Biserica catolică în Moldova în perioada

lui Petru Șchiopu

Realizat deCv/

IntroducerePetru ȘchiopuBartolomeo BruttiPlanul de raspîndire a catolicizmului

Eșecul

plan

Numele lui Petru Șchiopu este legată de cea mai însemnata perioadă , 3 ani (1588-1591), de misionarism catolic din Moldova.

În aceasta perioadă este atestat un interes destul de mare a Romei catolice în privința Țărilor Române.

Era evidentă o dorință de a răspîndi credința romană în alte țări prin misionarism.

In timpul domniei lui Petru Schiopul (1574-1577; 1578-1579), “omul boierilor si al bisericii”(1), misionarii catolici iezuiti si franciscani veniti din Italia sau Transilvania au putut sa inceapa o noua si fructuasa perioada de activitate pastorala si didactica printre credinciosii catolici ai Moldovei.

introducere

Petru al VI-lea Șchiopul (n. 1537 - d. 1 iulie 1594) a fost un domn al Moldovei. A domnit de patru ori, un "record" ne-egalat ulterior în istoria Principatelor Române.

Cele patru domnii, documentate la zi, lună și an au durat conform datelor de mai jos.

Prima domnie - 11 iunie 1574 - 18 noiembrie 1577; A doua domnie - 31 decembrie 1577 - 9 februarie 1578; A treia domnie - 13 martie 1578 - 2 decembrie 1579 și A patra domnie - 17 octombrie 1582 - 9 august/19 august

1591

Petru Șchiopu

S-a născut în 1537, ca fiu al lui Mircea și nepot al lui Mihnea cel Rău al Munteniei.

A fost primul din familia Basarabilor domnitoare în Muntenia care a urcat pe tronul moldovenesc al Mușatinilor. Domnia lui a fost tulburată de o mulțime de pretendenți: Ioan Potcoavă, apoi frații acestuia, Alexandru Potcoavă, Petru și Constantin. Ioan și Alexandru, frați după mamă cu Ioan Vodă cel Viteaz, i-au întrerupt chiar domnia. Petru reușește să-i alunge pe toți mai ales cu ajutorul turcilor.

Totuși, Petru nu a pierdut domnia decât după ce Iancu Sasul a oferit turcilor daruri mai mari decât el. Atunci a fost exilat la Alep, în 1579. După uciderea lui Iancu Sasul, la Liov, câstigă din nou domnia. Ajunge să aibă mare influență asupra lui un aventurier albanez, Bartolomeo Brutti, care urmărea convertirea Moldovei la catolicism, ținea corespondența cu Papa și câștigase pentru cauza sa o parte dintre boieri. Iezuiții au trimis atunci o misiune cu scopul nedeclarat de a converti poporul.

Petru a luat măsuri de stimulare a agriculturii și comerțului, prin atragerea în țară a cât mai multor negustori străini. La 27 august 1588 le este acordat negustorilor englezi un privilegiu comercial prin care aceștia plăteau doar 3% taxă, față de 12% cât ceilalți negustori. Înțelegerea a fost semnată cu William Harborne, fostul ambasador englez la Constantinopol. Pentru a stăvili într-un fel haosul financiar, Petru a dispus și întocmirea unui catastih privind categoriile de contribuabili. Terminat la 20 februarie 1591, acest catastih este cel mai vechi izvor satistic, demografic și fiscal cunoscut până azi despre Moldova.

Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea al Constantinopolului notează în 1588 despre Petru Șchiopul[1]:

„Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, știa limba turcească, cea grecească și cea românească ... și nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meșteșug și la litere și-i plăcea de oamenii învățați, și-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii și alte lucruri subțiri. Îi plăcea mult de cântăreți și avea un preot cu meșteșug, îndemânatec”

Petru a abandonat tronul, a plecat în Polonia de unde a trecut în Austria și s-a stabilit la Tirol, unde a și murit în vara anului 1594. Este înmormântat în orașul Bolzano (Bozen) din Tirol, lângă biserica franciscanilor.

Despre el pot spune a avut o carieră destul de Oscilatoare, ba era apreciat ba învinuit în

trădare. În timpul exilului lui Șchiopu face cunoștință cu el și va deveni marele postelnic al domnitorului, ce-si trimisese fiul la Roma pentru ca sa studieze, reuseste sa aduca la Iasi un grup de iezuiti care trebuiau sa se ocupe cu invatamintul in rindul copiilor catolici de aici. In anul 1588 deja se punea problema infiintarii unuii seminar catolic in capitala Moldovei.

Bartolomeo Brutti

El a avut o influenta mare asupra domnului, era supus papei , și chiar a dus o corespondență personală cu el. dorea pentru contribuția sa i ea ofere un titlu mare de cavaler al ordinului Mântuitorului sau și mai mare de apărător al credinței. deși Roma se opunea acestor dorințe ambițioase. Treptat relațiile sau răcit și cînd se sfîrșiește ultima domnie a lui Șchiopu se sfîrșiește și a lui.

Au existat și alți misionari , dar un plan pentru catolicire la făcut Butti. Și anume

1. convertirea conducătorului țării. 2. înfiinșarea de școli catolice 3. tipărirea de cărți catolice în limba romînă. Existau si alte propuneri cum ar fi ideia de a

începe convertirea de la copiii carre apoi vor converti părinții și rudele. Sau cu ajutorul iezuiților.

planul

Planul lui Brutti părea realizabil mai ales că domnitorul îl susținea, devenind cel mai mare sfetnic al domnului. Planul lui consta în aducerea in țară a unui număr destul de preoți și iezuiți care să devina dascăli sau propăvăduitori. Interesele politice şi personale ale lui Petru Şchiopul, legate

indisolubil de regatul catolic al Poloniei, au avut un rol determinant în această

decizie, iar domnitorul a fost sprijinit în iniţiativa sa de a revigora structurile

catolicismului din Moldova de Bartolomeo Brutti, unul dintre cei mai influenţi boieri

de la Curtea din Iaşi, datorită relaţiilor sale în Capitala otomană.

Misiunea iezuită din 1588 va reliefa însă modul în care Compania a înţeles

să acţioneze în spaţiul moldovean. Influenţa Poloniei (alături evident de cea a puterii

otomane suzerane) era covârşitoare asupra modului în care domnitorii abordau

relaţiile cu iezuiţii, iar membrii Companiei încercau să uzeze cât mai eficient de

această influenţă pentru a obţine maximum de avantaje în Moldova. Dar numarul lor în acea periuada nu era atit de mare si ei nu cunosteau limba română, ce a fost un mare deficit, și poate că a fost una din cauzele eșecului.

Planurile lui Petru Șchiopu nu sau realizat, din mai multe motive printre care ne dorința poporului care erau creștini ortodocși, răcirea relațiilor cu Roma, problemele interne a le statului, neajunsul de resurse necesare pentru propagandă, și posibil neîncrederea domnului în ideile catolice.

Odată cu moartea lui se finisează și expansiunea catolicilor.

Eșecul