scrisoare de recunostinta catre „Ei“I ata , ca a trecut un an de cand

am ales ca munca mea sa se des-fasoare alaturi de Ei in spitale si nu numai : “COPIII Lui Dumnezeu” cum imi place mie sa ii numesc pe copiii parasiti , copiii bolnavi , copiii saraci , ce zac in spitale sau la marginea soci-etatii, cu lacrimi in ochi sau zambetul pe buze – caci altfel cum i-as putea numi atata timp cat cei pe care Dum-nezeu i-a responsabilizat sa ii aduca pe lume , au plecat discret din viata LOR , lasand un gol imens in urma lor , numit : singuratate . Dar ce zic, eu , Ei nu sunt niciodata singuri , Ei sunt impreuna cu Ei si NOI , in fiecare zi , sambetele si duminicile si in toate zilele de sarbatoare lasate de Dumnezeu , in aceleasi saloane , asteptand nerabda-tori o mana calda si afectuoasa care sa

ii hraneasca , ingrijeasca si mangaie cu dragoste si daruire . Pana si asta a sta-bilit Dumnezeu , ca acolo , unde peretii albi si reci ai spitalului , unde vechimea interiorului si mirosul de dezinfectant care persista in orice spital , imprastie o raceala ce iti trezeste fiori , sa se trans-forme brusc , intr-o atmosfera calda , vie si plina de speranta atunci cand usile saloanelor se deschid in zorii diminetii , lasand caldura si iubirea celor hotarati sa isi indeplineasca misiunea pentru care au venit alaturi de Ei si sa tope-asca intr-o clipa, linistea rece de pana atunci . Imbratisarea si comunicarea cu ei prin timbrul vocii si a sufletului , relaxati de muzica lui Mozart, Brahms sau Chopin, toate creeaza o armonie deplina in viata Lor pe tot parcursul zilelor si noptilor traite in spitale .

.......asa ca am ramas langa Ei , ma gandeam cum durerea sufleteasca ce te incearca in tot timpul cat ii insotesti in calatoria lor , de zi cu zi , la oper-atii , in alte spitale si alte orase , cand te rogi neincetat langa patul Lui , in sala de reanimare sau cu Ei “ In brate ” cand nici tu nu intelegi si nu poti sa intervii in toata aceasta lupta ....toate vor ajunge sa te invinga si convinga sa renunti , unii chiar renunta, deoarece nu poti rezista si asista impasibil in fata cruzimii sortii Lor , a luptei cu suferinta Lor .....dar iata ca Dumnzeu te surprinde ca de fiecare data cu miracolele Lui si te face, ca atunci cand ajungi la apogeul suf-erintei si neacceptarii Tale in suferinta Lor , alaturi fiind , sa iti aduci aminte de cata nevoie au Ei sa le fi alaturi , sa le dai certitudinea ca merita sa fie iubiti , sa fi puternic pentru Ei , sa nu fugi , sa fi acel parinte spiritual ales de Dumnezeu in viata Lor , si iata cum invat LECTIA SMERENIEI .... si LE multumesc

......asa ca am ramas langa Ei.....ma

bucur ca am fost acceptata de Dumne-zeu sa pot face acesta munca si chiar daca lacrimile nu contenesc sa curga atunci cand Ei se afla in suferinta , totusi eu imi doresc sa merg mai departe , nu mai pot renunta , Ei sunt multi si nimeni nu stie cata nevoie au Ei de aju-tor in “ Izolatorul ” vietii Lor ; intampla-tor , asa se numeste si una din sectiile in care ei cresc : “ sectia Izolator ” . Ei sunt etichetati de noi ceilalti oamenii de cand se nasc , Ei sunt numiti in tot felul parca ar fi niste obiecte de mobilier si Doamne , cat si-ar dori Dumnezeu sa invatam sa renuntam de a emite jude-cati de valoare in viata noastra si mai ales la adresa Lor : Ei sunt consecinta noastra , a tuturor . Este oglinda pe care Dumnezeu ne-o intinde ca sa privim in ea si sa NU ne placa ceea ce vedem , fara sa judecam ,fara sa etichetam , doar sa ajutam , sa daruim , un mic gest , un mic efort .... Dar noua ,noua nu ne place intr-adevar ceea ce vedem , si atunci judecam si ne oprim aici sau

ne punem pe plans din compasiune si atat , nu mai facem nici un pas , ca si cum nu e treaba noastra ...si mai vrem sa recunoastem ca suntem credinciosi , empatici , avem compasiune , dar nu o manifestam niciodata sau cel putin nu in sens constructiv , nu acolo unde e nevoie ..... Noi nu cautam aceste locuri , ca si cum ele nu ar exista sau nu ar exista nevoia , dar de fapt ne este frica de ele , de mesajul pe care Dumnezeu vrea sa ni-l transmita la vederea Lor ...... Atunci cand Ei primesc vizite de la cei ce isi imagineaza ca isi doresc copii , dar tot ceea ce elibereaza din sufletele lor sunt numai conditii , judecati , statistici , calcule medicale .... si ma intreb mereu de ce mai vin?....Ei sunt analizati , stig-matizati , nu pentru ca Dumnezeu i-a trimis asa , ci pentru ca noi facem asta , atat vrem noi sa simtim si sa recuno-astem , ca si cum mentalitatea si ratiu-nea noastra ne-a salvat pana acum din momentele grele din viata noastra.... E atat de simplu mecanismul lui Dum-

nezeu , trebuie doar sa vrei sa te lasi , sa te deschizi , sa simti si sa daruiesti , de aproape sau de la distanta , nu conteaza distanta , conteaza intentia , gestul , fapta , ....Dumnezeu ne trimite acolo sa daruim de fapt pentru noi , sa putem primim IUBIRE neconditionat si sa trezim iubirea din noi ... si iata cum invat in fiecare zi LECTIA ACCEPTARII ... si LE multumesc

...asa ca am ramas langa Ei , chiar daca suferinta Lor uneori nu are leac si nimeni de pe pamant nu crede in mira-cole si nu vrea sa riste si ii muta dintr-un spital in altul si chiar daca uneori am vrut sa infrunt oamenii si sa ma lupt cu ei atunci cand nu sunt impresionati de soarta lor , cand nu intervin si nu le dau sanse , atunci vine un moment in care spun : gata , pana aici , de aici in colo preia Dumnezeu , stie EL ce face , are El grija Lor si a celorlalti si incerc sa ma rog sa iert tot ce vad si simt , si incep sa ma iert mai intai pe mine.... am descoperit ca aveam multe de iertat , eram res-

tanta la lectia iertarii , inca ma luptam cu nedreptatile , judecam ...inca mai judec ....inca ma mai lupt cu nedrepta-tile din viata Lor , intrebandu-ma cine si de ce se intampla asta ....dar intr-o zi , sunt sigura ca voi reusi sa simt pacea si caldura iertarii in viata mea , dar asta numai dupa multa , multa munca in slujba Lor...si iata cum invat LECTIA IERTARII si eu LE multumesc

.....asa ca am ramas langa Ei , mai am inca multe lacrimi de varsat , sufle-tul meu este inca plin de neintelesuri si neiertari , asa ca numai alaturi de Ei si datorita Lor , invat acum lectia DARUIRII acolo si atunci cand este nevoie , fara conditii in timp si spatiu , fara eschivari ..... nu este deloc usor in acele momente cand la cateva minute de la nastere , infasurati intr-o patu-rica , calzi, moi si somnorosi , mirosind a lapte, ti se aduc pe sectie , ti se aseaza “ in brate ” , ti se spune “ e al vostru ” (adica este un caz social) si eu – in timp ce ii pregatesc un patut curat , hainute

si sticluta cu lapte cu numele Lui – il lipesc de pieptul meu si ii spun in soapta “ bine ai venit suflete , Dumnezeu sa te binecuvanteze ” al cui oi fi tu ....numai Dumnezeu stie care va fi soarta Ta.... si LE multumesc .

Noi , cei ce am ales sa le fim ala-turi , sa ii atingem cu tandretea sufle-telor insetate dupa iubirea lor , ne straduim ca aceasta daruire sa continue zi de zi , fara intrerupere , din zorii diminetii si pana dupa miezul noptii , incepand cu momentele de relaxare de dimineata , atunci cand le facem baia zilnica , cand dincolo de privirea lor curioasa , le simti corpul cum se lasa moale si relaxat sub atingerea apei si a samponului ...cand ii asezi pe pieptul tau sa le dai biberonul cu lapte , iar ei isi lasa corpul greu pe tine , savurand nu numai lapticul dulce cat mai ales caldura , confortul si siguranta trans-misa de corpul si bratele tale ...cand sub linistea muzicii de relaxare apare brusc un strigat de disperare prin care

esti anuntat ca exista un parfum discret dar neplacut in pampersul lor care tre-buie imediat inlaturat , pentru a putea dormi si creste in armonie si curate-nie ...cand apare primul gangurit , raset si dorinta de a petrece cat mai mult timp “ In brate ” , schimbul de zambete si priviri insistente , sesizat mereu de D-na doctor atunci cand le verifica cu atata daruire si devotament evolutia fiecaruia dintre Ei si constata evidente semne de bucurie si rasfat .......si asa invat Lectia IUBIRII ...si Le multumesc

....asa ca m-am hotarat sa raman alaturi de Ei , atat cat Dumnezeu imi ingaduie si considera ca trebuie , voi ramane alaturi de Ei si cu Ei , sa ii ajut sa creasca sanatos , protejati , cu cal-dura si afectiune in preajma pentru ca mai tarziu sa poata raspandi in jurul Lor aceeasi caldura si iubire , in locul resentimentelor si agresivitatii ....si nu in ultimul rand ca sa imi invat lectiile neinvatate , sa imi intaresc credinta , sa ofer si sa primesc iubire neconditionat ,

sa simt cum iti intaresti cu pregnanta calitatile de femeie si mama ( pentru ca in alergatura vietii mele nu am avut timp sa simt acest lucru atat de profund si acum nu mai e la fel ) si in final sa imi indeplinesc misiunea pana la capat si ....pentru asta eu LE multumesc .

Va iubesc ingerilor si va multumesc pentru tot ceea ce voi daruiti .

Cu nemarginita gratitudine,

unul din sufletele care au ales sa fie alaturi de acesti copii ai lui DumnezeuRD