MUTAŢII GEOPOLITICE ŞI GEOSTRATEGICE ÎN EUROPA DUPĂ ÎNCHEIEREA RĂZBOIULUI RECE
Scoli geopolitice
description
Transcript of Scoli geopolitice
PRINCIPALELE ŞCOLI GEOPOLITICE
1. Introducere
2. Începuturile geopoliticii moderne
3. Geopolitica britanică
4. Geopolitica franceză
5. Geopolitica germană
6. Geopolitica rusă 7. Geopolitica americană
Caracteristicile majore ale lumii în 1900
Statele europene domină modelul relaţiilor internaţionale la nivel global• 1 din 4 locuitori ai planetei locuiau în Europa (aproximativ 400 de milioane din totalul
de 1600 milioane);• marile puteri europene (Marea Britanie, Franţa, Italia, Germania, Austro-Ungaria, şi
Rusia) concentrau puterea militară a lumii şi dominau comerţul mondial;Imperiile coloniale ale statelor europene (în special Marea Britanie şi Franţa, dar şi
Belgia, Olanda şi Portugalia) acopereau cea mai mare parte a lumii• aproximativ 500 milioane de oameni trăiau sub stăpânirea colonială europeană; • căutarea de noi colonii continua: în special Germania în Africa şi Rusia în Asia;Câteva imperii se aflau în colaps• imperiul Habsburgic (care era format din Austro-Ungaria şi mare parte din Europa
centrală şi Balcani);• imperiul otoman, centrat pe Turcia, dar care cuprindea mare parte din Orientul
Mijlociu şi Balcani);• imperiul ţarist;• imperiul chinez;Economia capitalistă mondială• în 1900 era centrată în special pe Marea Britanie, ca cea mai mare putere imperială
şi comercială a lumii, dar din ce în ce mai mult sub ameninţare;• expansiune industrială rapidă în America de Nord;• Japonia în modernizare şi industrializare.
Geopolitica britanică
Anglia – puterea dominantă a economiei mondiale în sec. XVIII-XIX;
Puterea sa dependentă, în special, de controlul mărilor;Forţa navală britanică considerată o contrapondere a
populaţiei numeroase şi a resurselor continentale ale Europei Centrale, în special ale Germaniei şi Rusiei;
Sir Halford Mackinder (1861-1947) – teoria “Pivotul geografic al istoriei” (1904):
– Who rules East Europe commands the Hearland;– Who rules the Heartland commands the World
islands;– Who commands the world islands commands the
world.
Geopolitica britanică
Geopolitica britanică
Mackinder considera istoria mondială ca un conflict recurent dintre puterile terestre şi cele maritime (land-based and sea-based powers)
Din punct de vedere istoric, Imperiul Rus era cel mai bine situat pentru a controla Heartlandul. Dar, la sfârşitul secolului XIX, Mackinder recunoştea că Germania era mai bine plasată decât Rusia ţaristă în centrul Heartlandului
• era necesar pentru Marea Britanie în încercarea ei de a domina lumea oceanelor să supravegheze posibila expansiune a Germaniei;
• Mackinder accentua importanţa prevenirii oricărei alianţe politice sau militare dintre Germania şi Rusia.
Geopolitica britanică
• Mackinder a introdus un alt concept geopolitic în 1939: „oceanul de mijloc” (The Midland Ocean) definit ca bazinul nord-atlantic şi cele patru mări adiacente: Mediterană, Baltică, Arctică şi Caraibilor, anticipând un nou conflict global;
• Numai statele care sunt situate în jurul acestui bazin – Canada, Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie – puteau, unite, să reziste provocării care venea din Heartland-ul sovietic;
• Unul dintre motivele pentru care NATO a fost creat, a fost acela de a asigura această unitate.
Geopolitica franceză
• Franţa era situată între puterile terestre şi maritime, fiind în acest fel, singura putere europeană care putea fi considerată ca parte atât a Heartland cât şi a Rimland;
• Franţa a susţinut Tratatul de pace de la Versailles prin care Germania era forţată să abandoneze coloniile şi să cedeze teritoriile europene în favoarea aliaţilor;
• Şcoala geopolitică franceză a fost interesată de
stabilirea contrastelor dintre Est şi Vest;• Primul studiu geopolitic francez este lucrarea „La France
de l’Est” publicată în 1917 de Paul Vidal de la Blache (1845-1918).
Geopolitica franceză
• În perioada interbelică, analiştii geopolitici francezi, (Jacques Ancel şi Albert Démangeon) au criticat doctrina germană, considerând ştiinţa geopolitică ca „ştiinţa propagandistă germană” care urmărea să justifice „o expansiune infinită”;
• Două noi concepte: “entente” şi “communauté européenne”;
• Studiile de geopolitică au fost abandonate după cel de-al doilea război mondial, în special din cauza asocierii cu politica nazistă;
• Geopolitica revigorată în anii ‘70-’80 (Revista Herodote, 1976, editor Yves Lacoste;
• Geopolitica = Geografia politică a puterii (Claude Raffestin).
Geopolitica germană
• Regiunile europene centrale ale popoarelor vorbitoare de limbă germană au fost caracterizate de fragmentare politică până la mijlocul secolului XIX;
• Sub dominaţia lui Bismarck al Prusiei, Germania a realizat unificarea politică la sfârşitul secolului XIX;
• În 1900, Germania era a treia ţară industrială a lumii, după Marea Britanie şi Statele Unite;
• Situată în centrul marii câmpii europene, partea de nord a Germaniei a fost întotdeauna la răscruce, vulnerabilă la atacurile duşmanilor;
• Germania unită şi puternică sau Mitteleuropa, incluzând toate popoarele vorbitoare de limbă germană din Europa Centrală reprezenta cel mai eficient mod de menţinere a integrităţii culturii germane.
Geopolitica germană
• După înfrângerea din primul război mondial, gândirea geopolitică germană a reaccentuat valoarea expansiunii teritoriale asociată cu unificarea popoarelor vorbitoare de limbă germană din Europa Centrală;
• De la începutul anilor 1920 motto-ul Germaniei a fost „Drang nach Osten” (Împinge către est), devenind o prioritate a acţiunilor politice germane.
• Friedrich Ratzel (1844-1904) – statele sunt organisme, respectă legile evoluţiei şi se află în competiţie unele cu altele; “lebensraum” – spaţiu vital;
• Karl Haushofer (1869-1946): autarhie – independenţă economică şi politică; pan-regiuni – sfere de influenţă;
„Problema germană”Germania înainte de unificare• Germania era un grup de 25 de state, care variau ca mărime de la mici principate până la
puternica Prusie din punct de vedere economic şi militar cu o populaţie de peste 30 milioane de persoane (a doua ca mărime era Bavaria cu 5,5 milioane de persoane);
• Etnicii germani trăiau sub suveranitatea altor state, ca în Alsacia-Lorena incluse Franţei sau Schleswig-Holstein incluse Danemarcei;
Unificarea• Aducerea sub aceeaşi conducere a statelor şi anexarea altor teritorii care conţineau
germani a fost opera cancelarului prusac Otto von Bismarck, 1871;• Trei războaie au fost necesare pentru a face sigură unificarea şi pentru a asigura
dominanţa Prusiei şi excluderea Austriei: împotriva Danemarcei (1864), pentru Schleswig-Holstein, împotriva Austro-Ungariei (1866) şi împotriva Franţei (1870) pentru Alsacia-Lorena;
După unificare• Pentru prima dată în istoria modernă, centrul Europei era dominat de un singur mare stat;• Populaţia Germaniei, de aproape 67 milioane de persoane în 1913 era a doua ca mărime
după Imperiul Rus;• Germania a înregistrat o industrializare rapidă – producţia de cărbune, fier şi oţel în 1870
mult sub cea a Marii Britanii, a depăşit-o în 1914;• Din 1871 până în 1914 producţia agricolă s-a dublat, cea industrială s-a cvadruplat, iar
comerţul exterior s-a triplat;• Cu mari rezerve teritoriale, populaţie, forţă militară şi industrială, Germania avea
capacitatea şi inclinaţia, după cum apreciază unii, de expansiune. Naşterea Germaniei unificate a însemnat şi naşterea „problemei germane” în perspectiva celorlalte state europene, prin ruperea fundamentală a balanţei puterii în Europa. Celelalte state au fost dispuse să formeze alianţe pentru a preveni expansiunea teritorială a Germaniei prin utilizarea poziţiei sale geostrategice şi resursele economice.
Geopolitica rusă
• Mărimea Rusiei europene a determinat în mare parte influenţa sa pentru geopolitica internaţională timp de secole, aşa cum Mackinder a recunoscut rolul Rusiei în definirea Heartland;
• Geopolitica Rusiei derivă în mare parte din percepţia Rusiei despre sine ca fiind vulnerabilă, izolată şi periferică;
• Petru cel Mare şi succesorii săi au stabilit reperele tradiţionale ale politicii internaţionale ruseşti: – frontiere sigure;– acces la porturi cu apă caldă;– eliminarea dependenţei economice; – expansiunea către est.
Geopolitica rusă
• Alungarea ţarilor şi înfiinţarea Uniunii Sovietice au adus schimbări fundamentale în abordarea geopolitică a Rusiei;
• Stalin – “socialismul într-o singură ţară”; Trotski – “revoluţia socialistă internaţională”;
• 1917-1991, geopolitica a fost considerată ca fiind apanajul „democraţiilor burgheze”, iar promotorii “lachie ai imperialismului”;
• Doctrina Brezhnev – “revoluţia fără frontiere”; controlul sovietic asupra Europei de Est era ireversibil;
• Doctrina Sinatra – Ghenady Gherasimov, 1989 – ţările est europene “could do it their way”.
Geopolitica americană
• În contrast cu ţările vest europene, Statele Unite au beneficiat de abundenţa resurselor naturale, de o suprafaţă mare şi de graniţe sigure;
• Politica externă a SUA a oscilat între cicluri introvertite în care interesul american era dominat de problemele interne şi cicluri extrovertite în care SUA a arătat un interes deosebit pentru relaţiile internaţionale;
• Doctrina Monroe,1823, stabilea ca punct de reper al politicii externe americane opoziţia faţă de orice expansiune colonială europeană în America de Nord şi de Sud:– principiul noncolonizării;– principiul nonintervenţiei; – principiul nontransferului.
Geopolitica americană
• Alfred Mahan (1840-1914)
The Influence of Seapower upon History (1890)
The Interest of America in Seapower (1897)
• Nicholas Spykman (1893-1943)
America’s Strategy in World Politics (1942)
Geopolitica americană
• Woodrow Wilson, 1917, “The Fourteen Points” ca o nouă abordare a diplomaţiei internaţionale; efect: crearea Ligii Naţiunilor în 1919 ca organizaţie internaţională fundamentată pe principiul securităţii colective;
• După primul război mondial – anii 30: politică de izolare;• Al doilea război mondial – prezent: politică de
intervenţie;• De la începutul anilor 1950, caracteristica politicii externe
americane a fost viziunea bipolară asupra lumii rezultată din antagonismul dintre comunismul sovietic şi democraţia americană;
Geopolitica americană
• Doctrina Truman – formulată de Preşedintele Harry Truman în 1947 prin care afima sprijinul SUA tuturor popoarelor care rezistă subjugării de către minorităţi armate sau presiuni externe
• Containment – strategie politică menită să împiedice expansiunea sovietică, declarată public de diplomatul american George Kennan în 1947. A dominat politica externă faţă de URSS în timpul Războiului Rece.
• Interesul geopoliticii americane în perioada Războiului Rece: spaţiul cosmic şi regiunea arctică.
Geopolitica americană
• Doctrina Bush, exprimată în 2002, susţine că războiul preventiv (preemptive war) poate fi iniţiat în anumite circumstanţe. Este un atac împotriva unei invazii sau ofensive percepută ca inevitabilă sau o încercare de a câştiga un avantaj strategic înainte ca ameninţarea să aibă loc.
• Doctrina a devenit Bush-Obama, fiind recent susţinută de Barrack Obama împotriva Iranului.