Facultatea de Arte Plastice, Decorative si Design “George Enescu”, Iasi

“Eu stiu secretul hieroglifelorsi mai stiu cum se indeplinesc ofrandele

ritualeCunosc toate formele de magie,Nici una nu mi-a scapat.Sunt intr-adevar, un maiestruIn arta mea,Iar superioritatea aceasta e rezultatulCunostintelor mele.N-am dezvaluit nimanui nimic din ceea ce

stiu.”

Magicianul Im-Ho-Ra elogiindu-se pe sine.(Text de pe o stela,care dateaza de pe vremeaRegatului Mijlociu, pastrata la muzeul Luvru.)

Studenta:Tame Claudia

Anul: ISectia: Arte Textile

“Nu exista nimic ascuns care nu va fi dezvaluit,Nimic secret care nu va fi alfat.”

Evangheliile1

Ecoul Egiptului antic a ajuns pana in zilele noatre intr-un context artistic datand de la inceputul mileniului al IV-lea i.Ch., arta pastrandu-se intr-o forma constata pana in perioada lui Akhenaton care a dorti sa schimbe politesismul in monotheism, provocand mari schimbari atat asupra artei cat si in randul oamenilor care au refuzat aceasta schimbare manifestanduse intr-o revolta.

In Egiptul antic s-a dezvoltat unul dintre cele mai vechi centre ale

antichitatii2, avand una dintre cele mai originale si stralucite civilizatii din istorie3 lasand mostenire capodopere arhitecturale, moumentale si comori fabuloase.

Datorita asezarii sale geografice, inconjurata la sud si vest de deserturi, iar la nord de Marea Mediteraniana, egiptul a fost ferit multa vreme de invazii pustiitoare. Atat conditiile geografice cat si imprejurarile istorice ale Egiptului au fost favorabile dezvoltarii artei.

Pe valea fertile a Nilului (“Hapi”- in vechea egipteana) ca si in regiunile invecinate din Africa nord-estica su locuit din vechime triburile egiptenilor, de origine hanito-semitica. Tara lor a fost numita “Egipt” de catre greci (de la “Aigyptos”=”Tara Neagra”, “pamant negru”, dar ei isi numesc tara Kemi. Numele de Aygiptos este forma greaca a expresiei egiptene Het-Ka-Ptah, care este numele unui cartier Memfis- casa Ke-ului lui Plah. Braul desertic, care inconjoara valea Nilului, cu o latime in jur de 15 km si lunga de peste 1000 km, la est si la est era numit “Tara Rosie”- o zona arida, presarata cu oaze roditoare, favorabile dezvoltarii vietii omenesti.4

Revarsarea Nilului, stapanul tinutului, simbolizeaza aici in fiecare an invierile vesnice.5 Egiptul isi datoreaza bogatiile sale Nilului. Acest fluviu se revarsa de doua-trei ori pe an si lasa, dupa retragerea apelor lui, un mal foarte fertile in care orezul creste din abundenta,6si in acelasi timp se poate realize o caramida rezistenta si vom gasi resurse importante precum grabit, diorite, cariere de porfir, alabastru, calcar, gresie si alte

1 Razbunarea Faraonilor de Yves Anud, Cap. IX2 Istoria artelor plastice de Constantin Suter, Cap. ARTA EGIPTULUI ANTIC3 Istoria artelor si arhitecturii de Mihaela Buliga si Bogdan Pantu, Cap.I Antichitatea-Arta Egipteana4 oriental lumii antice de Nicolae Ciudin, Anton Geangalau si Aurelia Ciudin, CapIII Omul si mediul geographic-Popoarele Orientului Antic5 Istoria artei-Arta antica de Elie Faure, Cap.I Egiptul6 Istoria Artei vol.I de Marin Nicolau-Golfin – Arta Egiptului antic

materiale rezistente in preajma din Valea Nilului. De aceea istoricul grec Herodot mentioneaza ca “Egiptul este un dar al Nilului”7

Principalele perioade ale artei egiptene sunat:1. perioada regatului timpuriu- sf.mileniului al IV-lea i.e.n.;2. perioada regatului vechi sau a regatului memfit- mileniul al III-lea i.e.n.;3. perioada regatului mijlociu sau primul regat teban- anii 210-1700 i.e.n.;4. perioada regatului nou sau al doilea regat teban- anii 1555-651 i.e.n.;5. perioada saita- anii 651-525 i.e.n.

“Aripa neagra a mortii se va abate asupra celui careVa tulbura somnul faraonului.”8

De-a lungul peretilor, coloanelor, obeliscurilor, va inflori pentru bucuria sa senzuala, in basoreliefuri pictate in inscriptii hieroglifice, scrisul viu, cu smaragdele sale opace si turcoazele sale intunecate, cu tonurile sale de rosu brun, de sulf si de aur, care ii va transmite stiinta, literature, istoria, zidite atat de indelung de strabunii sai cu sangele, cu osemintele, cu dragoste, cu memorial lor, formele de temut sau fermecatoare care ii intovaraseau.9

Arta va dedica 80% acestui cult funerar prin intermediul picturii, sculpturii si arhitecturii dar totul se realizeaza prin intermediul unor canoane impuse de la inceput care vor rezista pana in perioada lui Akhenaton si pana la cucerirea ei, dar datorita transformarilor social-economice care a avut loc de-a lungul veacurilor au adus modificari, observandu-se deosebirile de la o epoca la alta sau chiar in cadrul aceleeasi epoci.

Potrivi canoanelor stabilite, in basorelief si in picture marimea personajelor era fixate in functie de rangul lor social, iar culoare pielii avand diverse tonuri, cea mai inchisa o regasim la sclabi. Astfel iamgiea faraonilor si ale zeilor erau de cateva ori mai mari decat cele ale oamenilor din popor. Capul si picioarele figurilor erau pezentate in profil, iar ochii, umerii si pieptul erau avzute din fata. In sculptura, personajele erau asezate in pozitii frontale. Astfel vom putea gasi doua cercuri tematice:

1. un cerc thematic hieratic si sarcedotal- in care apar reprezentati zeii, faraonii si aristocratii;

2. si un cerc thematic realist si popular in care este reprezentat poporul.10

Sculptura este un domeniu important al artei egiptene si se manifesta sub forma basoreliefului, altoreliefului si statuarei de mari si mici dimensiuni. Lucrarile sunt realizate in piatra, lemn si metal (aur, argint).

Sculptura egipteana este supusa canoanelor iar respectarea lor determina trasaturi specifice, distincte. Aceste canoane sunt impuse de credinta lor in zei si in viata vesnica. Ele sunt hieratismul,frontalismul si supradimensionarea.11

7 http://www.citatepedia.ro/index.php?q=egipt&r=+8 Text scris pe o tablita din camera funerara a lui Tutankhamon.9 Istoria artei-Arta antica de Elie Faure, Cap. II Egiptul10 Istoria artelor plastice de Constantin Suter, Cap. Arta Egiptului Antic

Hieratismu l exprimaincremenirea trupurilor si lipsa de expresivitae a chipurilor. Acestea sunt reprezentate cu barbia usor ridicata, calota craniana lasata spre spate, ochii mariti si privirea atintita spre departari. Calmul, linistea si lipsa de expresivitate simbolizeaza detasarea persoanjelor de viata pamanteasca si asteptarea dreptului la nemurire.

Frontalismul este vederea din fata, frontala a personajelor reprezentate. El functioneaza diferit in statuara si relief. In ronde-bosse, desi o statuie este tridimensionala si poate fi privita din toate unghiurile, sculptura egipteana obliga privitorul doar la o citire frontala penru a intelege semnificatia statuii. In paralel cu acest tip de reprezentare frontala, statuiile egiptene infatisand personaje (zei, faraoni) in picioare sau stand, sunt guvernate si de principiul simetriei. Ea consta in asezarea formelor anatomice identic, de-o parte si de alta a unui ax de simetrie, o verticala ipotetica dusa de la baza nasului la sol. IN sculptura, ca si in picture, simetria este relative, deoarece nu poate exista identitate absoluta intre cele doua parti. Astfel, desi majoritatea statuilor egiptene infatiseaza persoanje cu bratele lipite de trup si cu pumnii stransi, piciorul stang acre face pasul inainte nu mai este simetric cu cel drept. Sau, unul din brate poate fi adus in drptul inimii si, deci, nu mai este simetric cu celalalt. In picture si relief, frontalismul se exprima diferit: capul si picioarele sunt reprezentate din profil, umerii, pieptul si ochiul sunt vazute frontal.

Supradimensionarea consta in reprezentarea zeilor si a faraonilor mai mari decat celelalte personaje, pentru a sublinia caracterul lor sacru.

Alaturi de statuara, relieful este destinat sa decoreze peretii mormintelor, templelor sau palatelor regale. Compozitiile sunt dispuse in register suprapuse, sub forma de friza. Tematica este variata alaturi de procesiuni religioase sau funerare si ritualuri sacre si de inmormantare, apar foarte des subiecte din viata citidiana- scene de munca, vanatoare, pescuit, banchete.

In perioada Regatului Nou se face simtita o inclinatie spre rafinament si eleganta. Acestea sunt exprimate prin stilizari si deformari anatomice: prognatism accentuat, subtierea exagerata a gatului si proeminenta abdomeniului si alungirea membrelor.12

“cel ce te poate face sa traiesti dupa moarte”13

Cultul mortilor a dat impuls nu numai dezvoltarii arhitecturii funerare, ci si sculpturii, basoreliefului si picturii. Sarcina principala a sculpturii era sa reprezinte imaginea defunctului, astfel incat ea sa poata servi ca suport sufletului in cazul cand mumia ar fost distrusa.

11 Istoria artelor si arhitecturii de Mihaela Buliga si Bogdan Pantu, Cap.I Antichitatea-Arta Egipteana-Sculptura12 Istoria artelor si arhitecturii de Mihaela Buliga si Bogdan Pantu, Cap.I Antichitatea-Arta Egipteana-Sculptura13 “cel ce te poate face sa traiesti dupa moarte”-reprezinta definitia artistului si rolul pe care il avea in acea perioada dominate de canoane si un cult funerar

In cazul in care s-ar fi pierdut corpul imbalsamat (mumia) si pus in sicriu cu potretul decedatului, egiptenii luau precautia de a pune la indemana sulfetului spre reintruparea, imaginea “dublului” (replicii) celui mort, adica statuia lui, inchisa in camera mortuara si zidita, adica nevazuta de nimeni.14 Daca mumia ar fi fost atinsa, distrusa, sau disparuta somnul faraonului ar fi fost tulburat si nu se mai putea intoarce in propiul crop, sa se odihneasca peste zi. Sufleul calatorea in timpul noptii iar ziua se intorcea in corpul sau pentru a se odihni. De aceea se realize o copie cat mai fidela a faraonului reprezentata intro statuie pentru asi recunoaste corpul. Sculptorului i se spunea “cel ce te poate faca sa traiesti dupa moarte”.

Statuile erau lucrate din roci rezistente. Sculptorul facea o copie cat mai fidela a faraonului, acordand capului cea mai mare atentie. Trasaturile fetei, modelajul si expresia erau redate cu multa grija. Pentru a da chipului cat mai multa viata, ochii erau incustrati cu materiale colorate. Faraonii si aristocratii erau reprezentati, in general, avand o expresie calma si trupul tanar si sanatos.15

In lucrarea “carte de invatatura pentru Merikare” un fel de ghid pentru eterniate care explica cum trebuie sa intampine moartea fiecare egiptean, astfel pregatirea proprie morti pare sa fie grija cea mai importanta a fiecarei personae care traia in Valea Regilor.

“Straduieste-te sa nu moriinainte de a sti unde vei fi inmormantat.

………….Trebuie ca acest gand sa-ti staruie in minte,

Alaturi de celelalte lucruri mai importante pentru tine……”16

Mortul poseda un trup, un suflet (Ba) si un spirit (Ka). Acesta din urma este un soi protector care-i aduce omului fericire, sanatate si eselie. Oricine, fie el zeu, faraon sau om obisnuit isi are propriul Ka. In nenumarate picture funerare se vad persoanje dedublate, avand ace;asi aspect si aceeasi tinuta. Al doilea personaj, plasat exact in spatele primului, este spiritual (Ka) sau. Ka este raspunzador de viata de dupa moarte iar Ba este sufletul defunctului reprezentat sub forma de barza neagra sau ca o pasare imaginara cu cap de om. Ba paraseste trupul in momentul mortii.17

In arta egipteana s-a dat o mare extindere sculpturii. Cu statui se impodobeau si fatadele templelor hipogee (construite in stanca) si diferite incaperi ale celorlalte temple. In camerele de ofrande se intrebuinteaza mai mult basoreliefurile. In basorelief (relief jos), figurile sculptate raman destul de putin scoase inafara, sunt lipite de acel perete care formeaza un fond. Cateodata egiptenii sapau in perete

conturile figurilor sau ale scenelor. In loc sa reliefeze, colorand apoi suprafetele conturate in relief plat (sub nivelul suprafetei fondului).18

14 Istoria Artei vol.I de Marin Nicolau-Golfin – Arta Egiptului antic15 Istoria artelor plastice de Constantin Suter, Cap. ARTA EGIPTULUI ANTIC16 In lucrarea “carte de invatatura pentru Merikare”17 Razbunarea Faraonilor de Yves Anud, partea a III, Cap.I18 Istoria Artei vol.I de Marin Nicolau-Golfin – Arta Egiptului antic

Pe basoreliefurile si picturile egiptene, din camerele ofrandelor mortuare, ca sip e cele din temple, se vad pasari si animale, plante, scene de pescuit si vanatoare, de razboi si navigatie, scene de munca, scene de lupta sportive, muzicanti, banchete, dansatoare atc. Astfel in aceste opera de arta, de o bogatie si de diversitate foarte mare, apar multe aspecte din viata de atunci a egiptenilor.

Spre deosebire de basoreliefuri, in care figurile fac corp comun cu foncul lor, statuile, sculpturile in rondbos sunt de sine statatoare si poate fi inconjurate si private din orice unghi.

In Egiptul antic, statuile se faceau din piatra dura. Unele dintre ele aveau dimensiuni colosale. Renumite sunt statuile regilor din al III-lea regat, noul teban (dupa dinastia a VIII), ca si cele ale faraonului Ramses al II-lea si ale lui Tutmes al II-lea. Aceste statui erau dintr-o singura bucata de piatra.ui si din mai multe blocuri de piatra, legate intre ele, ajugandu-se cateodata la 20 m inaltime. Faraonii erau reprezentati fie asezati pe tronuri de piatra cubica (semnul puterii), cu picioarele alipite si mainile rezemate de bratele tronului, fie in picioare, intr-o pozitie rigida, hieratica. Aveau privirea indreptata inainte, fixa, mainile pe langa corp, lipite de sold, un picior inainte, ca si cum ar fi pasit (pasul spre moarte). Zeii aveau aceeasi infatisare. Adeseori, grupurile statuare infatiseaza perechile regale si zeii in picioare.

Celebra este si statuia “Sfinxul”, care are sub ea un templu. Este o stanca sculptata in forma de animal himeric, leu (simbol al puterii) cu cap de om (simbol al intelepciunii) asezata in imediata vecinatate a piramidei faraonului Keops, la Giseh.

Scultura egipteana a infatisat nu numai regi si demnitari, ci si oameni mai modesti. Celebra este statuia de la Luvru a “scribului”, a unui om gol, care sta jos, cu picioarele incrucisate oriental, cu privirea incordata, asteptand parka sa i se dicteze ceva. 19 Aceasta statuie e din bonz, cu ochii de crystal policrom ceea ce doveste ca puneau accent asupra ochilor incercand sa le insulfe viata.

Sculpturile egiptene aduc viziunea unor energii stapanite si uneori gata sa izbucneasca. Desi sunt immobile si inchise in limitele legii frontalitatii ele nu au nimic static.20

Khefren-statuie de diorit. Remarcabila prin linistea fetei, naturaletea si simplitatea pozitiei persoanajului, echilibrul volumelor, modelatul in planuri largi. Uliul simbolizand pe zeul Horos, este igenios aranjat pe spatele tronului, cu aripile deschise, protector.

Paleta lui Narmer- Narmer lovind un invis iar pe cealalta fata scene de razboi. In arta egipteana

19 Istoria Artei vol.I de Marin Nicolau-Golfin – Arta Egiptului antic20 Istoria artelor plastice de Constantin Suter, Cap. Arta Egiptului Antic

capetele oamenilor sunt redate din profil, ochii umerii si pieptul din fata, mijlocul din trei sferturi, iar picioarele din profil.

Triada lui Mikerinos- legea frontalitatii a fost formulate in felul urmator; oricare ar fi atitudinea unei figure, fie ca este reprezentata mergand, stand, dreapta, inclinata inainte sau inapoi, pe cal, ingenuncheata, culcata, etc., planul median care poate fi conceput trecand prin crestetul capului, nas, stern si mijlocul corpui ramene neschimbat, nici nu se indoaie, nici nu se intoarce in vreo parte. Aceasta lege a fost impusa sculpturii din Egipt, Asia si Grecia Antica, pana in sec. al V-lea i.e.n.

Rahotep- capul este lucrat cu grija. In arta egipteana corpurile oamenilor erau pictate in culori conventionale: brun-inchis pentru barbate si galben pentru femei.

Pentru cameral ofrandelor s-au sculptat si staui de mic dimensiuni cu rolul de ai aminti celui decedat placerile vietii spre care era chema. Ele reprezinta oameni acre indeplinesc diferite munci, animale sau pasari. Foarte cunoscut este statuia unui rob egiptean acre sfarama boabe de grau ca si cum le-ar macina.

Dupa cum putem vedea, viata cotidiana din Egiptul antic sta in permanenta pusa sub semnul magiei. Simboluri care erau folosite cu un anumit scop pentru a reda comunicare dintre oamnei si zeitati:21

Baghetele lagice-cele 4 fete sunt impodobite cu desene reprezentatnd animale salbatice, sau mai simplu broaste

Amuletele-sub forma de noduri Colierul-apare pe pieptul zeilor si al mortilor-rl protector Culorile joaca si ele un rol important: verdele-tineretea si vigoare;

cornalina rosie din talismane evoca sangele zeitei Isis; rosul, galbenul si albul ofera mortilor anumite virtuti precum stralucirea si puritatea

Animalul- considerat reincarnarea zeitei HeKhet, patroana nasterilor

Ochiul sacru- Udjat- care trebuie sa-I apere pe oameni

21 Razbunarea Faraonilor de Yves Anud, partea a II, Cap.I

Bratarile-destinate viilor si mortilo, smbol si o formula magica; semnificatia celor 2 bratari este viata si moartea

Scarabeul-emblema renasterii Crucea cu toarta-simbol al vietii, etc.

Arta veche egipteana cunoaste o arhitectura monumentala, solida, durabila, impunatoare unde sculptura si picture vor fi subordonatele ei. Artistii egipteni sunt pioneri ai acestei arte deoarece au realizat potretul in sculptura si in picture datorita necesitatii de a conserva forma defunctilor, au inventat fresca, au creat picture narativa. Ei au pus bazele decorarii interioarelor, preluate de celelalte popoare din antichitate, ei au folosit fresca , dar si tehnica al secco (picture pe perete cu tempere) iar arta prelucarii metalelor pretioase a influentat la randul ei si arta altor popoare din antichitate.

Cu toate limitarile impuse de religie, mesterii egipteni au realizat astfel o arta profound originala, care a influentat si a contribuit la dezvoltarea multor centre de arta din antichitate.

Bibliografie

1. Elie Faure

2. D. N. Zaharia

3. Yves Anud

4. Nicolae Ciudin Aurelia Ciudin Anton Geangalau

5. Marin Nicolau Golfin

6. Mihaela Buliga Bogdan Pantu

7. Constantin Suter

8. www.citatepedia.r o

9. www.wikipedia.ro

-Istoria Artei- Arta Antica, Editura Meridiane Bucuresti,1970

-Istoria Artei Antice si Medievale, Editura Artes Iasi, 2007

-Razbunarea Faraonilor, Editura Prietenii Cartii Bucuresti, 2004

-Orientul Lumii Antice, Editura “Spiru Haret”, 2001

-Istoria Artei Vol.1, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1970

-Istoria Artelor si a Arhitecturii, Editura Art-grup editorial, Bucuresti 2005

-Istoria Artelor Plastice, Editura Didactica si

Pedagogica-Bucuresti 1967