura, ca scenografie universală, apelează şi ea la rafinamentul proporŃiilor,

omul fiind elementul de etalon. Tot astfel, arhitectura corpului uman pune în evidenŃă

substanŃa materială a plăsmuirii divine şi spiritul ce anină structura chtonică”.73 Trupurile

zeilor ca şi ale eroilor subzistă plastic prin masă şi volum, prin expresie şi simbol.

Ion Irimescu a fost interesat de transpunerea în limbajul sculpturii a personalităŃii

domnitorului Dimitrie Cantemir. Două ipostaze (bust şi figura întreagă) şi replici ale acestora

înnobilează spaŃiul urban al Bucureştiului şi Oradiei, precum şi spaŃiile interioare ale

Bibliotecii “Ambrosiana” din Milano şi ale fostei Mari Adunări NaŃionale.74

VII.4.1.9. Statuia lui Mihai Eminescu (Fig.132) - autor Ovidiu Maitec

Monumentul este situat în Parcul central al Municipiului Oradea, pe str.

IndependenŃei. Anul ridicării şi dezvelirii lucrării a avut loc în anul 1990, pe 12 octombrie.

73 Pascal Rosier, La sculpture..., p. 7 74 Alexandru Cebuc..., op.cit., p. 71

42

Eminescu reprezintă piscul cel mai înalt al romantismului românesc de la sfârşitul sec. al

XIX-lea, poet, prozator, publicist.

O statuie cu o alură severă, care elimină acea anecdotică ilustrativă sau exaltare retorică,

căutând printr-un modelaj bine stăpânit să surprindă sensul spiritual al materiei.

VII.4.1.10. Statuia lui Emanuil Gojdu (Fig. 133) - autor Mircea Ştefănescu

La 8 noiembrie 1988 în oraşul Oradea s-a desfăşurat un eveniment de mare vibraŃie

patriotică şi culturală, dezvelirea Statuii lui Emanuel Gojdu, unul din cei mai de seamă

militanŃi pentru dreptul şi libertatea naŃională a românilor din Imperiul Austro-Ungar.

VII.4.1.11. Bust - Barbu Ştefănescu-Delavrancea (Fig.134) - autor Cornel Medrea

Bustul turnat în bronz este situat în Parcul Traian pe un scuar central al Municipiului

Oradea. Lucrarea a fost comandată de Primăria Municipiului în anul 1934 şi realizată de

maestrul Cornel Medrea.

VII.4.1.12. Bust - Traian Vuia (1872-1950) (Fig.135) - autor Doina Tătar

Doina Tătar s-a dovedit a fi o sculptoriŃă stăpână pe mijloacele de expresie cunoscând

perfect calităŃile tehnice ale modelajului. Transpunerea în bronz a unui portret ce semnifica o

mare personalitate românească îi oferă artistei o realizare monumentală.

VII.4.1.13. Bust - Onisifor Ghibu (Fig.136) - autor Gheorghe Adoc

În cartierul Nufărul din Oradea, din iniŃiativa directorului de şcoală V. Nedelcu şi a

sculptorului C.T. Durgheu în anul 1994 s-a luat iniŃiativa reorganizării spaŃiului Liceului

“Onisifor Ghibu”, cea mai modernă construcŃie şcolară în acel moment din România. S-a

stabilit realizarea a două lucrări de sculptură înfăŃişându-l pe Onisifor Ghibu, bust şi un

relief monumental înfăŃişându-l pe Onisifor Ghibu realizat tot din bronz şi amplasat pe

frontonul principal al clădirii şcolare a fost plăsmuit de sculptorul C. T. Durgheu.

VII.4.1.14. Relief monumental – Bust – Onisifor Ghibu75 (Fig. 137) - autor Cornel

T. Durgheu

Lucrarea este amplasată pe frontispiciul clădirii noi a Liceului Onisifor Ghibu din

Municipiul Oradea.

VII.4.1.15. Monument Funerar ridicat în memoria martirilor Bisericii Greco-

Catolice (Fig.138) - autor arhitect Muth Octavian

Monumentul este situat în incinta Mănăstirii şi Bisericii Călugărilor Franciscani, cu

hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

VII.4.1.16. Monumentele Evreieşti din Oradea

Evreii antici denumeau cimitirele „Casa Strămoşilor”, iar romanii le-au denumit

“Florus Judaesanii”, datorită caracterului lor profund de „adevărate grădini cu flori”.

75 Sunt făcute referiri asupra lucrării la capitolul despre activitatea personală a autorului.

43

Monumentul comemorativ (Fig.139) dedicat populaŃiei evreieşti ucise şi deportate în

timpul celui de-al II război mondial şi care este amplasat pe strada Mihai Viteazul nr. 4.

Monument funerar (Fig.140) bine întreŃinut realizat din marmură albă, cu

inscripŃionări pe plăci de marmură neagră în limba ebraică. Este mormântul funerar al unui

nobil care a fost victimă a holocaustului.

Singurul monument funerar extrem de decorat şi impozant ni s-a părut a fi cel al

familiilor Rácz şi Veiszlovits (Fig. 141).

Pe lângă primele două monumente funerare prezentate, ne-a revelat atenŃia un alt

monument impresionant, constatând a fi conceput de o nobilă simplitate. Realizat din

marmură albă, este monumentul funerar al familiei Dr. Lukács (Fig. 142).

Socotim că Cele trei monumente funerare evreieşti din Cimitirul Municipal orădean

trebuie a fi remarcate alături de alte lucrări funerare de excepŃie aşezate aici, şi care

înnobilează şi îmbogăŃesc nu numai evocarea memoriei celor dispăruŃi, dar şi spaŃiul

arhitectonic statuar orădean.

Mormântul marelui sculptor orădean Iosif Fekete (Fig. 143) – piatră funerară de

construcŃie piramidală executată chiar de mâna maestrului.

PrinŃesa Zsuzska (Fig.144), lucrare cioplită în marmură de RuşchiŃa cu multă

delicateŃe tehnică şi stăpânire a mijloacelor de expresie plastică utilizate pentru o astfel de

lucrare. Autorul este sculptorul Farkas Josef iar lucrarea a fost realizată în anul 1972.

Monumentul funerar (Fig.145) o realizare artistică aparte, monument realizat, pentru

a-i evoca în eternitate, de familiile Săveanu şi Negrea.

VII.4.1.17. Monumentul Eroilor Francezi (Fig. 146) - autor Petre

Georgescu

Monumentul a fost dezvelit cu ocazia comemorării memoriei aviatorilor francezi la 1

decembrie 1996 de ziua NaŃională a României.

VII.4.1.18. Monument ridicat în memoria deŃinuŃilor politici din Oradea–Bihor, şi a

deportaŃilor germani în Rusia, în perioada 1945-1950 (Fig. 147 )

Este lucrat din beton armat, mozaic şi compus din două corpuri paralelipipedice

aşezate pe un soclu din beton.

VII.4.1.19. TroiŃa ridicată în memoria deŃinuŃilor politici, morŃi în închisorile

comuniste (Fig. 148)

TroiŃa este situată pe rondul axial din „Parcul Traian". Lucrarea a fost comandată

de Filiala Foştilor DeŃinuŃi Politici din Oradea – Bihor. Proiectant şi realizator: ing.

Tălpăşan Virgil şi Protopopul Puşcaş Ioan.

44

VII.4.1.20. Statuia lui Bethlen Gabriel -Principe al Transilvaniei (Fig. 149) - autor

Kós András

Monumentul este amplasat în Parcul Petofi, aproape de Palatul Episcopal. A fost

realizat pe baza planurilor unui renumit sculptor, încă din anul 1914. A fost terminat doar în

1941.

VII.4.1.21. Statuia - Zsuzsanna Lorántffy (1600-1660) (Fig.150) - autor Gergely

Istvan

Marea patroană a Bisericii Reformate din Oradea – pe lângă celelalte biserici din

Sárospatak, Debrecen (Ungaria), Cluj şi Alba Iulia.

Monumentul a fost ridicat pe malul drept al râului „Crişul Repede", PiaŃa „LibertăŃii”

respectiv, în faŃa Bisericii Reformate, „Olosig".

Lucrarea a fost dezvelit la 6 August 1996.

VII.4.1.22. Bustul lui Ady Endre (1877-1919)76 (Fig. 151) - autor Artur Vetro

Pe locul acestui monument a fost ridicată în 1735 o statuie de piatră a Sf. Maria77 care

în 1888 a fost înlocuită cu o statuie reprezentând, în bronz, ÎnălŃarea la cer a Sf. Fecioare,

autor Kiss Gyorgy. În 1891 soclul a fost înlocuit cu unul mai corect proporŃionat, autorul său

fiind Toth Istvan.

VII.4.1.23. Bust - Petöfi Sandor (1823-1849) (Fig. 152)

Bustul este situat în parcul cu acelaşi nume. Autor: sculptorul Farkas József. A fost

dezvelit în anul 1991.

VII.4.1.24. Poetul Jozsef Attila (1905-1937) (Fig.153) - autor Wagner Nándor

Monumentul poetului maghiar Jozsef Attila este amplasat în Parcul „Petofi Sándor"

din Oradea şi este turnat în bronz.

VII.4.1.25. Pater Pio da Petrelcina Italia (1887-1968) (Fig.154) - autor sculptorul

italian Pietrasanta

Monumentul lui Pater Pio a fost dăruit de comunitatea „Esperanto” din Rimini

Italia, comunităŃii bisericii „Sf. Ladislau", cu ocazia vizitei parohului Dulio Magnani78 în

Oradea.

Monumentul a fost aşezat lângă biserica „Sfântul Ladislau” din Oradea şi este o copie

a Monumentului Pater Pio din Italia.

76 *** Repertoriul Monumnetelor din judeŃul Bihor..., p. 228 77 I. Z. Peter, Nagyvarad epiteszeti emlekei a barokktol a szecesszioig... , p. 187 78 Parohul Dulio Magnani este preşedintele asociaŃiei Esperanto din Rimini. Pater Pio a fost Sanctificat pe 16 iunie 2002. Cu această ocazie s-a ridicat acest monument.

45

VII.4.1.26. Mircea Popescu79 - regizor artistic (1925-2004) (Fig. 155) - autor Horia

Sabău

Lucrarea a fost ridicată la data de 15 iulie 2005.

VII.4.1.27. Constantin Brâncuşi – portret monumental (Fig.156) - autor Horea

Sabău

Portretul monumental al lui Brâncuşi construit şi segmentat prin cele 12 componente

„ne trădează” disponibilitatea sculptorului de-a prefera „cercetarea” pentru descoperirea de

noi forme de expresie.

VII.4.1.28. Binecuvântare (Fig. 157) - autor Horea Sabău

Sculptura reprezintă simbolul Binecuvântării, o mână stilizată alungită în spiritul

stilistic bizantin, trădând concepŃia creştin-ortodoxă a sculptorului.

VII.4.1.29. Avânt – metal (Fig. 158) - autor Rodica Stanca Pamfil

Capacitatea artistei de a transfigura şi interpreta realitatea imediată, e semnul unei

înzestrări artistice superioare, la care şi-au dat concursul atât, o gândire plastică cu elemente

clasice cât şi influenŃele artei moderne. Această gândire clară şi dispoziŃia aspiraŃiei ei spre

sinteză expresivă a formelor sculpturale, dau autenticitate operei artistice, conduc spre

rezolvări sub semnul inteligenŃei creatoare, a triumfului omului creator în raport cu propriile

sale limite.

VII.4.1.30. Fântâna Arteziană – metal (Fig.159) - autor Balogh Peter

O astfel de lucrare, singulară în felul ei, în municipiul Oradea având un caracter

structural–cinetic, este aşezată în cartierul Rogerius, în spaŃiul unui parc generos care o pune

în valoare.

Fascinat de mitologia populară şi de tiparele ei ancestrale, de mare rafinament şi

nobleŃe spirituală, Péter Balogh a fost influenŃat în creaŃia sa de structurile spaŃiale tradiŃionale

din lemn, structuri însă care Ńin în egală măsură de estetica modernă a constructivismului.

VII.4.1.31. Dansul Felegii (Fig. 160) - autor Boris Leonovics

Sculptură realizată în piatră artificială amplasată în PiaŃa Gării mari din Oradea,

numită PiaŃa Bucureşti în anul 1971. Denumirea dansului felegii vine sigur de la ştergarele de

care se Ńin în timpul jocului perechile de fete ce s-au jurat să rămână „surate” până la moarte.

79 Pe soclu există următoarea inscripŃie: „Valoros om de cultură, neobosit animator al mişcării culturale- sindicale, mentorul unor generaŃii de artişti, instructor a peste 1500 de formaŃii artistice sindicale, mesager al folclorului românesc peste hotare, fondatorul şi conducătorul timp de 40 de ani al ansamblului folcloric „nuntaşii bihorului" al Casei de Cultură a Sindicatelor din Oradea. CetăŃean de onoare al oraşului Oradea."

46

VII.4.1.32. Monumentul Dr. Aurel Lazăr (Fig.161) – Oradea (un monument

posibil)

Aurel Lazăr, un neobosit luptător pentru unire, este unul dintre marii patrioŃi români

din Transilvania care timp de câteva decenii a dus o luptă acerbă, alături de alte mari

personalităŃi ale timpului, pentru înfăptuirea actului istoric de la 1 Decembrie 1918, de la Alba

Iulia. Distinsul istoric, profesor universitar Dr. Sever Dumitraşcu îl consideră a fi „cea mai

remarcabilă personalitate politică a Bihorului din toate timpurile”.

VII.4.2. Salonta – „Oraşul Statuilor”

Oraşul-municipiu Salonta, aşezare istorică şi culturală însemnată din sudul Bihorului,

ni se prezintă ca o localitate frumoasă, civilizată, stăpânită de o comunitate umană distinsă şi

liberă. Comunitate deschisă şi receptivă la tot ceea ce este nou, la tot ceea ce înseamnă

progres şi posibilitate imediată de a se integra în marea familie a Uniunii Europene.

Salonta este urbea tuturor posibilităŃilor, de aici poate şi denumirea specială de „Oraş

al statuilor ”.

VII.4.2.1. Ceea ce îŃi aparŃine

VII.4.2.2. Arany Janos – statuie din bronz - autor Kiss Istvan

Oraşul Salonta are două statui a lui Arany Janos, una realizată din piatră (Fig.162),

autor Köloszvari Szeszka Ferencz, aşezată în interiorul Turnului Ciunt, dezvelită pe 9

septembrie 1907 şi o altă lucrare plasată în exterior, realizată din bronz în anii 1983-1984 de

sculptorul Kiss Istvan.

La 1 martie 1992 a doua lucrare, reprezentându-l pe Arany Janos (Fig.163), realizată

în bronz, este amplasată în micul părculeŃ din centrul oraşului Salonta.

Lucrarea realizată este o figură întreagă, care-l reprezintă pe Arany Janos aşezat,

stând pe un scaun stil popular, amplasată pe un soclu cilindric din ciment sclivisit tip masa

tăcerii a lui Brâncuşi.

De ce a fost aşezată Statuia lui Arany Janos pe un soclu rotund-cilindric?! ... este o

piatră de moară care figurează şi la capodopera lui Toldi (tot o lucrare înfăŃişându-l pe Arany

Janos), şi această piatră simbolizează un meşteşug tradiŃional al localităŃii.

VII.4.2.3. Bustul în bronz a lui Sinka Istvan (Fig.164) - autor Talamasz Lajos

Sinka Istvan a trăit între anii 1897-1969. FundaŃia din Turkeve şi cu primăria acestui

oraş din Ungaria au donat în anul 1997 oraşului Salonta Bustul lui Sinka Istvan. A fost

dezvelit pe 21 septembrie 1997.

47

VII.4.2.4. Zilahy Lajos - Bust în bronz (Fig.165) - autor Katona Jozsef

Zilahy Lajos a trăit între anii 1891-1974. Lucrarea a fost realizată de sculptorul

Katona Jozsef în anul 1992 din donaŃii ale unor fundaŃii caritabile şi ale unor societăŃi şi

personalităŃi locale din Salonta.

VII.4.2.5. Kulin Gyorgy – bust bronz (Fig.166 ) - autor Domokos Bela

Lucrarea a fost realizată şi aşezată pe soclu în Parcul statuilor în 9 iunie 2001. Pe cât

de mic e oraşul Salonta, a dat mulŃi oameni de carte şi mari personalităŃi culturii maghiare,

majoritatea în domeniul literaturii. Cine a fost Kulin Gyorgy?

Kulin Gyorgy s-a născut la Salonta dintr-o familie de pantofari dar el a aparŃinut

culturii realiste, el fiind astronom.

VII.4.2.6. Kiss Istvan – bust bronz (Fig.167) - autor Kiss Lenke

Bustul a fost realizat de sora mai mare a lui Kiss Istvan, care a fost sculptoriŃă şi locuia

lângă Balaton.

Monumentul dedicat memoriei sale a fost ridicat la Salonta pe 8 iunie 2002.

VII.4.2.7. Monument Kossuth Lajos – lucrare din bronz (Fig.168) - autor Toth

Andras

Monumentul a fost realizat în anul 1901, fiind o comandă specială a oficialităŃilor

salontane ale vremii. A fost dezvelită pe 30 iunie 1901. Monumentul realizat este constituit

dintr-un soclu înalt fiind o lucrare specifică începutului de secol XX, de influenŃă romantică,

cu punerea în evidenŃă a detaliilor.

Dimensiunea reală a lucrării (a figurii lui Kossuth), este de 1:1, o curiozitate care

dezavantajează „monumentalitatea” figurii umane. Soclul este ornat cu elemente decorative

geometrice stilizate. Pe partea superioară a postamentului este construit un capitel decorativ

pe care este aşezată figura în bronz a lui Kossuth

VII.4.2.8. Statuia lui Stefan Bocskai (Fig.169 ) - autor Kolozsi Tibor

Monumentul a fost construit şi dezvelit în Parcul Central din Salonta pe data de 16

iulie 2000. Autorul lucrării, sculptorul Kolozsi Tibor este originar din Cluj Napoca. Lucrarea

a fost realizată în anul 1999.

Monumentul, are înălŃimea totală de aproximativ 3,50 m. Figura lui Bocskai are o

înălŃime de 2,20 m, este realizată din bronz în spirit realist, clasic. Îmbrăcămintea este

specifică militarilor maghiari compusă din platoşă, zale, cizme, manta.

La 6 octombrie 1944 în Parcul Central (cu bălŃi) a fost ridicat Monumentul închinat

ostaşilor sovietici ca o recunoştinŃă pentru sacrificiul adus eliberării oraşului Salonta (??)

VII.4.2.9. Fântâna arteziană – 1890 – metal (Fig. 170)

48

Cea mai veche Fântână arteziană, de asemenea factură, instalată vreodată în spaŃiul

bihorean (şi poate din vestul României), fântână care se găseşte în acelaşi parc central al

oraşului Salonta, în partea sa nord-estică şi care este realizată în totalitate din metal (fontă şi

zamac), ridicată în anul 1890-91 şi care funcŃionează şi astăzi.

Oprindu-ne pentru moment în faŃa acestei statui-fântână căreia salontanii îi spun Vass

Mariska, îi admirăm frumuseŃea. Până la 1890 salontanii foloseau apa din fântâni săpate.

Primul loc unde s-a forat o fântână arteziană în oraşul Salonta a fost locul acestei fântâni din

metal.80

VII.4.2.10. Obelisc închinat ostaşilor români

Obelisc monumental ridicat în cimitirul oraşului, dedicat fiilor României, care au

luptat în cele două războaie mondiale pentru eliberarea patriei.

Monumentul este un omagiu adus celor care au plătit preŃul suprem în luptele din

această localitate în cele două conflagraŃii mondiale.

Lucrarea a fost ridicat din iniŃiativa oficialităŃilor locale în anul 1948. Obeliscul este

aşezat pe o platformă de beton pătrată, pe centrul căreia se ridică un obelisc din beton armat

de formă trapezoidală, căptuşit cu plăci de travertin. Este înalt de 5 m.

VII.4.2.12. Avram Iancu – bust monumental – bronz81 (Fig. 171,172) - autor Cornel

T. Durgheu

Lucrarea este amplasată în partea de răsărit a Parcului central din oraşul Salonta, vis-a-

vis de Biserica ortodoxă şi Turnul Ciunt. Monumentul a fost realizat cu sprijinul salontanilor

şi al Bisericii ortodoxe în anul 2002.

VII.4.2.13. Teodor Neş – portret monumental – bronz82 (Fig.173) - autor Cornel T.

Durgheu

Lucrarea este amplasată într-un părculeŃ la intersecŃia mare din centrul oraşului

Salonta, vis-a-vis de Biblioteca judeŃeană şi Turnul Ciunt. Monumentul a fost realizat cu

sprijinul salontanilor şi a Primăriei Municipiului Salonta în anul 2001.

Într-un elan de recuperare a valorilor sale emblematice, oraşul Salonta a dezvelit

bustul lui Teodor Neş. O recuperare începută în 1992, când Biblioteca oraşului capătă numele

lui Teodor Neş, şi continuă acum prin dezvelirea bustului lui Teodor Neş, la 110 ani de la

naşterea lui. Asta pentru a cinsti relaŃia între comunitate şi unul dintre fiii săi iluştri.

80 Fântâna era funcŃională printr-un debit formidabil de apă. Patronul care a forat fântâna a creat un bazin voluminos care conŃinea o rezervă de apă care folosea pompierilor pentru stingerea incendiilor. Bazinul actual al fântânii este cel original. Discutând despre originea fântânii se cunoaşte că a fost adusă de undeva din imperiul austro-ungar, din ateliere care se găseau în apropierea capitalei, Viena 81 La capitolul despre activitatea sculptorului Cornel T. Durgheu sunt făcute aprecieri critice de către criticii şi istoricii de artă asupra lucrării. 82 La capitolul despre activitatea sculptorului Cornel T. Durgheu sunt făcute aprecieri critice de către criticii şi istoricii de artă asupra lucrării.

49

VII.4.3. Municipiul Beiuş – Spiritualitate şi tradiŃie

VII.4.3.1. Monumentul Vânătorului de Munte – Beiuş (Fig.174) - autor Rodica

Stanca Pamfil

Rodica Stanca Pamfil, om tenace şi discret şi-a organizat şi pregătit întotdeauna în

mod meticulos întâlnirea cu spaŃiul public. Supusă întotdeauna exigenŃelor profesionale în

special dar şi a celor care deveneau beneficiarii operelor sale, i-au impus o conduită aptă să

genereze o relaŃie superioară. Disponibilitatea şi capacitatea artistei de a comunica prin

intermediul operei sale, idei şi sentimente dintre cele mai înălŃătoare şi nobile, a determinat

reacŃii de adeziune imediată şi entuziastă. Sentimentul eroic satisface întotdeauna, ideea

publicului de identitate şi demnitate, fie că e vorba de monumente impunătoare cum este

Monumentul Vânătorului de Munte de la Beiuş sau de lucrarea Avânt aşezată în oraşul Oradea

la o intersecŃie de străzi ce o pune în valoare avantajând-o.

Realizarea acestui monument la Beiuş vădeşte deopotrivă „slăbiciunea şi puterea

regimului totalitar, apus şi redus la neputinŃă prin însăşi supradimensionarea adesea

artificioasă a artei de for de care se slujeşte; lipsa ei de realism şi imaginaŃie” (n.n.).

VII.4.3.2. Gheorghe PituŃ –bust –bronz (Fig.175) - autor Gheorghe Adoc

Bustul lui Gheorghe PituŃ, operă a renumitului sculptor Gheorghe Adoc, mare prieten

al poetului prea devreme dispărut, face cinste micului-mare oraş. O lucrare în toată

dimensiunea e de aproximativ 2,50 m înălŃime, un bust de 0,75 m şi soclul de 1,80 m.

Autorul, sculptorul, cunoscându-l pe poet a reuşit cu uşurinŃă dând întreaga măsură a

talentului său să surprindă, prin stăpânirea mijloacelor artistice şi o ştiinŃă a utilizării lor în

activitatea destinată, liniştit şi cu modestia sa şi cugetul într-o necontenită cercetare, să nască

un chip frumos şi expresiv, venind cu el dintr-o lume mai „îndepărtată”, de simboluri,

oferindu-l cu amabilitate oraşului natal din care plecase poetul.

Consider anii 1995-1996 cumpăna încercărilor cele mai dificile şi complexe din

activitatea mea de sculptor monumentalist. Atunci au fost amplasate public, mai întâi la

Beiuş, în 25 aprilie 1995 Monumentul martirilor Cioldaş şi Bolcaş (Fig.205), iar în 13

septembrie 1996 la Oradea Monumentul eroilor pompieri (Fig.206).

Desăvârşirea soluŃiei plastice avea să Ńină cont de amintirea şi probele unui monument

anterior încununat de o Pietá, distrus de obtuzitatea comunistă în 1947. În spiritul tradiŃiei

româneşti am considerat oportună o reprezentare, valorificând semnificaŃiile generalizante ale

alegoriei. De aici aceea inserare în partea superioară a monumentului a maiestuoasei Madone

întruchipând Patria recunoscătoare, oficiind cu mâna dreaptă un gest de binecuvântare, iar cu

cea stângă desfăşurând ocrotitor mantia ce învăluie un trup îngenunchiat.

50

Este o lucrare amplă de aproape patru metri, care are sarcina dificilă de a se confrunta

nu numai cu imaginea martirilor, ci şi cu reprezentarea lor în fostul monument beiuşean, cel

dărâmat în 1947.

VII.4.4. Oraşul Ştei. Bust Miron Pompiliu (Fig.177) - autor Adrian Sabău

Realizat şi ridicat în centrul oraşului Ştei în anul 2001 (aşezat pe soclul unde fusese

bustul Dr. Petru Groza realizat de Iosif Fekete şi dat jos în decembrie 1989 odată cu căderea

lui Ceauşescu), bustul lui Miron Pompiliu este o realizare de excepŃie a tânărului sculptor

local Adrian Sabău. Un talent deosebit, produs al liceului de artă din Oradea şi absolvent al

Academiei de Artă Ion Andreescu Cluj- Napoca unde si-a desăvârşit studiile sub îndrumarea

tânărului dascăl de sculptură Radu Moraru.

Desluşim modelajul sensibil, expresiv al portretului lui Miron Pompiliu, realizat într-o

viziune impresionistă, în special în tratarea suprafeŃelor, în care implică valorile de lumină şi

umbră, conferind formei plastice mai multă viaŃă.

Sculptura „Maternitatea” a lui Varo Marton. Maternitate lucrare realizată de

sculptor83 în anul 1971. Este aşezată în curtea şcolii generale ( Liceu Teoretic) şi a fost

realizată din piatră artificială. Reprezentarea spaŃial compoziŃională a lucrării este gândită pe

orizontal, înfăŃişând o figură feminină care are un copil aşezat pe membrele inferioare. Figura

feminină este puŃin ghemuită pentru a fi mai reprezentativă ideii de o anumită dinamică şi prin

figura de copil adosată, ca un câştig real obŃinut în ansamblul compoziŃional.

VII.4.5. Vaşcău

Ca o consecinŃă a “Marii Uniri” din 1918 începând cu anul 1919 se iniŃiază un

program de redeşteptare a conştiinŃei naŃionale. Drept urmare pe teritoriul Bihorului s-au

ridicat un număr important de monumente destinate a omagia eroismul românilor în lupta lor

seculară de eliberare naŃională şi socială. Acest sentiment nu a ocolit nici o urbe de la poalele

Bihariei.

În oraşul Vaşcău în anul 1926 s-a ridicat „Monumentul ostaşului român”, “Vânătorul

de munte” (Fig.178), creaŃie a sculptorului local Dănilă AndriŃoiu84.

Revenind asupra monumentului „Vânătorului de munte”, reaşezat pe soclu în anii

1978-1979 nu departe de vechiul amplasament, a fost restaurat de sculptorul arădean Ioan

Tolan, şi (re)dezvelit pe 9 mai 1979 în cadrul unor festivităŃi omagiale.

Bustul lui Nicolae Bogdan (Fig.179), redescoperit, a fost scos din pământ din curtea

familiei Deliman în anul 1980, de subsemnatul împreună cu un grup de elevi ai liceului din 83 Mircea łoca, Şase decenii...., p. 78 84 În tinereŃe D. AndriŃoiu a lucrat la Milano timp de doi ani în atelierul sculptorului A. Manzu. Meseriaş provenit dintr-o familie de italieni originari din zona oraşului Milan, familie de specialişti pietrari, descinsă la începutul sec. al XIX-lea din Italia în spaŃiu Bihorului unde erau deschise importante cariere de piatră – BăiŃa, Cresuia, Câmp, Cărpinet etc.

51

localitate. Bustul fusese desfigurat de militarii sovietici, cu arme de foc, în toamna anului

1944 şi dărâmat de pe soclu.

Recuperat în primăvara anului mai sus amintit bustul a fost transportat în curtea

liceului din localitate, şi aşezat pe un soclu improvizat în curtea principală a instituŃiei, unde a

stat o vreme.

Portretul figurativ este stăpânit de o autentică atitudine patriotică, aureolat de un

suflu eroizant, pe care cu limpezime se pot citi zbuciumul lăuntric, dârzenia vibrantă de

revoltă şi tensiune, evocând parcă lumea acelor ani plini de orori, sacrificii şi Renaşteri

naŃionale.

VII.4.6. Marghita

VII.4.6.1. Octavian Goga – Bust - autor Nicolae Kruh jr.

Lucrarea a fost realizată în bronz şi dezvelită în anul 1996, în faŃa Liceului cu acelaşi

nume din oraşul Marghita.

Întregul monument are înălŃimea de aproximativ 2,20 m, bust şi soclu. Soclul este

realizat din beton armat, placat cu plăci de marmură albă (travertin) şi înălŃimea de 1,50 m.

VII.4.6.2. Horea – bust (Fig.181) - autor Cornel T. Durgheu

Lucrarea este amplasată în faŃa clădirii Liceului agricol din Marghita, fiind patronul

spiritual al acestuia. A fost realizată în anul 199685. Horea temă îndrăgită din tinereŃe apare

acum într-o realizare notabilă. Figura stilizată a eroului revoluŃionar „descărcat de atribute sau

de simbol”, e modelat parcă după trăsăturile omului viu din łara Apusenilor (Fig. 182).

VII.4.7. Aleşd. Răscoala Ńăranilor din 1904 (Fig.183)

Monument omagial, autor Nicolae Kruh jr. Monumentul 1904 – de la Aleşd – erupe pe

axa sa, trunchi de piramidă, prin marea forŃă volumetrică, prin tratarea severă a

componentelor sale geometrice de mare forŃă stăpânită; ele sugerează forŃa, puterea, drama şi

durerea momentului istoric închinat. Monumentul are concepute pe lateralele cubului uriaş de

pe soclu, patru altoreliefuri cu figuri compoziŃional organizate, încadrate în scene care

marchează îndelungi suferinŃe şi amărăciune, evocă tragismul evenimentelor de neuitat din

aceea însângerată primăvară uneltită la Aleşd de elementele social-democrate ungureşti.

Momentul 1904, a zguduit profund conştiinŃele vremii, chiar sub blocajul dualismului

ungar, prin reprimarea crudă şi sângeroasă, cu răsunet în toată Transilvania şi imperiul austro-

ungar.

85 Comentarii asupra lucrării pot fi urmărite la capitolul „CreaŃia proprie” a autorului.

52

VII.4.8. Săcădat. Monumentul Eroilor – autori Dumitru Paina, Cornel Abrudan şi

Iulian Anghel

Ridicat în anul 2004 în memoria eroilor căzuŃi în primul şi al II-lea război mondial din

comuna Săcădat (Jud. Bihor).

Monumentul este realizat din beton armat tencuit cu baumit reprezentând un arc din

beton cu înălŃimea de 9 m sub care se află trei volume prismatice de înălŃimi diferite pe care

sunt inscripŃionate numele eroilor pe plăci de marmură albă.

VII.4.9. Mădăras. Monumentul Eroilor.

Monumentul dedicat ostaşilor români din comuna Mădăras, căzuŃi în cel de-al doilea

război mondial: septembrie-octombrie 1944, în luptele purtate pentru alungarea ocupanŃilor

fascişti şi horthyşti de pe meleagurile bihorene şi bineînŃeles româneşti.

VII.4.10. Şimian. Bust monumental – Kazinczi Ferencz - autor Prater Lorand

Bustul monumental al lingvistului, poetului, scriitorului, fost traducător şi organizator

de activităŃi literare F. Kazinczi (1759 - 1831), este originar din localitatea Şimian. Bustul a

fost realizat de Prater Lorand, o importantă personalitate a locului la începutul de secol XX, în

anul 1907.

VII.4.11. Holod. Bust Iosif Vulcan (Fig.184) - autor E. Crişan

Bustul lui Iosif Vulcan a fost ridicat în anul 1973 în centrul satului Holod.

Bustul tratează sumar elementele de costumaŃie, concentrând în schimb atenŃia

sculptorului şi respectiv pe cea a publicului către atitudinea capului şi expresia feŃei. Chipul

modelat cu grijă sugerează concentrarea intelectuală în contrast cu simplitatea mijloacelor

folosite de artist pentru a reprezenta unele elemente vestimentare. Capul expresiv şi bine

individualizat, fixând un portret activ al lui Iosif Vulcan, formează unicul centru de interes în

timp ce bustul propriu-zis, robust şi într-o proporŃie potrivită cu capul tinde parcă să se

substituie ca funcŃie postamentului. Realizăm cât de neutră şi austeră este execuŃia sa.

CAP. VIII. DESPRE NOI ÎNŞINE. SCULPTURA MONUMETALĂ DIN BIHOR

Moto: „Consecvent sieşi, deschis spre o tematică predilectă inspirată din istoria noastră

naŃională, Corneliu Durgheu n-a traversat experienŃe artistice radicale, nu şi-a destructurat

imaginea din dorinŃa de a fi modern cu orice preŃ, ci şi-a adăugat pe temelia unei formule

artistice constante, uşor recognoscibile, noi nuanŃe expresive. Acest echilibru al artistului,

53

care este şi al omului, l-au făcut să răspundă cu promptitudine şi eficienŃă numeroaselor

comenzi sociale şi i-au asigurat, printre elevii săi, o prezenŃă familiară, fără nici o morgă

academică, atent la tot ceea ce Ńine de dezvoltarea lor profesională”.

Oradea, martie 1996

Viorel Horj VIII.1. Misiune şi fenomen

„A începe de la noi înşine; iată singurul lucru care contează”.

Arta monumentală, în special sculptura fascinează iubitorii de frumos, şi nu numai, ea

se impune vizual. Ea fascinează în primul rând datorită aspectului ei impresionant

spectaculos. Atrage atenŃia asistenŃei, care devine numeroasă, pentru că aspectul exterior

spectaculos, dinamic sau static implică sentimente, expresivitate, impresionabilitate, emoŃii

vii publicului. Ea înfăŃişează publicului, asistenŃei îndeosebi prin educaŃia primită şi orientată

spre performanŃă artistică de valoare, mare curiozitate, de excepŃie. Admiratorul de artă, în

cazul nostru de artă statuară, dar firesc nu sunt excluse nici celelalte ramuri ale artelor

plastice, se entuziasmează profund când un sculptor-artist reuşeşte să se impună exigenŃelor

privitorului.

Majoritatea artelor, practicate cu severitate şi responsabilitate, poartă în spiritul lor

particular o cale. O cale spre iluminare, prin implicarea sinelui şi înŃelegere, marchează

transformarea unor mijloace practice de expresie, folosite în sistemul de exprimare vizuală- în

corpul nostru- într-o formă de educaŃie specială care pune accentul pe dezvoltarea spirituală.

Pentru a fi capabil să folosească intuiŃia într-un travaliu fizic uriaş practicianul artelor

vizuale, sculptorul în special, are nevoie de o amplificare a activităŃii spirituale. Efortul de

desăvârşire spirituală eliberează o energie aparte care este modulată de minte, centrul vital al

puterii creatoare a Eului.

Devotat şi ataşat menirii sale, iar exemplele în acest sens sunt cu nemiluita, artistul

creator e capabil de eforturi supraomeneşti pentru desăvârşirea sa. Adevărata măiestrie şi

iscusinŃă artistică şi tehnică presupune un înalt grad de desăvârşire spirituală, iar aceasta nu se

poate obŃine în mod paradoxal numai prin efortul practic dar şi intelectual, de atelier, care la

rândul său duce la perfecŃiunea artistică. În toată supradimensionalitatea sa, omul artist se

intercondiŃionează pe sine, ajungând să fie un tot unitar, în spirit şi trup. Fiecare „acŃiune” a sa

conŃine, dezvoltată sistematic în actul de formare artistică, pretenŃionalitatea perfecŃiunii sale

interioare, la desăvârşirea actului de creaŃie, prin puterea sinelui, în deplină cunoştinŃă de

cauză. Antrenat şi instruit inconştientul său (artistului) reacŃionează de acum instinctiv, făcând

faŃă performanŃei.

54

Prin felul de a gândi şi a ne comporta ne-am apropiat de dobândirea frumuseŃii umane

dar şi morale: atât în relaŃiile cu societatea, cu lumea din care făceam parte, cu familia, cu

prietenii şi colegii de muncă, construindu-ne o Ńinută demnă şi distinctă, afectivă şi

respectuoasă faŃă de ei. Proces educativ ce a avut şi are efect pozitiv şi asupra modului propriu

de a munci şi de a răspunde unor comandamente (necesităŃi) ale mediului comunitar din care

am făcut şi facem parte. Totodată acest proces a avut influenŃe benefice şi asupra activităŃii

artistice proprii, chiar din perioada de formare şi de educare, după cum aminteam mai sus.

* * *

Am rămas fideli preferinŃelor, gusturilor şi modelelor de frumuseŃe fizică şi morală,

perfecŃionând însă mijloacele de expresie şi încercând adaptarea şi înscrierea genului modern

în sculptură, în lucrări precum: Horea (Fig. 185), Tarabostes (Fig.186), Avram Iancu (Fig.

187), Viorel Horj (Fig.188), Tors (Fig.189), lucrare transpusă în metal-bronz şi Tors

(Fig.190), realizată în marmură albă. Credincios şi ataşat modelelor antice, care înfăŃişau

frumuseŃea fizică, sufletească şi morală a omului, înnobilate de dominanta spirituală a

expresiei umane.

VIII.4. EvidenŃieri şi valorificări

“Faptele dau mărturie, nu gura noastră păcătoasă”.

(Părintele Galeriu) Decantând cu interes şi curiozitate activitatea sculptorului C. T. Durgheu în domeniul

artelor vizuale, descoperim o dublă şi semnificativă potenŃialitate a preocupărilor sale:

a) pentru domeniul activităŃii de creaŃie artistică plastică – în general şi cel al

sculpturii în special;

b) managementul în domeniul artelor plastice şi decorative – cu trimitere la toate

nivelele de instrucŃie şi educaŃie artistică din învăŃământ şi în mod special la cel

superior în ultimii zece ani – Facultatea de Arte Vizuale din Oradea.

Două direcŃii de lucru şi viaŃă care au cerut şi cer disponibilităŃi şi energii interioare

remarcabile pentru stăpânirea şi împlinirea reuşitei lor.

În mod special, pentru început, ne vom opri asupra primului punct al preocupărilor

sale.

C. T. Durgheu lucrează cu predilecŃie sculptură monumentală – de for public – cu o

tematică diversificată, predominând în special abordarea portretului, compoziŃia figurativă

etc. evocând personalităŃi marcante din istoria si cultura naŃională. Tehnica de lucru preferată

este a modelajului şi apoi transpunerea în metal (bronz). Regăsim în atelierul artistului şi

lucrări realizate în piatră, lemn sau tehnică mixtă.

55

Autorul rămâne legat de locurile natale, de spaŃiul pustei crişenene şi oamenii

Bihorului, de viaŃa şi obiceiurile lor.

Lucrări, exemplu: Fluture decorativ – marmură policromă (Fig.191), Cocoşul –

marmură roşie (Fig.192), Şeităul dacic – lemn (Fig.193) de inspiraŃie folclorică, Omagiu

mâinii (Fig.194) – metal şi ipsos (variante, 1977-1981), Victorie (Fig.195)– metal, ipsos şi

beton armat metalizat (variante, proiecte monumentale, 1978), Avânt –– lemn şi ipsos (1979-

1980), Avram Iancu (Fig.196) – Oradea (1995), Horea – Marghita (1996), Monumentul

Eroilor (Fig.197) – Homorog (1996) etc. merg spre o simbolică interpretativă adâncă, cu

mare atenŃie la aspectul atrăgător al materiei care exprimă neostentativ forŃa delicată a

spiritualităŃii lor.

Alte lucrări, Portret de fată, Elena – colecŃie privată (Fig.198), Nobil dac – (1980)

colectia personală, Tors – piatră (1996), Tors – bronz (1997) Portret de copil (Fig.199),

Strămoşii (Fig.200) (1980 – lemn de nuc), Zamolxis (Fig.201), portret Constantin Brâncuşi

(Fig.202), ş.a.m.d.

Miturile şi legendele străbune au fost temele sale principale, rezumate la câteva: mitul

păsării şi al ascensiunii, tema dragostei şi a fertilităŃii, originea lumii, mitul centrului lumii,

mitul morŃii şi al somnului, inspirându-mă în lucrări ca : Geneza (Fig.204), Avânt, Omagiu

mâinii, Zamolxis, Strămoşii etc. – teme abordate şi afirmate şi de alŃi creatori în diferite

moduri.

Busturile lui Onisifor Ghibu şi Emanuil Gojdu (1995 respectiv 1996) pentru Oradea,

Teodor Neş (Salonta, 2001), Avram Iancu (Salonta 2002), mitropolitul Nicolae Bălan (Sibiu,

2002), marele patriot şi cărturar bihorean Alexandru Roman (Auşeu, Bihor, 2006).

VIII.6. Bustul Dr. Alexandru Roman (1826-1897) (Fig.207)

Reputat intelectual român, luptător neînfricat pentru apărarea drepturilor românilor,

propovăduitor al limbii şi culturii româneşti, frecvent susŃinător al originii latine a limbii şi

poporului roman.

Ca deputat a luptat neclintit sub stindardul naŃional, până când puterea brută i l-a

smuls din mână. Alexandru Roman a fost unul din deputaŃii care au dat primul ajutor ideii de

a înfiinŃa teatrul naŃional românesc.”

(Iosif Vulcan)

VIII.8. Mitropolitul Nicolae Bălan – Bust monumental – Sibiu (Fig. 208)

“Unde este Biserica, acolo este şi Duhul Sfânt şi unde este Duhul Sfânt acolo este

Biserica şi toate darurile”

56

(Dr. N. Bălan)

Lucrare realizată în anul 2002 prin efortul şi iniŃiativa Preacucernicului Părinte Decan

al Institutului de Teologie Ortodoxă din Sibiu.

VIII.9. Lucian Blaga – bust monumental – Oradea (Fig. 209)

Portretul marchează o dată importantă în existenŃa creatoare a autorului, o etapă a

lucrului care nu e numai o determinare istorică, de timp ci şi una de moment, pentru că

lucrările sale din ultima perioadă evoluează şi se desăvârşesc parcă pe drum. Portretul lui

Blaga aşezat la îndemână, ne prezintă un amestec de forŃă, de acŃiune ce glorifică inteligenŃa

umană, atitudinile stăpânite, interiorizarea şi calmul ce oglindesc parcă bunătatea şi dragostea,

şi care îndeamnă la „cugetare filosofică şi vis”.

VIII.10. Monument Colonel Ioan Baciu (Fig.210 )

Lucrarea este sfinŃită la moment comemorativ, la Inspectoratul JudeŃean de PoliŃie

Bihor, în anul 1997, ziua 8, luna a 7-a.

Monumentul este ridicat în memoria colonelului Ioan Baciu pentru faptul că a fost

unul dintre cei mai buni ofiŃeri de poliŃie din Ńară pe domeniul său de specialitate;

criminalistica.

„Dacă prin concepŃie înŃelegem ce crede artistul despre societatea în care trăieşte,

despre lume şi viaŃă, prin viziune, cum vede el realitatea, fie ea socială, morală, culturală,

politică etc., iar prin limbaj felul cum se exprimă în opera sa”86. Toate aceste atribute laolaltă

vor putea cuprinde ca într-o definiŃie a stilului „propriu”, elementele fundamentale ale unei

creaŃii artistice. Atât concepŃia, cât şi viziunea şi limbajul artistic utilizat în opera de artă,

poate exprima un anumit conŃinut imagistic, estetic şi de mesaj, care poate situa artistul şi

creaŃia sa la loc preferenŃial în noianul creatorilor artistici de valoare.

Aparatul ştiinŃific al acestei lucrări indică toate sursele de informaŃie pe care le-am

utilizat. Întreaga literatură de specialitate avută la dispoziŃie mi-a oferit un material informativ

imens şi de mare trebuinŃă, utilizat nădăjduiesc cu folos şi reflectat cu obiectivitate prin

această sinteză de cronică plastică, de istorie a artei plastice româneşti realizata de-a lungul

veacurilor, în spaŃiul ardelenesc de care am fost si sunt interesat. Cel mai dificil lucru a fost

să-mi limpezesc ideile, să le sistematizez, să formulez o periodizare a fenomenului pe cele

două dimensiuni cuprinse a) dimensiunea istorică, şi b) dimensiunea culturală a creaŃiei

artistice. Două dimensiuni tratate adesea paralel, în elaborarea şi redactarea acestei teze.

Efortul consider că nu a fost în zadar, chiar dacă au existat şi „clipe de şovăire şi oboseală,

inerente unui asemenea efort”. Am găsit totuşi energiile şi forŃa morală de a merge până la

capăt, stăruitor în puterea de adevăr şi cunoaştere, pentru a înlesni accesul şi

86 Raoul Şorban, Studiu de istoria artei …, p. 3

57

CURIOZITATEA iubitorilor de artă INTERESAłI, spre un itinerariu strălucitor al unui

patrimoniu artistic admirabil, ce pune în evidenŃă şi afirmă puterea de creaŃie a credinciosului

şi trudnicului popor român.

Bibliografie specială: ACHIłEI, Gheorghe, Artă şi speranŃă, Bucureşti, Ed. Albatros, 1974. AILINCĂI, Cornel,

Introducere în gramatica limbajului vizual, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1962. ADRIAN, Pavel,

Ilie, C-tin Moşincat, Imagini din Bihor, Oradea, Ed. Groupromo, 2000. ANDREI, Petru,

Filosofia valorii, Ed. FundaŃia “Regele Mihai”, Bucureşti, 1945. ARISTOTEL, Pasiunile din

Retorica, Bucureşti, Tip. Academiei Române, 1884. AVRAM, Alexandru, Arhitectura

romanică din Crişana, Oradea, Ed. Muzeului łării Crişurilor, 1969. AVRAM, Alexandru;

GODEA, Ioan, Monumente istorice din łara Crişurilor, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1975.

BACH, Friederich Teja, Constantin Brâncuşi, la realite de la sculpture, în Constantin

Brâncuşi (Catalog), Paris, Ed. Gallimard – Centre Georges Pompidou, 1995. BALOGH, J,

Kolosvari kotarago muhelyek, XVI, szazad , Budapesta, 1985. BALOGH, J., Az erdelyi

Renaissance, Kolozsvar, 1943. BARASCHI, Constantin, Tratat de sculptură, vol I şi II,

Bucureşti , Ed. Meridiane, 1966. BARBOSA, Octavian, DicŃionarul artiştilor români

contemporani, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1977. BLAGA, Lucian, Artă şi valoare, Bucureşti,

FundaŃia Regală pentru Literatură şi Artă, 1939. BOCŞAN, Nicolae, NaŃiune şi confesiune în

Transilvania secolului al XIX-lea, în Bocşan N., Lumperdean I., Pop I.A., Etnie şi confesiune

în Transilvania (sec. XIII- XIX), Oradea, FundaŃia „Cele Trei Crişuri”, 1994. BOHUSLAV,

Balbin, Epitomae historiae rerum bohemicarum, I.III, cap. XXI, Praga, 1667, p. 379.

BORCEA, Liviu; POPOVICI, Aurel, Documente privind răscoala de pe valea Crişului

Repede (Aleşd), 1904, în Aleşd 1904-1979. Comunicări, Oradea, 1979. BORCEA, Liviu ;

GHEORGHE, Gorun , Istoria oraşului Oradea , Edit. Cogito, Oradea, 1995. BORCEA,

Liviu, Bihorul medieval. Oameni, aşezări, instituŃii, Oradea, Ed. Arca, 2005. BORCEA,

Liviu, Istoriografia privitoare la testarea începuturilor oraşului Oradea, în Crisia, nr. 4,

1974. BRÂNDA, Nicolae, Atelier ’94, în Crişana, Oradea, Martie 1994. BRÂNDA, Nicolae,

Cărturarul şi patriotul Teodor Neş, în Crişana Plus, Oradea, 25 martie 2001. BREZIANU,

Barbu, Colocviul Brâncuşi, în Arta, Bucureşti, anul XXVIII, 1976, nr. 4. BUCULEI, Mihai,

Cornel Teodor Durgheu, în Enciclopedia artiştilor români contemporani, Bucureşti, Ed. Arc

2000, 2000. BUNTA, Magda, A Kukullovar lelet, în Ars Hungarica, Budapesta, 1977.

BUNYITAY, V., A varadi puspokieg tortenete alapitasatol a jelen korrig, I-II, Oradea, 1883.

CEBUC, Alexandru, Irimescu, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1983. CHIDIOŞAN, N.;

58

KUKACS, A.; POPA, R., O reşedinŃă feudală din secolele XI-XII la Sânicolaul de Beiuş.

ContribuŃia la istoria Bihorului medieval, în RMM MIA 2, 1984.

CHIRA, Ioan, Alexandru Roman. Documentar, Oradea, 2001. CHIRIAC , Aurel, Oradea –

album, Ed. Muzeul łării Crăşurilor, 2002. CHIRIAC, Aurel, Despre monumentele de for

public din Oradea, în Familia, Oradea, 2005. CHIRIAC, Aurel, Statuile Oradiei la

cheremul vremurilor, în Historia, Oradea, anul II, 2004, nr36. CIUHANDRU, Gh., Românii

din Câmpia Aradului de acum două veacuri, Arad, 1940. COMARNESCU, Petru, Brâncuşi.

Mitologie şi metamorfoză în sculptura contemporană, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1972.

COVĂTARU, Dan, Simbol şi obiect în sculptură, Timişoara, 2005. DEAC, Mircea,

Paciurea, Bucureşti, Ed. 100-1 Gramar, 2000. DEJEU, Petre, Aşezăminte culturale din

Municipiul Oradea şi judeŃul Bihor, Oradea, 1926. DIVALD, Kornel, Szepsvarmegye

muveszeti, II , Szobraszat es festeszet, Budapesta, 1906. DOBRE, Alexandru, Actul de

naştere al vieŃii academice româneşti, în Magazin istoric, Bucureşti, 1986, nr. 5-6.

Documente, Ed. FundaŃia „Cele Trei Crişuri”, Oradea, 1993. DRĂGUł, Vasile, DicŃionar

enciclopedic de artă medievală românească, Ed. Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.

DRIMBA, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaŃiei, vol. I-X, Bucureşi, 1998. DUDAŞ, Florian,

Avram Iancu în tradiŃia poporului român, Ed. Facla, 1989. DUMITRESCU, Horea, Medrea,

în Gândirea, Bucureşti, 2002. FAUR, Viorel, ContribuŃii la cunoaşterea istoriei Bihorului,

Oradea, 1970. FAUR, Viorel, GeneraŃia Marii Uniri. Evenimentele din Bihor (decembrie

1918 – aprilie 1919). FEKETE, Halosi, Maria Kiralyne sirjarol, în A.E., 1912. FLEISZ,

Janos, Varos, Kinek nem latni masat, Charta Konyvkiado, Nagyvarad, 1997. FOCILLON,

Henri, ViaŃa formelor, Bucureşti. Ed. Meridiane, 1977. FRUNZETI, Ion, În căutarea

tradiŃiei, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1998. GEIST, Sidney, A Study of the Sculpture, New

York, Grossman Publishers, 1968. GODEA, Ioan, Biserici de lemn din România (nord-vestul

Transilvaniei), Bucureşti, Ed. Meridiane, 1996. GODEA, Ioan, Bordeiul. O sinteză critică a

problematicii legată de un arhaic sistem de locuire, în Ethos, vol. 5, Bucureşti, Ed. Museion,

2004. GOMBRICH Ernst, Normă şi formă, Bucureşti, Edit. Meridiane, 1981.

GRIGORAŞ, J., Datoria estetică, Bucureşti, Ed. Ştiintifică, 1968. GRIGORESCU, Dan,

CuminŃenia pământului, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1988. GROZDEA, Mircea, Arta

monumentală contemporană,Bucureşti, Ed. Meridiane, 1987. GROZDEA, Mircea, Sculptori

români contemporani, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1980. HĂULICĂ, Dan, Verticalitatea

cugetului, în România Liberă, Bucureşti, 12 decembrie 1985. HELVETIUS, Despre spirit,

Bucureşti, Ed. ŞtiinŃifică, 1959. HORJ, Viorel, Arta, în Povestea vorbei, Oradea, anul 2,

1993, nr.4. HORJ, Viorel, Crişana Plus, Oradea, 8 dec. 2002. HUSAR, Alexandru,

Izvoarele artei. Ad fontes, Iaşi, Ed. Princeps, 2004. HUTCHEON, Linda, Poetica

59

postmodernismului, Bucureşti, Edit. Univers, 2002. IGNAT, Doina, Arta neolitică în nord-

vestul României, în Crisia, vol. XXI, Oradea, 2001. IORGA, Nicolae, Istoria românilor din

Ardeal şi Ungaria, Bucureşti, Ed. ŞtiinŃifică şi enciclopedică, 1989. IPOLYI, Arnold,

Magyarorszag kopzepkori szobraszati emlekei. A Magyar Tudomanyos Akademia Evkonyvel,

1863.LASCU, Nicolae, FuncŃiune şi formă, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1989. LĂPTOIU,

NegoiŃă, Gânduri înserate în grupajul de relatări ocazionate de dezvelirea unui monument, în

Crişana Plus¸Oradea, 8 decembrie 2002. LĂPTOIU, NegoiŃă, Incursiuni în plastica

transilvăneană, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1981. LĂPTOIU, NegoiŃă, Monumentul elocinŃei:

Vasile Lucaciu de Cornel Medrea, în “Studii şi comunicări”, vol. II, 1972, Muzeul JudeŃean

Satu-Mare LĂPTOIU, NegoiŃă, Victor Geza. Suflu arhaic în modernitate, Timişoara, Ed.

Interart Triade, 2004. LEHRER, G. Milton, Ardealul pământ românesc, Bucureşti, 1944.

MAITEC, Ovidiu Maitec, Bucureşti, Ed. Anastasia, 1998. MĂLINAŞ, Constantin, Oradea

în plăci memoriale exterioare, Oradea, 2002. MAROSI, Erno, „Korunk”, Cluj (XII/7.2001.

iul., p. 6-15) studiul A kolozsvari bronzonto testverektol Kolozsvari Martonig es Gyorgyig.

MIHĂILESCU, Dan, Limbajul culorilor şi al formelor, Bucureşti, Ed. ŞtiinŃifică şi

enciclopedică, 1980. MOISA , Gabriel, Istoria Transilvaniei în istoriografia românească

1965-1989, Bucureşti, 2003. MOŞINCAT, Constantin, Avram Iancu. Tragedie istorică, în

MunŃii Apuseni, Oradea, anul III, 1995. NANU, Adina, Pe scurt despre sculptură, Bucureşti,

Ed. Meridiane, 1966. NANU, Adina, VEZI? – Comunicarea prin imagine, 2002. OPREA,

Petre, Incursiuni în sculptura românească, Bucureşti, Ed. Litera, 1974. OPRESCU,

Gheorghe, Sculptura românească, ed. a II-a, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1965. OPRESCU,

Gheorghe, Sculptura statuară românească, Bucureşti, ESPLA, 1954. Oradea, Ed. Muzeului

łării Crişurilor, Oradea, 2002. PARASCA, Crăciun, Târgul Beiuşului, în Foaia Beiuşului,

Beiuş, aprilie 1997. PÂRVAN, Vasile, Iubire de fraŃi în „Scrieri”, Bucureşti, 1981. PAVEL,

Amelia, Pictura românească interbelică. Un capitol de artă europeană, Bucureşti, Edit.

Meridiane, 1996. PENGO, Zoltan , Cornel Durgheu –un maestru orădean al sculpturii

monumentale de for public, în Orădeanul, Oradea, 24 aprilie 1996. PETER I., Zoltan,

DUKRET Geza, Nagyvarad. Varosismuteto, Oradea, 1998. PETER I., Zoltan, Nagyvarad

epiteszeti emlekei a barokktol a szeceszion (Monumentele arhitectonice ale Oradiei de la

Baroc la Secesion ), Oradea, 2003. PETER I., Zoltan, Trei secole de arhitectură orădeană,

2003. PETRESCU, Paul, Sculptură şi obiect, în Arta, Bucureşti, 1972, nr. 8-9. PLEŞU,

Andrei, Maitec al tronurilor, în Secolul XX, Bucureşti, 1984. PLEŞU, Andrei, Ochiul şi

lucrurile, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1986. POP, Doru, Ochiul şi corpul. Modern şi

postmodern în filosofia culturii vizuale, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2005. POPA, Grigore,

NaŃional şi universal în artă, în Arta Plastică, Bucureşti, 1967, nr. 10. POPESCU, Mircea

60

(coordonator), DicŃionar de artă. Forme, tehnici, stiluri artistice, vol. I, II, Bucureşti, Ed.

Meridiane, 1995, 1998. PORUMB, Marius, CHIRIAC, Aurel, Arta românească, artă

europeană. Centenar Virgil Vătăşianu, Oradea, Ed. Muzeului łării Crişurilor, 2002, p. 135-

144. RĂDULESCU, I. Heliade, InstituŃiile României, Tabelu istoricu de la Traian până în

zilele noastre, Bucureşti, 1963. ROSETTI, Scarlat, România şi viitorul ei, de un român retras

din viaŃa publică, Bucureşti, 1887. ROSS, Juliusz, Zwiazki Stowaczyznyl Malopolskiw

driedznie rzezby magrobkowej z okresu renesansu i manieryzmu, în Foliae Historiae Atrium,

tom. V, Krakow, 1968. RUSU, Adrian Andrei (sub redacŃia), Cetatea Oradea. Monografie

arheologică, vol. I, Zona Palatului episcopal, Oradea, Ed. Muzeului łării Crişurilor, 2002.

SABĂU, Nicolae, Metamorfoze ale barocului transilvan, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2002.

SIMEDRE, Ioan, Ştei- 500 ani. Monografie, Ştei, Ed. Ex Libris Hoffnung, 2003. SIMION,

Corina, Artă şi identitate naŃională în opera lui Virgil Vătăşianu, Cluj-Napoca, Ed. Herminia

Napocae, 2002. SIMION, Eugen, Liniştea forŃelor, în Ramuri, Craiova, anul V, 15 mai 1986.

SPEAR, Athena T., Brâncuşi’s Birds, New York University Press, 1969. SPITERIS, Tony,

Materie şi spirit, în Arta, Bucureşti, 1969, nr. 9. SZENTKIRÁLYI, Zoltán, Az epiteszet

vilagtortenete, vol. I, Budapest, 1980. ŞORBAN, Raoul, Constantin Baraschi, Bucureşti, Ed.

Meridiane, 1966. ŞORBAN, Raoul, O viaŃă de artist, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1996.

ŞORBAN, Raoul, Academia de Arte Frumoase Bucureşti, Oradea, Ed. UniversităŃii din

Oradea, 2006 ŞORBAN, Raoul, Invazie de stafii, Bucureşti, Ed. Meridiane, 2003. ŞORBAN,

Raoul, Simon Hollosy: Întemeietorul coloniei de artă de la Baia Mare, vol. Centenar muzeal

orădean, 1972. ŞORBAN, Raoul, Studiu de istoria artei, [s.l.], [s.n.], 1956 ŞORBAN, Raoul,

Vida, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1981. ŞTEFĂNESCU, Barbu; BODO, Edith, Ruperea

Tăcerii, Oradea, Ed. Muzeul łării Crişurilor, 1998. ŞUŞARA, Pavel, Semnul melancolic şi

auster, în România Literară, Bucureşti, 1996, nr. 17 TEODOR, Pompiliu, InterferenŃe

iluministe europene, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1991. THEODORESCU, Răzvan , Drumuri

către ieri, Bucureşti, Edit. “FundaŃiei culturale române”, 1992. THOMAS, M., Artele şi

relaŃiile dintre ele, vol. 2, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1981. TITU, Alexandra, Experimentul în

arta românească după 1960, Bucureşti, Ed. Meridiane, 2003. TONCIULESCU, Lazăr Paul,

Cronica notarului Anonimus (Faptele ungurilor), Bucureşti, Ed. Miracol, 1996.

TOPÂRCEANU, Adriana, Dialog între istorie şi artă, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1973.

TRIER, Eduard, Sculptorul şi materialul său, în Arta, Bucureşti , 1969, nr.6. TUDOR, Gh.;

TULVAN, I.; MOŞINCAT, C-tin, Odă Marii Uniri, Oradea –Ed. TIPO, 2004. TZIGARA-

SAMURCAS, AL., Scrieri despre arta românească, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1987.

łEPELEA, I.; BULAT, Virgil, Românii la Budapesta, Oradea, Ed. Cogito, 2003.

łEPELEA, Ioan, 1919, O campanie pentru liniştea Europei, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1995.

61

łOCA, Mircea, Artişti orădeni, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1983. łOCA, Mircea, Iosif

Fekete, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1976. VASILESCU, Stelian, Calvarul Bihorului (1918-

1919), Oradea, Ed. Galant, 1994. VELESCU, Cristian Robert, Rolul arhitecturii în

descoperirea procedeului cioplirii şi în înnoirea stilului brâncuşian în momentul turnantei, în

Concepte ale poeticii lui Constantin Brâncuşi, Bucureşti, Ed. Univers enciclopedic, 1999.

VLĂDUłESCU, Gheorghe, Filosofia legendarelor cosmogonice româneşti, Bucureşti, Ed.

Minerva, 1982. VOINEA, Ilarion, O altă viziune, în Crişana Plus, Oradea, 8 decembrie

2002. WAHL, Jurgen, Ce este şi ce vrea PPE, Ed. FundaŃia „Robert-Schuman” Luxemburg,

Imprimeria Coresi, 1998. WOLF, Tom, Despre arhitectura secolului al XX-lea, în From

Bauhaus to our House, New York, 1981. WOLFFLIN, H., Principii fundamentale ale

istoriei artei, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1968. XENOPOL, A.D., Istoria românilor din

Dacia Traiana, vol I, Bucureşti, 1913. XENOPOL, A.D., Scrieri sociale şi istorice. NoŃiunea

valorii în istorie, cap. I, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1967. YANARAS, Christos, Ortodoxie şi

Occident, Ed. Bizantină, 1995. ZAINEA, Ion, Aurel Lazăr 1872-1930. ViaŃa şi opera, Cluj-

Napoca, Edit. Presa Universitară Clujană, 1999. ZĂRNESCU, Constantin, Aforismele şi

textele lui Brâncuşi, Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 1980.

P.S.: Numerotarea ilustraŃiilor în textul rezumatului este în concordanŃă cu înşiruirea lor în

teza de doctorat „Sculptura monumentală din Bihor”.

Doctorand Oradea

Cornel Teodor Durgheu iulie 2006

62

IN MEMORIAM

PROFESORUL RAOUL ŞORBAN

- Descendent al unei vechi familii nobiliare româneşti din Transilvania – secolul al XIII-lea;

- O pagină însemnată din „CÂNTECUL VÂRSTELOR”;

- Simplu şi modest – UN DESTIN fericit dominat şi călăuzit de o STEA norocoasă;

- Profesorul Raoul Şorban – personalitate unică, covârşitoare în complexitatea culturii româneşti;

- O viaŃă, CRONICĂ VIE, gânduri, frământări şi izbânzi decantate din ISTORIA NEAMULUI;

- DESTINUL lui Raoul Şorban – FOCUL VIU al căutărilor;

- OM – care a moştenit, obligat de menirea SA – dragostea de neam, sacrificiul faŃă de semenii săi, dragostea pentru cultură;

- CONCILIANT în vremuri de bejenie;

- Neiertător faŃă de criminali;

- Doctor în ISTORIA ARTELOR – o prezenŃă mai MULT decât intelectuală a destinului distinsului profesor aici la ORADEA;

- Un OM – care se bucura că ştie, şi a ŞTIUT ce sunt lucrurile din jurul SĂU, căci numai aşa a putut să proiecteze în misterul lumii un înŃeles, un rost şi valori care izvorăsc din cele MAI INTIME necesităŃi ale vieŃii şi spiritului său;

- Un OM care a purtat în inimă pretutindeni, imaginea LEGENDARĂ a pământului poporului său;

- UN OM – care a ştiut şi a crezut că acest pământ românesc este zămislit sub ocrotirea imensului SENIN al Cerului;

- Ispita sincerităŃii a fost o lege nescrisă a PROFESORULUI DEMIURG – tendinŃa irezistibilă a cunoaşterii obiective;

63

- Profesorul Raoul Şorban – un IDEAL şi o REALITATE, reper şi punct de referinŃă;

- Estetician, istoric şi critic de artă, pictor, filosof, muzician rafinat şi publicist de vocaŃie;

- Profesorul Raoul Şorban – TENACE, stăpânit de sentimentele sale româneşti a „pus” PUMNUL în creasta Diktatului de la Viena;

- Profesorul Raoul Şorban – deŃinătorul înaltului TITLU de DREPT ÎNTRE POPOARE, cetăŃean de ONOARE al ISRAELULUI, dar şi al Ńinuturilor SALE natale;

- Profesorul RAOUL ŞORBAN – iubitor şi propovăduitor al libertăŃii – a pătimit şi iadul PUŞCĂRIILOR;

- Manager, reformator, rector şi CTITOR universitar;

- O viaŃă – pusă în slujba culturii, a artei, a umanităŃii, o exprimare SACRĂ, sinceră şi LIBERĂ;

- SPIRIT – mărinimos, nobil şi elevat;

- Zugrav de „GENIU” la o cooperativă din Cluj – este promovat profesor universitar şi şef de catedră la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti;

- CARACTER – integru;

- UMANIST – de o MARE dăruire sufletească, iniŃiatorul celei mai MARI ACłIUNI – din estul Europei, de salvare a evreilor în cel de-al Doilea Război Mondial;

- ERUDIT – de o vastă cultură istorică şi artistică materializată în zeci de cărŃi, monografii, studii, cronici şi articole de artă;

- În 1968 – DEVINE conducător de doctorat în Istoria Artei până astăzi;

- Profesorul RAOUL ŞORBAN – Doctor HONORIS CAUSA al UniversităŃii din Oradea şi al Conservatorului din Cluj Napoca;

- OMUL – care se dăruieşte ÎNTREG şi la INFINIT – neamului său, prin tot SÂNGELE şi SUFERINłA SA prin toată BIRUINłA SFINTEI ÎNVIERI, pentru toată înfrângerea puterilor întunericului, pentru apoteoza şi dezrobirea pământului românesc;

- A fost OMUL – de o SIMPLITATE, o LOGICĂ şi o CUTEZANłĂ ce a stârnit uimirea şi CLOCOTUL în sufletele noastre timide şi răsfăŃate;

64

- IZVOR şi CHEZAŞ de drepturi depline şi de îndatoriri grave – PROFESORUL RAOUL ŞORBAN;

- ÎN VIAłA profesorului picăturile şi fărâmile, limitele şi temerile, îngustimile şi mărunŃişurile, întoarcerile înapoi şi grijile neînsemnate, prudenŃele şi orbecăielile NU au avut ce CĂUTA;

- Totul a fost pe ÎNTREGURI;

- Profesorul OM – cu capacitatea extraordinară de-a ieşi din sine, pe cruce FIIND, a găsit răgazul, răbdarea şi puterea de a lua apărarea altuia, dovedindu-şi PĂRTĂŞIA la durerea aproapelui;

- RĂSPLATA – e proporŃională cu ALTRUISMUL manifestat – „VIVAT, CRESCAT, FLOREAT”;

Cornel Teodor Durgheu